Leu Alexandru

Destinul omului n era globalizrii. Pericolul suprem, spune Heidegger, privete esena omului. Limitarea gndirii la sfera vieii cotidiene nu este altceva dect o degradare a omului la starea de fiin a-cultural i incapabil de dialog. Nu exist o definiie a globalizrii ntr-o form universal acceptat, i probabil nici definitiv. Motivul rezid n faptul c globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamic variabil atingnd domenii diverse ale unei societai. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc. Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbrilor n societi i n economia mondial care rezult din comerul internaional extrem de crescut i din schimburi culturale. Descrie creterea comerului i a investiiilor datorit cderii barierelor i interdependenei dintre state si a deschiderii granitelor culturale si ideologice dintre diversele culture ale lumii.Desi Heideger considera pericol suprem in esenta este ceva inevitabil. Pentru a se dezvolta omul trebuie sa isi incalce limitele sale , sa se extinda sis a isi depaseasca limitele , sa se dezvolte.Desi pare un pericol, haosul rezultat din globalizare este unul necesar, haosul, ca lipsa a ordinii. Nu este un sfarsit si mai degraba o alta forma a vietii.Poate haosul nu poate fi numit o forma a culturii insa el exista ca o forma de existenta neordonata dar inevitabila la un moment dat.Globalizarea este o inevitabila si reala in momentul actual, iar omul trebuie sa se adapteze, destinul sau depinzand de capabilitatea de adaptare .Cu cat teoria si regulile sunt mai puternic impuse cu atat globalizarea va para mai severa , caci presupune o adaptare a spiritului uman la o cantitate imensa de informatie, umanitatea pentru a merge mai departe si pentru a se dezvolta trebuie sa treaca acest test.Teoriile cele mai potrivite din punct de vedere modial vor supravietui iar ideologiile vechi, a caror formulare rigida nu lasa loc tuturor posibilitatilor probabil ca vor disparea. Globalizarea si haosul format de ea nu este un sfarsit ci doar o etapa, un pas nefacut pana acum de om,in care si arhitectura ca expresie a culturii trebuie sa se adapteze si sa isi schimbe forma . Desi tipurile de cultura singulare sunt amenintate, o identitate nationala, populara , culturi vechi de mii de ani , izolate de restul lumii se gasesc in pericol de a ramane izolate si exista posibilitatea sa

dispara sau sa isi piarda esenta lor, fiind inlocuite cu cu altele care se adapteaza mai bine culturii mondiale , ele vor fi probabil pastrate in istorie si vor fi folosite ca exemplu sau ca matrice pentru alte ideologii. Globalizarea inseamna a fi adaptabil in primul rand, omul este o fiina adaptabila, sociala si cultural. El are nevoie de cultura pentru a supravietui si pentru ca um anitatea sa supravietuiasca. Cu alte cuvinte arhitectura nu are cum sa moara si doar sa se adapteze sis a ia alta forma.Moartea nu exista si ceea ce consideram ca moarte este probabil doar o schimbare a formei dar nu a esentei.Umanitatea trebuie sa se adapteze, iar omul se va adapta o data cu ea. Arhitectura va ramane o parte importanta pentru ca este o necesitate umana de a construi in esenta sa, de a-si solidifica cultura si de a-si creea un mediu, o delimitarea pe care o poate controla si in care se poate dezvolta. Arhitectura care a privit pana acum doar local este in postura de a se extinde spre infinit. In aceste conditii exista inca intrebarea daca ahitectura si cultura pot asimila o asemenea cantitate de informatii si daca o stiinta finite isi ppoate mari capacitatea de a asimila si de a se imbina cu alte forme pentru a se modifica si accepta toate posibilitatile. Parerea mea este ca se poate ca arhitectura sa devina universala, nelegata de o cultura anume, tinand cont ca este doar o forma ce se adapteaza unui continut, arhitectura nu este rigida ci este o forma maleabila ce rezulta dintr-o necesitate ce o modeleaza. In aceste conditii se va adapta odata cu omul la schimbarule ce se petrec si il va insoti in extinderea sa. Sunt de accord cu Heidegger in afirmatia sa in care priveste limitarea gandirii la sfera vietii cotidiene ca o degradare, ca ci aceasta nu este decat o limitare gandirii umane si globalizarea afecteaza in mod direct esenta vieti cotidiene, insa nu este ceva nou si care nu s-a ma intamplat pana acum.Dezvoltarea tehnologiei si a stiinei au impus modificarea vietii cotidiene pe tot parcursul civilizatiei umane , singura diferenta este ca acum, globalizarea accelereaza aceasta schimbare si cantitatea de informatii nu poate fi asimilata atat de repede de umanitate.Arhitectura este in impasul de a iesi din tiparele formate de pana acum si de a-si pierde o identitatea, modul de comunicare in contextul in care un limbaj atat de diverificat , atat de vast face arhitectura sa isi piarda din inteles, sa fie greu inteleasa de om. Pana acum fiind o fomra de expresie , de comunicare a unor idei, arhitectura se afla in postura de a fin nevoita sa exprime prea mult, si in acelasi timp prea putin. Dar cred ca scopul principal al sau este sa fie functionala si functiunea sa exprime si sa comunice , sa satisfaca anumite necesitati ale omului si societatii.

Destinul omului este sa supravietuiasca , sa se schimbe , sa se adapteze la noi forme de existenta, iar formele de expresie, de comunicare se schimba o data cu el.Desi omul isi creeaza limite el insasi lupta sa treaca de ele (poate ca pare o viziune optimista asupra acestei probleme, dar in decursul istoriei omul a data dovada de mult optimism si curaj in fata schimbarii) si nu cred ca disparitia unor limite va impiedica creea rea altor limite noi in care omul sa isi incadreze existenta, cultura si arhitectura