B.C.U.

Tilllisoara

652439 I A N ACE A

_11-}D __

..... .....

NOTIUNI OE BAZA IN STUOIUL

-

TEHNICII fOTOGAAflCE

f 0 IU R A ~ UI R A

Stelian Acea

Notiuni de baza in studiul

,

tehnicii fotografice

r--------------"

s.c.e "EUGEN TODORAN~

TIMI~ARA

....,___, -~,

BIBLIOTRCA C£NTRAI.X tJ'HIVBRS:ITARA TDII~OARA

111111 III 1111111

2276511

Editura Aura Tirnisoara, 2006

Coperta: Armand Acea

llustratf grafice: Armand Acea

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a Romaniei ACEA, STELIAN

Notiuni de bazii in studiul tehnicii fotografice I Stelian Acea. - Timtsoara : Editura Aura, 2006

Bibliogr.

ISBN (10) 973-7778-26-X ; ISBN (13) 978-973-7778-26-0

77(075.8)

Cuprins

Cuvint tnainte ~ •• ~ .••••• , 5

Lumina I!' 7

Ce este lumina? III " "" III" 8

Corpuri luminoase ~i neluminoase +t 9

Dispersia spectrala a luminii 9

Izvoare de lumina II ,. III ,., II II ., ,., ••• 13

Temperatura de culoare 14

Teoria trtcrornatica a perceptiei vizuale 15

Sinteza aditiva a culorilor 16

5inteza substracttva a culorilor 17

Marim; fotometrice ,. ., ., III " 18

Procesul vazului 21

Constructia globului ocular ~ 21

Caracteristki specifice 24

Perceptia contrastelor 25

Puterea de separatie 25

Vederea binoculara .•...... ~ t ~ ~ • "' •••••••• ., ••••• "' •• 26

Limita plastica a vederii 27

Perspectiva of • ~ " ~ ~ ~ 27

Unghiurile vizuale " "' "11 "11 •••••••••••• 28

E lem ente com ponente ale apar at u lui fotogr afic 31

Camera obscure '" II • " " ••• "11 32

Constructla ~i actiunea lentilelor 35

Obiectivul ~ II • ~ " •••••••••••• " • "' ••••••••••••• 42

Rezolutia, sau puterea de rezolutie 43

Contrastul i magi nii 44

1

Tratarea muLtistrat (multikoated lens) 000.00 H 0 0 0 •• 00 •• 0 •••••• 45

Distanta focala a obtectivului H '0 46

Obiective cu dtstanta tocata variabila - transfocatoare (obiecttvele zoom) 0 •• 000 •••• 0.000 •••• 00 •• 00 •••• 0 ••••••••• + ••••••• 0 49

Vizorul II II III !III III 49

Scurt istoric ,. II III .. III '" '" • " •• '. III 50

EroriLe vizoarelor cu vizare directs ~i reflex ... 0 •• 0 •• 000 •• 00 •• 55

Diafragma " 61

Diafragmare optima, Diafragrnare rationata, Diafragmare

en tica .. " '" . " ,. II " '" • " .. '" '" • • .. •• 63

Obturatorul II II III '" !III " • '" '" 63

Obturatorul central ...•...... eo •••••••• 00 •• 0 0 .0 ••• 0 •••• 00 ••• 0 ••• 0. 64

Obturatorul focal. 0 ~ •••••••••••••••••••••• 0 •••••••••••• ~ 00 •• 0 • 0 .00. 64

Randamentul obturatorului 0.00 •••• 00 •• o ••••••••• 0 ••••••••••••••• 66 Magazia pentru materialele fotosensibile .0 •• 0 •• 0 •• 0000 ••••••• 0 •••• 67

Accesorii utilizate in fotografie '.' Hoi ••.•••••.••.• 69

Parasolarul ,., ,. .. ;. II ,. •• Ii ,. ill ••• ill " " ,. 69

Filtre colorate ,., " ~ 69

Filtre recomandate in fotografia color ... 0 •••••••••• 0 0 ••••• 0." •• 70 Filtrul ultraviolet (UV) •••..••••.. ~. 00. 00 ~o 0 0 00 ••• 0 ••••• 00 ••• 00 •• 00 71 Filtre pentru fotografierea in infrarosu .. 0 •••• 0 •••••• ~ ••••••••• 72

Filtrul de polarizare .. ,. ,.,. ,. ~ iII ill. + +.+ .. 73

Fenomenul de poLarizare a luminii .00 ••• 0 •••• 00 •••• 00 •••••••••• 73

Surse de lumina polarizata., 0 ••••• 0 •••• 0 ••••••••• 74

Suprafete reflectante nemetalice 00 •• 00 •• 000 •• 000 ••• 0 ••••• 0 •• 0. 75

Cerul seni n II II III " III " • "' '" '" 75

Filtre de polarizare .. 0 ••••••••••••••• 0 •• 00 ••• 0.' •• 00.0.0.0 ••• o ••• 0 76 Aplicatiite fil trului de polarizare .•••.••.•..••..• 0+ ••••••• 0 ••• 00 77

uttltzarea filtrelor la fotogratta alb-negru 78

Lentile adtttonale - Macrofotografia .... 0 •• 0.000 •• 0.0.00 ••• 00 •• ~. 0 •• 79

Inele intermediare II ,. II ,. ,. ,. ,. 80

Larnpa blit "" 81

Expunerea ,.,. II II ,. •• II II II ,. •• ,. 83

Modul de utilizare a exponometrului. o ••••••••••••••••• 84

Trepiedul '" " "' ,., ,., ,., ,., ,. ,. .. II II ••••••• 85

Principii de obttnere a imaginii fotografice •••.•••••..••...••..•• 87

Principiul clasic de obtinere a imaginii fotografice 0 •••• 0 87

Procese chi mice ,. ,. ,. ,. 11 ,. 11 88

Developarea iii ~ !III " •• " " !III .. iii ii ii 88

2

Baia stop ,. II •••••••• ,., II 11 •••••••••• 95

Fixa rea "" II '" " 95

Spalarea ...• + •••••••••• 000000 ••• 00 ••••••• 00 0 ••••• 0 •• 0 •• 98

Procesul pozltiv II II II II ,., ••••••• " 98

Principiul digital de obtinere a imaginii fotografice. .... 0 •• 0.0. 99 Formate de fi~iere pentru stocarea imaginilor digitale .. 0. 103

Spatiul de culoare o •••• 0 •••••• o ••••• 00 ••• 00 ••••••••••••••• 0 •• o ••• 0 104

Rezotutia carnerelor digitate 0 •• 00 •• 0 ••••••••••••••••••••••• 0 •• 0 106

Senstbtlttatea La lumina 0 •• o ••••• 000 ••••• o •••••••••••• 108

EchHibruL culorilor'in fotografia digitaLa (White Balance) 109

Tendlnte tehnice •• 00 •• 00.0.0 0 ••••• 0 111

Miniaturizare "." 11 II. '1 112

Mecanizare ~i automatizare ...........••.••..•.. 0 •••••• 0.0. + •••••• 0 •• 115

De la automatizare la computerizare 0 0 •••••• H H 116

A

Inceputul viitorului 0 ••••••• 0 ••••••••••• o ••• 0 • 0.0.0 ••• 0 ••• 118

Realizarea imaginilor digitale 00 0 119

Materiale ~i procese 0 0 0 •••• 00.0 •• ~ 0 •••••••• 00 •• 0 o 122

Conservarea 'I ,. "',.. '" ,. ,. •••• II II 124

Holografia. 0 ••••••• 0· •••••••••••• 00.0 ••• 0 0 •••••••••••••••••• + ••• 00 ••• 0 •••• 125

....

Incheiere II1II if. II1II II1II 127

Anexa. Istoria cronologica a fotografiei ..• " 131

Bibliografie " 141

3

Cuvant inainte

"A~adar, fotograful poate spune: atune; cand privesc prin vizorul catnerei eu nu vdd scene actuate, ci viitoare fotografU pe care eu, prin apasarea decloreototutu', Ie las sa devina prezent: Atune; clind privesc prin camera tnie nu lmi apare ceva anume real, c; viid posibile fotografH pe care prin apasarea dectansatoruiu! te las sa devina realitate. "

Wilem Flusser (1920-1991)

in contextul unei societatt aflata Intr-o perpetua schimbare ~i 1n care imaginea de tot felul atat bi cat ~i trtdtrnensionata ne tnunda La tot pasul, fotografia l~i are Locul sau bine rneritat. Aceasta lucrare nu se doreste un ghid pracnc at fotografului, ci are menirea de a farniliariza ~; a introduce citftoruL 'in zonele tehnice speeifice fotografiei. Ea se adreseaza in primul rand studentilor din cadrul faculta~;; de arte care prin natura profilu .. lui pentru care au optat, nu sunt de cele mai multe ori familiarizatt suficient cu notiunt tehnice sau stiintiftce din domeniuL fizieii, opticii sau chimiei ~i de aceea am incercat sa simplific lucruriLe pastrand totusi esenta. Este evident faptuL ca nu se poate ajunge la perforrnante artistice fara aprofundarea unui minim necesar de cunostinte tehnice de intelegere ~i consttentizare a moduLui de a face sa ia nastere 0 imagine fotografica fie clasica sau digitata,

Stelian Acea

5

Lumina

Nu-i ajunge unui fotograf 0 viata de studii ~i experiente pentru a destusi toate tainele ~i minunile pe care i le poate darui lumina. Fara Lumina nu exista nici fotografia. Poetul francez Alphonse de Lamartine (1790 - 1869) 'in cartea sa 'fCaurs familier de titterature" exprima 'intr-un mod foarte plastic interdependenta stransa dintre fotografie ~i lumina: " .•. ea (fotografia) este a arta, este mai mult decat 0 arta, este un fenamen solar ln care artistul colaboreaza cu soarele." Fotografia se afla La confluenta dintre $tiin~a ~i arta, ~i de aceea toate fenomenele legate de aparitia imaglnii fotografice au un caracter bivalent: pe de 0 parte, caracteristicile stiinttftce bazate pe cantitate, calitate, legitate, pe de aLta parte aspectele estetice, mai inefabile, care sunt supuse personalttatf complexe $i condttlilor 50- cial-istorice in care creeaza un artist. ln aceasta privin~a lumina, ca factor constructiv, este elementul in care se concretizeaza eel mai bine observatlile de mai inainte. Ea este mdispensabtla atat pentru aparttia fizica a imaginii, cat ~i pentru puterea ei sugestiva, emottva ~i estettca, In acest context un mare fotograf contemporan, Ansel Adams, arata urmatoarele lntr-una din carttte sale: .Pentru a folosi lumina din plin trebuie sa~tii cum sa evaLuezi intensttattle ~i catttatile, nu numai'in ceea ce priveste efectul lor asupra emulsiilor sensibile, dar ~i in retatie cu elementele insesizabile aLe puterii de 'intelegere ~i a emotiei care sunt exprimate printr-o fotografie buna. in mod implicit este vorba de 0 anurnita filozofie estetica; ceva ce reprezinta mai muLt decat certntele fizice ale luminii ~i ale expunerii." 1

\Basic Photo 4", New York, 1952

7

Ce este lumina?

Radtatia luminii (sau pe scurt Lumina) se deflneste ca 0 forma particulara a energiei radiante care este ernisa de corpurile luminoase; ea se raspandeste sub forma de oscilatii electromagnetice, de aceeasi natura cu undele hertziene (undele radio). Ca ~i acestea lumina se propaga in vid cu 0 viteza de 300.000 km/s (exact - 299.796,5 krn/s.), in medii materiale transparente (apa, sticla etc.) lumina se propaga mai 'incet, cu viteze de ordinul a 200.000 km/s. Diferitele radiatii se deosebesc prin lungimile lor de unda, Lungimile de unda ale diverselor radiatii electromagnetice variaza intr-un domeniu foarte mare: de la cateva mil de kilometri, care reprezinta, de pilda, lungtrnea de unda a unor statii de cornuntcatii, pana La a bilioana parte dintrun milimetru ce reprezinta lungimea de unda a razelor cosmice. Totalitatea radiatiilor de diferite frecvente constituie spectr~l energiei radiante sau spectrul undelor electromagnetice. In spectrul undelor electomagnetice lumina ocupa un domeniu foarte ingust, ~i anume eel cuprins intre aproximativ 400 nrn' ~i 7'20 nm. La lungimi de unda rnai mari de 800nm, se intinde domeniul radiatilor infrarosn sau calorice, iar la lungimi de unda

A

sub 400nm se lntinde domeniul radtatttlor ultravioletelor. In

afara de radiatiile vizibHe exista ~i radtatii invizibiLe, care pot fi in anumite conditii sa fie lnregistrate pe materialele fotosensibile sau de aparate spectate. Din aceasta categorie fac parte radiatiile tnfrarostt, ultravioLete, razele X (folosite in rnedictna pentru obtinerea radiografiilor) ~i razele gamma, care se aplidi in defectoscopie. in general aceste radtatii se utilizeaza numai In scopuri stiintiflce ~i nu intra in domeniul fotografiei obisnuite.

z ~
Raze ~ REa Raze
Unde radio Uncle ullrascurte InfraroI;ij I ~ Raze Roentgen gamma cosmIce Fig. 1 Spectrut undelor electromagnetice

2 Tn practica fotografica lungimea de unda a Iurninf se exprirna In rnilimtcroni, sau nanometri.(nm)

8

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

I II I I I III I I II i I I I !;d II I i I II I I I II : ~ I II I I I II I I I II I I I b I I

l.IIraYIoIetII VIoIetIJ IIndIgo Veai I GaIbenI ( PortoI;d Roeii lnfraroell

RAZE INVIZIBLE RAZE WlBU: RAZE INVlZlBILE

Fig. 2 Raportul cantitativ intre diferltele culori spectra Ie ~i lungimtle lor de unda.

Corpuri luminoase ~i neluminoase

Corpurile din natura pot fi irnparttte in corpuri luminoase ~i corpuri nelumlnoase. Cele luminoase radtaza lumina care se raspande~te in linie dreapta in taate dtrecttile. in aceste condi~iiJ lumina, patrunzand prin puptla in retina ochiului omenesc, exctta nervul optic ~i produce senzatia de lumina. Astfel corpurile luminoase, ca soarele, lampa etectrtca, tumanarea etc., care sunt izvoare de lumina ~i ca atare emit oscilatf electromagnetice, influenteaza direct nervul optic ~i de aceea sunt vizibile. Toate celelalte corpuri din natura, care nu emit lumina sunt invizibile in intunertc. Daca se creeaza un izvor de lumina (se aprinde un bee, 0 turnanare, etc.) se constata ca nu numai corpurile luminoase, ci ~i corpurile neluminoase,ce se gasesc in lmprejurimi devin vizibHe. Aceasta se exphca prin faptul ca razele luminoase ale izvoarelor de lumina, raspandindu-se in toate par· tile, cad ~i pe obiectele din jurul nostru, care nu sunt izvoare de, lumina; reflectandu-se parttat pe suprafata lor, ajung la ochiul nostru, producand senzatta de lumina.

Dispersia spectrala a luminii

De mutta vreme se cunoaste experienta cu un fascicol de lumina sotara, care, propagandu-se dintr-un mediu transparent, cum este de pilda aerul, intr-un alt mediu transparent, ca de exemplu sticla, l~i schirnba directia de propagare irnprasttinduse. Odata cu aceasta irnprasttere sau dispersie, fascicolul se coloreaza in culorile curcubeului. Aceasta experienta demonstreaza ca lumina alba nu este ornogena. Pentru a se obtine 0 dispersie perfects se poate folosi 0 prtsma de sticla, care se aseaza in drumul razelor fascicolului tuminos. in aceste conditii lumina alba se descompune intr-un fascicol nelntrerupt de

9

culori, denumit spectrul vizibil sau spectru. Cutorile principale provenite din dispersia spectrala a luminii albe sunt: violet, ina digo, albastru, verde" galben, orange ~l rosu. Cuiorile spectraie dif,era unele de altele prin lungtmea lor de unda, Cea mal mica Ilungime de unda 0 au radiatiile violete (400 nm), iar cea mal

~ ,

mare cele rosii (720 nm). In culorile spectrale nu exista granita

de trecere bine deftntta, de La 0 culoare La alta" iar ochiul ornenesc percepe un nurnar mare de nuante de culori intermediare (pana la 160). Fiecarei nuante de culoare 1i, corespunde 0 anurnita iungime de unda. Radiatia lurntnoasa colorate, care consta dintr-o oscilatte de 0 singura lungime de unda se numeste radiatie monocrornaticji, Raza de lumina monocrornatica este orno-

,

gena ~i nu mai poate fi descompusa 'in culori componente. Spre

deosebire de ureche, care in urma unui exercitiu indelungat poate distmge sunetele cornponente ale unui acord, ochiul ornenesc nu poate deosebi 0 lumina monocrornattca de un amestec de mai multe radiatu de mai rnulte lungirni de unda diterite, el percepand doar 0 senzatie globala. Astfel UI1 amestec de radiatii monocromatice galbene si rosf produc 0 senzatie de orange, prin nimic deosebtta de senzatia produsa de 0 radtatie monocrornattca din dornernul orange at spectrului, Un amestec de radtatn avand toate lungimile de unda din dorneniul vizibil produce senzatia de alb. Se vorbeste in acest caz de lumina alba.

, J

Prisma

Fig. 3 Descornpunerea lurninti albe in culorile spectra Ie

1D

In fotografia color toate nuantele de culori rezulta prin combinarea lin difertte proportf a numai trei culori fundarnentate: magenta, galben 5i cyan. Fenomenul de dispersie a Iurninii isi gaseste aplicatie In prismele unor spectrografe, In obiectivul fotografic se rnanifesta foarte suparator, ducand ta aparitia unor irizatf In culorile ourcubeului ale imaginilor fotograflcc, defect cunoscut sub denumirea de aberatie crornatica. Propagarea rectilinie este caracteristtca lurninii de mare 'insernnatate 1n fotografie. Fluxul turntnosvintalnind In calea sa un obstacol, un corp opac, va fi oprit de acesta, nu va putea sa-l ocoleasca cum fac, de pilda, valurile de apa sau sutlul vantului. Mai departe vor eircula doar acele raze care nu au fost oprite. in acest fel se explica aparitia ~i c:aracteristicHe urnbrelor. 0 exceptie de la 'aceasta regula are loe daca 0 raza de lumina trece dintr-un mediu transparent i-n alt mediu transparent. In aeest caz eaisi rnodifica directiasi viteza de propagate.

1

j

2

A

B

2

.2 :2 2
C Fig. 4 A. Reflexia I.uminii, B. Difuzia luminii, C. Difr·actia lurninf (1. Raza incidentil, 2. Raza srnergenta), D. Refrac,\ia iumini1 (1.. Lumina incidenta, 2. Lumina r'efilectat.a,.3. Lumina refractata)

11

Acest fenomen se nurneste refrac~ie~i, pe baza legilor retractiet, se construiesc lentilele ~i sistemele optice ale obiectivelor fotografice, cinevideo, etc. 0 alta exceptie La propagarea rectilinie a luminii ° constituie dttractia. Fenomenul are loe intrun mediu omogen pe baza naturii ondulatorii a lurninii, cand un tascicot luminos intatneste marginea unui corp opac sau trece printr-o deschidere foarte mica. Contrar asteptarilor se va constata ca umbra nu prezinta un contur net, ci acolo unde ar trebui sa fie Tntuneric se observe 0 iluminare slaba. Oeci trecerea de La Inchis La deschis se face printr-o zona de degrade a carui dimensfune difera 1n functte de puterea difracttet, in fotografie'in afara de aspectul umbrelor, trebuie tinut seama de dttractie atunei cand se diafragmeaza.

DincoLo de 0 anurnita limita, de~i se poate obtine 0 zona de claritate mai mare In adancirne, se va pierde totusi din elaritatea deja ob~jnuta, din cauza irnprastlerit undelor luminoase la trecerea lor printr-o deschizatura foarte midi. Atat la refractie cat ~1 La difractie, unghiul de modificare a dtrecttei fluxului lurninos este determinat de lungimea de unda a radiatiei, radiatitle albastre fiind mai mult afectate decat cele rosii, Daca fluxul luminos intatneste 0 suprafata atunei are loe fenomenul de reflexie. Intensitatea ~i caracteristicile lurninf reflectate depind de structura suprafetei pe care ead radiatiile luminoase, de culoarea acesteia ~i de unghiul de incidenta al fluxului turninos. Cea mai mare putere de reflexie a au supratetele lucioase ca oglinda, iar cea mai mica, suprafetete negre, poroase (ex.: catifeaua neagra),

Daca suprafata este colorata, lumina reftectata preia culoarea suprafetei. Pe suprafetele lucioase se pot observa principaIele legi ale reflexiei. Unghiul de incidents este egaL cu unghiul de reflexie. Razele incidente ~i cele reflectate se afla in acetast plan ~i imaginea unui obiect vazut 'in oglinda se afla La 0 distan~a egala in spatele oglinzii cu distants dintre obiect ~i oglinda. Cu cat suprafata este mai aspra sau texturata cu atat se va absoarbe mai multa tumina sl va exista a cantitate mai mare de lumina impra~tiata in directf diferite. in fotografie se aplica fenomenul de reflexie cand se utilizeaza" panouri pentru reflectarea luminii in portiunile de umbra, La reglarea distantei pentru obiectele fotografiate printr-o oglinda, La fotografia color, unde trebuie sa se ~ina seama de culoarea suprafetelor reflectante din preajrna subiectului.

12

Prin fenomenul de refLexie aparent energia tuminoasa se rnicsoreaza: aceasta pierdere de energie pare la prima vedere neglijabila. Avand insa in vedere ca once tentita prezinta doua suprafete aer-sttcta ~i ca un obiectiv ultraluminos prezinta un sistem de sase lentile, lnsumarea pierderilor da 0 valoare aprectabita: cantitatea de lumina ce strabate sistemul celor sase lentile este de numai 59,3 % din energia tuminoasa, restul pierzandu-se prin reflexie. Cum 0 parte din aceasta lumina se rettecta spre imagine, are loc 0 diminuare apreciabita a contrastului. De aici rezulta importanta deosebita a tratamentului "antireflex" al obiectivelor moderne. Reflexia luminii la suprafata de separatle a doua medii transparente se rnanifesta In general foarte suparator in obiectivele fotografice, materialeLe fotosensibile, etc., trnpunand masuri spectate pentru diminuarea energiei luminoase reflectate.

Izvoare de lumina

Izvoarele de lumina se 'impart 'in doua categorii: izvoare naturale de lumina ~i izvoare artificiale. Din prima categorie fac parte: soarele, luna, fulgerul, ftacara, aurora boreata. Din a doua categorie fac parte: becul, tuburile fluorescente, becurile cu halogen, blitzul etc. Izvoarele de lumina se caracterizeaza prin intensitatea tuminoasa. In afara de aceasta ele difera prin calitatea luminii radiate, adica prin continutul relativ al radiatiilor colorate. Dadi se privesc doua izvoare de lumina, de exemplu lampa electrica 'in comparatie cu lumina zilei, se constata ca aceasta din urrna este alba, iar lumina lampii electrice apare galben-roscata. Lumina soarelui nu este 1ntotdeauna aceeasi; in difertte momente aLe zilei ea are nuante care pot fi usor percepute cu ochiul: la mijlocul zitei este alba, la rasaritul soarelui ~i in prirnele ore ale diminettt precum ~i La apusullui ~i In orele de seara lumina soarelui contine un numar relativ mai mare de raze galbene, oranj ~i roslt, De asemenea, lumina lampilor electrice l~i schirnba caracteristicile 1n functie de intensitatea curentului. Din practica se stie ca, atunei cand scade tensiunea retetel intensitatea luminoasa a becurilor scade ~i in acelasi timp lumina lor devine mai catda. In procesul fotografierii mal trebuie sa se \ina seama ~; de un alt element ~i anume de caracterul sensibilitatf la culoare a materialului fotosensibil folosit, sau de re.glajul WB (white balance) in cazul aparatului digital.

13

T mperatura de culoare

lzvoarele de lumina naturalesau artlftcialese caractertzeaza prin asa-numita temperatura de culoare, care perrnlte sa se exprime radiatia lor print.r-un numar, Sa ne irnaginarn un cub gol cu suprafata interioara vopsita In negru mat ?i prevazut cu 0 deschizatura mica pe una din laturile lui, prin care poate patrunde G raza provenita de la 0 sursa de lumina oarecare, Dup,a, 0- reflexie repetata nu rna; putin de trei ort, raza de lumina poate sa tasa prin deschizatura prin care a intrat. Datorita lnsa suprafetelor intertoare negre aceasta va fi aproape cornplect absorbita. Exarninandu-se interiorulcubului pnn deschizstura pe unde intra lumina, din cauza absorhtiei complete a razelor se percepe 0 .senzatie de, lntuneric sau de culoare neagra, Corput car.e absoarbe in Intregime toate razele cazute asupra lui se nurneste In fizica corp negruabsolut. Daca se substituie modelul de corp negru printr-un metal greu fuztbil lncalzR progresiv acesta incepe sa devina lurninos; 'in aceste corditii, radiatia lui este perfect determtnabita pentru fiecare temperatura data. Radiatia care, la lncalzireaacestu; corp, lese prin orificiu nu depinde de natura rnaterialului ~i de structure ~i culoarea suprafetei: temperatura corpului este singura care exercita 0 inftuenta hotaratoare asupra compozitiei radiatiei. Sub 1000" Celsius corpul respectiv radiaaa nurnai razele infrarosii; pe masura ce temperatura se ridics_ 1ncep sa radieze razele rosti, apoi cele oranj, galbene si 'in sfar~U toate celelalte raze ale spectrului vizibil, adica cu cat este mai scazuta temperatura corpului negru absolut, cu atat radiatia lui este mal saraca In radiattt albastre ·~i violet, 'in schnnb La temperaturi mai ridicate ale corpului negru absolut cornpozitia radiatiilcr emise de el devine rna; bogata ln raze albastre ?i violet, iar procentul razelor rosii ~i orange scade .. Pri n nenurnarateincercari facute de fiziciem s-a stabilit ca lumina rnedie a soarelui are 0 temperatura de culoare de 5500° K. Aceste grade de temperatura se numesc grade absolute ~i se noteaza cu 0 K (Kelvin). Prin temperatura de culoare a unei surse de lurnina 'intelegem temperatura corpului negru la care radtatia lui are aceeasi cutoare ca si radiatia respeottvei surse de lumina. Tem-

> .,

peratura absotutasearla adaugandu-se la temperatura relative

lin grade Celsius a corpului respectiv +273. (Ex.: temperatura relativa In grade Celsius a fllarnentului tncandescent a unei Lampi elect rice este de 2927°'C, jar temperatura absolute va fi de 3200 0 K).

