Sunteți pe pagina 1din 37

PORTRETUL

1 . C L A S I F I C A R E A P O RT R E T E L O R
2 . P L A N U L D E P R E ZE N TA R E A P O RT R E T U L U I
3 . C O M P O ZI T I A P O RT R E T U L U I
4 . P R I N C I P I I L E D E I L U M I N A R E Î N F O TO G R A F I A D E P O RT R E T.
5 . S FAT U R I Ș I R E C O M A N D Ă R I E S E N Ț I A L E L A C R E A R E A P O RT R E T E L O R

Lector universitar: Epurean Vladimir.


Portretul
Portretul – unul din genurile majore în pictură, sculptură, grafică şi fotografie. Înfățișarea, care crează o
impresie despre orice persoană sau grup de persoane care există sau au existat în realitate. Acesta este imaginea
omului, reprezentată cu ajutorul mijloacelor artistice din pictură, sculptură sau fotografie. Este modul de a
prezenta unicitatea persoanei, singură sau într-un cadru relațional.
În funcţie de scopul fotografiei, de utilizarea ulterioară a acesteia, sau de alte criterii, subiectele pot fi
prezentate în totalitate sau parţial, adică delimitînd în imagine o parte din întregul subiectului.
Criteriile de limitare a reprezentării subiectului, sunt determinate de atitudinea pe care acesta o adoptă într-o
situaţie dată, sau în modul în care fotograful înţelege să prezinte privitorului subiectul respectiv .
Portretul trebuie să deschidă spectatorului caracterul omului, personalitatea sa, sentimentele pe care le
simte în timpui fotografierii, stilul de viață și ocupația, caracterul și starea sufletească.
Genul de portret în fotografie se poate clasifica în trei grupe:
- Portret oficial, care dezvăluie exclusiv doar trăsăturile ale feții. Se realizează cu iluminare standartă.
- Portretul neoficial, unde se folosesc alte surse adăugătoare, iluminarea neobișnuită sau obiecte, care să
sublinieze particularitățile deosebite ale modelului.
- Portretul documentar, se face atunci cind persoana este la îndeplinirea funcțiilor sale de serviciu și nu
observă, ca este fotografiat.
Portretul oficial Portretul neoficial Portretul documentar
Clasificarea portretelor de bază
Fotoportretele se înpart în portrete individuale sau portrete în grup și sunt următoarele:
- Fotoportretul classic.
- Fotoportretul conceptual.
- Fotoportretul reperezentativ.
- Fotoportretul romantic.
- Fotoportretul corporativ.
- Fotoportretul fashion.
- Fotoportretul de reportaj.
- Fotoportretul de un anumit gen.
- Fotoportretul în natură.
- Fotoportretul în mișcare.
- Fotoportretul monocrom.
- Fotoportretul de mediu.
Fotoportretul classic
Fotoportretul conceptual.
Fotoportretul reperezentativ
Fotoportretul romantic
Fotoportretul corporativ
Fotoportretul fashion
Fotoportretul de reportaj
Fotoportretul de un anumit gen
Fotoportretul în natură
Fotoportretul în mișcare
Fotoportretul monocrom
Fotoportretul de mediu
Planul de prezentare a portretului
Plan general, se numeşte imaginea care conţine în întregime persoana impreună cu decorul în care se gaseşte.
( acest decor trebuie să lămurească toate circumstanţele în care se găseste sau activează subiectul : loc, timp, mod,
companie şi eventuale direcţii de acţiune ale subiectului ).
Plan întreg ( sau plan ansamblu ) Aceste imagini prezintă personajele în întregime, restrîngînd la minin elementele
de decor. Dispar elementele care ar putea oferi informaţii în legatură cu circumstanţele în care se află subiectul.
Este un plan de prezentare, în care, personajele au privirea indreptată spre privitor.
Plan american este o reprezentare mai restransă a personajului, respectiv de la jumătatea gambei ( puţin mai jos de
genunchi ) cu foarte putin spatiu liber deasupra capului. Fundalul îşi pierde din importantă , crescînd importanţa
