Continuitatea in film

Filmul este cursiv din punct de vedere al actiunii lui.

Spectatorul percepe filmul ca pe o realitate virtuala luata de afara. Responsabilitatea regizorului este sa nu
distraga atentia de la subiectul principal, prin anomalii ale imaginii sau a logicii filmului.

Astfel, Filmul are o continuitate. De la cadru la cadru.

Cand vorbim de continuitate, vorbim de RACORD. Adica, ce am vazut la cadrul precedent, se leaga logic cu
ce vedem la cadrul actual? E ceva c ne distrage atentia anormal?

Continuitatea se tine de toate partile filmului. Imagine (mai ales), decor (obiecte aflate in cadru), miscarea
actorilor sau a obiectelor filmate), sunet (nivel) si asa mai departe.

Exista oameni in echipa de filmare care au grija in mod special de continuitate.

Sa le luam pe rand si sa discutam care sunt principalele racorduri care trebuie sa realizeze continuitatea.
Vom da o situatie doar de doua cadre ca sa fie mai simplu de inteles.

La IMAGINE:
- Racordul luminii. E necsar sa avem lumina egala de la cadru la cadru. Se poate intampla, mai ales in
exterior ca un cadru tras sa fie mai luminos (cu soare), celalalt cu diferenta de lumina (daca au aparut norii).
In studio la fel. Cheia de lumina va trebui sa pice la fel in toate cadrele dintr-o secventa care necesita
continuitate.
-Miscarea de aparat. E legata de miscarea subiectului. Deobicei cand pornim o miscare a camerei intr-o
anumita directie apoi trecem la alt cadru care urmareste aceaasi deplasare a subiectului in cadru, e necesar sa
pastram miscarea si directia acesteia. De exemplu, urmarim un actor sau o masina care se deplaseaza de la
stanga la dreapta in cadru. Si pornim la primul cadru cu o panoramare stanga dreapta la Plan Intreg (PI).
Apoi vrem sa continuam aceeasi urmarire la plan mediu. Vom panorama tot de la stanga la dreapta.
-In functie de treime. Luam acelasi exemplu cu panoramarea stanga dreapta pe subiect. Pentru a parea
normal ochiului trebuie sa pastram pozitia subiectului in compozitie. Daca la planul intreg subiectul sa aflat
in prima treime, si la al doilea cadru mai strans il vom plasa tot in prima treime. Pastrarea proportiei nu da
senzatia asa de tare ca s-a schimbat cadrul. Ceea ce este esential in film.

La DECOR:
-Racordul cel mai frecvent uitat. Obiecte sau actori amplasati in decor la un cadru, trebuie sa existe (mai ales
sa MAI existe) in aceeasi pozitie si la urmatorul cadru pentru a realiza continuitatea (asta in cazul in care nu
i-a fost schimbata pozitia, voit, vizibil, pe parcursul cadruluii). De foarte multe ori dispar obiecte sau
persoane din decor. Se vede si e urat!
- Usi/ferestre inchise/deschise, Vestimentatia actorilor identica etc.

La MISCAREA SUBIECTULUI
-Daca un actor intra intr-un cadru prin stanga si iese din el prin dreapta, in urmatorul cadru va trebui sa intre
tot prin stanga si sa iasa prin dreapta pentru a se realiza continuitatea drumului pe care il parcurge.
-Contrar, se va intelege ca actorul se intoarce sau are un mers haotic, agitat, cauta ceva.
-Viteza cu care se misca ar trebui sa fie aceeasi in ambele cadre.

La SUNET
-Racord de ambianta in special. Se simte urat cand auzim ca la schimbarea cadrului se schimba ANORMAL
fundalul sonor.
-Nivelul vocilor. Trebuie egalate nivelele asa incat vocile sa nu se auda pe mai multe intensitati in doar
cateva secunde. E aiurea cand se aud in aceeasi propozitie sau fraza cuvinte mai tari, apoi mai joase cand
logic ar fi sa fie egale.
1
Continuitatea da o stare de firesc, lasa ochiul relaxat. Este esential sa respctam continuitatea. Si sa stim de ce
si cum o incalcam…

Obiective. Optica de film.