14

Teoria tricromatica a perceptiei vizuale

Daca se descornpune 0 raza de Iurnina alba cu ajutorull unei prisrne care formeaza un spectru ~i se a~eaza 0 lentila convergenta in drumul fascicolului de ra.ze colorate, acestea 5e vor aduna formand pe un ecran 0 pata de lurnrna alba, Aceasta expenenta poarta denumirea de recompunerea sau sinteza iutninit.

Pentru a se obtine lumina alba, e suficient a se combtna cate doua radiatti (perechi cornplementarejde anumite cutort, de exemplu gat ben cu albastru, ro~u CUI cyan etc.

Se stie ca spectrul solar sau a altor tzvoare de lumina produce senzatii vizuale de culoare bine determinate. In mod conventio-

, ,

nal se disting dupa cum sa mai spus, sapte culori prlncipale, nu-

mite cutori spectrale (violet, indtgo, albastru, verde, galben, orange ~i rosu), Dadi asupra ochiului actioneaza un flux luminos cu lungimi de unda care fac parte dtntr-o treime a spectrului de exernptu:

de la 400 11m pana la 200 nrn, obtinern senzatta cutorf

albastru,
de la 500 nm pana la 600 nm, obtinem senzatia culoni
, .'
verzi,
de la 600 ~ "" la 700 obtinem senzatia culorii
nm pana nm,
, , rosii .

. ,

Asadar culorile obtinute pe cale aditiva din toate radiatitle

unei treirni din spectru SUl1l rosu, verde, allbastru, ?i se numesc culori primare (de bazo, sau iundamentate).

Fig. 5 Cul.ori prjrnare - Iumlna

15

Sinteza aditiva a culorilor

Utilizand trei proiectoare in tata carora seaseaza rate un fHtru avand culoarea uneia din culortle principale putern efectua urrnatorul experiment:

Proiectand cele tret tascicele pe un ecran alb, astfel ca ele sa

se suprapuna partial, se pot observe urrnatoarele:

De exernplu:

albastru /verde = cyan rosu/verde ~ gallben rosu/ albastru = magenta

FilS. 6 Slnteza aditiva a culorilor

Dupa cum se poate vedea din suprapunerea culorilor primare lumina se vor obtine asa numitele cutori complernentate (cyan, galben, mogenta)

f;ig. 7 Culori cornplementare - h,Jmina

16

Astfel se obttn perechile de culori cornplernentare: ro~u - cyan

verde - magenta

- albastru - ga.lben

Dupa cum se vede, culorile ce rezulta din arnestecul aditiv at culorilor primare lumina, doua cate doua, sunt mai luminoase decat cele din care provin .. lar suprapunerea celor trei fasctcole colorate forrneaza albul pur.

Razele de lumina colorate proiectate pe ecran, fiecare independent una de alta, se cornbina in ochiul nostru potrivtt teoriei trtcrorrtatice a vederii. Acest procedeu al cornbinarf optice al culortlor primare se nurneste sinteza aditivii (de la "aditio" J adica adunare).

Acesta cste ~1 principiul fundamental at televiziunf ln culori, sau al fotograriei digitale. Fabricarea captatorilor digitaU de tipul CCD (charge coupled devices - dispozitiv eu cuplaj de sarcina) sau CMOS (complementary metal oxide semiconductor - oxid rrretaltc semiconductor complementar) au la baza teoria tricrornatica RGB (red, green, blue) a stntezei aditive.

Stnteza substractiva a cutorilor

Amestecul substractiv al lurntnf colorate 5e poate face printr-o operatie inverse: daca dintr-un flux lurninos alcatuit din radiatii care contin toate lungtrntte de unda din domeniul viztbit

. ,

al spectru lui, va fi absorbita pe rand, cu aj utoru l a trei filtre

colorate, de 0 anurntta nuanta ~i densitate, cate a treime din radtatitle spectrale, culoarea obtinuta va fi de fiecare data, rezultatul ccmpuneni radiatiilor din celelalte doua treirni trans-

- ,

mise de filtruL respectiv. Mai concret: prin trei filtre colorate

perfect transparente, de pilda, cyan, galben, magenta, suprapuse partial, ~i asezate Tn fata unei suprafete luminoase albe, redau mai lntai

rosu din magenta cu galben, verde din galben cu cyan, ~i albastru din magenta cu cyan.

La centru, unde cele trei filtrs se suprapun, oprind, _"subs~ tragand" fiecare partea lui de radiatf cromatice, raze care aleatuiesc lumina alba, rezultatul va fi ceva foarte lnchis, aproape die negru, Un asernene procedeu este denurnit procedeul substractiv, sau sinteza substractivii de obtinere a culorilor.

17

G

Fig. 8, Sinteza substractiva a culorilor

Ame:stecul substractiv de Iurnini colorate, este foarte des folosit in arta spectacotelor, teatru, balet (un costum rosu se intuneca total cand se protecteaza pe el 0 lumina verde, dar se aprinde (and primeste 0 lumina gatbena), ilurmnari stradale, monumente, arhttectura, care pot fi animate prin jocuri de lumini dtntre cele rna; feerice, etc ..

Marimi fotometrice

Analiza caracteristicilor sursetor de tum'ina c~i masurarea rnanrmlor lor fac obiectul fotornetriei. 0 sursa de lumina se caracterizeaza prin puterea seu fluxul de Lumina ~i intensitatea sa. Capacitatea unei surse de lu,milla de a lumina. un obiect se nurneste Huminare, care pentru ochiul nostru privind acest obtect, devine stralucire. Fluxul lumtnos este cantitatea de lumina radlata de 0 sursa lumlnoasa ln teats dtrectiile 'intr-o unitate de timp. Fluxut se exprtma in lumen (ln), Unitatea de flux - iumenut - este egala cuftuxul ernis in unitate de 'unghi solid (steradian), de 0 sursa de lumina punctiforrna ~i uniforma avand 0, intensitate de '0 candela, Unitatea de tlurninare se exprima in lux (Ix). Ea este iluminarea unei supratete, care primeste tin flux lurninos de un Lumen uniform repartizat pe un metru patrat.

S-a ararat ca corpurHe din natura apar lurninoase, fie ca emit ele lnsele radtatiivfte ca reftecta, transmit sau difuzeaza total

I

sau partial radiatifle care le parvin de la alta tzvoare de lumina.

A. J " -

In prlrnul caz, corpurile reprezinta surse primare de lumina, In al

18

doilea caz surse secundare de lumina. Aspectul suprafetelor sursetor tuminoase primare sau secundare se caractertzeaza prin notiunea de stratucire. Cantttatea de lumina constitute primul element, care ne serveste la studierea raportului dintre actiunea energiei lurninoase ~i i:maginea fotografica. Ea este egaUi cu ilurninarea de un lux ln timp de 0 secunda.

'19

Procesul vazulu!

Intetegerea ~i interpretarea corecta a percepttei vtzuale a imaginilor fatocinematografice, cat ~; a caracteristicilor obiectivelar, sunt in corelare directa cu caracteristicile vederii umane. in acest sens sunt necesare cateva cunostinte privind caracteristicile ochiului ca sistem optic. Ochiul serveste drept model pentru a multirne de aplkattt tehnice in legatura cu imaginea (in fotografie, cinematografie, televiziune), dar in cornparatie cu acestea este mutt mai compLex ~i se bucura de 0 extraordinara mobilitate. Proprietatea ochiului de a se acomoda rapid pentru a percepe dar obiectele dispuse la diverse distante, adaptarea privirii la conditii de iluminare foarte variate, ca ~i mobHitatea sa, constituie caracteristici cu totul deosebite, pe care aparatura tehnica, lnsa nu Ie poate atinge. Pe de aLta parte, unele particularltati ale ochiului (putere mica de separatte, persistenta retiniana), asociate cu alte fenomene psihofizioLogice, constituie insa~i baza existentei fotografiei, a cinematografiei, a televiziunii. Ochiul asa cum apare el La mamifere ~i La om, reprezinta un organ, care In decurs de sute de milioane de ani de evolutie pe scara anirnala, a ajuns La un inalt grad de perfecttune.

Constructia globului ocular

Globul ocular, de 0 forma aproape sfertca, are raza de circa 12 mHimetri ~i este inconjurat de 0 membrana de protectie dura - sclerotica. Partea centrals a acesteia se nurneste corneea transparenta, ~i are 0 grosime de 2 milimetri. Globul ocular este impar~it in doua compartimente prin intermediul cristaLinului,

21

care se aseamana mult cu 0 lentila biconvexa. in functie de contractia rnuschilor raza ~i grosimea cristalinului se rnodiftca, schimband convergenta ochiului in vederea acomodarti. Substanta cristalinului nu este ornogena, in fata cristalinului se gase~te irisul, constituit dintr-un rnuscht cu 0 deschidere circulara variabila reprezentand pupila, autoreglabila 'in functie de lurninanta obiectelor prlvite, de la Z la 8 milimetri In diametru. in interior sclerotica este tapisata cu 0 membrana neagra, numita corolda, ce formeaza camera obscure a ochiului.

La randul ei coroida este acoperita cu retina, consntuita din ramtftcattile nervului optic, ale carer terminatn fotosensibile sub forma de conuri ~i bastonase sunt lncadrate 'intr-o structure celutara.

Bastonasete (cu diametrul de la 0 002 mm. ~i Lungimea de 0.06 mm), sunt deosebit de sensibile la lumina, dar insensibile la culoare, ele constituind elementele vederii nocturne. Conurile (avano diametrul de baza de 0,005 mm. ~i lungimea de 0,035 rnrn.), sunt sensibile la cutoare, ele reprezentand elementele vederii de zi. Bastona~ele in nurnar aproximativ de 130 de rnilioane sunt distribuite cu priori tate spre periferia retinei, pe cand conurile in nurnar de aproximativ 7 milioane sunt concentrate mai mutt in zona centrals. in planul orizontaL La 50 spre exterior fa~a de axa geornetrica se gase~te pata gaLbena, ce prezinta 1n centru 0 mica depresiune reprezentand centrul foveal. Pata galbena" corespunde vederii distincte, maximul de claritate revenind centruLui foveaL, in care sunt distribuite numai conuri, Acestei zone it corespunde vederea dtrecta sub un unghi mai mic de 1 ". in afara petei galbene se rnanifesta vederea periferica, In care nu se disting detalii, iar pe rnasura departarii de aceasta imaginile devin din ce 'in ce mai neclare. De aceea pentru a percepe dar campuri marl ochiul se roteste 'in orbita sub actiunea rnuschtlor, uneori atat de repede incat ln foarte scurt timp este capabil sa perceapa dar un mare camp de spatiu. Locul de pe retina pe unde fibrele nervoase reunite parasesc globul ocuLar constituie pata oarba, care este complect insenstbtla la lumina. Imaginea apare pe retina rasturnata ~i cu unele deformattt; informatiile cuLese de retina sunt apoi transmise centrilor optici din creier prin nervul optic. Centri optici functioneaza ca adevarate "centre de prelucrare a datelor", care "tnterpreteaza" cele vazute, corecteaza perspectiva, stabilesc dimensiunile reale ale

22

obiectelor, independent de rnartrnea imaginii pe retina, aprectaza departarea pana La diferite obiecte, etc.

Prln lungul proces de evolutie, ochiul a dobandft extraordinara capacitate de adaptare la condttule exterioare de vizibttitate. Acomodarea este facultatea ochiului de it reda distinct pe retina imaginea obiectelor situate La diverse distante, Distanta de la cristalin la retina fiind fixa (eea. 20 mrn), in vederea acomodartt, ocbtul ist modifica convergenta de La 60 de dioptrii pentru tnfinit, La aproximativ 70 de dioptrii pentru distants minima. Astfel un ochi normaL se poate acomoda pentru a prinde clar pe retina, obieete situate de La infinit La 20 - 30 em. distanta, prin bombarea succesiva a cristalinului, care l~i reduce astfel distanta focala.

5

I <-

, ;

~""2 i

I

I

/ !

,9

-~

................. --~ ................ ---

....... --....- ........ ~ .............. --._ ....

..... _- - ........

- ......... __

4

3

FIg. 9 Structura ochtului uman

1- cornea, 2- axa optica orizontala, 3- cristalinul, 4- irisul, 5- retina, 6-nerv optic, 7- pata galbena, S- tendon stang, 9- sclerotica

Defectiuntle de acomodare se corijeaza prin intermediul lentilelor de ocheLari. Daca distanta minima de acomodare depaseste 20 em. ochiul este hipermetrop .~i se corijeaza cu ajutorul Lentllelor convergente, iar daca distanta maxima nu ajunge La inflntt, oehiul este miop ~i se corijeaza cu lentile divergente. in privinta condititlor exterioare de luminozitate oehiul se poate "adapta" de la lumina intensa a obiectelor ln plin soare, pana la lumina foarte slaba a unei nopti fara luna.

Atunei cand intensitatea turrnnf exterioare scade, 1n primul rand se dilata pupila, rnartnd de cateva ori fluxul luminos ce

23

patrunde 'in ochi. in timp, ~i La lumina slaba, sensibiLitatea retinei creste de cateva rnii de on, astfel ca un ochi care a stat 1/2 ora 'in 'intuneric devine de eca. 10.000 de ori rnai sensibil decat acelast oehi adaptat La plin soare. Mai mult decat atat, in prezenta unei Lumini prezentand 0 culoare dominanta, ochiul l~i modtnca lnsa~i curba de sensibilitate crornatica, adaptand-o La noua sttuatie. Adaptarea este facultatea ochiului de a se deprinde pentru a privi 'in conditli de iluminare diferite. In timpul adaptarn irisull~i rnodtflca diametruL, ceea ce implica modificarea i lurninartl 1n raport de 1I16, echivalent cu patru unita~i de diafragma ale unui abiectiv fotografic. Posibilitatea de adaptare a ochiuLui in conditii diferite reprezintao puternlca arrna de aparare ln lupta pentru existenta la animate ~i La omul primltlv ~i un mijloc foarte eficace de stabilire a relatiitor cu lumea inconjuratoare In conditiile vietii civilizate a omuLui modern. Nu trebuie sa uttarn ca ornul obttne cele mai complete ~i pretioase informatii despre lurnea exterioara cu ajutorul vazulut. Pentru fotograf 'insa, aceasta adaptabilitate a ochiului departe de a fi un avantaj, reprezinta un mare inconvenient. Acomodarea La diferite distante, adaptarea la conditii de lumina vanata se face automat, printr-un proces reflex, tara sa devlna constient. Din aceasta cauza 0 apreciere justa a tirnpului de expunere necesar, a dtstantei etc., sunt practic imposibile. PreLucrarea imaginii de pe retina in creier lmptedica aprecierea corecta a perspectivei pe care a va prezenta imaginea fotograftca.

De exemplu intrand de La lumina diurna intr-o camera ituminata cu sursa de Lumina artificiaLa (becuri) avem impresia ca lumina din interior este doar de cateva on mai slaba decat cea de afara. Un exponometru ne va arata 'insa, 0 lumina de cateva sute de on rnai slaba decat cea din exterior.

Caracteristici specifice

Retina ochiului omenesc prezinta 0 anurnita inertie: daca se lntrerupe brusc cu un ecran netransparent accesul LuminH venind de la un obiect oarecare spre retina, imaginea obiectului nu dispare instantaneu, ci senzatia persista, dtsparand progresiv 1n cca. 1/205. Aceasta persistenta face de altfel posibila cinematografia. La cinematograf se proiecteaza imagini cu 0 cadenta de 24 de imagini pe secunda. In timpul schimbart imaginii ecra-

24

nuL se lntuneca, dar vechea imagine persista pana La apadtta noii imagini. Daca aceasta este usor diferita de prima se creeaza senzatia de rniscare continua. OchiuL nu poate deci sesiza rniscarl mai rapide de t120 s., care ar corespunde oarecum cu timpul de expunere al ochiuLui. Din aceasta cauza, daca fotograHem 0 cascada, utitizand un tfmp de expunere foarte scurt - 1 /1000 sau 1/500 - cascada va apare pe fotografie ca ,,1nghetata". Din contra, 0 fotografte executata cu un timp mai lung - 1/30 - ne va sugera prtn nectantatne aparute rniscarea tumuLtoasa a apei.

Perceptia contrastelor

OchiuL poate percepe obiecteLe privite pentru ca acestea sunt alcatuite din suprafete cu tuminante diferite. Ochiul poate sesiza detalii pe un fond oarecare sau doua suprafete alaturate numai daca diferenta dintre lurninante depaseste 0 anurnita valoare minima, careia 11 corespunde un contrast minim perceptibil, numit prag de contrast. Sensibilitatea La contrast scade pentru detalii ~f lurninante mici cat ~i pentru lurrnnante foarte marl.

Puterea de separatle

Puterea de separatie este capacitatea ochiului de a distinge cele mai mici detalii ale obiectelor ~i se exprirna prin marimea inverse ceLui mai mic unghi sub care doua puncte sau doua linii sunt percepute distinct. Acest unghi se nurneste unghi limita de separatie. Prin urmare,cu cat unghiul limita de separatie este rnai mic, cu atat puterea de separatie este mai mare.

Puterea de separatie a ochiului este limitata de fenomenele de difractte, de structura cetutara a retinei ~i de aberatn. in cazulliniilor paralele, unghiul limtta de separatie este mai mic decat in cazul punctelor; ochiul devine foarte sensibil fa~a de frangerea liniilor ~i fata de grosirnea acestora. Puterea de separatie este inftuentata de nivelul tluminarf obiectelor prtvite ~i de contrastul acestora.

Astfel puterea de separatie maxima se obtine La a iluminare minima de 50 lx ~i ramane aproximativ constants la cresterea iluminanteL De aceea iluminarea de 50 lx. se considera norrnata

I

25

pentru citit ~i pentru lucrari cu obiecte de dimensiunf mici. in conditiile vederii nocturne, data fiind distrtbutta bastonaselor pe retina, prin faptul ca mai multe bastonase sunt conectate La 0 fibra comuns a nervului optic ~i di sensibilitatea este mica La contrast, puterea de separatie este foarte scazuta ~i aproximativ egala pe tot carnput vizual. Puterea de separatie scazuta in centrul foveal se datoreaza lipsei bastonaselor 'in aceasta zona.

Vederea binoculara

Chiar daca, uneori, ni se pare ca avem 'in fata noastra 0 imagine larga, cuprinzatoare, ceea ce ochiul percepe cu clarltate este numai 0 zona centraia foarte '1ngusta, din acea imagine, restuL imaginii forrnandu-se pe retina 1n jurul petei galbene. Aceasta ''ingustime de vedere" este compensata din plin prin rniscarea permanents a ochiului omenesc. Privirea unui ochi cuprinde astfel un camp care atinge 'in sens orizontal aproape 1800 , iar ln sens vertical 1350 • Ochii dau putinta de a percepe ~i a aprecia 1n afara de formele aparente ~i culorile subiectelor Inconjuratoare chiar ~i dfmensiunile ~i departarea lor, ~i aceasta nurnai datorita faptului ca privim cu arnandot ochii. Este de fapt perceperea in relief, datorita fuzionarf imaginii binoculare 'in creier. Cauza perceperii spatiale consta 'in faptul ca subiectul privit imprima pe ceLe doua retine cate 0 imagine diferita a acestuia,

Distanta dintre axele oculare este in medie de 64 rnrn., ~i constituie baza ocutara sau distanta pupilara. Creierului i se asigura 0 viziune spatiala ~i reata, dat ftind ca cele doua imagini componente transmise prin intermediul nervllor optici, au inregistrat nu numai fata, dar ~i laturile in adanctrne ale subiectului. Senzatia de relief este cu atat mai mare cu cat distanta de vedere este mai mica. Proprietatea aceasta a cuplului ochilor se nurneste vedere stereoscopica,

Perceptia tridirnenstonala a spatiului '1n conditiile vederii "monoculare" este de natura psi botogica, deoarece se bazeaza pe principiul cunoasterii anterloare. Analiza in subconstient a variatiei martrnf irnaginilor obiectelor (care sunt deja cunoscute) este transforrnata in senzatia de dtstanta,

26

Limita plastica a vederii

Este de La sine 'inteles ca relfeful ne apare cu atat mai pregnant cu cat subiectul se afla mai aproape ~f cu dit distanta dintre pupile este mai mare. Cu cat subiectul se indeparteazs de ochi el apare mai putin reliefat, pe masura ce unghiul de parataxa se ajunge sa fie nU17 subiectuL se poate considera La infinit, iar perceperea lui in adancime nu mat este practic cu putinta. A~adar, reiese ca relieful vizual al omului este limitat in departare. Tntrebarea care se pune este: care este aceasta limita.? Experienta arata ca pe lntinderea unei campii, pana in zare, nu toate subiectele intatnite de privirea urnana sunt percepute plastic de ochi. De La 0 anumita distanta 1n adancime, spre onzont, toate subiectele: cLadfri inalte, turnuri, arbon inal~i etc., apar proiectate pe un acelast plan, care este eel at orizontuLui. Este 0 imagine a peisajului vie, colorata, reala, dar foarte asernanatoare cu 0 fotografie in cutort ale acetutast subiect: 0 imagine plana, plata,fara adancirne, fara relief perceptibiL Dar nu relieful este acela care ne indica departarile relative ale diferitelor subiecte, C1 obisnuinta de a le recunoaste sub cele mai diferite aspecte ~i corectia logica rnintata, care situeaza obiectele in planurile lor, dupa legile perspectivei.

Perspectiva

Perspectiva in general, ln sensul plastic, este 0 proiectie conica, deoarece este 0 caracteristica a simtulut vederii ?i rarnane conforma cu aceasta ca desen ~i culoare. Deci perspectiva poate fi:

- geornetrica, cand stabileste conturul, forma ~i ordonarea subiectelor in cadrul imaginii;

- aeriana sau a culorilor, cand stabileste acestor subfecte tonul cromatic potrivit locului pe care lL ocupa 'in spatiu 1n raport cu punctul de vedere. Perspectiva geometrica ~i cea aerlana sunt guvernate de legi, pe care ochiut, ca ~i aparatul fotografic, le respecta cu toata rigurozitatea. in realitate ambele pot fi considerate ca perspectografe - aparate cu ajutoruL carora in anumite condttf se poate construi cu u~urin~a perspectiva unui subiect.

27

1n fotografie impresia de spatiu, deci de relief, poate fi sugerata ~i de un contrast intre aproape ~i departe. Acest c.ontrast se refera La:

- claritatea ~i necla ritatea , ca 0 incapacitate optica a ochiului de a vedea clar 'in acetasi tirnp detalii situate La anumite dlstante;

- lumina ~i intunerk, ca 0 consecinta a perspectivei aeriene datorita refractiet atmosferice;

- marimea aparenta subiectului 'in raport cu rnartmea aparenta a unor detalii, a carer marirne este bine cunoscuta (rnarirnea omutui), ca a consecinta a scarli de redare a imaginii. Modurile acestea de redare a reliefuluisunt proprii fatografiei, desenului, graficii ~i picturii, lumina flind "creatoare' de volum ~i spatiu.

Unghiurile vizuale

(ampul vizual al ochiului reprezinta ansambLul de puncte din spatiu ale caror imagini se tormeaza pe retina. in functte de senzattite pe care le produc diversele zone ale campului vizual, se deosebesc mai multe unghiuri vizuale:

UnghiuI vedetti directe, este foarte mic ~i variaza intre 45' ~i 1 C El corespunde centrului foveal, Tn care puterea de separatie este maxima. Ochiul se crienteaza in orbita astfel 'incat imaginea punctului atentiei principale sa se formeze in aceasta zona.

Unghiul veoerii distincte, are valori cuprinse intre 6 0 ~i 8".

Corespunzator acestui unghi se deftneste 0 zona 'in care obiectele sunt percepute distinct. In afara acestui unghi obiectele se vad din ce 'in ce mai neclar.

Unghiul vtzual complet, are 0 valoare aproximativ de 60Q ~i corespunde carnpului 'in care toate culorile sunt percepute corecto in afara acestui unghi sensibilitatea ochiului la culoare dispare, mai intai pentru rosu ~i verde ~i apoi pentru restul spectrului vtzibil.

