Sunteți pe pagina 1din 93

3.

1

CURS DE TELEVIZIUNE
(note de curs)
Cap.1 Introducere
Televiziunea poate fi definit ca ansamblul de principii, metode si tehnici utilizate pentru transmiterea pe un
canal de comuinicatii, prin mijloace electrice, a imaginilor n miscare. Televiziunea se reduce la existenta a dou
sisteme electrono-optice (captare-emisie si receptie-redare) si a unui canal de transmisie a semnalelor radioelectrice.
ntreg acest absamblu constituie lantul de televiziune. n receptorul de televiziune, ultima verig a lantului de
transmisie, are loc receptia semnalelor radioelectrice, prelucrarea lor si transformarea n imagini si sunet asociat,
mentinerea compatibilittii si a sincronismului cu emittorul. Din punct de vedere al canalului de transmisie exist
televiziune radiodifuzat si televiziune prin cablu.

1.1. Scurt istoric al dezvoltrii televiziunii
Ideile de principiu ce se folosesc n televiziune au aprut n perioada 1875 - 1884, fiind chiar brevetate de ctre
studentul P. Nipkow. El a propus un sistem de televiziune bazat pe cte un disc opac cu orificii dreptunghiulare
distribuite pe o spiral att la emisie ct si la receptie. ntreaga imagine este descompus ntr-un numr de linii (dat de
numrul de orificii) ce se transmit secvential, totalitatea lor formnd un cadru ce se repet de un numr de ori pe
secund (numr egal cu frecventa de rotatie a discului). Prima demonstratie cu acest sistem de televiziune a fost fcut
abia n 1925 de ctre J.L. Baird; sistemul a fost ulterior perfectionat prin mrirea numrului de linii (120 la nceput) si
prin nlocuirea sistemului de explorare optico - mecanic cu sisteme electronice, prin inventarea unor tuburi de captare
si explorare a imaginii (tubul disector - 1927, iconoscop - 1931, vidicon - 1950). n 1941, numrul de linii n U.R.S.S.
era 441 (actualmente 625 ca si n tara noastr), iar n S.U.A. 525 de linii, ca si n prezent. Primul sistem de televiziune
n culori a fost elaborat n S.U.A. n 1940 de ctre C.B.S. (Columbia Broadcasting System), sistem necompatibil cu
televiziunea alb - negru. Primul sistem compatibil de televiziune color a fost NTSC n 1953, tot n S.U.A.. n 1958 n
Franta, Henri De France elaboreaz sistemul SECAM, iar n 1962 n R.F.G. apare sistemul PAL (de Walter Bruch). n
tara noastr, prima emisiune de televiziune este realizat n 1937 la Facultatea de Stiinte din Bucuresti, dar abia n 1957
s-au fcut primele receptoare de televiziune la Uzinele Electronica din Bucuresti si a intrat n functiune statia de
televiziune din Bucuresti. n 1982 n Romnia s-a adoptat sistemul PAL.
1.2. Principiul transmiterii informatiei de imagine

Fig. 1.1
Imaginea reprezint o distributie n spatiu a unei mrimi ce caracterizeaz propriettile optice ale obiectelor.
Aceast marime este strlucirea (sau luminanta) notat B(x,y,t), un vector dependent de dou dimensiuni spatiale
(x,y) - imagine plan - si una temporal (t) - imagine n miscare. Este necesar s se fac deosebirea ntre televiziune si
fototelegrafie. Televiziunea transmite imagini ale unor obiecte n miscare, pe cnd fototelegrafia transmite imagini
stationare, fotografii.
n consecint, problema specific a televiziunii este transformarea functiei vectoriale B(x,y,t) ntr-un semnal
s(t), transmiterea acestuia pe canalul de transmitere si reconstituirea unei imagini B
r
(x,y,t) ntr-un mod ct mai fidel
posibil (schema bloc din figura 1.1).
Sensul cuvintelor ct mai fidel este greu de explicitat deoarece nu este cunoscut un criteriu de fidelitate care
s poat fi aplicat imaginilor. Criteriul erorii ptratice medii, frecvent utilizate n teoria transmiterii informatiei, nu este
adecvat imaginii. Imaginile optice care reprezint sursa de informatii, sunt transformate cu ajutorul traductorului
optoelectronic (TOE) n semnale electrice, capabile s fie transmise la distant. Semnalele pot fi transmise ca atare, sau
se pot prelucra prin codare (C) si modulare (M), pentru a mri distanta si eficienta transmisiei. Canalul de transmisie
cuprinde totalitatea instalatiilor tehnice precum si mediul de propagare. n receptie se execut demodularea si
decodarea, dup care un traductor electronooptic reproduce imaginea B
r
(x,y,t). n schema lantului de transmisie s-a tinut
cont de degradarea (distorsionarea) informatiei transmise, ceea ce nu permite o redare perfect a imaginii.
Distorsionarea imaginii este provocat att de deficientele aparaturii utilizate, ct si de suprapunerea perturbatiilor peste
semnalul util n canalul de transmisie. Se impun anumite limite pentru distorsiuni si perturbatii, limite care depind de
calittile vizuale ale ochiului si de posibilittile sale de adaptare.

1.3. Caracteristici ale analizorului vizual
3.2

1.3.1. Notiuni de fotometrie
Fluxul luminos | este puterea unei radiatii vizibile ce se apreciaz dup senzatia de lumin ce o produce.
Unitatea de msur: lumenul (lm).
Intensitatea luminoas I reprezint fluxul radiant pe o directie n limitele unui unghi solid
O
|
O = I , ;
<I> = candela = 1cd =
ian) 1sr(sterad
1lm(lumen)

Iluminarea E =
s
|
densitatea fluxului luminos pe o suprafat iluminat. <E> = lux (lx); E este caracteristic
surselor secundare, adic cele care primesc lumin de la o surs primar.
Strlucirea B = |
.
|

\
|
m
cd

S
I
2
<B> = nitul, luminant (luminozitate)
Coeficientul de reflexie
|
|

r
= ; obiectele sunt n general iluminate de la surse primare si apoi vizibile datorit
iluminrii realizate cu un flux | de la care se reflect un flux de reflexie |
r
.

1.3.2. Perceptia luminantei si a contrastului

Perceptia luminantei
Sistemul vizual uman este capabil s perceap n vedere diurn luminante cuprinse ntre 10
-1
si 10
7
cd/m
2
(niti).
Acest domeniu, extrem de mare, nu impune aceeasi gam dinamic pentru sisteme de transmisiune a imaginilor,
deoarece intervin si fenomene de adaptare. Pentru afisarea unei imagini de televiziune, considernd existenta unei
iluminri externe, se apreciaz necesitatea unei luminante medii de 30-40 cd/m
2
, cu variatii cuprinse ntre 1 si 100
cd/m
2
.
Perceptia contrastului
Perceptia diferentelor de luminant respect legea lui Weber, care arat c raportul AB/B este o constant; AB
reprezint variatia abia perceptibil a luminantei unei suprafete n raport cu fondul. Graficul variatiei AB/B cu
luminanta fondului (dat n figura 1.2), arat domeniul de valabilitate a legii lui Weber, domeniu care cuprinde si
luminanta medie a imaginii de televiziune. Pentru domeniul ce ne intereseaz n televiziune rezult AB/B = a ~ 0,02 (a
fiind o constant)
Contrastul unei imagini este definit ca raportul ntre valorile
maxim si minim ale luminantei sale:
10
...
10
B
B
= K
3 2
min
max
~
pentru imagini de foarte bun calitate. Peste valoarea K = 40
calittile imaginii nu se mbunttesc prea mult.
1.3.3. Perceptia temporal - durat, fuziune,
miscare
Variatia n timp a unui stimul luminos reprezint un factor
important n perceptia imaginilor si este determinant n alegerea
unor parametri ai sistemului de televiziune. Senzatia provocat de un stimul luminos intermitent sub form de
impulsuri, depinde n mare msur de frecventa acestei variatii. La
valori forte mici, sau peste o valoare critic a frecventei, variatia nu
mai poate fi perceput, n sensul c o imagine stationar n raport cu retina se sterge, iar o variatie foarte rapid se
percepe ca o iluminare constant (fuziune). Dac prima situatie nu se ntlneste n mod normal din cauza miscrilor
permanente si involuntare ale ochiului ce modific imaginea proiectat pe retin, cea de-a doua este folosit n toate
sistemele cinematografice si de televiziune.
Fenomenul de fuziune se datoreaz fenomenelor foto-chimice care variaz dup o lege exponential. Se
defineste o frecvent critic f
cf
= 1/T
cf
ca valoare minim a frecventei unui stimul intermitent la care apare fenomenul de
perceptie a unei intensitti continue; f
cf
este denumit si frecvent critic de fuziune si depinde de mai multi factori, cum
ar fi luminanta medie a suprafetei, factorul de umplere, lungimea de und, aria suprafetei respective, etc. Pentru
televiziune, cea mai important este dependenta de luminanta medie B
r
exprimat prin relatia empiric f
cf
= a log B + b,
unde a si b sunt parametri dependenti de ceilalti factori mentionati.
Pentru B s 500...1000 cd/m
2
lumin alb si pentru un factor de umplere de 0,5 rezult a < 10, b < 10 si f
cf
~
46Hz. f
cf
scade pentru lumin colorat. Cu ct aria suprafetei de lumin variabil este mai mic, f
cf
scade, fenomen
folosit n televiziune la explorarea ntretesut.
Pentru obtinerea unei luminante medii a imaginii de 30...40 cd/m
2
, este necesar ca luminanta punctelor
luminoase s fie de circa 3 ori mai mare, adic B
m
= 120 cd/m
2
.

Fig. 1.2
3.3

Fenomenele legate de perceptia miscrilor sunt si mai complexe. Ex: un stimul luminos care dispare, este
perceput ca un stimul mic n miscare prin asocierea cu alt stimul nvecinat si care apare ntr-un timp suficient de
apropiat de la disparitia primului stimul. Sau: dup ce privim o form luminoas n miscare continu ntr-o anumit
directie, o alt form stationar ne apare miscndu-se n sens contrar primei deplasri.
1.3.4. Receptia detaliilor spatiale. Acuitate si contur.
n stadiul actual al televiziunii, sistemului vizual i se prezint imagini bidimensionale. Se constat o scdere a
sensibilittii att la frecvente joase, ct si la frecvente nalte. Capacitatea ochiului de a percepe detalii spatiale fine se
numeste acuitate si se masoar prin unghiul vizual minim pe care trebuie s-l formeze dou puncte luminoase pentru ca
un observator s le disting. n cazul unui sistem de televiziune color, acuitatea de culoare nseamn posibilitatea de
discernere a dou detalii ca avnd culori diferite.
Perceptia contururilor. La tranzitii bruste cu contrast mare apare fenomenul MACH, adic accentuarea
contururilor. Ex: la o tranzitie alb-negru, percepem att albul, ct si negrul, mai accentuate.
1.3.5. Perceptia zgomotelor.
Prin zgomote se nteleg orice erori existente n imaginea afisat n raport cu imaginea original ideal,
indiferent de natura acestora. Zgomotele cele mai importante pot fi mprtite n urmtoarele categorii: 1) zgomote de
fluctuatii; 2) zgomote de interferent; 3) zgomote de cuantizare.

1) Zgomotele de fluctuatii sunt fenomene aleatoare corelate sau necorelate cu semnalul si apar n special n
camera de luat vederi si n primele etaje ale receptorului de televiziune, deci acolo unde nivelul de semnal este mic. Din
aceast categorie fac parte: zgomotul termic si de alice al traductorului imagine - semnal, zgomotul termic al etajului de
intrare din receptor, zgomotul tranzistoarelor sau al altor dispozitive sau componente pasive, etc. Specific acestui tip de
zgomot este distributia sa, fie Gaussian, fie Poisson (la nivele mici de iluminare). Densitatea spectral a acestor
zgomote se consider n general uniform pe spectrul semnalului de televiziune. Efectul produs este de nruttire a
calittii imaginii prin micsorarea contrastului si a vizibilittii detaliilor fine.
Determinrile experimentale au artat c vizibilitatea relativ a zgomotului
de fluctuatii v
r
functie de nivelul de luminant B raportat la luminanta
maxim B
max
, are forma din figura 1.3, maximul este pentru nuante de gri
nchis 0,238 =
B
B
max
.
Pe imaginea deschis (alb), zgomotul se observ mai putin. Acest fapt are
consecint n stabilirea standardului de modulatie. Modificrile asupra
calittii imaginii pot fi apreciate si prin micsorarea numrului de gradatii de
gri ce pot fi observate distinct n functie de raportul semnal/zgomot (s/z). n
unele camere de luat vederi se face o corectie de zgomot.
2) Zgomotele de interferente - sunt variatii spatiale ale luminantei
imaginii (forma MOIR) stationare sau n miscare si sunt datorate unor perturbatii produse de semnale periodice care se
suprapun semnalului de imagine pe canalul de transmisiune sau n receptor.
Zgomotele de frecvent foarte joas, apropiat de frecventa cmpurilor, (cum
ar fi frecventa de retea f = 50 Hz), sau un multiplu mare de frecvent a
liniilor vor produce perturbatii putin vizibile. De asemenea, perturbatiile
avnd ca frecvente multipli de frecvent a cmpurilor sau/si de frecvent a
liniilor, produc forme stationare pe imaginea afisat. S-a constatat c
perturbatiile stationare cu 8 dB mai mari dect cele n miscare produc aceeasi
nruttire a imaginii.
3) Zgomotul de cuantizare este o categorie particular de zgomot,
corelat cu imaginea, rezultat n urma procesului de digitizare a imaginii. El
poate fi fcut suficient de mic pentru a nu afecta calitatea imaginii.


1.4. Notiuni de colorimetrie
Colorimetria este tehnica de msurare cantitativ a culorii.

1.4.1. Mrimi subiective si obiective ce caracterizeaz culoarea
O culoare se caracterizeaz din punct de vedere al senzatiei provocate prin: luminozitate, nuant si saturatie.
Luminozitatea este atributul unei culori care permite s fie clasificat ca echivalent cu una dintre perceptiile
acromatice n domeniul de la negru la alb; ea poate fi pus n corespondent cu mrimea obiectiv luminant (B).
Nuanta sau tonul culorii, este legat de lungimea de und dominant (ld) a unei radiatii monocromatice, care
este cea mai apropiat ca ton de culoarea respectiv.


Fig. 1.3
3.4

Saturatia exprim diferenta relativ dintre o culoare pur (o radiatie monocromatic) si culoarea alb.
Mrimea obiectiv corespunztoare este puritatea [0,1]
B
B
= p
d
e

, p=0 corespunde la alb, p=1 la culoarea saturat .


1.4.2. Amestecul culorilor
Amestecul a mai multor culori creeaz senzatia unei alte culori. Exist dou moduri de amestec al culorilor:
substractiv; aditiv.
n amestecul substractiv, din lumina alb se extrag cu ajutorul unor filtre radiatiile corespunztoare unor
anumite culori, obtinndu-se o lumin colorat.
Amestecul aditiv presupune suprapunerea mai multor radiatii pentru a produce o senzatie de culoare care nu
este legat fizic de culorile componente. Ex: proiectnd pe un mediu difuzant o radiatie rosie si una verde vom percepe
o radiatie galben, cu toate c n radiatia reflectat nu exist nici o component avnd lungimea de und
corespunztoare unei radiatii monocromatice galbene.
Suprapunerea poate fi obtinut ntr-unul din modurile urmtoare:
a) optic - adic radiatiile componente se nsumeaz pe aceeasi zon spatial si exist n acelasi timp (exemplu:
afisarea imaginilor prin proiectie).
b) spatial - cnd zonele pe care se proiecteaz radiatiile sunt diferite, dar suficient de apropiate (sub limita de
rezolutie). (Ex: cinescoapele tricrome).
c) temporal - pe aceeasi zon spatial radiatiile sunt succesive n timp, viteza de succesiune fiind suficient de mare
pentru fuzionarea senzatiilor (frecventa de succesiune este mai mare dect frecventa critic). (Ex: sistemele
secventiale de televiziune color).
1.4.3. Sensibilitatea spectral relativ a ochiului
Ochiul uman normal nu este un organ liniar n ceea ce priveste variatia lungimii de und si a intensittii
luminoase. Pentru iluminri relativ mari (pentru televiziune) sensibilitatea maxim se manifest pentru culori cu mai
mari (curba continu din figura 1.4) fat de iluminri reduse (curba punctat). Se observ c ochiul este mult mai
sensibil la culorile din regiunea mijlocie a spectrului vizibil (verde - galben), dect la cele care se situeaz la margini
(rosu si n special albastru).














1.4.4. Colorimetria tricromatic. Legile lui GRASSMAN

Se constat c prin amestecul a trei culori fundamentale (numite si culori primare), se obtin un numr mare de
culori diferite. Se pot utiliza o infinitate de culori primare, dar s-au preferat rosu (RED), verde (GREEN) si albastru
(BLUE).
n colorimetria tricromatic actioneaz trei legi (axiome), atribuite lui Grassman, enuntate nc din 1850:
1) Orice culoare C se poate obtine prin amestecul aditiv al celor trei culori primare P
1
, P
2
, P
3
. Aceast lege
se poate reprezenta prin ecuatia colorimetric: C = o
1
P
1
+ o
2
P
2
+ o
3
P
3
n care s-a notat cu o
i
cantitatea luat din
culoarea Pi .Coeficientul oi se mai numeste si tristimul cromatic.
2) Amestecul culorilor are proprietatea de luminozitate, adic:
a) KC = Ko
1
P
1
+ Ko
2
P
2
+ Ko
3
P
3
, K fiind un factor de multiplicare sau de divizare a luminantelor
culorilor primare. Aceast lege exprim independenta luminantei.
b) Dac C1 = C2 si C3 = C4, atunci C1 + C3 = C2 + C4.
3) Luminanta amestecului de culori este egal cu suma luminantelor componentelor: B
c
= B
P1
+B
P2
+ B
P3
.
Vizibilitate relativ
1
0
0.9
0.46
0.17
470
535

670
Fig. 1.4
albastru verde rosu


culori primare n TVC
sisteme RGB-TV

3.5

Culorile primare sunt liniar
independente. Ex: nu putem obtine culoarea P3,
oricum am combina P1 si P2. Culorile primare
au fiecare cte o culoare complementar, cu
care prin combinatie rezult culoarea alb; Ex:
Rosu + Turcoaz (B+G, Cyan); Verde + Magenta
(R+B, Mov); Albastru + Galben.
1.4.5. Triunghiul culorilor
Folosirea sistemului tridimensional
creeaz o serie de dificultti n calculul
cromaticittii unei culori si de aceea se prefer
reprezentarea cromaticittii ntr-un plan. Se alege
un plan care s treac prin cele trei axe de
coordonate ale unui triedru, egal deprtate de
centrul O, distanta fiind egal cu unitatea.
Sectiunea de plan cuprins ntre cele trei axe
formeaz triunghiul culorilor, ale crui vrfuri
corespund culorilor primare alese (n particular
RGB). Coordonatele punctelor, unde vectorul
corespunztor unei culori particulare C
intersecteaz acest plan, vor respecta caracteristicile cromatice ale culorii respective. Dac aceste coordonate le notm
cu X, Y, Z, se poate demonstra c X + Y + Z = 1. Se mai pot demonstra urmtoarele relatii ntre X, Y, Z si tristimulii
cromatici o
1
, o
2,
o
3
:
o o o
o
3 2 1
1
+ +
= X ,
o o o
o
3 2 1
2
+ +
= Y ,
o o o
o
3 2 1
3
+ +
= Z X, Y, Z se numesc coeficienti tricromatici.
Orice culoare din interiorul triunghiului se poate scrie n functie de culorile primare, astfel:
ZP
+
YP
+
XP
= C
3 2 1
, dac o
1
= o
2,
=o
3
, adic cele trei culori se amestec cu cantitti egale, rezult: X = Y = Z =
1/3, ceea ce nseamn c punctul reprezentativ al culorii obtinute este centrul de greutate obisnuit al oricrui triunghi
plan, adic locul de intersectie al medianelor triunghiului. Acest punct corespunde culorii albe.
1.4.6.Sisteme colorimetrice
Prin conventii internationale au fost alese mai multe seturi de culori primare standard:
1) sistemul de culori primare spectrale (RGB), Comisia International de Iluminare (CIE) a stabilit urmtoarele
culori primare spectrale: rosu 700 nm; verde 541,6 nm;albastru 435,8 nm.
Din pcate, sistemul RGB are dezavantajul major de a prezenta coeficienti tricromatici negativi pentru un
domeniu apreciabil de culori, ceea ce ngreuneaz calculele fcute n colorimetrie. De aceea, CIE a ales alt sistem:
2) sistemul XYZ - care are trei culori primare fictive, care au acelasi ca la RGB, care au o saturatie mai mare
dect a valorilor spectrale. Toti coeficientii tricromatici au numai valori pozitive, adic toate culorile reale se gsesc n
interiorul triunghiului XYZ. Dou dintre culori (X si Z) au o strlucire fotometric nul, deci luminanta culorii va fi
reprezentat de Y.
n televiziune nu se pot alege culorile RGB propuse de CIE, deoarece ochiul are o sensibilitate mai redus
pentru rosu - 700nm, dar obtinerea unor luminofori corespunztori pentru a fi depusi pe ecranul tuburilor cinescop, este
dificil. Dup un sir de experiente s-a ales sistemul:
3) sistemul RGB - TV -
R
= 620 nm,
G
= 537 nm,
B
= 472 nm. Domeniul culorilor reproductibile este mai
mic dect n sistemul RGB, dar este suficient pentru o imagine de calitate superioar celei din tipografia color si este
comparabil cu cea din cinematografia color. Albul de referint se alege un alb cunoscut sub numele de alb C avnd
coordonatele X = 0,31, Y = 0,316, Z = 374. n raport cu albul de egal energie, albul C are o nuant albstruie.

CAP.2. SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

2.1. Descompunerea imaginii si formarea semnalului alb-negru

2.1.1. Discretizarea temporala si spatiala a imaginii

In capitolul 1 s-a aratat necesitatea transformarii imaginii, reprezentata de vectorul B(x,y,t), in semnal de timp
s(t). Vom privi acest proces de transformare ca un proces de discretizare a functiei tridimensionale B, care poate fi o
imagine monocroma, alb-negru sau una dintre componentele primare ale imaginii color. Discretizarea este temporala si
spatiala. Intr-o prima discretizare, cea temporala, se transforma functia B(x,y,t) intr-o succesiune de imagini statice
numite cadre, care pot fi transmise secvential. Dupa discretizarea temporala, in care am descompus imaginea in cadre,
putem efectua o a doua discretizare a fiecarui cadru pe o retea de puncte ce definesc elementele de imagine. In mod

3.6

practic, procesul celei de-a doua discretizari are loc in doua etape succesive, corespunzatoare celor doua dimensiuni (x,
y).In televiziunea analogica se prefera descompunerea doar dupa axa y, pe linii, pentru axa x folosindu-se un semnal de
timp analogic. In televiziunea digitala se esantioneaza semnalul analogic, deci se folosesc valori discrete pe ambele
dimensiuni x, y.
Pentru o functie de imagine limitata in banda, cu alte cuvinte pentru o imagine cu spectru de frecvente spatiale
limitat, adica avand detalii ce nu pot fi oricat de mici, este suficienta cunoasterea valorilor pe care le ia luminanta intr-
un numar de puncte distribuite pe o retea suficient de deasa, pentru ca din aceste valori sa putem reconstitui (in mod
exact) imaginea originala. Se poate arata ca frecventa maxima existenta in semnalul obtinut prin discretizarea imaginii
in elemente de imagine si transmiterea secventiala a acestora este
T
c
2
N
y
N
x
=
f
max

, unde T
c
este intervalul de timp
alocat transmiterii unui cadru compus din N
x
elemente de imagine orizontala si N
y
linii. Pentru o imagine de dimensiune
H pe axa x si V pe axa y, rezulta N
x
=HW
1
si N
y
=VW
2
, unde W
1
si W
2
sunt frecvente spatiale, adica inversul distantei
intre doua puncte succesive pe orizontala, respectiv pe verticala (intre doua linii succesive).

2.1.2. Frecventa cadrelor si numarul de linii

In stabilirea valorii frecventei cadrelor f
c
trebuie sa se tina seama de caracteristicile destinatarului informatiei.
Frecventa f
c
nu ar trebui sa depaseasca frecventa f
m
de perceptie a miscarilor, si in acelasi timp trebuie sa depaseasca
valoarea critica de fuziune. Necesitatea de a elimina zgomotele de interferenta datorate retelei de alimentare cu energie
electrica, a dus la adoptarea f
c
=f
retea
=50Hz la noi (sau f
c
=60Hz in SUA). In timpul unui cadru T
c
=1/f
c
trebuiesc
transmise toate liniile ce compun imaginea. Notand cu Z numarul de linii in care este descompusa imaginea, rezulta
timpul disponibil pentru transmiterea unei linii T
H
=T
c
/Z, respectiv frecventa liniilor f
H
=Zf
c
.
Numarul de linii Z se determina din rezolutia necesara pentru redarea detaliilor in conditiile in care
observatorul priveste imaginea de pe ecranul TV la distanta minima (pentru a observa detaliile), insa fara a fi necesara
urmarirea diferitelor regiuni prin miscarea capului. Aceasta impune un unghi total de vedere pe verticala o=(10...14),
echivalent cu distanta L =(4...6)h, unde h este inaltimea imaginii. Rezulta 600...840 =
1/60
...14 10
= = Z

o
linii,
unde =1`=1/60

este unghiul minim format de doua detalii la limita de perceptie. Valoarea standardizata aleasa si in
functie de realizarea practica a sincrogeneratorului este la noi de Z=625 linii=5
4
.

Frecventa maxima existenta in semnalul obtinut se poate determina presupunand o rezolutie identica pe cele
doua dimensiuni, adica W
1
=W
2
=Z/V. Cu N
y
=Z=>
f
c
pZ
2
1
=
f
c
Z
V
H
2
1
=
f
c
1
2
Z
W
1
H
=
2T
N
y
N
x
=
f
max
2 2
=

,
in care s-a notat H/V=p=raport de aspect, standardizat initial la valoarea p=4/3. Pentru valorile standard =>
f
max
=13MHz.
Desi initial in televiziune era folosit p=4/3 ca si in cinematografie, din considerente de reducere a energiei de
deflexie s-a adoptat in TV, p=5/4, pierzandu-se 6% din latimea imaginii cinematografice, daca se umple ecranul pe
verticala.

2.1.3. Semnalul de imagine

Procesul de descompunere a imaginii in cadre si linii, avand ca rezultat formarea semnalului s(t), poarta
numele de explorare. Pentru simplitate se adopta explorarea liniara, cu viteza uniforma incepand de la stanga la dreapta
si de sus in jos. Fiecare cadru este explorat linie cu linie. Intervalele de timp necesare pentru "intoarcere", adica
readucerea fasciculului de electroni de la dreapta la stanga si din partea de jos in partea de sus, sunt neutile, deci se iau
cat mai mici, fiind dictate de considerente de putere in circuitele de deflexie. Semnalul s(t) care se obtine prin
explorarea suprafetei imaginii si care este determinat in mod univoc de luminanta acesteia poarta numele de semnal de
imagine.
3.7

Daca semnalul este maxim pentru luminanta (stralucire) maxima se spune ca semnalul video este pozitiv. Daca
semnalul este minim pentru stralucire maxima, semnalul video este negativ. Atributul negativ sau pozitiv nu are
legatura cu polaritatea tensiunii semnalului. Luminanta fiind o marime nenegativa, semnalul video este de o singura
polaritate.
Valoarea medie a semnalului sau componenta continua pe o durata data reprezinta luminanta medie existenta
in imagine. Deoarece componenta continua nu se transmite in televiziune, ea va fi refacuta in receptoarele TV.

2.1.4. Semnalele de stingere si sincronizare

Semnalele de stingere asigura stingerea fascicolului de electroni din timpul intoarcerilor pe orizontala si pe
verticala. Pentru ca sa nu apara urmele fasciculului de electroni pe ecran spotul trebuie stins, deci nivelul semnalului va
fi inferior nivelului de negru pentru semnal video pozitiv. Vor exista semnale de stingere pe orizontala (B
H
), respectiv
pe verticala (B
V
). (B de la blancare)
Semnale de sincronizare. Reconstituirea fidela a imaginii impune o sincronizare perfecta a sistemelor de
baleiere de la receptie cu cele de la captarea imaginii. Din cauza preciziei relativ scazute a oscilatoarelor care determina
frecventa de explorare, se transmit doua semnale de sincronizare: pe verticala S
V
si pe orizontala S
H
. Duratele de
stingere orizontala si verticala care nu poarta nici o informatie asupra imaginii propriu-zise, sunt folosite si pentru
inserarea semnalelor de sincronizare. Necesitatea la receptie a semnalelor S
V
si S
H
impune diferentierea lor fie prin
amplitudine, fie prin durata. S-a ales cea de-a doua solutie, pentru a nu mari in mod inutil amplitudinea semnalului.

2.1.5. Semnalul video complex.

Semnalul obtinut prin insumarea semnalului de imagine, a semnalelor de stingere si a celor de sincronizare
poarta numele de semnal video complex. Se prezinta forma unui astfel de semnal pentru semnal video pozitiv in figura
2.2.



















Nivelul de alb corespunde valorii maxime a semnalului (1V
vv
standard), iar nivelul impulsurilor de
sincronizare valorii minime (ceea ce permite refacerea nivelului de "0" pentru componenta continua). Diferenta intre
nivelul de negru si cel de stingere reprezinta un spatiu de garda (sau de protectie). Se remarca durata B
V
>> B
H
si S
V
>>
S
H
. Se observa transmiterea S
H
si pe toata durata B
V
, inclusiv pe durata S
V
, in acest caz prin cresterea S
H
.


2.1.6. Explorarea intretesuta

Valoarea foarte mare a frecventei semnalului video a impus cautarea unor solutii pentru micsorarea, pe cat
posibil, a acesteia fara a afecta calitatea imaginii. Micsorarea numarului de linii ar duce la micsorarea rezolutiei imaginii
reproduse si deci nu este aplicabila. Micsorarea frecventei cadrelor este posibila fara inrautatirea redarii miscarilor, dar
imaginile reproduse in acest mod ar da senzatia de palpaire, care este obositoare si deci solutia este deasemeni
inacceptabila.
Solutia actuala este urmatoarea: se baleiaza suprafata imaginii din doua in doua linii in intervalul de timp care
fusese alocat unui cadru, iar restul de Z/2 linii (intercalate cu primele) se baleiaza intr-un interval ulterior de aceeasi
durata. Se ajunge la o explorare intretesuta in care discretizarea intregii suprafete a imaginii se face intr-un interval de
timp de doua ori mai mare. Frecventa cadrelor se reduce de doua ori, fara ca palpairea sa fie apreciabila deorece s-a
redus aria suprafetei care palpaie. Imaginea care se exploreaza cu jumatate din numarul total de linii z, poarta numele de
semicadru sau camp. Un cadru este compus deci din 2 campuri si frecventa campurilor, f
v
, trebuie sa fie cel putin egala
cu frecventa critica de fuziune. Frecventa cu care se transmite intreaga suprafata a imaginii (frecventa cadrelor) se

linie activa
Nivel De Alb
1
Nivel De Negru
Stingere
Sincro
Impuls de Sinconizare
verticala


PERIOADA DE INTOARCERE
PE VERTICALA


Scari diferite de timp fig. 2.2.
3.8

reduce la jumatate si cu acelasi factor se micsoreaza si frecventa maxima din spectrul semnalului video. S-au incercat si
explorari cu intreteseri de ordin mai mare, adica divizarea cadrului cu 3 sau 4 campuri dar fara rezultate satisfacatoare
din cauza unei palpairi mai accentuate a imaginii si a aparitiei unui fenomen de migrare (deplasare a liniilor pe imagine)
in jos sau in sus, functie de adancimea in care se face explorarea. Pentru a obtine o forma identica in cele 2 campuri a
semnalului care comanda deflexia este necesar ca explorarea sa inceapa si sa se termine la acelasi nivel vertical, lucru ce
se poate obtine prin alegerea unui numar impar de linii (z=625 pentru norma noastra).


In figura 2.3 s-a reprezentat traseul liniilor de explorare intretesuta cu un numar redus de linii (Z=7). Unul
dintre campuri, denumit campul liniilor impare (sau camp impar), incepe cu o linie intreaga si se sfarseste cu o jumatate
de linie, in timp ce campul liniilor pare (sau camp par) incepe cu o jumatate de linie si se sfarseste cu o linie intreaga.
Fata de situatia idealizata din figura, in care intoarcerile pe orizontala si verticala se fac instantaneu, in cazul real
intoarcerile pe orizontala au o mica panta, iar intoarcerea pe verticala se face intr-un interval finit, constituit dintr-un
numar intreg de linii (25 de linii pentru camp impar + 25 de linii pentru camp par = 50 de linii invizibile). Pe ecran sunt
vizibile 625-50=575 linii. Se prezinta situatia pentru un cadru, conform numerotarii OIRT, in figura 2.4.
Conform recomandarii CCIR (Comitetul Consultativ International de Radio si Televiziune), liniile si cimpurile
sunt numerotate dupa cum se succed in timp in felul urmator: prima linie este linia care incepe cu frontul anterior al
impulsului de sincronizare campuri, fiind linia cu care se incepe intoarcerea pe verticala in vederea explorarii cimpului
1 (figura 2.5).
Campul 1 se considera cel la care frontul anterior al impulsului de sincronizare campuri coincide cu inceputul
liniei si cuprinde liniile 1-312,5 , iar campul 2 (in care impulsul de sincronizare campuri este deplasat cu o jumatate de
linie fata de impulsul de sincronizare linii), cuprinde liniile incepand cu a doua jumatate a liniei 313 pana la 625.Din
cele Z=625 linii de explorare pe cadru, sunt stinse 50 linii (cite 25 de linii in fiecare camp), 575 de linii fiind active.
Rastrul vizibil pentru campul 1 incepe cu a doua jumatate din linia 23 si se termina cu linia intreaga 310, iar pentru
campul 2 incepe cu linia intreaga 336 si se termina cu jumatate de linie din linia 623. Liniile 1-22,5 si 311-312,5 din
campul 1 si 312,5-335, 622,5-625 din campul 2 sunt stinse.
fig. 2.3
3.9





fig. 2.4
fig. 2.5.
3.10


Pentru realizarea unei explorari intretesute corecte este necesar ca spotul de explorare sa parcurga mereu
acelasi traseu, adica o curba inchisa. In consecinta intre frecventa liniilor f
h
si frecventa campurilor f
v
(respectiv
frecventa cadrelor f
c
) trebuie sa existe relatia:
15625Hz = 50
2
625
=
f
2
Z
=
f
Z =
f V C H
si s 64 =
f
1
= T
H
H

Intreteserea explorarii determina urmatoarele efecte:
1) Micsorarea rezolutiei verticale
Detaliile verticale situate la limita de rezolutie, ca in figura 2.6, pot fi redate corect daca o linie a fascicolului
de explorare se suprapune cu detaliul (1), sau pot fi redate cu latime dubla daca detaliul este ca in cazul (2). Deoarece
pozitia fascicolului de explorare este aleatoare in raport cu detaliile de acest tip si redarea detaliilor verticale poate fi
redusa cu un factor denumit factor KELL (care va micsora si banda de frecventa asemnalului transmis).







2) Necesitatea impulsurilor de egalizare pe durata stingerii verticale:
In receptor, pentru sincronizare, este necesara separarea impulsurilor de sincronizare verticala de cele
orizontale, separare care se realizeaza tinand cont de duratele aferente ale impulsurilor, printr-un circuit de integrare cu
condensator. Alegerea explorarii intretesute cu un numar impar de linii face ca pozitia impulsului de sincronizare
verticala in raport cu impulsurile de sincronizare orizontala sa fie diferita in campurile pare fata de campurile impare.
Aceasta duce la tensiuni diferite pe condensatorul de integrare, ceea ce determina, in cazul declansarii B
V
cu ajutorul
unui circuit prag, aparitia unui decalaj in timp. Pe ecran ea inseamna decalarea intregului camp par in raport cu cel
impar, deci apropierea liniilor celor doua campuri, fenomen cunoscut sub numele de imperecherea liniilor. Rezolutia
verticala se micsoreaza. La limita, cand cele doua campuri ar avea liniile suprapuse, situatia ar fi similara unei explorari
cu jumatate din numarul de linii. Fenomenul se elimina prin inserarea inainte, in timpul si dupa impulsul de sincronizare
verticala a unor impulsuri suplimentare, numite impulsuri de egalizare. Se folosesc denumirile de impulsuri de
preegalizare si postegalizare.

3) Modificarea imaginilor in miscare, doar la sistemele experimentale de TV, cu frecventa cadrelor mai mica
(cca. 10Hz). Un obiect ce se misca in directie verticala va fi redat alungit, deoarece la aceste sisteme se foloseste o
memorie pentru campul anterior.

2.2. Spectrul semnalului de televiziune

2.2.1. Componenta medie a semnalului

O prima particularitate a semnalului video consta in prezenta in semnal a unei componente continue care
contine informatia privitoare la valoarea medie a luminantei imaginii.
Pierderea sau neutilizarea componentei medii a semnalului in afisarea imaginii are implicatii importante atat
asupra calitatii acesteia, cat si asupra sistemului de transmisie. Pentru a intelege mai bine lucrurile vom considera cazul
a doua imagini limita: una constituita intr-o linie alba pe un fond intunecat, iar cealalta in care linia este neagra pe fond
alb (figura 2.7.a). Semnalele corespunzatoare celor 2 imagini sunt date in figura 2.7.b, in care componenta medie a fost
respectata si in figura 2.7.c, in care componenta medie este nula.















fig.2.7
a).
b).
c).
1
2
1)
1
2
2)
fig. 2.6.
3.11

Consecintele sunt urmatoarele:
1) Afisarea imaginilor pe baza semnalelor fara componenta continua determina alterarea nivelelor de gri.
Ex: nivelul de gri din prima imagine si cel de alb in a doua sunt redate prin nivele de gri foarte apropiate.
2) Transmiterea fara componenta continua necesita o gama dinamica mai mare (cu 50% pentru o componenta
continua 60-70% din semnal).
3) Raportul semnal/zgomot va fi mai scazut in cazul transmiterii fara componenta medie a semnalului.
Componenta medie a semnalului poate fi refacuta datorita unui nivel cunoscut in CVBS, cel al impulsului de
stingere, care nu este dependent de continutul imaginii.
Spectrul de frecvente al componentei medii este determinat de observatia ca la afisarea unei imagini care are
variatii de luminanta medie cu o frecventa mai mare de 2-3Hz aceasta este perceputa cu licariri suparatoare. Deci
domeniul de frecvente al componentei medii este 0...(2-3)Hz.

2.2.2. Limitele si structura spectrului semnalului

Frecventa maxima evaluata in capitolul 2.1.2. (f
max
=13Mhz) trebuie corectata tinand seama de coeficientul
Kell, (k) si de explorarea intretesuta (ideal f
max
=6.5Mhz). Rezulta f
max
k 7,37 Mhz. Pentru standardele D si K, la care a
aderat si tara noastra, f
max
=6Mhz ceea ce inseamna un factor Kell k=0.81 (mai mare decat k
optim
=0.64).
Semnalul video pentru o imagine statica are o structura discreta a spectrului, cu componente avand numai
frecvente multipli de frecventa liniilor f
H
si de frecventa campurilor f
V
.
Frecventa minima (fara componenta medie) ar corespunde imaginii cu continutul cel mai mic de detalii
(jumatate neagra, jumatate alba). Semnalul video corespunzator este un semnal dreptunghiular cu periodicitatea
campurilor, iar f
min
=50Hz.
O imagine in miscare va determina benzi inguste axate in jurul multiplilor f
H
si f
V
. Componentele spectrale de
frecventa mare sunt de amplitudine foarte mica, ceea ce permite limitarea spectrului semnalului si folosirea regiunii
frecventelor mari pentru intercalarea unor componente care poarta alte informatii (semnale de crominanta in TVC).







































3.12



















Cap.3 TRANSMISIA SI RECEPTIA SEMNALELOR DE TELEVIZIUNE

3.1. Transmisia semnalelor de televiziune

Prin aceasta se intelege transmisiunea semnalelor complete de TV, adica a semnalului complex de televiziune (CVBS)
si a sunetului aferent. Transmisiunea imaginii se poate face in VF (in banda de baza) sau in RF, in diverse benzi, prin
diverse medii de transmisiuni.
3.1.1. Transmisiunea imaginii in VF
Se foloseste pe distante scurte (zeci, sute de metri) intre camere si carele de reportaj sau intre studiouri si un
control general, sau mai rar, de ordinul kilometrilor, intre un centru de televiziune si un emitator. In oricare dintre
cazuri, transmisiuneaq se face pe cabluri coaxiale, care sunt caracterizate prin:
1) Impedanta caracteristica Z
C
. De regula Z
C
= 75O si in cazul cuprului
d
D
log

138
=
Z
r r
c
, unde e
r
=
permitivitatea electrica relativa a izolantului, D = diametrul interior al camasii exterioare, d = diametrul conductorului
central;
2) Variatia impedantei caracteristice cu frecventa Z
C
= f(=);
3) Valoarea si variatia timpului de intarziere de grup t
g
. Variatia lui arata defazajele diferite suferite de semnale
la frecventele joase si inalte din spectrul de VF.
4) Atenuarea pe unitatea de lungime.
tg f
10
9 +
Z
R
4,35 a
r r
8 -
C
~ ;in care: R = rezistenta distribuita; f = frecventa; tg o = factorul de pierderi;" a"
este de ordinul 0,03 dB/m la f = 10 MHz.
OBS. In primul rand trebuie asigurata adaptarea in domeniul de VF pentru ca, coeficientul de reflexie K sa fie
cat mai mic.
Pentru lungimi de cabluri de peste cativa zeci de metri trebuie compensata atenuarea si intarzierea de grup cu
ajutorul unor amplificatoare si retele de corectie. Pentru lungimi de pana la cativa zeci de metri nu este necesara decat
inchiderea cablului pe o rezistenta egala cu impedanta caracteristica (75O). Pentru cuplarea a doua monitoare de
exemplu la o camera se poate folosi schema din figura 6.1.
Daca la iesirea din camera U = 1 V
vv
, la monitoare ajunge doar U=2/3.3/4=0,5V
vv
, atenuarea fiind a = 20 lg1/2 = -6 dB.
OBS>. La deconectarea unui monitor, se monteaza o rezistenta egala cu 75 O in locul lui.


Fig 3.1
3.13


100%
75%
70%
10%
t
nivel sincro (S)
nivel stingere(B)
nivel negru(N)
nivel alb(A)
Fig.3.2

5) Variatia atenuarii cu frecventa.
6.1.2. Transmisiunea in RF\
Transmisiunea semnalelor de imagine se poate face in RF intr-una dintre benzile rezervate transmisiunilor de
TV prin:
1) radiatie;
2) prin cablu coaxial, intr-un singur sens sau bidirectional;
3) prin fibre optice.
Transmisiunea prin cablu a semnalelor de TV se practica intr-un singur sens (sau unidirectional), in cazul
legaturilor intre un centru TV si un emitator TV, intre un centru si o instalatie de distributie pe cablu CATV (Common
Antenna Television), sau intre ultima si abonati. Se pun aceleasi probleme ca in VF, cu deosebirea ca atenuarile sporesc
cu frecventa. La anumite distante se introduc amplificatoare corectoare pentru compensarea atenuarii. In sistemele
iterative sau bidirectionale (two way cable TV), care au aparut recent, transmisiunea de date catre abonati (printre care
si de semnale TV) se face la frecvente mai mari de 50 MHz, la frecvente mai mici fiind amplasate canalele de intoarcere
de la abonati pentru cereri de informatii, servicii de plati, comenzi, rezervari, etc.
In cazul transmisiunii prin radiatie sunt prevazute mai multe benzi de TV. In Europa aceste benzi sunt situate
in diverse domenii de frecventa si fiecare banda cuprinde un numar de canale de TV astfel (pentru standardul nostru -
norma D, K -OIRT):
1) domeniul FIF (foarte inalta frecventa) sau VHF ( MB );
- banda I TV - 48 ... 66 MHz - canalele 1, 2;
- banda II TV - 76 ... 100 MHz - canalele 3 ... 5;
- banda III TV - 174 ... 230 MHz - canalele 6 ... 12.
2) domeniul UIF (ultra inalta frecventa) sau UHF ( A, MB):
banda IV TV - 470 ... 528 MHz -
canalele 21 ... 60;
banda V TV - 582 ... 960 MHz -
canalele 21 ... 60.
3) domeniul SIF (super inalta
frecventa) - banda VI TV - 11,7 ... 12,5
GHz.
Un canal TV ocupa 8 MHz, pentru
transmisiunea de imagine si sunetul aferent.
Dat fiind ca pentru transmisiunea
imaginii se foloseste MA, ca banda
semnalului in VF este de 6 MHz si ca s-a
acceptat o latime de canal de 8 MHz, este
evident ca nu se va face o transmisie clasica
de MA cu BLD (banda laterala dubla), ci o
transmisiune cu BL partial suprimata, deci
transmisiune cu test de banda laterala RBL
(sau VSB = vestigial side band). Acest tip de MA - RBL este cunoscut ca tipul A 5b. In figura 3.3 se arata structura
canalului de TV (cum trebuie sa fie ocupat de programul emis de la un emitator de imagine si sunet pentru TV) in cazul
normei D, K (OIRT).
Se observa ca BLS se trasmite in intregime, iar BLI este partial suprimata. Sunetul se transmite cu MF. Ecartul
intre cele doua purtatoare este 6,5 MHz (la CCIR: 5,5 MHz, norma B, G). Modulatia MA este negativa, in sensul ca la
3.14

varf de modulatie a purtatoarei corespunde negrul, respectiv nivelul S
H+V
din semnalul CVBS, si la fund de modulatie a
purtatoarei - albul din semnal, ca in figura 3.2.
Pentru a nu apare patrunderea imaginii pe sunet (sub forma de brum, in special la subtitrarea imaginii),
semnalul de alb la emitator nu se reduce niciodata sub 10-12% din valoarea de varf. In diverse tari sunt acceptate
diverse norme notate A...N, cu particularitatile lor.

