Sunteți pe pagina 1din 14

Compoziţia

N oi obser-

văm lu-

mea în

tridimen-

sionalitatea ei, suntem

conştienţi de evoluţia ei în timp şi, într-un mod conştient sau inconştient, suntem

atenţi la puţine lu- cruri din multitudi- nea celor care ne stau în faţă. Aparatul foto nu “vede” la fel ca noi realitatea. Acesta vede doar o secţiune şi un fragment de timp din lumea înconjurătoare,

de cele mai multe ori în forma unui drept- unghi, şi, bineînţeles, anulează tridimensio- nalitatea ei. Găsindu- ne în această situaţie, suntem constrânşi să alegem noi elementele care vor apărea în ca-

să alegem noi elementele care vor apărea în ca- drul fotografic şi cele pe care le

drul fotografic şi cele pe care le vom ignora sau, câteodată, chiar sugera. Modul în care sunt alese, plasate în cadru şi felul în care aceste elemente inte- racţionează poartă nu- mele de compoziţie.

Cum reuşim atunci sa realizăm compoziţii fotografice care să transmită privitorilor exact ceea ce ne dorim?

C unoaşterea modului ge-

neral în care privi- torii reacţionează la diverse simboluri de design vizual şi la modul în care aceste simboluri sunt dispu- se şi interacţionează în cadrul fotografic este o cale sigură de a obţine efectul dorit şi mai ales fotogra- fii mai bune. Exis- tă, astfel, principii şi reguli de compoziţie care ne ajută să se- lectăm doar anumite elemente în cadru, să le organizăm şi să le combinăm între ele într-un mod armo- nios. Evident, aceste criterii de compo- ziţie nu sunt obli-

gatorii, de multe ori poţi chiar obţine fo- tografii plictisitoa- re, rezultatele fiind previzibile. Dar, pen- tru ca regulile să fie încălcate cu succes, trebuie mai intâi să le cunoaşteţi. Regu- lile de compoziţie au ca scop principal evi- denţierea subiectului şi dirijarea privirii către o anumită zonă din fotografie pentru a transmite un me- saj.

noramic 16:9). Psi- hologic vorbind, un cadru pe orizontală sugerează stabilitate, linişte, calm, sigu- ranţă, iar un cadru pe verticală sugerea- ză aspiraţie, tensiune sau chiar instabilita- te. Astfel, de cele mai multe ori, încadrăm un peisaj pe orizon- tală, iar un portret pe verticală (la fel ca şi majoritatea pictori- lor). Totuşi, nimic nu ne împiedică să înca- drăm pe verticală un peisaj sau pe orizon- tală un portret, de multe ori rezultatul final fiind unul mai interesant.

Prima decizie im- portantă pe care trebuie să o facem atunci când vrem să fotografiem ceva este dacă să încadrăm pe vertical sau pe ori- zontal, pe lat sau pe înalt? Această deci- zie are de-a face cu formatul dreptun- ghiular (2:3 sau 4:3) pe care îl are aproape fiecare cadru foto- grafic (există aparate foto cu format pătrat 1:1 sau format pa-

Cea mai importantă regulă de compoziţie este regula treimilor: Cadrul fotografic este împărţit în trei
Cea mai importantă regulă de
compoziţie este regula treimilor:
Cadrul fotografic este împărţit
în trei părţi egale, atât pe verti-
cală, cât şi pe orizontală, aşa cum
vedeţi mai jos:
Liniile care împart cadrul în treimi se numesc linii de forţă. Pentru o compoziţie bine

Liniile care împart cadrul în treimi se numesc linii de forţă. Pentru o compoziţie bine echi- librată, subiectul principal al fotografiei trebuie “aşezat” pe una dintre liniile de forţă sau la punctul de intersecţie dintre acestea. Cea mai importantă linie dintr-un cadru este linia orizontului, care de cele mai multe ori trebuie sa fie paralelă cu laturile de jos şi de sus ale cadrului-dreptunghi fotografic. În unele situaţii, linia orizontului poate să fie oblică, acest lucru conferind imaginii dinamism sau o stare de prăbuşire şi instabilitate. În mod obişnuit, linia orizontului se plasează pe una dintre liniile de forţă inferioare sau superioare, această localizare producând un raport plăcut între cer şi pământ şi degajând impresia de armonie. Plasarea liniei orizontului spre limita inferioară a cadrului şi acordarea unei ponderi mai mari cerului accentuează caracterul de spiritual al cadrului. Cerul subliniază ideea de spaţiali- tate, infinit, meditaţie, contemplare. Prezenţa chiar şi a unei fâşii de pământ conferă privitoru- lui un punct de sprijin, echilibrând compoziţia.

Prezenţa chiar şi a unei fâşii de pământ conferă privitoru- lui un punct de sprijin, echilibrând

Plasarea liniei orizontului foarte sus, cu acordarea unei ponderi majoritare pământului, ac- centuează ideile de material, palpabil, apropiat, stabil.

centuează ideile de material, palpabil, apropiat, stabil. Plasarea liniei orizontului la centrul imaginii, o

Plasarea liniei orizontului la centrul imaginii, o greşeală des întâlnită, împarte fotografia în două părţi egale şi creează o stare de confuzie, rigiditate, monotonie. Totuşi, dacă fotograful caută un astfel de mesaj, acest tip de încadrare este indicat.

rigiditate, monotonie. Totuşi, dacă fotograful caută un astfel de mesaj, acest tip de încadrare este indicat.