Unghiu( opttm persoectiv, are valori diferite 'in doua directti: 28° in plan vertical ~i 37° ln plan orizontal. El corespunde campului 'in care ochiul percepe corect perspectiva obiectelor.

28

Unghiul vizuai maxim (determinat de configuratia fetei) ajunge pana La 130°-140" 'in plan vertical ~i 130"-160" 'in plan orizontal.

Unghiul vederii stereoscootce, are vaLori cuprinse Intre 60"- 70" ~i corespunde camputui binocular 'in care se percepe bfne relieful.

Ungh;ul maxim al vederii binoculare ajunge in pLan orizontal pana la 1800 , la unii observatori chiar mai muLt. Un unghi mic aL vederii distincte ~i un unghi mare al vederii binoculare, in care obiectele sunt percepute nectar, permite sa ne 'indreptarn atentia asupra zonei de interes principal, vederea perlferica determinand orientarea in spatiu.

29

Elemente componente ale aparatului fotografic

Orice aparat fotografic fie digital fie clasic, trebuie sa rezolve, din punct de vedere constructiv, l'ntre altele, sf urmatoarele probleme:

1. incadrarea subiectului

in lipsa unei sticle mate incadrarea se realtzeaza cu ajutorul unui vizor.

2. Punerea la punct a dlstantei

Operatia consta in potrivirea distantei optime lenttta-rnaterial fotosensibil (CCD) astfel ca imaginea pe peticula sa se formeze 10 toate detaliile cu maximum de ctaritate,

3. Reglarea diametrului fascicolului luminos ce patrunde 'in

aparat

Aceasta se realtzeaza cu ajutorul diafragmei. 4~ Reglarea timpului de expunere.

Lumina trebuie sa acttoneze asupra materialului fotosensibil un anumit timp, 'in functie de luminozitatea imaginii ~i de sensibilitatea pelicutei folosite (sau ISO-ul presetat in cazul aparatelor digitale). Timpul de expunere necesar se obtine cu ajutorul unui obturator.

5. 5istemul de transport aL peliculei (exclusiv 'in cazul aparatelor clasice). Orlce aparat trebuie sa perrnita introducerea, transportul ~i scoaterea materialului fotosensibil in conditttle unei excluziuni totale a luminii ambiante (care ar duce la yoalarea materialului fotosenslbit). Exceptie face, desigur, momentul expunerii materialului (singurul moment 'in care pelicula vine in contact cu lumina, pana dupa prelucrarea sa).

31

Diferitele tipuri de aparate difera 'intre ele, pe lang'a martmea formatului, a. carnerei obscure, prin solutijle constructive amintite la punctele 1-5.

Deci, aparatul fotografk are urmatoarete parti cornponente: 1 . Camera obscure

2. Obiectlvul

3. Vizorul

4. Diafragrna

5. Obturatorul

6. Maga.zia pentru materialul fotosenstbtl; (CD + sisternul digital de stocare a irrforrnatiei,

7. Ecranul LCD de vtzuattzaro a imaginii ~i aflarea unor date referitoare La set.area aparatului (numeric)

8. Dispozitive auxiliare.

Camera obscura

Camera obscure (denumirea provine din cuvintete latinesti .xamero": incapere + .obscutu», obscura": 'intuneric)

Definitii :

1. Camera obscura a fast strarnosut aparetulul, modern. Camera era, de fapt, 0 'incapere mare in care intra utilizatorul. Lumina, care se infHtra printr-o gaura rntcatn lncaperea Intunecata, produces 0 imagine rasturnata pe peretele opus. A fost tolosita trnttat pentru a vizualiza eclipsele solare: prin secolul al XVII-lea, procesul devine portabil prin introducerea unei lentile intr-un capat al unei cutii ~i folosind a bucata de sticla rnata in capatut opus pentru a vizualiza irnagtnea. 0 ogllnda fixafa in interiorul cuttei la un unghi de 45 de grade rasturrra imaginea, asigurand privitorului a orientate corecta, astfel lncat contururite sa poat,s fi trasate,

2. (lIn arta fotograftca) Un aparat In care irnaginea unui obiect exterior sau a mal multor oblecte exterioare este, proiectata, prin intermediul unui orificju, tenUla, sau obiectiv, asupra unei placi fotografice sau asupra unei suprafete, fotosenstbtte, pozitionate in dosul unei cutii intunecate extensibile sau at unei incapert {Fig., 1 0).

32

Camera obscura

Imaginea iinversala a subieefulul

Fig. 10 Prtnciptul camerei obscure

Inca din antichitate era cunoscut ca intr-o camera intunecoasa se poate forma a imagine pe un perete, daca pe peretele opus este un orificiu, prin care patrunde lumina de afara. lrnaginea apare rasturnata, iar calitatea se imbunatateste simtttor, daca 111 oriftctu se rnonteaza .0 lenttla ~j peretii laterali ai carnerei sunt vopsiti 111 nuante lnchise. Cu timpul acest fenornen a

, , A

mceput sa fie studiat ~i aplicat. In ttrnpul Renasterii pictorti toto-

seau camera obscure pentru unele dintre tucrarite lor. Prima descricre a carnerei obscure eu onflciu apartine lui Leonardo da Vinci pe La anuL 1504 (Fjg.1'1). In 1648 venetianut Barbaro descrie princtpiul camerei obscure cu lenttla .. De la lentila sirnpla, utiltlata ca obiectiv, pana la anasttgmatele rnoderne de astaz}, canst ructia de- objective a cunoscut 0 mare diversificare,

,

i~~~rn JI!lJ f, bub p«nldi~jSom.,qu;i1D i_n ~eo.ntil!l ... gir ~hiX ~tc.fi ~n ,,!%Io, fUpt',tM p~ dcl.quiu plliac1lLll' .. in rilw :Jpp2r~hilt inf.aior JdlQ(t>t:J)ol" rAt.g' ex.~gil.opria,.

Sit JM)<S ~Bt Anno. 1144. 'L~i «lip:flT.l1 S~:Ii (trb(~m:1~in~IJ.U' .. ilfidf'n[mu~.6c:('Jt" ~ulQ plm'?i de:x;.,.

Fig. 11 Camera obscure Reinerus Gemma Fris,ius 1544

33

Interesul pentru camera obscure a crescut brusc odata cu anuntarea de catre Daguerre in 1839, in academia de stiinte a Fran~ei) a unui procedeu prin care se putea obtine 0 imagine stabtla cu mijloace pur tehnice. Mai inainte, chiar in 1826, tot un francez Nicephore Niepce a pus intr-o camera obscure 1n tocut in care se forma imaginea 0 placa de cositor data cu un strat de bitum de ludeea, care se intareste sub actiunea tuminii. Dupa ce a expus a bucata de timp Niepce a "developat" aceasta placa cu esen~a de tavanda, Asadar prima fotografie a fost tacuta cu 0 camera obscure numita de Niepce "un fel de ochi artificial", avand ca material fotosensibH un soi de smoala, dest proprietatea de fotosensibilitate a sarurtlor de argint fusese dovedita lnca din 1727 de catre fizicianul Schultze. Dezvoltarea camerei obscure a avut 0 evolutie deosebit de dinarnica, dest in fapt, ea a fast ~i a rarnas un tel de cutie. Tn aceasta cutie, pe 0 suprafata ecran este receptionata 0 imagine data de 0 lentila sau un grup de lentite, lndreptate spre obiectul de fotografiat.

Peretti laterali ai cutiei sunt necesari pentru ca imaginea data de obiectiv sa nu fie diluata de lumina ce ar patrunde prin partite laterale. Dinamismul dezvoltartl camerei obscure se refera in special La evolutia dimensiunilor supratetei, in care se forrneaza imaginea, unde se aseaza materialul fotosensibil. Formatul cadrului de expunere i mpune ~i dimensiunea camerei obscure. La inceput, formatele cadrelor de expunere erau cuprinse lntre 9 x 12 ~i 20 x 30 crn., tara a exista a standardizare. Odata cu 1mbunatatirea calita~ii materialelor fotosensibile, dimensiunile camerei obscure au inceput sa se rrncsoreze pana La cativa milimetri pe fiecare latura a cadrului. Tn aceasta foarte larga vanatie extsta cateva dimensiuni care s-au folosit cu precadere devenind formate standard: 18 x 24 crn., 13 x 18 em., 9 x 12 crn., considerate formate marl (ex.: Sinar, Toyo, Linhof, Plaubel, Horseman, Cambo); 6 x 9 crn., 6 x 7 em., 6 x 6 crn., 6x4,5 crn., considerate formate medii (ex.: Rolleiflex, Contax, Hasselblad, Mamiya, Senza Bronica, Fuji, Pentax ), 24x36mm.; 24 x 24 rnrn., 18 x 24mm., sunt dimensiunile formatelor mici (ex.: Canon, Contax, Leica, Minotta, Nikon, Olympus, Pentax, etc.), tar 9 x 14 mm., 8 x 11 mm. etc., formate foarte miei. Calitatea de baz! a unei camere obscure este ca ea sa fie cu adevarat obscure, adica sa nu permita niei cea mai slaba urma de lumina sa patrunda prin alta parte decat prin obiectiv, De asemenea important este ~i felul 'in care se evita eventualele

34

reftexe ce ar putea apare pe peretii lateraLL Lumina ce ajunge pe par1ile Laterale aLe camerei obscure ar trebui sa fie absorbita total de vopseaua antireflex. Pare surprtnzator, dar pana acum nu s-a reusit obtinerea de suprafete anti reflex perfecte ~i nici rnacar foarte bune. 0 camera obscure trebuie sa Indepltneasca urmatoarele calita~i:

. cadrul de expunere sa permita 0 asezare cat mai plana a materialului fotosensibil; ( 1n cazul aparateLor clasice)

- laca~ul tn care este asezat materialuL fotosensibil sa fie perpendicular pe axa optica a obiectivului;

- la fotoaparatele a caror camera obscura este descentrabila, iar planele cadrului si a monturii obi ectivu lui pot primi diferite 'inclinari, trebuie sa existe un control cat mai riguros at acestor posibi(;ta~i;

- ghidarea materialului fotosensibil sa fie facuta cat mal precis, astfel ca imaginea sa fie cat mai bine centrata:

- 0 foarte buna etansare ~i protejare irnpotriva agentitor extemi: praf, umiditate etc.

Camera obscure este partea cea mai putin fiabila a fotoaparatului, soticttand 0 manipulare deosebit de atenta ~i 0 intrettnere foarte costisitoare. 0 simpla curatfre a unui fotoaparat de marca, in laboratoare autorizate de firma, poate sa coste pana la 0 treirne din valoarea lui. in cadrul aceleiast categorii de format, camera obscura poate sa difere calitativ atat de mult lncat pretul celor mai bune fotoaparate este de zeei de ori mat mare decat a cetor mai ieftine.

Constructia ~i actiunea Ientile lor

Dupa cum s-a rnaiaratat 10 capitolele anterioare, razele de tumina se propaga in linie dreapta ~i acest lucru se poate observa ln incapen lntunecoase, de exemplu la cinematograf. Daca razele de lumina tree printr-o desthidere mica, atunci, pe un ecran asezat 'in dreptul razelor apare 0 imagine rasturnata ~i pu .. ~in luminoasa a obiectului care se gase~te 'in fata deschiderii.

Daca se ia, de exemplu, 0 cutie cu lungimea de 10-15 em captu~ita in interior cu hartie neagra rnata ~i se practica in mijlocul peretelui ei anterior un orificiu de 0,4 mrn diametru ~i se apttca 1n interior pe peretele posterior un film fotosensibil se obtine un aparat cu orificiu cu care se poate fotografia. In plin soare, timpul de expunere la 0 fotografie executata in aer liber

35

este de circa 1/2 de minut sau mai muLt. Marind diametrul orificiului, imaginea devine din ce 'in ce rnai lumtnoasa, dar 'in acetasl timp mai putin clara. Pentru a obtine 0 imagine mai clara, se rnonteaza 'in orificiu 0 lentila convergenta, care concentreaza razele de Lumina la 0 anurnita dtstanta in spatele lentiLei.

Dadi 0 raza de lumina cade oblic pe 0 placa de sticla cu fetele pLane ~i paraLeLe atunei, strabatand placa, raza se depLaseaza paralel cu ea lnsa~i. Oeplasarea laterala este cu atat mai pronuntata cu cat placa de stida este mai groasa, Daca insa raza patrunde printr-o sticla cu suprafete curbe atunci directia ei se rnodlflca. La inctdenta ei cu 0 prtsrna raza de lumina este refractata atunci cand nu eade perpendicular pe sticla, atat la trecerea ei din aer in sttcta cat ~i La cea din sttcta 'in aero Daca se aUltura doua prisme geometric identice astfeL incat una sa reprezinte imaginea strnetrtca a ceLeilalte, exista doua pozitf posibile. Cand se alatura bazele lor, atunei razele de lumina refractate se intatnesc in spatele prismelor far cand se alatura varfurile lor atunei razeLe de lumina se imprastte. in acest fel s-au obtinut cele doua forme principale de lentile: lentila convergenta ~i Lentila divergenta.

o lentila consta dintr-un mediu solid transparent, de obicei diferite sortimente de sticla (cuart, sare gerna), avand anumite calita~i 'in ceea ce priveste indicii de refractte ~i dispersie, marginft de doua supratete sferice sau de 0 suprafata sferica ~i una plana. La lentilele de buna calitate, precum cele folosite la obiectivele fotografice, suprafetele acestea se obttn printr-o slefuire de lnalta precizie. Tehnica obtlnerii unor suprafete "asferice" ofera mari posibilidi~i 'in constructia obiectiveLor. Prin combinarea unor suprafete convexe, concave ~i plane se obtin cele opt tipuri fundamentale de lentile.

urrnatoarete lentile au proprietatea de a strange intr-un punct razele paralele cu axa optica, ce cad pe suprafata lor ~i de aceea se numesc convergente (Fig.12).

36

Fig. 12

1. Lentila biconvexa strnetrica (raze de curbura ega\e). Forma asernanatoare unui bob de linte (denumirea de lentila vine de La numele 1n latina a lintei - (ens aesculenta).

2. Lentila biconvexa astmetrica (raze de curbura inegale).

3. Lentila plan-convexa (0 suprafata plana = sfera cu raza jnfinita).

4. Lentila concav convexa (ambele centre de curbura sunt de aceeast parte a lentHei). Aceasta forma de lentila, mult foLosita ca lentila de ochelari ~i ca obiecttv La aparatele fotografice putln pretentioase, se rnai nerneste ~i menisc.

Urrnatoarele patru lentile au proprietatea de a impra~tia un fascicol de raze paralele cu axa optics, ce cad pe suprafata de lentila ~i de aceea se numesc Lentile divergente (Fig13).

Fig. 13

1. Lentila biconcava simetrica (raze de curbura egale).

2. Lentila biconcave asirnetrica (raze de curbura inegale).

3. Lentila plan-concava.

4. Lentila convex-concave sau menisc negatlv (centre de curbura de aceeast parte a lentilei). Aceasta lentHa este folosita ~i ca tentila de ochelari.

Un fascicuL de lumina emis de 0 sursa luminoasa asezata La infinit este format din raze paralele. Daca acestea ating suprafata unei Lentile convergente, numai raza care cade perpendicular pe mijlocul lenttlei trece prin sttcta fara a fi abatuta. Toate

37

celelalte raze sunt refractate ~i cu atat mai puternic cu cat 'inclinarea razei fa~a de suprafata lentilei este mai mare. Oeci, eel mai mult sunt refractate razele marginale deoareee ele cad mai 'inclinat pe regiunile extreme ale suprafetei decat 1n portiuni le centrale ale lenti lei.

in spatele lentilei, toate razeLe converg, adka se 'intalnesc aproape intr-un singur punct, numit [ocar. in acest punct se aduna, de exempLu, razele de Lumina ~i de dHdura care sunt emise de soare dand 0 imagine foarte mica ~i calda a soarelui. Materialele usor inflamabile cum este de exemplu hartia se aprind In acest "focar". Distanta de la foear La tentita este distanta tocala (Fig.14)

RazeIe lumlnoase

---.~.~.~.-.~.~.-.---.;

..... _ .. _._ .... _ .... _.. . ...•................ _._ .......•

-----+-._-_._,

-----__, ....... , .. - - - - - - - ~ - - - ~

/'

// i

«' :

Punct focal Ob~

Punct focal imagine

:- - - . ~ . ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Lentila convexa

~" •• , .. , .... " •• ,." •• , .... w.w •• ,.,

{-"'"

"

'.

-,

-;

Punctul focal al imaginii "-'-"'"

-~-------~--~------

""

~~'?tull~C!I! al imaginii

.. '-----'

Lentila concavA

Fig. 14 Focalizarea tuminii printr-o lentUa convergenti s1 divergenti

38

Se deosebesc:

a) lentilele puternic bombate, cu distanta focala mica. Razele converg la a distan~a mica de tenttta.

b) lentilele putin bombate, cu distanta focaUi mare. Razele converg la 0 distanta mare de lentiLa. Distanta focala este aceea care deterrnina scara imaginH 1n raport cu obiectul. Cu cat distanta focala este mai mare, scara irnaginii este mai mare. Lentilele cu distan~a focala mica reproduc un camp mare, lnsa la 0 scara foarte mica, lentilele cu distanta focala mare reproduc un camp rnic, lnsa la 0 scara relativ mare.

o Lentila oricat de bine ar fi prelucrata nu va da ntciodata 0 imagine perfecta, Se spune ca imaginea prezinta oberaitt, 0 parte din aceste aberatii pot fi inlaturate sau eel putin coreetate. Corectnle se obtin prin gruparea lentiLelor, precum ~i prin modificarea formei suprafetelor active ale lentilei. Un roL important revine ~i compozittet sticlelor, din care se prelucreaza lentitele. Deoarece schema optica ~j forma lentilelor poate fj aflata cu usurtnta, prin demontarea unui obiectiv, fabricantit au a mare grija 'in pastrarea secretului tehnoiogiilor de obtinere a sticlelor. Dupa felul in care se manitesta, aberatlile se pot 'impa~i tn doua mari grupe: aberatf geometries ~i cromatice. Multe din aceste aberatf se datoresc faptului ca lenttlele, care se pot prelucra pe cale industriala, sunt cele sferice. Aceste aberatti nu se pot elimina decat prin prelucrarea sub 0 alta forma a suprafetelor, A~a au aparut Lentilele asferice (Fig.15)~ Aceste sisteme optice asferice, plus sticla obtinuta prin tehnologii superioare(cu dispersie redusaj.vor asigura focalizarea mai exacts a tuturor lungimilor de unda, obtinandu-se irnagini cu 0 claritate ridicata, ~i 0 redare mai buna a culorilor.

Fig. 1 5 Lentila asferlci

39

Aberatia de sfericitate - se datoreaza faptului ca razele marginale (paralele cu axa optica a lentilei) sunt focalizate diferit fa~a de cele care tree prin centrul lentilei. Imaginea unui punct este de fapt un punct 'inconjurat de 0 aureola (Fig16).

Ftg.16

Prin necorectarea intentionata a unei parti din aberatia de sfertcttate se realtzeaza obiectivele pentru flux artistic (soft focus sau weichzeichner).

Coma - este un efect datorat acelorasi cauze care produc ~i aberatfile de sfericitate. Deosebirea provine de la faptul caJ razele marginale neparalele cu axa optica, ce tree prin lentile, intersecteaza planul imaginii La inal~imi diferite fa~a de razele ce tree prin centru. Datorita acestei aberatf imaginea unui punct situat spre marginea formatului, preztnta 0 aureola excentrtca, astfel ca imaginea unui punet searnana cu coada unei comete (Kama = virgula, germ) (Fig17).

Fig.17

Curbura de camp (aplanetismul) - aberatia consta 'in faptul ca imaginile unor puncte foarte indepartate situate excentric fata de axa opttca nu se formeaza in planul focal, ci se situeaza pe 0 curbs cu concavitatea spre lentita. Deci imaginea data de obiectiv nu se formeaza 'intr;.un plan, ci pe 0 supratata curba,

40

Distorsiunea - imaginea unui dreptunghi apare cu LaturiLe curbate. (and laturile sunt curbate in interior (efect de pena) (Fig.18a), avem distorsiune pozttiva, iar cand LaturiLe dreptriunghiuLu; sunt curbate 1n exterior, distorsiunea este negativa (efectde butoi) (Fig.18b).

Fig. 18 a. Distorstune pozitiva; b. Dfstorsiune negatlvi

Astigmatismul (lipsa de punctualitate) - este aberatia produsa de focalizarea diferita a razelor verticale fata de cele orizontale. Astigmatismul reprezinta aberatia cea mai greu de corectat, ea fiind cea care a 1mpiedicat, La 1nceputurile fotografiei, realizarea unor obiective cu luminozitate mai mare de 1 :8.

Aberatia cromaticd - razele de culori diferite sunt focalizate ta distante diferite; astfel razele cu lungime de unda mai mica, ce au energie mai mare, vor fi refractate mai puternic ~i vor fi focalizate mai aproape de lentila In cornparatte cu razele cu lungime de unda mai mare. Ca efect, In cazul Iuminii albe (care este un amestec de lumini colorate) conturul eternentelor imaginii poate sa apara colorat. Prin combinarea lentilelor convergenre cu cele divergente se pot elimina in mare masudi aberatitle cromatice; totusi corectiile cromatice nu pot fi facute pentru intregul spectru cromatic. Cele mai multe obfective (cele acrornate) au 0 corectie crornattca exacta numai pentru doua culori. Foarte putine obiective, asa-numitele obiective apocromate, sunt corectate pentru trei culori. Destul de multe La numar, aberatnte, nu sunt cu adevarat suparatoare, decat atunei cand ceri ntele sunt cu totul deosebite: In fotografia de arhitectura, ~tiin~ifica, in fotografia publicitara.

41

Obiectivul

Obiectivele fotocinematografice se deosebesc dupa caracteristici geometrice, fotometrice, calitative ~i constructive, elemente de care fotograful ar trebui sa tina cont ln alegerea obiectivului pentru desavarsirea viziunii sale artistice ~i tehnice asupra imaginii.

Caracteristici geometrice sunt cele care definesc constructta geometries a imaginii: marirnea imaginii raportata Ia rnarimea obiectului, lncadratura obiectului, perspectiva geometrica, profunzimea carnpului de daritate. Caracteristicile. geometrice ale obiectivelor sunt: distants focala, unghiul de cuprindere al earnpului imaginii ~i deschiderea relativa.

Caracteristici fotometrice sunt cele care determina iluminarea irnaginiiln planul stratului fotosensibil (CCD), constituind unul din factorii ce definesc expunerea fotografica. Aceste caracteristici sunt: luminozitatea, transparenta ~i distributia iluminarii in cadru.

Caracteristtci calitative deterrnina calitateaimaginii optice 'in planul stratului fotosensibil (CCD) ~i se deosebesc dupa: criteriile de contrast, putere de rezolutie, conturanta ~i caracteristica de transfer.

Aprecierea calitattt hnaginii se bazeaza atat pe criterii subiective, bazate pe impresia vizuala, cat ~j pe criterii objective, bazate pe rnasuratort ~i evaluari cifrice. Claritatea este 0 impresie generate pe care 0 resimte un observator la privirea unei imagini, referindu-se mai ales, la aprecierea redarii cat mai corecte a conturului obiectelor la lirnitele dintre partite luminoase ~i lntunecate.

Caracteristici constructive sunt cele care determine constructia obiectivelor ca sisteme optice.

Din punct de vedere constructiv se intalnesc oblective sirnetrice, semisimetrice ~i asimetrice. Simetrice sunt obiectivele care fa~a de diafragrna prezlntacornponente cu 0 simetrie pertecta: semisimetrice sunt cele care fa~a de diafragma prezinta acetast nurnar de componente, de acelasi tipJpar care se deosebesc ca raze de curbura ~i distante focale; asimetrice sunt obiectivele care fa\a de diafragma nu prezinta nici un fel de simetrie. Din punct de vedere at corijarii aberatiilor obiectivele pot fi de tipul astigmat sau anastigmat. Din grupa astigmatelor fac parte obiectivele necorijate fa~a de astigmatism sau curbura as-

42

tigmatica, pe cand 1n grupa anastigmatelor se cuprind obiectivele corijate pentru taate tipurile de aberattt. ALcatulrea obiectivelor moderne dintr-un nurnar de componente mai mare sau mai mic, de forme diferite, 1mbinate prin lipire sau separate prin intervaLe de aer, este rezultatul corijarit aberatiilor 'in functie de caracteristicile geometrice, fatometrice ~i calitative impuse fiecarui tip de obiectiv, Un obiectiv fotografic este format dtntr-o lentila convergenta (pozitiva) sau, rna; adesea, dintr-un slstem de mai multe lentile, dintre care unele pot f1 divergente, astfel combinate incat sa-~i anuleze reciproc defectele, rezultand tnSa un sistem convergent in ansamblu.