Prin caracteristica globala de transmisiune se intelege produsul caracteristicilor de transmisie si receptie.
Caracteristica obtinuta trebuie ca dupa demodulare sa asigure spectrului semnalului de videofrecventa original.
Admitem pentru inceput o caracteristica globala de transmisiune de forma celei din figura 3.3. Se observa ca pana la
1,25 MHz in jurul f
pi
, transmisiunea se face cu ambele BL, iar pentru frecvente mai mari cu BLU. Daca se face o
demodulare simpla cu dioda (demodulare cu anvelopa), se observa ca pana la 1,25 MHz ambele BL contribuie la
refacerea semnalului detectat, iar mai departe numai una dintre benzi. Se obtine o accentuare a frecventelor video joase.
De asemenea se obtin si distorsiuni
de cuadratura, care pot fi evitate prin
demodulare de produs sincrona si cu defazaj
nul, intre semnalul video si purtatoarea de
imagine refacuta. Pentru evitarea accentuarii
frecventelor joase, caracteristica receptorului
se alege cu atenuare progresiva in jurul
purtatoarei, ca in figura, avand valoare 1/2 la
f
pi
, respectiv o atenuare de 6 dB. Aceasta
caracteristica in jurul f
pi
se numeste de tip
Nyquist, sau cu flanc Nyquist.
In receptoarele de televiziune
moderne se face o demodulare de produs cu
ajutorul unui CI care contine un multiplicator
analogic (ex: TDA 440). Aici se inmulteste
semnalul asa cum soseste cu purtatoarea
extrasa cu ajutorul unui FTB centrat pe 38 MHz. Intrucat nu se introduce nici un defazaj, si demodularea este sincrona,
se evita distorsiunile de cuadratura.
3.1.3. Transmisiunea sunetului asociat
Sunetul pe un canal. Dupa cum s-a aratat, programul sonor asociat imaginii se transmite in cazul TV
comerciale prin modularea MF a unei purtatoare situate la partea superioara a spectrului de imagine. Transmisiunea cu
MF, care asigura la locul de receptie un raport s/z mai bun ca in MA, permite ca puterea emitatorului de sunet sa fie mai
mica decat a celui de imagine. Ca in orice transmisiune MF, se foloseste accentuarea - dezaccentuarea frecventelor
audio inalte.
Sunetul pe doua canale (ZWEITON). Se poate asigura fie transmisiune mono, fie stereo, fie transmisiune
simultana in doua limbi. Se asigura compatibilitate cu transmisiune normala de sunet din TV si se transmite un indicativ
pentru ca decodorul din receptor sa recunoasca modul de lucru. S-au propus mai multe sisteme, dintre care pentru
normele B si G (CCIR) s-a introdus sistemul cu doua purtatoare de sunet (figura 5) situate la 5,5 MHz, respectiv
5,7421875 MHz (diferenta de 2421,875 kHz este a 31-a armonica jumatatii frecventei de linii). Pentru recunostere se
introduce la emitator un semnal pilot de 54,6875 kHz (7 x f
H
/2, care este nemodulat in cazul mono, modulat cu 117,5
Hz (f
H
/133) pentru stereo si cu 274,1 Hz
(f
H
/57) pentru doua limbi.
De la studio la emitator se
transmite un cuvant de cod cu doi biti pe
linia 16 a semnalului CVBS, care sa indice
emitatorului tipul de transmisiune. Semnalul
pilot moduleaza a doua purtatoare cu semnal
de recunostere cu o deviatie de frecventa de
+/- 2,5 kHz.
Din motive de compatibilitate, in
cazul transmisiunii stereo, semnalul mono
(M) se obtine prin matriciere la emitator. Pe
primul canal se transmite semnalul M =
(L+R)/2, in timp ce pe al doilea canal se
transmite doar semnalul R, situatie diferita
de cazul transmisiunii din radiodifuziunea
stereo.
Semnalul de sunet poate fi transmis
digital cu ajutorul modulatiei de impulsuri in
cod, in timpul impulsurilor de sincronizare linii ale semnalului video analogic, de unde rezulta transmisiunea SIS.
3.2. ACOPERIREA TERITORIULUI
3.15

Cu cat creste frecventa undelor electromagnetice din domeniile FIF, UIF, SIF, propagarea acestora se apropie
de conditiile de propagare optica. Zona de serviciu a unui emitator va fi de numai 60 - 70 km. Doar cu antene amplasate
pe inaltimi se poate indeparta orizontul. Din straturile superioare a ionosferei nu se mai reflecta prin refractie succesiva
nimic la sol. Totusi, prin fenomenul de difuzie troposferica sau ionosferica, se pot stabili unele legaturi.
3.2.2. Antene de emisie
Ca urmare a conditiilor de propagare amintite, antenele de emisie vor avea o caracteristica de directivitate care
concentreaza energia radianta la suprafata solului. Pentru aceasta se folosesc mai multe etaje de antene dispuse la
distanta l/2 pe verticala.
In plan orizontal, antenele trebuie sa aiba caracteristica omnidirectionala daca sunt situate in centrul unei zone
cvasicirculare care trebuie acoperita, sau caracteristica directiva in functie de zona care trebuie acoperita (in apropierea
unei granite, intr-o depresiune, etc.).
Tipuri de antene:
Se folosesc antene de tip fluture, formate din doua panouri cu dipoli/2, dispiuse la 90 geometric si
alimentate cu defazaj electric de 90, sau antene cu panouri in . In cazul unei caracteristici omnidirectionale, se
amplaseaza patru panouri cu antene in la cate 90, pe un pilon, acestea fiind alimentate in faza si cu puteri egale. Daca
se schimba unghiurile dintre panouri si raporturile puterilor de alimentare, se poate modifica caracteristica de
directivitate.
In general, se lucreaza cu polaritate orizontala, polarizarea considerandu-se dupa campul electric E, deci dupa
orientarea dipolului. In unele cazuri se foloseste si polarizarea verticala, de exemplu, pentru a evita interferentele intre
doua emitatoare care transmit pe canale alaturate. Nu se recomanda polarizarea in cazul oraselor cu multe blocuri inalte,
deoarece apar usor reflexii multiple, deci contururi multiple pe imaginea de televiziune.
Parametri
In antenele de televiziune se defineste un castig in raport cu un dipol elementar, castig exprimat in dB. Acest
castig creste cu numarul de etaje ale antenei.
Puterea aparent realizata (PAR) este data de produsul dintre puterea emitatorului si castigul antenei. Desi
emitatoarele au de regula puteri de 10 - 20 kW, cu antene cu castig ridicat se pot obtine puteri aparente mari, de
exemplu PAR = 1 MW.
3.2.2. Emitatoare de televiziune
Acestea primesc semnale de VF si AF si trebuie sa le trimita pe canalul de RF alocat, cu modulatiile respective
(MA - RBL la imagine si MF la sunet) si cu puterea data. Schemele emitatoarelor sunt in general de doua tipuri:
1) Primul tip foloseste cai separate pentru emitatorul de imagine si cale de sunet, amestecand semnalele pe
aceeasi antena, cu ajutorul unei unitati numita diplexer. Pe calea de imagine, modulatia se face la frecventa finala de
emisie, la nivel mic sau mediu de putere, dupa care etajele ce urmeaza trebuie sa fie amplificatoare liniare in clasa B. Pe
calea de sunet, unde se foloseste MF, se poate merge pana la etajul final cu etaje care lucreaza in clasa C.
2) Al doilea tip foloseste modulatia la o frecventa intermediara pentru ambele cai (de regula aceleasi valori de
frecventa intermediara folosite si intr-un receptor de televiziune), dupa care se face translatarea la frecventele de emisie
cu ajutorul unui mixer. Filtrarea unei benzi laterale se face la putere mica.
3.2.3. Translatoare, radiorelee, sateliti
Pentru acoperirea zonelor care nu sunt vazute de emitatoarele de putere mare, cum sunt depresiunile din
regiunile de deal sau cele intramontane, se folosesc translatoare care receptioneaza semnalul emitatoarelor, il
convertesc la o frecventa intermediara, si dupa aceea, dupa o noua mixare il transpun pe alta frecventa de emisie pentru
ca sa nu se influenteze reciproc partea de receptie cu cea de emisie. Puterea este cuprinsa intre 1 W si 1 kW.
Pentru transmisiunea programelor de televiziune de la studiouri la emitatoarele de pe teritoriu se folosesc in
general lanturi de radiorelee, care lucreaza in gama undelor decimetrice si centimetrice. Transmiterea semnalelor de VF
se face cu MF.
De multe ori, sunetul se transmite cu MIC (modulatia impulsurilor in cod, PCM) in timpul S
H
pentru a nu
folosi canale de sunet separate. Aceasta se numeste transmisiune SIS (sunet in sincro). Pentru tarile cu suprafete foarte
mari este uneori avantajos sa se foloseasca in locul radioreleelor o retea de comunicatie prin satelit.
De la o statie de sol se emite semnalul spreun satelit geostationar, de la care se receptioneaza programul
distribuit printr-o serie de statii de sol de receptie, iar apoi, prin emitatoare sau translatoare, se acopera teritoriul. Asa se
procedeaza in Algeria, Zair, India, etc. Se poate folosi un satelit geostationar si pentru receptia directa TV. La sol,
pentru receptie este suficienta o antena parabolica cu diametrul de 0,8 - 1 m (sau la marginea zonelor: 3 - 3,6 m)
Transmisiunea se face cu MF, iar receptia se face in banda VI, in jur de 12 GHz, cu un convertor de la 12 GHz intr-o
noua frecventa intermediara de circa 1 GHz, dispus chiar la baza antenei si cu un echipament adecvat de conversie pe
frecventa unie canal de televiziune obisnuit si de conversie MF/MA, se realizeaza un adaptor care permite intrarea intr-
un receptor obisnuit de televiziune.
3.3. Receptia programelor de televiziune
3.3.1. Generalitati
Receptia programelor de televiziune poate fi:
3.16

1) receptie individuala:
a) cu receptoare obisnuite in domeniile FIF, UIF;
b) cu adaptor pentru domeniul SIF pentru receptia directa de pe un satelit de televiziune;
2) receptie colectiva:
a) cu antena comuna (MATV - master antenna TV), ca in cazul celor folosite la blocurile de
locuinte;
b) cu antene si sistem de distributie comunitar (CATV - Common Antenna TV).
Sistemele CATV se realizeaza prin cablarea unor cartiere, orase sau zone intregi de teritoriu. In mod obisnuit,
transmisiunea se face intr-un singur sens de la centrul de televiziune la abonati. S-a introdus si sistemul bidirectional sau
interactiv, abonatul putand transmite cereri sau putand beneficia de diverse servicii (telefonie,acces Internet).
3.3.2. Antene de receptie si fideri
In cazul transmisiunii prin radiatie, receptia presupune existenta unei antene, a unui cablu de legatura (fider) si
a uni receptor de televiziune. Ca antene de receptie se folosesc de obicei antene de tip Yagi, un dipol in /2 si cu numar
variabil de elemente pasive pentru a asigura castigul dorit. Dimensiunile acestor elemente pentru anumiti parametrii
sunt in general precalculate si sunt date in literatura de spacialitate.
Principalii parametrii electrici ai unei antene de receptie sunt:
1) Castigul G [dB] = 20 lg U
A
/U
0
, unde cu U
A
s-a notat tensiunea furnizata la borna de antena propriu-zisa,
iar cu U
0
s-a notat tensiunea furnizata de antena etalon (in conditii identice de camp si de adaptare la sarcina). Ca antena
etalon se utilizeaza o antena dipol /2 (dipol deschis sau inchis).
Dipolul deschis are distributia de
tensiuni si curent din figura. Acest dipol se
foloseste rar, doar pentru polarizarea
verticala, cu iesirea asimetrica de 75 O,
stalpul de sustinere trecand prin dipol.
Dipolul inchis in /2 are impedanta
la rezonanta de 300 O.
2) Directivitatea unei antene
exprima proprietatile de selectivitate in spatiu
ale antenei respective. Directivitatea se
defineste prin trei parametri electrici:
-raportul fata - spate (notat si RFS);
-caracteristica (sau unghiul) de
directivitate pe orizontala;
-caracteristica de directivitate pe
verticala.
RFS reprezinta raportul dintre
semnalul indus in antena cand ea este orientata spre emitator si semnalul indus in antena cand este rotita cu 180 (cu
spatele spre emitator).
Caracteristica de directivitate in plan orizontal, respectiv vertical, se obtine masurand semnalul indus in antena
functie de orientarea ei fata de emitator. Unghiul in cadrul caruia marimea semnalului nu scade cu mai mult de 3 dB fata
de valoarea maxima se numeste unghiul de deschidere al antenei in planul respectiv. Cele doua unghiuri se noteaza cu
a
E
in planul antenei si cu a
H
in planul perpendicular (pentru polarizarea intermediara).
Antenele de tip Yagi pentru un canal televiziune in FIF sau un grup de 4-6 canale in UIF sunt compuse dintr-
un element activ (dipol numit si vibrator) si mai multe elemente pasive, care modifica putin lungimea dipolului fata de
valoarea /2 (exista si dipoli cu sau /4).
Elementel pasive sunt de doua tipuri:
- directoare ,montate intre vibrator si emitator ( fata antenei), modificand campul electromagnetic in sensul
cresterii intensitatii sale in zona vibratorului ( efectul de lupa);
- reflectoare ,montate in spatele vibratorului ecranand antena fata de semnalele (posibil perturbatoare) de pe
directia opusa emitatorului (ex: reflexii, semnal de pe un canal alaturat, etc.)
Performantele antenelor Yagi sunt in functie de numarul de elemente.
Numar de
elemente

3

4

5

6

7

8

10

1
2

1
7

2
2
Castig [dB]
5

6

7

8

8,5

9

10,2

1
1

1
3

1
6
Pentru castiguri mari se utilizeaza sisteme din doua sau patru antene. Se prezinta cotele unei antene Yagi cu 5
elemente pentru canalele 7, 8, 10, 11 norma D/K - OIRT.


CANAL

lR

lV

lD1

lD2

lD3

dR

dD1

dD2

dD3

lbucla
7 978 815 695 724 717 279 125 181 295 535
3.17

8 937 782 667 695 688 268 120 174 283 515
10 868 724 618 644 637 248 111 161 262 475
11 837 698 595 620 614 239 107 155 252 455
Performante: G = 7 dB, a
E
= 58, a
H
= 80, RFS 14 dB.
Pentru un sistem de doua antene, (ca in figura 4) puterea se dubleaza, deci tensiunea creste cu 3 dB, dar pentru
patru antene tensiunea creste cu 6 dB in conditiile unei sinfazari riguroase a semnnalelor.
Conexiunile sunt executate cu cablu bifilar (panglica simetrica) cu Z
C
= 300 O. Lungimile tronsoanelor l
1
= l
2

se prefera sa fie un numar intreg k de l/2.
Fiderul (feeder) sau cablul de coborare poate fi cablu coaxial cu Z
C
= 75O (asimetric) sau cablu bifilar cu Z
C

= 300 O (simetric).
Caracteristici:
1. 1

f[MHz] 5 10 20 50 700
Cablu bifilar uscat
Atenuare dB/100m
3 4,8 7 13 17
Cablu bifilar ud
Atenuare dB /100m
5,5 9,6 22 50 85
Cablu coaxial 6,5 9,5 14 24 29

Atenuarea cablului coaxial este mai mare ca la bifilar, dar nu este influentata de umiditate. Cablul coaxial asigura o
protectie buna a semnalului fata de perturbatiile electrice ale mediului. Timpul de viata este de circa 8 ani la cablul coaxial
(montat la exterior), fata de circa doi ani la caqblul bifilar. Costul cablului coaxial este de circa 4 ori mai mare ca la cel
bifilar. In practica se foloseste doar cablul coaxial, fiind preferat cel cu armatura exterioara (manta) din fire de cupru
impletite. Atenuarea reala este mai mare decat cea declarata de fabrica constructoare, datorita neadaptarilor impedantelor
caracteristice, care au tolerante in gama 25% ... 300%, in functie si de frecventa. Cablurile mai groase au atenuari mai mici.
Toate tronsoanele de cablu mai scurte (ex: antena - amplificator montat langa antena), trebuie sa fie muptipli de l/2.
Se pune problema adaptarii si simetrizarii fiderului cu antena si receptorul. Acestea se realizeaza cu bucla de linie coaxiala
sau cu un transformator de adaptare si simetrizare. Buclele in /2 sunt selective si deci folosibile doar pentru un canal de
televiziune.
Se realizeaza dintr-un tronson de cablu coaxial astfel:













Fig. 3.9 Fig. 3.10

In calculul dimensiunii l trebuie sa se tina seama de lungimea electrica, care este diferita de cea geometrica datorita
permitivitatii miezului (de regula polietilena cu c
r
= 2,25), care modifica viteza de propagare. Rezulta un factor de scurtare
de 0,66. Pentru micsorarea reflexiilor, in anumite cazuri, da rezultate conectarea unui conductor intre punctele A si M.
Atenuarea adaptarii cu bucla este sub 0,5 dB pe canalul respectiv. Practic, solutia este valabila pentru un grup de canale (ca
si intreaga antena, de altfel), atenuarea fiind mai mica de 1 dB pentru o gama de frecvente de ordinul a 20 MHz in FIF (2
canale) si 50 - 60 MHz in UIF (5 - 6 canale), spre frecventele inferioare canalului pe care este realizata adaptarea.
Transformatoarele de simetrizare pe inel de ferita (pentru FIF) sau in aer (sau cablaj imprimat pentru UIF) se pot
folosi intr-o banda foarte larga, cu dezavantajul unei atenuari de circa 1 dB.
3.4. Receptorul de televiziune
3.4.1. Schema bloc a receptorului de televiziune
A
a
b
M
A
a
b
b
manta
A
A
150O
75O
l(/2)
150O
150O
150O
<=>
1. 2


Receptorul este de tip superheterodina, care lucreaza in regim de supradina, adica cu frecventa f
h
a oscilatorului
local OL mai mare decat frecventa semnalului f
s
. Acest receptor are cale comuna pentru imagine si sunet. De la intrarea de
antena, se intra in selectorul de canale SEL.FIF-UIF. In selector se face o amplificare de RF si, cu ajutorul unui oscilator
local OL si a unui schimbator de frecventa SF, se face translatarea spectrului semnalelor de intrare in frecventa intermediara
FI si odata cu aceasta si inversarea lor ca esalonare in frecventa. Purtatoarele de imagine si sunet f
pi
si f
ps
, f
ps
- f
pi
= 6,5 MHz,
dupa translatarea in FI devin f
ii
si f
is
, f
ii
- f
is
= 6,5 MHz. Dupa selector urmeaza calea de amplificare comuna pentru f
ii
si f
is
.
Amplificatorul de frecventa intermediara AFI.I+S contine un FTB pentru a realiza caracteristica de tip Nyquist si
amplificatorul propriu-zis. Din demodulatorul DEM.I se extrag cele doua semnale: cel de VF si sunetul modulator MF pe
6,5 MHz. Urmeaza amplificatorul de videofrecventa AVF (pentru imagine) si calea de sunet, care contine amplificatorul
AFI.S, demodulatorul DEM.S si AAF.
Pentru asigurarea sincronizarii, semnalul CVBS se aduce la un separator S din care se extrage semnalul S
H+V
, iar in
circuitele de triere T se separa S
H
si S
V
, care comanda cele doua blocuri de baleiaj BH si BV. De regula, se introduce si un
circuit de reglaj automat al amplificarii RAA realizat cu un circuit poarta. Tensiunea de la iesirea acestuia comanda
amplificarea in AFI si amplificarea ARF din selector. Rolul reglajului este acela de a mentine constanta tensiunea de VF la
variatii ale tensiunii de intrare (post apropiat sau departat).
Un televizor in culori contine in plus un decodor corespunzator sistemului de TVC, trei AVF care urmeaza dupa
dematriciere si care comanda catozii unui cinescop tricrom, precum si partea suplimentara legata de baleiaje pentru
corectiile E-V si eventual N-S.
3.4.2. Receptia sunetului
Din punct de vedere al receptiei sunetului, receptoarele sunt de trei tipuri:
1 - cu cai complet separate pentru imagine si sunet dupa SF din selector. S-a folosit la inceputurile televiziunii.
Asigura o buna separare intre imagine si sunet, dar avea marele dezavantaj ca la variatii ale frecventei OL sunetul rezulta cu
distorsiuni sau disparea cu totul, din cauza faptului ca banda totala la AFI.S si DEM.S era de numai 150 - 200 kHz.
2 - receptorul de tip intercarrier (cu cale comuna in FI) - cel mai folosit. Sunetul se extrage ca rezultat al
heterodinarii intre semnalele cu f
ii
si f
is
distantate la 6.5 MHz. Aceste semnale fiind prezente la demodulator, vor rezulta
combinatii de tipul +/- mf
ii
, +/- nf
is
, in care m si n sunt numere intregi. Mai departe, din cauza filtrarii, nu pot trece decat
trei semnale:
a) semnalul de VF demodulat, cuprins intre 50 MHz si 6 MHz, este semnalul util care asigura reproducerea
imaginii;
b) un semnal avand frecventa de 6,5 MHz, modulat MF cu semnalul de AF de sunet si cu o modulatie suplimentara
in amplitudine cu semnalul de imagine. Acest semnal este util atat timp cat are doar MF si trece numai spre AFIS. Daca
ajunge dupa AVF si pe catodul cinescopului, se va observa pe ecran ca o retea fina de puncte, variabila ca intensitate si
structura dupa semnalul de sunet modulator. Acest inconvenient numit "patrunderea sunetului pe imagine", se poate elimina
prin introducerea unui circuit de rejectie acordat pe 6,5 MHz, dispus intre AVF si cinescop. Modulatia MA nedorita (cu
componentele de imagine) a semnalului de 6,5 MHz modulat MF cu semnalul de sunet constituie "patrunderea imaginii pe
sunet" si se manifesta sub forma de brum. Eliminarea neajunsului se face prin dozarea corecta a amplitudinilor semnalelor f
ii

si f
is
, asa cum se va arata in continuare.
c) semnalul de AF, rezultat in unele tipuri de receptoare prin demodulare directa MF pe flancul unui circuit
acordat, cuprins intre 20 Hz si15 Hz. Acest semnal reprezinta un alt mod de patrundere a sunetului pe imagine si se
suprapune peste componentele de JF din spectrul de VF. Se manifesta pe ecran sub forma unor dungi orizontale, variabile ca
numar, pozitie si luminanta in ritmul sunetului. Eliminarea se obtine asigurand atenuarea convenabila pentru f
is
in AFI.I+S.
1. 3

Pentru a elimina sunetul de pe imagine, atenuarea acestuia in FI ar trebui sa fie cat mai mare, dar pentru a recupera sunetul
prin heterodinare, acesta trebuie sa aiba inca amplitudine suficienta. Se va alege un compromis care mai trebuie sa tina
seama si de faptul ca imaginea se transmite cu modulatie negativa, ca albul deci este la minimum de purtatoare si ca trebuie
pastrat un raport minim intre amplitudinile PI si PS in timpul transmisiunii. Pentru a nu apare patrunderea imaginii pe sunet,
nivelul de alb la emisie nu trebuie sa scada sub valoarea de 12%. Daca la varf de modulatie semnalul S
H+V
corespunde la
purtatoare 100%, din cauza atenuarii pe flancul Nyquist in receptor se regaseste la 50%. In cazul nivelului de alb, din 12%
se regaseste din acelasi motiv 6%. S-a constatat ca daca sunetul este sub 3%, nu apare patrunderea imaginii pe sunet. In
raport cu atenuarea de la frecventele centrale ale curbei, valoarea aceasta reprezinta circa 30 dB. Evaluarea s-a facut in
situatia in care puterile de emisie ar fi fost egale. Tinand cont de raportul real al acestora, se poate deduce valoarea exacta a
atenuarii corespunzatoare. Cand nu se respecta acest raport din cauza unui acord defectuos, sau a unei atenuari incorecte, si
se transmit imagini cu mult alb, ca scene luminoase sau subtitrari, apare patrunderea imaginii pe sunet. Deoarece cea mai
importanta componenta din spectrul de imagine este cea cu frecventa de 50 Hz (de la S
V
si B
H
), efectul se va manifesta sub
forma de brum.
3 - receptia cu sunet cvasiparalel elimina neajunsurile primelor doua tipuri de receptoare. Imaginea are o cale
complet separata iar sunetul se extrage intr-o a doua cale tot prin heterodinare, dar in alte conditii. Din schema bloc din
figura 3.13 se observa o filtrare completa a sunetului pe calea de FI imagine.
Pe calea de sunet se aduc insa PI si PS cu amplitudini egale. Se recupereaza PI, care se introduce in amplitudine
constanta intr-un demodulator de produs, la iesirea caruia se obtine printr-un filtru de 6,5 MHz doar PS translatata la 6,5
MHz cu MF utila si fara MA parazita. Ulterior se va face demodularea MF.
3.4.3. Selectorul de canale
Acesta trebuie sa asigure in FIF si UIF:
- adaptarea si simetrizarea in raport cu fiderul;
- amplificarea necesara, de regula 30 dB;
- atenuarea frecventei intermediare la cel putin -40 dB;
- atenuarea frecventei oglinda f
0
= f
s
+ 2f
i
= f
h
+ f
i
;
- schimbarea de frecventa;
- reglajul automat al amplificarii (20 ... 40 dB in functie de schema folosita);
- reducerea radiatiei oscilatorului local.
Se prezinta o schema bloc de selector FIF - UIF:
Se observa ca in UIF, SF (mixerul) din partea de FIF este folosit ca amplificator de FI. In FIF se foloseste
schimbarea de frecventa aditiva cu OL separat, iar in UIF - mixerul autooscilant. In FIF se folosesc circuite discrete pentru
acord, iar in UIF - linii. Pentru acord se folosesc diode varicap, iar pentru comutarile benzilor I, II, III se folosesc diode de
comutatie. In mod normal RAA se face regland tensiunea (sau curentul) in baza (respectiv emitorul) unui tranzistor (in
functie de conexiune). Pentru RAA se folosesc si atenuatoare cu diode PIN sau amplificatoare cu tetrode MOS (pe o grila se
aplica semnalul de la antena, pe cealalta grila - tensiunea RAA). Tetrodele MOS se folosesc si ca mixere, pe cele doua grile
aplicandu-se cele doua semnale de mixat. Ex: TEC.MOS cu doua grile cu canal n initial: BF 960 ... BF 966, 980, 981.
1. 4


3.4.4. Amplificatorul de frecventa intermediara
In AFI se realizeaza:
- caracteristica Nyquist;
- rejectia canalelor adiacente;
- atenuarea sunetului la valoarea dorita;
- partea cea mai mare a amplificarii din receptor (60 - 80 dB);
- reglajul automat al amplificarii.
Din mai multe motive, valoarea frecventei intermediare s-a ales (in cazul normei noastre) f
i
= 38 MHz.
Se prezinta o caracteristica tipica de AFI:
Dupa variante de schema cu elemente discrete si cu circuite sincrone sau decalate acordate, s-au realizat variante de
AFI cu un CI amplificator de banda larga (ex: TDA 440) si un singur bloc la intrarea AFI care asigura forma dorita a
caracteristicii AFI, inclusiv rejectiile necesare. Selectivitatea poate fi realizata fie cu un FUS (filtru cu unde acustice de
suprafata, SAW = surface acoustical wave), fie cu un filtru trece-banda FTB care contine si circuite de rejectie. FUS este
foarte compact si nu necesita nici un reglaj ulterior. Ca montura se prezinta ca si capsula unui cristal de cuart. FTB contine
de obicei doua circuite de rejectie ca structuri dublu T (sau T podit) si un circuit combinat serie - derivatie pentru asigurarea
atenuarii sunetului.
1. 5

Demodulatorul MA pentru imagine nu mai foloseste demodularea de anvelopa (cu o dioda), ci cea de produs in
acelasi CI cu AFI. Acesta contine un multiplicator analogic unde se inmulteste semnalul cu purtatoarea extrasa cu ajutorul
unui circuit acordat pe 38 MHz. Detectia fiind sincrona si fara defazaj, se elimina distorsiunea in cuadratura.
Circuitul de RAA este realizat tot in CI de FI, sub forma unei porti analogice cu amplitudine. Poarta este deschisa
de impulsurile de intoarcere din baleiajul H, astfel ca sa lase sa treaca numai impulsurile S
H
din intregul semnal CVBS. In
aceste conditii, tensiunea de RAA nu depinde de continutul imaginii, care variaza de la scena la scena, ci de purtatoare, deci
de campul existent la locul de receptie.
Sunt situatii in care in blocul AFI se monteaza si AFIS si demodulatorul de sunet, realizate cu CI (de ex: TBA
120). Nu se mai foloseste solutia cu discriminator de raport cu doua diode. Demodularea se face cu un multiplicator
analogic, dar tinand seama ca semnalele sunt modulate MF, trebuie facuta o transformare a acestora. Pe cele doua intrari ale
multiplicatorului se introduc: pe una - semnalul cu MF si pe cealalta un semnal care trece printr-un circuit ca cel din fig.3.16
(sau printr-un filtru ceramic).
Condensatorul C
C
introduce un defazaj de t/2, iar circuitul LC derivatie are o caracteristica de faza de tipul
f
0
Df
Q
s
-arctg2 = j
d
1, rezultand caracteristica globala j =
2
+
d
j
t
2 ca in fig 3.17.
Daca banda este restransa in jurul frecventei f
0
= 6,5 MHz, caracteristica 3 este practic liniara si va rezulta o
relatie liniara intre faza si frecventa semnalului modulator (respectiv amplitudinea semnalului de AF). In acest caz,
j =
2
- 2
s
Q
Df
0
f
t
4. La f
0
rezulta ca j =
2
t
5, iar demodulatorul se mai numeste demodulator in cuadratura.
Multiplicatorul analogic va functiona ca element sensibil la faza. La iesire, dupa filtrare, se va obtine numai componenta
lent variabila proportionala cu semnalul de AF.
3.4.5. Amplificatorul de VF
In receptoarele de televiziune sarcina AVF este constituita de cinescop, care prezinta pe catod o capacitate de
maximum 10 pF. La bornele acestei capacitati trebuie sa se asigure semnale in amplitudine de 40 - 50 V pentru cinescoapele
mici si 80 - 100 V pentru cele mari. Pentru astfel de amplitudini, tensiunea de alimentare trebuie sa fie de ordinul 150 - 200
V. Amplificarea este circa 30 - 40 dB. Ca sa se realizeze banda sufucienta de frecventa (cca 5 - 6 MHz), respectiv
fronturi bune ale acestor semnale de VF de amplitudine foarte mare, trebuie folosite etaje care sa asigure viteza mare de
variatie a semnalelor de iesire, de sute de volti pe ms (SR - slew rate mare). Variantele cele mai simple folosesc etaje de
putere in clasa A, cu corectii in circuitul de iesire si cu reactie negativa serie-serie selectiva in emitorul tranzistorului care
lucreaza in montaj cu EC. Rezistenta de sarcina trebuie sa fie de valoare redusa, pentru a nu introduce distorsiuni de
amplitudine la frecvente inalte (datorita capacitatii de intrare in cinescop in paralel cu R sarcina). Tranzistorul trebuie sa fie
de putere, puterea disipata fiind 1 - 10 W in functie de tipul schemei si de marimea cinescopului (ex: BF 459). Varianta
aceasta prezinta dezavantajul consumului ridicat la cinescoapelemari sau la TVC. La TVC se folosesc si scheme in clasa A
(ex: Telecolor 3007 - in montaj BC), dar mai ales in clasa B sau AB (cu sarcina activa - ex: Cromatic)
In AVF se realizeaza stingerea pe verticala prin blocarea tranzistorului, cu ajutorul impulsurilor B
V
aduse de
exemplu cu o dioda pe rezistenta din emitorul TB. Stingerea pe orizontala de obicei se realizeaza pe grila cinescopului cu
impulsuri de la transformatorul de iesire linii. In circuitul de iesire al TB se introduce si circuitul de rejectie LC paralel,
acordat pe 6,5 MHz, care asigura eliminarea sunetului aparut in AVF dupa detectie. De asemenea, se poate asigura si
limitarea curentului de fascicol, astfel incat sa fie protejate cinescopul si dioda redresoare de FIT. La intrarea etajului final
se poate face reglajul amplitudinii semnalului pentru a asigura reglarea contrastului. Reglajul trebuie facut astfel incat
nivelul de negru sa nu fie afectat de amplitudinea semnalului de VF. Una dintre metodele cele mai folosite la TVAN este sa
se realizeze o punte intre etajul preamplificator si etajul final, iar intr-o diagonala a puntii sa se introduca potentiometrul de
reglaj al contrastului.
1. 6

Doua brate ale puntii sunt formate din VT1 (TS prefinal) cu R
c
si R
e
(de pe R
c
se culege semnalul de VF), iar celelalte
brate sunt formate din R
1
, R
2
(divizor de tensiune). R
1
, R
2
se aleg astfel incat potentialul V
B
= V
A
pentru negrul din semnalul
de VF.
In aceste conditii, prin deplasarea cursorului potentiometrului P se schimba numai amplitudinea semnalului de
videofrecventa, dar nivelul de negru ramane constant.
3.4.6.Tendinte actuale si de viitor
-Introducerea de facilitati suplimentare: telecomenzi cu infrarosu, afisarea de ora, canal, comenzi (ON SCREEN
DISPLAY), acord pe imagine, sinteza de frecventa, sistem teletext, toate fiind realizate digital;
-Introducerea a ceea ce se numeste imagine in imagine (picture in picture). Pe ecran se decupeaza o portiune mica
de imagine in care se afiseaza imaginea corespunzatoare altui program. In momentul in care al doilea program devine
interesant, se comuta canalul;
-Realizarea unor televizoare plate cu ecrane de 0,9 x 1,2m.
-Televiziunea de inalta definitie HDTV, televizoare cu raport de aspect = 16/9 (ecran plat)
-Introducerea intrarilor si iesirilor de videofrecventa pentru magnetoscop (VCR) si jocuri TV. Imaginea redata este
de calitate mai buna, deoarece se reduc distorsiunile datorita modularii - demodularii necesare daca se foloseste intrarea de
radiofrecventa a televizorului (intrarea de antena);
-Introducerea intrarilor RGB pentru acces de la calculatoare, de la decodoare de teletext (TTX) si/sau videotext
(VTX);
-Asocierea cu un adaptor pentru receptia directa de pe satelit;
-Digitalizarea partiala a receptoarelor de televiziune. Ex: in figura, intre demodulare si etajele finale prelucrarea
semnalelor de audiofrecventa si videofrecventa se face digital, necesitand cele doua convertoare, CAN si CNA. Daca numai
sunetul este codat digital, se numeste NICAM;
-Realizarea terminalului inteligent sau a terminalului videointegrat (IVT - Integrated Video Terminal). Receptorul
de televiziune devine inteligent fiind asociat cu: magnetoscop, sisteme teletext si videotext, calculator folosit ca instrument
de calcul la domiciliu si de conversatie cu un calculator central; -Pentru programele transmise prin satelit sau prin CATV,
exista tendinta de a introduce accesul conditionat al telespectatorilor la aceste programe. Accesul conditionat se realizeaza
prin codarea (cifrarea) semnalului. Pentru decodare, abonatul care a platit, primeste un decodor. Se construiesc si decodoare
care pot fi deblocate cu carte de credit inteligenta (SMART CARD).


1. 7

CAP.4. DISPOZITIVE DE REPRODUCERE A IMAGINILOR

4.1. Tubul cinescop pentru alb-negru

Principiul de functionare. Este un tub cu fascicol electronic focalizat si ecran luminiscent asemanator tubului
catodic din osciloscoape, dar cu deosebirea ca in cinescop semnalul video moduleaza in intensitate fascicolul electronic,
care exploreaza suprafata ecranului. Deviatia fascicolului este efectuata de un sistem de deflexie magnetica, situat in
exteriorul tubului.
Constructia. Tuburile cinescop obisnuite, utilizate in televizoare si monitoare, au ecranul dreptunghiular si unghiul
de deflexie mare (90-110). Elementele constructive sunt
prezentate in figura 4.1.
1- termocatod (catod incalzit de filament);
2- grila de comanda (grila Wehnelt);
3- grila ecran (legata la 6);
4- primul anod (de accelerare);
5- anod de focalizare;
6- al doilea anod;
7- strat conductiv sau vopsea conductoare, depusa
pe fata interioara a balonului si legata electric cu un al
doilea anod 6 si cu borna exterioara 9 (borna de FIT);
8- luminoforul ecranului;
10- bobine de deflexie (B
H
, B
V
);
11- fascicol electronic.
Electrozii 1, 2 si 3 actioneaza ca o lentila
electrostatica convergenta, ce formeaza un catod virtual pe
axul tunului electronic, in imediata apropiere a
termocatodului. Electrozii 4, 5 si 6 actioneaza ca o a doua
lentila care formeaza in planul ecranului imaginea reala a catodului virtual. Distanta focala a acestei lentile se modifica de
obicei prin variatia tensiunii aplicate anodului 5 (grilei) de focalizare G
3
.
Obs: Tuburile actuale nu mai sunt tetroda clasica, caci au grila ecran 3 intre 4 si 5.
Uzual, catodul este la U=50 ... 100V, grila de comanda este la un potential negativ de cativa zeci de volti fata de
catod (U
G1
=-30 ... +65V;-55 ...+55V reglaj luminozitate la televizoarele alb-negru), U
G2
=510V (300V la tuburi cu diagonala
mica), U
G3
=0...510V. Al doilea anod este alimentat la FIT=18kV (11kV la sport, 9kV la diagonala 16 cm). Filtrarea acestei
tensiuni redresate monoalternanta este realizata de capacitatea (nF) dintre acvadag (12) si 7. Aceasta capacitate de 2-3 nF la
18kV ramane incarcata cateva minute dupa oprirea televizorului si se recomanda descarcarea ei printr-o rezistenta mica
(100O). In tubul cinescop pot aparea descarcari accidentale, care induc tensiuni mari in toate conductoarele sau traseele de
circuit, si pun in pericol tranzistoarele si C.I. din televizoare.
Pentru eclatarea (limitarea) tensiunilor periculoase (peste 1300V
vv
) se prevad eclatoare (dist=d) calibrate, pe toate
piciorusele soclului tubului cinescop. Nu este permisa descarcarea direct la masa a FIT (mai ales in timpul functionarii),
marirea distantei la eclatoare (ex: cu surubelnita), sau lungirea ori intreruperea firului de masa cu agrafa al cinescopului. Ca
luminofori se folosesc sulfuri, selenuri, silicati, wolframati sau fluoruri ale elementelor din coloana a doua a tabelului lui
Mendeleev (Zn, Cd, Mg, etc.). La aceste materiale se adauga pentru activare Ag, Mn, Cu, Cr, s.a. Eficienta ecranului "alb"
obisnuit este de 6-12 Cd/W, ea fiind imbunatatita prin "aluminizare", adica prin depunerea unei foite foarte subtiri de Al
(0,5-1m) pe suprafata interioara a luminoforului.
Caracteristica de modulatie a cinescopului. B
a
=f(U
c
) reprezinta curba de variatie a stralucirii aparente a
ecranului B
a
in functie de tensiunea aplicata electrodului de comanda U
c
. La tensiuni anodice mari, B
a
este aproximativ
proportionala cu curentul fascicolului electronic i
f
astfel ca practic, caracteristica de modulatie este data sub forma i
f
=f(U
c
).
Caracteristica de modulatie este functie de electrodul pe care se aplica semnalul de comanda, excitatia (modulatia) pe catod
fiind mai avantajoasa decat cea pe grila (fig. 4.2).
In determinarea plajei de lucru a reglajului de stralucire se tine seama ca nu trebuie depasita valoarea de 300A
pentru i
f
, in caz contrar fiind puse in pericol redresorul de FIT si luminoforul tubului cinescop. Practic, variatia curentului in
limitele 60-120A este suficienta pentru o imagine cu luminozitate normala (30 ... 50 nit). Exista si cinescoape speciale,
numite cinescoape de proiectie, cu ajutorul carora se proiecteaza imaginile pe un ecran mare, folosind un sistem optic cu
obiective obisnuite sau cu oglinda sferica concava. Aceste cinescoape au dimensiuni mai reduse ale ecranului (6...23cm),
dar straluciri foarte mari (10
3
...10
5
nit). Asemenea straluciri se asigura cu tensiuni de accelerare intre 25 si 100kV, curenti i
f

foarte mari, ajungand la o putere specifica a fascicolului de explorare de 0,1...0,3W/cm
2
. Functionand intr-un regim electric
fortat si in conditii mai grele de temperatura, durata de functionare a cinescoapelor de proiectie nu depaseste cateva sute de
ore. (La cinescoapele obisnuite durata de functionare este 5000-10000 ore.)

tun electronic
tip tetroda
fig. 4.1.
1. 8



4.2. Tuburi cinescop tricromatice

Aceste tuburi sunt folosite in receptoarele televiziunii color pentru transformarea semnalelor video corespunzatoare
culorilor fundamentale (R, G, B) sau a semnalelor diferenta de culoare), in energie luminoasa, capabila sa reproduca
imaginile televiziunii color.
Tipuri de cinescoape tricromatice. Dupa modul de reconstituire a imaginii se deosebesc cinescoape tricromatice de
tip simultan, in care fiecare dintre culorile fundamentale R, G, B este prezenta, in principiu, in fiecare moment (in afara de
cazul in care luminanta culorii este nula), si cinescoape de tip secvential, in care numai una dintre cele trei culori R, G, B
este redata la un moment dat. In acest caz, viteza de succesiune a culorilor trebuie sa fie suficient de mare pentru ca ochiul
sa nu poata discerne culorile separat, astfel incat prin "integrarea" celor trei culori sa se obtina senzatia corespunzatoare
imaginii in culorile transmise. Ca exemple de tuburi din prima categorie se pot mentiona: tubul tricromatic cu masca
perforata (cu tunurile in A-delta sau in linie), tubul cu trei tunuri electronice si cu grila de postfocalizare, tubul trinitron, etc.,
toate aceste tuburi folosind trei fascicole electronice comandate de semnalele E
R
, E
G
, E
B
. Tuburile cinescop cu actiune
secventiala sunt prevazute cu un singur tun electronic, care excita succesiv luminoforii corespunzatori culorilor
fundamentale. Se pot da ca exemplu tubul cromatron cu un singur fascicol, cinescopul cu indexare, tubul tip banana etc.
1) Cinescopul tricromatic cu masca perforata (Shadow Mask) a fost realizat de firma RCA in 1950 (varianta in
"delta"). Ecranul tubului este un mozaic realizat dintr-un numar foarte mare de granule de luminofori R, G, B (500.000x3),
asezate in varfurile unor triunghiuri echilaterale (triade), care se succed cu regularitate. Fascicolele electronice sunt formate
de trei tunuri dispuse in triunghi (tunuri in A). In imediata apropiere a ecranului (10-20mm) se afla o masca perforata (de
cca 0,15mm grosime), cu orificii circulare (u=250m), al caror numar este egal cu cel al triadelor (ex:500.000, obtinute
prin mijloace foto). Sistemul electrono-optic al tubului este astfel construit incat cele trei fascicole focalizate trec sub un
unghi de cca 1 prin orificiile mastii, pentru a cadea apoi pe luminoforii a caror culoare corespunde cu semnalul video
aplicat tunului electronic respectiv. Transparenta mastii nu depaseste 15-18%, obtinerea unei straluciri acceptabile
necesitand tensiuni de accelerare de 25kV la un curent de fascicol de 1...1,5mA. Puterea ceruta generatoarelor de baleiaj
creste si ea de 1,5...3 ori fata de AN, in functie de unghiul de deflexie (90 sau 110) si de diametrul gatului tubului (36,5
sau 29,1mm). Tuburile in "delta" necesita un numar foarte mare de reglaje in exploatare, pentru o reproducere
corespunzatoare a culorilor pe intreaga suprafata a ecranului. De asemenea, aceste tuburi sunt foarte sensibile la campurile
magnetice perturbatoare (campul magnetic terestru, etc.), necesitand instalarea unor bobine de demagnetizare si a unor
ecrane magnetice speciale. In prezent, aceste tuburi au fost inlocuite de o varianta perfectionata realizata tot de RCA in
1972: tubul cu masca perforata, cu autoconvergenta, cu tunurile asezate "in linie" tip PIL (Precision In-Line). Cei trei
luminofori formeaza grupuri de benzi verticale, doua triade alaturate fiind decalate cu jumatate de pas (pentru a micsora
efectul de moar) - figura 4.3.