Una din componentele principale ale aparatului de filmat/camerei video este obiectivul.

Obiectivul este un sistem de lentile care permite captarea imaginii si transpunerea acesteia in aparat.

Obiectivele se caracterizeaza prin: distanta focala

Exista in mare doua tipuri de obiective: fixe si transfocatoare (zoom. Cele fixe au o distanta focala fixa.

Cu cat distanta e mai mica 28mm, 14mm… cu atat unghiul e mai larg. si atunci aceste obiective se numesc
grandangulare sau wide-uri. De obicei se folosesc la plan general si sunt foarte interesante la panoramari.

Un obiectiv de 50mm este conventional neutru. Adica vede cat vede si ochiul uman.

Apoi obiectivele cresc la 85, 105, 200, 500mm. 85 de exemplu il folosim la prim planuri, iar un 300 este bun
pentru macro (detalii)

In alta ordine de idei, Cu cat obiectivele scad in distanta focala, plaja de sharf creste. Daca bag un wide o sa
am profunzime adanca si nu imi bat capul cu focalizarea. Cu cat focala creste cu atat si sharf-ul e mai fin.

Pentru camerele TV sau situatiile in care nu e timp sa schimbam obiectivele fixe, punem transfocalul (zoom-
ul) cu toate ca scade din calitatea imaginii. Zoomul functioneaza intre doua valori minima si maxima,
cuprinzand o gama mai larga de focale.

Axul optic

Exista anumite norme de filmare create in conformitate cu modul de perceptie vizuala a imaginilor. In film
avem grija ca perceptia vizuala sa nu fie tulburata de ‘anomalii’ pentru ca spectatorul sa se poata concentra
asupra a ceea ce vede.

Pozitionarea camerei se face dupa niste reguli. Cea mai cunoscuta si incalcata in acelasi timp este aceea a
pozitionarii camerei respectand axul optic.

Axul este o linie imaginara data in general de directia privirii unui personaj sau de raportul pozitiilor a mai
multor personaje sau obiecte.

Pe romaneste:

Filmez doi oameni i ntr-un cadru, sa spunem plan intreg. X este (mai) in stanga cadrului iar Y este (mai) in
dreapta. Apoi vreau sa iau o amorsa. In planul 1 il voi avea PE Y (mai) IN DREAPTA CADRULUI (in
amorsa) si PE X (mai) IN STANGA CADRULUI (in planul 2).

Mai pe romaneste

Daca filmez doua personaje de pe o parte laterala a lor, nu am voie ca alt cadru sa fie filmat de pe cealalta
laterala a lor. Se numeste ca am sarit axul adica am sarit pe cealalta laterala linia imaginara data de directia
privirii lor.

2
Exista si saritura in ax atunci cand dupa un cadru lateral urmeaza un cadru perfect frontal (pe directia
privirii)

Saritura peste ax este acceptata daca intre cele doua cadre (luate de o parte si de alta a axului) exista un
cadru detaliu care sa imi distraga atentia de la ce ‘urmaream’.

Defapt asta se intampla, cand sar axul, creierul nu mai percepe aceeasi pozitionare cu care l-am obisnuit si
este derutat.

Frecvent este intalnita aceasta greseala si in filmele mari si uneori chiar doare

Compozitia cadrului. Perspectiva in cadru.

O imagine buna a unui film inseamna o anumita compozitie a cadrului. Pe langa incadratura aleasa ca
argument al starii pe care o transmitem, cadrul se compune si din lumini, umbre, profunzime etc.

Fiecare cadru are oo compozitie proprie.

Practic:

Subiectul nu se plaseaza in mijloc ca la stiri ci la prima sau a doua treime in cadru.

