Aparatul foto si camera video

Introducere
Realizarea unei fotografii presupune captarea unei informatii luminoase (aferenta unei scene
din lumea reala) si redarea ulterioara pe un suport (fie sub forma printata fotografie pe hartie, fie doar
pentru vizualizarea pe un monitor, televizor, video proiector sau alt ecran electronic de redare).
Parcursul unei imagini din momentul in care a existat in natura pana in momentul in care este
pregatita pentru a fi vizualizata poate sa difere, in functie de diversitatea tehnologica si functionala
existente.

Fig. 1 Parcursul unei imagini de la captare la redare

Principalul element care a stat si sta la baza procesului fotografic este aparatul foto sau camera
fotografica.

Aparatul foto principiul de functionare

1. Schema bloc:
n diversitatea lor, aparatele fotografice au n compunere aceleai subansambluri de baz. Cele mai
importante elemente ale aparatelor foto sunt:
- camera etan la lumin; (obturatorul si senzorul)
- obiectivul; (lentile si diafragma)
- vizorul;
Dei au o realizare constructiv diferit (n funcie de soluia aleas de firma constructoare),
rolul elementelor componente este acelai la toate aparatele fotografice.
In figura urmatoare sunt evidentiate cele 3 subansambluri de baza impreuna cu elementele
constructive pentru o camera fotografica generica.

a) CAMERA ETAN LA LUMINA a aparatului foto este constituit dintr-o cutie pe al crei
perete anterior este montat obiectivul, iar pe peretele opus se deruleaz materialul
sensibil (filmul) sau este montat senzorul fotosensibil (CCD). Camera mpiedic
ptrunderea luminii din exterior spre filmul/senzorul fotografic asupra cruia se

proiecteaza imaginea subiectului fotografiat. Din punct de vedere constructiv, accesul

luminii in camera etansa se realizeaza prin partea dinspre obiectiv, prin intermediul
obturatorului.
b) OBIECTIVUL aparatului foto este format dintr-un ansamblu de lentile, filtre si diafragme
(orificii circulare a caror deschidere poate fi controlata). Cu ajutorul obiectivului se
creeaz imaginea subiectului care va impresiona materialul sensibil (film sau senzor)
aflat n interiorul camerei etanse la lumina.
c) VIZORUL. Executarea unei fotografii necesit determinarea limitelor imaginii care va
aprea in final pe fotografie, la redare. Sistemul utilizat pentru ncadrare poarta
denumirea de vizor i poate fi de mai multe tipuri, dintre care sele mai importante sunt:
a. SLR: single lens reflection -> utilizarea principiului periscopului (sistem de oglinzi)
pentru a vizualiza exact imaginea creata de obiectiv
b. LiveView: -> vizualizarea pe un ecran LCD incorporat in timp real a scenei/imaginii
create de obiectiv

Inafara aparatului foto se mai folosesc in fotografiere si o serie intreaga de accesorii, utilizate
pentru lrgirea posibilitilor sau uurarea muncii, cum ar fi:

TREPIEDUL sau STATIVUL: -> destinat pentru meninerea aparatului foto ntr-o poziie
stabil, cnd se fotografiaz cu timpi lungi de expunere.
EXPONOMETRUL:-> servete la determinarea timpului de expunere pe baza cantitii de
lumin reflectat de subiect.
RACORDUL FLEXIBIL / TELECOMANDA:-> prezint avantajul de a nu transmite vibraiile
minii n timpul declanrii aparatului fixat pe trepied.
AUTODECLANATORUL:-> permite acionarea declanatorului cu ntrziere (un timp
variabil) pentru a permite i fotografului s apar n cadrul pe care-l fotografiaz.
GEANTA:-> protejeaz aparatul n timpul transportului, de ocuri i intemperii.

2. Parcursul luminii si principalii parametrii ai unui aparat fotografic

La nivelul unei camere fotografice, obtinerea unei poze se bazeaza pe un proces bine
determinat in timp in cadrul caruia lumina patrunde in aparat si are loc ceea ce poarta
denumirea de expunerea materialului fotosensibil (film sau senzor).
Expunerea este o rezultatul unei combinatii intre 4 elemente de baza ce pot fi controlate cu
ajutorul diverselor optiuni existente la nivelul camerei foto.