R G
B
R
G
B
R G B
fig. 4.3.
fig. 4.2.
1. 9


Masca din tabla de otel 0,1mm este prevazuta cu orificii in forma de fante, cate una pentru triada. Prin asezarea in
linie a tunurilor, distorsiunile de trapez ale rastrelor R si B sunt simetrice (rastrul G este lipsit de aceste distorsiuni), iar
compensarea lor se asigura prin astigmatismul campului magnetic al bobinelor de deflexie. In acest scop, prin constructie,
bobinele de deflexie H introduc mici distorsiuni tip "perna" (fig. 4.4.a), iar bobinele V - distorsiuni tip butoi (fig. 4.4.b),
aceste campuri actionand la fel ca o lentila "cilindrica" intr-un sistem optic echivalent (aceasta a dus la denumirea de tub cu
autoconvergenta).





Reglajul puritatii culorii se efectueaza simplu, prin deplasarea fascicolului doar pe orizontala, uniformitatea
culorilor fundamentale pe intreg ecranul nefiind influentata de variatia campului magnetic terestru (care conduce doar la
deplasarea fascicolelor in plan vertical). Este necesar ca axele celor trei fascicole sa fie paralele cu axa tubului (cu o abatere
sub +/-0,5) si perfect simetrice, iar bobinele de deflexie sa fie realizate cu mare precizie, ele fiind fixate rigid pe gatul
tubului, imediat dupa reglare de catre fabrica constructoare.
Autoconvergenta se poate asigura numai la unghiuri mici de deflexie. La unghiuri mari (110), sunt necesare
masuri speciale pentru a realiza convergenta dinamica la extremitatile rastrului. In acest scop se pot folosi 4 bobine
suplimentare, care formeaza o lentila magnetica cu 4 poli. In acest caz convergenta statica, puritatea culorii si simetria
rastrului se regleaza cu magneti permanenti inelari asezati pe gatul tubului (formand unitatea multipol). Blindajul magnetic
la aceste tuburi se gaseste in interiorul lor, pe peretii balonului de sticla, si este realizat dintr-un material cu proprietati
feromagnetice, cu o permeabilitate magnetica initiala mare. Avand o caracteristica de magnetizare dupa o curba de
histerezis, blindajul magnetic capata in timp o magnetizare remanenta. Din acest motiv, la fiecare punere in functiune a
televizorului, la televizoarele fara telecomanda, tubul cinescop este supus unor cicluri succesive de camp magnetic
alternativ descrescator, incepand de la o valoare mai mare (7-11A), pana la 0 (2mA) intr-un timp cat mai scurt. Se folosesc
1-2 bobine de demagnetizare in serie cu 1-2 termistoare cu coeficient pozitiv de temperatura (PTC). Dintre producatorii
actuali de astfel de tuburi se remarca RCA-SUA cu sistemul PIL-54 (marcata cu 2 puncte - A) - figura 4.5, gat subtire-
29mm, Philips-Olanda cu sistemul 20 Ax sau 30 Ax - gat gros - 36,5mm - tunuri coplanare "in-line".





Ca urmare a randamentelor diferite ale luminoforilor, pentru obtinerea unei imagini albe, ponderile curentilor celor
trei fascicole in cadrul curentului total anodic vor fi diferite. Stabilirea acestor ponderi, se face prin "reglajul punctului de
alb" care consta in reglarea amplitudinii semnalelor R, G, B (uzual numai G si B) pe catozi, pentru obtinerea pe ecran a
imaginii albe. O alta problema care apare este datorata caracteristicilor de comanda ale celor trei tunuri (figura 4.6).

Tensiunile pe cei trei catozi pentru care intensitatile curentilor de fascicol se anuleaza (tensiunile "de taiere") au
valori diferite. Pentru o redare corecta a negrului, tunurile trebuie sa se deschida simultan, ceea ce se obtine prin reglarea
a)
b)
fig. 4.5.
fig. 4.6.
A
fig. 4.4.
1. 10

tensiunilor de taiere ale curentilor de fascicol pe fiecare tun electronic (reglajul punctului de negru). Daca tuburile de 110
au avantajul unei lungimi mai mici la diagonale mari (67cm), tuburile de 90 au avantajul unui consum de energie mai mic,
iar cele moderne pana la 51cm diagonala nu necesita corectia de perna nici pe verticala nici pe orizontala.
Din punct de vedere al stralucirii si contrastului se remarca si tuburile BLACK STRIPE tip SSI si RIS ale firmei
TOSHIBA si HITACHI (marcat cu 4 puncte - B). La acestea, intre benzile de luminofori, se intercaleaza benzi negre pentru
marirea contrastului.
2) Tubul tricromatic trinitron, creat de firma SONY in 1968, este un cinescop cu masca cu trei fascicole a caror
focalizare si convergenta sunt asigurate de un singur sistem electrono-optic. Trei tunuri electronice formeaza trei fascicole
electronice coplanare, fascicolul G fiind situat in axul tubului. Luminoforii sunt in forma de benzi ce formeaza triada RGB.
Masca (grila de apertura) consta dintr-o foita metalica cu cate o fanta pentru fiecare triada. Sistemul electrono-optic al
trinitronului are configuratia din figura 4.7.


M - Modulator;
E - Grila ecran;
A primul anod
(electod de focalizare);
A
2
- al doilea anod;
PDI si PDE - placi de
deviere (interioare si
exterioare);
GA - grila de apertura.






Dupa ce sunt focalizate cu cele doua lentile (figurate cu linie intrerupta), fascicolele R si B sunt supuse actiunii campurilor
dintre placile PDE si PDI, care le asigura convergenta necesara in planul ecranului. Potentialul aplicat placilor PDE este mai
mic decat potentialul placilor PDI cu o cantitate U
conv
(necesar pentru obtinerea convergentei), care are o componenta
continua U
conv o
=250...350V si o componenta parabolica (cu frecventa f
H
) U
conv
=30...60V, ca in figura 4.8. Reglajul
convergentei se reduce la ajustarea acestor tensiuni.



Reglajul convergentei la tuburile SONY moderne (1990) se face asemanator ca reglajul focalizarii la tuburile in-
line, ca in figura 4.9.
Istoric: datorita vibratiilor parazite ale mastii (grilei de apertura), initial s-au fabricat doar TV cu diagonala mica.
Apoi tehnologia a permis in 1973 diagonala de 45,7cm (unghi de 114), 1976 - 81,7cm iar in prezent 114,3cm. Lungimea
tunului a fost micsorata la 152mm si unghiul de deflexie marit la 114. La tuburile black-trinitron, ecranul tubului


fig. 4.8.
fig. 4.7.
fig. 4.9.
1. 11

reprezinta o portiune din suprafata unui cilindru, ceea ce reprezinta mai multe avantaje fata de cele cu masca perforata, care
au ecranul o portiune din suprafata unei sfere. Colturile sunt drepte, fara distorsiuni si nu reflecta lumina ambianta. Ecranul
negru este mai usor suportat de ochi, iar contrastul este mai mare.
Un tub foarte plat este supertrinitronul, cu tun de tip superbrix. El are diametrul lentilei G4 (L2) marit de la 12,4
la 14,4mm, distanta L1 - L2 marita de la 27mm la 40mm, ceea ce permite fascicole cu 30% mai mici (subtiri). Ecranul
folosit este de tip Titanbright Layer, format dintr-un invelis de dungi de carbon peste care se afla un strat de dioxid de titan
de 510m. Creste eficienta luminozitatii fosforului, rezultand o stralucire cu 10 - 15% mai mare. Stralucirile mari
scurteaza viata catodului, de aceea se foloseste un catod din indiu, catod folosit si la tuburile trinitron de 45 inci (114,3cm).
Acest tip de catod poate genera un curent de fascicol cu 20% mai mare decat al catodului normal cu oxid, fara a i se reduce
viata. Indiul este adaugat la baza catodului cu oxid si ajuta la controlul reactiei intre stratul de oxid si metalul de baza.
Avantaje: masca trinitronului are o transparenta de 22-24% asigurand o stralucire a ecranului cu 50% mai mare
decat la un tub cu masca perforata. Masca are insa o rezistenta mecanica scazuta, pentru ecrane mari luandu-se masuri
speciale, ceea ce mareste mult pretul. Diametrul gatului tubului este mic (29,1mm), iar datorita convergentei bune, se pot
fabrica tuburi scurte cu unghiuri de deflexie de 114 sau chiar 120.
3) Tubul tricromatic cu efect penetron are un singur tun si se foloseste la monitoare de control sau la calculatoare,
avand unghiul de deflexie mic (cca. 50).
4) Tubul tricromatic cu semnal de indexare este un exemplu de tub cu reproducere secventiala a culorilor. El nu s-a
impus, caci desi comutarea culorilor se realizeaza cu circuite complexe, parametrii finali (stralucire, saturatie) sunt modesti.

4.3. Posibilitati de realizare a televizorului "plat"

Acesta este un TV redus practic la doua dimensiuni. Au fost incercate urmatoarele metode de refacere a imaginii:
- explorarea cu fascicol electronic;
- adresarea tip matrice (pe linii si pe coloane);
- adresarea individuala.
In explorarea cu fascicol electronic (in tub cu vid) s-au incercat 2 variante:
1) tuburi cu sisteme electrono-optice complicate, care asigura "intoarcerea" fascicolului electronic pentru reducerea
lungimii tubului;
2) tuburi cu catod plat si in sisteme de comanda pentru a permite trecerea fascicolului spre luminoforii ecranului
numai in puncte bine determinate. Ex: ecranul tip DIGISPLAY al firmei NORTHROP CORP. (SUA), cu adresare
matriceala.
Panourile electroluminiscente - realizate din straturi cu structura granulara (comandate in c.c. sau c.a.) sau tip
pelicula (comandate in c.a.), prezinta avantajul pretului. Se pot folosi si ecrane panou cu LED-uri (adresare individuala) sau
cu cristale lichide (adresare matriceala). Ultimele prezinta inertie cam mare.
Exista dispozitive de afisaj de televiziune cu descarcare in gaze (cu plasma). Pentru ecrane peste un metru patrat se
folosesc si sisteme cu laser.


Cap.5. CIRCUITE DE DEFLEXIE

5.1. Introducere

Circuitele de deflexie asigura n televiziune energia, forma necesara, periodicitatea corecta (sincrona) a curentilor
care comanda sistemele de deflexie pentru analiza sau sinteza imaginii.
Circuitele, ca si sistemele de baleiaj carora le sunt destinate, se pot clasifica dupa:
1) forma n care se face baleiajul:
- baleiaj liniar;
- baleiaj spiral;
- baleiaj sinusoidal, etc.
2) locul n care sunt folosite:
1. 12

- baleiaj pentru cinescop;
- baleiaj pentru videocaptor.
3) metoda folosita:
- analogica;
- digitala.
n televiziunea obisnuita (comerciala sau pentru marele public) se foloseste baleiajul analogic, liniar, cu viteza
constanta, pentru a se asigura o explorare ntretesuta.
n alte sisteme, de exemplu camerele cu dispozitive videocaptoare integrate cu cuplaj prin sarcina (CCD), se folosesc
baleiaje digitale. n continuare se prezinta sistemele de baleiaj clasice folosite pentru cinescoape, acestea fiind cele mai
raspandite.

5.2. Deflexia magnetica

Deoarece deflexia electrostatica cere tensiuni foarte mari pentru a desfasura fascicolul electronic pe ecrane de
dimensiuni mari si implica marirea lungimii tuburilor, pentru cinescoape, ca si pentru marea majoritate a tuburilor videocaptoare,
se foloseste deflexia magnetica. Aceasta se realizeaza cu ajutorul a doua perechi de bobine dispuse unele n jurul celorlalte pe
gatul tubului. n practica, bobinele mbraca si o parte din conul tubului.
Cele doua perechi de bobine avand axele perpendiculare, vor produce deflexia dupa cele doua directii, H si V. n
campul magnetic, un electron se misca
dupa un arc de cerc, iar de la iesirea din
campul produs de bobinele de deflexie si
pana la ecran, pe tangenta la cerc dusa n
punctul de iesire din camp (fig. 5.1).

Unghiul este dat de relatia
mv
B
I
e
=
R
l
= sin , unde l este lungimea
campului bobinelor de deflexie, v este
viteza cu care intra electronul n campul
magnetic B, M este m masa electronului, R
este raza arcului de cerc.
Daca se neglijeaja distanta PM, se poate
considera ca centrul de deflexie M este
dispus la jumatatea bobinelor de deflexie
(P). Daca se presupune ecranul sferic amplasat la distanta L de centrul de deflexie M, deviatia totala pe ecran va fi Y
s
= Lsin.
Daca se tine seama de egalitatea energiei cinetice cu lucrul mecanic produs de camp asupra electronilor:
2
mv
=
eU
a
2
, unde
U
a
este tensiunea de accelerare, se obtine I B L l
U
a
B
2m
e
=
Y
s
~ ~ , unde I este curentul prin bobinele de deflexie.
Se observa ca ntr-un cinescop, daca nu se iau masuri de prevedere, la cresterea luminozitatii ecranului (deci la cresterea
curentului de fascicol, adica la scaderea U
a
datorita rezistentei interne a redresorului FIT), se mareste dimensiunea imaginii
(bluming-nflorire). Dintre distorsiunile care intervin la deflexie, cele mai importante sunt cele care se datoresc formei ecranului,
deoarece acesta nu se face sferic, ci aproape plat.
Deviatia


sin
2
- 1
sin
L = tg L =
Y
p
6. Cu cat distanta este mai mare fata de centrul ecranului (n ambele sensuri), liniile
de rastru vor fi mai departate ntre ele, si nu echidistante, ca la ecranul sferic. Aceasta se numeste distorsiune simetrica.
Daca se cumuleaza efectele pe cele doua directii si se tine seama ca la colturi unghiurile de deflexie sunt cele mai mari, se va
obtine o imagine sub forma de perna ( ), cu linii care nu sunt echidistante si avand o curbura cu atat mai accentuata
cu cat unghiul de deflexie este mai mare. Aceasta se numeste distorsiune de perna sau de tangenta. La curentii care variaza
liniar cu timpul, se vor obtine deplasari neliniare pe ecran. Pentru evitarea acestor distorsiuni se vor face corectii.

5.3. Cerinte impuse deflexiei

Pentru a asigura o deflexie corecta cu un cinescop dat, trebuie sa se asigure energia necesara pe care s-o debiteze
circuitele, amper/spirele care sa asigure curenti de forma si valoare convenabila, cu distorsiuni compensate.
Fig. 5.1
1. 13

Energia necesara W
m
depinde de cinescop. Pentru cinescoapele curente, energia este de 0,8 mJ n cazul unei diagonale de 31 cm
TV-AN, ajundand la circa 2 mJ pentru cele de 65 cm. n cazul TVC energia ajunge la 4-5 mJ.
Puterile necesare pentru deflexie vor fi:
- P
H
= W
mH
f
H
= (15...80) VA;
- P
V
= W
mV
f
V
= (5...25) 10
-2
VA.
Acestea sunt puteri reactive. n realitate intereseaza puterile, respectiv energiile care trebuie asigurate de etajele finale ale
circuitelor de deflexie n bobine, iar acestea vor depinde de comportamentul bobinelor. Asa cum se va vedea, bobinele se
comporta inductiv la f
H
si rezistiv la f
V
. Pentru baleiajul orizontal trebuie asigurata o energie:
2
VV
H H
2
HM M mH
I L
8
1
= I L
2
1
= W , iar pentru baleiajul vertical trebuie asigurata puterea
P
V
= R
V
I
2
Vef
= 1...5 W.
Pentru televizoarele alb-negru cu tuburi, folosindu-se tensiuni mari la curenti mici, L
H
= 0,8...1mH. Cu TB de putere, se
micsoreaza tensiunea de alimentare, marindu-se curentul rezultand L
H
= 80...120mH. Valoarea maxima pentru L
H
este dictata de
timpul de ntoarcere pe orizontala, tinand cont si de capacitatile parazite L
Hmax
= 2...5mH. Uzual, la bobinele de deflexie pe
orizontala, rezistentele exprimate n O sunt de acelasi ordin de marime cu inductantele exprimate n mH. Pentru bobinele de
deflexie pe verticala (de campuri) L
V
= 1...10mH.
Valorile inductantelor depind si de tipul constructiv al bobinelor (sa sau tor) si de modul cum se leaga acestea (serie sau paralel).
Tinand seama de frecventele de lucru f
H
= 15625Hz (T
H
= 64s) si f
V
= 50Hz (T
V
= 20ms), pentru bobinele de linii (deflexia pe
orizontala) rezulta t
LH
= L
H
/ R
LH
>>T
H
=> comportament aproape pur inductiv (x
H
>> R
H
), iar pentru bobinele de deflexie pe
verticala => t
LV
= L
V
/ R
LV s
T
V
deci un comportament aproape pur rezistiv (x
V

s
R
V
), fara a se putea neglija X
V
.
Daca se foloseste explorarea cu viteza constanta, cele doua campuri uniforme si perpendiculare ntre ele, trebuie sa varieze liniar
cu timpul, ca si curentii care produc aceste campuri.

Deoarece ntoarcerile de la dreapta la stanga si de jos n sus nu sunt utile din punct de vedere al analizei sau sintezei imaginii, se
folosesc curenti care au forma de dinte de fierastrau. Cunoscand comportamentul bobinelor, forma tensiunilor la borne rezulta ca
n figura 5.2.
Valorile curentilor depind de tipul bobinelor si de cinescopul folosit, fiind mai mari la bobine toroidale, care sunt de joasa
impedanta, si mai reduse la cele de tip sa.
Valorile specifice sunt de 2...5A
vv
, ajungandu-se uneori chiar si la 10 - 12A
vv
.
Corectii :n circuitele de baleiaj trebuie facute corectii care sa elimine:
1) distorsiunile nesimetrice produse de rezistentele de pierderi sau de neliniaritatile circuitelor ;
2) distorsiunile simetrice produse ca urmare a folosirii ecranului plat;
3) distorsiunile de perna care rezulta pana la urma tot din cauza ecranului plat.

Corectia distorsiunilor simetrice se poate realiza gasind o forma adecvata a campului, respectiv a curentului de deflexie. Se
impune o variatie neliniara a curentului, care va avea forma de 'S' ca n figura 5.3.

Fig 5.2
1. 14

Fig 5.5
Forma de 'S' va fi cu atat mai pronuntata cu cat unghiul de deflexie f este mai
mare (evident, mai mare pe H decat pe V). Aceasta se numeste corectia n 'S' sau de
ecran plat.
Pentru corectia formei imaginilor, deci a pernei propriu-zise, se impun corectii suplimentare. Ex: n AN
se folosesc magneti care ndreapta marginile rastrului; n TVC nu se folosesc magneti, deoarece ar
influenta puritatea culorii, ci se folosesc corectii dinamice, care realizeaza modularea n amplitudine a
curentilor de baleiaj pe cele doua directii. Acestea sunt cunoscute sub numele de corectie Est-Vest (pe
orizontala) si Nord-Sud (pe verticala).
Un cinescop tricrom cu masca perforata "in line" tip PIL-54 de 110 are distorsiuni de
rastru E-V de circa 8% si distorsiuni N-S de circa 1% (care nu se mai corecteaza).
Tuburile moderne cu diagonala pana la 51cm si unghi de deflexie de 90, nu mai
necesita corectii.


5.4. Constructia bobinelor de deflexie

Modul n care sunt distribuite spirele n jurul gatului tubului este foarte important pentru uniformitatea campului
rezultat. Forma liniilor de camp da o anumita forma a rastrului si a sectiunii fascicolului. Exista doua mari tipuri de bobinaje:

1) bobinaje pentru rastru dreptunghiular (camp uniform), pentru tuburile
care nu necesita corectii sau la care corectiile se fac cu magneti. Ex: bobinajul
cosinusoidal: n acest caz legea de distributie a amperspirelor (sau a spirelor, daca I = ct.
prin toate spirele) se poate exprima sub forma n = n
0
cosa, ca n figura4. n figura exista
doua perechi de bobine n sectiune. Se observa o simetrie para fata de axa X si una impara
fata de origine. Alt exemplu este bobinajul sectionat, daca se dispun spire numai ntre
anumite unghiuri, la sectiuni unice, sau la sectiuni duale (fiecare ramura a bobinei din
pereche are doua fascicole de conductoare).
2) bobinaje pentru rastru predistorsionat (camp neuniform). Corectia
distorsiunilor de ecran plat se poate face si daca se constuiesc bobine care sa distorsioneze
n mod voit rastrul. Daca distorsiunea conduce la o forma de butoi, se poate face compensarea distorsiunii de perna introduse de
ecranul plat. Cu bobine adecvate se pot face astfel de predistorsionari si pentru a compensa distorsiunea de convergenta n cazul
celor trei fascicole din cinescoapele tricrome.

Tipuri constructive de bobine
n general se construiesc doua tipuri de bobine:
- bobine n forma de sa (ca n fig 5.5.)
- bobine n forma de tor, sau toroidale (ca n
fig 5.6.)

Bobinele se pot combina de regula n 3 moduri:
1) sa-sa (pentru linii-respectiv campuri);- la TVC Philips
(W<)
2) sa-tor (sa pentru linii, tor pentru campuri);- cele mai
uzuale la TVAN si TVC
3) tor-tor (W>)
n prima situatie se pune uneori un ecran exterior - dintr-o ferita, care
sa constituie un ecran magnetic ce izoleaza din si spre exterior. Cand
se foloseste a doua varianta, bobinele de campuri bobinate pe un tor
de ferita, sunt montate la
exterior. n ultimul caz, ambele bobine se bobineaza pe acelasi tor.
Pentru TVAN se folosesc de regula sa pentru linii dispuse pe gatul tubului si toroidale pentru campuri dispuse la exterior (n
figura urmatoare se prezinta jumatate din nfasurarile necesare la tub).
Se foloseste bobinajul cosinusoidal, iar pentru ndreptarea marginilor pernei se pun niste mici magneti suplimentari: Pentru
centrare se folosesc inele magnetice. Distorsiunile simetrice se corecteaza actionand asupra formei curentilor de baleiaj. Ordinul
de masura al curentilor este I
Hvv
=2-4 A
vv
si I
Vvv
=1-2 A
vv
.
n cazul TVC, la cinescoapele moderne s-a cautat sa se rezolve problema autoconvergentei. Ex: cinescoape cu tuburi
coplanare (in-line de tip 20 AX sau 30 AX, cu gatul gros - 36,5 mm) sau de precizie (PIL - normal sau PIL - 54 - cu gat subtire -
29 mm). Se utilizeaza magneti permanenti montati n exteriorul gatului sau la modelele noi n interior, care sa asigure
convergenta statica, iar bobinele de deflexie sunt astfel construite ncat sa se asigure si convergenta dinamica. Bobinele sunt
realizate cu un bobinaj de precizie (cu ajutorul calculatorului) cu distributie variabila, astfel ncat sa apara un camp
Fig 5.3
Fig 5.4
Fig 5.6
1. 15

Fig 5.7
predistorsionat n forma de perna pentru H si n forma de butoi pentru V. Chiar dupa asigurarea autoconvergentei, raman unele
erori care trebuiesc corectate pe cele doua directii. Astfel corectia divergentei pe verticala a liniilor orizontale se realizeaza cu o
distorsiune n bobine, echivalenta cu un camp tetrapolar (camp cu orientare 0/90).
Corectia divergentei pe orizontala a liniilor verticale se realizeaza folosind
bobinaje suplimentare alimentate de la BV, obtinandu-se un camp
tetrapolar cu orientare 45/45 n sectiune. La tuburile PIL bobinele
toroidale de precizie tip PST (precision static toroid) se fixeaza din fabrica
pe gatul tubului, constituind cu tubul un ansamblu integrat ITC (integrated
tube components).
La cinescoapele 30 AX bobinele sa-sa sunt intersanjabile. Bobina sa de
linii asigura si corectia N-S, necesitand si cate un magnet pe partile externe
orizontale ale bobinelor.
La TVC moderne se urmareste mbunatatirea conturantei imaginii prin
modularea n viteza a curentului de baleiaj orizontal cu derivata semnalului de luminanta.
Pentru aceasta, modulatorul respectiv debiteaza pe doua bobine auxiliare SVM (Scan
Velocity Modulation = modulatia vitezei baleiajului). Ele sunt realizate sub forma imprimata, montate n serie, avand o inductanta de cativa mH si dispuse
pe suprafata interioara a bobinelor de deflexie.
Valorile caracteristice pentru deflexia TVC actuale sunt: I
Hvv
= 5 A
vv
n cazul bobinei H de tip sa ( L
H
= 1,5 mH, R
H
= 1,3 O ) si
I
Vvv
= 2 A
vv
la bobina V de tip sa ( L
V
= 10 mH, R
V
= 6O ), respectiv circa 1A
vv
la cele V toroidale, de obicei conectate n serie (
L
V
= 26 mH, R
V
= 10 O ).

5.5. Baleiajul orizontal (BH)
5.5.1. Generalitati

Blocul de baleiaj pe orizontala asigura deplasarea fasciculului pe orizontala (pe linii), de la stanga la dreapta pe timpul
cursei directe T
dH
si de la dreapta la stanga pe timpul cursei inverse sau de ntoarcere T
iH
, n mod periodic, cu perioada T
H
= T
dH

+ T
iH
= 52s + 12s = 64s pentru standardul nostru.
Se da schema bloc generala a partii de baleiaj pe orizontala pentru un cinescop in figura 5.8.
Oscilatorul este sincronizat cu impulsurile S
H
sosite de la emisie. Asa cum se va vedea, din energia existenta n
bobinele de baleiaj pe orizontala, se poate recupera o parte, care poate fi folosita printre altele si la realizarea unor surse de
alimentare auxiliare.
Curentul prin bobine va trebui sa fie de forma liniar-variabila cu timpul (ddf). Tensiunea la bornele bobinelor va fi data de
derivata curentului
dt
di
L = U
H
H H
7. Aceasta va fi constanta n cazul de fata. Prin urmare, daca se aplica pe bobina o tensiune
constanta comutata periodic de etajul final care va lucra ca un comutator, se va obtine curentul necesar de forma ddf.

Fig 5.8
1. 16

5.5.2 Principiul de functionare al etajului final de baleiaj pe orizontala

Schema electronica simplificata a etajului final de baleiaj pe orizontala (fig 5.9) se compune din comutatorul K cu
conductie bidirectionala, capacitatea de ntoarcere C (ce include si capacitatea parazita a bobinelor Cp), care, mpreuna cu
inductanta L
H
a bobinei de deflexie, determina durata cursei inverse, rezistenta R
H
echivalenta pierderilor din circuit si sursa E de
tensiune continua.Comutatorul K consta din TB de comutatie, VT si dioda rapida antiparalel VD (n loc de TB se poate folosi si
un tiristor rapid). Pentru simplitate nu se tine cont, pentru nceput, de R
H
(presupunem R
H
=0). In aceste conditii capacitatea C nu
influenteaza asupra variatiei curentului Ih pe durata cursei directe. Prin aplicarea la momentul t
0
a unui impuls pozitiv pe baza lui
TB (fig. 10), acesta este adus n stare de conductie la saturatie (VD fiind blocata) si, ca urmare, la bornele bobinei de deflexie se
aplica o tensiune constanta, adica u
H
= E, care determina o crestere a curentului prin bobina dupa o lege liniara:
}
= =
1
2
t
t H
H
H
H
t
L
E
dt U
L
1
) t ( i
Acest curent, notat cu i
H+
, curge de la +E prin bobina si TB pe durata jumatati cursei directe (t
0
- t
1
), atingand valoarea
maxima:
2
T
L
E
= I
dH
H
HM
. Prin urmare, deviatia fasciculului de explorare pe durata t
0
- t
1
(sau t
3
- t
4
), se realizeaza pe seama
energiei furnizate etajului de catre sursa E. La momentul t
1
, prin aplicarea unui impuls negativ pe baza TB, are loc blocarea
acestuia si ca urmare, nceteaza variatia liniara a curentului. Pe baza energiei magnetice nmagazinate n bobina, care reprezinta
de fapt energia necesara deflexiei, W
m
= (1/2) L
H
I
HM
2
, ia nastere n circuitul derivatie L
H
C, o oscilatie libera cu perioada
C L 2 T
H 0
t = Circuitul derivatie este lasat sa oscileze numai o semiperioada, necesara pentru a se asigura ntoarcerea
fasciculului de explorare pe seama energiei existente n bobina. Prin urmare, prima semiperioada a oscilatiei libere de curent i
Hi
=
I
HM
cos(e
0
t), pe durata careia curentul prin bobina variaza de la valoarea +I
HM
la -I
HM
, poate fi folosita pentru ntoarcerea
fasciculului de explorare cu conditia ca perioada oscilatiei libere T
0
= 2T
iH
. C se determina din conditia obtinerii unei anumite
durate a cursei inverse C L T
H iH
t = <12s. (C include si Cp a bobinelor)
Pe durata primei semiperioade a oscilatiei libere de curent (t
1
- t
2
), dioda VD este blocata de U
Hi
+ E. U
Hi
este tensiunea care
apare la bornele circuitului oscilant derivatie pe durata cursei inverse, fiind de forma ) t sin( U
dt
di
L U
0 max Hi
Hi
H Hi
e = = .
Cunoasterea U
Himax
este importanta pentru a putea alege TB, dioda si C din punct de vedere al tensiunii maxime de lucru. Pentru
determinarea ei se au n vedere relatiile anterioare, sau urmatorul bilant energetic:
W
m
= (1/2) L
H
I
HM
2
= W
e
=( 1/2) CU
HImax
2

Rezulta
I
C
L
=
U HM
H
Himax I L
=
HM H 0
e
2
T
L
E
L
T
i
=
dH
H
H
H
t
E
T
i
2
T
=
H
dH
t
, care functie de T
iH
, este de 7..9 ori mai mare
decat E, atingand valori de circa 1KV.
Tensiunea de alimentare E a etajului final este functie de tubul cinescop folosit si de bobinele de deflexie alese, adica de
energia necesara deflexiei. E=30...200V. In cazul normei OIRT, pt E = 120V, T
dH
= 52s, T
iH
= 12s, de unde rezulta
816,8V = 120
12 2
52
=
UHimax

t

Fig 5.9
1. 17

Uzual T
iH
< 12s; daca T
iH
= 10s rezulta U
Himax
= 1017,8V; daca T
iH
= 11s rezulta U
iHmax
= 908V.
Trebuie observat ca prin ntreruperea condensatorului C ramane doar Cp paralel cu bobinele L
H
de unde rezulta cresterea lui
u
iHmax
, determinand strapungerea TB sau VD. La nlocuirea dispozitivului strapuns trebuie determinata cauza ce a dus la
distrugerea lui (C, etc).
Aparitia la bornele circuitului oscilant a celei de-a doua semiperioade a oscilatiei libere (reprezentata cu linie ntrerupta n fig
5.10), aduce dioda n stare de conductie, asigurand astfel suntarea circuitului oscilant de catre sursa E si comanda nceperii cursei
directe.
Ca urmare, pe de-o parte, se amortizeaza oscilatiile nedorite de la nceputul cursei directe si, pe de alta parte, se aplica
din nou la bornele bobinei de deflexie tensiunea E, care determina o crestere liniara a curentului i
H
de la -I
HM
la val 0.
Acest curent, notat cu i
H-
, curge prin dioda si bobina spre sursa E, asigurand ca energia magnetica nmagazinata de
bobinele de deflexie pe durata jumatati cursei directe (t
0
-t
1
), sa fie restituita sursei E, pe durata jumatati cursei din ciclul urmator
(t2-t3).
Procesul se numeste recuperare paralela a energiei, iar dioda poarta numele de dioda de recuperare paralela si de
amortizare.
Prin aplicarea la momentul t
3
, a unui impuls pe baza TB, acesta este adus n starea de conductie la saturatie, iar dioda
este blocata. Functionarea se repeta ca la momentul t
0
.
H
i 0
H
0 0
H
i
0
0
0
H
i
T T
2
C L
1
f 2
T 2
f
1
T ;
2
T
T
t
=
t
=

= t = e
= = =


5.5.3. Etaje finale reale de baleiaj pe orizontala.

Schema electrica reala a etajului final se caracterizeaza prin Rh diferit de 0. In R
H
ntra rezistenta ohmica a bobinei de
deflexie, rezistenta TB saturat si a diodei deschise, rezistenta interna a sursei E, rezistenta de pierderi a C, pierderea de putere n
miezul de ferita, precum si pierderile de putere datorate consumului surselor auxiliare obtinute de la baleiaj pe orizontala.
Intrucat energia magnetica disponibila are valori mari, ea se foloseste si pentru obtinerea tensiunii foarte nalte (FIT), a celorlalte
tensiuni necesare pe electrozii cinescopului (accelerare, focalizare, filament), precum si pentru diverse etaje: BV, amplificator
AF, VF, etc.
Prezenta acestor pierderi de putere determina ca energia recuperata sa fie mai mica decat energia absorbita de la sursa de
alimentare. Cu alte cuvinte, pentru a acoperi pierderile de putere din circuit, etajul final trebuie sa absoarba n mod suplimentar
Fig 5.10
1. 18

aceasta putere cand TB se afla n stare de conductie, deci durata t
3
t
4
este mai mare decat durata t
2
t
3
, (fig.10), ceea ce este
echivalent cu prezenta unei componente de curent continuu (I
cc
absorbit de la E) n
H
i .
Prezenta lui Rh diferit de 0, conduce la o lege de variatie exponentiala pentru curent, adica:
|
|
.
|

\
|


H H
R / L
t
H
H
e 1
R
E
= (t)
i
. In
aceasta situatie apar distorsiuni nesimetrice deoarece la sfarsitul cursei directe, viteza de variatie a
H
i scade, deci scade viteza de
explorare. Obiectele aflate n partea dreapta a imaginii TV apar comprimate. Pentru eliminarea acestor distorsiuni (pe langa
faptul ca circuitele de baleiaj se realizeaza cu pierderi minime) se prevad elemente de corectie a liniaritatii pe orizontala. Pentru
corectie trebuie crescuta valoarea curentului spre sfarsitul cursei directe. Cresterea se obtine marind tensiunea aplicata pe bobina
pe timpul cursei directe n mod liniar crescator cu timpul, cu o valoare convenabila. Aceasta se poate realiza:
1) direct, prin adaugarea unei componente de tensiune TLV (liniar variabila);
2) indirect, prin introducerea n serie cu bobina L
H
a unei bobine de corectie L
cor
. Bobina de corectie are un miez de
ferita saturabil prin polarizare cu un magnet permanent. Inductanta bobinei scade, la cresterea curentului datorita cresterii
gradului de saturare al miezului de ferita. Daca la bornele L
H
+ L
cor
se aplica E = const, la bornele L
H
apare o tensiune liniar
crescatoare.
Corectia distorsiunilor simetrice aparute ca urmare a folosirii ecranului plat, se realizeaza folosind curent n forma de 'S'. Pentru
aceasta se introduce n serie cu bobina L
H
un condensator Cs, care formeaza un circuit serie avand frecventa de rezonanta de
2,5-3 ori mai mica decat f
H
. Curentul va avea forma unei portiuni de sinusoida care asigura corectia necesara.
La un etaj final real, comutatorul bidirectional se poate realiza cu:
1) TB avand (n paralel) o dioda antiparalel (ex: BU406 + 6DRR4P);
2) TB cu dioda antiparalel n aceeasi capsula (ex: BU407D);
3) TB cvasisimetric, ca BU205, BU208 (jonctiunea baza-colector se comporta ca dioda cu conductie directa pe prima
parte a cursei directe);
4)tiristor cu dioda antiparalel, separate sau montate n aceeasi capsula.

La noi n tara cele mai frecvente sunt variantele 2 si 3. BU407D comuta tensiuni reduse (200-400v) si curenti mari (4-6 Avv);
BU205 comuta tensiuni mari (1000-1200v) si curenti mici (1-2 Avv), fiind realizate n tehnologie tripla difuzie. Ca exemplu se
prezinta schema de la un TV stationar (cu CI):

Pentru ca prin bobina de deflexie BDH sa nu treaca componenta continua Icc absorbita de la sursa E, care ar determina
o deplasare permanenta spre dreapta a fasciculului de explorare, alimentarea n curent continuu a BDH se face prin bobina L
1

care este mult mai mare decat L
H
(L
1
10L
H
), iar separarea n curent continuu a etajului final se face prin Cs. Cs mai are nca 2
roluri:
1) se comporta ca un rezervor de energie, care se ncarca pe prima parte a lui TdH(t2-t3;fig 5.10), recuperand energia si
se descarca pe a doua parte, cedand energie;
2) asigura corectia n 'S' a curentului pentru eliminarea distorsiunii de ecran plat. Cs nu nfluenteaza cursa inversa, caci
Cs >> C1. L
1
fiind din punct de vedere al componentei alternative n paralel cu BDH, nu influenteaza L
H
caci L
1
= 10*L
H
. Pe de
Fig 5.11
1. 19

Fig 5.12
Fig 5.13
alta parte L
1
mai mare implica faptul ca E sunteaza neglijabil circuitul oscilant. L1 constitue de fapt si primarul unui
transformator (de linii, de nalta tensiune), folosit si pentru alte alimentari.
Uzual n loc de VT2 si VD1 se foloseste un tranzistor cvasisimetric BU205. Aceste tranzistoare au timpul de stocare t
s
= 1..2s si
timpul de cadere t
c
= 0,2-1s.
Pentru a reduce puterea de comutatie pe care aceste TB trebuie sa o suporte la nceputul cursei inverse, cand tensiunea
creste rapid, trebuie realizata o scadere rapida a curentului de colector.
Se poate obtine un t
c
< 1ms daca t
s
se prelungeste pana la circa 10s. In acest scop se foloseste L
B
din baza VT2, care
asigura o prelungire a timpului n care jonctiunea BE
2
se mentine deschisa, dupa aplicarea impulsului negativ de tensiune din
secundarul T
d
.
Pentru a asigura conditii de lucru mai usoare tranzistorului VT2, etajul prefinal lucreaza n contratimp cu etajul final (ON-OFF),
respectiv cand primul este n conductie la saturatie, cel de-al doilea este blocat, si invers. Astfel, cand VT1 e saturat, reflecta n
secundarul transformatorului o rezistenta foarte mica, adica circuitul BG2 este aproape scurtcircuit (T2 fiind blocat).
Regimul de lucru al VT2 nu este la curent de baza constant (EC), ci apropiat de curent de emitor constant (BC), VT2 putand
suporta U
CEs
= 1500V > U
CE0
= 700V (750V). Grupul RC din primarul T
d
elimina supratensiunile care apar la comutare
(varfurile desenate cu linie ntrerupta).
Pentru corectia distorsiunilor nesimetrice se foloseste Lcor cu miez de ferita si magnet permanent cilindric, cu posibilitatea de
modificare a pozitiei axei N-S fata de bobina.
Reglarea dimensiunilor rastrului pe orizontala presupune posibilitatea reglarii amplitudinii I
HM
de deflexie. In acest
scop s-a introdus L
dim
. O modificare a dimensiunilor rezulta si prin modificarea tensiunii E.
Rezistorul R
A
are rolul de a amortiza oscilatiile parazite care pot sa apara la intrarea n conductie a diodei, adica la
nceputul cursei directe. Aceste oscilatii pot lua nastere n oricare din bobine, dar cel mai frecvent apar n L
cor
.
Efectul pe ecran este o perdea de dungi verticale, n partea stanga a ecranului, cu luminozitate alternanta (efect de
perdea).

Recuperarea serie
In unele cazuri se foloseste o tensiune de alimentare redusa, de ex la TV portabile alimentate la reteaua de bord auto
(12V DC). Tensiunea necesara pe cursa directa a baleiajului pe orizontala la cinescoape obisnuite (31 cm) si la valori uzuale ale
inductantelor si curentilor, este de circa 25V. Ca sa se obtina 25V din 12V se poate folosi o schema cu recuperare serie
(fig.12).Acesta este un montaj cunoscut, folosit mult n schemele cu tuburi electronice. La pornire cand VD
s
conduce, Cb apare
n paralel pe nfasurare. Ca urmare Cr se ncarca la o
tensiune
B
ab
ac
B CR
(2...3)U =
n
n
U = U , care este
noua sursa de la care functioneaza montajul. Pe a doua
parte a cursei directe, Cr apare conectat n paralel pe
transformatorul T1 (VT1 fiind n conductie), iar pe
prima parte apare ntre b si c (VD
S
n conductie). Prin
bobina Lh va circula un curent liniar variabil cu corectia
n 'S' prin Cs. Ca final linii se foloseste pentoda PL500
dioda de recuperare serie VDs se utlizeaza PY88, iar Cr =
47nF/1300V nu se conecteaza la masa.

OBS: Acest montaj nu se foloseste ca atare n cazul TB
care, spre deosebire de tuburi, lucreaza la curenti mari,
care trec prin capacitati. Ar rezulta Cr si Cb scumpe,
deoarece ar trebui sa aiba rezistenta de pierderi foarte
mici. El se utilizeaza nsa asociat cu recuperarea
derivatie, ca montaj cu recuperare serie-paralel (mixta).
O varianta este cea din fig.13, care functioneaza ca etaj
cu recuperare si convertor de tensiune cu transfer direct
de energie de la sursa U
B
la Cr pe timpul cursei directe
T
dH
, cat dioda VD
s
conduce. Astfel se asigura marirea tensiunii de alimentare de la U
B
= 10,8V la U
R
= 25V la TV SPORT.

5.6. Sursele de tensiune obtinute de la baleiajul pe orizontala

Pentru alimentarea TV, s-ar obtine cel mai bun randament global, daca aproape intregul aparat s-ar alimenta de la BH,
care este cel mai mare consumator de energie si dispune la sfarsitul cursei directe de o energie mare acumulata in bobinele de
deflexie. De la BH se pot obtine tensiunile FIT de focalizare, de alimentare pentru AVF, AAF, BV, filamentele TK, etc.

