Incadraturi

Este necesar să înțelegem încadraturile camerei, să ajustăm dimensiunea

mijloacelor de expresie și să acționăm în consecință.
1. Plan-detaliu (P.D.) – un detaliu de obiect sau față (nas, gura,
ochi – dar nu față fără frunte sau bărbie).

Foto 1 : Plan detaliu

2. Gros-plan (G.P.) – fața prezentată aproape în întregime, fără frunte

sau fără bărbie, dar, în teorie, nu fără amândouă.

Foto 2 : Gros Plan

3. Prim-plan (P.P.) – fața, cu o parte a bustului, cea mai comună

încadratură la jurnalele TV.
 Foto 3 : Prim Plan
4. Plan mediu (P.M.) – prin această denumire se înțeleg diferite
încadraturi, care încep la jumatatea bustului și se termină la jumatatea coapsei.

Foto 4 : Plan mediu

5. Plan american (P. Am.) – cadru a cărui denumire este legată de
filmele Western, presupune o încadrare până la jumatatea gambei. Cadrul
întreg a fost restrans – sau planul mediu a fost lărgit – astfel încât să cuprindă
parțial și calul eroului. „Planul american de televiziune” sau cadrul mediu
limitat la jumatatea coapsei, a fost numit ca atare deoarece îndeplinește o
funcție de conținut asemănătoare, dar adaptată la dimensiunile mai reduse ale
ecranului TV.

Foto 5 : Plan American

6. Plan întreg (P.I.) – personajul înfățișat din cap până în picioare.
 Foto 6 : Plan Întreg

7. Plan general (P.G.) – un cadru cu mai multe personaje, un peisaj

sau obiecte.

Foto 7 : Plan General

8. Plan ansamblu (P.Ans.) – planul general larg care oferă
spectatorului o privire de ansamblu.

Foto 8: Plan Ansamblu

9. Cadru de localizare — un plan de ansamblu care ajuta la orientarea
spațială a privitorului (establishing shot) în raport cu locația poveștii, cu
momentul din zi sau noapte, etc.
 Foto 9: Cadru de Localizare (establishing shot)
Membrii publicului cred uneori că sunt singurii care văd ce se întâmplă în
cadru.
Să presupunem că într-o secvență, un alt personaj vă cere ceva și nu doriți
să îi dați, iar răspunsul este filmat în prim plan. În viața reală, nu v-ați permite să
arătați cum v-ați simțit când vi s-a cerut un împrumut, așa că grimasa politeții v-
ar fi venit pe chip. Acest lucru ar putea fi „real” prin faptul că este ceea ce ați
face, dar nu este autentic. Este, de asemenea, foarte plictisitor pentru public, care
vrea să știe sentimentele reale prin care trece personajul. Așa că, în cadru, când
vi se cere favorul, expresia poate transmite exact cum se simte personajul înainte
ca mina politicoasă să intervină. Telespectatorii se vor simți ca și cum ar fi fost
lăsati să aibă acces la un secret a personajului. Ei vor ști cum s-a simțit personajul
în acel moment. În viața reală celălalt personaj ar fi observat această reacție și nu
ar fi lăsăt să treacă neobservată. Nu, cadrul este un aspect al adevarului, o opțiune
creatoare, niciodată adevãrul real. Alegerea fiecarui cadru care a rămâne pe
peliculă este un act de creație și presupune alegeri deliberate de fiecare dată. Cu
fiecare punct de stație1 un anumit segment din lumea înconjurătoare este luat în
colimator pentru motivațiile sale artistico-estetice.

1
Punctul de statie reprezintă punctul în care camera este poziționată în raport cu subiectul pe care-l
încadrează.