Lumina: punctul de plecare in realizarea expunerii este lumina existenta in scena si

disponibila pentru realizarea fotografiei (foarte luminoasa, intunecata, normala,
umbrita, etc.)
Senzitivate: necesarul de lumina la nivelul senzorului/filmului pentru producerea
fotografiei;
Intensitate: puterea luminii sau cantitatea de lumina care ajunge pe suprafata
senzorului/filmului
Timp: durata de timp in care lumina are acces la senzor/film

In figura urmatoare sunt reprezentate aceste aspecte, impreuna cu parametrii numerici ce

descriu comportamentul elementelor contructive cu ajutorul carora se realizeaza controlul
expunerii in cadrul unei camere foto.
Elementele expunerii
lumina
senzitivitate
intensitate
timp

Element constructiv
lentila
senzor
diafragma
obturator

Parametru reglabil
Distanta focala
ISO
F stop
durata

Valori uzuale
20mm ... 200mm
ISO100 ... ISO800
F2.2 ... F16
1/200s ... 5s

a. Distanta focala si incadrarea

Definitie: Distanta focala este distanta in milimetri de la centrul optic al obiectivului pana la
planul de focalizare (planul filmului sau senzorulului).

Alegerea unei anumite distante focale defineste unghiul de cuprindere, campul de profunzime
(sau adancimea de camp) si magnificarea (zoom-ul) existente in procesul de fotografiere.
Interpretare: O distanta focala mica determina un unghi de cuprindere mare, un camp de
profunzime mare (adancime de camp mare) si o magnificare mica. Obiectele apropiate se vad
mari, cele indepartate se vad foarte mici, si obiectele apropiate si cele departate devin
disproportionate (distorsionarea perspectivei).

Figura 3. Influienta distantei focale asupra continutului imaginii (realizarii focalizarii)

Distanta focala normala este considerata cea de 50-55mm deoarece este apropiata cu
cea a ochiului uman.
Tabel 1. Exemple de parametri pentru obiective cu diverse distante focale

Din punct de vedere constructiv, obiectivele moderne sunt obiective care permit
selectia unei distante focale variabile, intr-un anumit interval, pe baza utilizarii mai multor
lentile (spre deosebire de obiectivele cu distanta focala fixa, cu o singura lentila) si varierii
distantelor relative dintre acestea. In figura urmatoare este prezentata schema unor astfel de
obiective cu distanta focala variabila.

Fig2. a) schema optica a unui obiectiv cu distanta focala variabila; b) diverse categorii de
obiective; c) schema constructiva a unui obiectiv cu distanta focala variabila

b. Apertura (Fstop) si adancimea de camp (camp de profunzime)

Diafragma este un element care controleaza cantitatea de lumina care intra in camera etansa de
lumina, la fel ca irisul ochiului uman. Parametrul care descrie comportamentul (gradul de deschidere)
diafragmei poarta denumirea de aperura/Fstop /Fnumber.
Definitie: Valoarea Fstop este raportul dintre diametrul diafragmei si distanta focala a lentilei.
Asadar,pentru o deschidere de 25mm la o distanta focala de 50mm, valoarea Fstop este de 1/2. In
practica, nu se mai specifica diafragma unu pe doi, ci se specifica doar numitorul, adica diafragma
doi.

Figura 5. Adancimea de camp

Valorile pe care le poate lua diafragma sunt 1.4, 2, 2.8, 4, 5.6, 8, 11, 16, 22, 32, 45, 64. Exista si
aparate care utilizeaza jumatati sau treimi de treapta. O diafragma deschisa lasa sa intre mai multa
lumina. Cantitatea de lumina care trece la o anumita valoare a diafragmei este de 2 ori mai mare decat
valoarea imediat urmatoare, mai inchisa.

Figura 5 Valori uzuale ale Fstop si comparatie intre diametrul deschiderii diafragmei

Interpretare: Impreuna cu distanta focala, diafragma afecteaza largimea adancimii de camp. Fiecare
punct al subiectului este proiectat pe planul de focalizare printr-un con de lumina. Acest con de lumina
traverseaza diafragma si converge intr-un singur punct pe planul de focalizare in cazul in care subiectul
este perfect focalizat. In cazul in care imaginea nu este perfect focalizata, (punctele din fata si spatele
planului de focalizare) proiectia punctului de la subiect nu mai este un punct, ci un cerc neclar, denumit
cerc de difuzie.
In figura urmatoare este ilustrat cum, pentru cazul pastrarii aceleiasi distante focale, prin
modificarea deschiderii diafragmei, profunzimea de camp se modifica

Figura 6 Largirea profunzimii de camp odata cu inchiderea diafragmei, pentru aceasi distanta focala

c. Timpul de expunere si miscarea

Obturatorul este un dispozitiv care se deschide si se inchide permitand luminii sa ajunga la
materialul fotosensibil aflat in camera etansa la lumina.
Definitie: Timpul de expunere este timpul in care obturatorul sta deschis pentru ca lumina sa
impresioneze filmul fotosensibil sau senzorul.