1. 20

Fig 5.15
Redresorul FIT. Asigura tensiunea de alimentare a anodului de accelerare al cinescopului. Ex: 9 kV pentru diagonala 16 cm, 11
kV - pentru 31 cm (Sport).
Fig 5.14
In TVAN se foloseste un transformator ridicator (ex: T
1
fig 5.11), si un redresor monoalternanta cu o dioda de inalta
tensiune. Sunt redresate doar impulsurile pe timpul intoarcerii. Curentul de fascicol este mic: cca. 250 A. Pentru filtrare se
foloseste chiar capacitatea cinescopului (depunerea de acvadag din interiorul conului este lagata la anod, iar cea din exterior la
masa). Redresorului FIT trebuie sa aiba R interna cat mai mica, astfel incat la variatia luminozitatii, deci a curentului de fascicol,
dimensiunile imaginii sa ramana constante. In TVAN R interna necesara ~ 4MO, ceea ce se poate asigura facandu-se un acord al
secundarului pe armonica a treia (se poate demonstra ca valoarea optima este 478). (vezi fig 5.14)
L
2
este inductanta de scapari + cea a bobinajului suplimentar pentru armonica a treia.
C
2
reprezinta capacitatile parazite + un C montat intre doua tensiuni ale transformatorului.
Astfel se asigura conditii mai usoare pentru TB final linii (U mai mica), marirea tensiunii FIT, deci un transformator mai
economic. Marirea unghiului de conductie al diodei FIT duce la scaderea R interne, a redresorului FIT.
In TVC curentii de fascicol ajung la 1 (chiar 2 mA la tuburi cinescop vechi), fiind necesara o rezistenta interna de 1,5 - 2,5 MO.
Se folosesc scheme de reglaj automat al dimensiunilor imaginii (ex: telecolor), rezistente bleeder pe FIT, precum si triploare de
tensiune (cu diode si condensatoare inglobate intr-un material izolator si neinflamabil). Aceste multiplicatoare de tensiune se pot
folosi si la TVAN (in special TV rusesti). Desi schema este de triplor de tensiune sinusoidala, din cauza impulsurilor de
intoarcere cu factor de umplere p = 18%, rezulta u
c
= 2,14 u
i
, deci dublor de tensiune in impulsuri. (vezi fig 5.15)

Pentru TVC se mai adauga 2D si 2C, rezultand o schema de cvintuplor de tensiune sinusoidala, rezultand u
c
=3,28 u
i
,
rezulta triplor de tensiune in impulsuri.La Telecolor rezulta R interna = 2,4 MO, realizandu-se acordul pe armonica a saptea. Un
transformator de linii perfectionat este cel cu secundarul sectionat si intercalat cu diode SPLIT (line output transformer). Acordul
se face pe armonica a noua, R interna = 1,6 MO. Scade volumul si greutatea redresorului FIT. Scade capacitatea parazita
reflectata in primar cu 80%. (vezi fig 5.16)
Fiecare secundar redreseaza prin dioda si capacitatea parazita C
p
iar tensiunile de ie_ire se insumeaza.
Diodele sunt inglobate in sticla si sunt introduse intre infasurari. Pentru alte tensiuni obtinute de la BH se respecta regulile:
1) Pentru consumatorii la tensiuni mari = 200 ... 500 V si I < 1mA se redreseaza impulsurile de pe timpul intoarcerilor;
Fig 5.16
1. 21

2) Pentru consumatorii la tensiuni mici = 25 ... 30 V (150 V pentru AVF) si I = zeci mA se redreseaza tensiunea de pe
cursa directa.

5.7. Baleiajul vertical (BV)

Etajele finale de BV sunt de tipurile amplificatoarelor de AF:
-etaje cu TB in clasa A, B, AB, cu sarcina activa, etc;
-etaje cu TB sau tiristoare in comutatie;
-C.I. amplificatoare audio de uz general (TDA 2030);
-C.I. specializate cu TB finale in clasa B (TDA 1170);
-C.I. in clasa D cu impulsuri modulate in pozitie (TDA 2600).
Astfel se reduce puterea disipata de la 20 ... 30W (TVC) la circa 8W.
Corectia de neliniaritate si corectia in "S" se asigura prin introducerea de componente parabolice si de gradul 3.
Durata intoarcerii verticale, nu trebuie sa depeseasca 1 ms.
Exista doua metode pentru a scurta durata T
iv
pentru tensiune de alimentare mica:
1)marirea tensiunii de alimentare pe timpul T
iv
cu ajutorul unui grup VD||C in colectorul tranzistorului final (pentru
schema cu 2 TB in clasa B);
2)dublarea tensiunii de alimentare pe timpul T
iv
prin incarcarea unui condensator la U
alim
pe timpil T
dv
si descarcarea lui
in serie cu U
alim
pe timpul T
iv
.
Pentru oscilatoarele BV este necesar ca perioada libera de oscilatie T
o
> T
V
.

5.8. Sincronizarea baleiajelor

Circuitele de BH si BV trebuie sa functioneze sincron si sinfazic cu semnalele de sincronizare.
Ca oscilatoare aservite pentru BH se utilizeaza scheme cu TB sau cu C.I. (TBA 950, A 225D, etc). Sincronizarea
baleiajului orizontal se face indirect, cu ajutorul unui circuit de tip PLL. Ca la orice circuit PLL, si in TV se defineste o banda de
urmarire (mentinere) si una de prindere (captura), care au valorile de 1...3kHz, respectiv 0,3...1,6 kHz, depinzand de clasa TV.
Banda de urmarire se refera la capacitatea unui circuit PLL care s-a prins deja, de a urmari variatiile de frecventa ale semnalului
de intrare, iar banda de captura la capacitatea de a se prinde pe o frecventa data.
In conditiile de sincronism si in prezenta perturbatiilor, este de dorit ca circuitul sa fie cat mai lent posibiul, deoarece in
acest caz impulsurile parazite nu vor reusi sa scoata circuitul din sincronism. In aceste conditii, daca se pierde sincronismul, de
exemplu din cauza unor perturbatii foarte puternice sau de lunga durata, circuitul va restabili sincronismul destul de greu. Apar
deci cerinte contrarii:
- este nevoie de un timp de raspuns mare, pentru ca perturbatiile sa influenteze cat mai putin circuitul;
- convine un timp de raspuns mic, astfel incat odata sincronismul pierdut sa poata fi refacut cat mai repede.
Aceasta problema este rezolvata in sincroprocesoarele integrate prin prezenta unui bloc de comutare a plajei de
sincronizare. De exemplu, la TBA 970, in conditii de sincronism, se comanda o valoare mare pentru timpul de raspuns, adica o
capacitate totala C
4
+ C
9
mare. In starea de nesincronism se comanda deconectarea lui C
9
prin deblocarea lui T
1
(figura 5.17).
Sincronizarea baleiajului vertical se face de obicei direct, introducand impulsurile S
v
(printr-o dioda) pe baza unui
tranzistor bipolar al CBA din oscilatorul vertical. Cum acesta functioneaza cu T
0
mai mare decat T
v
, S
v
il deblocheaza mai
devreme, facandu-l sa oscileze pe f
v
. In schemele noi (ex: TDA 8303 A), se foloseste un divizor cu 625 de la 2f
H
, rezultand f
V
(ca
intr-un sincrogenerator.)











comutator
faza
TBA
950
VT1
comp.faza
osc.lin
C9=10F
C4=.1F
10nF
2K
9
4
13
Fig 5.17
+
1. 22







CAP.6. SISTEME DE TELEVIZIUNE COLOR

6.1. NOTIUNI GENERALE
6.1.1. CONDITII IMPUSE UNUI SISTEM DE TELEVIZIUNE COLOR

Televiziunea color pentru marele public a trebuit sa se dezvolte pe infrastructura existenta in cadrul retelei de
televiziune alb-negru. Din acest motiv, sistemele de televiziune color trebuie sa corespunda cerintelor impuse de
televiziunea alb-negru. In televiziunea alb-negru se transmite un singur semnal, cel de luminanta. In televiziunea color insa,
trebuie sa se transmita 3 semnale pentru cele 3 culori primare. Modul in care se alege si mai ales cum se transmit aceste
semnale trebuie sa asigure ceea ce se numeste compatibilitate.
Compatibilitatea directa este posibilitatea de a receptiona fara perturbatii suparatoare, pe un televizor alb-negru,
programele transmise in culori. Perturbatiile sunt date in acest caz de transmisiunea informatiilor suplimentare de culoare si
se manifesta pe ecranele alb-negru sub forma unei retele fine de puncte cunoscute sub numele de vizibilitatea
subpurtatoarei. De aici rezulta:
1) Semnalele de televiziune color si cele de televiziune alb-negru trebuie sa aiba aceeasi largime de banda deoarece se
folosesc aceleasi emitatoare si receptoare.
2) In cazul televiziunii color compatibile va trebui sa existe un semnal de luminanta care sa fie acelasi cu cel care s-ar obtine
daca imaginea transmisa ar fi captata cu o camera alb-negru.
3) Semnalele care poarta celelalte informatii referitoare la crominanta (nuanta si saturatie) nu trebuie sa afecteze valoarea
luminantei.
Compatibilitatea inversa reprezinta posibilitatea ca un televizor color sa poata reproduce in alb-negru, fara nici
un reglaj suplimentar, emisiuni transmise in alb-negru fara alterarea definitiei sau treptelor de contrast. Pe langa acestea,
sistemul trebuie sa mai asigure:
- O transmisiune fidela a nuantelor si saturatiei culorilor atat pe suprafete mari cat si la treceri (fie pe H, fie pe V).
- Sensibilitate redusa la diafotie, fie intre informatiile de culoare, fie intre acestea si luminanta.
- Sensibilitate redusa la zgomote si perturbatii in general.
- Sensibilitate redusa la distorsiunile obisnuite si in special la cele de castig de faza diferentiala introduse in lantul de
transmisie.
- Efectuarea mixajelor in mod simplu.
- Inregistrarea fara complicatii a semnalelor pe banda magnetica.
Tinand seama de aceste criterii s-au elaborat cateva sisteme de televiziune color compatibile:
1) NTSC (National Television System Comitee -U.S.A.- 1953)
2) SECAM (Sequentiel a Memoire -Franta-1958-Henry de France)
3) PAL (Phase Alternation Line -R.F.G.-1962-Walter Bruch)
4) FAM (Frequency and Amplitude Modulation) si LIR (Line Referance ) folosit doar pentru inregistrari pe banda
magnetica.
5) SECAM 4, care este o perfectionare a sistemului ART (Amplitude Reference Transmission), insa nu este in uz.
Cel mai raspandit sistem necompatibil de televiziune color, este sistemul secvential la frecventa campurilor -1940-CBS
(Columbia Broadcasting System).

6.1.2. CARACTERISTICI COMUNE ALE SISTEMELOR COMPATIBILE DE TELEVIZIUNE COLOR

Cele 3 sisteme compatibile NTSC, PAL, SECAM se aseamana mult intre ele. Micile diferente principiale au dus la
diferente esentiale de realizare.
a) Principiul captarii
In general captarea se face cu o camera cu 3 tuburi videocaptoare folosind oglinzi sau prisme si filtre. La iesire se
obtin semnalele primare E
R
, E
G
, E
B
, corectate cu un factor care tine cont de neliniaritatea tuburilor videocaptoare. Filtrele
pe cele 3 cai si amplificatoarele se aleg si se regleaza astfel ca la captarea unei imagini alb-negru sa se obtina 3 semnale
egale E
R
=E
G
=E
B
si in cazul albului amplitudinea acestora sa fie 1V
vv
.
1. 23

b) Principiul redarii
La redare se pot folosi:
- Un cinescop tricrom cu masca sau grila avand 3 fascicule
- Un cinescop tricrom cu in singur tun cu comutare secventiala
- Trei cinescoape alb-negru avand filtre RGB si cu oglinzi pentru suprapunere pe un ecran de proiectie (este posibila si
proiectarea directa, fara oglinzi).
-Trei dispozitive de proiectie care proiecteaza imaginile pe un ecran tot prin suprapunere.
Pentru fiecare fascicul (din acelasi tub sau din tuburi diferite) se foloseste ca semnal de comanda unul din cele 3 semnale
primare refacute la receptie.
Imaginea rezultata se obtine pe baza amestecului aditiv (prin suprapunerea pe ecranul de proiectie sau prin alaturarea punctelor pe ecranul cinescopului
tricrom). Astfel se creaza ochiului senzatia imaginii in culori.
c) Principiul transmisiunii semnalelor de televiziune color
In banda de baza (videofrecventa, VF), transmisiunea se asigura prin semnalul video complex de televiziune color
(CVBS); acesta contine in principal semnalul de crominanta si semnalul de luminanta. Semnalul de crominanta este obtinut
prin modulatie din semnalele de culoare.
Semnalul de luminanta E
Y
trebuie sa asigure compatibilitatea. El va trebui sa tina seama de caracteristica de sensibilitate
spectrala a ochiului. Deoarece in fata unui ecran in culori ochiul face ponderarea luminantei in functie de lungimea de unda
a radiatiilor, iar in fata unui ecran alb-negru nu poate face acest lucru, ponderarea trebuie realizata inainte de transmisiune.
Semnalul de luminanta se alege ca o combinatie a celor 3 semnale primare:
B G R Y
E c + E b + E a = E unde
coeficientii respectivi respecta relatia: a+b+c=1.
Daca se alege ca alb de referinta albul de tip "c" (x =0,31, y =0,316, z =0,374) iar culorile primare
R
=610nm,
G
=535nm,

B
=470nm, rezulta valorile coeficientilor: a=0,3, b=0,59, c=0,11, deci
B G R Y
E 0,11 + E 0,59 + E 0,30 = E . In cazul
in care se transmit imagini alb-negru, avem: E
Y
= E
R
= E
G
= E
B
, la alb sunt 1V
vv
.
Semnalele de culoare trebuie sa fie in numar de doua pentru ca la redare, impreuna cu semnalul de luminanta, sa conduca
prin operatii liniare (matricieri), la obtinerea celor 3 semnale primare care comanda fasciculele cinescoapelor.
Semnalele de culoare se aleg astfel incat:
- In combinatie cu E
Y
sa poata conduce la obtinerea semnalelor E
R
, E
G
, E
B
.
- Sa se anuleze pentru imaginile acromatice, pentru ca la receptia unei emisiuni alb-negru pe un televizor color, partea din
schema pentru culoare sa fie blocata.
- Sa se respecte principiul stralucirii constante, adica sa nu contribuie deloc la luminanta, aceasta fiind data doar de semnalul
E
Y
.
Din aceste motive se transmit semnale diferente de culoare (sau semnale proportionale cu acestea):
B G R Y R
E 0,11 - E 0,59 - E 0,70 = E - E
B G R Y B
E 0,89 + E 0,59 - E -0,30 = E - E
Se observa ca cealalta diferenta nu trebuie transmisa, obtinandu-se din primele doua:
) E - (E
0,59
0,11
- ) E - (E
0,59
0,30
- = E - E
Y B Y R Y G

Pentru transmisiuni alb-negru, diferentele de culoare se anuleaza. Deasemenea se poate arata ca diferentele de culoare nu
contribuie la luminanta. Tinand cont de particularitatile ochiului, banda acestor semnale se poate reduce la 1-1,5Mhz.









Fig. 6.1
Spectrul semnalului E
Y
ca si cel al diferentelor de culoare sunt spectre discrete, cu concentrari de energie in jurul
frecventelor care sunt multipli intregi ai f
H
, respectiv multipli pari ai f
H
/2.
Intreteserea spectrelor
Pentru a efectua transmisia in VF a semnalului de televiziune color in aceeasi latime de banda ca in alb-negru,
semnalele diferenta de culoare trebuie intercalate in zonele cu energie minima din spectrul semnalului E
Y
. Se va face o
translatie a tuturor componentelor spectrale ale semnalelor diferenta de culoare cu f
H
/2 printr-o modulatie in jurul unei
purtatoare (care in cazul de fata se numeste subpurtatoare f
sp
), situata undeva la frecvente mai inalte in spectrul semnalului
E
nf
H
(n+1)f
H
f
f
sp
=(2n+1)
1. 24

E
Y
, astfel ca sa incapa benzile laterale rezultate prin modulatie, pana la limita superioara a benzii necesare pentru E
Y
. Daca
se alege pentru subpurtatoare o frecventa egala cu un multiplu impar al f
H
/2, adica f
sp
=(2n+1)f
H
/2, limitele spectrale ale
semnalului de crominanta se vor situa la jumatatea intervalelor intre componentele spectrale de luminanta. Aceasta asigura o
intretesere, o intercalare a spectrelor semnalelor de luminanta si crominanta. Subpurtatoarea va fi modulata de
semnalele diferenta de culoare. Se face o modulatie dubla in cuadratura (MAQ) in cazul sistemelor NTSC si PAL, sau o
modulatie simpla in frecventa (MF) in cazul sistemului SECAM, MAQ se obtine din insumarea a 2 semnale modulate
MA-PS (purtatoare suprimata) (in cazul de fata a semnalelor diferenta de culoare). Prin insumare rezulta un semnal E
C

numit semnal de crominanta, modulat simultan in amplitudine si faza:
t cos ) E E ( t sin ) E E ( E
SP Y R SP Y B C
e + e = , sau punand in evidenta modulul si faza:
( )
C SP C C
t sin
E
=
E
u + e , in care:
)
E E
( + )
E E
( = E
2
Y B
2
Y R
C
;
Y B
Y R
E - E
E - E
arctg =
c
u
Fazorul reprezentativ al semnalului MAQ este:
C
j
e F = F
u
. E
C
poarta informatia referitoare la nuanta (prin u
C
) si la
saturatia culorii (prin | E
C
| ).
Semnalul CVBS (Composite Video Blanking Synchronizing Signal)
Semnalul complex obtinut, daca are si semnale auxiliare se noteaza CVBS, adica contine componente de culoare
(E
C
), video (E
Y
), blancare adica stingere (B
H+V
) si sincronizare (S
H+V
) (In romaneste SVCC (semnal video complex color)).
Asa cum se va vedea, se mai introduce un semnal de sincronizare a culorii (E
SC
) sau (S
C
), numit burst. Acesta se introduce
(cu unele particularizari care tin de sistem) pe palierul posterior al semalului B
H
. Semnalul CVBS se exprima sub forma E
M

= E
Y
+E
S
+E
C
, in care prin E
S
s-a notat S
H+V
, B
H+V
, si E
SC
. Procedeul prin care s-a realizat translatarea spectrelor, intercalarea
semnalelor de culoare si s-a obtinut in final CVBS se numeste codare, iar blocul care efectueaza aceste operatii se numeste
codor.
Pentru a ramane cu o idee generala asupra formei semnalului CVBS, s-a facut o reprezentare in figura 2. S-a considerat
cazul unei transmisiuni a semnalului de crominanta cu MAQ. S-a ales un semnal corespunzator unei mire standard de bare
color dispuse in ordinea descrescatoare a luminantelor, avand luminanta maxima 100% si saturatia 100%. Valorile pentru
crominanta si luminanta (amplitudine si faza) s-au calculat cu formulele anterioare. Reprezentarea s-a facut atat pentru VF
cat si pentru RF, pentru cazul unui semnal care ar constitui anvelopa inferioara de modulatie la modulatie negativa (negrul
la maxim de purtatoare). Astfel se observa depasirile la varf de modulatie (sincro) si la fund de modulatie (alb) in cazul
televiziunii color (fig 6.2). Se va arata in subcapitolul urmator cum se evita supramodulatia care apare.
In RF, transmisiunea se face ca si in televiziunea alb-negru. Prin urmare, semnalul CVBS moduleaza conform
standardului o purtatoare RF, careia i se asociaza si sunetul. La redare, dupa demodulare, daca a fost vorba de o
transmisiune color in RF se face decodarea intr-un decodor, ca sa se obtina din nou semnalele primare. Decodorul contine
demodulatoare de produs, cand codarea s-a facut cu MAQ, sau demodulatoare de frecventa, cand codarea s-a facut in MF
1. 25

Fig. 6.2
6.2. SISTEMUL NTSC
1953 - SUA - Firma HAZELTINE, CHARLES HIRSCH. In prezent America de Nord, America de Sud, Japonia, etc.

6.2.1. PRINCIPIUL SISTEMULUI NTSC

Principiul este cel din subcapitolul anterior. Semnalul de luminanta E
Y
are expresia din subcapitolul anterior. Apar
insa o serie de particularitati datorite in primul rand latimii de banda reduse a canalului de televiziune din SUA (4,5 MHz
intre purtatoarele de imagine si sunet). Astfel limita superioara a benzii de video se situeaza la circa 4,2 MHz. Ca urmare,
daca s-ar transmite semnalele de diferenta de culoare cu banda de 1...1,2 MHz, ar trebui aleasa subpurtatoarea la circa 3
MHz si banda laterala inferioara ar ajunge pana la circa 2 MHz unde componentele semnalului E
Y
sunt importante si zonele
libere intre componentele spectrale sunt foarte reduse.
De aceea, pornind de la particularitatile ochiului s-au gasit alte semnale carora li se poate reduce banda mai mult.
Semnalele de culoare se aleg tinand seama de faptul ca ochiul nu distinge la fel de bine detaliile in culori dupa
orice directie din diagrama colorimetrica (ex: micsorand detalii colorate fine portocalii si verzi, cele verzi au fost vazute la
gri inchis de o anumita dimensiune in jos). Astfel s-au ales doua culori fictive I si Q, la care corespund doua axe: axa I,
numita axa de mare definitie, fiindca ochiul distinge mai bine culorile, si axa Q, numita axa de definitie redusa pentru
ca ochiul distinge mai slab variatiile de culoare. Semnalele corespunzatoare E
I
si E
Q
nu vor trebui sa aiba benzi egale, ci E
I

se va transmite cu banda larga, de circa 1,2 MHz, iar E
Q
cu banda ingusta, de circa 0,6 MHz. Semnalele de culoare E
I
si
E
Q
se pot exprima in raport cu vechile axe R - Y si B - Y:
E
I
=0,74(E
R
- E
Y
) - 0,27(E
B
- E
Y
) = 0,6E
R
- 0,28E
G
- 0,32E
B

E
Q
=0,48(E
R
- E
Y
) + 0,41(E
B
- E
Y
) = 0,21E
R
- 0,52E
G
+ 0,31E
B

si se pot obtine cu ajutorul unor matrici, fiind combinatii liniare ale semnalelor primare.
Caracteristica sistemului NTSC este faptul ca, subpurtatoarea de crominanta (E
sp
= E
sp0
cose
sp
t), unde f
sp
este frecventa
subpurtatoarei, este modulata simultan in amplitudine cu doua informatii diferite, date de semnalele E
I
si E
Q
, dupa care se
suprima subpurtatoarea. In procesul de modulare apar doua subpurtatoare, avand aceeasi amplitudine si frecventa si un
decalaj de faza de 90. Acest tip de modulatie se numeste in cuadratura si principiul are schema bloc din figura 6.3.
Fig. 6.3
Semnalul de crominanta E
C
= E
Q
sin e
sp
t + E
I
cos e
sp
t. Punand in evidenta modulul si faza
E
E
arctg = si
E
+
E
=
E
) + t ( sin
E
=
E
Q
I
C I
2
Q
2
C
c sp C C
u
u e


E
C
poarta informatia referitoare la nuanta (prin u
C
) si la saturatia culorii (prin modulul lui E
C
).

6.2.2. CRITERII DE ALEGERE A SUBPURTATOAREI DE CROMINANTA

Se impun mai multe conditii:
1. 26

Prima ar fi cea referitoare la benzile de frecventa ale semnalelor E
Y
, respectiv E
I
si E
Q
. E
Y
are banda destul de redusa, de 4,2
- 4,5 MHz, iar celelalte doua au E
I
= 1,2 MHz, respectiv E
Q
= 0,6 MHz. E
I
nu se va putea transmite in ambele benzi laterale,
deoarece s-ar ajunge cu componentele sale de modulatie la frecvente prea joase, acolo unde E
Y
are componente importante.
E
I
se va transmite cu rest de banda laterala (RBL) cu banda inferioara intreaga si cea superioara partial atenuata, putand
astfel plasa subpurtatoarea la frecvente mai inalte. E
Q
se va transmite cu ambele benzi si atunci conditia ce rezulta este f
sp
+
f
maxQ
= f
sp
+ (0,2..0,3)f
sp
= 4,5 MHz, deci f
sp
= (3,45..3,75)MHz.
Din capitolul 6.1.2. a rezultat f
sp
= (2n+1)f
H
/2. Se realizeaza astfel nu numai intreteserea spectrelor, dar se obtine si
cea mai redusa vizibilitate a subpurtatoarei pe ecranul unui televizor alb-negru (comparativ cu PAL si SECAM). Intr-
adevar, daca subpurtatoarea s-ar fi ales egala cu un multiplu par de f
H
/2: f
sp
= 2n f
H
/2, aceasta s-ar fi vazut pe ecran sub
forma unor bare verticale albe si negre de grosime foarte mica, deoarece pe durata liniei ar fi aparut un numar par de
semiperioade de subpurtatoare. Aceasta ar actiona asupra luminantei la fel pe oricare linie din camp si pe liniile de acelasi
rang din campurile sau cadrele succesive. Alegand f
sp
= (2n+1)f
H
/2, pe o linie (ex.linia 1) apare un numar impar de
semiperioade , pe linia urmatoare (linia 2), ca si pe linia de acelasi rang din cadrul urmator (linia 526, un cadru avand 525
linii in NTSC), acestea vor fi in antifaza. Se obtine o structura ca de tabla de sah, intr-o miscare lenta de sus in jos. Structura
aceasta e mai putin suparatoare decat cea sub forma de bare. Decalajul de f
H
/2 se numeste offset de jumatate de linie. Pentru
a reduce vizibilitatea structurii parazite care apare datorita interferentei, in raport cu purtatoarea de imagine f
pi
si cu
purtatoarea sunetului asociat f
ps
, frecventa batailor posibile intre aceste frecvente trebuie sa fie tot un multiplu impar de f
H
/2:
f
ps
- (f
pi
+ f
sp
) = (2n+1) f
H
/2, in care n este un numar intreg oarecare.
Calculand ecartul dintre cele doua purtatoare f
pi
- f
ps
= f
sp
- (2n+1) f
H
/2 =(2n+1)f
H
/2 - (2n+1)f
H
/2 = (n+n+1)f
H
(deci
multiplu intreg de f
H
)=4,5MHz.
Datorita divizoarelor simple folosite cand s-a elaborat NTSC, s-a ales 2n+1 = 455, de unde rezulta f
sp
= 455 f
H
/2 pentru
standardul SUA. Pentru ca n sa fie intreg s-a ales cea mai apropiata frecventa f
H
de cea din televiziunea alb-negru (f
H
= z
f
V
/2 = 525 60/2 = 15750, T
H
= 1/f
H
), adica f
H
= 15734 Hz. Pentru f
V
rezulta ca f
V
= 2 f
H
/525 = 59,94 Hz fata de valoarea de
la alb-negru de 60 Hz, deci un usor nesincronism al imaginii cu frecventa retelei de alimentare, f
sp
= 3,579545...MHz ~3,58
MHz, obligatoriu oscilator stabilizat cu cuart. La emisie f
H
si f
V
se obtin prin divizari succesive de la f
sp
.

6.2.3. SEMNALUL COMPLEX CVBS - NTSC. BURSTUL.

In subcapitolul 6.1.2. s-a observat ca pentru culorile galben, turcoaz si verde apare o supramodulare a purtatoarei,
deci distorsiuni ale semnalului de televiziune. De asemenea, pentru culorile rosu si albastru aparea o suprasarcina a
emitatorului. Din studii statistice s-a constatat ca daca la o imagine sub forma de mira de bare colorate cu luminanta maxima
100% se admite o depasire de maxim 33% fata de alb, respectiv de negru, atunci in conditiile transmiterii unor imagini
obisnuite nu va aparea supramodulatie. Limitand amplitudinea semnalelor video de crominanta la 1,33 pentru culorile
galben si turcoaz, respectiv 0,33 pentru rosu si albastru vor rezulta noile semnale diferenta de culoare ponderate ca fiind (E
R

- E
Y
)/1,14 si (E
B
- E
Y
)/2,03. Se pot reface calculele si rezulta o figura cu toate amplitudinile mai mici fata de cea de la
capitolul 6.1.2. cu o supramodulatie de maximum 33%.
Pentru a nu avea deloc supramodulatie se lucreaza cu mire color cu luminanta si saturatia de 75%. Aceasta corespunde
situatiei culorilor din natura. Pentru culori viu saturate o sa apara totusi o supramodulatie de circa 10%.
Pentru semnalele E
I
si E
Q
se poate obtine in mod automat o ponderare daca se da axelor I si Q ale semnalelor un avans de
33 fata de axele de coordonate ale semnalelor modulate cu E
R
- E
Y
, respectiv E
B
- E
Y
.
Semnalul CVBS - NTSC va fi de forma E
M
= E
Y
+E
C
+E
S
= E
Y
+E
Q
sin(e
sp
t+33)+ E
I
cos(e
sp
t+33)+E
S
, unde s-a notat cu E
S

semnalele de sincronizare S
H+V
, blocare (stingere) B
H+V
si E
sc
(sau S
C
), semnalul de sincronizare a culorii (burst). In
continuare sa vedem necesitatea burstului.
La folosirea unor oscilatii cu purtatoarea suprimata demodulatorul trebuie sa primeasca o informatie (burstul) pentru a
reface purtatoarea (in cazul de fata subpurtatoarea) cu faza si frecventa corecta ca sa poata avea loc o demodulare sincrona
in demodulatorul de produs folosit. Burstul este sinusoidal cu frecventa f
sp
., dar defazat cu 180, pentru a atenua
vizibilitatea subpurtatoarei de culoare pe ecranul tubului cinescop. Durata semnalului este cuprinsa intre 2,23ms si
3,07ms, avand 8 - 11 oscilatii complete (standard 10), din care cauza i se mai spune semnal "salve " sau "salva".
Amplitudinea varf la varf a burstului este practic egala cu a impulsului de sincronizare si este amplasat pe frontul
posterior al impulsului de stingere linii. In timpul 9H cat dureaza egalizarile si S
V
, burstul nu se transmite.

6.2.4. CODORUL NTSC
1. 27

Fig. 6.4 Codorul NTSC
In schema bloc se observa corectoarele de care tin cont de neliniaritatile tuburilor videocaptoare. Dupa ce au fost
create cu ajutorul unei matrici, semnalele E
I
si E
Q
vor avea banda limitata de FTJ. Liniile de intarziere sunt introduse pentru
a compensa intarzierile introduse de filtre, astfel ca la iesire semnalele sa fie din nou in faza .Pentru MAQ subpurtatoarea a
fost defazata cu 33.
Burstul se formeaza cu un impuls adecvat F numit si burst key (B
K
), care lipseste pe durata 9H, fiind eliminat cu o
poarta.

6.2.5. DECODORUL NTSC

1. 28


Fig. 6.5
FTB separa semnalul de crominanta din jurul subpurtatoarei (si odata cu acesta si unele componente de luminanta din banda
respectiva care ar provoca diafotia luminanta - crominanta).
O linie de intarziere t
Y
introdusa pe calea de luminanta compenseaza intarzierea suferita pe calea de culoare. Burstul este
extras cu o poarta P comandata cu F avand frecventa f
H
pentru a asigura aservirea oscilatorului local pe f
sp
. Demodulatoarele
de produs primesc subpurtatoarea regenerata sincrona si sinfazica, pentru a asigura demodularea pe cele doua cai, I si Q.
Daca cinescopul este comandat pe grile, este suficienta prima matrice, deoarece spatiul grile-catod comun face a doua
dematriciere cu E
Y
pe catod si semnalele diferenta de culoare pe grile. Daca cinescopul este comandat pe catozi este
necesara si a doua matrice pentru obtinerea semnalelor primare.

6.3. SISTEMUL PAL

PAL (Phase Alternative Line) a aparut in 1962 - TELEFUNKEN RFG - Walter Brunch, pentru a corecta neajunsul
major al NTSC: o mare sensibilitate la distorsiunile de faza si in special de faza diferentiala, care introduc distorsiuni
importante de culoare (virarea nuantei culorilor).
Semnalele de baza din PAL sunt similare cu cele din NTSC. Astfel semnalul de luminanta E
Y
difera doar prin banda
alocata, respectiv 5,2 MHz in cazul standardelor B,G (CCIR) si 6,2 MHz pentru D,K (OIRT).
Semnalele diferenta de culoare au aceleasi valori ponderate si se noteaza cu E
u
= (E
B
- E
Y
)/2,03 = 0,493 (E
B
- E
Y
) si E
V
=
(E
R
- E
Y
)/1,14 = 0,877 (E
R
- E
Y
). Pentru semnalele diferenta de culoare benzile sunt de 1,2 MHz.

6.3.1. PRINCIPIUL CORECTIEI DE FAZA

Tinand seama de aparitia liniei de intarziere in sistemul SECAM ca memorie pe durata unei linii de televiziune
(64s), W.Brunch a avut ideea de a transmite unul dintre semnalele ponderate de diferenta de culoare cu faza alternata cu
frecventa f
H
/2, respectiv cu +90 si -90, pe doua linii succesive de televiziune. Chiar denumirea sistemului provine de la
aceasta operatie: faza (P) componentei E
V
alterneaza (A) ca semn de la o linie (L) la alta.
Pentru ilustrarea principiului se considera reprezentarea grafica a lui E
C
in diagrama fazorilor E
u
, E
V
pentru doua linii
consecutive n si n+1, in figura 6.6a.
1. 29

Fig. 6.6a Fig. 6.6b
E
V
schimba faza de la o linie la alta. Pe linia n apare, dupa modularea MAQ, fazorul notat cu E
C(n)
(u
C
) iar pe linia n+1
E
C(n+1)
(-u
C
). Aceasta-i situatia fara eroare de faza diferentiala (fig 6.6a);
) t cos( E ) t sin( E E
sp U sp V C
e + e = sau ) t sin( E E
c sp C C
u + e = in care
E
E
arctg = si
E
+
E
=
E
u
v
C u
2
v
2
C u

Fazorii de pe cele doua linii succesive au expresiile:
c
j
C
*
c
j
C
e E F , e E F
u u
= =
Se presupune o eroare de faza diferentiala | (introdusa de exemplu, undeva in lantul de televiziune din cauza ca semnalul de
crominanta se suprapune pe valori diferite ale semnalului de luminanta). Ca urmare se va obtine pentru linia n, ca si pentru
n+1, un decalaj de acelasi sens (E
C(n)
(u
C
+|), E
C(n+1)
(-u
C
+|).(fig.6.6b)
Daca la decodorul PAL pe linia n+1 se face o noua inversare de faza a semnalului E
V
(n+1) cu 180 si se face o sumare intre
acesta si semnalul de pe linia n, E
V
(n) intarziat cu durata unei linii (t
H
), se observa ca se va obtine un fazor E
C(n+1)
(u)cos(|),
care are faza corecta, corespunzatoare nuantei culorii reale, dar o amplitudine mai redusa, daca sumatorul are un factor 1/2.
Eroarea este data de diferenta cuprinsa intre coarda si arcul de cerc. Aceasta introduce o desaturare a culorii. Cum ochiul
accepta distorsiuni mari de saturatie, se poate corecta o eroare de faza de pana la |=40 (factorul de desaturare cos| = 0,76).

6.3.2. CRITERII DE ALEGERE A SUBPURTATOAREI DE CROMINANTA

Sunt aceleasi criterii ca la NTSC.
Daca s-ar folosi offset de f
H
/2 ca la NTSC, componentele spectrale ale semnalului E
u
(care are faza constanta = 0), ar fi
amplasate la multipli impari ai frecventei f
H
/2 si atat intreteserea cat si reducerea vizibilitatii subpurtatoarei ar fi asigurata.
Cat priveste E
V
, care schimba faza cu 180 de la linie la linie cu frecventa f
H
/2, componentele spectrale ar fi amplasate la
multipli pari ai f
H
/2, deci ar coincide cu componentele spectrale ale semnalului de luminanta.
Structura data de vizibilitatea subpurtatoarei pe un ecran alb-negru ar fi compusa dintr-o structura de tabla de sah (data de
E
u
) peste care se suprapune o structura sub forma de bare verticale (data de E
V
), care ar fi foarte suparatoare. Ca sa se
asigure cea mai redusa vizibilitate a subpurtatoarei, pentru PAL se alege o subpurtatoare cu un offset de sfert de linie, dupa
relatia:
2
f
+ )f
4
1
- (284 = f
v
H SP
. De la televiziunea alb-negru f
V
= 50Hz, f
V
= 2f
H
/z, de unde rezulta ca f
H
= zf
V
/2 =
15625 Hz, f
sp
este aproximativ a 567-a armonica a f
H
/2, valoare destul de ridicata fata de NTSC, deoarece si latimea
canalului de televiziune este mai mare in Europa fata de SUA.

H H SP
V
sp
H
f
625 4
4 + 1135
= f
625
1
+
4
1
- 284 = f ;
1135
2
f
- f 4
= f

|
.
|

\
|
|
.
|

\
|

1. 30

Fig. 6.7
Fig. 6.8
Aceasta relatie foloseste pentru obtinerea lui f
H
prin divizarea lui f
sp
.Pentru normele B,G,H,I, f
sp
= 4,43361875
MHz +/- 1 Hz sau +/- 5Hz, functie de norma. Valoarea aproximativa se noteaza cu 4,43MHz. Structura data de vizibilitatea
subpurtatoarei pe un ecran alb-negru este mai complicata, pentru f
sp
= (284 - 1/4)f
H
, fiind un fel de tabla de sah cu patratele
inegale, ceva mai suparatoare decat in cazul NTSC. Se mai poate obtine o ameliorare a vizibilitatii daca
se da structurii si o deplasare aditionale laterala de la un camp la altul. Aceasta se realizeaza adaugand f
V
/2 la expresia f
sp
. In
acest caz rastrul de interferenta dat de diafotia dintre componentele de
luminanta si crominanta pe calea de culoare este minim si stabil pe
ecran, iar rastrul perturbator dat de vizibilitatea subpurtatoarei pe
ecranul alb-negru se misca lent pe verticala. Acest rastru perturbator se
formeaza secvential pe durata a 8 campuri, avand deci o frecventa de
repetitie de 50/8 = 6,25Hz
SP H
T
625 4
4 + 1135
= T

.Se observa ca numai


dupa un interval de timp corespunzator la 4x625 linii, deci dupa 4
cadre, respectiv 8 campuri, se obtine un numar intreg de perioade de
subpurtatoare, dupa care se revine la aceeasi faza. Succesiunea
punctelor de interferenta este aratata in figura, urmarindu-se miscarea
unui punct negru de interferenta pe durata mai multor campuri
succesive.
La sistemul NTSC frecventa rastrului perturbator este 60Hz/4 campuri =
15 Hz.
6.3.3. SEMNALUL COMPLEX CVBS - PAL. BURSTUL.

La fel ca la NTSC E
M
= E
Y
+E
C
+E
S
, pentru imagini cu luminanta si saturatie de 75% nu apare supramodulatie, unde
E
S
= S
H+V
+B
H+V
+S
C
.
Semnalul de sincronizare de culoare S
C
(burst), ca si la NTSC, este necesar pentru sincronizarea si sinfazarea oscilatorului
din decodor. Burstul are frecventa subpurtatoarei de crominanta si
este compusa din 10 +/- 1 oscilatii complete (durata totala fiind cuprinsa
intre 2,03 si 2,48 s). Amplitudinea burstului este egala cu jumatate
din amplitudunea impulsurilor S
H
. Defazajul burstului se socoteste
fata de axa E
u
(care are aceasi faza cu a subpurtatoarei de crominanta), si
se transmite cu faza schimbata de la o linie la alta.
In timpul liniilor cand E
V
este pozitiv, atunci faza burstului este
135 (S
uc
) sau cand E
V
este negativ, faza este de -135 (sau +225)(S
VC
).
Precizia necesara pentru faza burstului este de +/-1. Burstul se formeaza
introducand pe fiecare linie in modulatorul U, un semnal -S
uc
(deci cu faza
180), iar in modulatorul V, un semnal +S
vc
, care ca si E
V
va fi comutat la
modulare, schimband faza subpurtatoarei cu +/-90, cu frecventa f
H
/2.
Pentru transmisie burstul este amplasat pe umarul posterior al impulsului
de stingere linii, la o distanta de 5,5s, fata de frontul anterior al S
H
. Transmiterea burstului este intrerupta pe o durata de 9H
in jurul S
V
.

6.3.4. CODORUL PAL
1. 31


Fig. 6.9 Codorul PAL
Principial, lucrurile stau ca si la codorul NTSC.
Difera latimea de banda a filtrelor FTJ a celor doua semnale diferenta de culoare E
u
si E
V
, care in cazul normelor D, K
(OIRT) poate fi 1,3...1,5 MHZ. De asemenea, difera modul de formare al burstului, care se obtine prin adaugarea
impulsurilor -S
uc
si +S
vc
, la semnalele E
u
si E
v
inainte de modulatoare, dupa o fixare prealabila a nivelului, astfel ca negrul
sa fie pe 0V. La randul lor, semnalele S
uc
si S
vc
s-au format intr-un formator cu ajutorul impulsului burst key (B
K
), care are
perioada f
H
si lipseste pe durata 9H in jurul lui S
v
(cu decalajul de rigoare) si coincide cu palierul posterior a lui B
H
. Se
observa prezenta comutatorului 0/180 pentru modulatorul V.
O linie de intarziere cu t = 0,4 - 0,7 s este formata dintr-un conductor izolat infasurat pe un strat conductor care acopera un
cilindru din material dielectric (figura1). Pentru controlul capacitatilor parazite se infasoara o folie metalica suplimentara
peste spire. Ex: linie de intarziere de luminanta tip LI 390 (IPEE Curtea de Arges) t
i
= 390 ns +/-40 ns, banda = 0,5...5 MHz.

6.3.5. DECODORUL PAL

Fig. 6.10
Pe calea de crominanta se gaseste un FTB centrat pe 4,43 MHz un amplificator poarta (killer) care poate fi blocat
(BAC) la transmisiuni alb-negru (cand lipseste burstul) sau la receptie slaba (cand semnalul de culoare este cu zgomot
mare), si un bloc de separare a semnalelor. Acest bloc este format dintr-o linie de intarziere t=T
H
, un amplificator (care sa
compenseze atenuarea introdusa de linie si care are doua iesiri in antifaza) si doua sumatoare.
In absenta erorilor de faza, semnalele de la iesirea celor doua sumatoare sunt semnale modulate reprezentate in
subcap.6.3.1.unde s-au presupus sumatoare cu factor 1/2. Daca sumatoarele au factor 1, rezulta semnalele pentru intrarea cu
1. 32

demodulatoare: 2E
u
sine
sp
t + 2E
u
cose
sp
t pentru U si 2E
V
cose
sp
t + 2E
V
sine
sp
t pentru demodulatorul V corespunzator liniilor
de televiziune cu defazaj de +90. Demodularea corecta este asigurata daca subpurtatoarea regenerata se introduce cu faza
corecta (0 la demodulatorul U si +/-90 la demodulatorul V, la fel ca la emisie). Apoi urmeaza dematricierea, pentru a
obtine semnalele primare care comanda cinescopul.
Pentru a introduce subpurtatoarea cu faza si frecventa corecta la demodulatoare, este prevazut un oscilator local aservit.
Aceasta lucreaza intr-o bucla PLL impreuna cu comparatorul, care este un detector de faza. La sincronism bucla asigura la
iesire defazaj de 90 in raport cu faza de referinta aleasa dupa S
uc
(deci 180) obtinut de la detectorul de burst. Tot de aici se
extrage si S
vc
, a carui infasuratoare se prezinta sub forma unei succesiuni de impulsuri de polaritate alternata (din cauza
comutarii fazei cu +90 la codare). Cu acest semnal se pozitioneaza faza corecta a burstului care comanda comutatorul
pentru introducerea subpurtatoarei cu secventa corecta la demodulatorului V. In prezenta unei erori de faza diferentiala |,
semnalele modulate la fiecare iesire din sumatoare va fi:
2E
u
cos| sine
sp
t + 2E
u
sin| cose
sp
t pentru intrarea in modulatorul U si
2E
V
cosb cose
sp
t + 2E
V
sin| sine
sp
t pentru V, pentru linii cu defazaj 90.
Fazorul situatiei a fost prezentat in subcapitolul 6.3.1. La demodularea de produs prin inmultire cu sine
sp
t si
respectiv cose
sp
t, vor ramane dupa filtrare semnalele 2E
U
cos| si 2E
V
cos|, celelalte componente disparand. Aceste semnale
traduc corect nuanta culorii dar reprezinta culori desaturate din cauza erorilor de faza, care introduc factorul de desaturare
cos|
Blocul de separare a semnalelor se comporta ca filtru pieptene la iesirea U pentru semnalul E
V
si invers. Ca rezultat, diafotia
dintre cele doua canale de culoare va fi eliminata. De asemena, diafotia luminanta-crominanta va fi redusa fata de NTSC,
deoarece componentele spectrale ale semnalului de luminanta situate la f
H
/2, vor fi atenuate cu 3dB.
Calea de luminanta a decodorului PAL contine o linie de intarziere cu t
Y
= 0,33 - 0,7 s, care compenseaza intarzierea
suferita de semnalele de culoare si o celula de reflectie centrata pe subpurtatoarea de 4,43 MHz, care sa elimine
componentele de crominanta. In acest mod se elimina si unele componente din spectrul semnalului de luminanta. Pentru a
elimina numai componentele de crominanta, in decodoarele mai pretentioase se poate introduce un filtru - pieptene.
Componentele de crominanta E
U
si E
V
sunt distantate la f
H
/2 iar intre ele (la f
H
/4 de fiecare) se afla componentele lui E
Y
.
Pentru a realiza filtrul care sa lase sa treaca numai componentele E
Y
, se poate folosi o structura care contine o linie de
intarziere cu t = 2T
H
=642=128 si un sumator care sumeaza semnalele E
Y
direct si E
Y
intarziat.
O linie de intarziere t= T
H
= 64s este realizat din sticla speciala avand la ambele capete traductoare de tip piezoelectric
care se comporta impreuna cu circuitele de adaptare ca circuite rezonante. In general, in interiorul liniei au loc una sau mai
multe reflexii pentru a realiza linii cat mai compacte. Banda de frecventa trebuie sa fie de cca 3MHz, centrata in jurul
subpurtatoarei de 4,43 MHz.
Intarzierea nu trebuie sa fie exact egala cu T
H
= 64s = 283,75 T
sp
. Deoarece in sumatoarele din decodor semnalele
trebuie sa se adune in faza sau antifaza, linia va avea t = 283,5 T
sp
sau t = 284 T
sp
. Se alege de obicei prima varianta si
rezulta t = 63,94s. De multe ori linia se face cu timp de valoare usor inferioara si cu un circuit electric de intarziere
reglabila de ordinul 0,06 s cu care se regleaza durata exacta a intarzierii totale. Linia trebuie sa aiba o buna stabilitate a lui
t cu temperatura cu cca +/-2,5 ns intre 5 si 50C. Deoarece linia de intarziere este scumpa, in trecut, mai ales la televizoare
portabile s-au folosit decodoare simple (PALS), fara linie de intarziere, la care ochiul observatorului este cel care integreaza
eroarea de nuanta. Denumirile folosite pentru PALS sunt "simple PAL" sau "PAL visual integration" (integrare vizuala). El
este eficace doar pentru unghiuri de eroare mai mici de 10.
In prezent se folosesc decodoare PAL cu linie de intarziere PAL - DL (delay line), numite si "standard PAL". Fata de
schema bloc prezentata exista variante mai proaste, care extrag burstul inainte de blocul de separare a semnalelor, precum si
variante mai bune, la care oscilatorul pilot functioneaza pe 2f
sp
= 8,867238 MHz. Astfel se evita utilizarea unui circuit de
defazare cu 90 pentru demodulatorul U.

