A.

Bubulac

- Laboratorul
fotoamatorului
Dotare şi amen ajare 3

. . · 1 :! :
 lng. Artaxerxe Bubulac

Laboratorul
fotoamatorului
Dotare amenajare

Colecţia foto-film

Editura tehnică
Bu c u r eşti -1968
 Lucrarea c:uprincle modul ele or"anizare al u:-iui laborator
fotografic şi indicaţiile ele ordin practic pentru amenajarea
laboratorului în condiţiile unui fotoamator.
In prima parte a lucrării se prezintă materialul fotose;isibil
cu care se lucr�ază, condipile de pâstra1·e şi manipulare cum
şi procedeul de lucru negativ-pozitiv.
A doua parte a lucrării cuprinde descrierea substanţelor
chimice (caracteristici, toxicitate) şi utilajul neces;:ir.
Jn parte:i finală se descrie telmologia de )ucru prop'.·iu­
zisă şi se dau o serie ele sfaturi practice pentru ame;1ajarea labo­
ratorului în diferite situaţii caracteristice .-:oncliţiilor ele lucru
ale fotoamatorului.
Lucrarea este însoţită de un bogat material ilustrativ �i
se adresează unei mase largi de cititori cu pregătire tehnico­
ştiinţifică de nivel mediu.
Introducere

Fotografierea este o operaţie complexă, care are ca

rezultat final, fotografia. în marea majoritate a cazurilor,
mai ales pentru un fotoamator, fotografia este realizată
pe un suport de hîrtie.
Procesul fotografic se desfăşoară în două etape : în­
registrarea imaginii latente pe clişeu şi prelucrarea ma­
terialului fotosensibil - negativ şi pozitiv -- pentru
obţinerea fotografiei. 1n general, fotoamatorul îşi începe
activitatea fotografică mărginindu-se la prima etapă,
adică se mulţumeşte să vizeze un subiect, să-l încadreze
în vizorul aparatului fotografic şi să declanşeze. în con­
tinuare el încredinţează materialul negativ pentru pre­
lucrare unui laborator fotografic.
Dacă însă fotoamatorul îşi propune să realizeze nu
o fotografie oarecare, o simplă amintire a unui moment
din viaţă, ci o fotografie care să întrunească şi calită\i
artistice, dacă doreşte �ă obţină o „anumită" fotografie,
un anumit efect şi mai ales dacă vrea să încerce ado­
vărata sahsfacţie a unei lucrări care de la început pînă
l a sfirşit să fie propria lui realizare, atunci neapărat
trebuie să treacă şi la a doua etapă a procesului foto­
gpafic : prelucrarea materialului fotosensibil.
Fiecare etapă a procesului fotografic presupune în
primul rînd un utilaj propriu, un cadru în care se des­
făşoară acţiunea fotografică şi un bagaj minim de cuno­
�tinţe tehnico-ştiinţifice şi artistice. Astfel, pentru prima
e-tapă - înregistrarea imaginii latente ·- este nevoie
de : un aparat fotografic, lumea exterioară care oferă o
infinitate de subiecte şi un minimum de cunoştinţe pri­
vind mecanica şi optica fotografică precum şi noţiuni de

3
fotocompoziţie şi estetică fotografică. La fel, pentru etapa
a doua - prelucrarea materialului fotosensibil - este
nevoie de : un utilaj adecvat scopului, un cadru de lucru
numit „laborator fotografic" şi un minimum de cuno­
ştinţe în special din domeniul chimiei fotografice.
Un fotograf complet trebuie să cunoască mînuirea <;>i
întreţinerea corectă a utilajului fotografic, pentru ca
investiţia făcută prin procurarea lui, :>ă fie compen­
sată prin rezultatele obţinute. Se precizează de la început
că între cele două etape ale procesului fotografic este o
mare deosebire şi anume : în timp ce pentru înregistra­
rea imaginii latente este nevoie de un utilaj relativ redus
-- în principiu aparatul fotografic - iar cadrul în care
se lucrează nu este necesar să fie organizat de fotograf
decît în cazuri cu totul speciale, cum ar Îi în cazul
portretului de atelier, sau natura moartă, pentru pre­
lucrarea materialului fotosensibil este necesar un utilaj
mult mai numeros şi mai variat, dar car"' în multe cazuri
se poate realiza prin mijloace simple şi puţin costi­
sitoare, iar cadrul în care se lucrează trebuie organizat
după anumite principii, astfel încit operaţiile să se des­
făşoare în cele mai bune condiţii şi cu rezultate cît mai
bune. Lucrarea de faţă urmăreşte să arate fotoamatorului
utilajele necesare unui laborator fotografic, modul de ma­
nevrare şi întreţinere a acestui utilaj, materialul consu­
mabil (filme, hirtie, chimicale), păstrarea şi mînuirea lui.
precum şi modul cum se organizează un laborator foto­
grafic în diferite situaţii şi în special în cele care sînt
mai frecvente pentru fotoamatorul care în general nu
dispune de un spaţiu anumit rezervat pentru acest scop.
In cele ce urmează ne vom mărgini numai la tratarea
acestui subiect în legătură cu fotografia alb-negru, care
pretinde condiţii mai uşor de realizat de către un foto­
amator ; cazul fotografiei color. care necesită condiţii
de lucru speciale, mai greu de respectat de un fotoamator,
mai ales începător, este rezervat unC'i alte lucrări. Deo­
camdată, fotoamatorul însuşindu-şi cunoştinţele expuse în
prezenta lucrare şi punîndu-le în practică. va face primul
pas -· şi de altfel cel mai important -- care-i va permite

4
să execute integral orice lucrare fotografică în alb-negru
şi îi va da siguranţa necesară atacării fotografiei color,
care este ceva mai pretenţioasă. Lucrările executate în
laborator fiind hotărîtoare în ce priveşte calitatea tehnică
şi artistică a unei fotografii, este absolut necesar ca foto­
amatorul să ştie în primul rînd cum să-şi organizeze şi
�ă-şi doteze laboratorul.
 C a pi t o l u l

Materialul fotosensibil

I. Generalităţi

Materialele fotosensibile folosite de fotoamatori -

excluzînd materialele fotosensibile necesare în lucrări de
strictă specialitate ca de exemplu fotografia astronomică
sau cea de la cercetările de fizică nucleară - se prezintă
într-o gamă foarte variată d€ produse. în general, indi­
ferent de scopul pentru care a fost fabricat, materialul
fotosensiliil este alcătuit dintr-un suport transparent sau
opac şi din stratul propriu-zis sensibil la lumină. Mate­
rialele fotosensibile se clasifică după mai multe criterii,
astfel :
1) După felul imaginii obţinute - negativă sau po­
zitivă - materialele fotosensibile se împart în negative
şi pozitive.
2) După felul suportului pe care este aplicat stratul
fotosensibil, materialele se împart în :
- plăci fotografice la care suportul este format din­
tr-o placă de sticlă ;
- filme fotografice la care suportul este format din­
tr-o peliculă subţire, flexibilă şi transparentă c!e celuloid
sau diferite combinaţii de materiale cu proprietăţi ase­
mănătoare celuloidului, dar care faţă de acesta, au pro­
prietatea extrc::m ele importantă de a fi mult mai puţin
inflamabile ;
- hîrtii fotografice la care suportul este format din
hîrtie. în două categorii de grosimi şi ;mume : hîrtii pro­
priu-zise cînd suportul este mai sub�ire şi carton, cînd
hîrtia este mai groasă ; în general, . grosimile hîrtiilor

7
fotografice diferă după fabrica producătoare. astfel că
această subdivizare este mai mult sau mai puţin rigu­
roasă.

2. Prezentao·ea filmelor fotografice

In ceea ce priveşte filmele fotografice, ele se subdivid

în mai multe produse unele din ele fiind foarte mult
răspîndite pe piaţă, altele care se foloseau dr�·stul de mult
in trecut dar care astăzi sînt mai puţin căutate deşi au
unele calităţi care le fac să fie interesante.
Rolfilmul E.•ste caracteristic aparatelor fotografice de
format mic şi mijlociu, ce care se obţin clişee de dimen­
siunile : 3/4 ; 4/4 ; 4,516 ; 6/6 şi 6/9 cm.
Rolfilmul este alcătuit din filmul fotografic propriu­
zis lipit la unul din capetele lui pe toată lăţimea şi pe
o lungime de circa 1 cm, pe o bandă de hîrtie imper­
meabilă la lumină. Banda de hîrtie care are rolul de a
feri filmul de lumină, este mult mai lungă decît filmul
propriu-zis, acesta fiind lipit pe hîrtie astfel încît dincolo
de capetele filmului să rămînă o porţiune suficientă
pentru protecţie. Lipirea filmului pe hîrtie s\? face cu
o substanţă lipicioasă care nu se usucă, astfel că prin
tracţiune uşoară cu mina, filmul se poate desprinde de
hîrtie. Banda protectoare este confecţionată dintr-o hîrtie
densă, vopsită în negru pe partea care este în contact
cu filmul şi în roşu pe partea opusă sau exterioară. Pe
partea exterioară se află tipărit in negru o serie de semne
şi date informative cum sînt : tipul filmului, marca fa­
bricii, semne de avertizare, numerotarea clişeelor etc.
Banda de hîrtie cu filmul fixat pe ea se înfăşoară pe
un mosor cu un miez de lemn sau de tablă ştanţată,
marginile fiind în ambele cazuri din tablă, constituind
astfel ceea ce în limbajul fotografic este cunoscut sub
numele de rolfilm. Pentru ca rolfilmul să nu se desfă­
şoare după înfăşurarea lui pe mosor, el se lipeşte cu o
bandă de hirtie gumată ; pentru acelaş motiv, la capătul
interior al benzii de hîrtie se găseşte lipită o rezervă
de bandă de hîrtie gumată, cu care se lipeşte rolfilmul
după ce a fost complet expus şi scos din aparatul foto-

8
grafic. Rolfilmul este ambalat într-o cutie de carton,
după ce în prealabil a fost înfăşurat într-o hîrtie meta­
lizată.
În ultimul timp a apărut un nou tip de rolfilm care
are bandă de hîrtie proteCtoare numai la capete, pentru
ra în aceeaşi grosime de înfăşurare să intre o bandă
ele film mai lungă. Acesta însă nu se poate folosi în
aparatele fotografice cu fereastră la spate.
Filmul Leica, numit astfel după numele primului apa­
rat construit de Oskar Barnack tehnician al firmei Leitz­
Wetzlar în anul 1912, este de fapt filmul normal cinema­
tografic de 35 mm lăţime. El este folosit în aparatele
fotografice care produc clişee la dimensiunile de 24/36 mm
(imagine format Leica), 18/24 mm (imagine normală cine­
matografică) şi 24/24 mm. Acest tip de film nu are bandă
de hîrtie protectoare, astfel că pentru a nu fi impre­
sionat de lumină, el este introdus în casete spf�ciale care
se introduc în aparatul fotografie. In timpul fotografierii,
filmul se înfăşoară pe o bobin3. receptoare, iar la sfîrşit,
cînd filmul este complet expus, se trage înapoi în casetă
putîndu-se astfel scoate din aparat, la lumină. Filmul
Leica se găseşte în comerţ, ambalat în casete încărcate
cu porţiuni ele film pentru 20 sau 36 c'lb;;ee, sub formă
el� rezerve pentru încărcat casete sau cutii cu role de
film în lungimi diferite, în general 1 7 m, mai rar 50 m,
din care se taie cît este necesar şi se încarcă în casete.
Bineînţeles că toate aceste operaţii nu se pot executa
decît în condiţii speciale de lucru - după cum se va
vedea mai departe - pentru ca filmul să nu fie distrus
prin acţiunea luminii.
Planfilmul este o porţiune de film fotografic în dimen­
siunile de 6/9 sau 9/12 cm perfect plană. Planfilmul se
introduce într-o ramă subţire confecţionată din tablă ştan­
ţată, şi împreună cu aceasta într-o casetă pPntru aparat
fotografic cu plăci. Pentru a se putea manevra la întu­
neric fără riscul de a se introduce invers în casetă, plan­
filmul are lîngă unul din colţuri o tăietură în formă de
V, astfel că prin pipăit, se poate şti pe care faţă a plan­
filmului se află stratul fotosensibil. Astăzi plat1filmul nu
se mai foloseşte în fotografia de amator, ci numai rareori
în fotografia profesională.