Asta e reprezentarea schemei de compozitie. Imaginati-va mereu cadrul ca fiind impartin prin aceste linii
verticale si orizontale. Punctele de intersectie ale liniilor sunt punctele de interes din cadru. Este bine ca
subiectul nostru sa fie plasat in pozitia acelor puncte.. Asta e Regula Treimilor (Rule of thirds)

Plasarea subiectului filmat in cadru da o anumita perspectiva asupra actiunii sale. Daca personajul se uita
sau merge catre dreapta, in cadru, il plasam la prima treime si lasam mai mult LUFT (spatiu) in fata lui,
adica in dreapta cadrului (la fel ca leul din imagine). Daca se uita sau merge spre stanga il plasam la a 2a
treime si lasam spatiu in stanga lui,

Aceasta compozitie ajuta continuitatea fireasca a actiunii subiectului. Ne permite sa constientizam ca el este
atent intr-o anumita directie (unde cel mai sigur vom fi si noi atenti la cadrul urmator.

Luft-ul ese un spatiu lasat liber. Este bine ca luftul deasupra capului sa fie cat mai mic sau deloc (exceptie
fac cadrele generale sau de ansamblu.

Compozitia luminii se face in functie de dramatica pe care vrem sa o dam. Un cadru mai intunecat ne va
transmite o dramatica ’scarry’. Un cadru luminos ne va transmite viata (sau nu neaparat). Ideal in compozitia
luminii este sa o compunem cu cap si sa nu punem 30 de lumini din toate ppartile. Lumina are dramatica ei.

3
Compozitia in cadru sugereaza o anume relationare intre personaje. Cat de aproape sau departe stau unul
fata de celalalt? care e mai sus, care e mai jos? care e mai luminat? Cat vedem din el? cat se ascunde din el?

Miscarea camerei si unghiul. (vezi pagina dedicata) Este o miscare lina, fluida sau una dezordonata, agitata?
Ce imi transmite tipul miscarii?

Culorile deasemenea dau stil cadrului. Cum sunt repartizate culorile in cadru? ce nuante aleg?

Compozitia face ca imaginea filmului sa fie impecabila si povestea sa fie mai atractiva prin modul cum e
filmata.

Sharf

Sharf-ul este o proprietate a camerei video sau a aparatului de filmat. Aceea de a evidentia subiecte in
planul focal. Adica pot avea un detaliu sau un subiect vazut clar si atentia mi se va duce pe el. Cel care se va
vedea clar va fi in SHARF. Iar cel care nu, va fi UNSHARF.

Din punct de vedere al imaginii, sharf-uda profunzimea in cadru. Cat pot vedea ‘in lungul’ cadrului? cat pot
vedea bine? Defapt sharf-ul este focalizarea. asemeni ochiului uman cand ne concentram asupra unui obiect
pe care il privim, ce e in jurul lui va fi ‘neinteresant’ ochiului si va fi defocalizat. Regizorul dirijeaza ochiul
spectatorului in directia pe care o doreste el. Iar unul din procedeele prin care face asta este prin focalizare,
prin sharf.

O particularitate a filmului pe pelicula este sharf-ul. Aparatul de filmat, avand obiective specifice, capata o
anumite profunzime in cadru. Un anume ‘depth of fields’. Pe camerele video se incearca obtinerea DOF-ului
aparatului de filmat prin doua modalitati:

1. Utilizarea adaptorului de obiective foto sau de aparat cu pelicula

2. se indeparteaza camera fata de subiect poi se face zoom in la maxim iar apoi facem sharf-ul. Va fi unul
mai vizibil.

Plaja de sharf este suprafata ‘clara’ din cadru.

De preferat este sa facem sharf-ul manual, mai ales daca avem o filmare profesionista. Dupa setarea camerei
ca si pozitie, incadratura, unghi, facem sharf-ul:

1. Masuram distanta de la obiectiv la subiectul pe care il dorim in sharf.

2. Cu ajutorul inelului focalizator al obiectivului setam sharf-ul dupa distanmta masurata.

In cazul in care avem o miscare in care camera isi mareste sau micsoreaza distanta fata de subiect, sharf-ul
se va ‘pierde’. De aceea este nevoie de un om, “focus puller”, care intotdeauna e cu mana pe follow focus si
atunci cand camera se misca, el schimba valoarea inelului (schimba sharf-ul)
4
Lumina. Tipuri de lumini. Cum se pun luminile.

Lumina in film este o componenta extrem de importanta. Dramatica imaginii se bazeaza pe lumini. Putem
transmite diverse stari prin felul cum punem lumina. Putem caracteriza un personaj punand-ul intr-o
anumme lumina sau umbra.