Într-o fotografie există un subiect pe care autorul doreşte să-l promoveze ca principal. Pen- tru a atrage atenţia privitorului spre subiect sunt posibile numeroase metode. Una dintre aceste metode este utilizarea proporţiei de aur - care este o regulă importantă aflată în strânsă legă- tură cu regula treimilor şi care arată punctul cel mai estetic pentru ochiul uman în care trebuie plasat subiectul fotografic.

Câteva exemple:

şi care arată punctul cel mai estetic pentru ochiul uman în care trebuie plasat subiectul fotografic.
şi care arată punctul cel mai estetic pentru ochiul uman în care trebuie plasat subiectul fotografic.

Aşa cum am mai spus, fotografiile care încalcă regulile de compoziţie nu sunt obligatoriu greşite, unele au chiar un impact mai mare. De exemplu, regula pro- porţiei de aur poate fi încălcată chiar prin plasarea subiectului în centru; acest lucru este chiar indicat în cazul unei fotografii simetrice.

chiar prin plasarea subiectului în centru; acest lucru este chiar indicat în cazul unei fotografii simetrice.
chiar prin plasarea subiectului în centru; acest lucru este chiar indicat în cazul unei fotografii simetrice.

Un alt mod prin care se poate “promova”subiectul unei fotografii sau prin care se poate capta sau conduce atenţia, creându-se tensiune sau dinamism, este cu ajutorul liniilor de fugă sau al liniilor conducătoare.

Linia de fugă poate fi un drum, un gard, o cărare, mai multe obiecte în- şiruite etc. Aceste linii pot fi de mai multe feluri: ascendente, descendente, verticale şi orizontale. Liniile diagonale ascendente sunt considerate linii puternice, ce adaugă profunzime sau dinamism fotografiei.

orizontale. Liniile diagonale ascendente sunt considerate linii puternice, ce adaugă profunzime sau dinamism fotografiei.
orizontale. Liniile diagonale ascendente sunt considerate linii puternice, ce adaugă profunzime sau dinamism fotografiei.

orizontale

sugerează stabilitate şi nemişcare.

Liniile

Liniile descendente accentuează ideea de melancolie, involuţie, pesimism sau degrada- re. Liniile curbe sau în formă de S sunt ele- gante şi graţioase. Ele generează linişte, calm şi chiar senzualitate.

Liniile curbe sau în formă de S sunt ele- gante şi graţioase. Ele generează linişte, calm
Liniile curbe sau în formă de S sunt ele- gante şi graţioase. Ele generează linişte, calm

Alte aspecte ce privesc compoziţia unei imagini sau plasarea subiectului în cadru

Dacă fotografia conţine elemente în mişcare, este indicată plasarea subiectului în aşa fel încât să existe mai mult spaţiu în direcţia spre care se deplasează subiectul. La fel este şi în cazul unui por- tret în care subiectul priveşte într-o parte sau alta. Motivul pentru care este necesar acest spaţiu îl constituie faptul că privitorul se uită instinctiv în direcţia în care se deplasează sau priveşte subiectul. Un subiect care priveşte chiar în latura fotografiei poate crea un disconfort.

chiar în latura fotografiei poate crea un disconfort. Planul apropiat sau cel depărtat este şi el

Planul apropiat sau cel depărtat este şi el foarte important în compoziţia unei fotografii. Un stâlp sau un copac care iese din capul subiectului este o greşeală banală des întâlnită. Aşadar, fiecare element din cadru contează şi trebuie eliminat sau rearanjat după caz.

banală des întâlnită. Aşadar, fiecare element din cadru contează şi trebuie eliminat sau rearanjat după caz.

Un alt element de care fotograful trebuie să ţină cont este distribuţia zonelor luminoase şi a celor întunecate într-un cadru.

zonelor luminoase şi a celor întunecate într-un cadru. Zonele luminoase atrag atenţia, în timp ce zonele

Zonele luminoase atrag atenţia, în timp ce zonele întunecate sunt mai des ignorate. Totuşi, gestionând bine zonele întunecate, putem conduce atenţia asupra subiectului fotografic.

sunt mai des ignorate. Totuşi, gestionând bine zonele întunecate, putem conduce atenţia asupra subiectului fotografic.

Concluzie

Fiecare element contează pentru a realiza o fotografie reuşită. Dacă în ziua de astăzi aparatele foto sunt tot mai performante şi este din ce în ce mai uşor să avem expuneri reuşite, din punct de vedere compoziţional lucrurile nu stau aşa. Totul depinde de cultura noastră vizuală şi de cunoaşterea regulilor de compozi- ţie. Să nu uităm totuşi că, deşi un fotograf bun este cel care respectă aceste legi de compoziţie, unul şi mai bun este cel care ştie cum să le încalce.

Dragoș Ludușan, fotograf

respectă aceste legi de compoziţie, unul şi mai bun este cel care ştie cum să le