Rezolutia, sau puterea de rezolutie

Puterea de rezolutie constituie un criteriu pentru aprecierea vizuala a capacttatii obi ectivu lui de a reda in imagine eete mai mlci detalii ale obiectului fotografiat. Puterea de rezolutte se masoara prln numarut de 1inii de egaLa grosime/milimetru, a lInie fiind egala cu doua benzi suecesive, una alba ~i una neagra. Ochiul omenesc poate distinge doua puncte situate unghiular la aproxtmativ un minut de arc. Tinand seama ca un ochi normal se poate acomoda La 0 distanta minima de cca. 25 em rezutta pentru aceasta distanta 0 rezolutie a ochiului de aproximativ 15 Unii pe milimetru. La distante mai mari rezolutia ochiului scade 1n mod corespunzator, fiind de exemplu de aproximativ 7,5 linii Imilimetru La dtstanta de 50 em, s.a. m.d. Fata de rezolutn mai mici decat cea corespunzatoare ochiului manitestam 0 nemultumire crescanda odata cu scaderea rezolutiei. Ochiul nu se declara multurnit decat cu rezolutii, care depasesc propria Lui rezolutie. Pe de alta parte, ochiul nu poate aprecia la justa sa valoare a rezolutie care II depa~~te. Astfel se explica de ee doua copii prtn contact dupa un film de format mic (straifud), una dupa un negativ cu 0 rezolutie fotograflca de 20 de Untt/mm.'; ~i alta dupa un negativ de 90 de linii/mm., sau doua fmagini 10/15 em una facuta cu un aparat de 6 MP, ~i alta cu un nparat de 16 MP privite cu ochiulliber ni se par ambele La fel de

clare. .

in general nu trebuie sa devenim fanaticii rezotutiei. De obicet ne putem rnulturm cu rezolutf mutt mai modeste. Sa nu uttam ca imaginea La televizor are 0 rezotutie de numai eca. 600 de lintt, repartizate nu pe un rnitlmetru, ci pe toata Ui~imea

43

ecranului, Daca este vorba de un televizor de mici dimensiuni avand lalimea imaginii de 30 de em. rezolutia va fi de doua linii pe milimetru. Cu cat ecranul va fi mai mare rezolutta va fi mai mica, flind compensate printr-o dtstanta mai mare de privire. Determinarea practtca a rezolutiei se face prin fotografterea, 'in anumite conditii, a unei imagini speciale nurnita mira de rezolutie, cu ajutorul careta putem determina puterea de rezolutie a unui obiectiv. Determinarea vizuala a puterii de rezotutle este foarte utila pentru aprecierea calitatii imaginii. Pentru obiectivele obisnuite puterea de rezolutie vizuala maxi-rna poate ajunge pana la 250 linii/mm. Emulsiile fotografice preztnta 0 putere de rezolutte sensibil mai mica decat tea a unui abiectiv bine. corijat, astfel puterea de rezolutie fotogratlca este rnai mica decat cea a obtecttvului st a materialului fotosensibH, privite separate

Definitia este un criterfu subiectiv, mai cuprtnzator, ce se refera la aprecierea fidelitatii imaginii fa~a de obiect sub toate aspectele ei: claritatea conturului, redarea cetor mai mici detalii, precum ~i a contrastului.

Contrastul imaginii

Obiectele din natura prezlnta a infinitate de tonalitati, de lurntnante ~i culari, pe care obiectivul trebuie sa le redea ln imagine cat mai fidel. Din punct de vedere tonal, obiectele ~i imaginile lor se diferentiaza prin contrast. Contrastul obiectului se caracterizeaza prin intervalul tumtnantelor, reprezentand raportul dintre lurninanta minima ~i lurninanta maxima. Tn natura intervalul Iuminantelor este foarte variat, ajungand uneori pana La raportul de 1: 1 0.000. Datorita fenomenelor de reflexie ~i de difuzie a luminii in obiectiv, contrastul imaginii va fi 'in totdeauna mai mic decat contrastul obiectului, micsorare determinata de cantitatea de lumina dttuza, parazita, .careacopera intreaga suprafata a imaginii sub forma unu.i voal. Tratarea lentilelor cu straturi de interferenta antireflectante constitu.ie metoda de baza pentru reducerea luminii difuze ~i 1mbunatattrea contrastului imaginiL Surse importante de lumina difuza sunt zgarieturile ~i detenorante rnecanice ale suprafetelor lentilelor, particule .de praf, vapori de apa, pete de grastmt, calitatea ~i acuratetea filtrelor. De aceea obiectivul, filtrele sau alte piese optice introduse in circuitul formarii imaginii trebuie sa se bucure de 0 acuratete deosebita.

44

Tratarea multistrat (multikoated lens)

Se stie ca lumina ce cade pe suprafata de separare dintre doua medii transparente avand indici de reftectie diferi~i sutera efecte importante (neglijand absorbtiaj.O parte din lumina se va reflecta intorcandu-se in mediul din care a venit, iar alta parte va patrunde in cetatalt mediu, suferind 0 deviere de la directia 1ni\iala, adica se va reflecta. Reflexia luminii de pe suprafetele lentilelor din cornponenta obiectivelor constituie un fenamen suparator din doua motive:

- razele reflectate se "pierd" din lumina. ce trebuie sa ajunga pe peltcula sau(CCD),

- 0 parte din aceste raze se pot intoarce printr-o noua reflexie ajungand din nau pe suprafetele lentilelor( 0 parte trecand prin lentila iar alta reflectandu-se din nou) luand nastere asa zisele reflexii multiple. Lumina datorata acestor reflexii ajunge pe supraf'ata filmului sub forma unor tmagini c.fantoma", ce inrauta~esc imaginea micsorand contrastul ~; deteriorand finetea detaliilor.

Pana La descoperirea tratamentului antireflex obiectivele nu prezentau 0 transparenta mai mare de 60%, restul de 40% din energia lurninoasa pierzandu-se prin reflexii parazitare pe numeroasete suprafete aer-sticla, dirninuandu·se astfel 1n mod sirntltor ~i contrastul imaginii, dupa cum sa aratat mai sus. Din aceasta cauza obiectivele, in special cele ultraturntnoase, si-au putut dovedi calitatile reale abia 'in urma tratamentului antireflex multistrat, care ridica transparenta lor ta peste 95%. Procedeul de tratare antireflex consta 'in depunerea pe fiecare din sopratetele de contact cu aerul ale lentilelor obiectivului a unei pelicule transparente avand 0 irfzatie uniforma de nuan~a albastra-violacee uneori purpurie. Aceasta irtzatie denota ca Lentilele acestea sunt tratate antireflex multistrat pentru diverse lungimi de unda cu scopul unitormtzant transparentei obtectivulut pe toata lntinderea spectrului vizibiL In acest sens, perfectionarea tehnologiilor de depunere a peliculelor interferentiate din ultimH ani a permis realizarea tratarii multistrat cu pelicule de mare rezistenta.

Pri n tratarea cu trei straturi coeficientul de reflexie a scazut considerabil. Tratarea multistrat a ajuns astazi pana La a acoperi cu sapte straturi corespunzatoare celor sapte culori conventionale ale spectrului vizibil, capabita de a reduce cantitatea de

45

lumina reftectata de pe suprafata fiecarei lentile pana La 0,2%. Este evident ca reducerea pana la un asemenea nivel al luminii reflectate din interiorul obiectivului deterrnina In mod corespunzator reduce rea cantitatii de lumina difuza, tmpltcit cresterea contrastului imaginii, precum ~i reproducerea co recta a culorilor. Procedeul a fast pus La punct 1n preajma celui de at llLea razboi mondial ~i este astazt generaLizat, eL fitnd aplicat chiar La obiectivele unor aparate foarte modeste, La binocLuri, La aparate de protectte, ochelari, etc.

Distanta focala a oblectivului

Distanta focala a obiectivuLui este dtstanta rnasurata de La planul principal imagine pana La planul focal imagine (Fig.19). Deoarece 1n once conditf de fotografiere sau de filrnare distanta focata determina rnarirnea imaginii 'in raport cu marimea ~i pozltia obiectului, aceasta constituie una dintre caracteristicile fundamentale ale oricarui obiectiv, De aceea distanta tocata,

,

considerata ln milimetri, este marcata pe montura oricarui obiectiv. Uneori ln practica fota ~i ci nematogratica se obisnuieste clasificarea obiectivelor 'in functte de distanta focata, Fadi precizarea formatului, La care obiectiveLe sunt utiLizate, 0 asemenea clasificare este nesernniflcativa, deoarece distanta tocata determina numai rnarfrnea absotuta a imaginii 'in raport cu obiectul, fara a indica ce suprafata din cadru ocupa aceasta imagine. Acest factor este foarte important deoarece, senzatia vizuala ce apare la privirea unei tmagini este determinata nu de rnarlrnea absolute a acesteia, ci de rnarimea ei relativa raportata la manmea cadrului. Astfel imaginea unui obiect, care ocupa lntreaga suprafata a cadrului, creeaza senzatia privirii de aproape a res .. pectivului obiect, pe cand aceeasi imagine, obtinuta cu aceeasi distanta focala pe un format mai mare se obttne lntr¥o Incadratura mai larga ce creeaza senzatia ca obiectul ar fi privit de la 0 distanta corespunzator mai mare. Din cele de mai sus rezulta. ca din punct de vedere al perceptiei vizuale sunt echivaLente numai obiectivele ale caror unghiuri de cuprindere sunt egale indiferent de manmea formatului imaginii, deoarece numai 'in asemenea conditti imaginile acelorasi obiecte se vor obtlne 'in aceeasi incadratura, deci vor avea 0 constructie geornetnca echtvatenta, In concluzie, 0 clasificare corecta a obiectivelor trebuie facuta nu 'in functie de distanta tocata, d de marimea

46

unghiului de cuprindere. Aceasta elasificare se raporteaza La un obiectiv normal, de obicei standardizat, cu care este dotat de obicei orice aparat fotografic.

.i-> Diafragma

rr==~

._

-

.m

o

S

I: ctI

-

'~ .... ~~

Distanta focal a

,

Centru optic - Plan principal imagine

Fig. 19 Distan~ focala a unui sistem optic

In aceasta conceptie obiective normale trebuie considerate cete ale carer unghiuri de euprindere sunt aproximativ egale cu unghiul opt1m perspectival ochiului, respectiv'in jur de 280 in sens vertical ~i 37° in sens orizontat. in clasificarea ernpirica obiectivele fotagrafice normale sunt considerate cele ale carer distante focale sunt apraximativ egale cu diagonala fotogramei. in realitate lnsa, dtstanta focats norrnala este mai mare decat dfagonala

Obiectivele cu unghiuri de cuprindere mai mari decat cele normale se nurnesc grandangulare, far cele cu unghiuri de cuprindere foarte mari superangu(are.

in mod corespunzator obiectivele cu unghiuri de cuprindere mai mid decat norm ale sunt considerate obiective long-facale, cele cu unghiurf de cuprindere foarte mid primind denumirea de teteobtective. (Fig. 20)

Tot dupa efectul obtinut obiectivele superangulare ale carer unghiuri se apropie de 1800 se numesc ochi de peste (fish-eye), tar teleobiectivele cu unghiuri foarte mici ce tind spre 10 poarta denumirea de superteleobiective. Cand unghiul de cuprindere "junge la 1800 distanta focala ar trebui sa fie nula - solutte prac-

47

tic ireaUi. Aceasta problema se sotutioneaza printr-o constructie spectate de tipul teleobtectivutui inversat, dupa care La ora actuala sunt construite toate obiectivele superangulare destinate aparatelor cu sisteme de vizare reflex.

Revenind la problema dtstantelor focale, rezulta ca un obiectivnormal pentru un anumit format devine grandangular pentru un format mai mare sau teleobiectiv pentru un format rnai rnic, Reamintim faptul ca orice obiectiv este corijat pentru un anum it format, practic acesta neputand fi utilizat pentru formate mai marl din motivele lnscrierii diagonalei fotograrnei In limitele diametrului carnpului util. Tn schimb once obiecttv poate fi folosit pentru formate mai reduse, in acest caz uttltzandu-se zona centrals a campului util. Se predzeazaInsa, ca nu pot ff utilizate obiective destinate formateLor marl (9 x 12, 18 x 24) pentru formatul de 24 x 36 mm sau pentru formate cinematografice, deoarece gradul de cortjare at acestora este mai scazut ~i pierderiLe de calitate In imagine devin lnadmisibile. Prin urmare se recornanda ca once abiectiv sa fie utilizat numai la formatul pentru care este destinat. Marimea imaginii este direct proportionala cu distanta focala ~i invers proportionala cu distanta pana La obiectul considerat, deci rezulta ca imaginea este de atatea ori mai midi decat obiectul, de cate ort distanta focala se cuprinde 'in distanta pana la obiect.

600 mm Tele 4°

15m

110'

Fig. 20 Tmpar~irea obiectivelor in func~ie de distan~ focala

48

Obiective cu distan~a focala variabila - transfocatoare (obiectivele zoom)

Cu ajutorut unui sistem mecanic, care permite deplasarea unora dintre lentilele componente ale unui obiectiv ln raport cu alteLe, se poate realiza un sistem a carui dtstanta focala se poate varia continuu in limite foarte largi (1:5 ~i chiar peste), rezultand astfel un asa-numit transfocator sau obiectiv zoom. Transfocatoarele au fost utilizate tnitial In cinematografie ~i televtziune, ele putand 1nLocui rniscarea camerei de luat vederi In timpul filmarii pentru crearea impresiei de apropiere sau indepartare a subiectului, asa-nurnttut traveling. EfectuL este oarecum diferit de eel realizat prin traveling, la utilizarea transfocatorului perspectiva imaginii neschimbandu-se, punctuL de statie fiind fix. Utilizand un transfocator a carut distanta focala rnijlocie este egaLa cu diagonala forrnatului, prin rnarirea distantei focale se ajunge La un teleobiectiv, iar prin micsorarea ei La unsuperangular. Odata cu variatia distantei focale variaza continuu ~i unghiuL de cuprindere, care poate fi astfel adaptat La orice situatte (in limitele de variatie posibile). Sistemul este comod doar utilizand un aparat cu vizare prin obtectiv, Astazi se poate spune ca mai toate aparatele digitate destinate amatorilor sunt echipate cu obiective zoom. Pentru ca procesul fotografic sa se desfasoare cat mai corned, constructorii de obtective au inceput demult sa impuna pe plata fotografica 0 garna foarte bogata de obiective cu distanta focala variabila cu 0 plaja din ce in ce mai mare, 35 - 350 mm, 18 - 200 rnrn, 200 - 400 mm etc.

Vizorul

Sistemul de vizare a devenit La un moment dat criteriul principal de clasificare a aparatelor fotografice deoarece utilizarea unuia sau altuia deterrnina solutii constructive complet diferite ~i pentru eelelalte subansambluri aLe aparatuLui. Aid putem distinge:

a) Aparatele "oarbe", La care lncadrarea imaginii se face exctusiv cu ajutorul vizorului. Progresul tehnic a permis 0 punere ta punct precisa, cu telemetrul, ca ~i cuplarea mecantsmelor de telemetrare ~i de punere la punct.

b) Aparatele care nvad", la care punerea La punct se face pe un geam mat folosind dispozitive care reflecta fascfcolul de raze

49

ce trec prin abiectiv. Progresul tehnic a permis obtinerea pe geamul mat a unei imagini neinversate ~i vizarea directa a subiectului de fotografiat.

Scurt istorie

1 .. Vizorul cu vtzare directa

Dadi suntem nevoiti sa facem din mana 0 fotografie instantanee cu un aparat cu geam mat, atunci aparatul trebuie sa fie pus La punct 'in prealabil, iar geamul mat sa fie schimbat cu caseta continand pelicula foto sensibtla. Prtn aceasta operatie lnsa aparatul devine orb (Fig. 21).

II' IIz .. ,&D __ Ob_iecu_tv .. - .. -.....;.. _ .... : ------ ....... i l>

Stela mata

Suport cblecUv

Staooartul anterior

Fig. 21 Aparat ~,Large format" cu vizare directa

TnUiturarea acestui tncovenient se reahzeaza prin intermediul vizoarelor care permit delimitarea subiectului ce urrneaza a fi fotografiat. Acestea sunt de doua feluri:cu vizare directa ~i reflex. Vizoarele eu vizare directs lnlocuiesc geamul mat. eel mai simptu ~i mai sigur dintre toate vizoarele este vizorul cadru sau iconometrul, care nu are niei un fel de sistem optic. El se compune din doua par1i. Prima parte este un cadru rabatabil de rnarirnea formatului cadrului de expunere. El este prins de montura obiectivului ~i se deplaseaza irnpreuna cu obiectivul. Partea a doua este dioptrul, 0 bucata mica de tabla prevazuta cu un

50

orificiu prin care se vizeaza; dioptrut este de asemenea rabatabil ~i este fixat pe peretele cutiei aparatului. Cand se vizeaza obiectul prin orificiul dioptrului incadrarea imaginii se face cu ajutorul cadrului metalic. Unghiul vizuat al vtzorutui-rama corespunde exact cu eel al obiectivului, deoarece cadrul se departeaza de dioptru impreuna cu obtectlvul, atunei cand se rnareste extinderea burdufului, sau executa aceleasi mi~cari cand obiectivul se deptaseaza 'in sus sau 'in jos. Acesta este marele sau avantaj. Din cauza rnarimtt ~i rigldita\ii sale, vizorul cadru se poate folosi numai La aparateLe pliante, 1n interiorul carora intra atunci cand acestea se inchid. La aparatele cu cutie ffxa el se intocuieste printr-un cadru mai mic sau printr-un vizor Newton. D.

2. Vizorul Newton sau vizorul luneta reprezinta 0 luneta Galtlei inversata ~i se compune de asemenea din doua parti: cadrut 'in care este montata 0 lentila divergenta ptan-concava ~i dioptrul. Spre deosebire de vizorul-cadru, vizorul Newton este un vizor cu vizare directa prevazut cu un sistem optic. in fata lentilei divergente se torrneaza 0 imagine foarte mica, dreapta $1 virtuala a subiectului vizat. Lentila trebuie sa fie astfel ateasa incat sa corespunda exact cu unghiul de poza al obiectivului ~i cu dimensiunile imaginii incadrate de aparatul propriu-zis. Din cauza imaginii foarte mki, distanta dintre lentila ~i dioptru se reduce La minimum. De aceea dioptrul are un orificiu foarte mic care se inloculeste uneori cu 0 lupa astfel ca sa se mareasca imaginea virtuala. Imaginea fermata se asearnana cu imaginea vazuta1 cand se priveste invers printr-un binoclu cu prisme.

3. Vizorul Albada al firrnei Zeiss-Ikon este un vizor Newton tmbunatatit. Pe partea dinspre lentila dioptrul are vopsit un cadru intr-o culoare deschisa. Aceasta se reftecta pe suprafata tnterioara a lentilei divergente care este semtargtntata. Lentila proiecteaza 1n ocular linla alba a cadrului dioptrului in asa tel incat acesta apare ca 0 limitare plastica a carnpului vizual chiar la nivelul subiectului. Ochiul cuprinde in acelasi timp imaginea clara a subiectului ~i limitarea lui prin linii albe. Campul vizual folosit de aparat apare incadrat 'in linii albe (in multe cazuri, 'in linii negre). Un mare avantaj II constituie faptul ca subiectul poate fi observat ~i in afara limitei incadrate de liniile albe sau negre, lucru necesar pentru fotografierea obtectivelor 'in rniscare raptda, de exemplu la fotografHle sportive. Din aceasta cauza acest vizor se nurneste ~i vizor-sport.

51

4. Vizorul reflex este un aparat foto 1n rniniatura. El este format dintr-o mica lentila convergenta, cu oaglinda care reflecta imaginea tn sus ~i un geam mat pe care se proiecteaza imaginea, 'in limitele unghiului vizual corect. Acest vizor-reflex este foarte ieftin dar are ~i multe defeete. 0 mare parte din razele care tree prin lenttla se pierd pana La geamul mat ~i din aceasta cauza imaginea este foarte lntunecoasa. In afara de aceasta, din cauza [urninii zilei, care cade direct pe geamul mat, imagineaapare asa de slaba lncat abia se distinge, cu atat mai mult cu cat dimensiunHe ei sunt ~i esa destul de mici. Din motivele de mai sus vizorul-reflex, se foloseste numai La aparatele Box eele mai ieftine. Acest vizor a fost oarecum lrnbunata~it prin inlocuirea geamului mat cu a lentila plan-convexa. Lentila frantala este astfel ateasa incat sa dirijeze imaginea spre privirea fotografului. Astfel se forrneaza 0 imagine luminoasa ~i clara, 0 imagine stralucitoare (brilliant), dreapta, dar inversata lateral. fmaginea, dest mica, este foarte precise ~i clara. Pentru a Imbunata~i ~i mai mutt imaginea vizorului-luminos (Brillant) se folosese lupe care se fixeaza pe vizor. Imaginea apare astfel marita ~i mai clara, intrucat lumina taterala este lnlaturata 1n cea mai mare parte. Lupele mai au un alt avantaj. Aparatul prevazut cu lupa trebuie apropiat de ochi ~i prin ridicarea lui la 0 lnal~ime mai favorabila se evita perspectiva fotografiilor luate de la un nivel prea [os. Campul vizual delimitat de vizorul-luminos difera uneori apreciabil de acet redat de abiectiv. La fotografiere trebuie sa fie luate 1n considerare marimea ~i directia eventualelor abateri constatate ~inand seama, in plus, ~i de faptul ca laturile abiectului apar inversate 1n vizor.

Cu timpul tehnica a evoluat far principiul de vizare reflex cu oglinda, a fost cu succes folosit La construirea aparatelor de format mediu (6x6, 6x4.5 em). Astfel a aparut aparatul reflex biobtectiv, (RoUeiflex) devenind un clasic 'in categoria .sa. (Fig. 22)

52

Lentils colectoare

Sticl.9 mats

ObecUv vizor

Oglinda

Film

Obiectiv"real"

Fig. 22 Aparatul reflex biobiectiv

5. Vtzorul-telemetru (Rangefinder RF)

El tunctioneaza dupa acelasi principiu ca ~i vederea in relief.

Subiectul se vtzeaza de La distanta prin doua oriticii anume lasate pe cutia aparatului. Cu cat acestea sunt rna; departate tina de alta, cu atat directiile dupa care se priveste subiectuL sunt mai diferite, deci ~i imaginiLe obtinute sunt cu atat mai cleplasate una fa~a de alta. Observatorul priveste prin ocular ~i

53

printr-o oglinda argintata sernttransparenta, asezata sub un unghi de 45". in fa~a este fixat de obicei un geam colorat care face ca imaginea par~iala, privita prin transparenta, sa apara de culoare galbuie. (Fig.23)

La 0 distanta de aceasta oglinda semitransparenta, egala. cu lungimea bazei telemetrului, se afla 0 a doua oglinda masiva, care 1n stare de repaus este asezata tot sub un unghi de 45". Oglinda masiva se poate roti fiind cuplata cu inelul de punere La punct al obiectivului. Acest inel se invarteste astfel ;ncat contururile ambelor imagini sa se apropie st, La un moment dat, se obtine suprapunerea lor perfects, adica coincidenta lor.

Aceasta grupa de aparate, la care sistemul de vizare canstituie 0 cale paralela ~i sirnultana in raport cu cea folosita efectiv pentru inregtstrarea imaginii pe peticuta, sunt cunoscute sub denumirea prescurtata RF (Range Finder), care se refera la modul de masurare ~i vizare a distantet. Problemele deosebite de constructie sunt ridicate de existenta unei erori de paralaxa (unghiul de cuprindere al vizorului ~i al obiectivulul nu se suprapun perfect, mai ales la distante mid, ceea ce face dificila sau chiar aleatorie operatia de incadrare, daca aparatul nu este prevazut cu un sistem optico-mecanic de corectie a erorii de oarataxa), Un alt aspect important este ca imprecizia acestui sistem creste ~i mai mult cand se folosesc alte obiective decat cele cu care este corelat vizorul.

