Parametrii unei fotografii

Acest articol se adreseaza celor care doresc sa depaseasca stadiul de fotografie de vacanta si vor sa avanseze in partea tehnica a fotografiei. Este destinat in special incepatorilor/mediocrilor si contine strict notiuni de baza despre formarea imaginii in fotografie, optica de baza si parametrii unei fotografii. Lumina este elementul esential pentru obtinerea unei fotografii. Aparatul de fotografiat a fost construit dupa modelul ochiului uman. Ochiul nostru capteaza radiatiile luminoase care sunt reflectate de obiectele din jur.

Fig. 1 - Formarea imaginii Cele 2 sageti constitue subiectul nostru. Lumina reflectata de ele traverseaza diafragma (irisul la ochiul uman), trece prin centrul optic la obiectivului si se proiecteaza pe planul filmului sau senzorul optic la aparatele digitale (retina ochiului uman). Proiectia subiectului este in oglinda si rasturnata. Obiectivul aparatelor foto este format din mai multe lentile, dar toate pot fi echivalate teoretic cu o singura lentila, iar centrul optic al obiectivului este de fapt centrul lentilei echivalente. O fotografie este caracterizata de urmatorii parametrii: distanta focala diafragma (apertura, f-stop) timp de expunere sensibilitate

temperatura de culoare

Distanta focala
Distanta focala, definita pe scurt, este distanta in milimetri de la centrul optic al obiectivului pana la planul de focalizare (planul filmului sau senzorul). Aceasta valoare defineste unghiul de cuprindere, campul de profunzime si magnificarea.

Fig. 2 - Exemplificari distante focale O distanta focala mica determina un unghi de cuprindere mare, un camp de profunzime mare si o magnificare mica. Obiectele apropiate se vad mari, cele indepartate se vad foarte mici, si obiectele apropiate si cele departate devin foarte disproportionate. Distanta focala normala este considerata cea de 50-55mm pentru filmul de 35mm deoarece este apropiata cu cea a ochiului uman.

IMPORTANT! Exista obiective cu distanta focala variabila (transfocatoare, zoom). Aceste lentile, desi ofera un comfort sporit si mai multa libertate, induc mai multe aberatii decat cele cu focala fixa. Obiectivele cu focala variabila contin mai multe lentile decat cele cu focala fixa. Fiecare lentila induce anumite aberatii, fie ele geometrice, de culoare, pierderea luminozitatii, etc ... iar obiectivele zoom, avand mai multe lentile, aceste aberatii sunt semnificativ mai mari.

Diafragma
Diafragma este un element care controleaza cantitatea de lumina care intra in mediul optic, la fel ca irisul ochiului uman. Valoarea diafragmei este raportul dintre diametrul diafragmei si distanta focala. Asadar, daca avem o deschidere de 25mm la o distanta focala de 50mm, valoarea diafragmei este de 1/2. In practica, nu se mai specifica diafragma unu pe doi, ci se specifica doar numitorul, adica diafragma doi.

Fig. 3 - Exemplificari diafragme Valorile pe care le poate lua diafragma sunt 1.4, 2, 2.8, 4, 5.6, 8, 11, 16, 22, 32, 45, 64. Exista si aparate care utilizeaza jumatati sau treimi de treapta. O diafragma deschisa lasa sa intre mai multa lumina. Cantitatea de lumina care trece la o anumita valoare a diafragmei este de 2 ori mai mare decat valoarea imediat urmatoare, mai inchisa.

Fig. 4 - Formarea imaginii si campul de profunzime la diafragma deschisa Diafragma determina si campul de profunzime, la fel ca distanta focala. Fiecare punct al subiectului este proiectat pe planul de focalizare printr-un con de lumina. Acest con de lumina traverseaza diafragma si converge intr-un singur punct pe planul de focalizare in cazul in care subiectul este perfect focalizat. In imaginea de mai sus sunt exemplificate 2 conuri de lumina ale extremitatilor. In cazul in care presupunem ca imaginea nu este perfect focalizata, (vezi liniile punctate din fata si spatele planului de focalizare) proiectia punctului de la subiect nu mai este un punct, si un cerc neclar, denumit cerc de difuzie. Acest lucru se observa mai ales la lumini punctiforme. La o scoatere din planul de focalizare, lumina punctiforma devine un cerc neclar.

Fig. 5 - Formarea imaginii si campul de profunzime la diafragma inchisa Daca inchidem din diafragma, avem cazul de mai sus, in care se observa ca la o scoatere din planul de focalizare, cercurile de difuzie sunt diminuate. Aceasta consecinta face ca profunzimea de focalizare sa fie mai mare.

IMPORTANT! Calitatea imaginii proiectate este mai buna la o valoare medie a diafragmei. Spre exemplu, daca aveti un obiectiv cu diafragma maxima 2 si minima 22, valorile optime sunt 5.6, 8, 11. Calitatea cea mai mica se regaseste la valoarea maxima si minima a diafragmei. Acestea ar trebui folosite numai in conditii extreme (lumina prea slaba, respectiv prea puternica).

Timpul de expunere
Timpul de expunere este timpul in care obturatorul sta deschis pentru ca lumina sa impresioneze filmul fotosensibil sau senzorul. Obturatorul este un dispozitiv care se deschide si se inchide permitand luminii sa ajunga la materialul fotosensibil. Obturatoarele sunt de mai multe feluri: cu perdele (cele mai uzuale si cele mai rapide) sau tip diafragma (mai lente, si conduc la vignetare). Timpii de expunere se masoara in secunde, zecimi, sutimi si miimi de secunda.