elementelor care aparţin direct personajului : expresia, atitudinea, imbrăcămintea, accesoriile. Personajul trebuie să
fie conturat, iar iluminarea trebuie facută cu lumina difuză, pentru a se distinge toate detaliile sale.
Planul bust. Este urmatoarea restrangere a reprezentării subiectului, care apare în imagine de la limita de jos a
pieptului pînă deasupra capului. Nu mai apar elementele de fundal.
Portretul-cap (numit şi plan apropiat) Este o imagine în care apare numai capul persoanei ( umerii mai rar ).
Subiectul va avea întipărite pe fată, cît mai natural posibil, un anumit sentiment sau o anumită atitudine
( în concordanţă cu personalitatea sa).
Uneori se utilizează şi planul detaliu , care reprezintă numai o parte a capului, cea mai expresivă si cea mai
reprezentativă.
Compoziția portretului
1. Cadrul plin.
Se permite schimbarea mărimii imaginii, în asa fel, încît, în ea să fie prezentă nu doar fața în primul plan, a
celui care pozează, dar și o parte a pieptului sau/și a mînii. Trebuie să primim o imagine unde e prezent doar
omul, iar în compoziție lipseste planul din spate.
Compoziția portretului
2. Regula diagonalei.
Regula diagonalei, este regula conform cărea, toate elementele principale ale compoziției trebuie să fie plasate
de-alungul deagonalelor cadrului. Compoziția pe diagonală din colțul de jos din stînga, spre cel de sus din
dreapta, face fotografia mai liniștită, iar atunci cînd elementele sunt plasate din colțul de sus din stînga, spre cel
de jos din dreapta, fotografia pare mai dinamică.
Compoziția portretului
3. Punctele neobișnuite a fotografiei - unghiulare.
Privirea de sus a spectatorului, face modelul, dependent de el. Așa metodă tehnica, se poate de folosi, cînd ținem
aparatul de fotografiat de deasupra modelului.
Compoziția portretului
4. Punctele neobișnuite a fotografiei - unghiulare.
Privirea spre model și fotografierea modelului la nivelul ochilor, permit crearea unui portret corespunzător.
Această metodă tehnica se poate folosi cînd ținem aparatul de fotografiat la nivelul ochilor.
Compoziția portretului
5. Punctele neobișnuite a fotografiei - unghiulare.
Privirea modelului de jos, o face să fie mai inportantă. Această metodă tehnica se poate folosi, ținînd fotoaparatul
de jos.
Compoziția portretului
6. Compoziție centrală, statică și simetrică.
Simetria feței – o compoziție liniară, simetrică, statică și un echilibru la toate părțile imaginii.
Compoziția portretului
7. Regula formatului.
Obiectele din cadru pe verticală sau orizontală, merită un format corespunzător .
Compoziția portretului
8. Compoziții asimetrice și dinamice.
Compozițiile asimetrice lasă impresii spectatorului, de continuitate nu doar în cadru, dar și după marginile lui, iar imaginea
devine vie și dinamică .
Compoziția portretului
9. Regula contrastului.
Cel mai deschis la culoare lucru sau obiect, la fotografie, trebuie amplasat pe un fundal întunecat și invers –
obiectul întunecat îl amplasați pe un fundal deschis.
Compoziția portretului
10. Regula treimei.
Conform regulei treimei, cadrul se înparte în 9 părți egale, formînd astfel 3 spații pe verticală și 3 pe orizontală.
Liniile care despart cadrul se intersectiază în 4 locuri, care în imagine sunt însemnate prin litera x, care se numesc
centre compoziționale, unde trebuie să se afle obiectele, care ne interesează cel mai mult din această fotografie.
Liniile punctate sunt liniile de simetrie și se folosesc, atunci cind este necesar de a inpresiona spectatorul de
simetria imaginii. Simetria pe verticală se folosește în autoportret sau fotografierea obiectelor simetrice.