Pnsma

"

'. _. - - '/:::~:- - - _. n:.:""-'

,//

u

F;g. 23 Vizorul Telemetru - Rangef;nder

54

Erorile vizoarelor cu vizare directa ~i reflex

Toate vizoarele fixate ri.gid pe aparat, fie ca sunt cu vizare directa, fie ca sunt reflex, au doua erori. Prima eroare este data de diterenta dintre unghiul de poza at obiectivuLui ~i eel at vizorului La fotografiile luate de La foarte mica distanta. Unghiul vizual at vizorului nu se schimba. La fotografiiLe executate de aproape vizorul cuprinde din subiect mai mult decat ceea ce se inregistreaza pe film. At doilea defect se produce datorita pozitiei diferite a axelor optice ale vizorului ~; obiectivului. AstfeL, chiar La aparatele rnict, axa vizoruLui este asezata cu cativa centirnetn mai sus sau lateral fata de cea a obiectivului. Existenta

• •

diferentei dintre imaginile redate de doua sisteme optice cu axe

paralele se poate constata usor in orice moment daca se priveste in aceeasi directie, alternativ, cand cu achiul stang, cand cu ochiul drept. La obieetele apropiate se rernarca destul de bine dtterenta dintre imagini in timp ce ta obiectele indepartate mica oiterenta devine negltjabila. In fotografiiLe facute de aproape imaginea data de vizor apare deci deplasata apreciabil mai sus decat ceaa fotografiei (sau lateral, dupa caz). Aceasta lipsa de colncidenta sau eroare de paraiaxCi devine aprectabita abia La fotografiile luate La 0 distanta rnai scurta de 4 m (Fig. 24). Paralaxa devine cu atat mai suparatoare cu cat subiectul este mai apropiat de aparat. Ea creste proportional cu dtstanta dintre cele doua axe optice. Din acest motiv paralaxa nu apare atat de pronuntata la aparateLe mici ca La cele mario Eroarea apare In mod tipic atunci cand se fotogranaza persoaneln prim-plan care ajung aproape de limitele de sus ale imaginii. in acest caz, marginea de sus vizibiUl in vizor nu mai apare in fotografie tar marginea de jos a fotograftet nu mai este vizibila in vizor. Prin lnclinarea vizoruLui in sens vertical se ajunge La cotnctdenta ambelor ;magini evitand astfel decalarite dintre cele doua tmagun,

55

o

, Axe oplicil obieclil

o

FW!l" 24 Eroerea de paralaxa

6. Vi,zorul reflex monoobiectiv SLR (Single lens lReflex) Vizorul determine infatj~atea aparatului modern de tip Ingust. Prirnul tip at aparatului tetca din 1912 nu avea vizor. Nurnai in mornentul fotografierii se atasa un vizor pe cutia aparatului, Au trebuit sa treaca treisprezece ani de rnunca constructtva, pana. cand a apaifut 1n comert aperatut Leica, avaAd fixat pe el

, ~

vizorul optic cu vizare dtrecta. Astazi eel rnai raspandil sistern 'll

reprezmta aparatele cu un singur obiectiv. Probtemlele ridicate de acest sistern sunt deosebit de cornplexe ~i aflate intr-o foarte stransa interdependenta, tar pentru rezolvarea lor au fast necesare efurturi telhnologiee ~i de proiectare, care au deterrninat 0 evolutie extraordtnara a mdustrtet totogratice rnoderne. Deocarndata remarcam, In opozitie cu sisternul de vizare al aparatelor de tip RF, ca aparatele SLR sunt caractetizate printr-o

56

roare d.e "paralaxa' 'in tirnp (in sensul ca lntre momentul vizarf ~i mornentul fotogrefierf exists un oarecare decalaj, fara sa mai existe In'sa 0 eroare die paralaxa de cam,p)., 1 n ceea ce priveste cornoattbitttatea cu 0 gam.a [arga de obiective cu facale diferite aceasta este depliha. (Fig. 25,a.) In general sisternul de vlzare al unui asernenea aparat cuprinde:

oglinda rotitoare;

gearnul de vizare si lentila. lui colectoare; pentaprisma;

acularul.

Tn tfmpul vizarii imaginea furmzata de obtectiv este tnrnisa spre partea superioara a aparatului de 0 ogUndalnclinata la 450 In raport cu axa optica,

lmaginea care se formeaza pa gearnul de vizare este apo; redresata de pentaprisrnasi marjt~i de ocularul prin care poate f vazuta de operator. (Fig. 25b)

Sticla mata+

detasablla

Fig. 25;a Aparat.ul reflex monoobiectiv (format mediu)

57

Sistem optic

.. __ .' - -' Pentaprisma . Ocularul

Sticla Mata ... lentila colectoare

Film

...

'" Oglinda

Fig. 25b Aparatul reflex monoobiectiv cu pentaprisma, vizorul SRL

Oglinda

Oglinda este confectionata dintr-o tameta de sticla optica, aluminizata la exterior. In momentul care precede executa rea fotografiei oglinda basculeaza ~i se aseaza peste geamul de vizare, facand astfel aparatul fotografic etans la lumina care ar fi putut intra In el prin ocular, pentaprisrna ~1 geamul de vizare, dar mtrerupand totodata operatia de vizare, astfel incat operatorul nu zareste exact ceea ce a fotografiat. Oglinda ~; suportul ei nu sunt lntotdeauna apace (cateodata celulele sistemelor de rnasurare a expunerii sau chiar alte oglinzi sunt plasate In spatete oglinzii principaLe). Tn aceasta situatie ogltnda este transparents sau sernitransparenta pe a mica parte din suprafata et. Cinetica oglinzii este foarte importanta: rniscarea trebuie sa se faca ~i foarte rapid (pentru a nu marl paralaxa de tirnp), dar ~i suficient de Lent, spre a nu provoca vibratf ale 'intregului aparat, afectand calitatea imaginii, mai ales La viteze lente (1/30 ... 1/125 s). Totodata zgomotul trebuie redus cat mai muLt posibil, Din aceste motive oglinda este dotata cu un amortizor, care absoarbe energia furnizata de resortul ce produce bascularea (~i care se arrneaza simultan cu obturatoruL). Oglinda revine 'in pozitia ini~iaUi imediat dupa ce s-alncheiat functtonarea obturatarului. La unele aparate oglinda mobila poate fi actionata manual printr-o cornanda, care se afLa pe corpuL aparatului. Oglinda bascutanta rarnane ridicata pana La 0 viitoare deblocare (manuals). Acest dispozitiv este de apreciat 'in cateva situattt:

58

- cand se lntrebui n~eaza un obiecttv, a dirui parte posterioara s-ar putea ciocni de oglinda rnobtta:

- pentru a atenua sensibil vtbratiite provocate de functionarea oglinzii, mai ales in cazuL fotografiilor executate cu timp lung, sau cu teteobiective puternice.

Geamul de vizare, lentila colectoare

Atunei cand oglinda se gase~te in pozitia corespunzatoare vizarii, imaginea se forrneaza pe geamul de vizare (aflat La 0 distan~a echivalenta cu planul filmului). Astfe! geamul de vizare este muLt mai muLt decat un slmpLu geam mat, a carui imagine este lntunecoasa. El este dublat pe toata suprafata de 0 lentiLa plan-convexa numita coLectoare, care are drept efect dirijarea razelor luminoase difuzate de gearn, Inspre pentaprisma. Fara aceasta Lentila, din cauza incLinarii razelor pe rnasura ce se departeaza de zona centrals, luminozitatea irnaginf s-ar diminua progresiv, de La centru catre rnargint.

Re,ea de microprisme

Re~eaua de microprisme este constituita dintr-un mare numar de prisme minuscuLe, care sunt juxtapuse pentru a forma 0 plaja circulara sau inetara (incercutnd In acest ultim caz telemetrul cu prisme incructsate aflat in centrul vlzorului). CU pLaja de microprisme imaginea nu poate fi observata decat atunci cand pe planuL aLes punerea la punct este perfects. Punerea La punct se poate efectua foarte rapid, imaginea vazuta prin reteaua de microprisme este perfect clara, chiar 'in conditf de staba iluminare (dacii obiectivul se foloseste La deschiderea maxima), dar se intuneca ~i devine inutilizabila daca obieetivul este diafragmat. Este un sistem de focalizare foarte eficient pentru suprafetete plane, fara detalii.

Geam telemetric cu prisme tncruclsete

Acest dispozitiv se gase~te (sub diferite variante) in mijlocul geamului de vizare, un de este introdus dupa decuparea unei portiuni circuLare; 1n acest loc se tnsereaza doua prisme semicirculare, ate carer lnclinan sunt Incructsate 'in asa tel, incat tntersectia tor se gase~te chiar in planul echivalent cu eel de punere La punct. Ansamblul constituit de ceLe doua prisme se comports ca un teLemetru clasic a carui precizie depinde de unghiul prismelor. Fiecare prisrna genereaza 0 mica imagine serntcirculara. Cat timp punerea la punct nu este corecta, cele

59

doua portiuni de imagine sunt decalate una fata de alta. Decalajut este maxim chiar la intersectta prismelor. Daca ea este orizontala decalajul se constata mai usor In cazul verticalelor subiectuLui. in schimb, daca este verttcala focaLizarea se poate executa mai usor pornind de La muchiile orizontale ale subiectului. Sotutia cea mai fericita pare a fi indinarea la 450 a liniei de intersectie, ceea ce favorizeaza focalizarea, deopotriva, a orizontalelor ~i a verticaleLor (solutie prornovata de firma Alpa).

Plaja de geam mat

Adeseori 0 coroana de geam mat fin inconjoara fie telemetrul cu prisme lncructsate, fie zona cu microprisme, fie pe arnandoua (intr-o dispunere concentrica), Punerea La punct, utilizand geamuL mat, se face in mod progresiv, nu brusc. Partea care. rarnane din geamul de vizare poate fi transparenta, dublata de a lentila Fresnel (in acest caz trnaginea, ce inconjoara partea centrals apare clara, chiar daca nu s-a focalizat corespunzator), sau poate avea structura rnata, caz in care toata suprafata geamului serveste pentru focalizare.

Geamuri de vizare interschimbabile

Aparatele profesionaLe cu pentaprisrna, of era posibilitatea 'inlocuirii vizorului (pentaprismei) in totalitatea Lui. lar alte Si5- teme permit lnlocuirea doar a geamului mat. in general sunt oferite 12 - 20 de geamuri de vizare, care convin unor conditf particulare de lucru. (sport, arhitectura, etc.)

Vizorul interschimbabil

Posibilitatea schimbarit vizorului devine tnteresanta 'in cazul folosirii aparatului fotografic ca instrument de cercetare 'in diferite dornentt, Unele aparate folosesc posibilitatea de a schimba vizorul pentru a oteri sisteme diferite de efectuare a masurarii expunerii. Aiel intervine ~i attsarea unor informatf 'in vizor prtvitoare la parametrii de functlonare at aparatulul. Se folosesc curent mai multe mijloace de afisare electronics digitala prin aparitta unor scart gradate, simboluri ~i ace indicatoare, semnalizarea prin ecrane cu cristale ttchtde, divers colorate etc. in acest mod atentla operatorului este de multe ori deturnata, iar efectele se resimt in compozltf sarace (caci spectacolut inforrnattilor aparute este urrnarit cu 0 atentie nerneritata). Este bine ca zonele de semnalizare sa fie in afara carnpului de vizare, iar dispunerea lor sa fie discreta, dar ~i exprestva,

60

Pentaprisma ~i ocularul

Imaginea forrnata pe geamul de vizare suporta doua reflexii succesive, pe doua dintre cete cinci tete ale prismei, fllnd astfel redresata pentru a putea fi vazuta corect 1n ocular. Puterea optica a ocularului este calculata pentru un ochi normal. Daca operatorul poarta ochelari ocularul este prevazut cu 0 lentila corectoare, care permite vizarea ~i pentru eel cu defecte de vedere. in scopuL de a reduce gabaritul ~i masa aparatului constructorii au tendinta sa dea vizorului prismatic cele mai mici dimensiuni posibile. Aceasta explica de ce (ampul vazut in vizor este adesea mai restrans decat eel lnregistrat pe film, sau CCO. in general, in vizor se zareste 90 - 95% din carnpul vizat de obtectiv, dar sunt ~i vizoare care echipeaza aparatele de van, care of era un camp vizual de 98 - 100%.

eel mai user lucru in fotografle este sa privestl 'in vizor. Ar trebui sa lnvatam sa vedem mai selectiv, sa compunem mai preC1S, sa simtirn mai intens cu mintea ~i inima, inatnte de a apasa pe butonul declansatorulut. Multi riscam sa fim risipitori cu filmul, dar rnai aLes cu un aparat digital care ne permite lnregistrarea a sute sau chiar mii de imagini intr-o ~edin~a. Ar trebui sa ne aducem aminte ca 1n urma cu foarte multi ani 0 fotografie se compunea 'indelung.

Diafragma

Este fermata dintr-o sene de Lamele (minimum 5, de obicei mai numeroase), ce se pot deplasa continuu spre centru sau spre margine prin rotirea unui lnel exterior asezat pe montura obiectivului, forrnand un orificiu aproape circular, obtinandu-se astfel variatia deschiderii diafragmei.

Mecanismul diafragmei, functioneaza similar pupilei ochiului urnan, Prin rnarirea sau micsorarea deschiderii, pe senzor intra mai multa sau mai putina lumina. Cu ajutorul diafragmei se poate deci micsora continuu deschiderea obiectivului in interio .. rul timitetor permise de mecanism atenuand intensitatea fasciculului de raze de Lumina ce patrund in aparat. Montura obiectivelor cuprinde inelul diafragmei ~i pe acesta se gasesc cifrele ce constituie scara diafragmei. Numarul eel mai mic al acestei serii reprezinta descniderea relat;vQ a obiectivuLui. In locul raportului de deschidere, de exemplu 1 :4, se da lnsa numai cifra

61

de la numitor numita indieele diafragmei (In acest caz deci, 4) sau pe scurt, diafragma. Atunei (and se micsoreaza diafragma se modifica raportul de deschidere dici 1n locul deschiderii relative

,.

a obiectivului intervine deschiderea diafragmei. In acest caz:

- un indice mai mic al diafragmei corespunde unei desehiden mai mari, ~i

- un indice mai mare at diafragmei corespunde unei deschi .. den mai mici.

Cum pelicula are nevoie pentru a f1 tmpresionata corespunzator de 0 anurnita cantitate de lumina pe unitatea de suprafata, indiferent de timp, vom fi obllgati sa compensarn scaderea de luminozitate a imaginii printr-o rnanre corespunzatoare a tirnpuLui de expunere. Raportul numit deschidere reiativG reprezinta 0 marime de cea mai mare importanta in fotografie. Cea mai mare deschidere relativa (eel mai mic indice de diafragma) reprezinta o caractertstica importanta a unui obiectiv, definind luminozitatea acestuia. Ea se afla, de obicei, gravata pe montura acestuia alatun de distanta focala, dupa denumirea obfectivului (ex.: Canon 1: 1,4 - 50 mm).Din punct de vedere rnaternattc, deschiderea relativa este egaUi cu diametruL lentilei frontaLe irnpartft la distanta focala a obiectivului. Avand ln vedere influenta majora pe care 0 are diafragma asupra fluxuLui luminos, scarite de diafragma sunt astfellntocmite 'incat de ta 0 deschidere reiativa La cea imediat Inferioara sectiunea deschiderii sa scada la jumatate,astfel ca sa se poata realiza aceeast impresionare prin dublarea timpului de expunere. Conform standardului internattonal numerele de dtafragmii se stabilesc pe criterii fotometrice, astfel incat modificarea deschlderii intre doua grada~ii succesive sa determine schimbarea Uuminarii imaginii de doua on, deoarece iluminarea este invers proportionala cu patratut indicelui deschiderii relative. Valoarea indicilor se obtine prin multiplfcarea cu radical din doi, adica 1 ,41. 0 treapta admire de doua ori mai rnulta lumina decat treapta urmatoare ~i pe jurnatate fa~a de treapta precedents. Daca se considera ca origine a scale; de diafragmare, indicele deschiderii relative maxime de 1: 0,5, pentru care iluminarea imaginii (In cazul unui abiectiv perfect transparent) ar fi egaLa cu iluminarea obiectului, rezulta urrnatorul ~ir al numerelor de diafragma:

1:0,5; 1:0,7; 1:1; 1:1,4; 1:2; 1:2,8; 1:4; 1:5,6; 1:8; 1:11; 1:16; 1:22; 1:32 etc.

62

Dupa cum se observe, indicii diafragmei sunt obtinuti prin dublarea penultimei valori.

Pe acetasl principiu diafragmele pot fi lnjumata~ite obtinandu-se astfel urrnatorf indici de dtafragrna:

1,2; 1,8; 2,5; 3,5; 4,5; 6,7; 9; 13; 19; 29 etc.

La aparatele de ultima generatie se poate urrnan! in vizor, 0 trecere mult mai nuantata lntre indicii diafragmei oferind subunttati intermediare ai acestora, (treimi de diafragma) obttnandu-se astfel 0 imagine perfects din punct de vedere at expunertt,

Diafragmare optima, Diafragmare rattonata, Diafragmare critici

Prin diafragmare optima se lntelege a diafragma obtectivul astfel incat sa se ob\ina cea mai buna calitate a imaginii. Conform tuturor criteriUor de calitate, pentru majoritatea obiectivelor fotocinematografice cu deschiderea relativa de 1:2 diafragmarea opUmdse gase~te 1n jurul deschideriide 5,6. Tn afara acestor limite calitatea irnaginf scade, dar se rnentine buna intre 2,8 si 11, domeniu al diafragmar;; rationale. La diafragme mai deschise decat 2,8 calitatea imaginii prezinta scaderi sensibile datorita aberattilor remanente, pe cand la deschideri mai mid decat 11 scaderea calita~ii se datoreaza fenomeneLor de difractte. De aceea 'in afara limitelor de 2,8 $i 11 ne gasim 'in domeniul diafragmiirilor entice.

Obturatorul

Imaginea trebuie proiectata pe materialul fotosensibil un anurnit timp, in general foarte scurt, necesar irnpresionarf corecte a diferitelor detalii ale imaginii. Din acest motiv, cu exceptia timpului de expunere efectiv, drumul fascicolului luminos 'pre peticula sau CCD, CMOS, este intrerupt. intreruperea fascicolului luminos ~i accesul luminii la peticula 1n timpul necesar expunerf se reatizeaza cu ajutorul dtspozttivului numit obturator.

63

Obturatoru I central

Partea esentiata a unui asemenea obturator 0 repreztnta 0 sene de doua, trei sau uneori cinci lame subttri de otel, care 'in pozitia de repaus se suprapun pe 0 mica Ui~ime. Un mecanism complicat permite 0 miscare laterals rapida a tarnelor, care 'in felul acesta deschid apoi inchid orificiul central, lasand ca imaginea sa se proiecteze un timp scurt pe peticula.

Cu obturatoarele centrale fotografiatul cu blitzul este posibil La orice timpi de expunere. Dintre numeroasele tipuri de obturatoare centrale, nu putem sa nu mentionarn obturatorul "Com~ pur" (care a fost produs de firma Deckel din Munchen), care echipeaza un nurnar toarte mare de tipuri de aparate de fabricatie europeans.

Utilizarea unui obturator central nu permite schimbarea obieetivelor ~i vizarea prin obiectiv. Pentru unele tipuri de aparate profesionale (de exemplu LinhofTehnica, Hasselbald, Mamiya RZ, Fuji GX, Sinar, Cambo, etc.) fiecare obiectiv este montat intr-un obturator propriu, schimbandu-se intreg sistemul obfectiv-obturator. La aceste tipuri, obturatorul poate fi declansat ~i cu ajutorul unui impuls electric.

Obturatorul focal

La obturatorul focal, drept organ de obturare este uttltzata a perdea opaca confectionata dintr-un material flexibil (panza cauciucata sau metal, titan), care se deptaseaza 'in planul focal al obiectivului (deci in imediata vecinatate a stratului fotosensibtl),

in functie de materialul ~i de constructia elementului care realtzeaza efectiv obturarea se disting doua variante:

- Obturatorul focal cu perdele, care se compune din doua. perdele (din material textil) inttnse de resorturi care sunt armate de parghta ce realizeaza simultan ~i transportul filmului.

- Obturatorul focal cu lamele metalice, care este tipul modern ~i cornporta doua seturi de lamele articulate pe bielete a caror translatie la viteza constants se face vertical (de-a lungul dimensiunii mici a formatului). intre cele doua seturi se stabiteste 0 fanta reglabtla care determina timpul de expunere. Uniformitatea expunerii cu obturatoarele tocale este remarcabila ~i se pot obtine timpi de expunere (in fiecare punct) sensibil mal scurti decat eei obtsnutti cu obturatoarele centrale.

64

Expunerea se realizeaza utilizand doua perdele, care se deptaseaza independent una de alta. Fanta, de dimenslune variabila, prin care se efectueaza expunerea La lumina a materialului fotosensi bil, se formeaza prin limitarea ei de catre borduriLe celor doua perdele. Tn urma declansarii este debtocata prima perdea care se deplaseaza in fata zonei fotosensibile permitand accesul lurninii catre senzor. Dupa scurgerea unui interval de timp controlat se deblocheaza perdeaua a doua. Prin aceasta miscare marginea a celei de a doua perdele, va obtura din nou fasciculul luminos.

Caracteristic pentru obturatorul cu perdea este faptul ca stratul fotosensibil nu este expus acttunii tuminii concomitent pe toata inttnderea formatului, ci succesiv, pe fa~ii (de la~ime egala cu cea a fantei). in consecinta, calitatea imaginilor reprezentand obiecte 1n rniscare pot aparea deformate.

Faptul ca perdelele obturatorului acopera pelicula imediat deasupra acesteia face posibil ca obiectivul sa stea permanent deschis, sa fie desurubat ~i eventual schirnbat cu un alt obiectiv cu alte caracteristici (Iuminozttate, distan~a focala, efect etc.), De asemenea acest tip de obturator face posibila montarea in fnteriorul aparatului a unet oglinzi lnclinate la 450, care sa permita vizarea direct prin obiectiv. Astazi toate aparatele fotografice reflex (SLR) sunt echipate cu acest tip de obturator.

Ca ~i la diafragme trecerea de La 0 treapta a timpului de expunere la alta se face prin dublarea sau lnjumata~irea treptei precedente trecandu-se doar numitorul fractiei, asa numitul indice al timpului de expunere: 250 repreztnta de fapt 1/250 s etc.

Un obturator modern peate oferi urrnatoarea plaja a timpilor: 305, 255, 85, 45, 25, 1 s, 1/2s, 1/45, 1/8s, 1/15s,17305, 1/605, 1 /1255, 1/2505, 1/5005, 1 /1 OOOs, 1 /20005, 1 /40005, 1/80005.

Evident obturatoarele aparatelor moderne care functioneaza exclusiv electronic, ~i care sunt comandate de un micro procesor pot oferi 0 gama foarte mare de valori intermediare facand astfel fa~a celor mai delicate cerinte referitoare (a 0 expunere ultra corecta,

Toate obturatoarele au 0 pozitie B (germana, Beliebig = dupa dorinta), la care obturaterul rarnane deschisatat timp cat se npasa dedansatorul, iar uneLe obturatoare prezinta ~i 0 pozitie T (engl. Time), La care obturatorul se deschide la 0 prima apasare ft declansatorului, inchlzandu-se la urmatoarea apasare. Obtura-

65

toarele sunt prevazute ~i cu 0 pozitie ce perrnite "autodeclansarea" obturatorului dupa 25 - 10s sau chiar 60s de la apasarea butonului dectansator, In asa fel incat fotograful se poate fotogratia singur. Obturatoarele moderne au ~i 0 priza de sincronlzare a lampii Blitz sau a unei Ulmpi cu magneziu (pozititle X respectiv M, de la Xenon ~i Magneziu).

Randamentulobturatorului

a problema care se pune La obturatoare in general ~i la obturatoarele centrale in special, la timpi de expunere scurti, este problema randamentuluL in procesul expunerii, de~i Lamele obturatorului se mi~ca foarte rapid, viteza lor de deplasare 1'n vederea eliberarf sectiunf diafragmei nu poate fi infinita. Expunerea senzorului fotosensibiL lncepe cu 0 luminozitate diminuata, din momentul cand lntre lamele obturatorului apare cea mai mica fanta, continuand pana In momentul cand lamelele se relnchid complet. In felul acesta fluxulluminos patruns 'in aparat vartaza pe parcurs, el fiind maxim atunei cand 'intreaga sectiune a diafragmei este Libera. In orice caz, din cauza vitezei finite de deplasare a lamelelor obturatorului, cantitatea de lumina, patrunsa 'in aparat este ceva mai mica decat 'in cazul unui obturator ideal, cu 0 rntscare infinit rapida a lameLelor. Diferenta devine semnificativa doar la timpi de expunere foarte scurti. S-a incercat definirea randamentului obturatorului ea fiind raportul lntre timpul cat obturatorul este complet deschis ~i timpul total cat eL este deschts, din momentul aparitiei primei crapaturi intre lamele ~i momentul relnchiderii sale totale.

Randamentul unui obturator poate fi definit mai corect ca fiind raportul dintre energia turnmoasa efectiv patrunsa in aparat ~i energia tuminoasa ce ar patrunde, pentru acelasi tirnp total de expunere, printr-un obturator ideal cu 0 miscare instantanee a lamelelor.

Rezulta di randamentul unui obturator depinde de tirnpul de expunere ~i de deschiderea relativa, fiind minim la timpi de expunere scurti ~i deschideri relative mario Pentru un timp de expunere de 1/60 s sau mai Lung, randamentul obturatorului central se poate considera 100%.Pentru obturatoarele focale nu se pune propriu-zis 0 problema a randamentului, acesta fttnd practie 100% pentru once timp de expunere, fie el cat de scurt.

66

Magazia pentru materialele fotosensibile

Aid trebuie rnentionat faptul ca rnagazia materiaietor fotosensibile este 0 parte components doar aaparatetor clasice cu fHm.