6.4. SISTEMUL SECAM
Sistemul SECAM (Sequentiel a Memoire - secvential cu memorie) a aparut in Franta - 1958 - Compania Franceza de
Televiziune (CFT).

6.4.1. PRINCIPIUL SISTEMULUI SECAM

S-a aratat ca pornind de la impefectiunile ochiului, care nu distinge bine detaliile in culori, s-a putut reduce
definitia pe orizontala, reducand astfel latimea de banda a semnalelor de culoare la mai putin de un sfert din banda
semnalului de luminanta. Pe verticala definitia a ramas aceeasi ca la alb-negru, deci destul de mare. Henri de France a aratat
ca semnalele de culoare de banda ingusta de pe doua linii succesive nu difera esential. Astfel el a renuntat la transmiterea
simultana a semnalelor de culoare si a ales transmiterea succesiva sau secventiala a acestora. In aceste conditii nu se mai
face modulatia dubla in cuadratura, deoarece ramane un singur semnal de culoare de transmis la un moment dat. Astfel se
evita riscul de diafotie de culoare. Pentru modulatia subpurtatoarei de culoare, initial s-a folosit MA, dar s-a trecut ulterior la
MF. Pentru reducerea vizibilitatii subpurtatoarei, s-au facut diverse artificii privind frecventele subpurtatoarei,
1. 33

Fig.6.11
caracteristicile de modulatie, etc. Astfel, dupa sistemul initial SECAM - MA s-a trecut prin numai putin de 6 variante ale
sistemului SECAM - MF (1, 2, 3, 3a, 3b, 3 optimum - 1969, in uz). S-au utilizat 2 subpurtatoare, accentuari in VF, in IF,
schimbari periodice de faza ale semnalelor pe linii si campuri, etc.
Pentru refacerea semnalelor primare la receptie este nevoie de existenta simultana a lui E
Y
si a celor doua semnale de
culoare. Pentru aceasta, Henri de France a introdus o memorie realizata cu o linie de intarziere avand t = T
H
. Astfel in calea
de culoare, vor exista doua semnale de culoare simultan: primul pe linia curenta, iar al doilea de pe linia precedenta
intarziata cu T
H
. Fiind vorba de doua cai de semnal, o cale directa si una intarziata si de transmisiunea secventiala a celor
doua semnale de culoare, va trebui introdus un comutator care sa aduca in mod corect semnalele de la iesirile acestor cai la
demodulatoarele corespunzatoare celor doua semnale de culoare. Dupa demodularea lor se face dematricierea si rezulta
semnalele primare.

6.4.2. SEMNALELE DE BAZA FOLOSITE

Semnalul de luminanta E
Y
este acelasi ca si la NTSC si PAL. Cele doua semnale diferenta de culoare E
R
- E
Y
si E
B

- E
Y
au o excursie maxima de 0,525 si 0,667 in cazul transmisiunii unor bare cu luminanta si saturatie 75%. Se prefera
sa se lucreze cu amplitudini unitare ale semnalelor, rezultand doua semnale diferenta de culoare ponderate notate D
R
si
D
B
, de semne contrare pentru a reduce efectele ce apar datorita erorilor de faza diferentiala in timpul tranzitiilor de
culoare.
( ) ( )
Y R Y R R
E E 9 , 1 E E
525 , 0
1
D = =
( ) ( )
Y B Y B B
E E 5 , 1 E E
667 , 0
1
D = =
D
R
si D
B
se transmit succesiv (secvential) cu frecventa liniilor astfel:
cadrul I : linii impare D
B
;
linii pare D
R
;
cadrul II : linii impare D
R
;
linii pare D
B
;
cadrul III : linii impare D
B
;
linii pare D
R
.
De asemenea, la fiecare a treia linie si la fiecare camp se inverseaza faza subpurtatoarei corespunzatoare. Aceste
artificii asigura pe ecranele alb-negru o structura intretesuta a rastrului parazit, miscorand vizibilitatea subpurtatoarelor.
Banda de frecventa a semnalelor D
R
si D
B
este 1,5 MHz. Ele sufera doua accentuari: prima in VF (inainte de modulare MF)
si a doua in IF, dupa modulare.
Accentuarea in VF se practica si in radiodifuziunea MF, deoarece marirea deviatiei de frecventa la frecvente inalte,
imbunatateste raportul semnal/zgomot (la frecvente inalte). Aceasta se realizeaza facand o accentuare (crestere,
preaccentuare) a amplitudinii dupa legea:

|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|

1
1
1
1
1
VF
kf
f
2
+ 1
f
f
2
+ 1
=
kf
f
j + 1
f
f
j + 1
=
) A(f
A(f)
= A

cu f
1
= frecventa de referinta = 85 kHz
k = factor de multiplicare = 3
In figura 1 se arata curba de accentuare in VF
combinata cu cea a unui FTJ care limiteaza
banda la 1,5 MHz (clopot). La receptie se va face o dezaccentuare dupa curba inversa (anticlopot). D
R
si D
B
vor prezenta
varfuri din cauza efectului de derivare care apare
la tranzitiile de culoare. Aceste varfuri
trebuie limitate pentru a nu depasi latimea canalului de crominanta. Limitarea va deforma putin semnalele, deformare mai
pronuntata in cazul tranzitiilor intre doua culori foarte diferite si foarte saturate (ex: verde - mov, rosu - albastru, galben -
turcoaz). Apar dungi colorate noi (ex: intre verde si mov apare gri). Pragurile de limitare se aleg diferite pentru cele doua
semnale si pentru cele doua sensuri.

6.4.3. MODULAREA
1. 34

Fig. 6.12

Pentru a reduce efectul limitarii in cazul tranzitiilor de culoare, la SECAM s-au ales frecvente subpurtatoare
diferite pe cele doua linii succesive:
f
OR
= 282f
H
= 4,40625 MHz +/- 2kHz (indicele "0" = repaus fara modulatie)
f
OB
= 272f
H
= 4,25000 MHz +/- 2kHz
Spre deosebire de PAL, unde se cerea o precizie a f
sp
de 10
-6
, la SECAM este suficienta doar o precizie de 5x10
-4
. De
asemenea s-au introdus doua deviatii standard pentru valorile maxime ale semnalelor (+/-1), adica pentru palierele
semnalelor corespunzatoare regimului permanent. Astfel:
Af
R1
= +/- 280kHz pentru D
R
= +/- 1.
Af
B1
= +/- 230 kHz pentru D
B
= +/- 1.
Pentru valorile deviatiei maxime, care corespund varfurilor limitate dupa accentuare, deci tranzitiilor, s-au introdus de
asemenea limite; ele nu sunt simetrice:

+
A
KHz 500 -
KHz 350
= f
max R

+
A
KHz 350 -
KHz 500
= f
max B

Cu aceste valori se pot deduce si valorile pragurilor de limitare:
+1,25 =
280
350
+ =
f
f
+ =
U
R1
Rmax
R(+)
A
A

+1,8 =
280
500
- =
f
f
- =
U
R1
Rmax
R(-)
A
A

+2,18 =
230
500
+ =
f
f
+ =
U
B1
Bmax
B(+)
A
A

-1,52 =
230
350
- =
f
f
- =
U
B1
Bmax
B(-)
A
A

Pe ecranul unui televizor alb-negru subpurtatoarele modulate in frecventa, deci cu frecventa instantanee variabila si cu
amplitudinea constanta, s-ar observa ca o structura de puncte perturbatoare, in miscare, structura cu atat mai suparatoare cu
cat amplitudinea subpurtatoarelor este mai mare in raport cu cea a semnalului video de luminanta E
Y
. S-a observat statistic
ca frecventele instantanee ale subpurtatoarelor se situeaza foarte frecvent in vecinatatea imediata a frecventelor de repaus
f
OR
, f
OB
, deoarece in natura culorile nu sunt niciodata saturate. Ecarturile de frecventa de valoare mare care apar in mod
ocazional, corespund cel mai adesea unor energii ale semnalului de valori reduse si sunt vulnerabile in raport cu zgomotul.
Astfel a aparut ideea de a reduce amplitudinile subpurtatoarelor modulate in jurul frecventelor f
OR
, f
OB
, la circa 23% din
valoarea semnalului E
Y
= 0,7 V
vv
(461/2 mV) si de a mari amplitudinea la frecvente mai departate. Astfel se va imbumatati
raportul semnal/zgomot.
Aceasta accentuare se numeste
accentuarea in IF, dar curbele de
accentuare - dezaccentuare se
mai numesc "anticlopote",
respectiv "clopote" la receptie.
Caracteristica de accentuare
este descrisa de expresia:
) f - kQ(f j + 1
) f - Q(f j + 1
= A
2
c
2
2
c
2
IF

cu Q=16, K=0,0788, f
C
=
4,286MHz, frecventa centrala a
caracteristicii de accentuare IF. Ca
urmare a trecerii semnalului
prin circuitul de accentuare IF, se
va obtine un semnal cu
amplitudinile inegale pentru
diverse bare ale mirei color.
Chiar si pe durata unei bare, amplitudinea va varia putand sa apara varfuri la inceputul barelor, acolo unde frecventa
instantanee difera de cea corespunzatoare palierului din cauza accentuarii in VF.


6.4.4. SEMNALUL CVBS - SECAM. SEMNALUL DE SINCRONIZARE SI IDENTIFICARE A CULORII.
1. 35


Semnalul complex are expresia: E
M
= E
Y
+E
C(R,B)
+E
S
, unde E
S
= S
H+V
+B
H+V
+S
C
. S
C
este semnalul de sincronizare si
identificare a culorii. Daca se omit tranzitiile, expresia semnalului de crominanta E
C(R,B)
va fi:
E
C(R,B)
= kE
Yvv
|A
IF
|cos{2t[f
0(R,B)
+D
(R+B)
Af
0(R,B)
]t}
si reprezinta un semnal MF cu o modulatie suplimentara MA din cauza accentuarii in IF.
Spre deosebire de NTSC si PAL, la SECAM se emite subpurtatoare si pentru imaginea alba sau neagra. Din acest motiv, la
transmisiunile la distanta in radiofrecventa cu modulatie pozitiva la imagine (albul la varf de modulatie), sau la modulatie
negativa (albul la fund de modulatie) in cazul receptoarelor cu sunet intercarrier (cale comuna pentru imagine si sunet)
trebuie redusa puterea emitatorului, respectiv dinamica de modulatie. Pentru SECAM zona de serviciu a emitatorului se va
reduce cu circa 20% in raport cu cea pentru alb-negru la un raport semnal/zgomot identic.
Semnalul S
C
nu este semnal de sincronizare de culoare (burst) deoarece in SECAM nu este nevoie de el. Demodularea se
face cu discriminatoare sau in cazul CI, cu demodulatoare in cuadratura (o demodulare de produs realizata cu
multiplicatoare analogice functionand ca elemente sensibile la faza), in care se inmulteste oscilatia MF originala cu o
oscilatie MP transformata din MF, care nu necesita subpurtatoare refacuta.
S
C
se compune din doua semnale complet diferite: unul pentru restabilirea subpurtatoarei (sincronizare) si celalalt pentru
identificarea culorii. Subpurtatoarea cu o frecventa egala cu cea de repaus este restabilita imediat dupa impulsul de
sincronizare pe linii. Pe palierul posterior al lui B
H
(unde se transmitea burstul la celelalte sisteme), se transmite semnalul cu
f
OR
sau f
OB
corespunzatoare liniilor ce se transmit.
Prin analogie cu celelalte sisteme, acestea sunt numite tot semnale de sincronizare. Aceste semnale permit saturarea
limitatoarelor si discriminatoarelor, eliminand astfel aparitia zgomotului caracteristic la receptionarea unor transmisiuni cu
MF in absenta semnalului modulator. De asemenea, constituie o frecventa de referinta pentru receptor, referinta utilizabila
in mai multe scopuri, si in special pentru ca discriminatoarele sa fie in masura sa lucreze corect de la inceputul cursei active
a liniilor, si eventual pentru a permite o eventuala corectie automata a derivei lor.
In continuare sa aratam necesitatea semnalelor de identificare a culorii. In decodorul SECAM exista comutatorul care
trebuie sa asigure trimiterea semnalelor D
R
si D
B
, care sosesc fie pe cale directa, fie pe cale intarziata, numai la
modulatoarele corespunzatoare. Altfel spus, daca la emisie semnalul D
R
se transmite pe linia "n", comutatorul electronic de
la receptie trebuie sa dirijeze D
R
tot pe linia "n". Comanda acestui comutator pentru dirijarea culorilor in sincronism cu
emisia este data de anumite semnale, numite semnale de identificare a culorii (sau simplu: semnale de identificare).
Aceasta comanda nu este necesar sa se dea la fiecare linie.Concordanta receptiei cu emisia se face numai la inceputul
campurilor, urmand ca aceasta sa se pastreze pana la sfarsitul campului prin intermediul impulsurilor de sincronizare linii.
Semnalele de identificare se transmit pe intervalul a 9 linii succesive ale palierului posterior al impulsului de stingere pe
verticala, si anume pe timpul liniilor 7..15 in cazul campurilor impare si pe timpul liniilor 320...328 in cazul campurilor
pare. Aceste semnale rezulta din modularea in frecventa a celor doua subpurtatoare cu semnale D
R
si D
B
de forma
trapezoidala ca in figura 6.13.

1. 36

Fig. 6.13
Rostul portiunii liniar variabile este acela de a face sa nu apara regimuri tranzitorii suparatoare, din cauza accentuarii in VF
sau IF. Dupa modularea MF, din cauza trecerii prin circuitul anticlopot, semnalele vor avea amplitudini diferite.

6.4.5. CODORUL SECAM

Pe calea de luminanta se observa o linie t
Y
de compensare a intarzierii care apare pe calea de crominanta, un filtru
opreste - banda FOB, care reduce nivelul componentelor de luminanta in jurul valorii subpurtatoarelor pentru a micsora
diafotia luminanta - crominanta, si doua sumatoare care aduna mai intai stingerea si sincronizarea, iar in final formeaza
semnalul CVBS - SECAM. Pe calea de crominanta se introduc semnale de tensiune liniar variabila de frecventa liniilor,
numai pe o durata de 9H din timpul stingerii pe verticala B
V
, in semnalele diferenta de culoare, din care se vor forma
identificarile.
Urmeaza apoi: filtre, accentuari, limitari, fixarea nivelului si modularea MF. Oscilatoarele sunt prevazute cu un control
automat al frecventei centrale ( CAF ) si lucreaza alternativ o linie din doua, fiind comandate cu semnale de frecventa f
H
/2
in opozitie de faza. Semnalele MF dispuse succesiv D
R
, D
B
, etc sunt limitate si li se inverseaza faza conform secventei
stiute, iar in final intervine circuitul anticlopot pentru accentuarea IF, unde se face si blocarea semnalului de crominanta pe
timpul 9H.
D
B
(+)
E
C

Fig. 6.14
Obs: S-ar putea realiza un codor cu un singur modulator, la care se comuta caile si oscilatorul.

6.4.6. DECODORUL SECAM
1. 37

CVBS
E
M

Fig. 6.15
Pe calea de culoare se face intai o dezaccentuare IF cu ajutorul circuitului clopot, care joaca si rolul de FTB pentru a elimina
E
Y
. Dupa un amplificator de culoare si un limitator MA se observa cele doua cai de semnal: calea directa si calea intarziata
(t= T
H
= 64 s). Comutatorul ( sau permutatorul ) trebuie sa fie pozitionat corect: pe pozitiile 1 - 3 si 2 - 4 cand pe calea
directa vine D
R
si pe cea intarziata D
B
, sau pe pozitiile 1 - 4 si 2 - 3, cand semnalele sosesc invers. Demodulatoarele de cale
DEM R si DEM B trebuie sa aiba caracteristici de demodulare inverse, din cauza semnalelor opuse ale semnalelor D
R
si D
B
.
Pozitionarea corecta a comutatorului de cai se face cu ajutorul unui CBB care lucreaza cu frecventa f
H
/2, fiind comandat cu
f
H
. Faza sa este comandata de o poarta in care se compara un semnal avand un f
V
(cu durata de circa 0,7 ms, incepand cu
intoarcerea pe verticala din receptor) si semnalul de identificare integrat. Ultimul, daca schema cere impulsuri de
identificare negative se poate obtine de la iesirile E
R
- E
Y
sau E
B
- E
Y
. Pentru semnal pozitiv se foloseste iesirea E
G
- E
Y
a
unei matrici. Semnalul de la iesirea portii (BAC) se foloseste si la deblocarea caii de culoare. Cand acesta lipseste (la
transmisii alb-negru, la semnal prea slab, la zgomot mare pe culoare sau la semnal incoerent din cauza pozitionarii incorecte
a comutatorului), calea de culoare este blocata (BAC).
Semnalele obtinute dupa dematriciere, amplificate corespunzator, comanda catozii cinescopului tricrom.
Linia de intirziere este mai optima decat in PAL, deoarece trebuie sa aiba o precizie de +/-70ns, fata de PAL unde se cerea o
precizie de +/-7ns. Pentru SECAM s-au folosit si linii metalice.
Obs: in afara de norma franceza cu 625 de linii, exista si o norma "E" cu z = 819 linii cu f
H
=20475 Hz.

6.5. COMPARATIE INTRE PRINCIPALELE 3 SISTEME DE TELEVIZIUNE

Criteriile de comparatie sunt: compatibilitatile (directa si inversa), conditiile de redare a culorilor, principalii
parametri legati de zgomot, distorsiuni (sensibilitate si tolerante) si facilitatile pe care le permit anumite sisteme. Ele vor fi
tratate in ordine.
1) Compatibilitatea directa Nici unul dintre sisteme nu reda corect luminanta pe cinescop alb-negru, deoarece corectia de
gamma se face in canalul de camera pentru fiecare culoare separat si nu dupa matricierea pentru E
Y
, iar

AN
=
TVC
la cinescoape. Astfel se transmite semnalul:
c c c c c
) E 4 , 0 E 59 , 0 E 3 , 0 ( E E 11 , 0 E 59 , 0 E 30 , 0 E
B G R Y B G R
'
y

+ + = = + + = cel care ar fi trebuit
transmis. Din acest motiv luminanta reala redata pe un cinescop alb-negru va fi intotdeauna mai mica decat cea corecta. In
plus, raportul semnal/zgomot se inrautateste mai mult pentru portiunile mai intunecoase ale imaginii.
Din punct de vedere al vizibilitatii rastrului perturbator situatia cea mai buna este la NTSC, la PAL fiind mai putin buna. La
SECAM vizibilitatea este cea mai pronuntata cu toate precautiunile luate (inversari, asimetrii, decalaje), mai ales cand se
transmit culori saturate sau tranzitii de culoare. De asemenea pot aparea suprailuminari din doua in doua linii (efect de
jaluzea).
2) Compatibilitatea inversa: este buna la cele trei sisteme, deoarece caile de crominanta sunt blocate la transmisiuni de
alb-negru (BAC).
3) Redarea plajelor de culoare se face corect la toate cele trei sisteme.
1. 38

4) Redarea tranzitiilor de culoare. La NTSC, daca distorsiunile A(e) din lantul de televiziune conduc la disimetrii pentru
semnalul E
Q
modulat, apare diafotia I - Q si vor aparea plaje cu culori false la tranzitii de culoare.
La PAL, tranzitiile verticale sunt redate bine, iar cele orizontale introduc nuante false, dar efectul nu este perceptibil datorita
medierii care se face pe doua linii succesive.
La SECAM, tranzitiile verticale sunt redate corect, cu exceptia trecerilor intre doua culori saturate mult diferite (ex: galben -
turcoaz, verde - mov, rosu - albastru). Tranzitiile orizontale sau oblice dau linii cu culori false si apare senzatia de deplasare.
5) Sensibilitatea la zgomot si perturbatii. Deoarece principiul luminantei constante nu este respectat din cauza corectiei de
gamma, protectia scade. Sistemul NTSC este robust, protectia fiind comparabila cu cea de la alb-negru. La PAL protectia
este mai buna, deoarece la decodare, semnalul este dublu, iar zgomotul creste cu 2 . Pentru doua linii succesive,
ameliorarea este egala cu 2 , deci 3dB.
La SECAM, din cauza repetarii semnalului de pe o linie se va repeta si zgomotul. Deci apare o dublare a zgomotului.
Daca in televiziunea alb-negru, scaderea pronuntata a semnalului util fata de zgomotul de fond, se manifesta prin perturbatii
ale luminozitatii cunoscute sub numele de "purici", la receptia semnalului SECAM, cand se atinge pragul de functionare al
discriminatoarelor, manifestarea se caracterizeaza prin aparitia unor liniute colorate denumite (datorita formei si culorii lor)
"pestisori (de aur)". Acesti pestisori nu trebuiesc confundati cu "bulele" colorate care apar la transmisiile de televiziune prin
satelit.
6) Diafotia la NTSC apare diafotia cromatica cand semnalele au benzi nesimetrice. Apare si diafotia luminanta-crominanta,
daca la intrarea decodorului se pune un FTB obisnuit si cu un filtru pieptene. Efectul se manifesta sub forma unui rastru
parazit de puncte fine in culori.
La PAL, din cauza modului in care se face decodarea, diafotia cromatica (U->V sau V->U) este anulata. Daca linia de
intarziere se deregleaza, protectia la diafotia luminanta-crominanta nu mai e asigurata. In ceea ce priveste diafotia
luminanta-crominanta in subcapitolul 6.3.5, s-a aratat ca se obtine o imbunatatire de 3dB fata de NTSC.
La SECAM, diafotia cromatica nu exista din cauza principiului adoptat pentru transmisie. Diafotia luminanta-crominanta
poate aparea cand componentele de luminanta din spectrul de crominanta au amplitudini mult mai mari decat
subpurtatoarea. Atunci culorile sunt date de semnalul de luminanta.
Pentru a elimina acest efect, pe calea de crominanta se poate prevedea la codorul SECAM o MA suplimentara a semnalului
E
c
in functie de amplitudinea semnalului E
Y
cuprinsa in spectrul corespunzator benzii de crominanta.
7) Distorsiunile liniare. La NTSC se impune limita de +/- 4dB pentru caracteristica A(e) la f
sp
, ca sa nu se remarce variatii
de saturatii a culorii. Se poate prevedea un reglaj automat de crominanta (RAC) pornind de la amplitudinea burstului. Pentru
t se prevede o toleranta de +/- 250 ns ca sa nu se observe deplasari ale imaginii in culori fata de alb-negru.
La PAL lucrurile se prezinta aproape identic. La SECAM distorsiunile liniare se remarca in situatia in care apar limitari ale
benzii si pot aparea mai ales in prezenta zgomotului care imcepe sa dicteze culorile.
8) Distorsiunile neliniare. Prin aceste distorsiuni se inteleg de regula, distorsiunile de castig diferential si de faza
diferentiala.
La NTSC aceste distiorsiuni fac sa apara intermodulatia intre E
Y
si E
C
si dau erori de saturatie (eroarea admisa 40%),
respectiv de nuanta (eroarea admisa 20 sau chiar 10).
Erorile de faza pot proveni:
- de la emisie, unde eroarea este destul de redusa ca urmare a dispozitivelor de control;
- din propagare si in particular din reflexii multiple si interferente posibile, care sunt dificil de sesizat si stapanit.
- din receptor, unde eroarea de faza este greu controlabila in cazul utilizarii lui de catre telespectator. Initial, receptoarele
TVC-NTSC erau prevazute cu un reglaj de corectie a fazei accesibil telespectatorului. Numai ca telespectatorul nu stia
intotdeauna sa-l foloseasca corect. Actualmente, TVC-NTSC sunt prevazute cu un reglaj automat al nuantei culorilor (ATC-
AUTOMATIC TINT CONTROL), eficace pana erori de 10-20. O eroare de faza mare de circa 45, face ca movul sa
vireze in rosu, galbenul spre galben-verde.
La PAL, pentru erorile de castig diferential, lucrurile se prezinta ca si la NTSC, iar pentru faza diferentiala se poate merge
pana la +/-40. La SECAM, aceste distorsiuni sunt neglijabile.
9) Zona de serviciu a emitatorului. La SECAM este mai redusa cu 20% si echipamentul de studio este mai complicat la
SECAM.
10) Ecourile. Acestea se manifesta asupra imaginii in culori, prin combinarea a doua efecte:
- aparitia unei imagini cu luminanta decalata ca si in alb-negru (dubluri);
- o perturbatie asupra semnalului de crominanta, caruia ii modifica amplitudinea si faza.
La NTSC si PAL, ecourile se manifesta si asupra burstului, daca intarzierea este mica (1 s) si asupra semnalului E
C
.
La NTSC cea mai puternica perturbatie apare atunci cand semnalul de ecou este in cuadratura cu semnalul de luminanta. La
SECAM, eroarea principala este cea de luminanta. La ecouri importante si selective (in banda de crominanta) protectia la
zgomot poate scadea atat de mult incat apare captarea canalului de catre semnalul perturbator, care se manifesta prin efectul
de pestisori.
1. 39

11) Mixajul si efectele speciale. Semnalele NTSC si PAL care folosesc MAQ se pot mixa direct, semnalul de crominanta
rezultat fiind suma vectoriala a celor doua semnale care se mixeaza. Prin urmare, culoarea obtinuta dupa mixare rezulta din
amestecul celor doua culori care se mixeaza.
La SECAM, unde se foloseste MF amplitudinea subpurtatoarei este constanta (fara accentuarea in IF). Daca s-ar aduna
amplitudinile semnalelor, ar aparea erori mari de saturatie, dar din cauza frecventelor instantanee diferite ale celor doua
semnale care se mixeaza, ar apare batai. Din acest motiv, un mixer SECAM prevede decodarea si efectuarea mixajului
separat pentru E
Y
si E
C
, iar apoi se face codarea din nou. Rezulta un mixer mult mai complicat decat in cazul celorlalte
sisteme.
12) Inregistrarea magnetica. Initial, cand performantele magnetoscoapelor nu erau asa de bune (erori mari de viteza, timpi
de intarziere la iesire, etc.), sistemul SECAM era singurul care permitea inregistrarea direct pe banda. Astazi insa, odata cu
imbunatatirea performantelor, toate sistemele permit o inregistrare la fel de buna.
Concluzie: Balanta inclina in favoarea sistemului PAL, mai ales daca se are in vedere ca pastrand toata informatia de
culoare (in SECAM se renunta la jumatate), sistemul PAL este inca susceptibil de imbunatatiri.

6.6. TRANSCODAREA SEMNALELOR DE TELEVIZIUNE COLOR

In lume exista trei sisteme de televiziune color: NTSC, PAL, SECAM, si mai multe standarde sau norme de
exploatare, dintre care in televiziunea color se mentin inca normele: B, G, (CCIR), H, D, K, (OIRT), I, L cu 625 linii si 50
Hz si norma M cu 525 linii si 60 Hz. Mai exista norma engleza A cu 405 linii si franceza E cu 819 linii, mai putin folosite.
Pentru schimbul international de programe este necesar sa se faca trecerea dintr-o varianta in alta. Trecerea dintr-un sistem
de televiziune color in altul, in cazul aceleiasi norme de explorare sau baleiaj, se numeste transcodare simpla sau
conversie de sistem. Daca se face simultan si conversia de norma, procesul se numeste transcodare-conversie sau
conversie de standard si sistem.
Transcodarea simpla PAL-SECAM se face decodand semnalul CVBS/PAL si apoi facand o recodare pentru a obtine
semnalul CVBS/SECAM. Pentru eliminarea efectelor suparatoare pe caile de la decodor se folosesc filtre pieptene ca sa
elimine componentele nedorite. Transcodarea SECAM/PAL se face la fel. In acest caz intervine problema preciziei cu care
se emite frecventa subpurtatoarei. In SECAM aceasta este de 10
-4
, iar in PAL se cere o precizie de 10
-6
. De aceea se fac
uneori in paralel doua transcodoare care sa urmareasca precizia impusa atat la frecventa liniilor cat si la frecventa
campurilor.
Pentru transcodarea complexa, care include conversia de sistem si de standard, lucrurile sunt mai complicate. Metodele
electrono-optice care se folosesc in televiziune alb-negru (camera-monitor sau tub cu doua fascicole), nu se pot folosi in
televiziunea color. Transcodoarele pentru televiziunea color sunt pur electronice si se pot baza pe metode analogice sau
digitale, in prezent folosindu-se cele digitale, care utilizeaza convertoare cu memorii de camp si de linii si interpolatoare.



CAP. 7. DISPOZITIVE DE CAPTARE I REPRODUCERE
A IMAGINII DE TELEVIZIUNE

7.1. Tuburi videocaptoare
7.1.1. Consideraii generale

Tuburile videocaptoare sunt cele mai utilizate dispozitive pentru captarea imaginilor. Ele au dou funcii
principale:
transformarea imaginii optice, a scenei de transmis, n "imagine electric". Prin "imagine electric" se nelege o distribuie
de cureni sau de sarcini (de potenial electric), proporional cu luminana imaginii optice captate.
Aceast funcie se bazeaz pe efectul fotoelectric extern sau intern. n primul caz, elementul constructiv al tubului
care ndeplinete acest rol, se numete fotocatod (Ex: DISECTORUL). n al doilea caz, acest element se numete int
fotosensibil sau int fotoconductiv (Ex: VIDICONUL).
2) explorarea linie cu linie i cadru cu cadru a acestei imagini electrice pentru obinerea semnalului de imagine
corespunztor.
Dup principiul de aciune, tuburile videocaptoare se clasific n tuburi cu aciune instantanee i tuburi cu
acumulare de sarcini.
n tuburile cu aciune instantanee, mrimea semnalului este determinat de fluxul radiant incident pe elementul de
suprafa al fotocatodului "explorat" n momentul respectiv (Ex: DISECTORUL).
n tuburile cu acumulare, energia radiant incident este transformat mai nti n sarcini electrice ce se
acumuleaz pe un electrod special denumit "int". ntre dou explorri succesive ale unui element de imagine, pe int se
formeaz un "relief" de potenial, a crui distribuie corespunde cu distribuia energiei radiante n imaginea optic a
1. 40

obiectului televizat. Semnalul electric ia natere prin explorarea intei cu un fascicol electronic, care efectueaz "comutaia"
(lectura) sarcinilor acumulate pe int, transformnd variaiile de potenial n curent electric proporional cu aceste variaii.
Dup modul n care se realizeaz procesul de comutaie a intei de acumulare, tuburile cu acumulare se mpart n
dou categorii:
1) tuburi cu explorare cu electroni rapizi. inta este explorat de un fascicul de electroni cu energie mare,
coeficientul de emisiune secundar al intei, o>1 (Ex: SUPERICONOSCOPUL).
2) tuburi cu explorare cu electroni leni. inta este explorat de un fascicul a crui electroni sunt frnai n
imediata apropiere a intei, o<1 (Ex: SUPERORTICONUL)
Caracteristicile mai importante ale tuburilor videocaptoare sunt trei:
1) Caracteristica lumin-curent, numit i caracteristic de transfer de amplitudine, reprezint variaia curentului de
semnal i
s
n funcie de iluminarea fotocatodului i
s
=f(E). Obinuit, aceast caracteristic are o lege de variaie exponenial,
astfel nct, folosind o scar logaritmic, ea se reprezint printr-o dreapt al crei coeficient unghiular este factorul
(gamma) al tubului videocaptor.
2) Caracteristica sensibilitii spectrale reprezint de obicei variaia relativ (raportat la curentul maxim) a curentului de
ieire n funcie de lungimea de und a radiaiei incidente pe electrodul fotosensibil i
sr
=f(), n ipoteza c intensitatea
radiaiilor incidente este aceeai la toate lungimile de und din spectru. Uneori, aceast caracteristic se prezint prin curba
de variaie a sensibilitii, exprimat n mA/W sau mA/lumen, n funcie de . n cataloage se indic i sensibilitatea
integral, care se exprim prin mrimea curentului la ieire pentru cazul n care electrodul fotosensibil este iluminat cu
lumin alb (fiind impus de obicei i un anumit raport semnal/zgomot).
3) Pentru aprecierea rezoluiei unui tub videocaptor, se folosete fie funcia de transfer de modulaie (FTM), fie
caracteristica profunzimii de modulaie.
FTM, utilizat ca msur a distorsiunilor liniare introduse de traductorul lumin-curent, este similar funciei de
transfer a unui circuit electric, ea reprezentnd variaia amplitudinii relative a semnalului electric de ieire n funcie de
frecvena spaial. n practic ns, n locul unor mire cu distribuie sinusoidal a luminozitii se folosete mira cu bare albe
i negre de lime egal. n diverse zone ale electrodului fotosensibil se determin numrul maxim M de bare albe i negre
(linii de televiziune) ce se ncadreaz pe un segment de dreapt egal cu nlimea imaginii h. Curba m
r
=f(N) este denumit
caracteristica profunzimii de modulaie sau caracteristica de apertur n domeniul frecven. n anumite condiii
(raport semnal/zgomot, factor de contrast, etc), caracteristica profunzimii de modulaie permite s se aprecieze puterea de
rezoluie a tubului videocaptor.
Pe lng caracteristicile enumerate, mai prezint importan o serie de parametri calitativi, cum ar fi:
-raportul semnal/zgomot la ieire (Y)
-mrimea curentului de ntuneric i a neuniformitilor fondului imaginii.
-ineria caracterizat prin mrimea semnalului remanent dup ntreruperea iluminrii electrodului
fotosensibil.
De asemenea este necesar s se mai cunoasc:
1. polaritatea semnalului la ieire;
2.lipsa sau prezena n semnalul de ieire a componentei continue, care furnizeaz informaia asupra
strlucirii medii a imaginii.
Mai importante sunt trei tipuri de tuburi videocaptoare:
-disectorul (cu multiplicator electronic);
-superorticonul;
-vidiconul (cu variantele sale perfecionate).

7.1.2. Disectorul

Tubul disector (cu multiplicator electronic),se compune dintr-un fotocatod 1 (fig.1) un anod 2 (prevzut cu un
orificiu central), un multiplicator electronic 3, introduse ntr-un balon de sticl 6 vidat. n exterior se gsete un sistem de
deflexie i de focalizare magnetic constituit din dou perechi de bobine de deflexie 4 (pe orizontal i pe vertical, i o
1. 41

bobin de focalizare 5, care creeaz un cmp magnetic uniform de-a lungul axei tubului. ntre fotocatod i anod se aplic o
tensiune U
a
pentru accelerarea electronilor (emii de fotocatod) spre anod. Pe dinozii multiplicatorului electronic se aplic
tensiuni corespunztoare U
d
, care cresc de la intrare spre ieire.
Funcionarea: La proiectarea unei imagini pe fotocatod, fiecare punct al acestuia emite un numr de electroni,
proporional cu iluminarea n punctul respectiv. Sub aciunea cmpului electric i a cmpului magnetic al bobinei 5,
fotoelectronii se deplaseaz spre anod pe traiectorii elicoidale cu axe paralele cu axa tubului. Pe anod se formeaz astfel o
imagine electronic a obiectului captat, care este "explorat" cu ajutorul cmpurilor magnetice ale bobinelor 4 dup dou
direcii perpendiculare, astfel c la un moment dat, prin orificiul central trec doar electronii emii de un anumit element de
imagine. Electronii care trec prin acest orificiu (numit i diafragm sau apertur) intr n multiplicatorul electronic 3 care
produce o amplificare de 10
4
-10
6
a curentului fotoelectric. Polaritatea semnalului este pozitiv. Caracteristica de transfer a
disectorului este liniar (t=1).Curentul de semnal are o component continu direct proporional cu valoarea medie a
iluminrii fotocatodului. n timpul curselor de ntoarcere ale micrii de explorare nu se aplic impulsuri de stingere.
Caracteristici tehnice : Curentul fotoelectric corespunztor unui element de imagine iluminat puternic (E
f
=
10
4
lux), la o suprafa a fotocatodului S
f
=6x8 cm
2
, n cazul explorrii cu 625 linii, are valori de I
s
= 3...5mA, la un raport
semnal/zgomot, Y=50. Dup multiplicarea electronic I
s
=0,03...5mA, raportul Y micorndu-se cu factorul
o
o - 1
, unde o
este coeficientul de emisiune secundar al distorsiunilor multiplicatorului. Uzual o=5, Y micorndu-se doar cu 12%.
Disectorul este utilizat n televiziunea aplicat, n special n sistemele ce funcioneaz la temperaturi mai ridicate.

7.1.3. Superorticonul


Seciunea I - de transport a imaginii electrice: fotocatodul 1, un electrod de accelerare 2, o int de acumulare 3 (cu
grosimea de 3...5 mm) i o gril 4 aezat la 0,03-0,04mm n faa intei.
Seciunea II - de baleiaj, comutaie i multiplicare electronic: tunul electronic 5, anodul 6, cilindrul
multiplicatorului 7, dinozii multiplicatorului 14, electrodul de focalizare 8, electrodul de frnare 9, bobinele de deflexie 10,
de focalizare 11, de aliniere 12, tubul de sticl 13 (cu diametre de 3"/2" sau 4,5"/3").
Funcionarea: Imaginea optic proiectat de obiectiv pe fotocatodul 1, este transformat n imagine electonic,
care este "transportat" n planul intei de acumulare 3, sub aciunea cmpului electric accelerator i a cmpului magnetic
creat de bobina de focalizare. Lovind inta cu o energie de 250-300eV, fotoelectronii elibereaz electroni secundari, care
sunt captai de grila intei 4 (polarizat pozitiv cu 1-3 V, n raport cu inta). Astfel se formeaz un relief de potenial, care
este reprodus i pe faa opus a intei, orientat nspre tunul electronic.
Electronii fascicolului de explorare focalizai i deviai (curentul direct), sunt frnai n apropierea intei de
electrodul 9, astfel c ei cad pe int cu vitez redus (o<1). Dac pe int nu exist relief de potenial, toi electronii
fascicolului analizor se ntorc (urmnd aproximativ acelai drum ca i la dus), ei fiind accelerai spre anodul 6 (curentul
invers). n prezena reliefului de potenial, o parte din electronii fascicolului vor rmne pe int pentru a neutraliza sarcinile
acumulate, numrul lor fiind proporional cu iluminarea elementului de imagine explorat. Astfel, fascicolul electronic
reflectat spre anod, care este purttorul informaiei video, este modulat de int negativ (negru-semnal mare, alb-semnal
mic). Ajungnd cu vitez mare pe suprafaa frontal a anodului, fiecare electron "reflectat" de int elibereaz civa
electroni secundari. Acetia ocolesc discul anodului i ajung la dinodul urmtor al multiplicatorului electronic, care
"amplific" semnalul de 10
3
-10
5
ori.
1. 42



Caracteristici tehnice: Curentul I
s
= 10...100 mA la iluminri pe fotocatod de 0,5-1 lux, puterea de rezoluie fiind
de 450 - 600 linii. Raportul semnal/zgomot, relativ sczut, Y = 20...30. El poate fi mrit prin mrirea suprafeei active a
intei (ex: 4,5"/3"), sau prin mrirea capacitii gril int n urma micorrii distanei dintre ele. Pentru a obine sensibiliti
mai mari, se construiesc superorticoane cu intensificator de imagine n seciunea I de transport a imaginii, avnd
dezavantajul raportului semnal/zgomot mai sczut.

7.1.4. Vidiconul

Este un tub videocaptor cu int fotoconductiv, realizat iniial n 1950 dintr-un strat amorf de trisulfur de stibiu,
Sb
2
S
3
. n funcie de firma productoare, aceste tuburi au primit diverse denumiri:
-staticon;
-rezistron;
-endicon
-cuanticon, etc.

Construcia: (fig. 3)



ntr-un tub de sticl 1, cu diametrul de 1" (2,54mm), lung de
6" (152,4mm), se gsesc elementele unui tun electronic, compus din
catod (2), grila de comand (3), primul anod (4), i al doilea anod (5).
Pe peretele frontal de sticl 6 al tubului 1 este depus (n interior) un
strat transparent conductor, ce constituie placa de semnal 7, i
stratul fotoconductiv 8 din Sb
2
S
3
, Se sau CdSe. inta 8 are o grosime
de 3-5mm i o rezistivitate la ntuneric de ~10
12
Ocm. Legtura plcii
de semnal cu exteriorul se face printr-un contact inelar de platin,
sudat n sticla peretelui frontal.Focalizarea i deflexia fascicolului de
explorare a intei sunt realizate de bobinele de deflexie 9, bobina de
focalizare 10, i bobinele de aliniere 11.
Dup principiul de funcionare, se deosebesc vidicoane cu explorare cu electroni rapizi (s>1) i vidicoane cu
explorare cu electroni leni (o<1). Deosebirea constructiv ntre aceste tipuri const n prezena unui electrod de frnare n
vidiconul cu electroni leni. El este realizat sub forma unei grile fine 12, care nchide anodul 5 n imediata apropiere a intei.