In general Lumina are rolul de a contura suprafete sau personaje importante din cadru.

Exista in mare doua tipuri de lumini: Lumina calda (cu temperatura de culoare de 3200k) si lumina rece
(5600k).

Fiecare din ele ajuta intr-un fel. O lumina calda compune o atmosfera ‘calda’ placuta… O lumina rece
prezinta ceva mai… rece.

Dar nu intotdeauna asa. De exemplu in filmele mari se folosesc lumini reci. Dau un anumit feeling si o
apertura mai intresanta!

Luminile calde sunt in general lumini Open Face - mandarine sau proiectoare Fresnel.

Luminile reci unt HMI-uri si Kinoflo-uri (neoane speciale)

Tipul luminii folosite se alege in functie de locatia si timpul zilei in care filmez. Daca va fi un interior cu
ferestre ar fi ok sa folosesc lumina rece sau semirece pentru a nu avea diferenta de lumina cald/rece. In
general lumina rece e modelabila mai mult decat cea calda.

CUM SE PUN LUMINILE

In general pentru luminarea unui personaj am nevoie de 3 lumini.

Keylight - lumina principala care ii bate pe fata

Fill light (FLOODLIGHT)- o lumina mai slaba putin care reduce umbrele date de keylight

Lumina de contur (OUTLINE) - o lumina care bate din spatele personajului pentru a-i crea un contur
luminos care il delimiteaza de background.

5
Acum depinde de ce atmosfera vreau sa creez. Pot lasa doar keylight-ul (cu tot cu umbrele aferente) pentru a
da o stare mai dramatica pe fata actorului. Conturul il pot da de la diferite grade. Mai plonjat/mai lateral/mai
difuz.

Apoi am grija de luminarea completa a cadrului. Complet nu inseamna ca trebuie sa am lumina egala peste
tot. Este in functie de ce vreau sa rat mai mult, sa evidentiez. Trebuie sa am grija ca si ce e in spatele
subiectului filmat (in background) sa se vada bine. Pentru asta voi folosi LUMINI DE UMPLERE. Care pot
fi Kinoflouri de exemplu…

Existra filtre (gel) care schimba temperatura de culoare a luminii. Spre exemplu pot ajunge de la 3200 la
5600 punand in fata proiectorului cald (pe voleti) filtru care sa imi ‘raceasca’ lumina. Sau invers.

O arta intreaga a luminii este gestionarea luminii naturale. Cum pot folosi lumina soarelui asa incat sa imi
fie folositoare? Imi pot programa filmarea in functie de lumina soarelui.

Cu suprafetele reflectorizante e alta treaba. Pana acum am vorbit de lumina

DIRECTA, acum vorbim de lumina INDIRECTA, reflectata. Suprafetele astea pot fi Blende (pe diverse
nuante-argintii, aurii) sau ‘zapezi’-adica placi de polistiren in care bate lumina si se reflecta.

Este util sa folosesti astfel de blende mai ales atunci cand nu ai o lumina continua si e nevoie sa luminezi un
actor. Sunt utile ca nu dau umbre. pot fi folosite si ca Flood light. Afara sunt foarte utile, mai ales in conditii
de umbra.

Lumina e foarte migaloasa. e bine sa experimentezi mult sau sa ai cu tine-macar pentru inceput-un om care
se pricepe.

Si lucrul imaginii in postproductie referitor la corectia de culoare etc, tine de cum ai pus lumina.
6
Aspect ratio. Ecran lat

In mare exista doua tipuri de formate de ecran. ecran normal

(4:3 ca la TV normal) si ecran lat (16:9 - cu bare negre sus si jos).

Initial s-a folosit ecranul normal (4:3-aspect ratio 1.33:1). Apoi s-a inventat cel lat. Asta poate fi din ce in ce
mai “lat” permitand compozitii mai interesante in cadru.

Pe masura ce ecranul se lateste, folosind obiective adecvate avem un camp mai larg al imaginii si atungi
avem posibilitatea sa amplasam altfel elementele in cadru. Un Unghi larg (wide) se vede mai spectaculos pe
un ecran lat.

