4.

Modalități de filmare

Când ne gândim la televiziune, ne gândim la imagine. De aceea, imaginea joacă un rol

foarte important în cazul reportajului, iar cuvântul are doar rolul de a completa ceea ce imaginea nu

poate să transmită. În acest caz, ca și în ceea ce privește informația, trebuie păstrată o notă de

simplitate în indicațiile de filmare pe care reporterul le oferă operatorului.

Planurile clasice de filmare sunt:

- Planul de ansamblu - planul general care cuprinde imaginea de ansamblu

- Planul larg – contextul general al evenimentului

- Planul american – limitat la jumătatea coapsei și ne arată personajele

- Planul mediu – limitat la talie și poate cuprinde mai multe personaje

- Planul mediu apropiat – încadratura pe care o vedem în mod normal atunci când

conversăm cu o persoană. Limitarea este la piept

- Prim-planul – încadratura care cuprinde fața și o parte a bustului

- Gros planul – limitat pe detalii corporale

- Insertul de imagini– atenția este concentrată pe un indice vizual legat de acțiunea

descrisă

4.1. Efecte de filmare

- Amorsa – un personaj sau un obiect apar parțial în marginea cadrului – profunzime

- Racursi (plonjeu și contra-plonjeu) – filmarea este realizată de sus în jos sau de jos în

sus ceea ce îi poate oferi subiectului o atitudine de dominare sau îi diminuează

importanța
- Plan-secvență – filmare fără tăietură la montaj

- Unghiul subiectiv – dă impresia că spectatorul trăiește scena în același timp cu

personajul, deci camera se mișcă pe direcția pe care se mișcă privirea subiectului

4.2. Mișcări de cameră

- Panoramarea – se poate efectua sus-jos sau stânga-dreapta sau circular 360°

- Travling – camera este mobilă și are o traiectorie continuă, de cele mai multe ori în

paralel cu personajele. Se poate efectua cu ajutorul unor șine

- Transtrav – folosirea simultană și în sens contrar a unui transfocator și a travelingului

4.3. Efecte optice

- Trans înainte și trans înapoi sau zoom

- Șarf – unșarf – focalizare pe un anumit obiect sau pe un personaj

4.4. Planuri/cadre utile

- Planul cheie – un cadru, încadratura în care este prezentat elementul definitoriu pentru

reportaj – logo, serie de elemente care șochează/plan detaliu

- Planuri de legătură – cadre care fac legătura între două secvențe diferite

- Musca – moment de luminanță care are rolul de a distrage atenția în momentul în care

la editarea de imagine se petrece o săritură de cadru

- Insert video – cadre ilustrative – ilustrează textul prin imagine; acoperă săriturile în

cadru
4.5. Clasificarea cadrelor în funcție de cantitatea de informație pe care

o furnizează

- Cadru util – se află între două tăieturi de montaj – suportul înregistrat/impresionat din

momentul în care se dă rec până în momentul de stop

- Cadrul informativ - cadre care au conținut informativ ridicat și nu au nevoie de

text/comentariu

- Cadru pretext – conținut neutru de informație, dar ilustrează într-un fel informația

textului