Funcionarea: Deoarece vidiconul cu electroni rapizi este rar
utilizat, vom descrie principiul formrii semnalului doar la vidiconul cu
electroni leni.
Fiecare element de explorare al intei se comport ca o capacitate
C
e
untat de o rezisten a crei valoare este funcie de iluminarea
elementului de imagine respectiv. n cazul intei neiluminate (cnd
intervine rezistena la ntuneric R
i
), sub aciunea fascicolului, faa
explorat a intei se stabilizeaz la potenialul catodului, o parte din
electronii fascicolului analizor rmnnd pe int pentru a compensa
sarcina pierdut de C
e
ntre dou explorri (prin descrcarea ei pe
rezistena R
i
). Astfel, la bornele rezistenei de sarcin R
s
se obine o
1. 43

tensiune constant n timp (linia 1-2 n fig.3b). n timpul cursei de ntoarcere, cnd la electrodul 3 se aplic un impuls de
blocare a fascicolului, curentul n circuitul plcii de semnal este egal cu zero (liniile 3-4, 5-6, etc.). Dac inta este iluminat,
mrimea semnalului variaz de la un element al intei la altul (linia 4-5, 6-7, etc.). Polaritatea semnalului este negativ.
Caracteristica de transfer a vidiconului este funcie de valoarea tensiunii U
p
de polarizare a intei (fig.4).La
iluminri mici (civa luci) intevine fenomenul de inerie care micoreaz claritatea i rezoluia imaginilor mobile.
Puterea de rezoluie a unui vidicon tipic are valori de 450-600 linii n centrul imaginii i 350-400 linii la periferie.
Ineria viconului are dou componente:
1) ineria comutaional, care apare n procesul de lectur a reliefului de potenial format pe int; fasciculul
electronic nu poate neutraliza toate sarcinile acumulate pe int ntr-un ciclu de baleiaj i relieful de potenial remanent se
suprapune peste relieful format in cadrul urmtor, avnd ca efect o estompare a salturilor brute de strlucire ale detaliilor
corpurilor n micare;
2) curentul din bobina de focalizare.
inta poate fi distrus de o surs luminoas puternic (2) ineria fenomenului fotoconductiv, care se manifest prin
ntrzierea variaiei conductibilitii intei n raport cu variaiile de iluminare ale imaginilor proiectate pe int.
Caracteristici tehnice: Vidiconul asigur la ieire un raport semnal/zgomot bun (Y=180...200), dar i
s
este mic
(i
s
=0,1...0,3mA) i rezistena intern R
i
=4...6MO (viconul se comport ca un generator de curent). Sensibilitatea spectral
prezint un maxim la =450 nm, avnd o sensibilitate cam mic la rou. Vidiconul necesit minim trei reglaje:
- curentul de fascicul;
- tensiunea intei U
p
;ex: soarele).

7.1.5.Variante perfecionate ale tubului vidicon

1) Plumbiconul -1963- Philips. inta este constituit dintr-un amestec de oxizi de plumb, depus pe o plac de
semnal din SnO
2
, formndu-se astfel o matrice dens de diode PIN.
Avantaje: cureni de intensitate foarte mic (I invers al diodelor PIN); rezult Y mare, t=0,8...1, sensibilitate mare
la rosu, inerie mai mic datorit capacitii reduse a intei.
Performane: sensibilitatea integral ~300 mA/lumen, asigurnd Is=300mA la o iluminare de 2...3 luci. Rezoluia:
550...600 linii.
Pentru camere TVC se folosesc tuburi cu diametrul 16...18mm, tip "diod" (cu tensiune pozitiv pe grila de modulaie), sau
tip "tetrod" ("anticomet").
2) Vidicoane cu int heterojonciune: chalnicon, saticon sau mevicon.
Structura intelor conine urmtoarele straturi:
(fig.5)














1-perete frontal de sticl
2-strat de Cd-Se
3-Sn-O2
4-CdSeO3
5-As2Se3
6-Se(amorf)-Te-As
7-Sb2S3
8-ZnSe
9-ZnCdTe
Sensibilitatea integral este 2500...5000mA/lumen.
ntre semiconductor i izolator sau metal granular se formeaz o heterojonciune.
3) Tuburi Sidicon (Silicon, Tivicon, Kremnicon).
9 8 3 6
7
5
3 3 4
1 2 1 2 1
1. 44

S-a nlocuit inta fotoconductiv cu un mozaic de diode din Si.
Avantaje: - gam larg de temperaturi (-180...+350);
- sensibilitate mai ridicat n domeniul roului.
inta nu poate fi distrus chiar dac imaginea proiectat este cea a soarelui sau a unui laser.
Dezavantaj: nu permite reglarea sensibilitii prin modificarea tensiunii aplicate intei.
4) Tuburi Ebitron, Secon, Supervidicon, Isocon
Pentru nivele de iluminare foarte sczute (pentru astronomie), era prevzut o secie de transport a imaginii electronice (ca la
superorticon). Rezult Ebitron, care are ineria prea mare.
A fost perfecionat, folosindu-se o int cu conductibilitate bazat pe fenomenul de emisiune secundar (SEC-vidicon
sau secon). Similar a fost perfecionat sidiconul; rezult sidiconul (superkremnicon). Pentru sensibiliti mari se fabric i tubul
ISOCON.
5) Tubul pirovidicon (pirotron)
Tub videocaptor sensibil la radiaiile infraroii n gama 0,8...1,2mm.
Folosind o int piroelectric de nalt eficacitate (care nu necesit rcire forat), tubul permite s se realizeze
sisteme de termoviziune, capabile s disting diferene de temperatur pe suprafaa corpurilor pn la 0,1C. Funcionarea
acestor inte se bazeaz pe proprietatea anumitor cristale segneto-electrice de a-i schimba polarizarea la nclzire.
Modificarea polarizrii este provocat de reorientarea domeniilor n interiorul materialului, fiind nsoit de creterea
treptat a diferenelor de potenial pe msura variaiilor de temperatur. inta este realizat din triglicidsulfat, Pb(TiZr)O
3
,
PbTiO
3
, etc, materiale dielectrice.
De aceea este necesar s se asigure "tergerea" reliefului de potenial la sfritul fiecrui cadru (cmp), fie folosind
un curent de ioni pozitivi, fie trecnd din regimul normal de explorare cu electroni leni intr-un regim de explorare cu
electroni rapizi pe timpul cursei de ntoarcere.
inta piroelectric reacioneaz numai la variaia temperaturii, genernd semnal numai n regim termic nestaionar.
De aceea, camera cu pirovidicon se prevede fie cu un mecanism de obturare (sincronizate cu frecvena cadrelor), fie cu un
mecanism de "legnare" n plan orizontal cu 5-8 n raport cu axa de "vizualizare".
Toate lentilele obiectivului camerei cu pirovidicon, precum i peretele frontal sunt realizate din cristale de
germaniu prelucrate special pentru a fi transparente la radiaia infraroie.
Performane: i
s
=1-5nA, puterea de rezoluie 100-300 linii.
6) Tuburi cu memorare (memotroane)
Sunt situaii n care se dorete memorarea unui anumit cadru de televiziune, pentru vizualizarea ulterioar,
eventual n alte norme de baleiaj linii i cadre. Se utilizeaz memotroane bazate pe principiul sidiconului, modificndu-se
coeficientul de emisie secundar O.
Concluzii:
Cel mai utilizat tub videocaptor pentru televiziune este plumbiconul. Prin folosirea unor ferestre frontale din fibr
optic se poate folosi i la sistemele de televiziune cu raze X, la nivele sczute de lumin, n infrarou, etc.
Sidiconul se impune n aplicaii industriale. Se preconizeaz c acest tub va constitui baza sistemelor de
videotelefon. Sidiconul constituie o etap ctre realizarea unui videocaptor integrat. El este un dispozitiv hibrid cu un
strmo disprut astzi: iconoscopul, unde s-a folosit pentru prima dat ideea mozaicului pentru int.

7.2. Dispozitive videocaptoare integrate

Aceste dispozitive sunt realizate prin tehnologia circuitelor integrate i a depunerilor de straturi subiri. n raport cu
tuburile videocaptoare, au urmtoarele avantaje:
-greutate i dimensiuni reduse, datorit lipsei tubului electronic i a sistemului de deflexie i focalizare;
-tensiuni de alimentare de ordinul zecilor de voli;
-fiabilitate foarte bun i durat practic nelimitat de funcionare (datorit lipsei filamentului nclzit);
-inerie i distorsiuni geometrice mult mai mici;
sensibilitate mai redus la solicitri mecanice.
Dispozitivele videocaptoare integrate care s-au impus n prezent n tehnica televiziunii, fac parte din clasa
dispozitivelor cu transfer de sarcin (DTS), dintre care se pot aminti:
-dispozitivele n cuplaj prin sarcin (CCD - Charge Coupled Devices);
-dispozitivele BBD (Bucket - Brigade Devices);
-dispozitivele cu injecie de sarcin (CID - Charge Injection Devices).
Ca senzori de imagine se utilizeaz dispozitive DTS bidimensionale, realizate sub form de matrici cu numr de
elemente corespunztor elementelor de imagine impuse de standard. Pentru formatul de televiziune cu 525 de linii se pot da
ca exemplu dispozitivele videocaptoare ale firmei Bell Telephone, cu 496 de linii pe vertical i 475 de elemente de
rezoluie pe linie. Suprafaa videocaptoare msoar 12,8 x 9,6 mm, corespunznd cu suprafaa unui vidicon de 1".
1. 45

Se consider c numrul minim de elemente pe linie este 450. Totui se fabric senzori i cu mai puine elemente pe linie
(ex: pentru standardul de televiziune cu 625 de linii, exist senzori cu 576 de linii pe vertical i 385 de elemente pe linie).
n unele aplicaii industriale se pot folosi i DTS liniare.
Cele mai rspndite variante de realizare a DTS bidimensionale sunt:
1 - Dispozitive cu transfer pe cadre, care transfer informaiile (sarcini proporionale cu fluxul luminos) pe
timpul ntoarcerii pe vertical. Acest senzor are trei seciuni:

-seciunea imagine I (de acumulare a sarcinilor);
-seciunea memorie S (pentru stocarea sarcinilor acumulate);
-seciunea registrului de ieire R, care permite extragerea semnalului video prin intermediul amplificatorului de
ieire A.
Impulsurile de tact necesare pentru funcionarea dispozitivului pentru standardul de 625 de linii cu frecvena de
cca. 180KHz, care asigur ntreeserea corect. Numrul de linii utile n cmpul par sau impar este de 286. Cte 25 de linii
la fiecare cmp (utilizate n sistemele convenionale pentru blocarea cursei de ntoarcere) sunt alocate transferului
pachetelor de sarcini din seciunea imagine n seciunea memorie. Registrul de ieire are n total 400 de elemente, dintre
care numai 385 corespund elementelor unei linii orizontale din seciunile S (sau I). Zece elemente de la ieirea registrului i
cinci elemente de la intrare sunt folosite pentru a obine un nivel de regim de referin (n timpul curselor de blancare).
2 - n cazul dispozitivului cu transfer pe linii i pe cadre, elementele fotosensibile dispuse pe coloane sunt
asociate cu cte un registru de deplasare vertical, unde sarcinile sunt transferate n timpul ntoarcerii verticale. n timpul
ntoarcerii orizontale, ele sunt trasferate n registrul de ieire R. Avantaje fa de prima variant:
-nu necesit o seciune de stocare separat;
-are o rezoluie mai bun pe vertical;
-asigur o ntreesere mai exact;
-controleaz toat funcionarea camerei;
-are 32 -Kbyte memorie program, 1 Kbyte RAM, la cerere poate avea i OTP ROM (One Time-programable).
Un set cost 65-95$, funcie de variant.
Ex: HITACHI-CCD, camer digital cu 7 CI: H8/337 mC, HA 118144 (CDS/AGC-corelated double-
sampling/automatic gain control), HD 49306-9 bit A/D converter, HD 49801-video DSP, HD 49803-timing generator, HD
49307-three
Performanele DTS: randamentul matricii poate atinge aproape 100%. n domeniul albastru sensibilitatea este
foarte redus. n general, sensibilitatea integral este de 500nA/lumen.
Pentru infrarou se construiesc dispozitive cu barier Schottky sau hibride, cu aplicaii n suprareglarea i
recunoaterea strategic sau ecologic, n industrie i medicin. Se pot recunoate obiecte la care diferena de temperatur
este 0,1C. DTS liniare se folosesc n industrie de exemplu pentru msurarea dimensiunilor oelurilor n LBC. Benzile calde
emit radiaii vizibile i infraroii sesizate de DTS.



CAP. 8. METODE DE PRELUCRARE A SEMNALELOR DE TV.

8.1.Canalul de camer

Prin canal de camer, n practica televiziunii, se nelege partea component a lanului video care realizeaz captarea
imaginii optice a scenei de transmis, transformarea imaginii optice n semnal video i prelucrarea acestui semnal astfel nct s
corespund normelor impuse de standard.
Canalul de camer se compune din:
- camera de luat vederi;
- cablul de camer (cablu coaxial);
- blocul de prelucrare i formare a semnalului video, denumit i amplificator intermediar.

8.1.1.Camera de luat vederi

Este un dispozitiv complex, ntrunind elemente optice, mecanice i electronice care realizeaz captarea imaginii de
transmis i transformarea ei n semnal electric.
Dup principiul de funcionare se deosebesc cu spot volant i camere cu dispozitiv videocaptor.
Camerele cu spot volant folosesc ca element fotosensibil un fotomultiplicator electronic. Analiza obiectului (sau a
imaginii de transmis) se face n ntuneric cu ajutorul unui spot luminos "volant", care descrie un rastru pe ecranul unui tub
cinescop special.
1. 46

Sisteme optice adecvate permit ca lumina provenit de la acest "spot" i reflectat de obiectul de transmis s cad pe
fotocatodul multiplicatorului. Deoarece analiza se face n ntuneric, aceste se folosesc pentru filme i diapozitive.
Pentru scene de exterior se folosesc camere de televiziune cu tub videocaptor sau cu dispozitive videocaptoare
integrate.
n cazul camerelor de televiziune n culori, se folosesc trei tuburi videocaptoare cu filtre pentru cele trei culori (RGB).
Uneori se introduce i al patrulea tub videocaptor care produce separat semalul E
y
, astfel nct s se dispun n canalul luminan
de un semnal cu band de frecven normal. Semnalele E
R
, E
G
, E
B
, i eventual E
Y
, sunt amplificate separat de preamplificatoare
de videofrecven (de camer) i sunt prelucrate n vederea obinerii semnalului de televiziune color.
Aceste preamplificatoare de camer trebuie s aib o band de frecven de circa 6,5...7 MHz (n cazul normei OIRT),
o caracteristic de faz ct mai liniar,o amplitudine a semnalului de ieire de 1 (sau 1,4) V
vv
, i un raport semnal/zgomot Y ct
mai bun. Amplificarea preamplificatorului de camer este funcie de tipul dispozitivului videocaptor utilizat. n cazul tuburilor cu
multiplicator (ex: superorticonul), se obine la ieirea tubului un curent de semnal ntre 0,5...1 mA. Rezult Y = 30...80, deci un
preamplificator uzual cu curent de zgomot de 0,2...12 nA, nu modific sensibil raportul Y asigurat de tubul videocaptor. n cazul
tubului vidicon i al variantelor sale, raportul Y la ieirea tubului este foarte bun (Y = 200...400), pentru un curent de semnal
foarte mic (i
s
= 0,01...0,3 mA).n aceste condiii, primul etaj din preamplificatorul de camer trebuie s asigure Y foarte bun n
condiiile n care vidiconul se comport ca un generator de curent (R
i
= 4...6 M ). Rezistena de sarcin R
S
montat chiar la
ieirea vidiconului trebuie mrit astfel nct U
S
= i
S
R
S
s fie mult mai mare dect zgomotul termic introdus de R
S
i zgomotul
primului etaj de amplificare. R
S
se poate mri pn la sute de K (uzual 200...300 K ), folosindu-se ca dispozitiv amplificator un
tranzistor TEC-J (canal n) ca n figura 8.1.
Etajul urmtor trebuie s fie un etaj de amplificare cu reacie
negativ care s corecteze capacitatea parazit C
O
, constituit din C
O
=
C
V
+ C
int1
+ C
C
, unde C
V
+ capacitatea de reacie a vidiconului (3...8
pF), C
int1
= capacitatea de intrare n TEC-J (3...6 pF), C
C
= capacitatea
cablului ecranat folosit pentru legtur (5...10 pF). Corecia se mai
numete i corecie de "dr" datorat distorsiunilor cu aspect de
comet care pot apare.
Din motive de stabilitate i simplitate a circuitului de
corecie (sau chiar eliminarea lui), se prefer folosirea la intrare a
etajului cascod TEC-J surs comun sau TEC-MOS canal n iniial
n regim de srcire, sau TB baz comun, ca n figura 8.2.
Zgomotul introdus de TEC-J va fi apreciat cu ajutorul unei
rezistene echivalente de zgomot
Z
R =
2...3
3gm
, n care gm este conductana mutual.
Circuitul de corecie nu este necesar nici n cazul preamplificatoarelor camerelor cu dispozitiv videocaptor integrat,
unde C
O
= 0,5...1 pF, datorit amplasrii etajului de intrare al preamplificatorului chiar pe placheta dispozitivului fotosensibil
integrat.

8.1.2.Amplificatorul intermediar

n amplificatorul intermediar, semnalul video primit (prin cablu coaxial) de la camer este supus unor prelucrri
suplimentare cum ar fi:
1 - compensarea distorsiunilor introduse de cablul de camer (trebuie accentuate frecvenele nalte);
2 - compensarea semnalelor de pat neagr i de neuniformitate a cmpului, caracteristice anumitor dispozitive
videocaptoare. La ieirea acestora, semnalul electric conine i un semnal perturbator care apare pe imagine sub forma unor
umbre, numite "pat neagr", datorit micorrii progresive a componentei continue a semnalului video de-a lungul liniilor i
cadrelor;


1. 47

3 - corecia distorsiunilor de redare a gradaiilor de luminan (corecia de gamma), cu ajutorul unui etaj cu
caracteristic neliniar, denumit corector de gamma sau corector de contrast;
4 - corecia distorsiunilor de apertur. Aceste distorsiuni se datoresc dimensiunilor finite ale fasciculelor de explorare
din tuburile videocaptor i videoproductor, manifestndu-se prin atenuarea progresiv a amplitudinii frecvenelor nalte. Se va
introduce un etaj care accentueaz frecvenele nalte, iar pentru micorarea zgomotelor i semnalelor parazite se folosete un
circuit de limitare "pe minimum", care elimin semnalele de mic amplitudine. Se utilizeaz i corectoare de apertur care
ntrerup automat aciunea corectorului, dac semnalul de baz are nivele mici (pe cmpurile negre ale imaginii);
5 - limitarea vrfurilor de alb ale semnalului;
6 - reglarea automat a amplificrii;
7 - introducerea impulsurilor de sincronizare;
8 - introducerea impulsurilor de stingere i asigurarea zonei de protecie (spaiul de gard) a semnalului video. Zona de
protecie A este zona dintre semnalul de imagine corespunztor nivelului de negru i nivelul impulsurilor de stingere. Zona A se
obine prin introducerea n semnalul video furnizat de camer (a), a impulsurilor de stingere (b) i prin limitarea acestora la un
nivel convenabil (fig. 8.4)
Dezavantajul metodei const n faptul c reglarea zonei A impune modificarea ulterioar a amplitudinii vrf-vrf a
semnalului video h', deoarece acesta trebuie s aib amplitudinea constant h. Acest dezavantaj este eliminat de metoda din fig.
8.5. n timpul cursei de ntoarcere a spotului tubului tubului videocaptor se introduce un impuls auxiliar (b) avnd amplitudinea h
corespunztoare nivelului de alb al semnalului video. Pentru aceasta, este necesar ca n prealabil s se refac componenta
continu a semnalului video. Dac semnalul video (s.c.) este "fixat" (axat) pe nivelul de alb al
impulsului auxiliar nainte de mixarea impulsului de stingere (d),
atunci limitarea acestuia se poate face la un nivel fix i astfel
reglarea zonei A se face prin modificarea amplificrii semnalului
din fig. 8.5.a i eventual 8.5.b, i meninerea nivelului de alb la
acelai potenial (8.5.e).
Pentru restabilirea componentei medii (continue) a
semnalului video (component "suprimat" de condensatoarele de
cuplaj) se folosesc circuite de fixare (axare) necomandate (cu
detector de vrf) sau comandate (n TB sau CI). Se prezint dou
circuite de fixare cu detector de vrf pentru semnale video cu
polaritate pozitiv (fig. 8.6), respectiv negativ (fig. 8.7).


Fixarea la acelai nivel a vrfurilor impulsurilor este posibil numai dac constanta de timp RC >> perioada
impulsurilor. Aceste dou scheme au dezavantajul c nu pot urmri variaii rapide ale componentei continue; ca urmare,
unele impulsuri nu reuesc s deschid dioda i astfel alinierea vrfurilor acestor impulsuri nu mai are loc (distorsiuni
de neurmrire). De asemenea, nivelul de negru depinde de amplitudinea semnalului video complex.



1. 48


8.2.Echipamente de studio

Semnalele de VF de la ieirea canalelor de camer, care preiau imagini din studio, din cabinele de crainic, de pe film
(telecinema), de pe diapozitive (telediascop), de pe imagini opace (teleepiscop) pot fi comutate, mixate, prelucrate cu efecte
speciale sau nregistrate pentru conservare sau transmisii ulterioare.
Fiecare studio este prevzut cu o cabin de echipamente i o cabin de regie. n regie se afl pupitrul de mixaj sau
mixerul video (evident, exist unul i pentru sunet), care permite operaiile de comutare, mixaj i efecte speciale.
Pentru toate aceste operaii este necesar ca sursele de semnal s fie sincrone. Sincronizarea tuturor surselor (a
explorrilor pe cele 2 direcii) se face cu ajutorul unor impulsuri distribuite la fiecare echipament de la un sincrogenerator (SG).
Acesta poate fi i aservit, dac este necesar, la o surs extern (alt studio, film, magnetoscop,etc.).
Prin echipamente de studio se neleg unitile de prelucrare (comutator, mixer, efecte speciale GES), sincrogeneratorul
i magnetoscopul.
SG este unitatea central ntr-un studio sau ntr-un centru de TV. Acestea trebuie s livreze la ieire impulsurile:
- pentru AN sau TVC: S
HTV
, B
HTV
, B
H
, B
V
, S
H
, S
V
, F (comand a fixrii);
- pentru TVC se adaug:B
K
(formare burst la PAL), f
sp
(PAL), formare f
sp
pe timpul B
H
(la SECAM), introducerea
impulsurilor de identificare (de durat 9H la SECAM), f
H/2
(pentru comutarea semnalului V la PAL, sau pentru comutarea
semnalelor D
R
, D
B
la SECAM). Se pleac, de exemplu, de la f
0
= 1 MHz (un cuar) i dup o divizare cu 32 se ajunge la 2f
H
=
31250 Hz; 2f
H
: 2 rezult f
H
= 15625 Hz, 2f
H
: 625 rezult f
V
= 50 Hz. Trebuie s se asigure i relaiile de faz corecte: de
exemplu S
H
i B
H
au aceeai frecven, dar limile difer: 5 ms i respectiv 12 ms iar S
H
ncepe la circa 1 ms dup B
H
.
Tehnologic s-au realizat SG ntr-un singur cip VLSI chiar pentru TVC - de exemplu CI 2621 signetics, la care se
adaug R,C,L, cuarul.
Distribuirea semnalelor de la SG se poate face prin cabluri separate pentru fiecare semnal, sau printr-un cablu unic prin
care se distribuie un semnal de baz unic (SBU) numit monosinc.
La fiecare destinatar (camer, mixer, etc.) exist cte un decodor.
Selectarea unei surse de program X
i
dintr-un numr oarecare X
n
, pentru a fi distribuite la una (Yt) sau mai multe ieiri
din numrul total de ieiri Y
m
se face cu o matrice (ca n fig. 8.8) cu n bare
de intrare i m bare de ieire. La noduri intervin circuite de comutare
rapid, adic se trece brusc de la un semnal la altul. Comutarea rapid se
face pe timpul stingerii B
V
, pentru a nu aprea perturbaii pe imaginea
redat.
Exist dou tipuri de comutare lent:
1) comutare lent cu trecere prin negru: se reduce amplitudinea
unui semnal pn la dispariie i se crete apoi progresiv al doilea semnal;
2) comutare lent nlnuit (sau mixaj) (fig. 8.8): pe msur ce
se reduce amplitudinea unui semnal se crete progresiv amplitudinea celui
de-al doilea, aa fel ca amplitudinea total a celor dou s fie constant
(1V
vv
). n fig. 8.8 se pot mixa oricare dou semnale de intrare conduse la
dou bare de ieire, unde este dispus mixerul. n aceeai figur se arat
posibilitatea obinerii de efecte speciale (trucaje electronice), prin care se
combin pe cale electronic ntr-o singur imagine, pri din dou sau mai
multe imagini.
Generatorul de efecte speciale (GES) poate avea diverse tipuri
de efecte:
1) Decupajul nseamn combinarea pe cale electronic a dou imagini ntr-una singur, dup o linie sau dup diverse
figuri geometrice. Pentru aceasta se folosesc impulsuri cu factori de umplere variabili pe durata H, V, sau pe ambele. Deplasarea
pe imagine este asigurat cu un levier (joy stick = baghet vesel, magic), care comand simultan cu dou poteniometre
deplasrile pe cele dou direcii.
2) Suprapunerea prin decuplaj. Prin aceasta se nelege suprapunerea imaginii unui prim plan pe un fundal de scen.
3) ncrustarea. Prin ncrustare se nelege combinarea ntr-o singur imagine a dou poriuni din dou imagini
independente, poriunile din cele dou imagini fiind determinate de un semnal de ablon obinut de la o a treia imagine, ca n fig.
8.9.
4) Tot cu aceste efecte speciale se poate realiza subtitrarea
imaginii, cu sau fr bordare, pentru ca scrisul (n general galben) s
se poat distinge mai bine.
GES se realizeaz n prezent cu circuite analogice i
comenzi digitale sau n ntregime digital.
Nu sunt probleme deosebite pentru mixajul n PAL sau
NTSC. Pentru SECAM, mixerul se complic, trebuind s se


1. 49

efectueze o decodare parial. Mai important este ns pierderea definiiei imaginii, ca urmare a reducerii benzii E
y
la 3 MHz,
pentru a se elimina componentele de crominan.
La ieirea din studio, amplificatorul de linie este ultimul element care trebuie s asigure valorile corecte ale semnalului
TV de ieire (semnal pozitiv 1V
vv
/ 75W).
n prezent doar circa 10% sunt transmisiuni n direct, restul fiind nregistrate n general pe band magnetic, cu ajutorul
magnetoscoapelor. Astzi se folosesc n cea mai mare parte magnetoscoape analogice la care diverse sisteme de reglaj, corecie
sau comend sunt realizate digital.
Primele magnetoscoape au fost realizate n 1956 de firma AMPEX, fiind cu nregistrare transversal, cu 4 capete
cotitoare dispuse pe un tambur (magnetoscoape cuadruplex, format A). Banda folosit este de 2", pe o pist intrnd 17
linii TV.
Mai trziu au aprut magnetoscoapele profesionale cu rol de band, cu nregistrare elicoidal (metoda TOSHIBA)
utilizeaz tehnica nregistrrii segmentate (formatul B - un cmp ocup 6 piste oblice; se mai numesc tip BCN, sau tehnica
nregistrrii nesegmentate (formatul C - firma AMPEX; folosete 1 cap). Pentru format B se folosesc 2 capete dispuse pe un
tambur rotitor nclinat.
Pentru viitor se vor impune magnetoscoapele la care i nregistrarea se face digital. Magnetoscoapele care utilizeaz
casete cu band (n loc de role) n special pentru reportaj, mai sunt numite casetoscoaspe (sau impropriu videocasetofoane).
Casetele sunt demontabile, n studio rolele cu band de lime 1" putndu-se reda i pe magnetoscop, pentru montaj. n prezent
sistemul profesional folosete BETAMAX (Sony) cu band 1" iar pentru amatori exist i BETAMAX, dar cel mai folosit este
sistemul VHS (JVS) cu band cu limea de 1/2". Mai exist sistemul VR 2000 (Philips, Grundig)
Mai multe studiouri formeaz un centru de TV. n ultimul timp se folosete automatizarea transmisiunii programelor,
folosindu-se calculatoare i semnale de cod nregistrate pe benzile cu programe. Exist i echipamente de reportaj exterior, mai
complexe (carul de reportaj: autobuz) sau mai simple (reporterul autonom), eventual cu emitor de imagine i sunet de putere
mic (0,5+1 W), care asigur legtura cu un centru de TV, cu un emitor TV sau cu o staie de radioreleu.


8.3. Transmisiuni suplimentare de informaii pe canalul de TV.
Sisteme teletext (TTX) si viewdata

n normele OIRT D, K i CCIR B, G, din cele 625 de linii de explorare a unui cadru TV, numai 575 de linii sunt active
(vizibile). Restul de 50 de linii (cte 25 n fiecare semicadru, explorarea fiind ntreesut) sunt stinse, fiind folosite pentru
ntoarcerile pe vertical ale fasciculului electronic.
n timpul n care nu se transmit semnale de imagine, se pot transmite o serie de informaii pe linile situate pe ntoarcerea
pe vertical. Dac excludem din ntoarcerile verticale perioadele care conin impulsuri de preegalizare i postegalizare, precum i
liniile din timpul sincronizrii verticale, rmn disponibile pentru inseria de date liniile 7...22 i 320...335.
Linile 19, 20, 332 i 333 au fost alocate unor semnale de test numite TSI (test signal insertion). Acestea sunt utile
efecturii unor msurtori asupra calitaii liniei de transmisie i a receptoarelor. Se mai pot transmite semnale de timp, de
identificare, etc.
Iniial au fost folosite pentru teletext numai linile 17, 18, 330 i 331. n prezent, n PAL (nu i n SECAM unde sunt
ocupate liniile 7...15 i 320...328) se folosesc mai multe linii (n general un numar par), maxim 8 pe fiecare semicadru (11...18 i
326...331).
Sistemul teletext a aprut n Anglia n 1970, i const din transmiterea ciclic a circa 100 pagini coninnd diverse
informaii, grupate n reviste (jurnale, magazine). Primul sistem a fost CEEFAX experimentat de BBC (BRITISH
BROADCASTING CORPORATION), iar al doilea a fost ORACLE (OPTIONAL RECEPTION OF ANOUNCEMENTS BY
CODED LINE ELECTRONICS) al companiei IBA (companie ITV-independent de TV). n 1976 a fost standardizat un sistem
comun englez numit TELETEXT. n 1977 a aprut sistemul WST (World Standard Teletext ), standardizat n forma actual n
1987 i adoptat de circa 90% din televiziunile care emit informaii teletext (adoptat n Romnia n 1993).
Sistemul teletext este neinteractiv, adic abonatul nu controleaz informaia emis. Paginile de informaie se repet
ciclic i receptorul extrage paginile dorite i le nmagazineaz ntr-o memorie local. Paginile sistemului TTX sunt ca un ziar
care se schimb zilnic.
Complementar sistemului teletext, a aparut n anii '70 (tot in Anglia) sistemul VIEWDATA (sau VIDEOTEXT, desi
nemii numesc impropriu teletextul videotext). Ambele sisteme, teletext i videotext, formeaza sistemul VIDEOTEX, care se
refer la orice fel de informaii vizuale de la un calculator (banca de date), furnizate terminalelor (monitoarelor sau TV).
Videotextul este un sistem bidirecional sau interactiv, care folosete linii telefonice sau alte linii (cablu TV) ntre
terminale i banca de date. n Anglia standardele apar n 1978, iar n 1979 intr n exploatare sistemul PRESTEL. Primele
sisteme au folosit tastele telefonice pentru comunicare. Datorit numarului redus de taste, posibilitile sunt limitate, chiar dac
s-a mrit numarul tastelor la 16. Extinderea serviciilor se poate face cu o tastatur stil calculator (keypad care include i
keyboard).
1. 50

n Frana, sistemul ANTIOPE a fost dezvoltat trecnd de la taste telefonice (TELETEL), la tastatura n stil calculator
(MINITEL).
Mai pot fi amintite: sistemul canadian "TELIDON", japonez "CAPTAIN", finlandez "TELESET", american
"TOUCH-TONE TELETEXT", german "BILDSCHIRMTEXT", sau sistemul "PICTUREPHONE" al firmei BELL (SUA) care
de fapt este un videotelefon bidirecional.
Semnalul pentru WIEWDATA este un semnal audio. Dac se folosesc linii telefonice, se platete abonamentul, plus
numrul de impulsuri consumate, care depinde i de tipul informaiei. Taxarea servicilor VIEWDATA n Anglia se face separat
(deoarece i companiile sunt separate) pentru numrul de pagini cerute i timpul de ocupare a liniei. Paginile de uz curent sunt
gratuite. Fiind un sistem interactiv, paginile sunt emise numai prin comand. Banca de date este mare i n principiu nelimitat.
Apariia datelor i trasmiterea lor sunt rapide (o pagin se completeaz n cteva secunde). Semnalul digital este transmis cu
ajutorul unui modem, n sistemul FSK (Frequency Shift Keying). Pentru a stabili legtura cu calculatorul VIEWDATA, abonatul
dotat cu terminale din prima generaie formeaz un numar de telefon. Cnd legatura este stabilit atunci calculatorul genereaz
un sunet (ton) cu intensitate mare i cu frecventa 1300 Hz care se aude n receptor. n acest moment abonatul apas pe butonul cu
simbolul "data" de pe aparatul telefonic, prin care se comut linia telefonic la modem i se poate folosi claviatura (KEYPAD).
La modelele actuale comunicarea se face direct de la claviatur, comutarea la modem facndu-se automat. Abonatul
transmite cu 75 bii/sec., iar calculatorul cu 1200 bii/sec. Serviciile oferite sunt foarte variate (tiri, programe, cursuri, cri,
sfaturi medicale, informaii industriale, agricole, comerciale, diverse servicii, etc). Pentru liniile VIEWDATA a fost introdus
termenul de magistral informaional.
Sistemul teletext WST permite accesul la o serie de informaii de tip "ziar" (text i grafic) grupate ntr-un numr de
maximum 800 pagini-ecran, numerotate ntre 100 si 899. Efectiv sunt transmise doar 100...300 pagini, n funcie de ar i canal
TV. Pagina este constituit din 24 rnduri a 40 caractere (sau semne grafice), n total 960 caractere, fiecare caracter fiind realizat
ntr-o matrice de 6*10 puncte. Rndul 10 i coloana 6 sunt folosite pentru separarea caracterelor. Durata activ a unei linii de
teletext este de 40 microsecunde (fa de cursa direct TdH de 52 microsecunde n cazul TV), ceea ce permite un spaiu de gard
de cte 6 microsecunde la dreapta i la stnga imaginii. Numarul liniilor vizibile n pagin este de 480, care pot fi afiate
ntreesut n doua semicadre de cte 240 linii. Practica a artat ns c n cazul imaginii de teletext, ntreeserea d un uor
fenomen de plpire, care la o privire mai ndelungat devine obositor i nu este compensat de mbuntirea definiiei, pe care
ntreeserea o realizeaz pentru imaginile dinamice (TV). De aceea, multe receptoare TV au circuite care elimin ntreeserea n
modul de lucru "TTX", neexistnd probleme cu banda video necesar (3.47MHz).
Paginile sunt grupate n capitole, numite i reviste. Cifra sutelor din numrul paginii este echivalent numrului revistei.
Ex: Sport, tiri, Program TV, Informaii utile (mersul trenurilor i avioanelor, telefoane utile, cursul bancar, etc.), jocuri, etc. La
trecerea TV n modul TTX, pe ecran este afiat automat pagina 100 (meniul, titlurile revistelor).
Fiecare pagin TTX poate avea un numr mare de subpagini. n general, acestea sunt puin utilizate deoarece timpul de
acces la o anumit informaie crete peste 1...2 minute.
Pentru transmisiile TV prin satelit sunt importante titrrile filmelor n diferite limbi. Paginile de TTX sunt transmise
secvenial, ordinea lor fiind dictat de gradul de interes i de viteza de actualizare. Titrarea unui film apare mai des n secven,
pentru a apare n timp util pe ecranul TV. Caracterele se transmit n cod ASCII sub forma de cuvinte de 8 bii (octet), 7 bii
reprezentnd simbolurile de cod pentru informaie i un bit pentru verificarea paritii. Pe o linie TV se transmite un rnd din
pagin cu viteza de 6.9375 MB/s. Pe TdH sunt nserate 5+40 cuvinte de 8 bii pentru rndurile 1..39 (capul de pagin - page
header - adic rndul "0" are 13+22 cuvinte. Primele 5 cuvinte constituie prefixul, ultimele 2 fiind codate Hamming (vezi Anexa
1). Octeii n cod Hamming conin 4 bii de informaie i 4 bii de protecie, ceea ce permite corecia unei erori i doar detecia
erorilor duble.
Primii doi octei folosesc pentru sincronizarea de bit (CRI-CLOCK RUN-IN, de forma 10101010, cu paritate
par - suma biilor este par, similar cu burst-ul), 1 octet pentru sincronizarea de octet (FC-Framing code pentru recunoaterea
transmisiunii, de 11100100, cu paritate par) i doi octei n cod Hamming pentru codarea numarului de revist (cifra sutelor din
numrul paginii) i a rndului din pagin (cu paritate impar - suma biilor este impar). Cu ajutorul unui decodor, care conine
printre altele i o memorie de o pagin (1 KB pentru 960 caractere) sau de 4 pagini, i un generator de caractere, se poate selecta
i afia (n cel mult 24 sec. ptr. 100 pag.), pagina dorit pe ecranul TV.
Dac lipsete decodorul de TTX din TV, la comanda modului de lucru TTX, procesoarele care se pot cupla cu bus-ul
IC PHILIPS, vor determina afiarea unei liniue galbene n colul stnga sus al ecranului.Bus-ul (magistrala) IC (Inter IC -ntre
CI) este o magistral bidirecional serial cu numai dou ci: SCL (Serial Clock) i SDA (Serial Data). La IC se pot cupla
procesoare de comand i control a funcionarii TV (ex: seriile PCA 84Cxxx ,PCF 84xxx ), procesoare de telecomand,
procesoare de teletext (Ex: SAA 5231 de tip VIP-videoprocesor + SAA 5243 de tip ECCT-enhanced computer controlled
teletext - procesor evoluat ptr. controlul teletextului, sau VIP + ECCT ntr-un cip: SAA 5246 ), procesoare de sunete, video i
chiar baleiaj (deflexie). Se folosete o memorie extern de tip EEPROM (Electrical Erasable & Programmable
Read Only Memory , ex: 85C82,PCF 8582, 24C04P).
Dei exist studii experimentale care au dezvoltat sistemul TTX pe 5 nivele de complexitate, n prezent, n televiziunea
public, se acoper abia nivelul 1 i se ating cteva faciliti oferite de al doilea nivel. Se vor descrie pe scurt nivelele sistemului:
1) Nivelul 1 standard (Ex:TV NEI)

1. 51

Setul complet conine 96 caractere alfanumerice si 64 caractere grafice. Pot fi folosite 6 culori, alb i negru,
independente pentru fond i prim-plan. Se pot afia caractere la inlime dubl, cu sau far flash (apariie intermitent). Pot exista
grupe de caractere "ascunse" care se afieaz numai la comanda "REVEAL". Blocuri de caractere pot fi automat afiate mixat
peste imaginea TV (titrare) sau pe fond intermitent (flash).

Nivelul 1 complet (FLOF=FULL LEVEL ON FEATURES)

La acest nivel apare afiat n plus rndul 24, care conine patru casete colorate cu numerele a patru pagini cheie
(nceputuri de reviste sau pagini care pot fi culese de utilizator sau de editor). Aceste patru pagini sunt memorate n permanene
i pot fi accesate instantaneu, cu ajutorul telecomenzii, pe care se gsesc patru butoane cu cele patru culori (R,G,Y,B).
Aceast facilitate este specific i nivelului 2 (dezvoltarile FASTEXT, LIST, TOP TELETEXT).
FASTEXT este destinat s micoreze timpul de acces la informaia dorit. Sistemul ofer utilizatorului un meniu sumar
(4 opiuni), care l conduce spre informaia dorit chiar fr a cunuate numerele paginilor. Ex.: se pot afia opiunile SPORT,
TIRI, CULTURAL, METEO. Apsnd butonul corespunzator unui subiect, apare meniul subiectului respectiv i alte patru
pagini sunt automat memorate conform opiunii postului TV (opiunile au fost determinate prin sondaje de opinie). Ex.:
FOTBAL, TENIS, BASCHET, BOX. Dac se dorete o alt opiune accesul nu mai este la fel de rapid.
LIST permite utilizatorului s aleag singur paginile suplimentare pe care le memoreaz decodorul. Se apas cte o
culoare, apoi pagina dorit pentru memorare. Dup selecia celor patru pagini se apas pe butonul STORE sau MEM (memorie).
TV SAMSUNG i GOLSTAR sunt dotate cu FASTEXT si LIST.
TV PANASONIC sunt dotate cu FASTEXT i TOP TELETEXT.
TOP TELETEXT (Table Of Pages - tabelul paginilor sau Teletext ohne Probleme -telextext fara probleme) ofer un
sistem de meniuri cu ajutorul celor 4 taste colorate: butonul RED selecteaz Page Down, GREEN selectez Page Up, YELLOW
selectez pagini n interiorul unui grup i BLUE execut un salt mai mare de la un grup la un ansamblu de grupuri. Decodorul
din TV caut mai nti o transmisie TOP i apoi o transmisie FASTEXT. Dac una din ele este gasit, ptratele din partea de jos
a ecranului se vor modifica, indicnd fie funciunile TOP, fie subiectele disponibile n FASTEXT. n lipsa lor, televizorul
functioneaz n modul normal unde urmatoarele patru pagini (la rnd) sunt indicate n ptrate.
FLOF permite pornirea nregistrrii pentru un videorecorder n momentul nceperii unei emisiuni. Facilitatea se
abreviaz VPS (Video Programming Service) sau VPT (Video Programming by Teletext) i este util atunci cnd o emisiune
poate ncepe cu ntrziere sau la o ora aproximativ (transmisiune direct).
Apsnd butonul STATUS de pe telecomanda, utilizatorul poate comanda, n modul TV, afiarea rndului 0 cu
informaii asupra staiei de emisie. Aceasta se poate face imediat dupa schimbarea programului, fr a fi nevoie ca n prealabil s
se treac n modul teletext.

2) Nivelul 2.


Caracterele pot apare att cu nalime ct i cu laime dublat. Pot fi scrise cu negru pe un fond colorat. Fa de nivelul 1
unde exist un singur set de caractere, la nivelul doi se alege un set dintre mai multe seturi n funcie de limba n care se transmit
informaiile.
O facilitate interesant este DRCS (Dynamically Redefinable Character Set) care permite definirea de ctre staia de
transmisie a nsui setului de caractere care vor fi folosite. n acest caz generatorul de caractere nu mai este o memorie ROM,
coninnd caractere prestabilite, ci este nlocuit cu un RAM care va fi ncrcat n timpul recepiei. Aceast facilitate este
obligatorie pentru limbile asiatice care sunt caracterizate de ideograme sau pictograme, numrnd mii de caractere, pentru care
nu mai ajung cei apte bii suficieni pentru limbile europene ( max. 128 caractere).

3) Nivelul 3

Folosete extensiv redefinirea dinamica n timpul recepiei setului de caractere (DRCS). Pentru a ncrca datele
specifice nivelului trei apar o serie de pseudopagini codate n binar.

4) Nivelul 4

Folosete o codare alfageometrica care permite o grafic de o calitate superioar, fr a fi necesar transmiterea unei
cantiti mari de informaii.Teletextul conine un computer care interpreteaz datele ca instruciuni.