- Centrul compozițional
- Centrul cadrului
- Linia simetriei
Principiile de iluminare în fotografia de portret.
În fotografia de portret clasică, există câteva principii fundamentale de iluminare, care se aplică pentru a transmite
starea de spirit a portretului, corectitudinea imaginii sau prezentarea perfectă a modelului.
Care este modul de iluminare în fotografia de portret?
Putem spune că este jocul de lumini și umbre care pot schimba percepția și forma feței. În termeni simpli, în
dependență ce formă va avea umbra pe față, va depinde și metoda de iluminare. Există patru metode cele mai
frecvente:
Iluminat lateral.
Iluminat classic.
Iluminat Rembrandt.
Iluminat Butterfly.

La aceste patru metode de bază ar putea fi adăugate înca două, care sunt mai mult elemente de stil și pot fi folosite
simultan cu versiunea de bază a iluminatului în portret: iluminaea largă și iluminarea îngustă.
1. Iluminat lateral (split lighting).
La utilizarea acestui mod, lumina înparte fața în două părți egale, o parte se găsește în
lumină, alta în umbră. Asa tip de iluminare e mult mai potrivit bărbaților, este adesea
folosit la fototografierea muzicantilor și pictorilor, deoarece oferă un portret dramatic.
Pentru a realiza acest efect, sursa de lumină trebuie plasată la 90 de grade la stînga sau
la dreapta subiectului, și poate chiar un pic în spatele capului.
Amplasarea luminii în raport cu subiectul depinde de forma feței umane.
Lumina din partea umbrită trebuie să cadă doar pe ochi și să formeze fața în așa mod
ca prin mijloc să trecă granița dintre lumina și umbră.
2. Iluminat classic (loop lighting).
Classic este considerat iluminatul care crează o umbră mică de la nas pe obraji,
formînd în asa mod un nod de lumină și umbră. Pentru a obține astfel de efect este
necesară poziționarea sursei de lumină mai sus de nivelul ochilor și unghi de 30-45
de grade de la cameră. Iluminatul classic este considerat cel mai popular model de
iluminare pentru portrete, deoarece imaginea generată de lumină și umbră este cea
mai bună și subliniază tăsaturile oamenilor.
3. Iluminat Rembrandt (Rembrandt lighting).
Iluminat Rembrandt este identificat printr-un un triunghi de lumină pe obraz.
Spre deosebire de nodul de lumină unde nu trebuie atinsă umbra de la nas și
obraji, în iluminatul Rembrandt trebuie să obținem un mic triunghi de lumină
în mijlocul obrazului.
Pentru a crea iluminatul Rembrandt, este necesar de întors ușor modelul din
departea de lumină. Sursa de lumină trebuie situată deasupra capului omului,
ca umbra de la nas să cadă spre obraz.
4.Iluminat Butterfly (butterfly lighting).
Contururile de lumină și umbră, se aseamănă cu forma unui fluture, deoarece creează sub nasul modelului
umbre ce seamănă cu niște aripi. Principala saursă de lumină se amplasează mai sus și nemărginit după cameră.
Acest sistem de iluminare este des folosit la fotografia în stil glamour, este cel mai potrivit la fotografierea
persoanelor în vîrstă, deoarece mai putin acentuiază ridurile.
Iluminatul butterfly este potrivit persoanelor cu pomeți pronunți sau persoanelor cu trăsaturi delicate ale fieții.
Pentru o față rotundă sau mai largă, mai bine de utilizat un sistem de iluminare clasic sau chiar iluminatul de tip
Rembrandt.
Iluminaea largă (Broad Lighting).
Iluminarea largă nu este o schema separată a iluminării, ci mai degrabă un stil de filmare. Oricare din schemele de
iluminare enumerate mai sus pot fi efectuate cu ajutorul unui lat sau unui mod ingust de iluminare.
Iluminarea largă are loc cînd fața modelului este ușor întoarsă de la centru și pe o mare parte a ei cade lumina.
Partea umbrită respectiv va fi mai mică.
Aceasta este cel mai utilizat pentru cei care au o fața ovala foarte îngustă și caracteristici ascuțite a feței.
Iluminarea îngustă (short lighting).
Această metodă este opusul a iluminatului larg. Modelul trebuie amplasat în asa fel încât majoritatea feței să fie în
umbră. Această tehnică este cel mai des folosită la fotografierea portretelor în low-cheie. Fețele modelelor devin
mai sculptural conturate, care dă volum imaginii. Este metoda de iluminare care se potriveste majoritații.
SFATURI ȘI RECOMANDĂRI ESENȚIALE LA CREAREA PORTRETELOR