9
 FUmpackul sau pachetul de filme, este de fapt un
sistem foarte ingenios de împachetare a unor bucăţi de
filme plane tăiate la dimensiunile de 6/9 sau 9/12 cm.
El este alcătuit din 12 bucăţi de film lipite la unul din
capete cu nişte benzi de hîrtie protectoare. Fiecare bandă
de hîrtie se termină cu o porţiune rotunjită, pe care
este tipărit numărul imaginii. Prin tragerea şi rupe­
rea benzii de hîrtie marcată cu numărul zero, clişeul
numărului 1 este gata pentru a fi expus.
Filmpackul are o serie de caracteristici şi anume :
- într-un singur pachet sînt la dispoziţie 12 clişe2;
- clişeele expuse se pot scoate şi prelucra separat
de restul clişeelor neexpuse, astfel că nu mai sîntem
nevoiţi să aşteptăm un timp îndelungat pînă ce se ter­
mină tot pachetul ; aceasta este foarte important şi în
cazul subiectelor fotografice foarte diferite şi care pr2-
tind prelucrări de laborator diferenţiate, acest lucru ne­
fiind posibil în cazul filmelor unde toate clişeele se pre­
lucrează în a<.:eleasi condiţii.
In schimb ne�esită un timp de preluc:rare în labo­
rator, mult mai lung decît în cazul filmelor şi nu pot
fi folosite decît în aparate cu plăci, deci volum şi greu­
tate mare la transport.
Plăcile şi filmele fotografice constituie aşa numitul
,.material negativ", pentru că pe ele se obţin imaginile
negative ale subiectelor fotografiate. Denumirea de ma­
terial negativ nu este întru-totul riguroasă, pentru că în
anumite cazuri, pe plăci şi filme fotografice se pot obţine
şi imagini pozitive, aşa numitele „diapozitive", obţinute
fie prin copii de contact, fie direct pe materiale rever­
sibile, care dau imagini pozitive. Totuşi, datorită. faptului
că în marea majoritate a cazurilor plăcile şi filmele ser­
vesc la obţinerea imaginilor negative, se va păstra pentru
ele denumirea de material negativ.
Considerînd modul de prezentare al materialelor ne­
gative, se pune în evidenţă avantajele şi dezavantajele
lor pentru ca fotoamatorul să se poată orienta just atunci
cînd trebuie să le procure.
Plăcile fotografice necesită o aparatură greoaie, sint
voluminoase şi grele, prelucrarea lor în laborator este
dificilă şi necesită un timp mai lung, dar dau posibilitatea
10
unor lucrări de calitate excepţională. Astăzi fotografia
de amator nu mai foloseşte acest material, de altfel nu
se mai fabrică aparate cu plăci pentru uzul amat::irilor,
ci pentru profesionişti.
Planfilmul şi filmpackul, deşi au greutăţi mult mai
reduse - în special filmpack:ul, sînt aproape complet
părăsite de fotoamatori, datorită aparaturii (cu plăci)
greoaie şi foarte puţin d inamică precum şi faptului că
necesită un timp mai lung de prelucrare în laborator,
pentru acelaşi număr de cli17ee.
Rolfilmele şi filmele Leica, au marele avantaj al
unui număr mare de clişPe, la un volum şi greutate mult
mai mici ; pn:·\ul de cost al unui clişeu este cu mult mai
redus decît al unui clişeu de sticlă, planfilm sau film­
pack. Aceste avantaje ies în evidrnţă în mod cu totul
deosebit în cazul filmului Leica, la care dacă se ţine
seama şi de faptul că acest film foloseşte o aparatură
fotografică cu cele mai multe posibilităţi de lucru şi ex­
trem de dinamică, se înţelege de ce orientarea generală
a fotografilor 1:>ste către imaginea de formar Leica.
Jn afară de f;ceste cimsiderente, trebuie să se atragă
atenţia asupra unei diferenţe esenţiale între placa şi fil­
mul fotografic, şi anume : un film fotografic scăpat din
mină, se poate murdări, ceea ce nu este prea grav de­
oarece se poate spăla şi usca Clin nou, sau în cel mai rău
caz se poate remedia prin retuş ; în orice caz clişeul nu
este pierdut. O placă fotografică însă, scăpată din mînă
se sparge, recuperarea imaginii fiind în acest caz în mod
practic imposibilă.

3. Caracteristicile emulsiilor fotografice

In cele ce urmează, se vor da cîteva imlicaţii sumare

privind materialele fotosensibile destinate cu precădere
fotoamatorilor ; modul lor de alcătuire, caracteri�ici
fizico-chimice, precum fii condiţ.iile de manevrare şi păs­
trare care derivă din acestea. Cunoaşterea acestor noţiuni
elementare este indispensabilă pentru fotoamatorul care
intenţionează să-şi prelucreze singur materialul fotografic.
Indiferent de suportul pe car� se aplică, stratul foto­
sensibil este format în prin::: i piu dintr-o dispersie de

11
 microcristale de halogenură de argint, într-o masă de
gelatină. Acest amestec este cunoscut în limbajul foto­
grafic sub denumirea improprie de „emulsie fotografică"
care se va păstra numai pentru că ea este foarte răs­
pîndită, folosită de la începuturile fotografiei şi devenită
astfel tradiţională. Emulsiile fotografice negative, avînd
nevoie de o sensibilitate mai mare la lumină, sînt al.��1-
tuite din amestecuri de bromură de argint şi iodură de
argint, bromura fiind în cea mai mare cantitate ; ele au
pe lîngă o mai mare sensibilitate la lumină, şi un dome­
niu. mai larg din spectrul solar vizibil in care sînt sensi­
bile. Emulsiile fotografice pozitive sînt alcătuite din bro­
mură de argint, clorură de argint sau amestecuri de
bromură şi clorură de argint. Ele au o sensibilitate mai
redusă la lumină şi reacţionează la un spectru de radiaţii
mai redus.
In ceea ce priveşte domeniul şi gradul de sensibilitate
la acţiunea luminii, fotoamatorul trebuie să reţină urmă­
toarele puncte esenţiale, care-l vor ajuta să înţeleagă cum
trebuie să-şi amenajeze laboratorul fotografic, pentru ca
mînuirea şi păstrarea materialelur fotosensibile să se facă
în cele mai bune condiţii.
Lumina albă este alcătuită dintr-o infinitate de ra­
diaţii de diferite lungimi de undă, din care ochiul ome­
nesc nu distinge decît o mică parte, constituind conven­
ţional ceh' 7 culori ale spectrului solar şi anume : roşu
(cu lungimea de undă cea mai mare), portocaliu, galben.
verde, albastru, indigo şi violet (cu lungimea de undă
cea mai mică). In afara acestui spectru vizibil ochiului
omenesc, se găsesc domeniile ultravioletului şi infraroşu­
lui, invizibile pentru ochiul omenesc. Spectrul, atît cel
vizibil cît şi cel invizibil, se ÎII!parte !n trei regiuni
- fără a putea trasa o graniţă preciJsă între ele -, după
trei feluri de decte pe care le are şi anume :
a) regiunea care cuprinde radiaţiile infraroşii şi roşii,
cu efect caloric :
b) regiunea care cuprinde părţile superioare ale porto­
caliului, galbenul şi verdele şi ceva din porţiunea infe­
rioară a albastrului cu efect pronunţat luminos ;
c) regiunea care se întinde de la albastru la ultra­
violet cu un pronunţat efect c-himic sau cum se numeşte
12
 în fizică, regiunea radiaţiilor actinice ; aceste radiaţii
provoacă decolorarea ţesăturilor vopsite cu coloranţi de
calitate inferioară, tot ele au cea mai puternică acţiune
asupra emulsiilor fotografice.
Lumea pe care o vedem cu ochii, este o lume colo­
rată într-o varietate de nuanţe şi intensităţi extraordinar
de mare, dar care în fotografia alb-negru este redată
în nuanţe cenuşii mergînd de la alb pînă la negru. Astfel
fotografia alb-negru, nu redă decît formele proiectate
pe planul fotografiei, în timp ce aspectul coloristic al
lumii înconjurătoare nu-l poate reda ci cel mult îl suge­
rează. Pentru ca această sugerare a realităţii să se apro­
pie cît mai mult de realitate, emulsiile fotografice au în
interim-ul lor anumite substanţe chimice numite sensi­
bilizatori care fac ca emulsia să fie sensibilă la o serie
întreagă de radiaţii, sau numai la unele anumite. Astfel
există emulsii speciale sensibilizate pentru razele infra­
roşii sau pentru ultraviolete. In felul acesta, omul poate
vedea cu ajutorul ochiului aparatului fotografic, o lume
pentru care ochii lui sînt orbi. Aceste emulsii folosite
in fotografia ştiinţifică, nu intră deocamdată în cadrul
preocupărilor noastre. Pentru fotoamator, importante sînt
emulsiile insensibile la roşu rubiniu -- aşa numitele
emulsii ortocromatice - şi cele sensibile la toate radia­
ţiile spectrului vizibil, dar cu un minim de sensibilitate
la o anumită radiaţie verde închis, - aşa numitele
emulsii pancromatice - ambele caracteristice materiale­
lor negative. Emulsiile ortocromatice vor fi mînuite nu­
mai în lumină roşie rubinie, iar cele pancromatice în
lumină verde închis, afară de unele emulsii pancromatice
foarte sensibile, care vor fi mînuite numai în întuneric
complet. Filmele pozitive cît şi cele pentru reproduceri,
avînd emuLc;ii ortocromatice de mică sensibilitate pot fi
manevrate la lumină roşie deschis. In ceea ce priveşte
hîrtia fotografică, ea fiind mai puţin sensibilă la lumină,
şi ortocromatică, se va mînui după cum urmează : hîrtia
cu bromură în lumină roşie, cea cu clorobromură în lu­
mină portocalie sau roşu deschis, iar cea cu clorură de
argint în lumină galbenă. Pentru că lumina roşie accen­
tuează negrul şi astfel înşeală ochiul care urmăreşte
apariţia imaginei, de altfel este şi foarte obositoare pen-