Figura 4. Timpul de expunere

Timpii de expunere se masoara in secunde, zecimi, sutimi si miimi de secunda. Valorile sunt
stabilite n aa fel nct fiecare treapt reprezint dublul precedentei. Astfel, timpul de expunere 1/30
(sau 30) nseamn c obturatorul st deschis a 30-a parte dintr-o secund. n mod uzual aparatele au
timpi de expunere de la 1/30, 1/15, sau chiar 1/8 pn la 1/500, 1/1000.
Pentru ca o imagine sa nu iasa miscata atunci cand fotografiem din mana, este necesar un timp
de expunere corespunzator in functie de distanta focala utilizata. Asadar la o distanta focala de 50mm
putem fotografia pana la un timp de 1/50 secunde. La o distanta focala de 200mm, putem fotografia la
un timp de 1/200 secunde fara ca imaginea sa iasa miscata, etc. Pentru calitate maxima este
recomandata insa folosirea trepiedului.
Interpretare: impreuna cu controlul asupra deschiderii diafragmei, timpul de expunere controleaza
cantitatea de lumina utilizata pentru impresionarea senzorului; astfel, exista mai multe combinatii
posibile de valori ale Fstop si respectiv ale timpului de expunere pentru obtinerea acelasi cantitati de
lumina pe suprafata senzorului: o deschidere mare a diafragmei si un timp de expunere scurt poate fi
echivalenta cu o deschidere mica a diafragmei si un timp de expunere mai lung.
Pentru o distanta focala data, in tabelul urmator sunt evidentiate drepte de echivalenta pentru
obtinerea aceleasi cantitati de lumina la nivelul senzorului prin diverse combinatii (Fstop, timp de
expunere). De exemplu (F/5.6, 1/30) ~ (F/4.0, 1/60) ~ (F/2.8, 1/125)

Fig 3 Drepte de echivalenta ale iluminarii senzorului pentru diverse combinatii (Fstop, timp de expunere)

d. Senzitivitatea senzorului (ISO) si zgomotul

Defintie: Necesarul de lumina necesar pentru obtinerea unei fotografia expuse corect, in conditii
predefinite (lumina in scena, diafragma, timp de expunere, etc.) de test.
O senzitivitate mica inseamna ca este nevoie de o cantitate mai mare de lumina, pe cand o
senzitivitate mare o cantitate mai redusa. Sensibilitatea se masoara in diferite unitati (ISO, DIN, GOST),
dintre care, pentru aparatele digitale, cea mai utilizata este scara ISO/ASA: 50, 100, 200, 400, 800, 1600,
3200, 6400.

Figura 6. Interpretarea parametrului ISO ca factor de amplificare variabil al semnalului de la senzorul

fotosensibil

Interpretare: ISO reflecta gradul de amplificare electronica a semnalului rezultat in urma conversiei
informatiei luminoase de catre sensor in semnal electric si maparea acestuia in intervalul abstract de
valori cuprins intre valoarea de alb si respective cea de negru.
Distorsiuni introduse: fierberea culorilor (amplificarea zgomotului)

Fig 6 Combinatii echivalente de timpi de expunere si valori ISO pentru obtinerea aceleasi
distributii a intensitatilor luminoase in cadrul fotografiei

e. Temperatura luminii si balansul de culoare

Majoritatea obiectelor din mediul inconjurator nu au lumina proprie. Ele sunt iluminate fie de
radiatiile solare, fie de radiatile altei surse de lumina (de pilda, de radiatiile emise de o lumanare sau ale
unui bec cu incandescenta). Diferite obiecte, iluminate de aceleasi radiatii, nu au aceeasi culoare, ci se
prezinta in culori diferite. Fenomenul se explica prin faptul ca aceste corpuri absorb, in proportii diferite,
unele dintre radiatiile spectrului vizibil, reflectand (respingand) in schimb, altele. Astfel, petalele florii
soarelui ni se infatiseaza in culoarea galbena, deoarece ele absorb o mare parte a radiatiilor din
regiunea violeta-albastra a spectrului, reflectand, in acelasi timp, o mare parte a radiatiilor din regiunile
verde si rosu ale spectrului, combinatie perceputa de ochiul omenesc ca nuante de galben. Absortia
aproape totala si in aceeasi proportie a radiatiilor din regiunile vizibile ale spectrului determina ca
obiectele care au aceasta propietate sa fie percepute ca fiind de culoare neagra. Difuzarea aproape
totala si in aceeasi proportie a radiatiilor din regiunile vizibile ale spectrului determina ca obiectele cu
aceasta propietate sa fie vazute ca fiind albe.