• Stabiliţi locul pe care îl folosiţi (studio, interior sau natură), iar în funcţie de acesta alegeţi cele mai utile surse
de iluminare, fie ele reflectoare sau blende cu care să dirijați lumina solară;
• Montaţi şi verificaţi sursele de iluminare înainte de a chema subiectul, pentru a nu îl face să aştepte şi să se simtă
stânjenit;
• În momentul când aveţi subiectul în faţă, toată atenţia voastră trebuie canalizată asupra lui şi nu asupra
echipamentului tehnic;
• Cele mai potrivite obiective pentru portret sunt cu o distanţă focală cuprinsă între 80-135mm. Astfel puteţi
obţine imaginea de la o distanţă suficient de mare, pentru a nu deranja subiectul, şi pentru a avea o profunzime
de câmp bună;
• Focalizaţi pe ochii subiectului şi verificaţi întotdeauna profunzimea de câmp pentru a nu avea zone
importante nefocalizate;
• Iluminarea este un element foarte important în fotografia de portret aşa că acordaţi o atenţie deosebită
acestui aspect. Fie că este lumină de la o fereastră sau de la o lampă de studiou, încercaţi mai multe variante,
pentru a găsi modalitatea optimă pentru subiectul respectiv. În portret este de preferat să evitați lumina tare şi
contrastele puternice şi să lucrați în lumină moale şi caldă, pentru a nu avea zone umbrite puternic sau zone arse;
• Dacă fotografiaţi în natură alegeţi şi aici pe cât posibil lumina caldă a dimineţii sau a serii, sau pe cea difuză a
unei zile înnorate, pentru cele mai bune rezultate. Dacă fotografiaţi într-o zi cu soare puternic, plasaţi subiectul
într-o zonă umbrită şi dirijaţi lumina către el cu o blendă;
• Cel mai important lucru într-un portret este de cele mai multe ori expresia facială, aceasta fiind un indicator al
personalităţii. Lumina şi poziţia din care fotografiaţi trebuie să pună în evidenţă acest lucru.
• Compuneți corect cadrul, chiar dacă asta poate însemna o recadrare ulterioară și respectați regulile de
compoziție acolo unde cadrul o cere;
• Lăsați loc de privit personajului оn cadru, acolo unde este necesar și nu obturați prin marginea cadrului direcția
în care merge privirea. Uneori este util să arătați în cadru și locul înspre care privește subiectul;
• Cadrați mai larg acolo unde este nevoie, pentru a surprinde și anumite gesturi ce pot da o dinamică mult mai
bună imaginii;
• Căutați momente unice,în care personajul este degajat și cu o bună expresie. Provocați personajul la o discuție
pentru a îl aduce în starea pe care o doriți;
• Dacă puteți, surprindeți mișcarea sau acțiunea și căutați cel mai bun unghi pentru a o compune în cadru;
• Nu tăiați cadrul оn zonele de încheietură ale corpului personajului cum ar fi genunchii, trunchiul, etc. pentru a
nu avea elemente ce pot deranja în imagine;
• Atenție la elementele din jur care pot fi surprinse în cadru și care pot strica o bună compoziție.

S-ar putea să vă placă și