13
tru ochi, ea se înlocuieşte cu o lumină de o culoare
foarte greu de definit, un fel de amestec de galben şi
verde de o anumită intensitate, astfel ca hîrtia să nu fie
impresiontă sau „voalată", şi care nu accentuează con-­
trastul imaginii.
În afară dE' sensibilitatea la culori şi la intensitatea
luminii, emulsiile fotografice se mai caracterizează şi
prin „granulaţia" lor. Denumirea este în anumite privinţe
improprie şi provine de la faptul că la începuturile foto­
grafiei, se credea că sărurile de argint se găseau în
emulsiile fotografice sub formă de grăunţi amorfi ; astăzi
se ştie că ele se găsesc sub formă de cristale microsco­
pice cu dimensiuni variind de la 0,8 la 3-4 microni.
In cursul procesului de prelucrare însă, aceste micro­
cristale se pot aglomera dacă nu se respectă anumite
condiţii de lucru în special temperatura, dînd aglomerări
care s-ar putea numi „granule" sau „grăunţi" şi care
strică claritatea imaginii, prin estomparea contururilor.
Uneori însă, o granulaţie chiar foarte mare, est� căutată
pentru anumite efecte artistice. Granulaţia unei emulsii
nu interesează decît în cazul materialelor negative care
trebuie mărite mult, în care caz granulele devin vizibile.
Ir.i privinţa granulaţiei filmelor, trebuie să se reţină
următoarele :
- Cu cît emulsia este mai sensibilă, cu atît are
cristale mai mari şi invers, emulsiile cu cristale foarte
fine, sînt mai puţin sensibile. Există totuşi şi emulsii
sensibile cu cristale fine, obţinute printr-o tehnologie
specială.
- In timpul procesului de prelucrare în laborator,
granulaţia creşte odată cu creşterea temperaturii de lucru
peste temFJeratura standard de 20°C şi invers, granulaţia
este mai fină, cu cît temperatura de luc."'1.l scade.
- Există substanţe chimice care favorizează apariţia
unor granule mari, şi substanţe care favorizează apariţia
unei granulaţii fine şi foarte fine.
In ceea ce priveşte condiţiile de amenajare a unui
laborator fotografic, importantă este numai dependenţa
granulaţiei de temperatura de lucru.
O altă caracteristică a emulsiilor fotografice este aşa
numită „îmbătrînire" a emulsiilor. Emulsiile fotografice

14
îşi păstrează caracteristicile iniţiale (sensibilitate, con­
trast, strălucire a imaginei etc.), un anumit timp, după
care ele se degradează. Fabricantul garantează caracte­
risticile unei emulsii, intr-un anumit termen de garanţie
indicat pe ambalaj, după care odată cu trecerea timpului,
se constată că sensibilitatea scade, contrastul se reduce
şi imaginea devine chiar cenuşie. S-a constatat că pro­
cesul de îmbătrinire este accelerat de umiditat:�a şi tem­
peratura excesivă, pentru aceasta va trebui să se ţină
seama ca depozitarea filmelor şi hîrtiilor fotografice să
se facă în condiţii corespunzătoare.
Emulsiile fotografice pot fi atacate de anumite ema­
naţii ale unor substanţe chimice, de aceea ele vor fi păs­
trate în încăperi şi dulapuri în care să nu existe astfel
de substanţe, iar în caz de forţă majoră, se vor lua
măsuri speciale de protecţie prin închidere ermetică atît
a materialelor fotografice, cît şi a substanţelor volatile.
Emanaţiile răşinilor din cherestea de răşinoase pot ataca
E.'mulsiile fotografice ; de aceea este bim• să se evite de­
pozitarea lor in dulapuri confecţionate din lemn de răşi­
noase (brad, molid) mai ales dacă lemnul este de curind
tăiat. Este indicat de asemenea, ca fotoamatorul să nu
depoziteze o cantitate prea mare de filme şi hîrtie, de­
oarece el avînd un volum de lucru mult mai redus decit
un profesionist, materialul ar sta depozitat un timp care
ar depăşi cu mult termenul de garanţie, pierzîndu-şi
astfel calităţile iniţiale.
Pentru a completa descrierea materialelor fotosensi­
bile, se vor aminti cîteva date care de altfol nu sînt
esenţiale pentru problema dotării şi amen::1jării unui
laborator fotografic, dar care este necesar să fie cu­
noscute.
Materialele negative - filme şi plăci - sînt alcătuite
în afară de sui:ort şi strat fotosensibil, şi dintr-un strat
antihalo, numit astfel, pentru că el împiedecă formarea
halourilor lurrî.inoase, datorită razelor de lumină care
pătrund prin stratul fotosensibil, se pot reflecta pe feţele
suportului, şi intrînd din nou în stratul sensibil, dau
irizaţii la contururile luminate, asemănătoare cu halou­
rile ; sînt aşa numitele halouri de reflexie. Spre deo­
sc•bire de haloul de reflexie, există şi un halou de difuzie,
15
datorită difuziei luminii în masa stratului fotosensibil.
Stratul antihalo este aplicat pe faţa suportului, opusă
feţei pe care se găseşte stratul fotosensibil �i are rolul
de a retine razele de iumină astfel încît ele nu se mai
întorc î� emulsie. rn cursul procesului de prelucrare al
filmelor de laborator, stratul antihalo care este opac,
se dizolvă, cJ işeul devenind transparent în părţile lui
clare.
Planşa 1. Flori de gutui
cFwto. ing. A. Bulmlac)
 Capitolul

11

Procesul fotografic n<'gath·-pozili\'

Pentru a înţelege modul cum trebuie am enaj at şi

dotat un laborator fotografic, se vor arăta pe scurt, eta­
pele prin care trece mat er ialul fotosensib,il, de la expu­
nerea lui - în aparatul fotografic - pînă la obţinerea
imaginii finite.
In pr i ncip iu o fotografie se obţin e în felul următor :
,

după ce materialul fotosensibil negativ, de exemplu fil­

mul, s-a introdus în aparatul fotografic şi s-a ales su·­
biectul care urmează a fi fotografiat, se execută punerea
la punct a obiectivului, se stabileşte timpul de expu­
nere, se încadrează imaginea în vizorul a paratului, după
care se declanşează m ecani smu l obturatorului, care des­
chizîndu-se pentru o anumită perioadă de timp, lasă ca
razele luminoase să trea�·ă prin obiectiv, să form eze ima­
ginea subiectului pe planul filmului şi totodată, să im ­
presioneze emulsia fotografică. Prin impres ion a re a emul­
s1e1, se î nţel ege acţiunea energiei razelor luminoase
asupra microcri stalelor de bromură de argi nt , care sînt
puse în felul acesta într-o stare specială fizico-chimică
de instabilitate, astfel că pri n acţiunea unor substanţe
chimice numite reducători, argintul metalic să se se­
pare şi să se depună în masa gelatinei. înnegrind por­
ţiunea respectivă de clişeu, proporţional cu intensitatea
e nergiei luminoase. Acest proces fotochimic este destul
de complicat şi pînă acum încă insuficient de bine cu­
noscut, dar se consideră că cele arătate cu această ocazie,
vor fi suficiente pentru ca să se î nţel eagă esenţa feno­
menului.
Dacă se pr i veşte clişeul expus. într-o lumină inacti­
nică, adică o lumină care nu impre si onează emulsia, cum

18
ar fi lumina roşie pentru un clişeu ortocrmnatic, nu
se observă nici o urmă de imagine, deşi ea există în
stare potenţială în masa gelatinei. Această imagine
„ascunsă" poartă numele de imagine latentă. Prelucra­
rea de laborator care face ca imaginea latentă invizibilă,
să se transforme într-o imagine vizibilă, se numeşte de­
\·elopare (adică dezvoltarea imaginei latente). Develo­
parea se exe�·ută în două etape, şi anume : revelarea
(adică dezvelirea sau dcsc:operirea) imaginii latente şi
fixarea imaginii astfel obţinute.
Aceste etape, sînt fiecare, urmate de o spălare a
materialului fotografic - de preferinţă în apă curg�1-
toare -, pentru a împiedeca amestecul dr: substanţe
reducătoare şi fixatoare, care dau loc la defecte pe ima­
ginea fotografică sau provoacă degradarea prea rapidă
a substanţelor.
Atît r evelarea cit şi fixarea, se execută prin intro­
ducerea clişeului în soluţii apoase, în care se găsesc
dizolvate substanţele revelatoare, respectiv fixatoare.
După uscarea clişeului, se obţine „imaginea negativă"
a subiectului fotografiat, sau „negativul'', numit astfel,
pentru că părţile luminate ale subiectului apar pe clişeu
înnegrite din C'auza argintului metalic depus, în timp
ce părţile întunecate, · apar luminoase (clişeul este în acest
loc mai transparent) deoarece în aceste loc.uri, energia
luminoasă ajunsă pe film, fiind mai slabă, o mai mică
cantitate de bromură de argint a putut fi redusă de
substanţele reducătoare, în argint metalic.
Negativul se pi'ezintă ca o imagine a sub>iectului re­
dată în tente cenuşii, de la transparentul complet, pînă
la negrul cel mai intens. Deoarece suportul cli"!eului este
transparent, aceste tente cenuşii se traduc prin regiuni
mai mult sau mai puţin permiabile razelor de lumină.
Dacă se suprapune acest clişeu peste o hîrtie foto­
grafică, astfel ca straturile de gelatină să fie în contact,
sau cum se spune „gelatină contra gelatină" şi se expune
hîrtia la lumină, se va petrece acelaşi fenomen arătat
schematic mai sus. Astfel, prin părţile transparente ale
clişeului va trece o cantitate de energie luminoasă mai
mare decît prin părţile întunecate, se va produce şi pe
hîrtie o imagine latentă care va fi însă negativă faţă de cea

19
de pe clişeu, adică analoagă cu cea din realitate. Această
imagine latentă pozitivă va fi şi ea n.:velată şi fixată,
şi după spălarea finală şi uscare va constitui fotografia
propriu-zisă.
Dacă imaginea fotografică pozitivă este de aceeaşi
dimensiune cu clişeul şi s-a obţinut prin suprapunerea
(prin contact) clişeului şi a hîrtiei fotografice, atunci
fotografia astfel obţinută, se numeşte „copi� prin con­
tact".
De cele mai multe ori, copia prin contact nu este
suficient de mare pentru ca fotografia să fi.e văzută în
·condiţii bune, din această cauză mai ales in cazul clişeelor
de fomrnt mic, ele trebuie să fie mărite, obţinbdu-se
aşa numitele „măriri fotografice" care ajung pînă la
formate dreptunghiulare cu laturi de mai mulţi metri,
în care caz se numeşte „gigantografie". Pentru posibili­
tăţile de care dispune un fotoamator, măririle maxime
ajung pînă la formatul 30 '40 cm, eventual 40/LJO cm
şi numai în situaţii excepţional de favorabile 50/60 cm.
Pentru completarea celor spuse cu această ocazie, se pre­
cizează că negativele pot să fie nu numai mărite dar şi
micşorate, însă aceasta se întîmplă în cazuri foarte rare,
cu ocazia unor lucrări mai speciale, operaţia făcîndu-se
cu acelaşi aparat cu care se execută şi mărirea.
Pentru a fixa noţiunile fundamentale privind meca­
nismul obţinerii unei fotografii pornind de la clişeul
expus, se sintetizează cele expuse în schemele din fig. 1
şi 2 care arată mersul operaţiilor în procesul negativ,
respeC'.tiv procesul pozitiv, astfel : filmul expus, se in­
troduce într-un vas în care se toarnă soluţia revelatoare,
se supune filmul ş.cţiunii revelatorului un timp anumit,
după care revelatorul se toarnă înapoi în sticla lui, iar
filmul se spală în apă curentă, timp de cîteva minute ;
se opreşte spălarea, se varsă apa din vas şi se toarnă
soluţia fixatoare ; după completa fixare a filmului se
retoarnă fixatorul în sticla lui, filmul trecînd la spălarea
finală, după care se usucă. In continuare, hîrtia foto­
grafică expusă, indiferent dacă este copie de contact
sau mărire, se introduce în vasul cu revelator, după
revelare se spală în apă curentă sau într-un vas în care
din cînd în cînd se schimbă apa, trece în vasul cu fixa-

20
tor, iar după spălarea finală se usucă eventual se lus­
truieşte cu anumite procedee şi utilaje.
Din cele arătate sumar pînă aici, se pot reţine urmă­
toarele idei fundamentale :

Fig. 1. Schema procesului negativ.