Magazfa fotoaparatului este situata 1n partea din spate a camerei obscure astfel ca filmul sa treaca cu u~urinta din caseta originara prin dreptul cadrului de expunere ~i de aici 'in caseta receptoare destinate pastrarii materialului expus. Partea cea mai crtttca este tocmai acea zona tranzitorle dintre cele doua casete, adica fereastra sau cadrul de expunere. in acest loc suprafata filmului trebuie pastrata cat se poate de plana. Pentru aceasta, 1n spatele filmului, de obtcei pe capacul magaziei, exista 0 placa presoare, care fixeaza ~i rnentine cat mai plan fllmul 'in cadrul de expunere. De asemenea, suprafata acestei placi trebuie sa aiba 0 structure spectala astfel ca eventualele pungi de aer sa fie usor eliminate. Transportul filmuluf din caseta debitoare, prin dreptuL ferestrei de expunere, spre magazia sau caseta receptoare, se face de obicei cu 0 pargh;e de armare, care in acelasi timp armeaza $i obturatorul ~i pregateste lntregul ansamblu de mecanisme $i comenzi ale fotoaparatului pentru 0 noua expunere. 1n epoca rnoderna a aparatelor clasice (anii '80- 2000)au aparut fotoaparate care au incorparat sau atasabit din exterior un motor, a carui functie principala este de a da postbflitatea fotografuLui sa fa 0 secventa de imagini lntr-un interval foarte scurt (2-8 cadre/secunda). La multe din aceste motoare extsta posibiLitatea ca ele sa retraga 1n caseta debitoare filmul expus dupa terminarea aeestuia. Retragerea rnanuala a filmului in caseta originaLa se face cu ajutoruL altui buton-rotita dotat cu o manivela pentru 0 reboblnare mai cornoda ~i mai raptda. Magazia este dotata cu un con tor de imagini pentruevidenta cadrelor expuse. Contorul de imagini poate sa numere cadrele expuse sau cadrele ramase. NumaruL cadrelor rezervate expunerii este 0 consednta a dimensiunii cadrului cat ~i a tipului de aparat. Astfel pentru aparatele obi~nuite avem:

Format Cadre

24 x 36 mm 36

6 x 4,5 em 16

6 x 6 em 12

6x7 em 10

6x9 em 8

67

La unele aparate mod erne este posibH sa se detaseze capacu1 din spate ?i sa se aseze in locul lui un capac-rnagazie de mare capacitate. Schimbarea devine deosebit de uttla, mai ales cand se opereaza cu motoare sau derulori, care pot sa consume lntrun timp foarte scurt cele 36 de cadre ale unui film normal. iii mod obisnuit magaziile de acest tip permit executa rea a 250-300 de imagini. Un real interes II prezinta posibilitatea de a utiliza magazii interschimbabile casete Polaroid 51 Digitalback indeosebi la aparatele de format mediu: Hassellblad, Mamiya, Fuji GX, Ro1leiflex.

Aparatele digitate au inlocutt aceasta parte destinata magaziei materialelor fotosensibile cu introduce rea in interior a senzorului CCO sau CMOS, iar in exterior pe capacul dorsal atlandu-se "tablout de cornanda" at aparatului, ecranul monitor LCD, incinta destinata cardurilor de stocare a imaginilor, incinta bateriiLor sau acumulatorilor, care poate fi fixa sau detasabita.

68

Accesorii utilizate in fotografie

Parasolarul

Parasolarul este destinat sa protejeze abiectivul de lumina laterals ce patrunde 'in abiectiv din afara unghiului de cuprindere al campului imaginii, lumina paraztta ce constituie 0 sursa de difuzie supttmentara. Un parasolar eficace trebuie sa fie cat mal lung ~i de forma dreptunghiulara, corespunzatoare forrnatului cadrului de expunere, iar deschiderea acestuia sa corespunda obturarit lurninii laterale cat mai aproape de limita unghiului de cuprindere. Fiind mai putin eficace, parasolarul circular se va utiliza numai cand acesta se roteste impreuna cu obiectivul 'in vederea punerii La punct. Supratata intertoara a parasolarului trebuie sa fie neagra-rnata ~i prevazuta cu striuri sau cu 0 textura antireflectanta. Numai printr-o protectie eficace a obiectivului fata de factorii care genereaza ~i favortzeaza aparitia tuminil difuze se pot asigura imagini de buna calitate din punct de vedere al redarii contrastului ~j aL culorilor.

Filtre colorate

Filtrele sunt de doua categorii: de corectie ~i de efect. fle se totosesc atat in fotografia color cat ~i 'in cea alb negru. Folosirea fUtrelor in totografla digitala este mai redusa dat fiind faptul ca aparatele digitale pot aplica diverse corectii asupra imaginii. Un ett atu 1l prezlnta computerul ~i numeroasele programe din categoria Photoshop care au capacitatea de a aduce modificari Imaglnii dintre cete mai creative ~i care de ce sa nu recunoas-

69

tern sau inspirat ln mare parte din efectul filtrelor asupra materialelor fatosensibile clasice.

in cazul fotografierii color, filtrele colorate, ln functie de caracteristicile fiecaruta au rolul de a carecta temperatura de culoare a luminii, iar altele pot crea diferite etectespectacuLoase de multe ori benefice imaginii finale.

FiLtrele colorate sunt accesorii ce servese in fotografie pentru modificarea (aparenta) a curbei de sensibilitate cromatica a emulsiilor. La fotografia alb-negru un filtru colorat, aplicat 'in fata obiectivului 1n momentul fotografierii, accentueaza propria sa culoare, care apare in copia pozitiva cu 0 nuanta cenusie ceva mai deschisa decat 'in absente filtrului respectiv. Din contra, culoarea complementara culorii fiLtruLui va f1 redata 1n copia pozitiva sub forma unei nuante cenusii rnai inchise decat in absenta filtrului. Cum orice filtru acttoneaza prin absorbtia unei par~i din radiatia gLobala, cea corespunzatoare cularii complementare a filtrului, el produce 0 diminuare a energiei radiante ce patrunde ln aparatul fotografic. Pentru compensarea acestei reduceri de energie, timpul de expunere trebuie prelungit 'in mod corespunzator, cu un factor caracteristic fiecarui filtru.

Din punct de vedere constructiv, filtrele colorate reprezinta saibe de sticla cu tetele perfect pLan-paralele, colorate 'in intreaga rnasa de sticla. Ele pot consta ~i din 0 folie de material plastic sau de geLatina colorate cu coloranti organici corespunzatori. Filtrele colorate sunt prevazute cu 0 montura metalica sau material plastic, care permite aplicarea filtrului 1n fata obiectivului La 0 distanta cat mai mica de lentila frontala a acestuia ~i perpendicular pe axa optlca.

Filtre recomandate in fotografia color

Conditii

Filtru

Rezultat

Umbra in aer tiber

Orange

81A,81 B,lncalze~te aLbastrul

Neutratizeaza albastruL

Cer acoperit sau 2i ploloasa

Orange lnchis 81C,incalze~te mai mult albastruL

Neutralizeaza tenta rece albastruie

70

Cond;~ii filtru Rezultat
Altitudini peste UV plus 81A Reduce cantitatea de
2000m UV, rnareste
contrastul
Conditf de pacla $i Fi ltru de ceata plus Imagini mai clare
cea~a filtru de polarizare
Lumina fluorescenta, Filtru magenta Reduce dominanta de
neon FlO,FLW verde
Lumina calda de apus Albastru 82A sau 82 C Neutralizeaza tenta
de soare, sau turntna orange
artificiala
Peisaj CLJ cer prea Filtre in degrade vor Un cer mai putin
luminos echilibra expunerea luminos
pentru cer $1 sol
Cer albastru deschis Filtru de polarizare Adance~te tonurile
albastre ~i eviden~ia2a
norii, daca aparatul
este tinut corect fata
de soare
Reflexii pe suprafete FHtru de polarizare Elimlna reflexiite ne
nernetalice dante, accentueaza
culorile in cele ce urrneaza se vor discuta cateva tipuri mai importante de filtre.

Filtrul ultraviolet (UV)

Aceste filtre de 0 nuanta galbuie extrem de slaba au ca rot retinerea radiatiilor ultraviolete atunci cand, asa cum se internpta In cazul fotografierii la mare altitudine (2000 m ~i mai mutt), aceste radiatil sunt prezente in cantitate foarte mare, nefiind retinute de patura mai putin densa a atmosferei. Radiatiile ultraviolete deranjeaza prin faptul ca obiectivul fotografic obisnuit nu preztnta 0 corectie crornatica pentru acest domeniu spectral, iar distanta focata a obiectivului pentru aceste radiatii de mica lungime de unda este ceva mai scurta decat distanta focala a radtatiilor vizibile.

71

In consectnta, imaginea data de radiattile ultraviolete nu este pusa La punct 0 data eu imaginea din domeniuL vizibil, suprapunandu-se peste aceasta ea 0 imagine nectars ~i reducand astfel claritatea generals a imaginii (emulsiile fotograftce sunt foarte sensibile pentru radiatia ultravioleta, cu cuante de mare energte ~i puternic absorbite chiar de bromura de argint nesenstbtttzata cramatic cu coloranti). De rnentionat ca 1nsa~i sticlele din care este confecttonat obiectivul absorb 0 mare parte din aceste radiatii uLtraviolete (In special pe eele cu Lungimi de unda sub 300 nm). Cum fiLtrul UV nu absoarbe practie de loe radiatii din dorneniul vizibH, desi produce 0 slaba scadere a intensttati! luminii ce patrunde In aparat (1n special prin reflexie la suprafetete aer-sticta), nu este necesara aplicarea unui factor de prelungire a expunerii La folosirea aeestui gen de filtre.

Fi Itre pentru fotografierea in Infrarosu

Aceste filtre sunt de 0 nuanta rosle-rubtnie extrem de inchisa (privind printr-un asemenea filtru spre un bee electric aprins nu se vede decat filamentul de 0 nuan~a rosie-rubinie. Aeeste fHtre se pot utiliza numai 'in cornbtnatie cu emulsii speciale, sensibilizate pentru radiattlle cu lungimi 'de unda foarte mari din domeniul infrarosu al spectrului (lungimi de unda de cateva mii de nanometri). Utilizarea fiLtrelor de infrarosu este justiftcata prin faptul ca radiatiite infrarosti, avand lungime de unda mare 1n cornparatie cu lumina vizibila, strabat mult mai user nebulozitatea atrnosferica, permttand obtinerea unor fotografii foarte clare ale unor subiecte foarte indepartate J chiar cand atmosfera este mcetosata. Faptul acesta prezinta mai degraba a importan~a ~tiin~ifica, fotografia in infrarosu fiind apticata ln special In cartografie, fotografii aeriene etc. Interesul pentru un amator este mai redus cu atat mai mutt eu cat peliculeLe sensibilizate La tntrarosu sunt scumpe ~i conservabile un timp foarte limitat (cateva saptamani 'in frigider).

Ca ~i La radiatiile ultraviolete ~i aici se pune problema unei lipse de corectie cromatica a obiectivului in acest domeniu spectral. Distanta focala a unui obiectiv este ceva mai lunga decat pentru radtatttle viztbtte, astfel ca pentru obttnerea unor fotogratii cu distanta bine pus a la punct, extensia aparatului trebuie sa fie ceva mai mare decat in sttuatnle normale. Astfel, unele unele obtecttve au pe langa reperul de distante obisnuit, ~i un al

72

doilea reper, trasat c.u rosu, decalat cu cativa millmetri in sensuL 1n care creste distanta pe scara distantelor.

in cazuL fotografiei in infrarosu nu se poate vorbi de un factor de prelungire propriu-zis. Timpii de expunere sunt lnsa deosebit de lungi ~i pot ajunge, 'in functie de domeniuL de lungimi de unda pentru care este senstbtla emulsia ~i de densitatea filrnulut, la vaLori de cateva zeci de ori mai marl decat in conditf

. .

cbisnuite.

Fi Itrul de polarizare

Printre filtrele optice ~i lentilele adtttonale utilizate 1n mod curent 1n fotografie ~i cinernatografle, filtrul de polarizare ocupa un loc special, data fttnd actiunea sa foarte particutara asupra tuminii. El nu actioneaza ca de exempLu filtrele colorate absorbind selectiv anumite radiattt, ci oprind lntreg ansamblu at radtatiilor luminoase care nu se gasesc lntr-un anumit plan. Sau, altfel spus, el Lasa sa treaca numai radiatttle care se afla intr-un plan de osctlatie determinat.

Principalele proprtetati ale filtrului de poLarizare sunt urma-

toarele: .

- dat fiind as pectu I sau cenustu-neutru, poate f1 utilizat atat in aLb/negru ~i in color, cat ~i 1n fotografia digitala

- functia sa cea mai cunoscuta consta 'in atenuarea, chiar 'in elirntnarea reflexeLor suprafetelor nemetalice (~i deci ~i a imaginilor reflectate):

- satureaza culoriLe ~i intensifica culoarea cerului, 1n cazuL fotografierilor sau fitmarltor color; rnareste densltatea de gri a ceruluf in fotografia de alb/negru;

- tinandu-se seama de densitatea sa neutra, are capacitatea, de a se comporta ca un filtru gri;

.. permite obtinerea 'in combtnatie cu un fiLtru de aceeasi natura, a unor efecte speciaLe.

Fenomenul de polarizare a luminii

Lumina este un fenomen de natura electromagnetica. Ea se propaga 1n spattu sub forma de oscilatf (unde) electromagnetlce. Osctlattile care alcatuiesc un fascicol de lumina se produc 1ntr-o infinitate de plane care au ca Linie comuns de intersectie

73

dlrectla de propagare a luminii. La traversarea anumitor medii sau prin reflectarea pe anumite suprafete lumina poate fi polartzata, adica fascicolul de lumina emergent (transmis, respectiv reflectat) este format numai din osctlatf care se produc intr-un singur plan, numit plan de potarizare sau planul luminii polart-

zate. (Fig.26) ,

Mai trebuie mentionat ca 0 curiozitate faptul ca, 1n timp ce ochiul omenesc nu poate deosebi lumina polartzata de cea obisnuita unele animate ~i insecte (in special albinele) sesizeaza aceasta dtterenta.

Surse de lumina polarizata

Exista trei surse de lumina polanzata care intereseaza

subiectul de fata:

~ unele supra fete reflectante; - cerul senin;

- filtrul de polarizare.

lumina polarizata intr-un singur plan

Fig. 26 Principiul func~ionirii filtrului de polarizare

74

Suprafete reflectante nemetalice

Din optica geometries se stie ca 0 raza de lumina incidents pe 0 supratata de separare 'intre doua medii transparente cu proprletati diferite, 'in parte se reflecta in mediul din care provine, unghiul de inciden~a fiind egal cu unghiul de reflexie ~i in parte se refracts.

In cazulin care suprafata reftectanta apartine unui material nemetalic (sticla, oglinda suprafetei unei ape ltntstite, material plastic, tacuri ~; vopsele depuse pe suprafete). 0 parte din lumina reflectata este polarizata, planul de polarizare fiind perpendicular pe planul format de raza inctdenta cu cea reflectata. Polarizarea este maxima cand raza tncidenta atinge suprafata reftectanta sub un unghi care face ca raza reflectata sa formeze cu cea refractata un unghi de 90 grade. Unghiul de incidenta care produce 0 polarizare totala a tuminii depinde de material, fiind de 56 grade pentru sttda, 53 grade pentru apa, 55 grade pentru lac incotor etc. in afara unghiului polarizarii totale lumina se polanzeaza partial. Pentru incidenta normals lumina nu se pola rtzeaza.

Cerul senln

Anumite portiuni de cer neacoperit, bine determinate in raport cu pozttia soarelui, emit lum;na partial potarizata. Polarizarea luminii cerului se datoreste unei difracttt a luminii de catre corpusculii (impuritati ale aerului) mai mari decat eei care genereaza lumina albastra a cerului. Subliniem acest fapt pentru d§ multi cred ca exists a legatura directa intre culoarea albastra a cerului ~i polarizarea luminii.

Un argument lmpotriva acesteiafirrnattt, este de exemplu, faptul ca, pe masura ce ne atlarn la 'inaltime din ce in ce mai mare, albastrul cerului devine din ce ln ce mai tntensmat seturat, 'in schimb polarizarea se dirntnueazs.

Pentru a putea exploata acest fenomen 1n captarea ~i lnregistrarea imaginii este necesar sa se cunoasca ce portiune a bol~ii ceresti emite Lumina potarizata. Aceasta depinde, dupa cum s-a mai spus, de pozitia soarelui. Astfel, daca soarele se ana la azimut, tot orizontul se afla polarizat de jur 'imprejurul punctutui corespunzand verticalei pozitiei soarelui. Daca,'insa soarele se gase~te intr-o pozitie rna; joasa, de exemplu la inceputul sau sfarsttul zilei, zona potarizata este lirnltata ~i relativ lnatta in raport cu orizontul.

75

Filtre de polarizare

Unele materiale anorganice (spatul de Islanda, de exernplu) polarizeaza lumina pe baza fenomenului de birefringenta, cunoscut din fizidi. Astfel de materiale, ce au nurneroase aplicatf ln domeniul fiz;cii ~i ehimiei (poate unii l~i mai amintesc de izome- . ria opttca din chimie, 'in care se vorbeste de substante care rotesc planul luminii polarizate spre stanga sauspre dreapta), au inceput sa fie lnlocuite cu altele de natura sintetica, care se pot produce printr-o tehnologie mai simpla ~i sunt mai putin fragile ca primele. Astfel se poate da exemplul foliilor numite "polaroid" care sunt alcatuite din microcristale organice cu molecule lungi orientate paralel, 'in urma unor tratamente spectate, alcatuind astfel 0 rntcrogrl La· cu "bare" paralele dispuse ca dintii unui pieptene. Prin astfel de medii se transmit numai oscilatf aflate intrun singur plan, sau 'in plane paralele cu acestea, care se "strecoara" printre barele grileL Aceste folii reprezinta, de fapt, filtre de polarizare. Aplica~Hle practice ale filtrului de polarizare in domeniul captaru ~; inregtstrarf imaginii se bazeaza pe faptul ea acesta poate controla, dupa cum s-a. mai aratat, lumina deja potanzata in sensul ea este "transparent" pentru aeeasta numai intr-o anumtta pozitie, aceea in care "bareleu mierogrilei sale sunt paralele cu planul de polarizare al luminii.

La rotirea filtrului, lumina se atenueaza treptat, absorbtia maxima avand loe in momentul 1n care filtrul este rotit cu un unghi de 90 grade fata de pozitia de transparenta maxima. Filtrele de polarizare folosite 'in practica se preztnta sub doua forme distincte:

- montateintre placi de sticla optica care protejeaza folia Impotriva uzurii meeanice ~i care permit amplasarea lor 'intr-o rnontura speciala. Aceasta este cornpusa din doua parti: partea antertoara pivotanta care cuprinde filtrul ~i permite rotirea aeestuia, ~i partea posterioara fixa, solidara cu obiectivul aparatului de luat vederi;

- folii plastice de dimensiuni atingand 1000 x 400 mm, prezentare rezervata in mod special pentru amplasarea pe sursele de lumina cand se urrnareste iluminarea subiectului cu Lumina potartaata. La expunerea materialeLor fotasensibile prin intermediul filtrului de polarizare trebuie tinut seama de faptul ca acesta are 0 anume densitate ~i ca atare este necesar sa se rnareasca expunerea.

76

Aplica\iile filtrulut de polarizare

Filtrul de polarizare permite eliminarea refLexelelor nedorite La fotografierea, filmarea sau transmisia TV, a obiectelor aflate in vitrinele magazinelor, a persoaneLor care poarta ochelari, sau aflate 'in interiorul automobilelor, a supratetelor de apa, etc. Desigur, mai sus a fast vorba de eliminarea unor reflexe SUpa ratoare. Sunt frecvente cazurile 'in care reflexele sunt dorite. Astfel este greu de ; maginat un apus de, soare La mare fara reflexe in apa sau obiecte de cristal fara reflexe spectaculoase. Filtrut de polarizare nu-si are, de asemenea, rostulla fotografierea strszilor noaptea, dupa ploaie, cand reflexele care apar sunt dante ln majoritatea cazurilor.

Totusi nurnerosi fotografi profestontsn sustin ideea ca nu pot practfe sa se dispenseze de acest fittru. In fotografia alb/negru, densitatea de gri a cerului creste ~i norii izolati se detaseaza vizibil ;ntrucat nu emit lumina polarizata care sa poata fi redusa: se obtine aproape acetasi efect ca la utilizarea filtrului galben orange. in fotografia In cuLori, albastrul cerului devine mai intens iar norii eventuali se detaseaza rna; bine de fond ~i alte subiecte care se proiecteaza pe acest fond de cer senin, cum sunt florile, monumentele, cUidirile de culoare deschisa etc. La fotografierea scenelor departate iluminate de sus sau lateral prin el1minarea luminii polarizate reflectate de catre voalul atmosferic, se obtin imagini rna; nete, diferite planuri dis .. puse 1'n adancime se detaseaza mai bine, culorile se satureaza.

Se pot utiliza ~i doua filtre de po1arizare cuplate pentru a realiza, de exemplu, stingerea cornpleta a unui fascicol de lumina (OopellpoLfitter).O pereche de filtre de polarizare care pot fi ratite unul fa~a de cetatatt intr-o rnonturacomuna poarta numele de sistem DUHE. Aceasta proprietate permite sa se execute fundu-uriin timpul filmarii cu doua filtre montate lntr-o montura rotativa ~i prevazuta cu repere axiale. Spre deosebire de fondu-ul obtinut prin lnchiderea treptata a diafragmei, fondu-uL realizat prin polarizare nu este inso~it de modificarea ctaritattt irnaginii $i a profunzimf carnpulut.

Dar nu este obligatoriu sa se utilizeze doua polarizoare pe aparat. Utilizarea a doua flltre separate unul montat pe aparatul de luat vederi iar celalatt pe 0 sursa de lumina poate duce La rezultate foarte interesante de dozaj at luminii. Filmarea 1n lumina potarizata poate eLimina, de exemplu, toate reflexele

77

provenite de La obiectele metalice ~i nemetalice indiferent de unghiul sub care se face filmarea. Astfel, este posibil sa. se fHmeze pe directte frontala, tablouri ln ulei, lucioase, desene pe acetofan, documente sub sticla. Probabil ca eel mai interesant efect obtenabH prin cupLarea a doua filtre este urmatorul: daca intre doua poLarizoare se introduce 0 materie transparenta (plastic, mica, celofan), structura acestor materiale va provoca fenomene de tnterterenta in straturi subtiri, care vor disoeia lumina intr-un mod policrom, foarte neuniform. Astfel, se poate ilumina un decor 'in lumina polartzata. Va fi necesar un singur polarizator pe aparatuL de luat vederi ~i unul pe sursa de lumina pentru ca, de exemplu, 0 balertna lrnbracatatntr-o simpla pelerina de material pLastic sa capete'in timpul dansului culori dintre cele mai surprtnzatoare ~i Intr-o transformare permanenta,

Utilizarea filtrelor la fotografia alb-negru

Filtru

Condilii

Rezuttat

Galben-deschis

Portret 1n exterior, peisaje cu cer ~i verdeata, marea, altitudini

Reduce albastrut slabind violetul ~i ultravioletul, reda. cerul cu nori, deschide galbenul ~i verdele

Galben 1nchis

Peisaje cu cer ~i verdeata, portrete In soare, departari cu ceata, flori, plante

Retine albastrul, tavortzeaza galbenul, da imagini cu contraste dure, reliefeaza noril, rar utilizat; elimina ultravioletul.

GaLben verde

Peisaje cu cer, constructtl, strada, modii etc.

Da imagini mai putin dure dedit filtrele galbene. Cerul este redat cenuslu cu nori bine reliefa~i; padurile redate in tonuri dtferenttate de cenusfu; creeaza tonuri de contrast natural.

Verde

Peisaje cu verdeatast rrunzts pe care le reda mai deschise

Retine albastrul, ultravioletul ~i 0 mare parte din rosu; rnlcscreaza contrastul, nu intuneca cerul.

