Incadraturi Televiziune / Gros-Plan, Prim-Plan, Plan American

Incadratura reprezinta cadrul sau planul cinematografic din punctul de vedere al limitelor
cadrului, raportate la subiectul fotografiei/filmarii, spre deosebire de sensul de DEX, care se
refera la rama unui tablou.
Numita în limbaj familiar si cadru sau plan, incadratura este un mijloc de expresie in
cinematografie.
Primele filme erau turnate la cadru general, datorita opticii primitive a vremii. Odata cu
raspandirea obiectivelor cu focala lunga si rafinarea limbajului cinematografic, prim-planul
(cadrul care arata fata si o parte din bustul persoanei) si mai apoi gros-planul (o parte a fetei)
au devenit mijloace specifice de expresie cinematografica, prin opozitie cu ceea ce
spectatorul unei piese de teatru sau al unui spectacol de opera putea vedea cu sau fara un
binoclu.
Succesiunea cadrelor sau a planelor dintr-un film se numeste decupaj. Trecerea camerei de la
un cadru mai larg la unul mai strans, fara schimbarea punctului de statie al camerei, se
numeste transfocare („a strange” sau „a largi” in limbajul familiar al operatorilor) si se
realizeaza cu ajutorul unui obiectiv special, cu distanta focala variabila, numit transfocator
sau zoom.

Incadraturi Televiziune / Gros-Plan, Prim-Plan, Plan American, Plan-Detaliu, Plan Mediu,

Plan Intreg, Plan General, Plan de Ansamblu, Cadru de Localizare
Incadraturile sunt 9 la numar:
1. Plan-detaliu (PD) – un detaliu de obiect sau fata (nas, gura, ochi – dar nu fata fara frunte
sau barbie).
2. Gros-plan (GP) – fata prezentata aproape in intregime, fara frunte sau fara barbie, dar, in
teorie, nu fara amandoua.
3. Prim-plan (PP) – fata, cu o parte a bustului, cea mai comuna incadratura la jurnalele TV.
4. Plan mediu (PM) – prin aceasta denumire se inteleg diferite incadraturi, care incep la
jumatatea bustului si se termina la jumatatea coapsei. Uneori, planul care se termina la
jumatatea coapsei mai este numit „american de televiziune„.
5. Plan american (P Am) – cadru aparut in filmele Western, limitat la jumatatea gambei.
Realizatorii aveau tendinta de a infatisa protagonistul, cu fata recognoscibila, dar si miscarea
pe cal. Cadrul intreg a fost restrans – sau planul mediu a fost largit – astfel incat sa cuprinda
partial si calul eroului. „Planul american de televiziune” sau cadrul mediu limitat la jumatatea
coapsei a fost numit ca atare fiindca indeplineste o functie de continut asemanatoare, dar
adaptat la dimensiunile mai reduse ale ecranului TV.
6. Plan intreg (PI) – persoana infatisata din cap pana in picioare.
7. Plan general (PG) – un cadru cu mai multe personaje, un peisaj sau obiecte.
8. Plan de ansamblu (P Ans) – planul general larg care ofera spectatorului o privire de
ansamblu.
9. Cadru de localizare — un plan de ansamblu situat de regula la inceputul naratiunii
cinematografice, pentru a situa spatial privitorul (dupa ango-saxonul: establishment shot)
N.R. Plan si cadru denumesc acelasi lucru in limbajul de specialitate

Am atasat si cateva fotografii cu unele din planuri (Incadraturi):

Cadrul general sau Planul General – PG are rolul de a localiza secventa, de a stabili locul
pesonajelor in cadru, de a descrie cadrul in care se desfasoara actiunea, etc.
In acest cadru general vedem tot ce este important: il vedem pe Andrei stand pe fotoliu in
partea stanga jos a cadrului, langa el o masuta, pe fundal distingem o biblioteca si un
televizor stins, in dreapta sus este fereasta prin care intra o lumina rece, etc.
Prin intermediul PG ne bucuram de o caracterizare indirecta a personajului, presupunand ca
acela este locul in care traieste. Planul Intreg – PI cuprinde personajul in intregime.
Planul American – PAm personajul pana sub sau deasupra genunchilor – acesta a fost folosit
in filmele western din dorinta de a arata personajul intr-un plan apropiat, insa sa fie vizibile in
cadru si teaca in care acesta isi purta pistolul.
Un plan mai strans este Planul Mediu – PM, care cuprinde personajul pana la brau, iar Prim-
Planul PP il prezinta si mai aproape, „taietura” fiind de la umeri pana deasupra capului. Gros
Planul – GP este cadrul cel mai apropiat in care putem recunoaste fizionomia unui personaj.
Este acea incadratura care ne lasa sa intram cat mai mult in psihicul personajului, fiind
vizibila fiecare nuanta a expresiei pe care actorul o joaca. Este, daca vreti sa o numin asa,
poarta catre sufletul personajului.
Daca doua persoane vorbesc si apar impreuna la un PI, cand unul dintre personaje spune
ceva, acesta va fi reincadrat la PM, chiar PP, iar daca subiectul conversatiei are o deosebita
importanta pentru celalalt personaj, acesta poate fi incadrat la GP.
Numai din incadratura intelegem semnificatia pe care o are un cuvant sau o discutie. Regula
de baza in montajul de film sustine teoria conform careia trebuie sa existe o diferenta de cel
putin 2 incadraturi pentru ca impactul sa fie cel dorit.