1) Developarea filmelor şi hîrliilor fotografice presu­

pune anumite condiţii de lucru, care trebuie respectate pe
cit se poate, pentru a obţine fotografii care cel puţin
din punct de vedere tehnic, să fie de bună calitate.
Aceste condiţii de lucru influenţează în mod hotărîtor
asupra fotografiei putînd să o compromită dacă nu sînt
respectate.

21
 2) Prelucrarea materialelor fotografice necesită o serie
de substanţe chimice. In legătură cu aceste substanţe, fo­
toamatorul trE:buie să cu noasc ă proprietăţi!,� lor fizico­
chimice, pentru a şti să le deosebească şi să le păstreze

���"
UJcore

Fig. 2. Schema procesului pozitiv.

in condiţiile cele mai bune care să evite degradarea lor.

De asemenea trebuie să cunoască rolul lor în soluţii,
pentru a şti cum să le folosească. In sfîrşit tre buie să
cunoască modul de acţionare a lor asupra organismului
omenesc, gradul lor de toxicitate. pentn1 ca prin măsuri
speciale de avertizare şi d epozitare, să se poată evita
accidente care uneori - cwn estp cazul hidroxizilor de
sodiu sau potasiu - pot fi mortale.

22
 3) Pentru executarea operaţiilor de copic>re, manre,
developare, uscare şi finisare a materialului fotografic
finit, este nevoie de anumite utilaje, în legătură cu care,
trebuie să se cunoască caracteristicile ior tehnice, avan­
tajele şi dezavantajele lor, precum şi modul de folosire
şi întreţinere corectă a lor. De asemenea, tot aici se vor
arăta o serie de obiecte şi ustensile, care nefiind propriu­
zis utilaje, nu pot fi încadrate nici în categoria mate­
rialelor consumabile - cum ar fi chimicalele. Este cazul,
de exemplu, al sticlăriei de laborator şi al ustensilelor
necesare preparării soluţiilor fotografice pentru revelare
şi fixare.
In cele ce urmează se vor analiza toate aceste puncte,
care prin cunoaşterea lor, ne va ajuta să înţelegem cum
trebuie dotat şi amenajat un laborator fotografic 111
condiţiile unui fotoamator.
 'i

'/

' ,:�'$/
:.;1j:
 Capitolul

III

Condiţiile de lucru. Influenţa lor asu1)ra

procesului fotografie şi asupra produsului finit

Condiţiile care influenţează mersul operaţiilor în la­

boratorul fotografic sînt destul de numeroase ; din aces­
tea vor fi studiate numai acelea care au strînsă legătură
cu problema dotării şi a organizării laboratorului, exclu­
zînd pe cele care ţin de tehnica propriu-zisă de deve­
lopare, care fac obiectul altor lucrări.

1. Iluminarea

Prima condiţie care trebuie să fie respectată, este con­

diţia unei iluminări corespunzătoare. Materialele foto­
grafice nu pot fi expuse la oric:e fel de lumină. Filmele
nu se expun la lumină albă decît în aparatul fotografic.
în timpul declanşării, iar hîrtia nu se expune la lumină
albă decît în momentul expunerii cu ocazia copierii sau
mărir ii. O lumină necorespunzătoare poate voala filmele
sau hîrtia fotografică, provocînd pierderi uneori irepa­
rabile - cum este cazul clicşeelor care nu se mai pot
reface, instantanee şi mom en te prinse pe peliculă, cu
care de multe ori, nu te întîlneşti decît o singură dată în
viaţă. Este suficientă această precizare, ca să să înţeleagă
importanţa unei iluminări adecvate a laboratorului foto­
grafic. Iluminarea cea mai bună este obţinută cu aju­
torul curentului electric, care astăzi nu mai este o bine­
facere exclusivă a oraşelor ci pătrunde tot mai mult şi
în mediul rural. ln ceea ce priveşte iiuminatul labora­
torului, se arată, că el va trebui să fie alcătuit dintr-o
lumină albă de intensitate nu prea mare (de exemplu un

25
bec de 40 \V), apoi dintr-o lumină roşie rubinie pentru
filme ortocromatice, o lumină verde închis pentru filme
pancromatice de sensibilitate medie - 17° DIN - şi
o lumină roşie deschisă sau o ·lumină galben-verzuie
specială, pentru prelucrarea hîrtiilor fotografice. Pentru
mînuirea materialelor foarte sensibile, se va prefera însă,
intuneric:ul complet.
Instalaţia de i1uminare va trebui făcută aşa fel încît
toate aceste lumini să fie aprinse şi stinse după necesităţi.
în cazul unei lumini care nu este complet inactinică,
clişeul sau hîrtia fotografică pot căpăta prin developare,
o uşoară tentă generală cenuşie. Cu această ocazie, se
face precizarea că emulsia fotografică nu poate fi influ­
enţată de lumină, decît dacă intensitatea ei depăşeşte o
anumită limită inferioară şi dacă acţionează asupra stra­
tului fotosensibil, un anumit timp. Astfel chiar dacă în
laborator există o lumină albă difuză foarte slabă
sau chiar dacă filtrele lămpilor de laborator nu sînt
criginale şi lumina lor nu este cea mai potrivită, totuşi
materialul nu va fi voalat sau grizat (adică nu va căpăta
acea tentă cenuşie) dacă este expus la lumină un timp
limitat şi anume strictul necesar. De altfel trebuie să se
ştie că. dacă hîrtia fotografică este expusă timp înde­
lungat la acţiunea luminii roşii, atunci se constată prin
developare că începe să se voaleze. Aceasta va determina
fotoamatorul să-şi asigure în laborator atît întunericul
strict necesar, cit şi lumina de lucru potrivită, evitîncl
astfel o cheltuială inutilă cu procurarea unor lămpi şi
filtre speciale, pe care uneori poate că nici nu le găseşte
atunci cînd îi trebuie.

" Respectarea proporţiei substan(elor in soluţii

Developarea şi fixarea materialului fotosensibil de­

pinde foarte mult de doi factori care intervin în soluţie
�i anume : în primul rînd depinde de natura substanţe­
lor dizolvate şi în al doilea rînd, de proporţia dintre
aceste substante. Această dependenţă este foarte accen­
tuată pentru revelatoare şi mai puţin pentru fixatoare.
In ceea ce priveşte revelatoarele - fără a intra în
detalii care ţin de tc:hnica prcpriu-zisă a developării -

26
se precizează că factorul de contrast al unei imagini
negative sau pozitiv e, slrălucirea ei, precum şi granula­
ţia filmelor, depind foarte mult de natura substanţelor
care intră în compoziţia soluţiei revelatoare şi de pro­
porţia dintre ele.
Există substanţ e revelatoare foarte energ i ce , care dau
imagini foarte contrastante şi granulaţii foarte mari, după
cum există şi altele, care lucrează mai lent şi dau ima­
g ini cu un contrast mai puţin accentuat şi gra nulaţi i
mai mici. Cu substanţe de aceeaşi natur ă, dar di zolv at e
în diferite proporţii, se pot obţine revelatoare cu cali­
tăţi total diferite. Există pe piaţă revelatoare gata pre­
parate fie în soluţii concentrate care se diluează la în­
trebuinţare după instru cţi uni, fie sub formă de amestecuri
de săruri în proporţii anumile, care se diz o lvă în apă,
conform i ndi caţii l or din instrucţiunile car e îr:soţesc am­
balajele. De cele mai multe ori însă fotoamalorul îşi pre­
pară singur aceste soluţii. Deoarece în soluţie un ele sub ­
stanţe intră în canti tă ţi mici, de ordinul gramului, va
trebui să se di spună de balanţe de cîntărire chiar a cen­
t igrame lor , pentru că o e roare de cîntărire de numai
citeva centigrame face ca revelatorul să nu mai aibe
p ropri etăţ i le dorite. Acest l ucr u este foarte important
în special pentru fotoamator, care datorită unui volum
mai redus de lucru şi a necesităţilor de ordin economic,
este obligat să-şi prepare soluţii în cantitate foarLe mică,
uneori cel mult 250-300 cm3•
De asemenea va trebui să dispună în an umite împre­
jurări, de dispozitive de picurare (s ti c le cu p icurător)
care să permită picurarea unor cantităţi mici de soluţii
de o anumită concentraţie, cum este cazul c ontr olării
soluţiilor fixatoare, prin picur area unei soluţii de iodură
ele p ot asiu 100/o.

3. Temperatur11 dP. lucru

Emulsiile fotografice obişnuite şi formulele de reve­

latoare sînt concepute şi realizate pentru temperatura
standard de lucru de 20°C. Este drept că există şi reţe te
de revelatoare şi fixatoare pentru temperaturi foarte

27
mari cum este cazul regiunilor tropicale. In generat
însă, în condiţiile climatice ale ţării noastre, cu excepţia
unor perioade foarte scurte de căldură excesivă, se poat('­
menţine temperatura de 20°. Va trebui deci ca să existe
un termometru de control. Temperatura de lucru, atît
a mediului ambiant, cît şi a soluţiilor, are o foarte
mare influenţă asupra procesului de developare şi sche­
matic se poate prezenta in felul următor : o tempe­
ratură uşor inferioară celei standardizate, dă o granu­
laţie mai finft şi o imagine cu o strălucire ceva mai
mare, dacă temperatura soluţiei este exagerat de scă­
zută, developarea poate chiar să nu se mai producă, sau
în orice caz se produce incomplet. Dacă temperatura
creşte peste normal, atunci granulaţia creşte, imaginea
devine mai viguroasă, apoi odată cu creşterea temperatu­
rii, imaginea începe să se grizeze, apar marmorări în
gelatină făcînd clişeele inutilizabile, şi în final se poate
topi gelatina.
Trebuie precizat că, nu numai temperatura soluţiei
influenţează mersul operaţiilor de developare, dar chiar
şi temperatura din camera în care se lucrează.