Majoritatea camerelor video mai noi, filmeaza 16:9-aspect ratio 1.78:1 real (dand imaginii un aspect filmic)

Specific filmului pe pelicula sunt ecranele si mai late-1.85:1 sau 2.35:1

Insa exista metoda Cashetarii. Pot filma la orice aspect ratio si apoi sa adaug bare negre sus si jos atat cat am
nevoie. Este totusi nerecomandat deoarece adaugand bare deasupra materialului (letterbox) defapt scadem
rezolutia efectiva a materialului.

Atunci cand filmam true 16:9 rezolutia imaginii creste. Deci calitatea e mai buna.

Este mai complicat invers, sa trecem de la 16:9 la 4:3. De exemplu daca filmez la rezolutie HD si vreau sa
convertesc pentru DV.

7
Trebuie sa am grija la momentul filmarii sa cashetez VERTICAL stanga dreapta pentru a putea readuce in
postproductie la aspect ratio 1.33:1.

In general ne alegem aspect ratio-ul si in fuctie de cat de bogate vor fi cadrele. Daca stim si putem sa
compunem cadrele in profunzime si pe toata suprafata lor, putem alege si varianta ecranelor mai late.

Insa criteriul cel mai important este pentru ce facem filmul? Daca e o reclama sau ceva de dat la TV e bine
sa ramanem la 4:3 (pana isi vor lua toti televizoare noi, late) Daca e un video pentru net, la fel, ar fi bine sa
fie filmat 4:3 pentru ca oricum pe net rezolutia e scazuta si monittorul mic. Daca vreau sa il proiectez
undeva (in cinematografe de exemplu) ma indrept catre ecranul lat.

Incadraturi. Unghiuri. Miscari ale camerei.

Regizorul decupeaza scenariul in cadre. Fiecare cadru este compus din mai multe elemente: incadratura,
unghi, miscarea camerei, compozitia.

Felul in care un cadru este filmat, denota o semnificatie. arata fie o emotie fie un detaliu, o localizare, Un
personaj poate fi construit, la nivelul imaginii prin modul cum il aratam. II putem arata maretia sau umilinta.
Misterul sau Virtutile.

Incadraturile sunt:

PLAN GENERAL (PG)-’peisajul’ vazut de departe, in ansamblu, pentru descrierea lui, pentru a stabili
spatiul inn care va avea loc actiunea.

PLAN INTREG (PI) - Subiectul vazut din cap pana in picioare-aratam statura si infatisarea lui.

PLAN AMERICAN (PA) - Incadrat la o palma peste sau sub genunchi.

PLAN MEDIU (PM) - Incadrat la o palma deasupra sau sub bazin,

PRIM PLAN (PP) - incadrat cu o palma sub umar si una deasupra capului sau-recomandat-cu fruntea taiata
(prim plan american)

GROS PLAN (GP) - incadrat intre barbie si frunte. exprima o emotie critica.

UNGHIURI.

FRONTAL -din fata

PROFIL - dintr-o parte

SEMIPROFIL - pe diagonala fetzei

AMORSA - filmat de peste umar, din spatele umarului

PLONJAT- filmat de sus in jos (arata umilinta, suferinta)

CONTRAPLONJAT - de jos in sus (arata maretia, puterea)

DUTCH - inclinarea camerei pe o parte astfel incat imaginea e oarecum oblica.

MISCARI DE CAMERA

8
Daca nu e un ccdru static, camera se poate misca pentru a descrie cadrul, pentru a urmari un personaj, un
obiect, pentru a creea o anumita stare.’

PANORAMARE (de pe trepied sau din mana)-miscarea camerei pe orizontala-stanga/dreapta, sau pe

verticala-sus/jos.

ROUGH - panoramare rapida in care nu apuci sa vezi decat puntul de plecare si/sau cel final.

TILT - miscare de ridicare/coborare a camerei de pe sol cu ajutorul macaralei

TRAVELING - Inainte/inapoi-miscarea camerei pe carucior, pe sine, avandul in fata pe subiect. Apropierea

exprima empatia, retragerea sau departarea semnifica detasare.