Curs Metode si tehnici de reprezentare cartografica

4. Zona de profunzime sau zona de claritate

-situata in fata aparatului in care toate obiectele sunt redate clar in fotografie

-zona de profunzime este mai mare in spatele obiectului

-zona de profunzime este mai mare la superangulare si mai mica la teleobiective

-zona de profunzime este mai mare la obiectivele intunecoase si mai mica la cele luminoase si se
poate ajusta cu ajutorul diafragmei

5. Puterea de separatie/claritatea

-dimensiunile celui mai mic element vizibil in fotografie

-este buna atunci cand cel mai mic element vizibil are dimensiunea de 1/1000 din distanta focala

-puterea de separatie este maxima in centrul imaginii si scade spre marginile acesteia, acest
parametru este mai bun la obiectivele fara zoom

Unele obiective au integrate sisteme de stabilizare optica a imaginii care pot sa

compenseze miscarea involuntara a aparatului foto oferind rezultate similare cu cele optinute la
timpi de expunere mult mai scurti.

Opturatorul este a 3 a componenta principala a aparatului foto, mai este numit si

mecanismul expunerii sau mecanismul care face poza.

Este format din placute metalice extrem de subtiri situate in spatele camerei obscure la o
distanta foarte mica de senzor sau de film. Aceste placute se dau la o parte si apoi se inchid la loc
in momentul apasarii declansatorului facand posibila ajungerea imaginii de la obiectiv la senzor
sau la film.

Timpul in care obturatorul este deschis ca efect al apasarii declansatorului se numeste

timp de expunere. Atunci cand intentionam sa inghetam imaginea (stropii unei cascade, unei
fantani arteziene etc) utilizam un timp de expunere foarte scurt 1/1000 ; 1/2000 secunde. Atunci
cand dorim sa redam un obiect care se misca cu dare/urme folosim un timp de expunere lung ¼ ;
½.

La fotografia in nocturna si in pestera avem nevoie de timp de expunere supraunitar 2

secunde, 4, 8, 100 etc. dar cu folosirea obligatorie a trepiedului.

Vizorul poate fi optic, in special la aparatele SLR. Principalul avantaj al vizorului

optic este ca face posibila vizarea si in conditii de lumina puternica. La aparatele SLR vizarea se
face prin obiectiv oferind avantajul concordantei perfecte dintre ceea ce se vede prin vizor si cea
ce iese pe poza. LCD : Principalul avantaj e ca ne arata in timp real atat incadrarea fotografiei cat
si gradul de luminozitate. Dezavantajul este slaba vizibilitate in conditii de lumina puternica.

Mirrorless (oglinda este utila la dslruri numai pt vizarea prin obiectiv) vizarea se poate
face si printr-un ocular asemanator cu cel de la dslruri, vedem un ecran electronic, avantajele
acestui fel de vizor sunt pe de o parte chiar si in conditii de lumina puternica, iar pe de alta parte
este buna stabilitate pe care o pute mavea pt ca exista 3 puncte de sprijiin, mainile si fruntea.

Senzorul este o componenta extrem de importanta a aparatelor digitale, el inlocuieste

filmul de la aparatele analogice. Este format din niste celule foarte mici sensibile la lumina
numite pixeli. Atat senzorul cat si filmul trebuie sa se afle in planul focal al obiectivului. Nu mai
departe, nu mai aproape. Senzorul poate fi in principal de doua tipuri : CCD (Charge coupled
device-Dispozitiv cuplat prin sarcina) ; CMOS (Complimentary metal oxid semiconductor-
Semiconductor oxid metal complementar). In prezent tendinta este pentru folosirea mai mult a
senzorului CMOS. Principalul parametru al senzorului este sensibilitatea (ISO).

ISO (sensibilitatea) vine de la International Standard Organization. Cele mai bune culori,
cea mai buna claritate, cea mai buna putere de separatie le obtinem in fotografii egalizate cu ISO
100 sau 50, acestea se preteaza mai ales la lumina soarelui. (200, 400, 800 in conditii de cer
noros, interioare cu blitz) ; (1600, 3200, 6400, 12800, 25600 interioare fara blitz si fara trepied).
Marele dezavantaj al folosirii unei sensibilitati mari este asa numitul noice (zgomot de imagine)
adica aparitia in special pe zone intunecate ale unor pixeli rosii, verzi, albastri care in realitate nu
exista.

O fotografie realizata cu ISO mare va fi pixelata, neclara si stearsa.

 Aparatele foto care permit un numar mare al ISO, spre ex 25600, vor da rezultate
incomparabil mai bune la un ISO mediu, de ex 800, decat cele care se opresc la un ISO mai mic.

Perechea formata din timpul de expunere si diafragma poarta numele de expunere. Scala
clasica a timpilor de expunere este urmatoarea : 1, ½, ¼, 1/8, 1/15, 1/30, 1/60, 1/125, 1/250,
1/500, 1/1000, 1/2000, 1/4000.

La aceste valori, la trecerea la o valoare superioara, cantitatea de lumina se dubleaza.

1/60 ofera de doua ori mai multa lumina decat 1/125, dar ofera jumatate din ceea ce da 1/30.