4. Timpul de lucru

Developarea materialului fotosensibil depinde şi de

timpul cît durează fiecare operaţie în parte. Astfel o
developare oprită prea devreme va da dişee sau foto­
grafii subdevdopate de o calitate inferioară : la fel se
întîmplă şi îr, cazul unei supradevelopări, în care caz
imaginile apar prea dense. O spălare insuficientă înainte
de fixare, provoacă degradarea fixatorului în foarte scurt
timp ; pot ele asemenea să apară pete colorate. Dacă
fixarea este insuficientă, imaginea se degradează �u
timpul ; iar dacă spălarea finală este insuficientă, foto­
grafia se îngălbeneşte. Expunerea hîrtiei fotografice, atît
la copiat cît şi la mărit necesită un anumit timp optim,
care trebuie respectat în anumite limite.
Din această enunţare sumară a influenţelor pe care
le are durata de execuţie a diferitelor operaţii in labora­
tor, rezultă necesitatea de a dispune de utilaje necesare

28
pentru determinarea şi respectarea timpilor necesari exe­
cutării fiecărei operaţii în parte.
Nu se va intra în amănunt.e privind determinarea
timpilor, pree:um şi a modalităţilor de lucru, acestea
făcînd parte mai mult din tehnologia lucrărilor de labo­
rator. Important este să se reţină dependenţa dintre
calitatea prelucrării materialului fotosensibil şi timpul
de execuţie a fiecărei operaţii în parte.
Respectarea timpului de lucru prescris pentru fiecare
operaţie în parte este importantă mai ales în cazul de­
velopării filmelor în tancuri de developare, în care ope­
raţiile executîndu-se în plină lumină, nu există posibi­
litate de control al operaţiilor pe parcurs, ci numai la
sfîrşit cînd se scoate filmul din tanc, deci cînd rezultatul
nu se mai poate schimba. Trebuie precizat că în această
metodă de lucru, calitatea soluţiilor trebuie să fie con­
stantă în timp sau să se ţină seama de degradarea lor
normală, modificîndu-se timpii de lucru conform cerin­
ţelor tehnologice de laborator.
Planşa 3. Grădină japoneză.
(Fvto. log, A . Bu'Julac)
 Capitolul

IV

Cerinţele impuse amrnajării unui laborator

fotografic şi indicaţii privind realizarea
practică a lor

Din cele arătate pînă aici, rezultă că amenajarea unui

laborator fotografic presupune respectarea anumitor con­
diţii. Dacă organizarea laboratoarelor fotografice profe­
sionale cu un volum foarte mare de lucru si cu lucrări
uneori foarte pretenţioase, pretinde condiţii ele amenajare
mai riguroase şi respectarea lor strictă, în cazul labo­
ratoarelor de� fotoamatori, chiar dacă cerinţele sînt ace­
leaşi ele pot fi realizate prin mijloace mai simple, uneori
improvizaţii, care pe lîngă că sî11t foarte uşor de realizat,
dar sînt şi mult mai ieftine.
In cele ce urmează, se vor arăta condiţiile absolut
necesare unui laborator fotografic şi se vor da indicaţii
practice pentru îndeplinirea lor, în condiţiill? unui foto­
amator.

Camuflarea

Primul lucru care se impune camerei m care se va

amenaja laboratorul fotografic, este camuflarea ei, adică
posibilitatea de a se realiza în interior o întunecare sufi­
cientă r:entru a fi siguri că materialele fotosensibile nu
vor fi voalate. Cele mai indicate camere sînt cele cu fe­
restre mici şi dacă se poate să nu fie în bătaia dil'ectă a
razelor solare, astfel ca astuparea ferestrelor să se Lică
cu cea mai mare uşurinţă. Ferestrele care clau în curţi
interioare sînt cele mai potrivite. Healizarea camuflajului
se poate executa în foarte multe fehiri, fotoamatorul

31
avînd libertatea să găsească soluţii potrivite cu situaţia
locală.
Vopsirea geamurilor este o metodă potrivită numai
pentru încăperi rezervate exclusiv pentru amenajarea la­
boratorului fotografic, ceea ce de altfel se întîmplă des­
tul de rar. Vopsirea geamurilor se execută cu vopsea
neagră de ulei în mai multe straturi, astfel ca lumina să
nu mai pătrundă. Această metodă oferă o camuflare
foarte bună, dar fereastra este defintiv condamnată, însă
este destul de i eftină, şi acolo unde situaţia permite, ea
poate fi folosită cu cele mai bune rezultate.
Perdelele sînt confecţionate din pînză neagră deasă,
de cele mai multe ori pusă in două ca să oprească
lumina cît mai bine. Perdelele se caută a se aplica cît
mai bine pe rama ferestrei, pentru a nu scăpa lumină
pe delături. Perdelele se conf(-'cţionează în felul următor ;
se procură pînza în dimensiuni potrivite cu mărimea fe­
restrei dar în orice caz ceva m ai mare şi se dă la apă ca
să intre. Operaţia se execută în apă caldă cît suportă
mîna şi se freacă pînza ca la un spălat obişnuit, după
care se usucă şi se calcă. Se coase pînza în două şi se
tiveşte, după care se fixează prin coasere în cele patru
colţuri, cîte un inel, metalic cu diametrul de circa 6-
7 mm, provenit de la belciugele de tablouri după ce
în prealabil cu ajutorul unui cleşte s�a îndepărtat şurubul
belciugului. Perdeaua gata confecţionată trebuie să aibe
dimensiunile cu circa 2-4 cm mai mari decit dimensiu­
nile interioare ale ramei de lemn în care este fixat
g eamul. Fixarea perdelei pe rama ferestrei se face în
felul următor : s2 fixează l ocul unde se va prinde unul
din inele, de exemplu cel de sus stînga, şi se bate un
cui mic care trebuie să rămînă afară circa 5-6 mm. Se
întinde perdeaua p€ntru a se fix a colţul de sus-dreapta,
trăgîndu-se ceva mai mult astfel ca distanţa dintre cele
două cuie să fie ceva mai mare decît distanţa dintre
inele. In felul acesta pînza fiind continuu tensionată, va
sta lipită de rama geamului, nelăsînd să treacă lumina
în cantintate prea mare. Pentru fixarea colţurilor de
jos, se apucă cu ambele mîini cele două inele inferioare,
ale perdelei şi se trag în j os şi în afară, însemnîndu-se
locurile unde urmează să se bată cuiele. Poziţia primu-

32
lui cui trebuie aleasă cu grije, pentru ca prin întinderea
pînzei, celelalte inele să nu iasă din cadrul exterior
al ramei geamului.
Perdelele de pînză chiar dacă sînt ceva mai scumpe
şi necesită mai multă muncă pentru confecţionare, au
însă două mari avantaje şi anume : în primul rînd nu
condamnă fereastra fiind foarte i ndicate în încăperi care
sînt folosite şi în alte scopuri decît cele fotografice (bucă­
tării, băi etc.) ; în afară de aceasta prin împăturire ocupă
un spaţiu foarte redus, putînd fi păstrate în orice dulap
de rufărie. Dacă o singură perdea nu este suficientă
pentru asigu rar ea camuflajului, atunci două perdele du­
ble puse de o parte şi de alta a geamului, va oferi o
camuflare suficient de bună.
Draperiile de pînză n u se folosesc la feresttc deoarece
nefiind lipite de fereastră, lasă să pătrundă lumina în
interior. Ele se folosesc la uşile de acces, pentru a per­
mite circulaţia în timp ce se lucrează, făcînd funcţia
unor uşi duble. Pentru un laborator de fotoamator nu
sînt absolut indispensabile.
Ecranele de mucava sau placaj sînt confecţionate din
foi de placaj sau mucava fixate pe rame de lemn, care
se fixează la fereastră cu ajutorul unor cîrlige. Ele asi­
gură o camuflare foarte bună, dar sînt foarte cosi.isitoare
- mai ales cele din placaj -, se confecţionează mai
greu, şi necesită un spaţiu de depozitare mai mare (de
obicei în spatele dulapului de h aine). Dacă ecranul este
mare, el este şi destul de greu de mînuit. Din aceste
motive, ecranele sînt mai puţin recomandabile.
Hîrtia neagră, eventual albastră, este mijlocul cel
m ai simplu şi ieftin de camuflare, pentru care nu e
nevoie decît de hîrtie şi pioneze. Are însă dezavantajul
că se degradează repede, mai ales că prin acţiunea lumi­
nii, hirtia - î n special cea albastră ·- se decolorează,
pentru care motiv hîrtira trebuie folosită în mai multe
straturi, după necesităţi. Camuflajul cu hîrtie se poate
combina cu perdelele de pînză.
Sînt cazuri în care problema camuflajului nu se
mai pune, încăperea fiind lipsită de fereas tră. Este cazul
amenajării laboratorului în camere - debara, sau in
boxe amenajate sub scări ; dar aceste încăperi prezintă

33
deficienţe care le fac uneori improprii, sau creează con­
diţii de lucru mai grele.
In ceea ce priveşte camuflarea, nu este absolut n e­
cesar să se realizeze un întuneric complet, o lumină e x­
trem de slabă, difuză, neputînd impresiona emulsiile fo­
tografice. In orice caz, trebuie reţinut că filmele care
sînt mai sensibile şi mai pretenţioase la lucru, vor fi
developate de preferinţă noaptea, în timp ce copiile sau
măririle fotografice pot fi executate şi ziua, hîrtia fiind
mai puţin sensibilă decît filmul.

2. Reţeaua de curent electric

Sursa de lumină artificială cea mai răspîndită astăzi

este lampa electrică. Ea este necesară în laborator pen­
tru iluminarea generală cu lumină albă, în aparatele de
copiat sau d e mărit ca sursă de lumină pentru expune­
re:a hîrtiei fotografice precum şi în lămpile de l aborator
cu filtre pentru lumină inactinică. Pentru funcţionarea
acestor surse de lumină este necesară o reţea de curent
electric în încăpere, întrerupătoare şi mai ales prize
pentru legarea aparatelor sau lămpilor de labarator, la
reţea. Dacă încăperea nu are reţea electrică, ea va tre­
bui să fie executată de un i n stalator autorizat. In pri­
vinţa prizelor, este de preferat ca ele să fie în număr
de cel puţin trei : pentru lumină albă, pentru aparatul
de copiat sau aparatul de mărit, şi pentru lampa de
laborator. De obicei însă, în încăperea în care lucrează
fotoamatorul nu se găseşte în cel mai bun caz decît o
singură priză : în acest caz, pentru a putea lega si mul­
tan la reţea toate lămpile şi aparatele, se vor folosi
fişe tripolare (tri pluşteker) .
1n cazul improvizării unor laboratoare temporare în
localităţi lipsite de curent electric, se vor folosi drept
surse de lumină, lămpile de buzunar amenajate în prr�a­
labil pentru a da lumină inactinică, iar reţeaua de cu­
rent electric va fi în acest caz înlocuită prin baterii us­
cate, sau acumulatoare de motocicletă sau automobil. În
acest caz aparatul de mărit este, după cum s e va vedea
la capitolul respectiv, de o construcţie specială, avînd
ca sursă de lumină, becuri de 6 sau 1 2 V.

34
3. Reţeaua d� apă-canalizare

După cum s-a arătat anterior, în timpul developării

mater�alului fotografic se consumă o m are cantitate de
apă. Intre revelarea şi fixarea filmului, este necesară o
spălare de cel puţin 5 min în apă curgătoare, iar după
fixare, filmul se consideră bine spălat, după ce a stat
cel puţin 30 min în apă curgătoare. Hîrtia fotografică
necesită o spălare intermediară, între revelare şi fixare
care de cele mai multe ori se face într-uri vas cu apă
care se schimbă din timp în timp, iar după fixare, se
ţine în apă curgătoare cel puţin 30 min, sau se schimbă
apa de l3 ori, la interval de 20 rnin. Rezultă d02 aici un
consum foarte mare de apă, care presupune existenţa
unei reţele de apă .curentă şi canalizare. Pentru un labo­
rator de fotoamator, o simplă chiuvetă cu robinet de
apă, este suficientă ; ori aceasta se găseşte în orice bucă­
tărie sau baie.
Dacă însă, se amenajează alte încăperi ca laborator
fotografic, atunci există două posibilităţi şi anume : cel
mai bine este să se monteze o chiuvetă cu legătură la
canalizare şi să se tragă o conductă de apă. In caz că acest
lucru din diferi'te motive nu se poate face, atunci se va
putea înlocui reţeaua de apă curentă cu vase cu apă
care se va schimba din timp în timp. In acest caz însă,
se va lucra în condiţii mai grele şi cu un randament mult
mai scăzut.