5) Nivelul 5

Permite o grafic de nalt rezoluie i nu se prevede utilizarea lui pe canale TV uzuale ci numai pentru TV dedicate, de
exemplu, pentru transmisii de date ntre cabinete medicale i clinici, fcnd posibil o radiografie la distan.
1. 52


8.4 Metode de msurare i control specifice sistemelor TV

Informaii preioase se pot obine prin vizualizarea formei semnalului n diferite puncte ale sistemului TV, cu ajutorul
osciloscopului catodic specializat sau adaptat necesitilor . Se folosete selectorul de linie TV, care permite s se
vizualizeze pe ecranul osciloscopului semnalul corespunztor unei anumite linii (sau unei fraciuni de linie) din rastru.
Calitatea imaginii se poate aprecia cu ajutorul mirelor universale sau speciale. De exemplu cu mira de control a TV
Romania se msoar mai muli parametri. Se folosesc i mire electronice.
n TV, prin lan video se nelege totalitatea instalaiilor situate ntre ieirea senzorului de imagine i intrarea
dispozitivului modulator al emitorului de TV. Banda este larg (6 - 8 MHz), este important vizualizarea direct a
caracteristicii amplitudine - frecven pe ecranul unui osciloscop. Aprecierea distorsiunilor de faz se rezum n practic
doar la msurarea timpului de propagare de grup, cu aparate specializate. Caracteristica de rspuns tranzitoriu se poate
obine cu ajutorul semnalelor treapt (impulsuri rectangulare cu durate a fronturilor sub 10 ns). Funcia trept prezint
dezavantajul c spectrul su de frecven este mult mai larg dect banda de trecere a lanului video. De aceea n practic se
folosesc alte semnale test, alese astfel nct spectrul lor de frecvene s fie ct mai aproape de spectrul semnalului video. Un
astfel de semnal este impulsul sin
2
, definit prin relaiile :
u(t) =
sin
2 tt
2T
( )
0
, pt 0 < t < 2T
in rest
T =
2f
max v ideo
1
T T/2 2T 3T/2
t
u(t)
0,5
1
0
Fig. 1
T

Impulsul sin
2
este foarte apropiat de forma semnalului video corespunzator unui singur element de imagine, astfel c
distorsiunile lui (dup trecerea prin lanul video) indic modul n care canalul influeneaz calitatea redrii detaliilor fixe din
imagine. Micorarea amplitudinii impulsului reflect micorarea contrastului, iar mrirea duratei lui corespunde estomprii
contururilor. Pentru a putea aprecia modificarea amplitudinii impulsului, el se asociaz cu un semnal rectangular, cu durata
suficient de mare (n raport cu T), acest semnal fiind denumit " impuls band".
19 s 26 s
64 s
5 s

caderea palierului indica distorsiuni


pentru imagini cu continut uniform
Fig . 2
sin
2
impuls bara

Pentru a deveni semnal video compex semnalul sin
2
+ bara este prevazut cu impulsuri de stingere i sincronizare pe
orizontal. Fiind un semnal simetric, impulsul sin
2
pune n eviden i distorsiunile de faz, care se apreciaz prin mrimea
oscilaiilor care apar la baza impulsului . Astfel, dac defazajele la frecvene nalte sunt mai mici dect la frecvene joase,
apare o oscilaie n partea anterioara a impulsului
(Fig.3.a). n caz invers oscilaia apare la sfritul impulsului (Fig. 3.b).
1. 53

Fig 3.a
t
u(t)
f

Fig 3.b
t
u(t)
f


Uzual se folosesc dou impulsuri sin
2
, cu duratele T i 2T (la jumtatea amplitudinii). Dac impulsul T este utilizat la
frecvente nalte, impulsul 2T permite aprecierea distorsiunilor la frecvente medii. Pentru fmax = 6 MHz, T=0,08-0,1ms,
2T=0,16-0,17ms. n cazul sistemelor NTSC i PAL se mai utilizeaz semnale Tc =10T sau 2Tc=20T (Fig. 4), obinute prin
modularea n amplitudine a subpurttoarei de culoare, cu semnal impuls sin
2
-bara, examinndu-se distorsiunile n cadrul
unei benzi de 1 - 2 MHz n vecintatea subpurtatoarei .
Fig. 4
0 V
0,3 V
1 V

Pentru a scoate n eviden neconcordana n timp a semnalelor de luminan i crominan se folosete impulsul sin
2

color "modificat" (Fig. 5.c), care se obine prin mixarea semnalului sin
2
(Fig. 5.b) cu impulsul modulator (Fig. 5.a).
nivel
negru
Fig 5.a Fig. 5.b Fig. 5.c

n practic, distorsiunile de amplitudine i de faza acioneaz simultan, deformarea semnalului fiind o combinaie a
celor dou tipuri de distorsiuni prezentate n fig. 6.
A
f
Fig. 6 a).
A
f
Fig. 6 b).
+
f
Fig. 6 c).
+
f
Fig. 6 d).

n cazul sistemelor NTSC i PAL se foloseste VECTOROSCOPUL, care msoar relaiile de faz de amplitudine ale
semnalelor s de crominan. Msurtorile se fac prin vizualizarea vectorogramei semnalului de crominan direct pe ecranul
unui tub catodic, atunci cnd la intrarea canalului ncercat se aplic semnalul furnizat de generatorul de bare color. Pe
plcile de deflexie pe vertical i orizontal ale tubului catodic se aplic semnalele de crominan E
r-y
i E
b-y
sau E
i
, E
q

(NTSC) sau E
u
, E
v
(PAL).
Diferitele culori corespunztoare barelor colorate se obin sub forma unor puncte luminoase. Aeznd n faa
ecranului tubului un sablon transparent cu axele de coordonate ortogonale, se poate determina amplitudinea i faza
frecvenei subpurttoare pentru fiecare band colorat, precum i pentru burst.
Cu vectororscopul se pot msura i distorsiunile difereniale, dar exist i aparate specializate pentru msurarea
amplificrii difereniale i a fazei difereniale.
Pentru SECAM aparatele sunt mai complicate.
1. 54

n cazul transmiterii semnalului TV la distane mari se folosesc semnale - test speciale cunoscute sub denumirea de
linii test TSI - TEST SIGNAL INSERTION. Aceste semnale se introduc n semnalul video la intrarea canalului, pe linii
situate pe ntoarcerea pe vertical. Iniial s-au folosit liniile 17 i 18 pe un cmp i 330 i 331 pe celalalt. Dup apariia
sistemului teletext se folosesc liniile 19, 20, 332 i 333. Astfel:
B2 B1 F
D1
1
0,3
0
A[V]
x[H/32]
Fig. 7 linia 19 Fig. 8 linia 20
6 11 13 16 20
x[H/32]
A[V]
C1
C2
6 12
0,86
0,3
32 32

1
0,3
0
A[V]
x[H/32]
Fig. 9 linia 332 Fig. 10 linia 333
6 11 13 20
x[H/32]
A[V]
6 17
1
0,3
32 32
D2
B1 B2
G2
G1
E
0

* Linia 19 (fig. 7) conine semnalele:
- B1 - impuls sin
2
cu durata 2T, pentru control la frecvene medii i nalte
- B2 - impuls rectangular pentru controlul nivelului de alb, folosit i ca nivel de referina pentru nalimea B1
- F sin
2
cu 2Tc =20T (modificat) pentru crominan
- D1 - trepte de gri (pe care se poate suprapune o sinusoida cu 1,2 MHz sau 4.43 MHz, pentru controlul amplificrii
i fazei difereniale).
* Linia 20 (Fig.8) conine C2=6 pachete de oscilaii sinusoidale (f=0,5; 1,5; 2,8; 4,43; 5,0 i 5,3 MHz) situate pe
nivel de gri, pentru controlul caracteristicii amplitudine - frecven (comparativ cu C1 - impuls rectangular).
* Linia 332 (Fig 9) - B1, B2, D2 = D1 peste care se suprapune subpurttoarea de culoare.
* Linia 333 (Fig 10) - G1 (sau G2) i E = pachete cu frecvena subpurtatoarei de culoare, situate pe gri. Sunt utilizate
pentru aprecierea distorsiunilor semnalului de crominan.
Exist echipamente speciale (digitale) care prelucreaz automat semnalele liniilor test, transmind comenzi la
distana pentru nlturarea defectelor.

Msurarea raportului semnal - zgomot
Cele mai importante sunt zgomotele de fluctuaie. Ele reduc fineea conturat i contrastul imaginii. Datorit licririi
haotice a strlucirii diferitelor elemente ale imaginii, observatorul are o senzaie neplcut. Se definete raportul semnal /
zgomot Y (preponderat).
Y = Us (vv) (amplitudinea VV a semnalului video ntre nivelul de alb i negru)
Uzef (valoarea efectiv a U de zgomot)
n decibeli YdB = 20 lg Us (v) [dB],
Uzef
Uzef = P(f) df
}
f1
f2

1. 55

unde f1, f2 = f extreme ale semnalului video, P(f) = densitatea spectral a puterii zgomotului.
Pentru Y > 46 dB zgomotul nu se observ. Pentru Y = 40 dB, numrul maxim posibil de trepte de contrast este cu 20
% mai mic dect fr zgomot.
Y = 30 - 40 dB = > imagine bun, Y = 20 - 30 dB => imagine satisfctoare.
Y se poate determina msurnd separat Us i Uzef. Uzef se masoar cu aparate cu caracteristica ptratic (detector
patratic). n TV se determin pe osciloscop (Fig 11) de band larg o valoare de cvasivrf a tensiunii de zgomot Uzv
(care poate fi depit de diferitele impulsuri haotice cu o probabilitate dat pi), dup care se calculeaz Uzef cu relaia
Uzef = Usv / Kv, n care Kv este factorul de vrf a tensiunii de zgomot (K = 6,5...7).
u
t
Uzv
Uzv
Us(vv)
alb
negru
Fig. 11

Percepia vizual a zgomotului de fluctuaii depinde de distribuia energiei n spectru. La aceeai energie, zgomotul
de joas frecven este mai suprtor dect zgomotul de nalt frecven. Aceast deosebire se explic prin puterea de
rezoluie limitat a ochiului i prin cderea caracteristicii de apertur a tubului cinescop n domeniul frecvenelor nalte.
Aciunea perturbatoare a zgomotului de fluctuaie n procesul de percepie a imaginii se apreciaz cu ajutorul funciei
de pondere a zgomotului F(f), care ne permite s determinm puterea perceput vizual a zgomotului cu expresia
Pv = (f) P(f) df
}
f1
f2
u

n practic, pentru msurarea raportului semnal / zgomot ponderat, se trece semnalul cu zgomot printr-un filtru
corespunztor caracteristicii ochiului, numit filtru de ponderare, avnd funcia de transfer F(f) conform CCIR prezentat n
figura 12. Schema recomandat este dat n figura 13 (T podit).
1 2 5 10 20 50 100 f ( Hz ) x 10
5
dB
0
-5
-10
-15
-20
-25
-30
Fig. 12
R R
L
C
Fig. 13
L=24,8 H
R=75
C=4,4 nF

O

Raportul semnal - zgomot ponderat are o valoare cu 11,2 dB > dect cel neponderat. De ex. pentru o imagine
excelent Y=46-48 dB, deci Y
ponderat
=57-59 dB. Pentru o imagine nc acceptabil Y=20 dB, deci
Y
ponderat
= 31 dB.

1. 56

standarde pentru SA
clasa I clasa III
-71 dBm -65dBm n FIF
-65 dBm -59dBm n UIF

Msurarea sensibilitii unui receptor TV
Pentru un TVAN sau color se pot defini mai multe tipuri de sensibiliti:
1. sensibilitatea limitat de amplificare;
2. sensibilitatea limitat de zgomot (de un anumit raport zgomot / semnal pe imagine);
3. sensibilitate limitat de sincronizare.
Pentru un TV color se mai definete sensibilitate limitat de sincronizare a culorii.
S le detaliem pe rnd:
1. Sensibilitate limitat de amplificare SA, reprezint valoarea minim a tensiunii la intrarea n TV, care permite s
se obin o anumit tensiune U
n
pe electrodul de modulaie al tubului cinescop (pe catod). Tensiunea U
n
se stabilete astfel
nct s se obin o imagine normal (cu sincronizare stabil), cu un numr de gradaii de gri corespunzator unui contrast K
= Bmax / Bmin = 20mc / 2mc = 10. Se folosete o frecvena purtatoare (FIF i / sau UIF), modulat n amplitudine cu
semnal video corespunztor scrii de gri (sau mirei de control TVR). Cu butonul "contrast" pe maxim se reduce semnalul la
intrare pn cand se obine U
nvv
pe catod masurat cu osciloscopul. Practic se poate reduce U
in
pn cnd U
n
ncepe s
scad. U
in
(V) reprezint sensibilitatea limitat de amplificare s se poat calcula i n dB.
Orice nivel n TV se poate exprima n dou moduri :
a). ca putere de semnal, nu intereseaza Z
in
n receptor.
b). ca tensiune de semnal, trebuie precizat Z
m
. Uzual 75 W (poate fi i 300 W).
Puterea semnalului se exprim de obicei n dB - mW (dBm sau Db(mW)):
P[dBm] = 10 lg(P[mW] / 1mW)
deci 1 mW nseamn 0 dBm.
P = Uef * Uef / R.
Pentru 0 dBm rezult Uef = P R * =273 mV / 75 W.
De exemplu valoarea standardizat a sensibilitii limitate de amplificare, pentru un receptor TV stationar AN clasa III
de calitate este - 70 dBm n FIF i - 67 dBm n UIF. Tensiunea corespunzatoare de semnal la intrare pe impedan de 75
W se poate calcula mai simplu astfel:
``

2. Sensibilitatea limitat de zgomot Sz
Standardul prevede msurarea Sz pentru un raport semnal / zgomot neponderat + de 20 dB.
Y = 20 lg (Usvv / Uzef ) = 20 dB, U zv = Kv Uzef = ( 5 ....6 ) Uzef = > Sz se determin uor cu un semnal video n
scar de gri, msurnd Uin pentru care Usvv = 2Uzv. ntr-adevr n acest caz Y = 20 lg 10 = 20 dB
Sz depinde de zgomotul propriu al receptorului TV standard pentru Sz clasa III i I.




Exist i o sensibilitate limitat de raportul semnal / zgomot de 26 dB pentru calea de sunet. De exemplu pentru clasa
a III - a - 60 dBm n FIF i -54 n UIF.
3. Sensibilitatea limitat de sincronizare Ss - reprezint nivelul semnalului de intrare n receptor pentru care
sincronizarea se menine (pe vertical ct i pe orizontal). Acest lucru trebuie verificat i la pornirea TV i la schimbarea
canalelor. Msurtorile se fac cu reglajul de contrast la maxim. Prin proiectare n general Sa = Ss.
4. Sensibilitatea limitat la sincronizarea culorii (pentru TV color)
Corespunde nivelului minim de semnal la intrarea n receptor pentru care decodorul mai poate s identifice existena
unui semnal color (n sistemul sau sistemele n care este construit s lucreze) i nu blocheaz calea de culoare. Exemplu la
TV color 3007 aceast sensibilitate este n PAL > 70 V n FIF i 110 V n UIF , iar n SECAM mai bun de 150 V n
FIF i de 250 V n UIF pe impedan de intrare de 75 W.

Problem:
Sensibilitatea limitat de amplificare (SA) pentru un receptor TV este 78 dBm. S se calculeze tensiunea
corespunztoare de semnal la intrarea pe impedan Z=75O

0dBm ... 273mV/75O
-60 dBm ... 273V/75O
-70dBm ... 273mV/316=87V/75O
-80 dBm ... 27,3V/75O
10
3
standarde pentru SA
clasa I clasa II i clasa IV
-80 dBm -75dBm n FIF
-77 dBm -72dBm n UIF

1. 57

S
A
=P[dBm]=10 lg(P(w) / 1mW)=-78dBm
P[w]=1mW*10
P[dBm] / 10
=10
-3
*10
-78
=1.58*10
-11
W
U
ef
= PR = 75 * 10 * 58 . 1
11
=34.47V/75O





CAP. 9. ECHIPAMENTE PENTRU RECEPIA PROGRAMELOR TV DE PE
SATELII

9.1. Generaliti. Parametrii tehnici ai transmisiei TV satelit

Ideea de a folosi satelii pentru acoperirea ntregului glob pmntesc din punct de vedere al comunicaiilor, a aprut
n 1945 (A. Clark), primul satelit INTELSAT (EARLY BIRD) fiind lansat abia n 1965.
Benzile de frecven alocate sunt n domeniul SIF (SHF) (supranalt frecven):
- banda L : 1...2,6 GHz;
- banda S : 2,6...4 GHz;
- banda C : 4...8 GHz;
- banda K
U
(K
UNDER
) : 10,9...18 GHz;
- banda K: 18...26 GHz;
- banda K
A
(K
ABOVE
): 26...40 GHz.
Sateliii pot fi clasificai din mai multe puncte de vedere :
1. Dup durata perioadei de revoluie :
A. Satelii de pasaj - cu orbite joase. Asigur comunicaii ntre dou puncte de pe glob.
B. Satelii geostaionari - sunt situai la punct fix n raport cu pmntul. Orbita este ecuatorial,
altitudinea 36.000 Km i au perioada de revoluie egal cu perioada de rotaie a pmntului. Cu 3 satelii dispui la 120
unul fa de cellalt se acoper tot globul pamntesc.
Ex. : Satelii din sistemul INTELSAT, n exploatare fiind cei din seria INTELSAT V, V-a, VI.
2. Dup tipul de serviciu - pe care-l asigur, exist satelii pentru meteorologie, prospeciuni geologice, navigaie-
aero, maritimi, militari i pentru telecomunicaii. Cei de telecomunicaii la rndul lor, se pot clasifica astfel :
A. Dup puterea transponderelor (receptor - emitator de bord) mbarcate :
- de mic putere LPS (1 30 W) Ex. : INTELSAT (8 10 W);
- de medie putere MPS (30 100 W)
- de mare putere HPS (100 300 W) i mai mult.
B. Dup tipul de servicii de telecomunicaii :
B
1
. Satelii pentru servicii fixe (FSS = FIXED SATELLITE SERVICE). Ex. INTELSAT.
B
2
. Satelii pentru servicii de radiodifuziune (BSS=BROADCASTING SATE-LLITE SERVICE). Ex. :
Satelii de distribuie din seria ECS (EUROPEAN COMUNICATION SATELLITE) lansai de compania EUTELSAT,
cu puteri de cca. 10 W, care distribuie programele pentru staii TV. Recepia individual este dificil.
B
3
. Satelii pentru recepia direct (DBS = DIRECT BROADCASTING SATELLITE). Au putere mare
(250 W) i pot asigura o recepie bun, n zona pentru care au fost destinai, cu antene cu diametru de 60 90 cm.
3. Dup frecvenele de lucru exist satelii :
- n band C (6 GHz pentru traseul ascendent, 4 GHz pentru cel descendent. Ex. : "INTELSAT).
- n banda K
u
- descendent 10,95 ..... 11,7 GHz i 12,5 ....12,75 GHz. Ex. : ECS, ASTRA, DFS, pe traseul
ascendent = 14 GHz.
- tot n banda K
u
: descendent = 11,7 ... 12,5 GHz. Ex. : DBS : TDF-1, TV-SAT
2
, OLIMPUS, TELE - X, etc, pe
traseul ascendent : 18 GHz.
La legturile spre i de la satelii se folosesc mai multe sisteme de transmisiune pentru semnale TV :
1. Sisteme analogice cu multiplexare n frecven (MDF)
Ex. PAL, SECAM, NTSC, cu MAQ sau MF.
2. Sisteme cu multiplexare n timp (MDT) care elimin diafoniile ce apar la sistemele MDF. Ex. : MAC
(MULTIPLEXED ANALOG COMPONENTS). Sunetul este digital, un TV obinuit neputnd reda nici imaginea, nici
sunetul transmise MAC. Dup felul n care se face transmisiunea MAC, n sistem binar (cu 2 nivele 0 i 1) sau duobinar cu
3 nivele, dup frecven de tact de 20, 250 MHz sau 10,125 MHz, au aprut specificaiile B, C, D, D
2
ca prefix la MAC. Ex.
: D2-MAC/PACKET (deoarece cuvintele de cod sunt grupate n pachete). Modulaia duobinar reduce banda de
transmisiune necesar, sau la aceeai band asigur viteza de transmisiune de dou ori mai mare.
1. 58

Pentru aprecierea diverselor echipamente de recepie de la satelit se folosesc o serie de valori ale parametrilor
tehnici : puteri emise i recepionate, frecvena, dimensiunea antenelor, factor de zgomot F, temperaturi de zgomot T,
amplificri, atenuri, factor de merit M
G
R
T
= (unde G
R
este ctigul antenei de recepie), etc.



9.2. Unitatea exterioar a echipamentelor de recepie

O instalaie de recepie individual de la satelit se poate mpri n 2 uniti : cea exterioar i cea interioar.
Partea exterioar are schema bloc din fig. 9.1 i cuprinde :
1. Antena (reflectorul) de regul sub forma parabolic, cu diverse dimensiuni (0,6....4 m), n funcie de ctigul
G
R
dorit. Se realizeaz din tabla de Al (vopsit mat pentru a evita apariia temperaturilor ridicate n focar) sau din fibra de
sticl metalizat i vopsit. Cu rezultate mai slabe se folosesc i antene plane, realizate dintr-un circuit imprimat pe care s-
au corodat o multitudine de dipoli (un sistem de antene).

intrare
reflector parabolic
(antena) simetric
antena Horn
iluminatorul antenei
(radiator primar)
ghid superior
flansa cu canale circulare
Transformare
circulara in
liniara
TPC/L
SP
Separator
Polarizare
(Polarotor)
Curent comutare
Polarizare
Cuplor
Trecere
0-
LNB
Convertor banda
0,95 - 1,75 GHz
U / U
2
I / I
2
1 Tensiune comutare
benzi
cablu
coaxial
la receptor
FI 1
CT
Polarizare
1
LOW NOISE BLOCK
CONVERTOR

Fig. 9.1

- Pentru EUTELSAT 10,95 11,76 GHz, polarizare vertical sau orizontal.
- Pentru DBS : 11,76 12,56 GHz, polarizare CS sau CD (circular stnga sau dreapta).
2. Iluminatorul antenei (radiator primar) este de obicei o anten Horn (plnie) montat n focarul reflectorului
parabolic. Pentru a se mri eficient antenei, prin micorarea umbrei lsate de iluminator, acesta se poate monta lateral
(antena cu reflector asimetric - OFFSET - fig. 9.2). Reflectorul se monteaz aproape vertical. Are avantajul c nu ine
ploaia, zpada (care dau atenuri suplimentare), dar opune o rezisten mai mare la vnt (stlpul trebuie bine ancorat).
Antena trebuie montat n aer liber, deoarece printr-o sticl de geam normal, puterea se njumtete, deci atenuarea este
cu 3 dB mai mare. Rezult o dublare a suprafeei antenei montat n spatele ferestrei (deci diametrul de 1,4 ori mai mare).
Iluminatorul este o terminaie de ghid de und circular cu o flan cu nervuri sau o suprafa striat, care mrete eficiena
captrii. O parte din semnalul incorect focalizat (datorit aberaiilor de sfericitate ale reflectorului), este readus n focar. La
intrarea antenei horn se monteaz un disc protector din folie subire de teflon, pentru ca interiorul ghidului de und circular
(diametrul interior ~ 1,8 cm) s rmn curat i uscat.
3. Actuatorul - este elementul de execuie al dispozitivului de poziionare al antenei, plus traductoarele de poziie.
Este format din: motor (c.c., ex. 36V), reductor de vitez, un urub fr sfrit (melcat), braul cu ureche cu nuc, suportul
cu ureche cu nuc. Motorul este alimentat de la un poziionor amplasat n ncperea de unde se comand orientarea antenei
pe satelitul dorit. Ca traductoare de poziie se folosesc poteniometre, traductoare Hall, optocuploare, etc.
Reflector (OFFSET)


Stlp

1. 59





Antena Horn

Fig. 9.2

4. Polarizorul (polarizatorul, polarotorul) - este de fapt un separator de polarizare. Acesta separ undele polarizate
vertical, de cele polarizate orizontal, n cazul polarizrii liniare. Exist separatoare manuale (realizate prin rotirea unei sonde
n interiorul ghidului de und) i separatoare comandate (un motor cu o ferit cu bobinaj). Ferita poate fi polarizat
magnetic cu ajutorul curentului care circul prin bobinaj, astfel nct s apar la ieire numai unda cu polarizarea dorit,
vertical sau orizontal). n acest mod, n aceeai band de frecven, s-a dublat numrul de canale disponibile.
5. Transformatorul de tip de polarizare - sateliii DBS emit cu polarizare circular a undelor, stnga (CS) sau
dreapta (CD). Transformatorul transform cele 2 polarizri circulare n liniare. Ex.: CS n V; CD n H. Dac deja exist i
polarizri liniare, se folosete un polarizator cu ferit, comandat cu 4 valori de curent, iar CS - 135 trece n V i CD - 45
trece n H.
6. Cuplorul sau adaptorul - din motive de simetrie circular a antenei, iluminatorul, polarizorul, etc. se fac cu
ghiduri circulare. Convertorul are de obicei ghidul de seciune dreptunghiular. Cuplorul face adaptarea fr reflexii i cu
pierderi ct mai mici.
7. Decuplorul de moduri octogoanle - se folosete (fr polarizator i tranformator) cnd se dorete recepionarea
simultan cu dou convertoare i dou receptoare a programelor emise de acelai satelit cu unde polarizate V i H.
Decuplorul este format dintr-un ghid care are un tronson de intrare i dou de ieire, la care se conecteaz cele 2
convertoare. Se mai numete transductor de moduri ortogonale (OMT) (ORTHOMODE TRANSDUCER). Se mai folosesc
separatoare de benzi de frecven cu FTJ i FTS.
8. Convertorul de band - asigur coborrea frecvenei de la peste 10 GHz la o frecven intermediar, aleas de
la 0,95 la 1,75 GHz, ca n orice receptor superheterodin.
Se numete LNB (LOW NOISE BLOCK CONVERTER) sau LNC (LOW NOISE CONVERTER) i este format
dintr-un amplificator de intrare LNA (LOW NOISE AMPLIFIER), filtru pentru semnale oglind, oscilator local ~ 10 GHz,
MIXER, FTB, etaj de ieire. LNA poate lipsi pentru emitoare puternice i apropiate. Uzual LNB are F = 1,3 1,5 dB
(exist i cu 0,6 dB) i G = 55 dB. Sunt realizate n tehnologie microstrip (microband) cu L, C, filtre direct pe placa
imprimat.Se folosesc TEC-MOS cu AL, GA, AS de tip HEMT (HIGH ELECTRON MOBILITY TRANSISTOR) cu
plantare in tehnologie SMD (SURFACE MOUNTED DEVICES). Pentru stabilizarea frecvenei de oscilaie se folosete o
pastil cu c
R
mare - DRO (DIELECTRIC REZONATOR OSCILATOR). n afar de TEC-uri se mai pot folosi n oscilator
diode GUNN sau IMPATT, iar n MIXER diode SCHOTTKY.

9.3 Unitatea interioar a echipamentelor de recepie

1. Receptorul - fig. 9.3 - are amplificare 50-60 dB.
FTB
F
i1
ABL
Amplificator
de banda larga
Amplificator
trece banda
ATB
U
acord
F
i2
M
OL
1,43-2,23 GHz
Mixer
FTB
479,5 GHz
(SAW)
AF
i2
472,5 GHz
DEM
PLL
RAA
20-40 dB
Iesire
MAC
Bloc
VF
Bloc
AF
AF
Demodulator Fus
Olscilator local
De la LNB
0,95-1,75 GHz
VF

Fig. 9.3

Selectivitatea: 36, 27, 16 MHz, n funcie de satelit i eventual acordabil.
FI
2
= a doua frecven intermediar = 479,5 MHz trece prin FTB (filtru cu und de suprafa FUS-SAW
SURFACE ACOUSTICAL WAVE FILTER). Pentru demodulator se pot folosi scheme clasice, cu dezavantajul c au
pragul pe la 12 dB.
1. 60

Se tie c la transmisiunile MF, la o valoare sub prag, calitatea semnalului demodulat se nrutete brusc.
Demodulatoarele MF cu PLL (phase locked loop) au pragul la (8 dB sau chiar la 6 dB, dac sunt demodulatoare MF cu
reacie FBFM (FEEDBACK FREQUENCY MODULATION). Exist circuite integrate specializate. Ex.: SL 1451 al firmei
PLESSEY 8 dB, banda 18 MHz, Z
IN
= 50O, S/Z la ieire = 45 dB), sau mai noi: SL 1452, 1454, 1455.
2. Poziionorul - poate fi independent sau inclus n receptor. Logica de comand poate fi cu microprocesor.
Exist canale cu sunet stereo sau n dou limbi. Pentru programele fr reclame, exist tendina de a introduce
accesul condiionat al telespectatorilor la aceste programe. Aceasta se realizeaz prin codarea (cifrarea) semnalului. Pentru
decodare, abonatul care a pltit, primete un decodor. Se construiesc i decodoare care pot fi deblocate cu carte de credit
inteligent (SMART CARD).

CAP.10. NREGISTRAREA MAGNETIC A SEMNALULUI DE TV

10.1 Istoric.Generaliti

10.1. 1. Magnetoscoape de studio

nregistrarea magnetic a sunetului, (AF) se face longitudinal -n sensul micrii benzii-, pe o band din acetat sau
poliesteri, pe care se depune un oxid feric sau alt material (Fe2O3, CrO2). n perioada 1951-1953 firma RCA a fcut
demonstraii de nregistrare longitudinal a imaginii cu viteza de derulare a benzii de 9 m/sec. (soluie neeconomic).
Primele magnetoscoape de studio au fost realizate n 1956 de firma AMPEX, fiind cu nregistrare transversal, cu 4
capete rotitoare dispuse pe un disc (tambur) (magnetoscoape cuadruplex, format A). Banda magnetic folosit, cu limea
de 2 oli (1ol=25.4 mm) = 50,8 mm, se deplaseaz cu 39.7 cm/sec, dar viteza relativ cap-band rezult 42 m/sec, ceea ce
permite nregistrarea semnalelor cu f
max
=18 MHz. Spectrul video se translateaz la frecvene superioare n MF. Turaia de
15.000 rot/min a discului cu capete video asigur nregistrarea pe o pist vertical, de ctre un cap magnetic, a 17 linii TV
(fig. 10.1).

v=39,7 cm/sec
pist sunet
pista video
89
o
30

pista semnale decuplaj
pista semnal sincronizare
fig. 10.1

Funciile stop cadru (STILL) sau redarea ncetinit (SLOW sau FRAME ADVANCE) sunt dificil de realizat.
nregistrarea se numete segmentat deoarece un cmp TV este descompus pe mai multe piste video.
n anul 1959 firma TOSHIBA introduce nregistrarea elicoidal a benzii, utiliznd un singur cap magnetic rotativ,
n jurul cruia banda magnetic de 1 ol = 25.4 mm face o bucl de 360. Pistele nregistrate rezult oblice, deoarece planul
de rotaie a capului face un unghi cu planul n care se deplaseaz banda. Turaia capului este de 3000 rot/min i asigur
nregistrarea unui cmp TV pe fiecare pist (nregistrare nesegmentat). Funciile stop-cadru i redare ncetinit se
realizeaz simplu prin oprirea i respectiv derularea lent a benzii. n anul 1964 firma PHILIPS introduce discul cu 2 capete
magnetice, realiznd nfurarea elicoidal prin nfurarea benzii pe un arc de 180. Pentru a nregistra un cmp TV pe o
pist, turaia discului este de 1500 rot/min.

10.1. 2. Sisteme de nregistrare pentru amatori

n anul 1965 firma PHILIPS reuete standardizarea casetei audio COMPACT CASSETE cu band magnetic cu
limea de 3.81 mm, viteza de deplasare a benzii fiind de 4.75 cm/sec. Exist urmtoarele tipuri uzuale de casete: C60
(grosimea benzii de 18m) = 60min, C90 (12m), C120 (9m). Casetele de nalt fidelitate (HI-FI) sunt cu zgomot
redus L (LOW- NOISE) i nivel mare H (HIGH OUTPUT). n spatele casetei exist nite decupri cu aripioare de
siguran (pentru a permite unor dispozitive s intre n decuprile respective), pentru nregistrare sau pentru coreciile
de nregistrare-redare (sisteme DOLBY, etc.). Exist (n special n SUA, Japonia) i casete Cartridge cu band
magnetic de magnetofon (limea de 6.25 mm, viteza 9.53 cm/sec), nfurat pe un singur butuc, formnd n timpul
funcionrii o bucl fr sfrit. Are 8 piste monofonice, 4 stereofonice sau 2 quadrofonice. Pentru parcurgerea
succesiv a pistelor, capetele se deplaseaz automat. Nu are derulare rapid. n anul 1968 firma PHILIPS lanseaz pe
1. 61

pia magnetoscopul (cu role) destinat amatorilor. n 1969 firma SONY produce prima caset cu band, cu limea de
3/4 oli = 19.4 mm, destinat sistemului U-matic (LOW BAND).
Casetoscoapele, comercializate din 1971, au caracteristici semiprofesionale. n 1972 PHILIPS elaboreaz primul
sistem de nregistrare VCR (VIDEO CASSETTE RECORDER) pentru amatori i caseta video cu band ngust (1/2 oli =
12.7 mm), folosit i astzi.
Sistemul VCR utilizeaz MF pentru semnalul de luminan i transpunerea semnalului de crominan la frecvene
inferioare.
n 1975 n Japonia, sunt lansate pe pia sistemele BETAMAX , propuse de SONY, i VHS (video home system)
concepute de firma JVC. Fa de sistemul VCR ambele sisteme utilizeaz capete magnetice cu azimut, ceea ce permite
eliminarea spaiilor de gard ntre pistele oblice reducndu-se viteza de derulare a benzii (1.87 cm/sec la BETAMAX, i
2.34 cm/sec la VHS) i viteza normal-STANDARD PLAY. Durata casetei este 3-4 ore. Se impune sistemul VHS, datorit
robusteii mecanice.
n 1977 firma PHILIPS revine cu sistemul VCR/LP (long play), avnd capete magnetice cu azimut (caseta de 3
ore). Firma GRUNDIG atinge 4 ore pe o caset cu sistemul SVR (super video recorder). Dei ambele variante europene
VCR/LP i SVR asigur performane superioare celor japoneze, apar prea trziu pentru a recuceri piaa i vor fi abandonate
(poate i din cauza preului). Firma PHILIPS mai propune sistemul V-2000, cu nregistrarea casetei n ambele sensuri de
derulare (flip-over, ca la casete audio).
O caset atinge 8 ore (ex. VR 2025 PHILIPS sau 2*4 GRUNDIG).
n sistemul VR 2200 s-a suprimat pista de control, introducndu-se un sistem automat de urmrire a pistei DTF
(dynamic track following). Firma SONY realizeaz sistemul VIDEO 8 (sau 8 mm, 1/3 oli) cu band de 8 mm i caset
mic. Sunetul poate fi normal, longitudinal, pe piste oblice cu MF sau separat digital pe o poriune separat a pistelor oblice.
Uzual casetoscoapele au unul sau dou din cele 3 sisteme TV, existnd i combinaii (ex. standardul artificial
NTSC 4.43), pentru HIFI existnd sunet stereo sau bilingv. Pentru funcia STOP CADRU, la dou capete magnetice,
rezult o imagine cu perturbaii, vizualizndu-se doar un semicadru. Se poate folosi al 3-lea cap magnetic. Pentru regimul
LONG PLAY (viteza njumtit) se folosesc 4 capete magnetice. Se folosesc camere video cu magnetoscop ncorporat
CAMCORDER. Au existat modele VHS-MOVIE (cu caset VHS normal) cu 4 capete.
n prezent exist modele de cca. 1 kg. cu sistemele VHS-C sau 8mm. VHS-C are caset mic dar banda tot de
12.7mm i poate fi redat cu ajutorul unui adaptor mecanic, pe casetoscoapele VHS. n prezent s-au impus cele de 8mm.
Exist foarte multe reglaje automate: auto iris, auto focus etc.
n viitor se vor impune casetoscoapele digitale, dup ce se va ajunge la o standardizare. n prezent o caset cu un
anumit format nu poate fi folosit dect pe un casetoscop cu formatul corespunztor casetei video. Grosimea benzilor
magnetice s-au redus de la 25-30 micrometri la 13-15 i chiar la 10.

10.2 Magnetoscoape cu nregistrare elicoidal

Pentru realizarea nregistrrii elicoidale contactul tambur-band poate fi realizat n alfa (fig. 10.2a), n omega, n
1/2 omega (fig. 10.2b).




tambur
190
cap video
50 rot/sec (50Hz) 1500 rot/min
band
capete video
fig. 10.2a fig. 10.2b
nfurarea n nfurarea n 1/2
=nclinarea pistei=4 =nclinarea pistei=3-5

La nfurarea n alfa ieirea benzii de pe tambur se face ntr-un plan inferior intrrii benzii. Cele 2 role ale casetei
se pot aeza suprapus (coaxial). S-a folosit la echipamente profesionale, de exemplu: varianta n omega la care banda se
nfoar 365 n jurul tamburului cu un singur cap. La nfurarea de 1/2 omega, banda este n contact cu tamburul cu dou
capete pe un arc puin mai mare de 180. Se folosete att la standarde profesionale ct i pentru amatori.
Ex. de formate pt. formate elicoidale:
1. 62

- formatul B (tip BCN) - nregistrare segmentat, banda 1", dou capete inferioare cu 1/2 omega n unghi de 14,3,
u
tambur
= 50.8 mm, 9000 rot/min, viteza benzii 24 cm/sec, viteza relativ band cap 24 m/sec, un cmp ocup 6 piste, orice
stop cadru folosete o memorie numeric.
- formatul C - nfoar n omega, un cap, u
tambur
= 14 cm, 3000 rot/min, AMPEX 1"
- formatul D -digital-D1 pt .CVBS, D2 pentru componente separate Ey, Eu, Ev
- formatul E -sistemul U-matic -dou capete, banda 3/4" pe caset
- formatul G -BETAMAX- banda 1/2", dou capete, u
disc
= 74,487 mm
- formatul H -VHS - 2 capete -1/2", u
disc
= 62 mm
- formatul L -BETACAM pentru camcorder - banda 1/2". Semnalele Ey i Ec se nregistreaz pe piste alturate, cu
dou capete dispuse unul sub altul pe disc, f < 4 Mhz. Exist i BETACAM - sp, f < 5.5 Mhz (superior performance),
ED-BETA (extended definition), video-8-hiB (hi band), etc.
- formatele MI, MII tot pentru camcordere.
n general se prefer transportul benzii n acelai plan (fig. 10.3).




capete video

cap tergere rol presoare

cap audio+sincron

rol presoare

rol debitoare rol receptoare
motor
caset
fig. 10.3

Pentru a realiza nfurarea n 1/2 omega, banda este extras din caset cu ajutorul unor ghidaje mobile. Sistemul
VHS extrage banda doar pentru nregistrare i redare, protejnd banda n timpul derulrii rapide, cu dezavantajul unor timpi
suplimentari la comandarea acestor funcii.
Sistemul BETAMAX menine permanent banda n jurul tamburului cu capete video, rezultnd timpi scuri de
rspuns la comenzi, dar tensiuni suplimentare n banda magnetic. n funcie de standard nclinarea O este de 3-5 (VHS-5
57' 30" 3"'), iar lungimea pistei ntre 165 i 96 mm (VHS- 96,9 mm)(fig. 10.4).
1mm semicadranul 1 semicadranul 2

faa pista audio
activ a
benzii sens de deplasare a capetelor video
=5
96,9mm 1/2"=12,65mm
pista sincro
49m 0,75mm

sens de deplasare band

fig. 10.4 Configuraia i dimensiunile pistelor magnetice pentru sistemul VHS

n scopul eliminrii diafoniei la redarea semnalului de luminan Ey i al asigurrii unui raport semnal/zgomot ct
mai bun pentru Ey se folosete EF, iar tamburul rotativ utilizeaz capete video difereniate prin asimetrie. Pentru VHS
banda semnalului Ey se limiteaz la fmax = 3 Mhz, frecvena purttoare F0 = 4,3 Mhz iar deviaia de frecven f = 0,5
Mhz. Rezult indicele de modulaie: |vhs = f / fmax = 0,5 / 3 = 0,17 < 1
ntreaga energie a semnalului MF se concentreaz ntr-o band ce conine doar purttoarea F0 i dou componente
laterale sintetice F
0
F
max
=4.33=1.3 Mhz, F
0
+F
max
=4.3+3=7.3 Mhz, deci Ey ocup banda 1.37.3 Mhz.
Deoarece cele dou benzi laterale conin aceai informaie, frecvena maxim poate fi limitat la aprox. 5Mhz, prin
suprimarea parial a benzii laterale superioare (fig. 10.5).
1. 63

Prin dispariia frecvenelor mai mici de 1 Mhz s-au rezolvat problemele legate de capul magnetic i amplificatorul
corector. Semnalul fiind MF, are un nivel ridicat (cel al purttoarei) chiar Ey. Rezult c banda magnetic funcioneaz
permanent n zona liniar a curbei de magnetizare.
Aceasta elimin necesitatea (ca n audio frecven) a utilizrii unui curent de premagnetizare cu f > 5 Mhz, practic
nerealizabil.
Ey MF fmax


fig. 10.5

1 2 3 4 5 6 f (MHz)
La nregistrrile audio precum i la nregistrrile video iniiale ntrefierul capului magnetic este perpendicular pe
direcia de deplasare a benzii, orientnd particulele magnetice conform fig. 10.6a






deplasare band


fig.10.6a
90
ntrefier cap magnetic fr azimut






cap A cu azimut negativ cap B cu azimut pozitiv
615 615
fig. 10.6b

Actualele nregistrri video folosesc un unghi diferit de 90 ntre ntrefier i direcia de deplasare a benzii.
Diferena dintre unghiul real i unghiul de 90 uzual se numete azimut. El se obine prin utilizarea unor capete magnetice
cu ntrefier nclinat, ceea ce conduce la orientarea particulelor magnetice pe band conform fig. 10.6b. Dac cele dou
capete au azimut diferit, se reduce diafonia.
Pentru VHS azimutul este (6 10'), diametrul tamburului fiind de 62 0,01 mm.
Capetele video sunt n general din ferit i sunt lipite pe o plcu metalic pentru reglarea lor (cu precizie). Vrful
capului magnetic trebuie s depeasc cu civa microni periferia discului, pentru ca n timpul funcionrii s fac contact
ct mai bine cu banda magnetic. Tamburul cu capete rotative se cupleaz cu partea static a aparatului fie prin contacte de
form inelar, fie prin transformatoare rotative.

Tambur rotitor cu dou capete video

cap B cap A
ecran
Armtur rotativ cu dou primare

Armtur fix cu dou secundare


A
1. 64

nfurri fig. 10.7
B A inelare
B
ghidaj

cap A





cap B
transfomatoare rotative 25 Hz
25Hz
band fig. 10.8.

Armturile au dou anuri inelare concentrice, n care se monteaz nfurrile primare i secundare. Pierderile
trebuie s fie minime. Semnalele obinute au o valoare efectiv de ordinul sutelor de V, trebuind s fie amplificate pn la
fraciuni de volti (~60dB) cu dou amplificatoare (fig. 10.8), care au i rolul de a realiza uniformizarea caracteristicii de
transfer, compensnd pierderile determinate de capetele video.
La nregistrare i la redare fiecare cap video citete mai mult dect un cmp existnd momente cnd ambele capete
au semnal. Pentru refacerea complet a semnalului se decupeaz semnalul pe durata unui cmp cu f=25 Mhz asincron cu
turaia tamburului.
Datorit imperfeciunilor benzii precum i a desprinderilor stratului de oxid de pe band, se pot ntlni poriuni de
band nregistrat de pe care capetele magnetice culeg un semnal util mic. Pe ecran apare un drop-out, adic dungi
ntunecate, suprtoare.
De aceea semnalul RF este trecut printr-o linie de ntrziere de 64 s. Atunci cnd este detectat un drop-out
semnalul de pe linia respectiv este nlocuit cu un semnal ntrziat cu 64 s. (care nu difer mult ca informaie).
Pentru a compensa reducerea benzii semnalului Ey se practic metoda CRISPENING (ncreire). Aceasta const n
a face dou derivaii succesive ale semnalului Ey i a aduga la Ey derivata a doua cu semn schimbat. Astfel se
mbuntete conturana i prin urmare se obine o cretere aparent a definiiei.
Exist i alt metod de corecie i de control automat comandate de un microcalculator, care primete informaiile
de la un numr mare de senzori, asigurnd protecia aparatului i a casetei. Ex. de senzori : de umiditate, pentru protejarea
capetelor video, pentru indicarea nceputului i sfritului de band, pentru comanda introducerii i ejectrii casetei, pentru
comanda ncrcrii i descrcrii benzii magnetice, pentru indicarea rotirii rolelor, pentru evitarea tergerii accidentale a
casetei.

10.3 nregistrarea semnalului de TVC

Se poate face: - direct
- indirect
nregistrarea direct este posibil doar la magnetoscoapele de studio de band larg (5,5 - 6 Mhz).
nregistrarea indirect se practic la magnetoscoapele semiprofesionale i de amatori cu vitez mic cap-band
magnetic i banda de frecven 3 Mhz. Semnalul de crominan (cu fsp = 4,43 Mhz la PAL) nu se mai poate nregistra
direct. Se folosesc n general dou metode de nregistrare indirect:
1) Metoda FAM (frecvency and amplitude modulation). n acest caz se practic o modulaie simultan MA i MF
cu cele dou semnale diferen de culoare, a unei subpurttoare alese la o frecven de 3 Mhz. Acest semnal EFAM se
nsumeaz cu Ey original, se transfer cu MF i se nregistreaz pe band. La redare se decodeaz FAM i se recodeaz n
sistemul TVC dorit. Banda pentru Ey este de 3 Mhz, iar pentru Ec 1 Mhz.
2) Metoda LIR (Line reference) : i aici se face o decodare i o reducere a benzilor la maxim 3 Mhz pentru Ey i
0,6 MHz pentru Ec. Ey este modulat MF (ca la sistemul VHS), rmnnd o band disponibil ntre 0,1...1,1 Mhz. Se alege o
subpurttoare pentru Ec (ex. 627 Mhz pentru VHS-PAL ) i se face translaia lui Ec. Semnalul Ec cu MAQ transpus pe 627
Khz i nsumat cu Ey modulat MF (fig. 10.9) se nregistreaz pe band.