78

Fntru Condi~if Rezultat
Portocaliu Filtru pentru efecte (aspect Absoarbe albastrul,
de furtuna)jreproduceri, ultravioletut, precum ~i
peisaje urbane cu tonuri o parte din verde,
ro~ii; reda cerut foarte desthide rosul,
inch is. portocaliuL ~i galbenul,
elimina voalul
atmosferk.
Ro~u Fotografii prin ceata, efecte Absoarbe cornplet
de furtuna; de noapte 'in verdele, intuneca ceruL;
plina 2i; fotografii tehnice, albastrul ~i verdele
tabtouri, obiecte in tens redate aproape 'in
colorate; trucaje. negru; galbenut ~i rosut
aproape alb.
Ultraviolet (UV) Elimina excesul de raze Nu are actiune asupra
ultravioLete La inal~imi peste red ani culortlor: nu are
2000 m La mare ~i 1n peisaje efecte 'in fotografii la
indepartate. mica altitudine, ses,
unde radia~f1le
ultraviolete sunt
rettnute de particulele
de praf din atmosfera
Cenustu (gri) Miqoreaza intensitatea Serveste pentru
lumh,ii in functte de reducerea generala a
densitatea filtrulul. luminf admise, reduce
apreeiabil ~i
profunzimea de
claritate Lentile adtttonale - Macrofotografia

Cu exceptia aparatelor cu dubla extensie, putin raspandite;n randurile amatorilor, sau a macro-obiectivelor, la ora actuala, distanta de punere La punct minima a unui obiectiv variaza lntre 0,3 m ~i 0,6 m, va loa rea uzuala fiind de 1 m. Aceasta hrntteaza valoarea raportuLui de reproducere. PMn aplicarea In fata obiectivuLui a unui menisc convergent, aparatuL poate fi pus la punct pe distante sub limita celei impuse constructiv. Aceste .Jentile adtttonale" actioneaza similar cu Lentila de ochelari in cazul unui ochi de prezbit. In legatura cu utilizarea lentilelor aditionale trebuie avute 1n vedere urmatoarete:

a) lntrucat nu are loc 0 rnarire aprectabtla de extensie, unghiul de cuprindere nu se modifies (nu scade);

79

b) deoarece apLicarea LentiLei aditionale reduce distanta focala a ansamblului (diametrul efectiv aL deschiderii ramanand neschimbat) deschiderea relativa, ~i odata cu acesta luminozitatea sisternulut, creste, cornpensandu-se astfel exact scaderea luminozitatit prin apropierea obiectului. Astfel, la utilizarea unei Ientile adittonale nu mai este necesara apLicarea unui factor de prelungire a expunerii (pierderile suplimentare prin reflexii pe cele doua suprafete aer-stidaale lentilei adittonale se pot neglija);

c) lentila aditionala prezentand 0 serie de aberatf necorectate, este indicat sa nu utilizarn lentile adittonate cu distante focaLe mal scurte decat de 6-7 ori distanta focala a obiectivului ~i sa tucrarn la 0 diafragmare mai avansata a aparatului ("f" mai mare de 8);

Inele intermediare

Lentilele aditionale introduc a serie de aberatf ce diminueaza 1n parte calitatea tmaginilor obtinute. in cazul unor aparate cu obiective tntersanjabtle, probLema fotografierii La distante mai mid decat cele permise de extensia normata, realizata constructiv a aparatului, se poate efectua ~i prin intercalarea unor asa-numtte "inele tnterrnedire". Inelele intermediare se ttvreaza de obicei sub forma unui set format din trei sau patru ineLe, de grosirni (de fapt lnal~imi de ciLindru) diferite. Grosimile lor sunt astfel calculate ca prin folosirea unuia singur din inele, a unei cornbinatf de doua inele saua tuturor celor trei inele (deci un total de sapte posibilita~i), sa se acopere fara lacune un domeniu de distante Incepand de la cea mai midi distan~a de punere La punct a aparatuLui fara ajutorul inelelor intermediare, pana La 0 distanta egala cu dubLul distantet focaLe a obiectivului standard, devenind astfel posibiLa reproducerea unui obiect La scara 1: 1 pe negativ. Datorita faptuLui ca prin apLicarea inelelor sau a burdufului, se produce 0 extensie apreciabils a s1stemului, devine necesara aplicarea unor factor; ce prelungire a timpului de expunere. in cazul aparatelor cu citirea expunerii prin obiectiv TTL aceasta problema este automat rezolvata,

Evident astazi 0 serie de firme constructoare de obtective of era iubitoriLor de macro fotografii 0 gama larga de obiective Macro, care permite utilizatorilor obtinerea unor imagini La 0 scara de 1: 1impecabilcorectate ~i fara pierdere de luminozitate, fara a se mal compLica cu procedeele cLasice amintite mai sus.

80

Lampa bUt

Numita de obicei dupa denumirea sa in gerrnana "Blitz"(fuLger),. sau mai pe rornaneste "Bli~", sau "Flash - Speedlight" in engleza, este la ora actuala una din cele mai populare surse de lumina artiftciala, la dispozttta oricarei categorii de fotografi.

Lampa blit emite un impuls luminos extrem de intens $1 de scurta durata prin descarcarea unui condensator de mare capacitate, lncarcat la tensiuni relativ ridicate, printr-un tub de descareari umplut cu un amestec de gaze nobile ln care predomina xenonul. Amestecul de gaze este astfel dozat lncat sa rezuLte a temperatura de culoare cat mai apropiata de cea corespunzand luminii soLare (circa 5500° K)

Cantitatea totata de energie luminoasa emisa este proportionala cu produsul dintre eapacitatea condensatorului, ~i tensiunea de Incarcare a acestuia.

Cu cat se realizeaza aceeasi energie La 0 valoare mai mica a capacttatn ~; 0 valoare mai ridicata a tensiunii, cu atat durata impulsului luminos este mai scurta, Ea poate varia intre 1/500 secunde ~i 1/50.000 secunde la blituri speciale. Valorile foarte scurte se utitizeaza In general in scopuri stiintifice. Din cauza duratei foarte scurte a impuLsului luminos, 1n cazul utHizarii drept sursa luminoasa a lampii fulger electronice se aplica 0 tehnica diferita de cea aplicata 'in cazul altor surse luminoase artificiale sau a Lumlnii naturale. in timp ce, In cazul utilizarii unei surse obisnuite, obturatorul se deschide 0 fractiune scurta din timpul cat lurnineaza sursa, in cazul btitului impulsul luminos este eeL care dureaza 0 midi fractiune din timpul totaL cat obturatorul este deschis. Astfel, expunand cu un blit cu durata de Huminare de 1/600 secunde, la un timp de expunere al obturatorului de 1/30 secunde, tlmput de expunere real este eel determinat de blit, 'in eazul nostru 1/600 secunde, deci se vor putea "prinde" mi~c~ri foarte rapide, cu toate ca pe obturator este potrivit timpul de expunere 1/30 secunde.

Atentiel La aparatele eu obturator focal (perdea), nu se poate lucra cu bli~ul decat atune. cand aparatul este setat pe timpii calibratt de producator: 1/305-1/250s. in aceasta situatie, prima perdea descopera in lntregime cadrul de expunere, abia apoi porneste cea de a doua perdea, lnehizand din nou accesul luminii la pelicula. Trebuie rnenttonat faptul ca 'in cazul aparate-

81

lor semiprofesionale SI profesionale clasice ~i digitate 'in momentul cand 1i se ataseaza un blit dedicat, automat acesta (amanda aparatul printr-un procesor eltminand definitiv riscul fatografierii cu timp mai scurti decat eei nurniti timpi de sincronizare. La un obturator central nu se pun asemenea problerne, 'in cazul unei sincrontzan corecte a contactului cu lamele obturatorului putandu-se Luera chiar la timpii eei mai scurti (In general 1/500 secunde la un obturator Com pur Rapid).

La baza tuturor calculelor legate de falosirea ln regim manual a unei Lampi blit (fulger electronic) sta notiunea de NUMAR DIRECTOR (NO) valabil pentru 0 anum ita sensibilitate, de obicet ISO 100. Numarul director este egal cu distanta dintre corpul de iluminat ~i subiectul ce urmeaza sa fie fotografiat, lnmul~ita cu valoarea diafragmei la care se obtine 0 imagine corect expusa. Timpul de expunere in cazuL acestei relatii este considerat ca 0 unitate constants ~i egal cu timpul de sincronizare dintre fulgerul Iarnptt ~i durata obturarf sau, mai sirnplu, cu timpul cat sursa emite fascicolul Luminos ~i timpul cat obturatorul permite ca acest fascicol sa impresloneze pelicula.

1. NUMARUL DIRECTOR = DISTANTA DE FOTOGRAFIERE X

DIAFRAGMA NO = d x f

de un de se poate deduce ca:

2. DISTANTA DE FOTOGRAFIERE = NUMARUL DIRECTOR/DIAFRAGMA

d ;;;; NO/f

3. DIAFRAGMA = NUMARUL DIRECTOR I DISTANTA DE

•

FOTOGRAFIERE

f:: ND/d

Bliturtte computerizate, masoara lumina reflectata de subiect (care reprezinta 0 masura a energiei luminoase furnizate de bli~ pana la momentut respectiv). in mamentul cand a fast realizat un flux luminos necesar tmprestonariicorecte a materiaLulul sau cip-ului, blitul este stins automat, 1nainte de lmplinirea duratei sale normale de ardere (1/500 La 1/1000 secunde). Avantajut unui asemenea blit cu computer este faptul ca el ne scuteste de a face calcule luand In considerare distanta btit-subiect, etc. Rezultate bune pot fi obttnute mai usor ca oricand prin utiltzarea masurarif intensitatii tumtnn blitulul direct prin obiectiv prin

82

sistemuL TTL (trough the lens). Majoritatea aparatelor SLR dispun de aceasta tehntca. 0 cetula fotoelectrica amplasata 'in interiorul aparatului foto mascara Lumina ce ajunge La film sau senzor digital, iar un computer va cornanda durata blttului pentrua realtza a expunere corecta, 'in domeniuL realizabil de blit, Un aLt avantaj al blitului TTL il constituie faptul ca expunerea va rarnane corecta chiar daca folosim un filtru fie pe obiectiv fie pe hlit (care reduce cantitatea de lumina admisa) sau daca se foloseste lumina tndirecta a blitului.

La aparatele mal recente autofocus btitul automatfzeaza complet procesul autofocus, deterrninand singur distanta fata de subiect. Totodata cu setarea "Fill in" aparatul nu calculeaza ci [udeca Lumina existenta far blttul da doar cantitatea de lumina necesara pastrandu-se astfel atmosfera imaginii. Oricat ar f1 de performante bli}urile pot fi " pacalite " 1n cazul subiectelor cu contrast mare. In orice caz, profestontstf folosesc un flash metru, pentru rnasurarea luminii incidente in special 'in munca de studio cu mai multe surse blit, iar toate problemele Legate de expunere sunt astfel perfect rezolvate.

Firme precum Broncolor, Elincron, Hensel, MuLtiblitz, au traditie in constructia bliturtlor de studio de mare putere, $i doteaza studiourile specializate 'in fotografierea diverselor produse cu seop publicitar, precum mobila, automobile, rnoda, etc.

Expunerea

in fotografie prin expunere se intelege asigurarea patrunderii unei cantita~i suficiente de energie lurntnoasa spre emulsia totosenslbtla sau senzorul CeD, astfel ca sa poata lua nastere imaginea subiectului fotografiat.

Valoarea cantitativa a expunerii rezulta din produsul dintre intensitatea iturnlnarit imaginii optice ~i durata cat actioneaza eceasta iluminare.

E = intensitate luminoasii x timp

Aceasta formula este vaLabila in special pentru situattt normale de expunere ~i este cunoscuta sub denumirea de "legea reciprocitatti" . Ea l~i pierde valabilitatea de cete mai multe ori La expuneri mai lungi de 1s, ~i rnai scurte de 1/10000s (timpul de descarcare la unele blituri) - (a se vedea Ansel Adams, "The negativ", pag 30). Determinarea riguroasa a fluxului lurninos ar

83

cere masuratori fotometrice exacte, relativ complicate ~i necesitand 0 aparatura costisitoare. De aceea se prefera un mod de lucru empiric, mult mai simplu de realizat. Se pleaca de la ideea ea lumina soaretut, atata timp cat acesta nu este prea aproape de ortzont, este aproximativ constants. Stiind din prac .. tica faptul ca, de exemplu, 0 expunere corecta a unui subiect plasat in plin soare, in cazul utilizarii unei pelicuLe de sensibilitate 100 ASA - 21 DIN ~i a unui indice de diafragma f=16 necestta un timp de expunere de 1/125 5, se poate calcula timpul corect de expunere pentru once material fotografic de alta sensibilitate, pentru alt indice de diafragma etc. Tn privinta condittilor de iluminare diferite se considers ca 'in cazuL unui cer usor incetosat lumina scade La [umatate, in cazul soarelui ascuns dupa un nor lumina scade La un sfert etc.

Modul de utilizare a exponometrului

Exista doua moduri prineipial diferite de utiLizare a exponometrului in vederea deterrntnarf timpului de expunere. Un prim mod de utHizare, eel mai curent, consta in mdsurarea tumint! reflectate de subject spre aparat (Fig27a). Pentru aceasta, exponometrul plasat 1n vectnatatea aparatului se lndreapta spre subiect, rnasurandu-se astfel lumina reflectata. Acest mod de utilizare da 1nsa valori eronate In cazul unor subiette cu contraste foarte mari de lumtnozttate. Sa ne imaginam ca vrem sa fotografiem 0 floare sttuata in plin soare, in fata unui fundal intunecat, Din eauza micimii ei, flaarea reflecta doar foarte putina lumina spre exponometru, care va indica "lumina foarte slaba", deci un timp de expunere foarte lung. in realitate lnsa ne trebuie acetast timp de expunere (seurt) ca ~i atunci cand fLoarea se afla alaturi de 0 mie de alte flort identice, pe 0 paji$te In plin soare. Rezultatul va fi 0 imagine supraexpusa, floarea nu va prezenta niei un detaliu. in asemenea situatli se trnpune 0 rnasurare directa a lumini) inciaente asupra subiectului. Exponometrul se plaseaza alaturi de subiect (floarea) ~j se indreapta spre sursa de lumina (Soare). Exponometrele modeme sunt prevazute cu un ecran - caleta alb - laptos ce se ptaseaza inatntea celulei fotosensibile, La rnasurarea luminii inc1dente. in felul acesta lumina este atenuata in mod corespunzator pentru ca indicatiile exponometrului sa dea valoarea corecta a expunerii. (Fig.27b)

84

Sursa de lumina

Camera

Exponometru

:.,,;:.

Exponometru

a

b

Fig. 27 a. Misurarea luminif reflectate b. Misurarea luminii incidente

Mentionam ca in unele aparate TTL cu expunere automatizata, elementul fotosensibil se plaseaza chiar in interiorul aparatului. In felul acesta celula "simte" ~i da comenzi electronfce aparatului pentru a obtine 0 expunere cat mai corecta, in general mssurarea TTL ofera trei modatltatt principale de citire a luminii reflectate: masurare generals, rnasurare spot, ~i masurare multisegment, (rnatrtctala sau fagure), aceasta din urma evalueaza structura luminii reflectate de subiect ~i va compensa expunerea cu ajutorul. fnteltgentei artifictale, ignorand zonele foarte stralucitoare din cadru dand 0 valoare optima pentru restul zonelor.

Sine 'inteles, sunt fotografi profesionisti care fae din tehnica masurarii luminii 0 adevarata arta relativ compticata, folosind rnasurarea luminii cu exponometrul spot (10) a luminii pe zone de la cele maiinchise lacele mai deschise ~i medii, asa numftul "The zone sistem" sistem zonal 3.

Trepiedul

Fotografii sunt constienti de faptul ca aparatele ~i obiectivele sunt piese importante 1n munca lor, dar adesea uita de trepied. Mul~i fotografi de renume au ajuns La concluzia ca pentru a obtine 0 imagine reu$ita (eel putin din punct de vedere tehnic) e nevoie de doua aeeesorii esentiale: oscara (sa te poti urea cat mai sus ca sa observi subiectul de la 0 lnaltime superioara 1naltimii ornului), ~i un trepied cat mai solid. Astfel vom putea folosi

J A se vedea Ansel Adams, "The negattv'', pag 47

85

orice valoare ISO, orice deschidere a diafragmei, ~i oriee timp de expunere fara a avea probleme cu nectaritatea produsa de rniscarea sau vtbratia aparatului in timpul expuneriL Un trepied permite un studiu atent al cornpozitiei siat punerii ta punct in vizorul aparatului. indeosebi cand se folosesc teleobiective puternice sau fotografieri cu expuneri lungi (sport, animate, arhitectura, fotografii nocturne, etc.). Pentru munca in studio se poate folosi eel mai mare ~i rna; greu trepied, far pentru fotografiile in exterior se poate opta pentru un trepied de carbon, sau flbra de basalt care este foarte usor ~i foarte rezistent.

86

Principii de obtinere a imaginii fotografice

Principiul clasic de obtinere a imaginii fotografice

Lumina exerctta asupra suprafetei corpurilor mineraLe sau organice 0 actiune fotochimica ce poate f1 considerata ca un rezultat de transformare a energiei luminoase 'in energie chimica.

Dintre toate corpurile senslbile La actiunea luminii, putine substante se pot utiliza 'in fotografie; unele sarurt de argint au aceasta proprietate . 'in eel mai lnalt grad, astfeL ca procedeul fotografic se bazeaza pe folosirea Lor. .

Clorura de argint, atunei cand nu sufera actiunea luminii, este alba. Prin expunere La lumina devine vioteta sf apoi cenusie inchis: acest fenomen se produce La cald, La rece, 'in aer, tn vid, 'in stare uscata sau umeda. Aceasta colorare indica 0 modificare chimtca, ce este de fapt 0 descompunere par~iala a cLorurii de argint tn clor gazes ~i argint metalic. Argintul, astfel descompus, se prezinta sub forma unei pulberi rnaronii • cenusii sau negre. Dar descompunerea clorurii de argint nu este completa, chiar dupa 0 expunere La lumina de foarte lunga durata; chiar dupa 18 Luni de expunere, clorura de argint contine inca doua treimi din clorul tnitial.

Prezenta lnsa a altar substante chi mice 'in amestec cu cLorura de argint (de exemplu aciduL citric) usureaza descompunerea sarii de argint $1 poarta numele de sensibilizator chimic. Cu toate acestea, trebuia totusi 0 durata lunga de expunere pentru a se f1 obttnut 0 imagine utitizabita, fotografia era deci lipsita de una dintre princtpalele sale caracteristici actuaLe: rapidttatea ln .. registrarii imaginii. Dar daca, 'in loe de a astepta un timp 'inde ..

87

Lungat ca lumina sa acttoneze asupra sarurilor de argint pana ce apare imaginea, se va lasa lumina numai sa inceapa aceasta descompunere a sarurilor de argint, ~i apoi, 'in completare, se va actions pe cale chimtca, constatarea este ca durata de expunere se poate rnicsora pana la 0 fracttune de secunda. Imaginea invi- . zibila, pe care lumina a imprimat-o ~i care nu devine vizibiLa decat sub actiunea unor reactivi chimici speciali, se nurneste imagine latentii. Operetta in sine se nurneste developare ~i solutiite reactive, revetatort.

Procese chi mice

Punerea 'in evidenta a imaginii prin trecerea de la imaginea latenta la cea v;zibila - in negativ sau 'in pozitive - are loe in urma unui proces chirntc, cunoscut sub denumirea de developare, prin care halogenura de argint, irnpresionata la lumina, se disoctaza in elementele componente ~i se evidentiaza argintuL rnetalic, tare forrneaza astfel imaginea fotografica.

Developarea

Unele substante chimice numite teducatoore, 1n anumite conditii, de exemplu 1n solutii lichide au capacitatea de a se disocia cedand eLectroni pe care ionii metalici ii capteaza transformandu-se in atomi metalici. Este 0 reactie chi mica de oxido • reducere ce se produce in procesul de developare. Substantele reducatoare, 'in uzul fotografic, asa cum s-a mai spus, poarta denumirea de revetatori, Pentru a satisface exigentete practicii, solutia revelatoare nu trebuie sa developeze decat cristalete haLogenuriLor de argint impresionate de lumina - deci trebuie sa se actioneze seLectiv - tara sa stabeasca imaginea tatenta ~i niei sa coloreze gelatina; este necesar, de asemenea, ca "puterea" sa reducatoare sa fie rnodlftcata dupa dOrinta. Aceste caracteristici se gasesc La unele sarurt mlnerale sau produsii organici care sunt fotositt aproape In exclusivitate. Sunt de uz curent: hidrochinona (paradioxibenzen), metolul (sulfat de monometHparamidoxibenzen), amidolul (cLorhidrat de diamidofenol), GLicinul (paraoxifenil - glicin], fenidonul (monofeniltripirazolidon), fenilendiaminetetorto ~i para) etc.

Mecanismul electrochimic al procesului de developare este urrnatorul: agentul de revelare al sotutiei de deveLopare flind

88

ionizat in timpul procesului de developare, tonf revelatorului procura electron; ionilor de argint ai granulelor de halogenura de argint, care au fost irnpresionate de lumina reducandu-te in acest fel in stare de atomi de argtnt metalic. Concomitent cu aceasta actiune, se produce ~i 0 oxidate a agentului de revelare, dand produsi de oxidare, care sunt in general instabili ~i de culoare inchisa. Este necesar a se actiona 1mpotriva efectelor de colorare a solutiei de developare ~i emulsiei fotosensibile supusa acestui proces, Se intervine de obicei cu 0 substanta chimica • sulfitul de sodiu . ce are ralul de a face ca produsii de oxidare sa fie practie incolori, aparand totodata $i agentul revelator de oxidare in contact cu aerul, calitate ce-i confers numele de substanta de conservare. Gradul de ionizare aL agentului de revelare depinde de gradul de alcaltnttate at solutiei de developare, astfelca se face apeL La 0 substanta alcatina. Ea aduce solutia La gradul de alcalinitate necesar ~f rnentine acest grad cat mai mult posibil in timpul utilizarii. Se obtine 1n acest mod un surplus de revelare a sotutiet de developare, deci 0 accelerare a acestui proces, iar substanta atcattna poarta numele de acceleratoare.

lntrucat agentul de revelare ataca intr-c oarecare masura ~i granulele de halogenura de argint neexpuse La lumina, in special in cazul unui agent energic de revelare, este necesar a se diminua aceasta energie prin lncetinirea devetoparti acestor granule. Se utilizeaza curent 0 substanta chi mica - bromura de potasiu ~ care 1mpiedica formarea a ceea ce se nurneste voaL chimic. Substanta se nurneste antivoat.

Substantete revelatoare se pot clasa dupa constitutia lor chi-

mica:

Polifenoli: hidrochinona, pfrocatechtna etc.

Poliamine: parafenilendiamine ~i ortoparafenilendiamine. Aminofenoli; para-aminofenol, diaminofenol etc.

a exceptie fa~a de revelatorii din cele trei clase 0 formeaza fenidonuL - de asemenea compus organic - care a fost propus sa indeptmeasca aceasta functte din anul1940 de KendalL

Hidrochinona se prezinta sub forma de ace matasoase albicioase, este putinalterabila in aer ~i La lumina, usor sotubitain apa. Cand pH .. ul sotutiei este rnai mare de 9, prezinta 0 mare .energie ~i tendtnta de voalare, dand tonuri negre, cu atat mai intense cu cat atcaunttatea soluttei creste. Un astfel de revelator este propriu devetoparf imaginilor fara semitonuri, deci cu

89

mare contrast. Tn asociere cu alta suostanta revelatoare (metal, fenidon etc.), se obtine 0 developare armonioasa 'in semitonuri. Bromurile dimtnueaza sensibil energia de developarea hidrochinonei, ca ~i temperatura scazuta.

Metolul este a pudra crtstattna alba, putin oxidabila, dar solubila 'in apa, fllnd 0 puterntca substanta revelatoare. RevelatoruL cu metol, preparat fara accelerator, developeaza lent ~i cu foarte putin contrast, cu par1i transparente chiar ~i 'in zonele luminate. Asociat cu un accelerator (de exempLu, carbonat alcalin), devetopeaza repede imaginea ~i aproape simultan tn toate par1ile imaginii, fie chiar subexpuse, dar niciodata nu da opacita~i puternice chiar 'in zone supraexpuse, ceea ce - i contera un efect "compensator~'. Pentru a obtine imagini ceva mai viguroase trebuie un timp de developare foarte Lung. Se oxideaza foarte lent in prezenta unei cantitatt convenabile de substanta conservatoare, nefiind sensibil la temperatura scazuta sau la diluarea solutiei revelatoare, de asemenea dublarea sau triplarea dozei de substanta antivoal nu tnfluenteaza actiunea sa~

GlicinuL se prezinta ca 0 pudra alba, cornpusa din mici Lamele cristaline, practic inoxidabilln aero Foarte solubil'in apa, ca $i 1n solutttle alcaltne, Este un revelator care permite 0 preparare sub o forma foarte concentrate, fiind eel mai putin oxidabit dintre toti revelatorlf. 0 energie de deveLopare moderate are In solutie Cl,J carbonatul de potasiu, developand lnsa imperfect ernutsiile subexpuse. Devine mai energic prin adaugarea de soda caustica, dar atunci nu se mai conserve bine. Revelatorul cu gLidn lucreaza incet ~i cu puttn contrast, fiind foarte sensibil la actiunea bromurii $i la frig. Marea stabilitate a acestui revelator cu glicin il face sa fie preferat de multi fotografi care tucreaza in tase marl, mai ales ca diluat cu apa nu l~i pierde energia de develo-

...

pare. In asociere cu metal sau fedinonul se obtine 0 solutie reve-

latoare foarte stabila, dand imagini cu multe detalii ~i cu 0 gradatte arrnonioasa.

Fenidonul se prezinta ca 0 pudra alba, usoara, putin aLterabila In aer, ;nsoLubila 'in apa, dar solubita 'in solutte alcaLina sau ln sotutii de sulfttt neutre sau acide. Este 0 substanta reveLatoare foarte energica ~i face sa apara imaginea foarte repede. Asociat cu hidrochinona, 'inlocu;e~teavantajos metolul, fiind necesar doar 7% 'in raport cu hidrochi nona sau 0, 1 din cantitatea

de rnetol. .

90

Tendinta de voalare in cazul developarii emulsiilor foarte sensibile, ca a eelor negative, se combate prin adaugarea de 0,15 g de benzotriazol la litru. Fenidonul nu se utilizeaza decat asociat cu alte substante revelatoare, cete doua func~ii revelatoare fllnd 'intr-o pozitie rnoteculara, care le mare~te foarte mutt energia de developare. In solutti In care pH-ul este mai mic ca 9, fenidonul asigura a granulatte fina ~i lunga conservare a bailor, devetopand ~i cele mai slabe imprestonart de lumina. Produsul de oxidare al fenidonuLui este incolor. Cand este intr-o sotutie cu un pH mai mare de 9 in combinatte cu hidrochinona exploateaza rnai bine sensibilitatea emulsiei decat revelatoruL cu metil htdrochtnona. in cornbinatie cu metolul sau glicina, devine un revelator foarte compensator.

Fenildiaminele sunt substante revelatoare cu energie medie

A . .

de developare. In solutii putin alcaline dizolva superficial crista-

tele halogenurilor de argint ~i reduc restul in granule foarte fine de argint. in parafenilendiarnina imaginile trebuie supraexpuse pentru ca prin developare sa poata aparea $i detaliile din zone umbrite; ~i ortofenilendiamina posed a cam aceleasi caracteristiel, cu deosebirea di nu produce iritattt asupra pielii. Se mareste energia de deveLopare a fenilendiaminelor in asociere cu metal sau fenidon.