4. Aerisirea şi temperatura ambiantă

!n timpul lucrului în laborator, aerul se viciază des­

tul de repede, în primul rînd pentru că încăperile în
care se lucrează de obicei sînt mici şi închise din nece­
sităţi de camuflare. In al doilea rînd, aerul se viciază
datorită soluţiilor cu care se lucrează, şi care degaje
gaze ; în special soluţiile fixatoare degaje un miros în­
ţepător de bioxid de sulf. Datorită faptului că se lucrează
în spaţii mici şi închise, temperatura se ridică foarte
repede peste cea normală, influenţînd mai totdeauna în
rău, procesul de developare (mai ales în cazul filmelor).
p r irna sursă de căldură este însăşi omul care lucrează şi

35
care prin căldura corpului şi prin respiraţie produce o
atmosferă înăbuşitoare, mai ales vara. Dar �ea mai im­
portantă sursă de căldură, este aparatul de mărit care
fiind în general echipat cu becuri de 100 W şi funcţio­
nînd ore întregi, se încălzeşte ca o sobă. încăzind astfel
aerul din încăpere.
Pentru a asigura condiţii bune de lucru, laboratorul
trebuie să aibe asigurată posibilitatea de aerisire, mai
ales în cazul încăperilor foarte mici (boxe). ln încăperile
mari, vicierea şi mai ales încălzirea aerului se resimte
mai puţin datorită volumului mai mare al camerei.
In condiţiile de lucru ale unui fotoamator, aerisirea
laboratorului in timpul lucrului rămîne o problemă des­
chisă, care de obicei se rezolvă parţial, acceptîndu-se de
voie de nevoie, condiţii de lucru mai puţin comode. D e
obicei i n asemenea cazuri, s e preferă drept soluţie, opri­
rea temp<:>rară a lucrului şi deschiderea uşii sau ferestrei,
pentru un anumit timp.
Dacă posibilităţile locale permit am�najarea unor ori­
ficii de ventilaţie, se va avea grije ca ele să fie amenajate
astfel ca să nu pătrundă lumina. Bucătăriile şi băile în
locuinţele de construcţie recentă, au practicate grile de
ventilaţie, care într-o oarecare măsură răspund scopului.

5. Pardoseala rezistentă Ia umiditate

Deoarece în timpul lucrului pardoseala se poate stropi

c-u apă sau cu diferite soluţii, aceasta este bine să fie
protejată cu linoleum. Cele mai bune pardoseli. sînt cele
din mozaic sau cu covor P.V.C.

6. Respectarea normelor de tehnică a securităţii muncii

Fotoamatorul care vrea să-şi o rganizeze un laborator

fotografic, trebuie să cunoască de la început pPricolele
cărora trebuie să le facă faţă. Prelucrarea materialului
fotografic se face cu substanţe toxice, uneori extrem de
periculoase, pentru care trebuie să se ia măsuri speciale.
pentru a nu fi la îndemîna persoanelor care nu ştiu cum
să le mînuiască ; ele trebuie ferite în primul rînd de

36
copii. Toate substanţele chimice, precum şi soluţiile pre­
parate, trebuie să fie păstrate în ambalaje cu etichete
care să arate conţinutul şi să avertizeze pericolul ; depozi­
tarea lor se va face în dulapuri închise cu c!1eia.
Unele persoane pot fi sensibile la acţiunea directă
a soluţiilor de developare asupra pielei ; astfel metolul
poate provoca unor persoane cu pielea mai sensibilă, iri­
taţii la mîini. In general, manevrarea hîrtiei fotografice
şi a filmelor, se poate face astfel ca în timpul developării,
mîinile să nu fie în contact cu soluţiile ; însă în cazul
developi'irii hîrtiilor cu format mai mare de 1 8/24 cm,
evitarea contactului cu soluţiile este imposibilă ; o foto­
grafie 30/40 cm nu mai poate fi manevrată cu cleştele.
In astfel de situaţii, persoanele care au irit:iţii din cauza
soluţiilor de developare, trebuie. să lucreze cu mănuşi
de cauciuc.
O altă sursă de pericole. m ct i ales în laboratoarele
fotografice improvizate - caz foarte frecvimt Ia foto­
amatori - este curentul electric. Aceasta poate provoca
electrocutări foarte periculoase, dacă instalaţia electrică
nu este bine executată, şi mai ales izolată. !n general
fotograful are mîinile umede - mai ales dacă lucrează
hîrtie la format mare - umilditatea scade rezistenţa elec­
trică a pielii, la trecerea curentului electric. Dacă urr,:­
ditatea este provocată de soluţiile de developare care
conţin săruri, acestea sînt adevăraţi electroliţi. Pentru
evitarea accidentelor provocate de curentul electric, se
vor lua următoarele ·măsuri :
- pe cît posibil se vor folosi prize de curent cu
legătura la pămînt ;
- în primul rînd se va observa ca izolarea cordoane­
lor de alimentare, care leagă la reţeaua electrică dife­
ritele lămpi şi aparate, să fie în perfectă stare, fără
rupturi sau rosături ;
- legătura dintre cordoanele de alimentare şi ştekere
trebuie făcută astfel încît să nu rămînă în afară por­
ţiuni neizolate de conductori, sau să existe contacte ne­
izolate care să provoace scurtcircuit ;
- ştekerele trebuie să fie de bună calitate ; cele de­
fecte sau cu crăpături, vor fi înlocuite ;

37
 - cordoanele de alimentare izolate în cauciuc, vor
fi aşezate cit mai departe de băile de developare, iar în
timpul lucrului se va avea grije ca să nu fie stropite
cu apă, sau cu soluţii ;
- cînd se pune mîna pe părţi ale instalaţiei electrice
- de exemplu oînd se manevrează î ntrerupătoarele elec-
trice de la lămpi sau aparatul de mărit - aceasta tre­
buie să fie perfect uscată.
Se mai atrage atenţia ·asupra unor accidecite mărunte,
fără urmări prea grave, dar care provoacă pierderi ma­
teriale nedori:e. Ele se datoresc acţiunii soluţiilor de
developare asupra hainelor. Petele provocate de stropi­
rea hainelor cu soluţii de revelator sau fixator, provoacă
degradarea lor ; de aceea este bine ca în laborator să se
lucreze folosind un halat, iar în lipsa lui, o îmbrăcăminte
uzată care nu mai are altă în trebuinţare.

7. Respectarea unei anumite norme de lucru

Desfăşurarea lucrului în laboratorul fotografic se Iace

în condiţii mai grele, determinate de următoarde cauze :
- se lucrează într-un spaţiu destul ele restrîns ;
- fotograful este înconjurat de o serie întreagă de
utilaje şi ustensile pe care trebuie să le folosească alter­
nativ în timpul operaţiilor de developare ;
- clar cel mai mare neajuns, este provocat ele lumina
extrem de redusă de care cl �spune, sau chiar de întuneri­
cul total în care trebuie să execute anumite operaţii .
Datorită acestor împrejurăr i , fotograful este obligat
să-şi stabilească o anumită nol'mă ele lucru, să-şi creeze
anumite reguli şi deprinderi de lucru, să fie extrem de
ordonat nu numai în executarea operaţiilor, dar chiar şi
în aranjarea obiectelor de care urmează să se sernască.
Disciplina în lucru şi spiritul de ordine sînt un auxiliar
extrem de preţios pentru fotograf, pentru că pe lî ngă
faptul că-i uşurează munca, dar îl şi fereşte de pierderi
materiale. Pentru a ilustra aceasta, se d au doaă exemple :
se presupune că fotograful nu şi-·a stabilit ca normă de
lucru, ţiner€a în permanenţă a hîrtiei fotografice în cu­
tii închise, ci o lasă descoperită pe masă. În timpul lu­
crului, execută la aparatul de mărit o probă pentru sta-

38
bilirea timpului de expunere, o developează. f;i după fixare,
aprinde lumina albă pentru a vedea rezultntul, uitînd
că hîrtia fotografică este împrăştiată pe mac;ă. Rezulta­
tul este că zeci de coli de hîrtie se voalează. Astfel de
accidente sînt destul de frecvente la începători şi nici
autorul cărţii nu a fost scutit de asemenea necazuri.
Un alt caz în care consecinţele sînt mai grave este urmă­
torul : dacă sticlele cu soluţii nu se etichetează vizibil
şi nu se iau măsuri ca prin simplu pipăit să se ştie
dintr-o dată chiar în întuneric total pe ce sticlă s-a pu�
mîna, atunci se poate turna peste filmul care urmează
să fi developat, în loc de soluţia revelatoare, cea fixa­
toare consecinţa fiind distrugerea totală şi definitivă a
imaginilo r.
Manevrarea clişeelor sau a hîrtiilor fotografice cu
miinile murdare sau umede de substanţe chimice, Iasă
amprente pe clişeu care apar amplificate la mărit, sau
provoacă pete pe fotografii . Manevrarea neatentă a cli­
şeelor poate provoca zgîrieturi r:are le degradează.
Din cele ce s-a arătat, rezultă că munca în laboratorul
fotografic cere din partea fotografului în primul rînd cu­
răţenie, apoi spirit de ordine, disciplină în lucru şi sta­
bilirea de la început. a cîtorva n orme d� lucru, pe care
să nu le părăsească niciodată. Cu această ocazie, se dau
cîteva indicaţii practice, esenţiale şi indispensabile, ele
fiind completate în cursul capitolelor următoare :
1 ) Hîrtia fotografică se va scoate din plicuri sau
cutii, în cantitatea limitată de strictul necesar. Nu se
vor lăsa afară foi de hîrtie care nu sînt imediat necesare.
Protejarea hirtiei nefolosite trebuie să se facă în cele
mai bune condiţii, pentru a împiedica voalarea.
2) Sticla cu revelator, se va deosebi prin forma ei
de sticla cu fixator. De exemplu, una va fi rotundă, iar
alta pătrată ; pentru ca în momentul în care s-a pus
mîna pe sticlă, să se ştie despre eare sticlă este vorba.
3) Sticlele cu revelator şi fixator pentru hîrtie, vor
fi mai mari decît cele cu revelator şi �ixator pentru film,
şi de asemenea vor fi de forme diferite.
4) Sticlele cu revelator vor fi ac;tupate cu dopuri de
cauciuc, în timp ce sticlele pentru fi..-xatori vor fi astu­
pate cu dopuri de plută, sau cu dopurl de sticlă rodate.