Lumina solara directa

Lumina zilei cand cerul este
acoperit
Lumina albastra a cerului
Lampi electrice obisnuite
Lampi electrice pentru uz fotografic
Blitz

Tmperatura
de culoare
5800K
7500-8500K

Radiatii
rosii
33,3%
27%

Radiatii
verzi
33,3%
34%

Radiatii violetalbastre
33,3%
39%

12000K
2700K
2900-3300K
5500-5800K

26%
62,5%
55,5%
33,3%

28%
24,5%
27,5%
33,3%

46%
13%
17%
33,3%

Prin urmare, culoare nu este altceva dacat rezultatul unei absortii. Lumina naturala ce cade pe
suprafata unui obiect devine colorata atunci cand este reflectata daca unele dintre radiatiile sale
componente au fost mai mult absorbite de obiectul respectiv.
Pentru caracterizarea componentei spectrale a unei surse de lumina se utilizeaza temperatura de
culoare.
Definitie: Temperatura unei surse de lumina reprezinta temperatura in grade Kelvin la care trebuie
incalzit corpul negru (notiune abstracta din fizica) pentru a emite o radiatie luminoasa cu aceasi
componenta spectrala (de aceasi culoare) ca si cea a corpului / sursei caracterizate;

Fig 5. Temperatura de culoare a diferitelor surse de lumina intalnite in fotografie

Interpretare: Un bec cu incandescenta va avea o lumina cu o temperatura scazuta de culoare, fiind
perceputa ca o lumina calda, avand o nuanta galbuie/rosiatica, din cauza lipsei componentei spectrala
de inalta frecventa (albastrul). Neoanele in schimb au o temperatura de culoare ridicata, deoarece le
lipseste componenta de culoare joasa, si au o nuanta albastruie, fiind percepute ca o lumina rece.

Compensarea dezechilibrului cauzat de distorsiunea nuantelor obiectelor datorat culorii sursei

luminoase se face cu ajutorul filtrelor de culoare, sau a balansului de alb la aparatele digitale. Balansul
de alb compenseazea lipsa unei componente a spectrului vizibil prin ajustarea ponderilor cu care cele
trei canale de culoare (rosu, verde si albastru) sunt combinata pentru obtinerea fotogafiei finale.

Aparatul foto tema de laborator

1. Utilizand camera foto Canon EOS 400D si modul de lucru manual realizati un set de fotografii
care sa evidentieze, pentru o scena aleasa, modul in care diversii parametrii (distanta focala, F
stop, ISO, white-balance) ai procesului de fotografiere influienteaza poza finala;
Evidentiati in acest sens urmatoarele: luminozitatea/contrastul (sub expunere, supra-expunere),
distorsiunea geometrica (distanta focala), adancimea de camp (F stop), culoarea/nuanta de
culoare;
2. Utilizand camera foto Canon EOS 400D si modul de lucru manual realizati un set de fotografii
care sa evidentieze influienta pe care o poate avea timpul de expunere in obtinerea de efecte de
tip dara de lumina in fotografii;
3. Utilizand camera foto Canon EOS 400D si modul de lucru manual realizati un set de fotografii
dupa principiul metodei bracketing prin care sa obtineti, in urma editarii intr-un program de
editare, o fotografie de grup, expusa correct, in cazul in care se foloseste ca fundal fereastra din
sala de laborator;
4. Utilizand camera foto Canon EOS 400D si modul de lucru manual realizati un set de fotografii
pe care ulterior sa le imbinati pentru a obtine o poza finala de tip panorama a salii de laborator;
Recomandari & sugestii
1. In realizarea temei se recomanda utilizarea trepiedului.
2. Pozele realizate se vor salva si se vor redenumi corespunzator pe o statie de lucru (PC) pusa la
dispozitie in sala de laborator, pe Desktop, intr-un director nou creat, cu denumirea
Lab_foto_grXXXX_ziua_ora, unde XXXX_ziua_ora se vor inlocui cu numarul grupei. Respectiv
ziua si ora in care are loc sedinta de laborator (de ex. 2242_joi_12)
3. Se va folosi in principal aceasi incadratura pentru toate pozele realizate (mai putin pentru cazul
in care cerinta presupune altfel)
4. Utilizati manualul aparatului foto pentru a seta diversii parametrii ai aparatului.