CVBS
VHS-PAL
Ec(MAQ) Ey (MF)

Amplificator
corector
Amplificator
corector
Comutator
electronic
Comutator
electronic
Amplificator
sumator
1. 65

fmax

fsp 1 2 3 4 5 6 f (MHz)
627KHz
fig.10.9

La redare se folosete frecvena de 625 Khz=40 fh care difer cu 1/8 fH de 627 Khz pentru a reduce vizibilitatea
subpurttoarei. Pentru VHS-SECAM, cele dou subpurttoare, pe frecvena de 4.25 Mhz i 4.4 Mhz se translateaz la
frecvenele 594 Khz i respectiv 750 Khz pstrnd modulaia n frecven.


CAP.11 NREGISTRAREA I REDAREA OPTIC A SEMNALELOR

11.1 Principiul nregistrrii i redrii n AF

Sistemul compact disc audio (CD), (cci exist i sistemul VCD - video compact disc) a aprut n 1980 datorit
firmelor PHILIPS i SONY. Prin CD se neleg 3 noiuni:
a) Conceptul general de nregistrare audio pe discuri optice, folosind tehnica digital pentru codare i sisteme de
citire optic pe baz de laser la redare (COMPACT DISC DIGITAL AUDIO SYSTEM).
b) Aparatul de citire a discului compact, numit i CDP (CD PLAYER).
c) Compact discul n sine, adic un disc din material plastic de diametru 12cm i 1,2 mm grosime.
Discul optic este superior discului clasic, de exemplu cel cu diametrul de 30cm (LP), ce are viteza de 33, (3)
rot/min.Gama dinamic a primului este de 90 dB fa de 55dB la cel clasic, iar raportul S/Z > 90 dB fa de 60 dB, separarea
ntre canale este de 90 dB fa de 25-35 dB, distorsiunile armonice 0.01% fa de 0.2%, iar timpul de redare pe o singur
fa a discului CD este de 60 min. fa de 40 min. (2*20 min) n cazul clasic. Aceste performante s-au obinut pe sisteme
digitale de prelucrare a semnalului i de nregistrare digital folosind un fascicul laser semiconductor ca AlGaAs, lucrnd cu
lungimea de und de 800 nm, avnd diametrul spotului de 0.001 mm. La nregistrare se folosete un disc rotitor de sticl, pe
care este depus un strat fotosensibil. Semnalul de AF este eantionat la o frecvena de 44.1 kHz i cuantizat uniform cu 16
bii pe canal i eantion, rezultnd 32 bii/ eantion n cazul stereo, ceea ce nseamn un raport S/Z 90 dB. Rata de bit este
44.1 * 1000 * 32 = 1.41 * 1000000 bii/s. Se face apoi o grupare n cadre (frames) fiecare coninnd 6 eantioane. Blocurilor
succesive de bii audio li se adaug bii de verificare a paritii n mod corespunztor unui sistem de codare numit CIRC
(Cross Interleaved Reed-solomon Code - cod Reed-Solomon ncruciat ntreesut) pentru a realiza corecia erorilor. Raportul
numrului de bii nainte i dup aceste operaii este de . Aa apar biii de date. Apoi fluxul de informaii este modulat,
respectiv biii de date sunt trasnslatai n bii de canal care sunt api de a fi nscrii pe disc. Pentru aceasta se folosete aa
zisul "cod de modulaie" EFM (Eight to Fourteen Modulation-modulaie de la 8 la 14), respectiv un cuvnt de cod de 8 bii
este transformat ntr-unul de 14 bii, la care se mai adaug 3 bii. Raportul total este de 8/17. Acetia sunt biii de canal. Ei
sunt grupai n blocuri de 588 bii numite blocuri de canal. innd seama de diametrul discului FId=12cm, diametrul
fasciculului de nregistrare sau citire FIe=0.001mm, pasul pistelor 0.0016mm, limea 0.0006mm i adncimea de
nregistrare 0.00012mm, fluxul de bii de canal va fi de 4.32*1000000 bii de canal/s. Cum viteza de explorare este de 1.25
m/s, rezult c lungimea unui bit de canal pe pista este de 0.3 micrometri.
Aceste blocuri de bii moduleaz fasciculul laser care impresioneaz sau nu stratul fotosensibil de pe discul de
sticla . Printr-un procedeu de developare se obine pe disc un sistem de adncituri (pits) i locuri plate (lands).
Suprafaa se acoper apoi cu un strat de Ag. Printr-un procedeu de depunere electrostatic se realizeaz
impresionarea (copia) din nichel a acestuia, care se numete disc "fa" din metal. Se fac alte presri de pe acesta i rezult
discul "mam". Presarea cu aceste ultime discuri d natere discurilor "fiu" (stampers). Acestea sunt folosite pentru a presa
discul termoplastic folosit la redare. Discul de redare arat ca n figura 11.1.
Fig. 11.1
1. 66

Fig. 11.2
Se remarc adnciturile care reprezint combinaii de bii de canal de diferite lungimi. Acestea au o adncime de lam./4
(unde lam.=800 nm). Dup presarea suportului termoplastic se face metalizarea suprafeei i totul se acoper cu un strat
protector transparent. CD-ul se aeaz n CDP cu eticheta n sus. Citirea se face de jos n sus. Fasciculul laser cu care se
face citirea este focalizat pe pit, reglajul automat de focalizare necesar a fi efectuat este de 0.004 mm ca s ajung la o
deviaie (eroare) de numai +- 1 micrometru. Se compenseaz deviaiile axiale ale discului care pot fi de 1 mm. Cnd
fasciculul cade pe un interval intre 2 adncituri, lumina este reflectat n ntregime. Cnd cade pe adncitura care este
de lam./4 apare un minim, ca urmare a interferenei ntre fasciculul incident i cel reflectat. Partea electronic de redare
face operaiile inverse celei de nregistrare ca s se ajung n final, dup conversia A/D, la semnalul de AF. n fig. 11.2
se d schema bloc a unui CDP pentru. disc CD-AD. (Compact Disc Digital Audio)
Performantele CDP-elor n ceea ce privete protecia mpotriva erorilor este influenat de clasa lor. Un CDP portabil,
nepretenios, poate reface i corecta serii de cate 4000 de bii fali (aceasta corespunde unei lungimi de 2.5mm pe
suprafaa CD-ului). Suprafaa discului se poate obtura cu o band adeziv netransparent. Cele mai bune CDP-ere pot
reda corect chiar pentru. obturare de 10 mm pe suprafaa CD-ului. De aceea se poate afirma c CD-ul este imun la
zgrieturi i praf.

11.2. Principiul nregistrrii i redrii n VF

Lucrurile se petrec aproximativ la fel ca i n AF cu deosebirea c se nregistreaz semnale analogice. Semnalul de
VF moduleaz MF o purttoare i dup limitare se obine o unda aproximativ rectangular cu frecvena variabil. Aceasta
moduleaz fasciculul laser (HeNe cu lam.=632 nm) cu semnale cu 2 niveluri "1" i "0", care convin laserului. Se obin
aceleai adncituri. Pasul pistelor spirale este de 1,6 microni.
Exist dezavantajul c n mod normal nu se poate terge i renregistra. VCD (video compact disc) are avantajul
(fa de banda magnetic) c permite accesul direct i rapid pe orice cadru de imagine sau poriune de sunet. n fig.11.3 este
artata o schem bloc de aparat de redare de pe disc optic.
Fig.11.3
Iniial s-a folosit metoda VLP (video long play), n care crominana nu era inregistrat direct ci era translatat jos,
iar Ey era nregistrat cu MF pe o purttoare de 6.3 MHz. Pentru a demodula semnalul Ec mai era necesar transmiterea unei
informaii pentru. refacerea subpurttoarei la demodularea de produs (MAQ este formata din 2 semnale modulate MA-PS n
cuadratur i purttoare suprimat), lucru care se realizeaz cu un semnal pilot cu frecventa 0.56 MHz. Sunetul este transmis
MF n jur de 2.5 MHz. Ansamblul de semnale de sunet, semnal pilot i Ec, modulau suplimentar n durata (MFD)
impulsurile modulate MF cu Ey (Fig11.4).
1. 67

Fig. 11.4

Ulterior, cnd s-a putut realiza nscrierea unor frecvente mai nalte pe disc i o liniaritate mai bun, a aprut
sistemul LS (laser vision) i semnalul CVBS s-a putut nregistra direct, modulnd MF o subpurttoare. Frecventele
instantanee corespunztoare nivelului de sincronizare i de alb sunt 6.76, respectiv 7,9 MHz, n cazul PAL. Pentru sunet
stereo s-au ales 2 subpurttoare modulate MF de sunetul celor 2 canale L i R la 0.68 i 1.066 MHz, aa cum se vede n fig.
11.5.
Fig. 11.5
Aceste semnale modulau suplimentar acelai fascicul de laser, deci rezultatul, dup limitarea bilateral a
semnalului, era format din impulsuri dreptunghiulare cu frecvent, poziie i durat variabile. Deci adnciturile de pe pistele
discului sunt de lungimi diferite i sunt situate la distane diferite. Realizatorii discului optic adaptat sistemului PAL au fost
mai puin inspirai cnd au ales frecvenele pentru. sunet MF deoarece intre 0 i 2 MHz spectrul este ocupat.
Pentru sistemul NTSC s-au ales de la nceput frecvene mai mari: 8.1 MHz pentru purttoarea modulat n
impulsuri de semnalul CVBS, iar pentru sunet circa 2.3 i 2.8 MHz. n aceste condiii banda de la 0 la 2 MHz nu este
ocupat i s-a putut introduce sunet stereo digital ca la CD (Fig.11.6).
Fig. 11.6
Discul LV-NTSC permite aadar redarea imaginii n culori i sunet stereo cu MF pentru asigurarea compatibilittii
cu aparatele mai vechi i redarea sunetului stereo digital cu calitate de CD, cu dinamica mai mare de 90 dB, pe aparatele de
redare mai noi.
n ce privete acest disc optic exist 2 metode de nregistrare:
a) Metoda CLV (constant linear velocity - viteza liniara constant)
b) Metoda CAV (constant angular velocity - viteza unghiular constant)
Prima se mai numete i LPV (long play version - versiune de redare cu durata mare), la care viteza variaz de la
1500 rot/min la 570 rot/min. A doua, cea cu viteza constant de 1500 rot/min care se mai numete i APV (active play
version - versiune cu redare activa), dei asigur doar 36 min. de program la discul cu diametrul de 30 cm (fa de 60 min.
de program la versiunea LPV), are avantajul c se nregistrez permanent un cadru pe o pista, indiferent c este la nceput
(la centru), sau la sfrit (la marginea discului). n aceste condiii se asigur facilitile de: stop cadru, cadru cu cadru, relanti
i redare accelerat pentru orice imagine din programul nregistrat.
1. 68

Pentru a face ct mai atractiv discul optic, au aprut n ultima vreme discuri CD-V (compact disc audio digital -
video) invariante, cu diametre de 12, 20 i 30 cm. Primul, numit CD-V single, asigura 5 min. de program video i audio
digital iar apoi 20 min. de sunet digital c la CD, discul fiind nregistrat pe o singura fa. Cel cu diametrul de 20 cm, numit
CD-V-EP (extended play), asigur pe ambele fee de 2 ori 20 min. de program audio digital i video analogic, iar cel de 30
cm numit CD-V-LP (long play) asigur pe ambele fee 2*60 min. minute de program audio i video analogic.
innd seama de diversitatea discurilor optice existente s-au fcut aparate de redare combinate care s asigure
redarea tuturor discurilor CD, LV i CD-V ca de exemplu: mini CD (8 mm), CD (12 mm), CD-V single (12 cm) CD-V-EP
(20 cm), CD-V-LP (30 cm) i discurile clasice LV de 20 i 30 cm.
O realizare n curs este discul CD-I (CD INTERACTIVE).Se tie c o imagine cu definiie de TV are 4 milioane
pixeli(elemente de imagine), respectiv 4Mbit sau 500Kbyte i ntr-o secunda n care se succed 25 imagini avem 100 Mbit,
respectiv 12, 5 Mbyte i c ora de program nseamn 360 Gbit sau 45 Gbyte. Pe de alta parte, o pagin de format A4 cu text
reprezint circa 4Kbyte Un disc optic are o capacitate de memorare de circa 1 Gbyte, deci ar putea nmagazina multe
imagini i cel puin 150000 de pagini (care reprezint 150*1000*4*1000byte=600Mbyte). Acest disc poate fi folosit n
nvmnt, perfecionare, turism, ca enciclopedie, etc. fiindc un singur disc poate stoca informaia meninut n 20 de
volume. De exemplu un disc de 12 cm asigur 5 ore de muzic, 800 de imagini statice i 150000 de pagini de text. Pentru
unele articole de text se poate da pronunia, se pot da corespondente n mai multe limbi, ca text i pronunie, etc.
Ar mai trebui menionate discurile nregistrabile CD-DA, CD-V, LV i dezvoltrile legate nu neaprat de aparatele
destinate marelui public. Aa au aprut memorii cu disc optic CD-ROM (READ ONLY MEMORY-memorie ce poate fi
doar citit), CD-WORM(WRITE ONCE READ MANY TIMES-nscrierea o dat, citirea de mai multe ori), memoriile de
tip CD-RAM (RANDOM ACESS MEMORY-memorie cu acces aleator) care poate fi citit i scris de mai multe ori.

CAP. 12. NOTIUNI DE TELEVIZIUNE DIGITALA

12.1 Semnale
Prin semnal se nelege orice mrime fizic dependena de timp i care este purtatoare de informaie. Semnalul are
un caracter aleatoriu, valorile lui nefiind cunoscute n totalitate la recepie. Semnalele pot fi mprite n: semnale anlogice,
discrete i digitale.
Semnalul anlogic este descris de o funcie continu u(t), astfel nct funcia, ct i argumentul, pot avea orice
valori n limitele unor intervale definite.
Semnalul discret este reprezentat printr-o funcie u(nT) care poate avea orice valori n limitele unui interval definit, n
timp ce argumentul poate lua doar valori discrete, T fiind intervalul de discretizare. Semnalul discret se mai numete i
semnal eantionat, iar procesul prin care se obine semnalul eantionat se numete eantionare.
Semnalul digital u(t) se obine prin cuantificarea i codificarea semnalului discret. n procesul de cuantificare,
fiecrui eantion al mrimii analogice i se atribuie o valoare discret, aleas dintr-o mulime de valori N. n procesul de
codificare, fiecrui eantion cuantificat i se atribuie un cuvnt de cod de lungime n.

12.2. Coduri

n procesul de codificare, mulimea elementelor cuantificate, S={s1, s2, ..., sn}, emis de o surs de informaie,
este codificat prin intermediul unor simboluri elementare luate dintr-o alt mulime, A={a1,a2,...,aq}, cu ajutorul crora se
formeaz o mulime C={c1, c2, ..., cn}, ale crei secvene c1, c2, ..., cn, poart denumirea de cuvinte de cod. Un cod este o
aplicaie bijectiv de forma f : S C, ceea ce nseamn c admite i invers. Operaia de revenire din mulimea
secvenelor de cod n mulimea simbolurilor primare prin intermediul inversei funciei f se numete decodificare.
n prezena zgomotelor din canalele de transmisie pot aprea erori n procesul de decodificare. Shanon a artat c stabilirea unor criterii de
detectare a erorilor se poate realiza prin ncrcarea mesajului (codului) cu simboluri redundante.
Pentru a gsi mijloacele de codificare pe baza crora redundana introdus s conin criterii de depistare i, eventual,
de corectare a erorilor, specialitii au elaborat modele matematice de reprezentare a cuvintelor de cod: polinomial,
matriceal, vectorial i geometric.
Codurile detectoare i corectoare de erori se obin prin mrirea redundanei informaiei cuvintelor de cod.
1. 69

Dac o codificare primar nu confer redundan, atunci se recurge la o noua codificare.
Codurile utilizate n televiziune pot fi mprite n patru grupe:
- coduri pentru codarea primar a semnalului de televiziune;
- coduri pentru decodarea i sincronizarea ct mai eficient la recepie;
- coduri pentru transmiterea eficient a informaiei video prin canalele de comunicaie;
- coduri pentru prelucrri digitale ale semnalului de televiziune n diverse puncte ale canalului de televiziune.
ntruct codurile din cele patru grupe pot avea structuri diferite, se pune problema conversiei codurilor.
Codurile pot fi coduri primare (neredundante) i coduri corectoare (redundante). Codurile primare se folosesc, n
principal, pentru codarea semnalului de televiziune, pentru nregistrarea magnetica a semnalului TV, pentru tramsmisia
de informaii suplimentare, etc. Codurile corectoare de erori se folosesc n cazurile n care semnalul digital TV este
supus perturbaiilor, ceea ce se ntmpl la transmiterea lui prin canalele de comunicaie. n acest caz se folosesc
codurile liniare, codurile ciclice, codurile pseudoaleatoare.
Codurile utilizate pentru transmisia semnalelor digitale video prin cabluri i fibre optice trebuie s satisfac
urmatoarele condiii:
- parametrii codului s fie independeni de statistica sursei de semnal;
- s permit extragerea frecvenei de tact;
- spectrul semnalului de cod s nu conin componenta continu i componente spectrale de joas frecven.
Codurile utilizate la nregistrarea magnetic a semnalului digital video trebuie s satisfac urmatoarele conditii:
- spectrul s nu conin componenta continu, iar componentele de joas frecven s nu aib nivele prea mari;
- duratele simbolurilor de 1 i 0 s fie minime pentru a asigura autosincronizarea codului;
- eficacitatea codului, determinat prin raportul dintre frecvena salturilor informaionale ale codului i frecvena
salturilor magnetizrii benzii, trebuie s fie n jur de 1;
- sensibilitatea fa de atenurile din caracteristica de frecven a canalului de nregistrare/redare n regiunea
frecvenelor nalte s fie sczut;
- s permit detecia i corecia erorilor i s blocheze efectul de multiplicare a erorilor.
n ambele cazuri, deschiderea diagramei de ochi trebuie s fie maxim n nlime i lime pentru realizarea unei
sensibiliti minime fa de distorsiunile intersimbol i fa de jitterul semnalului redat.
Se poate face i o alt clasificare a codurilor: coduri primare, coduri liniare, coduri ciclice, coduri convoluionale,
coduri alfanumerice.

12.3. Sisteme primare standardizate de televiziune digital

n studiourile de televiziune se folosesc trei semnale digitale, EY, ECR, ECB, care se obin prin conversia analog-
digital a semnalelor EY, ECR, si ECB. Exist un standard principal de semnale componente digitale, n care frecvenele de
eantionare ale semnalului de luminan i semnalelor diferen de culoare sunt n raportul 4:2:2. Codarea pe cele trei
componente se face utiliznd cuantizarea uniform MIC cu 8 bii pe eantion. Frecvenele de eantionare sunt de 13.5 Mhz
pentru semnalul EY i de 6.75 Mhz pentru semnalele ECR si ECB, pstrnd structura ortogonal de eantionare pentru toate
cele trei componente.
Codarea digital include, pe lng operaia de eantionare, operaiile de cuantizare i codificare.
Cuantizarea este procesul de transformare a eantioanelor, avnd o mulime continu de valori, n eantioane cu
valori discrete.
1. 70

Codificarea. Semnalul video complex se transforma, prin intermediul eantionrii i cuantizrii, ntr-o serie de
eantioane cuantizate (procedeul este cunoscut sub denumirea de MIC - Modulatia Impulsurilor n Cod).
Ultima operatie const n codificarea fiecarui eantion cuantizat, adic n atribuirea unui cuvnt de cod format din
simboluri. n sistemul primar standardizat de televiziune digital, toate cuvintele de cod au aceeai lungime, de exemplu
8 bii. De obicei se folosete codul binar natural i, uneori, codul Gray.

12.4. Alegerea frecvenei de eantionare

La alegerea frecvenei de eantionare s-a inut seama de banda de frecven a canalelor de televiziune i de
complexitatea filtrelor analogice i digitele pentru prelucrarea semnalelor.
Banda de frecven a semnalului de luminan trebuie s fie ct mai apropiat de valoarea de 5.8...6Mhz.
n concordan cu teorema eantionrii, frecvena de eantionare trebuie s fie cel puin de dou ori mai mare dect
banda de frecven a semnalului supus codrii. De obicei, frecvena de eantionare se alege ceva mai mare, pentru ca filtrul
de la intrarea convertorului A/D s aib zone de tranziie finite ctre banda de trecere i de tiere, cu supracreteri
acceptabile. Alegnd raportul dintre frecvena de eantionare i banda de frecven a semnalului supus codrii de cel puin
2.2, rezult c frecvena de eantionare trebuie s fie de cel puin 12.76...13.2 Mhz pentru semnalul de lumin.
ntr-o anumit masur, alegerea frecvenei de eantionare depinde i de structura de eantionare, adic de
poziionarea eantioanelor pe ecran. n practica televiziunii digitale este preferabil structura ortogonal. Aceast structur
permite sumarea semicadrelor adiacente fr deteriorarea definiiei pe orizontal sau pe vertical. Alegerea structurii
ortogonale de eantionare presupune ca frecvena de eantionare s fie un multiplu al frecvenei liniilor.
La compararea frecvenelor de linii din cele doua sisteme, 625/50 si 525/60, se observ c:

f
f
H
H
( )
(525)
625
143
144
=
. Se mai observ c multiplii comuni ai acestor dou frecvene sunt multiplii frecvenei de
2.25Mhz.
Valorile cele mai apropiate ale frecventei de esantionare, care satisfac conditia anterioara, sunt: 11.25 Mhz (5*2.25),
13.5 Mhz (6*2.25) i 15.75 Mhz (7*2.25). Valoarea de 11.25 Mhz este insuficient, iar valoarea de 15.75 Mhz este
redundant. S-a ales frecvena de eantionare de 13.5 Mhz, creia i corespunde durata unui eantion egal cu:
ns 074 . 74
f
1
tg
g
= =
S-a observat c banda de frecven de cca. 2.8 Mhz poate asigura o calitate suficient de ridicat a imaginii. O
frecven de eantionare cuprins ntre 6 i 7 Mhz asigur o calitate bun a imaginii i o ncrustare a imaginilor combinate.
Pentru pstrarea structurii ortogonale de eantionare a semnalelor ECR si ECB, frecvena de eantionare a acestora s-a ales
egal cu jumtate din frecvena de eantionare a semnalului de luminan, adic de 6.75 Mhz. Norma prevede ca
eantioanele semnalelor ECR si ECB s fie situate spaial astfel nct s corespund eantioanelor impare ale semnalului de
luminan.
Standardul principal se prezint sub forma 4:2:2. Numrul care reprezint frecvana de eantionare a semnalului EY
a fost aleas arbitrar egal cu 4, iar celelalte cifre arat la ce nivel se afl frecvenele de eantionare ale semnalelor ECR i ECB
fa de frecvena de eantionare a semnalului EY. Raportul 4:2:2 arat i c cele trei semnale se transmit simultan. Numrul
eantioanelor semnalelor de luminan i crominan pe durata unei linii:
429
2
n
n ; 858
e 07 . 74
e 5 . 63
t
T
n ; 864
e 07 . 74
e 64
t
T
n
Y(525)
C(525)
9 -
-6
E
H(525)
Y(525)
9 -
-6
E
H(625)
y(625)
= = = = = = = =


12.5. Transmisia digital prin radiaie a semnalelor de televiziune

Transpunerea spectrului fluxului digital n banda de frecven a canalului de radiofrecven poate fi realizat prin
diverse metode, precum: modularea direct a purtatoarei de radiofrecven, modularea unei frecvene intermediare i
transpunerea spectrului de medie frecven n banda de frecven a canalului de radiofrecven, sintez digital a frecvenei
1. 71

purtatoare. Cel mai des se folosete modularea frecvenei intermediare a emitorului, cu transpunerea spectrului semnalului
modulat n banda de frecven a canalului de radiofrecven.
S-a constatat c forma optim a semnalului digital poate fi obinut prin folosirea filtrelor cu caracteristica de
frecven impar fa de frecvena filtrului trece-jos ideal i cu caracteristica de faz liniar. Din aceast clas de
caracteristici fac parte i impulsurile care au spectru cztor, de forma funciei cos-ptrat:

1 pentru 0 <= f <= f1 , n care: f
1
= frecvena de tiere a filtrului la nivel 1,
f
0
= frecvena de tiere a filtrului la nivel 0
S
( f ) =
cos t f - f1 pentru f1 <= f <= f0 f
p
= frecvena de tiere a filtrului ideal
4 fD -f1

0 pentru f >= f0
Calitatea transmisiei semnalelor digitale TV poate fi apreciat prin rata de eroare a transmisiei, care se
determin ca fiind raportul dintre numrul simbolurilor recepionate eronat i numrul simbolurilor tranamise n unitatea de
timp. La transmiterea semnalului complex TV codat prin metoda MIC, distorsiunile rmn vizual nepercepute dac rata
erorii (probabilitatea de distorsionare a unor simboluri unipolare) este de 1e
-8
... 1e
-6
.

12.6. Transmisia digital prin cablul coaxial i prin fibre optice

Transmisia digital prin cablu coaxial se realizeaz, de obicei, fr modulaie. Perturbaiile ntru-n cablu coaxial
sunt de natur intern (zgomot termic; perturbaii datorate circuitelor de alimentare) i de natura extern (descrcri
atmosferice, staii de emisie de mare putere, linii de electroalimentare, transport electric). Semnalul digital se prelucreaz n
punctele de regenerare, att analogic, ct i digital.
Transmisia prin fibre optice se face n banda de baz (fig.12.1), sau se folosete modulaia, n special modulaia
diferenial de faz.

Sursa Cablu Foto Circuit
de optic detector ie(t) de a
k
c (0 , 1)
radiaie hC(t) i egalizor decizie
hL(t) hr

fig.12.1 Schema bloc de transmisie prin fibre optice, n banda de baz


MODULATOR MODULATOR SURSA
CODOR {a
k
} OOK, FSK IN DE Cablu optic
PSK, DPSK INTENSITATE RADIATIE


Cablu FOTO DEMODULATOR
optic DETECTOR AMPLIFICATOR F T B OOK, FSK {ak}
PSK,DPSK

Fig.12.2 Shema bloc a unui sistem de transmisie prin fibre optice cu subpurttoare de radiofrecven modulat digital

n figura 12.2 este prezentat schema bloc a unui sistem de transmisie prin fibre optice cu subpurttoare de
radiofrecven modulat digital. La emisie se pot folosi: modulaia cu deplasare n amplitudine (OOK=On-Off Keying) a
subpurttoarei de RF, cu deviaie de frecven (FSK=Frequency Shift Keying), cu deplasare de faza (PSK=Phase Shift
Keying) sau cu deplasare diferenial de faz (DPSK) a subpurttoarei de RF.



1. 72

12.7. Receptorul TV digital. Conceptul DIGIT 2000

Ct timp semnalul radiat de emitorul TV va fi analogic - i recepia sa va fi tot analogic. n anumite pri ale
receptorului se pot face ns prelucrri numerice, dac n prealabil semnalul videocomplex este convertit n forma numeric.
Problema este la ce nivel din receptor se poate aplica transformarea semnalului n form numeric. La intrarea n selectorul
de canale, semnalul video ocup o band foarte mare, cuprins ntre 40 MHz i 860 MHz. La nivelul tehnologiilor actuale,
nu se poate realiza un convertor analog-numeric economic, care s lucreze cu astfel de semnale.
Selectorul de canale rmne deci analogic, dei comanda sa se poate face parial i numeric.
Semnalele de la ieirea selectorului i intrarea n etajele de frecven intermediar au o frecven maxim de
aproximativ 40 Mhz, ceea ce este nc mult. Deci conversia analog-numerica a semnalelor video i audio se poate realiza
doar dup circuitele de demodulare video i audio.
Dup detecia video se obine un semnal de 2V
VV
, cu o lrgime de band de 5 pn la 6 MHz. Acest semnal poate
fi convertit n forma numeric, cu o rezoluie de 8 bii pe eantion.
Pe calea de sunet se obine un semnal cu lrgime de band de 15 KHz. Semnalul de sunet necesit ns o definiie
mai bun. Pentru un sunet de nalt fidelitate, se utilizeaz o frecven de eantionare de 32 sau 48 kHz, n funcie de norma,
i un numr de 14 pn la 16 bii pe eantion.
Dup conversia analog-numeric urmeaz o serie de prelucrri prin metode digitale, dup care semnalul este
transformat n form analogic, pentru a se aplica etajelor de putere i, n sfrit, tubului cinescop, respectiv difuzoarelor
(fig. 12.3).

Procesor de
aliniere

muf Interfa Procesor Amplificator
Euroscart Euroscart audio audio


Selector Video + Sincro Procesor video Amplificator
AFI Imagine Luminan RGB
AFI Sunet Crominan
Sincronizare Deflexie pe linii
i cadre
Telecomanda

220V
Alimentare Teletext RGB

Alimentarea receptorului este comandat i supravegheat de un procesor specializat. Acesta asigur o alimentare
stabilizat ntregului receptor n strile de stand-by i pornit ale acestuia.
Procesorul de aliniere este reglat de fabrica productoare astfel nct s se obin un reglaj perfect al tuturor
circuitelor prin comenzile pe care le d prin intermediul magistralei I
2
C.
La fiecare pornire a televizorului se repet comenzile de aliniere pentru a se evita efectele derivelor i mbtrnirii
componentelor.
Acest concept de televizor n culori digital este cunoscut sub denumirea DIGIT 2000. Sistemul DIGIT 2000
asigur prelucrarea semnalelor video i audio corespunzatoare tuturor standardelor n care se emite azi i se va emite n
viitorul nu prea ndeprtat: PAL, SECAM, NTSC, MAC, NICAM, recepionate prin anten, cablu sau de la satelit. Sistemul
accept la intrare i alte surse de semnal, aa cum se observ n fig. 12.4.
Semnale TV
satelit cablu terestru
Surse Video analogice i digitale
Videocasetofon 16:9 Clas superioar

camera Sistemul TV 4:3 Clas medie
Digit 2000

Video disc 4:3 Clas economic


CD Mic Casetofon
1. 73

Surse Audio analogice i digitale

12.8. Televiziunea de nalt definiie

Cercetrile asupra televiziunii de nalt definiie (High Definition Television - HDTV) au nceput n Japonia, n
anul 1968. A fost definit i realizat un sistem de nalt definiie analogic, incompatibil cu sistemul NTSC, care era i este
utilizat n Japonia.
n urma unor modificri i perfecionri, n anul 1990 a nceput emisia experimental, iar la nceputul anului 1995
se vnduser deja 30000 de receptoare HDTV.
n Europa i SUA preocuprile n directia televiziunii de nalt definiie au nceput mai trziu, dar au beneficiat de
tehnologii mult mai avansate.
Att n SUA ct i n Europa, studiile actuale sunt axate pe definirea i realizarea unui sistem de televiziune de
nalt definiie digital.
Televiziunea de nalt definiie i propune ca, prin imagini mai bogate n detalii, afiate pe un ecran mai mare i cu
un raport de aspect modificat, s concureze filmul pe pelicula i chiar s-l nlocuiasc n anumite aplicaii, dac nu n toate.
Televiziunea de nalt definiie (HDTV) este denumirea generic a sistemelor aflate actualmente n curs de
cercetare i dezvoltare, care i propun s ridice calitatea imaginii televizate la calitatea celei de film cinematografic pe 35m.
Dac la receptoarele TV convenionale raportul de aspect este 4:3, la receptoarele TV de nalt definiie acesta
crete la 5:3 (sistemul japonez, n prima variant), respectiv la 16:9 (sistemele american i european).
Numrul de linii pe cadru va fi n jurul valorii de 1200. De aici rezult un canal cu o band de aproximativ patru ori
mai mare dect n cazul televiziunii convenionale. Se vor folosi deci canale de band larg n domeniul superior al
spectrului electromagnetic sau fibra optic. Dac se dorese transmiterea semnalului HDTV prin canale convenionale, vor
trebui gsite metode de compresie corespunztoare.
Preocuprile pentru trecerea spre televiziunea de nalt definiie n Europa au nceput prin proiectul EUREKA 95.
Scopul final nerealizat al acestui proiect era impunerea unui standard mondial de televiziune de nalt definiie, cu
urmatoarele caracteristici:
- numrul de linii pe cadru = 1250;
- frecvena cadrelor = 50 Hz;
- explorare progresiv;
- raportul de aspect = 16:9;
- numrul de eantioane ale semnalului Y pe linia activ = 1920;
- numrul de eantioane ale semnalului de culoare = 960.

n Europa se dorete o trecere treptat spre HDTV, plecnd de la receptoarele TV, n timp ce sistemul japonez nu
punea problema compatibilitii cu receptoarele TV n uz.
Pe lng studiul sistemelor de nalt definiie, sunt dezvoltate i alte variante, care nltur deficienele sistemelor
actuale, PAL, SECAM sau NTSC, apropiindu-se de cele de nalt definiie. Aceste sisteme sunt: EDTV, IDTV , ATV,
MAC (D-MAC Anglia, D2-MAC( Frana i Germania), PAL PLUS.
O problem foarte important - nc nerezolvat - pentru trecerea la televiziunea de nalt definiie, o reprezint
dispozitivele videoreproductoare corespunztoare.
Trebuie s se fac deosebirea ntre tuburile cinescop n formatul 16:9 i tuburile cinescop pentru nalt definiie.
Tuburile cinescop 16:9 actuale asigur afiarea unei imagini cu definiie normal (625 linii, nu 1250). Tuburile cinescop
folosite n receptoarele 16:9 actuale au distana ntre depunerile de luminofori de pe ecran aceeai ca la tuburile TV
conveionale, n formatul 4:3. Pentru nalt definiie nu se modific doar raportul de aspect al tubului, ci i tehnologia de
realizare, pentru a permite obinerea de imagini cu definiia dubl fa de tuburile clasice. Pentru nalt definiie sunt
necesare dispozitive de afiare cu ecran mare, din cel puin dou motive. n primul rnd, o imagine cu multitudinea
detaliilor pe care le ofer tehnologia naltei definiii poate fi apreciat doar pe un ecran avnd o anumit dimensiune. Pe un
ecran mic, este dificil s se sesizeze mbuntirile.
n al doilea rnd, distana de vizionare trebuie s se reduc la de 3 ori nlimea ecranului, pentru a beneficia de
avantajele oferite de nalta definiie. Este ns puin probabil ca telespectatorii i vor schimba radical modul de a urmari o
emisiune TV. Pentru un receptor cu diagonala 50 cm i raportul de aspect 16:9, este puin probabil s se cread c
telespectatorul se va apropia la mai putin de un metru de ecran pentru a urmri emisiunea. Telespectatorul va continua s o
urmreasc de la 3-4 metri distan de ecran. Pentru aceasta distan, diagonala ecranului va trebui s fie de 1,6 m.
Un tub cinescopin cu acest diagonala are o lungime de 1,4 m i o greutate de aproximativ 350 kg. Aceste
dimensiuni fac dificila folosirea tuburilor cinescop de nalt definiie pentru publicul larg.
Din cauza acestor dificulti, se caut noi soluii, cum ar fi:
- Dispozitive videoreproductoare cu cristale lichide;
1. 74

Tehnologia cristalelor lichide este promitoare. Dificultile sunt date de necesitatea integrrii
milioanelor de tranzistoare care s comande afiarea. Timpul de functionare obinut pn n prezent nu este
satisfctor, i nici nivelul strlucirii imaginii.
- Dispozitivele videoreproductoare cu plasm;
Aceast tehnologie este adecvat folosirii n cazul ecranelor mari. Dezavantajele sunt cele amintite mai sus: timp scurt de via, stralucire sczut a
ecranului i necesitatea unor circuite de comand scumpe i greu de realizat.
- Dispozitivele de afiare cu diode electroluminescente;
Aceste dispozitive sunt folosite deja n cazul ecranelor mari, dar pn n prezent nu s-a putut obine generarea culorii albastre necesare ntr-un
receptor TV.
- Dispozitivele de afiare cu proiecie;
Acestea se folosesc pentru afiarea imaginilor pe ecran mare, dar au dezavantajul unei straluciri reduse.

12.9. Televiziunea digital - soluia trecerii la televiziunea de nalt definiie

Implementarea televiziunii digitale de nalt definiie este prevzut a se face att n Europa ct i n Statele Unite
ale Americii, dup anul 2005. Televiziunea digital va oferi atunci, cu siguran, soluii la unele probleme nerezolvate
astzi, sau chiar va permite alte abordri. De aceea, n continuare, vor fi prezentate unele preocupri actuale dar cu o
perspectiv mai ndeprtat, n domeniul televiziunii digitale.

a. Compresia semnalului video
Cteva cerine care se impun unui algoritm de compresie sunt:
1. Calitatea. Are rolul de a asigura o compresie aproape transparent pentru clasa de imagini care sunt
folosite de obicei n aplicaia respectiv.
2. Robusteea. Semnalul video digital codat trebuie s fie robust (s reziste la erorile care apar pe canal).
3. Accesul rapid. Algoritmii de compresie trebuie s asigure un acces rapid la un anumit semnal din
multitudinea de semnale.
4. Simetria. De obicei, codarea semnalului dureaz mai mult dect decodarea, deci sistemul este asimetric.
Pentru unele aplicaii(de ex. filme) este acceptabil o complexitate mai mare a codrii semnalului la surs, deci o ntrziere
mai mare, pentru altele nu (de ex. teleconferine).
5. Complexitatea. Costul este legat direct de complexitate, de aceea, acest aspect al algoritmilor de
compresie este critic.

b. Standardizarea n domeniul compresiei imaginilor
Standardizarea metodelor de compresie este o problem prioritar, pentru c n acest fel se obine reducerea
costurilor echipamentelor folosite, se rezolv problema interoperabilitii sistemelor provenite de la diveri productori, se
stimuleaz producia de circuite integrate pe scar foarte larg dedicate implementrii algoritmilor de compresie. S-a impus
standardul MPEG (Moving Pictures Experts Group), care conine 2 standarde:
1. JPEG (Joint Photographics Experts Group). Obiectivele JPEG sunt focalizate asupra metodelor de
compresie a imaginilor fixe. O imagine mobil poate fi privit ca o succesiune de imagini fixe.
2. Recomandarea H.261 a CCITT. S-a ocupat de problema standardizarii tehnicilor de compresie a
semnalului video la o rat de px64 Kbiti/s, unde p ia valori de la 1 la mai mult de 20.



c. Servicii oferite de televiziunea digital
Receptorul TV digital este gndit acum ca o parte a unei infrastructuri digitale mult mai mari. El poate constitui o
intefa personalizat, poate servi diverselor scopuri educative, distractive, comerciale sau poate deveni videotelefon.

12.10 Sisteme digitale de televiziune de nalt definiie

Vor fi prezentate 5 sisteme realizate n SUA, doarece sunt mai avansate dect cele europene.


1. Sistemul HDTV DigiCipher

1. 75

Este primul sistem HDTV complet digital propus n Statele Unite ale Americii. El furnizeaz imagini de nalt
definiie, sunet de calitatea CD, servicii de tip text i date, totul pe un singur canal TV, n FIF sau UIF.
Codorul sistemului accept la intrare un canal video, patru canale audio precum i semnal de date. Sistemul este cu
1050 de linii i 29.97 Hz frecvena cadrelor, explorare intreesut i raport de aspect al imaginii 16:9.
Semnalul video analogic de la intrarea sistemului trece printr-un convertor analog-numeric i apoi printr-un
procesor de crominan. Semnalul de crominan este subeantionat att pe orizontal ct i pe vertical.
Algoritmul de compresie folosete o procesare adaptiv att n interiorul cmpurilor i cadrelor ct i ntre cmpuri
i cadre.
Pentru sunet se folosete sistemul audio digital AC-2 al Laboratoarelor Dolby.

2. Sistemul HDTV Digital Spectrum Compatible
Sistemul HDTV DSC folosete explorarea progresiv cu frecvena cadrelor de 59.94 Hz.
Sistemul utilizeaz un codor video destul de complicat, oferind imagini de calitate deosebit, cu 1280 pixeli pe
linia activ i 720 linii active pe cadru.
Pentru compresie se utilizeaz transformata cosinus discret, metode de compensare a micrii precum i
cuantizarea adaptiv i cuantizarea vectorial.
Semnalele de luminan i crominan se prelucreaz separat.
Pentru sunet se folosete sistemul Dolby AC-3, rezultnd cinci canale de sunet.

3. Sistemul HDTV Advanced Digital
Acest sistem HDTV ofer imagini de nalt definiie, sunet de calitatea compact-discului i servicii de date i text
n limitele unui canal TV terestru standard. Sistemul se caracterizeaz printr-o deosebit flexibilitate, codorul acceptnd
pn la 16 servicii cu origini arbitrare.
Sitemul AD-HDTV folosete explorarea ntreesut cu 1050 linii pe cadru, 29.97 Hz frecvena cadrelor i raportul
de aspect al imaginii 16:9.
Pentru compresie se folosete algoritmul MPEG-1.

4. Sistemul HDTV Channel Compatible DigiCipher
Folosete exploatarea progresiv, cu 59.94 cadre pe secund i 1280x720 pixeli pe cadru. Raportul de aspect al
imaginii este de 16:9.
Sistemul recunoate i se adapteaz singur la caracteristicile particulare ale formatului sursei.

5. Sistemul HDTV GRAND ALLIANCE
n SUA la 24 Mai 1993 s-a constituit grupul Grand Alliance. Scopul sau era s foloseasc cele mai bune soluii
din cele patru sisteme HDTV digitale, prezentate anterior, i s realizeze un nou sistem HDTV cel mai bun dintre cele mai
bune.
Funciile sistemului HDTV Grand Alliance sunt urmatoarele:
- selectarea formatului;
- codarea video;
- codarea audio;
- transportul;
- transmisiunea,
aa cum se prezint n figura 12.5.




Selectarea
Video formatului de Codare
transmisiune video
Multiplexare Modulator Emitator
si VHF/UHF
Audio Codare Transport
audio


Date


1. 76

Fig.12.5 Sistemul HTDV Grand Alliance. Functiuni

Sistemul HDTV Grand Alliance poate recepiona i prelucra semnal video de la surse diverse, n formate de 720
i 1080 linii active pe cadru cu exploatare ntreesut sau progresiv.
Formatul cu 720 linii are 1280 pixeli pe linie iar formatul cu 1080 linii active are 1920 pixeli pe linie.
Pentru formatul cu 720 de linii explorate progresiv, frecvena cadrelor poate fi 60, 30 sau 24 Hz.
Formatul cu 1080 linii active are att o versiune ntreesut la 60 cmpuri pe secund, ct i una progresiv, cu
frecvena cadrelor de 24 sau 30 Hz.
Compresia semnalului video n sistemul HDTV Grand Alliance se face prin folosirea metodei transformatei
cosinus discrete i prin compensarea micrii. Transformata cosinus discret exploateaz redundana spaiala iar metoda
compensrii msurrii redundana temporal.
Pentru transport, sistemul HDTV Grand Alliance folosete o tehnologie de transport pachetizat, conform
standardului MPEG-2. Fiecare pachet are un antet de 4 octei urmat de 184 octei de date. n antet sunt informaii necesare
sincronizrii, identificrii tipului de date coninute n pachet, controlul cifrrii datelor din pachet etc.
Pentru compresia audio se folosete metoda AC-3 Dolby.
Arhitectura sistemul HDTV Grand Alliance este compatibil cu modelul OSI (Open System Interconnection) al
transmisiilor de date i sistemul exploateaz flexibilitatea unui sistem digital folosind metoda de descriere a pachetelor prin
antet i nu un format fix, rigid.
n Europa, se sper c pn n anul 2000 s avem acces la o televiziune digital de tip LOTV (Low Digital TV), de
calitatea unei imagini VHS, cu un debit de 1.5 Mbii/s, sau de tip SDTV (Standard Digital TV), transmis prin satelit. Pentru
televiziunea de nalt definiie (20 Mbii/s) transmis prin canale terestre, va trebui s se mai atepte civa ani n plus.