39
 5) Sticlele vor fi etichetate indicîndu-se : conţinutul,
concentraţia soluţiei dacă este cazul, data dizolvării. De
asemenea borcanele vor fi şi ele etichetate.
6) Nu se pennite păstrarea sărurilor fotografice, în
pungi de hîriie.
7) Tăvile pentru developarea hîrtiilor, vor avea fie­
care o anumită destinaţie ; este bine ca destinaţia lor să
nu fie schimbată.
8) Aranjarea utilajelor şi a ustensilelor necesare de­
velopării, se va face aşa fel încît să respecte pe cît po­
sibil fluxul tehnologic şi să evite executarea unor miş­
cări sau deplasări inutile care provoacă pierderi de timp
şi de energie.

6. Praful în laboratorul fotografic

Una din problemele cele mai grele de rezolvat care

se pun fotoamatorului, este problema prafului. Acesta
intervine atît în procesul de developare a filmelor, cît
şi în timpul executării măririlor fotografice. Praful este
alcătuit dintr-o suspensie de particule materiale solide,
care sînt purtate prin atmosfera camerei de lucru de
către curenţii de aer din interior. După provenienţa
lor, particulele de praf se clasifică în două categorii şi
anume : praful de origină minerală, format prin măci­
narea · la dimensiuni foarte mici a particulelor de argilă,
cuarţ, mică etc„ cu ocazia traficului de pe arterele de
circulaţie ; aceste particule sînt aduse în ca5ă p e încăl­
ţăminte şi îmbrăcăminte, sau sînt antrenate d e vînturile
puternice şi introduse în casă prin rosturile şi crăpă­
turile de la uşi şi ferestre ; praful de origină textilă,
format de scamele care se desprind de pe ţesăturile de
bumbac sau lînă. Pulberile de origină minerală, avînd o
greutate specifică mare, se depun mult mai repede decît
scamele, care fiind extrem de uşoare, sînt antrenate de
cei mai neînsemnaţi curenţi de aer provocaţi de miş­
care, resipraţie, sau căldura degajată de aparatul de
mărit. Din această cauză scamele care formează praful
din încăperi, constituie un permanen t pericol, depunîn­
du-se pe filmele care stau la uscat sau depunînclu-se
p1:: sticlele ramelor port-clişeu din aparatul de mărit,

40
dînd defecte pe hîrtia fotografică, cu atît mai mari, cu
cît raportul de mărire este mai mare. Praful textil este
cu atit mai periculos, cu cit prin electrizarea clişeului
sau a sticlelor cu ocazia ştergerii lor de prc.f, aceste8
atrag şi mai m �1 l t scamele care circulă prin aer.
Pentru a se dun i nua pe cît posibil defectele oro­
vocate de praf, s-au imaginat num€roase procedee de
lucru, care fac parte din teh nica de laborator prop� iu­
zisă ; in ceea ce priveşte condiţiile care se impun la ::1me­
n ajarea laboratorului fotografic, se precizează că ·:a t:·,�­
bui să se elimine din încăpere materialele textile inu­
tile, precum !;ii draperiile şi perdPlele care sînt adevărate
colectoare de praf. Este de preforat ca podeaua labora­
torului să fie din mozaic sau acoperită cu un covor din
policlorură de vinil, linoleum, eventual parchet fără co­
v or. In general covorul Pste un bun g�nerator de praf.
Imbrăcămintea folosită, halatele, vor fi confecţionate din
materiale care nu se scămoşează uşor.
Aceste precauţii, care la prima vedere pot părea exa­
gerate, vor evita multe neajunsuri, mai ales celor care
lucrează clişee de format Leica, în care caz tehnica de
laborator trebuie să fie ireproşabilă, altfel cde mai mici
firişoare de praf, - la măririle puternice necesare for­
matului 30/40 cm, apar pe fotografie sub formă de de­
kcte destul ele greu de retuşat.

9. Muştele în laboratorul fotografic

Oricît ar părea de curios la prima vedere, totuşi i n

laboratorul fotografic, musca poate provoca n eajunsuri
uneori destul de mari. Se ştie că musca este atrasă de
lumina albă ; in timpul expunerii hîrtiei fotografi ce la
aparatul de mărit, musca este atrasă de fascicolul de
lumină, se aşează pe hîrtia fotografică şi dacă nu este
observată şi gonită la timp, pe locul unde a stat rezultă
o pată subexpusă, sau chiar neexpusă. Dacă acest n ea­
juns se înlătură cu uşurinţă fiind suficient un minim
de atenţie, mai neplăcut este cînd în timpul expunerii,
musca intră în cutia de lumină a aparatului de mărit
prin găurile de aerisire şi se aşează pe clişeu. In acest
caz trebuie oprit lucrul, desfăcută cutia de lumină pen-

41
tru a ieşi musca, hîrti:3. fotografică trebuie inlocuită cu
alta şi lucrul luat de la început.
Cel mai grav accident provocat de muscă, este mîn­
carea gelatinei filmelor puse ia uscat. Se pare că gela­
tina filmelor este un aliment foeirte apreci::i.t de muşte
care se aşează pe filmul pus la uscat şi provoacă în
gelatină giiuri de circa 1 mm .
Trebuie spus cu această ocazie că musca nu sesizează
pericolele cind se află în lumină roşie ; astfel se observă
că nu zboară, chiar la agitarea mîinii î n imedh tă apro­
piere, uneori este atît de insensibilă, încît poat1• li prinsă
cu mina. Numeroase observaţii personale făcute în la­
boratorul fotografic asupra comportării muştelor în lu­
mină roşie-rubinie, îndreptăţesc să bănuim, că musca
nu percepe lumina roşie.
Din cele ce s-a arătat, rezultă că este bine să se
ia măsuri pentru îndepărtarea muştelor, atunci cînd se
procedează la amenajarea sau improvizarea unui labo­
rator fotografic, în camere a căror destinaţie principală
constituie puncte de atracţie pentru muşte, cum este de
exemplu, cazul bucătăriilor.
Planşa 4. Gabriel.
:Foto. lng. A. Bubuie.o)
 Capitolul

Ulilajul necesar unui laborator

de fotoamator

Utilajul unui laborator fotografic este foarte complex

şi în general se poate clasifica în două categorii : utila j
n ccesax prelucrării materialului negativ, şi utilaj nece­
sar prelucrării materialului pozitiv (copii şi măriri foto­
grafice). Prezentarea utilajuluÎ se va face ţinînd sP.ama
de această clasificare, deşi ea nu este prea riguroasă,
deoarece unele utilaje pot servi atît la procesul po zitiv
cît şi la cel negativ. In asemenea cazuri, utila j ul res­
pectiv va fi încadrat în categoria căreia aparţine î n
principal, c u o singură excepţie ş i anume lampa d2 la­
borator, care foloseşte în egală măsură atît la develo­
parea filmelor cît şi a hirtiilor fotografice.
Lampa de laborator serveşte la iluminarea cu lumină
inactinică, a l aboratorului fotografic. Iluminarea labora­
torului fotografic se poate realiza în două moduri : cu
aj utorul unor becuri din sticlă colorată care se montează
in corpuri de iluminat obişnuite fixate în perete sau ta­
van şi cu becuri obişnuite pentru lumină albă montate
în corpuri speciale de ilum i nat - numit€ lămpi de
laborator - care au posibilitale:i ata�ării unor filtre
colorate, potrivit cu lumina pe care vrem să o obţint>m.
Becurile colorate au avantaj ul că elim ină lampa de la­
borator, dar au următoarele dcsavantaje : nu se găsesc
totdeauna pe piaţă ; în caz de ardere, nu se mai poate
continua lucrul, din care cauză, în cazul folosirii becu­
rilor, se recomandă să existe C'C] puţin un bec de re­
zervă. Lămpile de laborator au desavantaj ul că repre­
zi ntă o piesă în plus, sînt mai .::: o stisitoare, dar au ur­
mătoarele avantaj e hotărîtoare : cu o singură lampă se

44
pot obţine mai multe lwnini, după filtrul care se ata­
şează ; dacă filtrul se sparge, se poate repara provizoriu
prin lipirea cu benzi de hîrtie şi se mai poate folosi pînă
la procurarea altui filtru ; dacă becul se arde, el se în­
locuieşte cu alt bec care se găseşte oricînd pe piaţă,
fiind bec obişnuit pentru lumină albă.
In principiu , o lampă de laborator constă dintr-o cu­
tie din tablă, care are fixat un bec cu întrerupător, pe
unul din pereţii laterali. Peretele din faţă are o ramă în
care se introduc filtrele colorate. Lampa se construieşte
în două variante şi anwne : pentru agăţarea pe perete
sau pentru aşezarea pe masă (fig. 3 şi 4).

Fig. 3. Lampă de laborator, de Fig. 4. Lampă de laborator, de

perete. masă, cu filtrul scos.

Filtrele lămpilor de laborator se construies::: fie din

sticlă colorată în toată masa ei fie din două plăci din
sticlă între care se găseşte un strat de gelatină colorată ;
primele sînt mult mai scumpe, cele cu gelatină sînt mai
ieftine, dar trebuie ferite d e încălziri prea puternice pen­
tru ca să nu se topească gelatina. Filtrele lămpilor de la­
borator, sînt fabricate pentru a fi folosite cu becuri de
1 5 W la distanţă obişnuită de lucru de circa 50-70 cm.
Dacă nu se pot procura becuri de 15 W, s .: pot folosi
becuri de 25 W dar se va mări di.stanţa de lucru, eventual
se va atenua lumina introducîndu-se in �utie o hîrtie
albă sau colorată. In acest caz este bine ca să se facă

45
u probă a lămpii pentru a se vedea dacă nu voalează.
Proba lămpii de laborator de exemplu pentru liîrtie
se face în felul următor (pentru film se face în mod ana­
log) : se ia o bucată de hîrtie fotografică de sensibilitate
maximă -- de exemplu bromură normală la mărimea -·

de circa 3-6 cm ; se acoperă o jumătate de hîrtie (even­

tual se înfăşoară în hîrtie neagră) lăsîndu-se liberă cea­
laltă jumatate, apoi se expune la lumina lămpii de labo­
rator, ţinîndu-se cu gelatina spre lampă, la circa G0--
70 cm d�stanţă . Durata expunerii va fi de circa 8-10 min ;
ţinînd seama de faptul că în mod normal, hîrtia foto­
grafică nu se ţine în lumina lămpii mai mult de circa
4-5 min rezultă prin timpul dublu de expunere, un

Fig. 5. Lamp(1 de laboralor, fol o s i l [1 şi ca lamp(1

pentru reproducere (se observă fillrul,cu t•cranul
d e carlon pentru acoperirea supraf P \ ei libere
a l ă m p i i , care depăşeşte suprafaţa fillrului).

coeficient de siguranţă foarte acoperitor. Se developează

hîrtia folosind un revelator energic, ţi nînd hî rtia în re­
velator un timp mai lung de 3 ori ca cel normal, adică
circa 6-8 min. După spălarea finală, se cercetează hîr­
tia în lumină albă (preferabil în lumina d i rec tă a soa­
relui) ; dacă în aceste condiţii nu se observă n ici o difc: -

46
renţă de tonalitate între porţiunea liberă şi cea acope­
rită a hîrtiei, atunci se consideră că filtrul nu voalează.
Filtrele necesare unui laborator fotografic sînt ur­
mătoarele : roşu-rubiniu, pentru filmele izocrome ; verde-

Bec f5W li
li
li
li
li
li
funddublu li
,,

• 'titru inler6chim6a6i/

b
Fig. G . Lamp'.i de l a b orator confecţionată din tr-o cutie
de conserve.