Fig. 6 - Modul de functionare a unui obturator plan, cu perdele Initial, prima perdea (cu verde) obtureaza complet senzorul. La un timp de expunere lung, prima perdea lasa lumina sa treaca, dupa care a doua perdea obtureaza senzorul. La un timp de expunere scurt, prima perdea incepe sa descopere senzorul, dar este urmata imediat de a doua perdea, care acopera, astfel, doar cate o mica parte a senzorului ramane descoperita. Asadar diafragma controleaza cantitatea de lumina, iar obturatorul controleaza timpul in care aceasta cantitate de lumina patrunde pe materialul fotosensibil. Totul poate fi exemplificat printr-o vana cu apa. Daca turnam cu galeata (diafragma deschisa), umplem vana intr-un anumit scurt. Daca folosim un pahar sa umplem vana (diafragma inchisa), ne va lua mai mult timp.

IMPORTANT! Pentru ca o imagine sa nu iasa miscata atunci cand fotografiem din mana, este necesar un timp de expunere corespunzator in functie de distanta focala utilizata. Asadar la o focala de 50mm putem fotografia linistit pana la un timp de 1/50 secunde. La o focala de 200mm, putem fotografia la un timp de 1/200 secunde fara ca imaginea sa iasa miscata, etc. Pentru calitate maxima este recomandata folosirea trepiedului.

Sensibilitatea
Sensibilitatea filmului sau a senzorului determina lumina necesara pentru ca fotografia sa fie corect expusa. O sensibilitate mica inseamna ca este nevoie de o cantitate mai mare de lumina, care poate fi compensata fie din diafragma (se deschide mai mult diafragma), fie din timpul de expunere (se mareste timpul de expunere).

Sensibilitatea se masoara in diferite unitati: ISO/ASA: 50, 100, 200, 400, 800, 1600, 3200, 6400 DIN: 18, 21, 24, 27, 30, 33, 36, 39 GOST: 45, 90, 180, 350, 700, 1400, 2800 Sensibilitatea, timpul de expunere si diafragma constitue de fapt parametrii de baza ai unei fotografii. Intre ei exista o stransa relatie. Valorile tabelului de mai jos NU sunt generale, ci grupate intamplator doar pentru exemplificare Timp de expunere 1/15 1/30 1/60 1/125 1/250 1/500 1/1000 Diafragma f/16 f/11 f/8 f/5.6 f/4 f/2.8 f/2 Sensibilitate 50 100 200 400 800 1600 3200

Asadar daca in conditiile noastre presupunem ca la diafragma f/5.6 exponometrul indica un timp de expunere corect de 1/125, insa noi vrem sa fotografiem cu o diafragma mai deschisa cu o treapta (f/4), inseamna ca va patrunde de 2 ori mai multa lumina, in consecinta, pentru a avea aceeasi expunere va trebui sa setam un timp mai scurt cu o treapta, adica 1/250. Daca suntem pe ISO 400, diafragma f/8 si exponometrul ne indica un timp de 1/250, insa noi vrem sa folosim ISO 100, putem fie sa folosim un timp de expunere cu 2 trepte mai lung, adica 1/60 (pentru ca sensibilitatea este mai mica cu 2 trepte, si trebuie sa compensam cu de 2 ori mai multa lumina), fie folosim o diafragma cu 2 trepte mai deschisa, adica f/4.

IMPORTANT! O valoare a sensibilitatii ridicata poate suna tentant pentru ca ne ofera un timp de expunere mai scurt, insa calitatea imaginii scade, deoarece senbilititate mare inseamna granulatie mare, in consecinta o rezolutie mai mica a imaginii rezultate.

Temperatura de culoare
Temperatura de culoare este un parametru secundar, care indica dominanta de culoare provenita de la sursa de lumina. Exista surse de lumina cu lumina alba (soarele la amiaza, cu cer putin innorat, bliturile de studio). Insa exista multe surse de lumina ale caror spectru nu este uniform si care au anumite nuante in proportie mai mare sau mai mica fata de altele. Asadar, un bec cu incandescenta, va avea o lumina cu o temperatura scazuta de culoare, noi percepand-o ca o lumina calda din cauza ca ii lipseste componenta spectrala de inalta frecventa (albastrul) si avand o nuanta galbuie/rosiatica. Pe cand neoanele, de exemplu, au o temperatura de culoare ridicata, deoarece le lipseste componenta de culoare joasa, si au o nuanta albastruie, noi percepand-o ca o lumina rece. Compensarea acestui dezechilibru se face cu ajutorul filtrelor de culoare, sau a balansului de alb la aparatele digitale. Balansul de alb nu face altceva decat sa compenseze lipsa unei componente a spectrului vizibil. Daca avem lumina calda, compensam cu un filtru albastru pentru a obtine culorile naturale, si invers.

IMPORTANT! La aparatele digitale, in modul AWB (Auto White Balance) aparatul poate face anumite greseli. Chiar daca este lumina alba, naturala dar in cadru exista subiecte portocalii sau rosii, aparatul poate interpreta acest cadru ca fiind in lumina calda, in consecinta compensand cu un filtru albastru, imaginea iesind nenaturala. Este recomandata setarea balansului de alb inainte de tragerea cadrului. In cazul in care nu s-a facut, acest lucru poate fi corectat la post-procesare.