Intrucat si la scara diafragmelor se inregistreaza aceeasi situatie, asta face posibil ca

aceeasi expunere (E) sa se obtina din perechi de valori diferite, in conditia sa se lucreze cu
acelasi ISO.

Curs Metode si tehnici de reprezentare cartografica

Genuri de fotografie
Cel mai frecvent abordat sau intalnit gen fotografic in domeniul geografiei este peisajul.
In peisaj sunt redate de obicei in mai multe planuri (de la planul apropiat pana la ultimul plan)
elemente din natura sau din interiorul localitatilor, al platformelor industriale etc.

In fct de aceasta se deosebesc peisaje naturale, antropizate si antropice.

Iata in continuare cateva reguli de baza pentru realizarea fotografiilor de tip peisaj:

 Obiectivul cu care se lucreaza fotografia sa fie de preferinta superangular pentru a prinde

intr-o singura poza un spatiu cat mai larg
 Diafragma (f stop) sa fie 1/8, 1/11, 1/16 pentru a obtine claritate pe toate planurile
 Linia orizontului sa fie intr-adevar orizontala, trebuie sa se incadreze la o treime de
marginea de sus a fotografiei sau la o treime de marginea de jos – regula treimilor
(‘’regula de aur’’)
 Timpul de expunere sa nu fie mai lung de 1/30 secunde si numai daca aparatul foto are
stabilizare de imagine putem lucra si cu 1/15 secunde, cele mai recomandate valori sunt
1/60 si 1/125 secunde
 Sensibilitatea ISO a senzorului cel mai bine este sa fie setata la 100 sau la 200, ex: vara la
amiaza ISO 100, timp de expunere 1/125, diafragma 1/11 ; vara in timpul zilei in conditii
de cer acoperit ISO 200, timp de expunere 1/30 secunde, diafragma 1/11 ; iarna ziua in
conditii de cer mohorat ISO 200, timp de expunere 1/15, diafragma 1/8 ; cea mai buna
valoare este ISO 100 intrucat ea face posibile atat o fotografie fara zgomot de imagine,
cat si culori bogate, vii, vibrante, intense, aceste lucruri sunt imposibile la un ISO mai
mare de 800 intrucat insa la peisaj lucram la lumina naturala cantitatea mare de lumina ne
permite sa folosim un ISO de 100 sau cel mult 200
 Rezolutia fotografiilor se recomanda a fi cat mai mare 24 MP, 18 MP, sa nu fie mai mica
de 10 MP, de ex cu 10 MP putem printa fotografii de calitate foarte buna pe format A3,
daca vrem sa printam in format A1 atunci trebuie sa depaseasca obligatoriu 20 MP,
rezolutia mare este necesara la peisaj in scopul posibilitatii de a vedea detalii marite mult,
indeosebi atunci cand peisajul se doreste a fi o fotografie stiintifica
 Balansul de alb este cel mai bine sa fie reglat fie pe timp insorit, fie pe timp innorat
 Daca peisajul se vrea a fi unul morfologic adica in care sa se evidentieze formele de relief
este bine ca lumina soarelui sa vina din lateral ; daca peisajul se vrea a fi unul
biogeografic adica sa evidentiem alcatuirea floristica a unei paduri atunci se recomanda
ca lumina sa vina din spatele fotografului astfel incat sa se vada foarte bine culoarea
coronamentului, a trunchiurilor, inaltimea, densitatea, forma
 Directia de fotografiere difera de la un caz la altul, de ex un sat linear este bine sa fie
fotografiat
 Un efect artistic deosebit se poate obtine la peisaj atunci cand in prim plan exista un asa
numit element de profunzime, de ex ramurile unui copac, acestea sunt considerate puncte
plastice de sprijin
 Se recomanda ca la peisaj sa existe mai mult de 3 planuri, ideal pana la 5, 6 planuri
 Daca peisajul se realizeaza in amurg sau inainte de rasaritul soarelui pentru a nu apela la
un ISO mai mare de 800 (care da efect de zgomot) se recomanda utilizarea trepiedului
 Tot cu trepiedul se realizeaza peisajele nocturne, de ex in conditii de luna plina se aseaza
aparatul pe trepied, se seteaza balansul de alb pe auto, ISO 200, diafragma 1/8, timpu de
expunere 20 secunde
  O categorie aparte de peisaj este panorama, cele mai multe telefoane inteligente si aparate
foto actuale au softul pentru panorama, daca aparatul foto nu are modul panorama atunci
apelam la metoda suprapunerii partiale a fotografiilor, dupa ce am facut fotografiile una
cate una astfel incat pozele succesive sa aibe portiuni comune, panorama o realizam acasa
in programe de grafica (COREL DRAW

Curs tehnici multimedia

Portretul poate fi folosit la geografia umana, geografia populatiei pentru diferentierea
unor etnii, nationalitati, religii etc.

Detalierile: un profil de sol, este necesara respectarea cam a tuturor parametrilor

Fotografia macro

Fotografia de arhitectura, de evitat efectul de boltire, subiectul sa fie luminos, sa

incercam sa evitam contrastul, ISO mic, balansul de alb, rezolutie cat mai mare.

Fotografii nocturne : doar cu trepiedul si cu timp de expunere supraunitar, un efect estetic

deosebit este atunci cand se fotografiaza masini.

Fotografia in pestera tot cu trepied