Pirocatechina, excelent revelator, se prezinta sub forma unor lamele eristaline incolore, devenind 'in timp albe argintii, mirosind puternic a Tenol. Aerul ~i lumina 0 altereaza in timp. Este foarte solubila 'in apa. Prezinta avantajul ca este putin oxidabil, convenind atat pentru negative cat ~i pentru pozitive de toate felurile. in solutie cu carbonat! alcalini, nu produc niei 0 voalare, dand tonuri cenustt viguroase. inlocuind carbonatul eu 0 mica cantitate de soda caustics se rnareste sensibil energia de revelare, devenind apt de developare chiar ~i a ertstaletor impresionate de 0 cantitate mica de energie turninoasa, dand In final imagini armonios contrastante. Energia sa de revelare se poate diminua prin adaugare de bromura. Pirocatechina este utilizata pentru multe soluttt de developare speciale. Marea sa reztstenta la oxidare permite a fi utilizata cu mid cantitati de sulfit de sodiu, sau chiar deloc. Forrneaza 0 imagine argentica peste care este ~i 0 imagine secundara organica colorala, datorita produsitor de oxidare, care are ca efectlntarirea partitor mai puttn dense ale imaginii. Imaginile developate cu ptrocatechina

91

sunt cu multe detalif atat 'in parttte umbrtte, cat ~i 1n cele transpare nte.

Sunt diferiti factori care tnfluenteaza procesul developarti, astfel ca solutiile de revelare contin ~i alte substante chimice, cu scopul de:

- a se activa procesul developarii ~1 a se revela complet imaginea Iatenta - substante acceleratoare (carbonat de potasiu, de sodiu etc.): acttoneaza prin 'inmuierea getattnei, penni~and revelatoruLui sa developeze ~i mai mutt 'in profunzime. 0 alcalinitate prea mare ~i la 0 temperatura ridicata ajunge chiar sa desfaca gelatina de pe suport;

.. a se incetini absorbtia de oxigen a soluttei revelatoare, care altfel se oxideaza rapid ~i prin oxlgenul din aerul 'in contact cu suprafata Libera a solutiei revelatoare - substante conservatoare (sulfit de sodiu etc.). Oxidarea are ca efect pe de 0 parte diminuarea energiei reducatoare a revelatorutui, iar pe de alta colorarea solutiei revelatoare, care cotoratie trece cu u~urin~a 'in gelati na emulsiei;

.. a se lmpiedica aparitta voalului provenit din actiunea prea energlca a agentului revelator, care reduce 0 mica parte din halogenurile de argint neimpresionate de Lumina - substante antivoal (brornura de potasiu etc.).

in continuare se vor descrie unele caracteristict ale substantetor chi mice care se adauga 1n mod curent pentru a se forma sotutnte de developare:

Carbonatul de sodfu se prezinta sub doua forme: cristalizat, avand 63% apa ~i cu aspect de sare eflorescenta, sau anhidru cu aspect de pudra alba. Se dtzolva usor ln apa, chiar mai rece, sotutta nefiind alterabila. in stare anhidra este mai indicat de utilizat.

Carbonatul de potasiu este 0 sare granuloasa albicioasa, foarte solubila in apa. Este un produs del1cvescent (absoarbe apa din aer) ~f, ca atare, nu trebuie lasat 'in aer, fHndea se degradeaza, Este indicat pentru soluttt de developare lente, ca st pentru solutf concentrate.

Hidroxidul de sodlu, sau soda caustica, se prezlnta sub forma de batoane, placi sau mici pastile, absorbind puternic umiditatea din aer ca ~i acidul carbonic, care 11 transforma 'in carbonatt, Foarte solubiL in apa, dezvoltand rnulta caldura, deosebit de caustic chfar ~i in solutie. Soda caustics puriffcata in alcool este de uz fotogranc, Se recornanda pentru prepararea sotuttilor de

92

developare concentrate cu 0 mare energie de revelare (de mare contrast, pH 12-14), dar numai 1n prezenta unui tampon - se numesc tampon solutiile continand un amestec de un acid slab eli 0 sare a unei baze puternice a acetutast acid), fHndca altfel degradeaza getatfna. Marea energie a solutiei de deveLopare scade destul de rapid.

Sulfitul de sodiu este un produs care se prezinta fie 1n stare de cristate albe eflorescente, fie ca pudra alba anhidra. Se oxideaza lent in aer, ca ~i 1n solutf apoase, rna; ales cand a fost dizoLvat La cald, astfeL ea se conserve destuL de bine chiar ~i 1'n solutie concentrate. Pentru a lntarzia transformarea suLfituLui in sulfat inactiv, se va face solutia de 20%, adaugandu-se ~i 0 substan~a reducatoare (de exemplu htdrochtnona 1 g La litru) . .sulfitul de sodiu anhidru este mai stabil decat eeL cristalizat, fiind deci preferat celui cristalizat.

Bromura de potasiu, substanta anorganica, uttltzata ca antivoaL, se prezinta sub forma unor mici cristale albicioase, inalterabila, dar foarte solubila in apa rece. Se utilizeaza 'in mici cantita~i (1 g La 1 itruL de solutie) ,iar La sotutttle de devetopare cu pH foarte mic, aproape ca nu mai este necesara. 0 mare cantitate de bromura (10·20g La litru) constituie un antivoal foarte puternic dar incetineste puterea de developare, astfel ca este necesar un timp de developare mutt mai lung. Totodata solicita ~i 0 expunere mai lunga decat cea norrnala fiindca altfel,. 1n zoneLe umbrite, imaginea este lipsita de detaliu.

BenzotriazoluL, compus organic, se prezinta sub forma unei pudre de culoare alba, sotubit in apa, posedand proprietati antivoal mult mai active decat brornura de potasiu. Intrebuintarea benzotriazolului este avantajoasa cu revelatori energici sau In solutii de deveLoparemai calde, ea ~i pentru developarea ernul-

i<.

siilor sensibile perimate. In general, doza la litrul de solutie de

developare este de 0,6 g benzotriazol.

Evident ca numarul de substante chimice utilizate 1n procesul de developare este muLt mai mare decat cele rnentionate, dar eelelaLte sunt fie de 0 utilizare mai speciata fie mai putin eficiente. Efectul sotuttei revelatoare asupra emulsiiLor fotosensibile impresionate nu se rnanitesta decat dupa un anumit interval de tirnp, care variaza 'in mod curent de la cateva secunde la cateva zed de secunde, 1n functie de 0 serie de factori. Perioada care trece din momentul introducerii emulsiei fotosensibile In solutia revelatoare ~i pana La aparitia primelor contururi ale

93

imaginii vizibile poarta numele de per;oadd de tnductie. Daca expunerea, care a impresionat emulsia fotosensibila, a fast corecta, in timpul developarit, in fiecare punct al imaginii, developarea are loe cu 0 viteza proportionala cu energia Iuminoasa care a actionat In acel punct. De obtcei, apar mai intai par1ile Luminoase ale sublectutut, a poi ceLe medii ~i apoi celelntunecoase. ln cursul developarii, partite Luminoase devin mai repede dense decat cele lntunecoase, ceea ce are ca efect modifica .. rea gamei de contrast a imaginii. Urmarind fazele developarii, se observe ca imaginea, dupa perioada de inductie, continua din ce in ce sa se contureze mai bine, pana La un anumit moment, dupa care, de~i timpul trece, nu se mai produc schirnbari sernnificative cu aceeast viteza de pana acum. Tn prima parte a procesului de deveLopare, viteza de aparitie a imaginii este mai mare decat viteza de aparitie a voalului, pana cand ceLe doua viteze devin identice, prima scazand ~i a doua crescand, moment care marcheaza sfar~'ituL perioadei normale de deveLopare, dupa care pracesul continua muLt mai Lent. Prelungirea developarti mareste de asemenea densitatea generata a irnaginii, ducand In extrem La aparitia voalului chirntc, care, evident, degradeaza imaginea.

Durata devetoparti este foarte variabtta, limitele extreme fiind foarte 'inoepartate una de alta, de La cateva secunde La zeci de minute, in functie de urmatorn factori:

- caracteristicile emulsiei fotosensibile;

- conditiile de expunere ~i intervalul de straluctri al subiec-

tului;

- caracteristicile revelatorului, dupa cornpozttia sa chirnica, temperatura de deveLopare, gradul de epuizare a solutiei ~i dupa modul de agitare a emulsiei fotosensibile in solutie.

Diversele emulsii fotosensibile, in functie de caracteristicile lor, redau 'in 'mod diferit gama de contrast a aceluiast subiect atunci cand sunt developate in condttf tdentice. Daca se doreste a se obtine totust imagini apropiate, atunci este indicat ca emuLsiile fotosensibUe contraste sa fie developate un timp mai scurt ~i de preferinta intr-o sotutte de developare mai eputzata, in timp ce, pentru emulsiile fotosensibile de contrast redus, sa fie deveLopate intr-un timp mai lung ~i in conditf energice. In conditii identice de fotografiere, dar uttltzand 0 data 0 emulsie contrast ~i alta data una de contrast redus, se pot obtine totust

94

rezultate apropiate, developandu-se prima 'in solutii de developare mai putin energice, iar a doua 'in sotutii de developare cu acceleratorii .. alcalini caustici.Ca toate reactiite chimice, ~f procesul developarf este mai activ La caldura decat La trig, dar temperatura rnoditica nu numai viteza de developare dar ~f energia revelarit. Temperatura normala de lucru este cuprmsa lntre 18 ~i 22°C.

o temperatura mai scazuta de 18Q C lungeste mult durata de developare ~i are ca efect rnarirea contrastului imaginii, 1n timp ce 0 temperatura mai ridicata de 22" C scurteaza timpul de deveLopare, dar aparitta voalului este mai evidenta, avand deci ca efect dimlnuarea contrastuLui imaginii. Este de La sine 1nteles ca 0 solutie de developare proaspata ~i neintrebuintata are 0 energie de revelare mai mare decat aceeasi solutie uzata sau oxtdata. Este de retinut ca solutta de developare nu se uzeaza numai prin epuizarea solutillor componente, ci ~1 prln formarea unei brornuri solubile a carei acumuLare 'in solutie stabeste in mod treptat procesul de revelare. Daca bromura ramane pe stratul emulsiei fotosenstbtte 'in timpul developarti, reducerea halogenurii de argint este 'intarziata, uneori numai local, astfel di remediul este 0 agitare In solutia de developare, care accelereaza procesul de revelare.

Baia stop

Odata atins niveLuL normal de deveLopare, procesul revetarf trebuie oprit, astfeL ca imaginea formats trebuie transferata intr-o sotutie usor acida care neutrattzeaza alcalinitatea solutiei de developare ramasa 'inca pe emulsia fotosensiblla a imaglnfi, reducandu-se deci valoarea pH-ului ~i producandu-se oprirea revelarii. Addul acetic este indicat, avand ~i a puternica actiune de tampon in gama pH-ului.

Fixarea

Dupa developare, se poate constata ca in stratul emulsiei fotosensibile au rarnas halogenuri ln stare ini~iala, mai ales 1n portumtle neimpresionate de lumina, care deci sunt susceptibUe 'in continuare sa fie inftuentate de lumina,stricaridu-se astfel imaginea. Cristalele de halogenura de argint nedevelopate trebuie sa fie eLiminate dar, nefiind solubile in apa, nu pot fi elimi-

95

nate de aiei decat cornbinandu-te cu 0 alta substanta chimica ca, 'in urma acestei reactf chimice sa rezuLte un nou compus chirnic, solubil 'in apa ~i apoi eliminat.

Aceasta operatie poarta denumirea de fixare ~i se face prin intermediul unei solutf in baie de fixare, care trebuie sa 'indeplineasca urrnatoarele conditii:

- sa faca solubile halogenurile de argint, tara insa a ataca argintul metalic ramas in urma devetoparf In portiunile impresionate de lumina ale emulsiei;

- sa nu modifice niei tonurile ~i niei gradatta de tonuri a imaginii;

- sa nu atace gelatina ~i niei 5-0 coloreze;

- sa nu rna; lase 'in gelatina niei 0 substanta care sa reactio-

neze uLterior;

- sa nu fie toxic.

Substanta chirnica care satisface aceste condltf este tiosulfatul de sodiu sau de amoniu, care, in timpul fixarii, forrneaza cu ionii halogenurilor ioni cornplecsi - tiosulfat dublu de argint ~i sodiu; acesta, fiind solubil in apa, este antrenat cu usurtnta utterior de apa de spatare. lntr-o solutie acida, tiosulfatul tinde sa se descornpuna ~i formeaza sulf tiber. Acidul acetic din baia de oprire, 1mbibat In gelatina ernulsle, descompune substanta fixatoare tiosulfatul de sodiu, astfeL ca ea trebuie protejata, Metabisulfitul de potastu, acidul boric sau bisulfitul de sodiu in solutie, au usoara reactie acida ~i protejeaza tiosulfatul de sodiu. Astfel ca degradarea sotuttet de fixare in acest caz este mutt mai lenta. Prezenta acestor acizi slabi in solutia de ftxare constituie de fapt 0 baie cu ciclul dublu, de oprirea developarf ~i de fixare.

lata cateva dintre cele mai utilizate substante chi mice folosite In solutia de flxare:

- Tiosulfatul de sodiu se preztnta sub forma unor cristale prismatice transparente, usor efluorescente, nealterabile in aer uscat. Solutia de tiosulfat se descompune lent 'in tirnp, formand depozit de sulfura.

- Metabisulfitul de potasiu, sau pirosulfit de potasiu, este sub forma unor cristale incolore ~i cu miros sulfuros, solubil La temperaturi mai scazute (mai mutt de 30%), prin dizolvare La temperaturi mai ridicate, descornpunandu-se. Poate fi lnlocuit de bisulfitul de sodiu, 'in utilizare, dar este mai scump dar ~i mai putin alterabil.

96

- Acidul boric se prezinta sub forma unor solzi lueitori sidefii, foarte solubili 'in apa fierbinte. Este un acid slab.

- Bisulfitul de sodiu (sulfit acid de sodiu) este 0 pudra alba cristalina, dtzolvandu-se ln apa, pana La 45%.

- Clorura de amoniu sau clorhidratul amoniacal, se prezinta sub forma unor cristaLe albe, foarte solubile in apa rece, volatHizandu-se In apa calda,

Solutille de fixare, ca $1 ceLe de developare, pot contlne $i aLte substante chimice cu rolurt diferite, spreexemplu de intartrea getattnei $1 lmpiedicarea dezlipirii ei de pe suport, mai ales pe timp calduros (alaun de crorn, de amoniu, de potasiu). ln general, sunt trei categorii de sotuttt de fixare, 'in dttertte variante fiecare, cu avantaje $i dezavantaje.

Astfel:

Solutiile de fixare simple se recornanda a se utiliza numai dupa 0 baie de oprire, epuizandu-se lent ~i dand bune rezuLtate.

Solutiile de fixare acide combina '1n realitate 0 baie de fixare cu una de oprire, protejand gelatina de a se umfla ~i evitand oxidarea particulelor developate. Este solutta de fixare cea mai uttltzablla.

Solutiile de fixare tanante au ca scop, 'in primul rand, lntarireageLatinei, mai ales pe timp calduros, fiind deci cu utHizare speciala.

in general, durata de fixare depinde de 0 serie de factori, ~i anume:

- compozitia emulsiei fotosensibile (emulsiile cu bromoiodura de argint se ftxeaza mai lent decat cete cu brornura de argint);

- temperatura solutiei (La 10° C durata este de 3 on mai lunga decat La 20°C);

~ gradul de concentrare a solutiei de tiosulfat de sodiu (in cazul unei concentratii man, tiosuLfatul se infiltreaz3 greu 'in geLatina emulsiei ~i deci procesul de fixare este foarte lent, concentratia optima fiind intre 20-30%);

- frecventa agitarii ln baie a emulsiei (starea de imobilitate prelungeste mult durata procesului).

o baie de flxare se constdera ca nu mai poate fi utilizata nu numai prin diminuarea proportiei de tiosulfat de sodiu, C1 si datortta acurnutarf saruritor metalice rezultand din combinatiile cu halogenurile de argint, FiXarea 1n sotutf uzate lasa sa subztste ln gelatina emuisiei sarurt de argint incoLore $i insolubile 'in

97

apa, ca ~i al~i compusi chimici sensibili La acttunea tuminii $i a gazeLor atmosferice, cu efecte nefaste pentru imagine. Solutttte fixatoare tanante, ln special cele cu cram, nu se conserva bine, ca ceLelalte solutf fixatoare, chiar neutiLizate, dupa 4-5 zile, de~i l~i rnenttn proprietatea de a fixa, nu 0 mai au pe aceea de lntarire a gelatinei. Procesul fixarii imaginilor soticita aceeasi atentie ca ~i cel al devetoparll, intrucat de eL depinde durabiLitatea 'in timp a imaginii.

Spalarea

Gelatina emuLsiilor fotosensibile, dupa fixare, creste compusi chimici soLubili in apa, care trebuie eliminati prin spalare. Spalarea se poate face fie in tavi cu apa curgatoare de la robinet, fie In tavi cu apa care se reimprospateaza periodic de mai multe ort, Produsf chimici existenti in gelatine emulsiilor, dupa baia de fixare, pot produce 0 decolorare a imaginii, datorita sulfurii de argint. SuLfura de argint supusa uLterior unei umiditati relative mai mari se poate oxida lent, transformandu-se in sutfat de argint, care este alb ~i deci imaginea lncepe sa dlspara. in cazul unei spalari normale, in timpuL. primeLor minute, circa 95% din compusii chimici din gelatina se eLimina consideranou-se spalarea terrninata numai cand 1n getatina mai ramane circa 0,3%, cantitate care practic nu mai are niei un efect 'in viitor pentru imagine. Eliminarea totata a cornpusilor chimici rezultati dupa procesul de fixare nu este posibiLa.

Spalarea in curent de apa curgatoare este mai rapida decat cea cu apa reimprospatata periodic. Evident ca durata de spatere depinde de metoda fotosita, de temperatura apei, de metodoLogia de Lucru ca ~i de felul sotutiel de fixare folosite. Este dificil a se indica un timp de spalare, eel mai sigur criteriu ffind controLul chimic, care se poate face apei din tavile de spalare. Dupa spalare, se face uscarea suportuLui (daca este cazul) ~i a gelatinei emulsiei, adtca evaporarea apei 'in aer (in mod naturaL sau fortat), eu care se lnchide ciclul de obtinere a imaginii fie 1n negative, fie 1n pozitive, dupa caz.

Procesul pozitiv

Areca abiectiv obttnerea imaginii pozitive prin intermediul unei imagini 1n negativ. in fapt, irnagtnea pozitiva se obtine prin

98

refotografierea imaginii negative pe hartte totograftca (eventual filme sau plact), fie pe cale optica- prin aparatul de martt - fie prin contact - prin aparatul de copiat, in primul caz, se poate modifica rnarirnea irnaginii pozitive fa~a de cea de pe negativ, in timp ce prin contact, imaginea pozitiva se obtlne ta eceeasi scars cu cea de pe negativ. Procesului pozitiv 11 sunt necesare patru elemente ~i anume: hartia fotografica, 0 imagine In negativ pe supart transparent (uneori translucid sau chtar opac) numit cuseu, aparatura de tmpresionare a pozitivului ~i solutii pentru procesele chi mice. In principtu, protesul pozitiv se desfa~oara intr-un laborator fotografic in care se asigura unele conditii specifice.

Oat fiind faptul aparitiei furtunoase a fotografiei digitale nu vom rna. dezbate in detaliu acest procedeu. Cei curiosi sau nosalgici pot studia cu succes: Ansel Adams "The Pozitiv" Ed. Little Brown, John P. Schaefer "Basic techniques of photography" Ed. Little Brown, Cotectta Foto -filrn Ed. Tehnica Bucuresti, etc.

Principiul digital de obtinere a imaginii fotografice

in fotografia digitala, trnagirnte nu mai utilizeaza argintul ~i substantete fotosensibUe folosite de pelicula foto, ci ele sunt inregtstrate sub forma unei retele de pixeli de catre circuite integrate fotosensibile. Aceste circuite integrate pot fi senzori de tip CCO (charge coupled devices - dispozitiv cu cuplaj de sarcina) sau CMOS (complementar metal oxide semiconductor - oxid metalic semiconductor complementar), care reprezinta baza camerelor digitate, Cu alte cuvinte totul se invarte in jurul acestor cipuri, care inregtstreaza lumina ~i 0 traducin simboluri binare - cifrele 1 ~i O. Cand un cip CCD este incarcat cu electricitate, senzorii sai devin sensibili fata de lumina. Cipul CCD este alcatuit din milioane de senzori care pot lnregistra lumina la fel ca pelicula foto traditionata.

Cipul CCD a fast inventat in anul 1969 de dot savanti de la campania Bell Labs, ~i introdus pe pia~a in 1974, dar a fost abandonat dupa ca~iva ani de expenrnentart. Campania japoneza Sonya inceput sa experimenteze cu aceasta tehnologie ~i a dezvoltat in jurul et 0 intreaga industrie. Au fost necesari peste

99

tretzeci de ani pentru ca prirnii cercetatori opttrntsti sa-~i 'atlnga telul. El este eel mai uzual dintre senzorii utilizati pentru camerete TV, deoarece asigura imagtnt de calitate ~i cu zgornot redus. Atunci cand se citeste de pe un senzor (:CD, valortle ptxettlor, sarcirrile sunt transportate prin senzor, linie cu linie, si apoi sunt comutate lntr-un convertor analog-digttat care transforms valoarea fiecarui pixel 'intr-o valoare digitala. Aceasta inventie extraordtnara prezmta doua problems spectttce: fabricarea ~,i consumul de energie.

fig.27 Senzorul CCO

Producerea de senzori CCD este foarte costisttcare, itttrucat sunt necesare laboratoare ~i echipamente spectate ( se spune ca jumatate din pretul unui aparat digttal este alocat cipului). Senzortl CCD sunt 1n acelasi timp marl consumatorf de energie. Desi cipurile CCD din camerele foto medii au aproximativ 8mfD,. consume energie foarte rapid. Senzorii CCD sunt dispozitive monocromatice, care mascara pur ?l simplu tensiunea primita de fiecare pixel. Pentru a capta culoarea, In fata senzorului CCD

trebuie arnplasat un fHtru care separa lumina vizibila In culori prirnare. Acest filtru se numeste masdi sau retea.

Tn prezent, rnasca de tip Bayer este cea mat uttttzata In camerele digttale, Senzorf CCD pot capata doar 0 singura culoare pentru un pixel, Ptxelf verzt sunt rna; numerosi decat eei rosii si albastri in report de 2:: 1., Explicatia 0 constttuie taptul ca

JI .~ . :I'

ochiui omului este rnai senstbil fa~a die culoarea verde, ~i din

acest motiv cincizeci Ita suta dintre pixelii unui senzor ceo sunt destinati acestet cuton (fjg.27). Totust rnasca Bayer nu constituie cea rnai eficienta modalitate de captare a culonlor, di n mai multe motive:

Pentru fiecare pixel j.virtual" sunt necesari trei pixel;' Cei tret pixeli dtsnnctt, pentru culorile rosu, verde ~i albastru, sunt cornbinati In software pentru a crea un pixel virtual In centrul

,

lor. Rezulta un pixel virtual care reprezinta lumina ~i culoarea din punctul respectivln senzorul CCD. Dezavantajul este ca acest ststem troseste pixettt, iar spatiul dintre pixeli rnareste dimensiunea senzorului [CD. In plus este captat doar 0 parte din culoarea verde. Ceea ce duce la 0 pierdere a clarlta~l'i irnagim].

Forma patrata nu este cea rnai eficienta. Prin plasarea a: trei pixeli irnpreuna pentru a crea un plxel virtual in centru, spatiul dintre pixelii realisi pixelul virtual este destul de mare. Cornpania Fuji a dlezvoltat tehnologia Super CCD" folosind pixeli hexagonali pentru red uce rea spatiilor rnoarte.

lnterpolarea software - prograrnele software trebuie sa combine valorile imperfecte rosu, verde ~i albastru lntr-o culoare imperfecta. Astfel fiind posibila aparitia artefactelor de culoare, Senzorf irnprecisi ~olosi~~ cu masca Bayer necesita filtre pentru reducerea artetactetor de culoare. Aparttitle aleatorii ale

- .

artefactelor ~i necesitatea acestor filtre irnpun software-urilor

dtrmnuarea contrastului,

Senzorul CMOS este un substituent ieftin al variantel CCD, care rezolva unele dezavantaje ale acestuia, dar introduce propriile sale inconveniente. Senzori'i CMOS produc imaginide calitate rnedie, mai susceptibile La zgomot. decat senzarul CCD. Fiecare pixel d.e pe un senzor CMOS poate fl ctttt individual, ceea ce duce La 0 fabricatte mai ftexibila ~i La costuri mai reduse. Pentru fabncarea lor se folosesc aceleasi echipamente ca ~i pentru cipurile calculatcarelor, Flexibttttatea senzorului CMOS este de altfel, rnotivul pentru care ei nu sunt la fel de precisi c:a senzorul CCD. Fotonii nu cad pe fotodiodavci pe tranzistorf de

101