47
închis pentru filmele pancromatice de 1 8 ° DIN eventual
22° DIN ; galben-verzui )tip Agfa 1 1 3 D) pentru hirtia fo­
tografică. Aceste filtre pot fi improvizate de fotoamatori
cu ajutorul celofanului colorat şi foilor de calc vopsite cu
coloranţi obişnuiţi pentru textile.
Filtrul se obţine prin suprapunerea mai multor foi
pînă se obţine intensitatea şi culoarea care nu provoacă
voalarea, făcîndu-se in prealabil proba cum s-a arătat
anterior. In fig. 5 se arată o lampă de laborator cu două
becuri, care foloseşte şi ca lampă de reproduceri, în care
caz sînt necesare două lămpi de acelaş tip. Deoarece
rama lămpii este mai mare ca filtrul, porţiunea liberă se
acoperă cu un ecran opac improvizat din car!:on. în
fig. 6, a se arată schiţa unei lămpi de laborator realizată
dintr-o cutie de conserve, cu filtru improvizat ciin hîrtie
rle calc vopsit, iar în fig. 6, b imaginea ei, lampa fiind
folosită cu bec de 15 W la developarea filmelor de 1 8 °
DIN ş i c u anumite precauţii ş i la cele d e 2 2 ° DIN.

1. Utilajul necesar procesului negativ

a. Tancuri de deve l opare. Tancurile de developare re­

prezintă utilajul cel mai important şi mai necesar pentru
developarea filmelor. Dacă filmele 6/9 cm se pot deve­
lopa fiind ţinute în mină şi plimbate prin soluţie, în
schimb filmele Leica fiind mult mai lungi manevrarea
lor este extrem de greoaie. Nu se recomandă developa­
rea filmelor în acest fel, pentru că pot apare sgîrieturi pe
film şi se risipeşte solutia, care murdăreşte mâsa pe care
se lucrează, operaţia este greoaie şi trebuie executată
la lumină potrivită, dată de lampa de laborator, care
uneori este extrem de slabă, existînd şi riscul de a plimba
filmul prin aer în loc să fie trecut prin soluţie.
Avantajele tancurilor de developare sînt numeroase,
incontestabile şi fac din ele un auxiliar extrem de pre­
ţios. Principalele avantaje ale tancurilor de developare
sînt următoarele :
- permit prelucrarea filmelor în lumină albă, deoa­
rece în tot timpul developării, filmul este închis în inte­
riorul tancului ;

48
 - elimină în mare măsură posibilităţile de sgmere
a filmului, d eoarece stratul fotosensibil nu vine în atin­
:{ere cu mîna sau cu obiecte care l-ar putea de t eri o ra ;
- permite la nevoie controlul operaţiilor de develo­
pare, deoarece după stingerea lum i nii albe şi a prind erea
celei corespunzătoare filmului, acesta se poate scoa te din
tanc şi o bser v a la capătul lui liber ;
- tancurile cu bandă tLp Co rex, p ermit d evel op are a
a două filme deodată, aceasta însă, numai în cazul fil­
melor de 35 mm lăţime (filme Leica).
In principiu, un tanc de developare este .constituit din­
tr-un vas cilindric, prevăzut cu un capac amenajat ast­
fel ca să nu p ermită pătrunderea luminii în interior. In
vas se i ntroduce o piesă care poartă filmul aşezat în
formă de spirală. Această piesă port-film , are un ax care
iese din tanc, printr-un ori f iciu central al capacului.
Axul piesei port-mm este tubular, iar piesa po rt-·f ilm
se reazemă. pe un suport de pe fundul vasului, care per­
mite circulaţia lichidului introdus prin interiorul axului.
Vasul are un cioc prin care l i ch i du l poate curge afară,
chiar dacă este acoperit cu capacul.
D upă cum este construită piesa port-film , tancurile
se îm part în două categorii : cu spirală şi cu bandă Corex.
Tancurile cu spirală -- simplă sau dublă -- au piesa
port-film alcătuită dintr-un ax cu două discuri spiralate
fie amîndouă, fie numai unul din ele. Intre at:este discuri
se introdu ce filmul care este forţat de spirale să stea
în spirală, cu spirele d i sta nţa te cu circa 2 mm pentru
a permite lichidului să circule în vo ie . Unele tancuri cu
spirală au discurile mobile , permiţînd rotirea sub un
anumit ungh i şi un sis tem de bile asemănător sistC:'mu­
lui de frînă torpedo. Prin mişcarea alternativă a discu­
rilor, filmul se introduce în spirală. Există discuri s pi rale
din material incolor transparent, care permit sol ar i zare a
filmelor color sub apă.
Tancurile cu spirală, au următorul desavantaj ; după
developarea unui film, trebuie uscat perfect, al tfel nu
se p oate introduce filmul următor, ori uscarea spiralelor
nu se poate face decît cu mare greutate, datorit:'.1 sp<lţiilor
foarte î nguste în care se adună apa şi unde nu se poate
şterge cu cîrpa. Datorită acestui n eaju ns, ele sînt mai

49
puţin căutate ; de altfel nu permit developarea a două
filme în acelaş timp.
Tancul cu bandă Corex tip Triplex este cel mai bun,
deoarece prezintă următoarele avantaje :
- permite developarea a trei tipuri de filme cu ur­
mătoarele lăţimi : 35 mm (Leica) ; 45 mm (4,5/6 cm) şi
60 mm (6/9) ;
- în cazul filmelor de 35 mm, se pot developa două
filme în acelaşi timp.
- se poate şterge foarte uşor astfel că se poate refo­
losi în foarte scurt timp.
Tancul cu bandă Corex tip Triplex, are piesa port­
film alcătuită din două discuri găurite, dintre care unul
t>ste solidar cu axul tubular, iar celălalt iiber pe ax dar
avînd posibilitatea să se fixeze în trei poziţii - de unde
derivă numdE: Triplex - con::spunzătoare celor trei lă­
ţimi de film amintite. Între discuri
se poate prinde de ax, prin in­
termediul unei lame care presea­
ză pe ax, o bandă de material
plastic, care are pe margini mici
umflături care se alternează pe o
faţă şi pe cealaltă. Aceste umflă­
turi ţin spirele filmului distanţate
de spirele benzii şi permit circu­
laţia lichid ului. Există trei lăţimi
d2 benzi, după filmul care se lu­
crează. Capătul liber al benzi·i, are
un sistem de fixare format din­
tr-o lamă din material plastic în­
doită la capete, care prinde banda
de cele două discuri s i se fixează
prin arcuire, as tfel � ă împiedică
derularea filmului.
In fig. 7 se arată tancul Tri­
Fig. 7. Păr\ilc componente
ale tancului Triplex cu plex, cu toate pieselr;� demontate.
bandă Corcx. Indiferent de tipul lor, toate tancu­
rile au piesele confecţionate din
ebonită sau materiale plastice, astfel că nu sint atacate
de substanţele chimice cu care se lucrează. Se recomandă

50
ca imediat după folosire, să fie şterse bine de apă, iar
banda rlupă ce a fost ştearsă, să fie pusă la uscat pe o
sfoară întinsă, întrucît prin ştergere cu cîrpa nu se poate
lua apa care se află în concavităţile umflăturilor.
b. CJeme pentru agăţarea fi!melor sau clişeelor. După
spălarea finală, filmele sau clişeele individuale trebuie
să fie puse la uscat ; pentru aceasta ele se suspendă pe
sfori întinse prin intermediul unor cleme confecţionate·
din metal inoxidabil, sau material plastic. P2ntrn ca fil­
mul să nu se răsucească în timpul uscării, se obişnuieşte-

b
Fig. 8. Cleme :
a -- pentru o.�;\.ţarc a filmelor I& uscat {sus clema ce.re sustine
f i l m u l . j o ; clema ce.re î n t i nde filmul prin greutatea. protirie) ;
b - pentru agil.;at bucMI de filme.

51
ca la capătul lui inferior să se agaţe o altă clemă care
are funcţia de greutate.
In fig. 8 se arată două tipuri de cleme şi anume :
clemă pentru filme şi clemă pentru agăţat clişee indi­
viduale (bucăţi de filme, filmpack sau planfilm). In fig. 9

Fig. 9. Rastel de lemn pentru uscat plăci

fotografice.

se arată un rastel din lemn, pentru uscarea plăcilor foto­

grafice. Clemele pot fi înlocuite foarte bine prin cîrlige
de rufe, din lemn sau din m aterial plastic.
c. Dulapuri de uscare cu aer cald. Deşi nu constituie
un utilaj accesibil fotoamatorului, totuşi se menţionează
cu scopul ele a informa cititorul despre progresele rea­
lizate în acest domeniu. Dulapul de uscare este un dulap
metalic cu închidere etanşe, în care se agaţă filmele pen­
tru a fi uscate. Dulapul este prevăzut cu un sistem de ven­
tilaţie cu aer cald, format dintr-un ventilator, o rezistenţă
-electrică care încălzeşte acrul şi un filtru de praf. Tem­
peratura este menţinută la un anumit nivel optim pentru
uscarea filmelor.
Dulapul de uscare (fig. 10) are următoarele avantaje :
- productivitate mare prin posibilitatea înmagazinării
unui număr m are de filme şi a unui timp de uscare
foarte scurt (circa 20-30 min, faţă de 4--5 ore la us­
carea ob işnuită) ;
-- priri trecerea aerul11i prin filtru, se evită depune­
rea prafului pc film.

52
 Dulapul de uscare fiind un utilaj costisitor şi care
ocupă mult spaţiu, nu este accesibil fotoamatorului, el
fiind foarte util numai pentru laboratoarele fotografice
profesionale, din cadrul în­
treprinderilor sau instituţii­
lor cu ateliere fotografice.
De multe ori fotoamato­
rul este pus în situaţia de a
developa nu filme întregi, ci
bucăţi de filme (în număr
mic) sau bucăţi de filmpack
sau planfilm. In acest caz
devefoparea, care nu se mai
poate executa în tancuri, se
face in tăvi de developare de
o mărime potrivită cu mă­
rimea clişeului care se lu­
crează. Vor fi necesare patru
tăvi şi anume pe11tru : reve­
lator, spălarea intermediară,
fixator şi spălarea finală. De­
oarece tăvile de developare :
sînt caracteristice procesului
pozitiv, vor fi tratate mai pe
l arg la acei capitol : iar in !
ceea ce priveşte folosirea �
lor in procesul negativ, se �
precizează numai, că ele nu ·
sint absolut necesare, putînd
fi înlocuite foarte bine cu �
farfurii adînci sau castroane
Fig. 1 0. Dulap p �n lru uscat filme.
de porţelan.

:2 . Utilajul necesar procesului pozitiv

a. Aparatul de copiat. Rama de copiat. Pentru copie­

Tea negativelor se foloseşte fie aparatul de copiat, fie
rama de copiat.
Aparatul de .copiat este un u tilaj mai scump - fiind
de o construcţie mai complicată, - şi se foloseşte de
obicei pentru copierea negativelor de format mare, In

53
laboratoarele profesionale. Rama de copiat este un
utilaj extrem de simplu şi prin aceasta foarte ieftin
care poate fi folosit cu succes de fotoamatori.
Executarea copiilor fotografice este caract\�ristică cli­
şeelor de format mare, cel puţin 6/9 cm, sub această mă­
rime de clişeu, copiile încep să fie greu de vizionat
imaginea fiind prea mică.
Aparatul de copiat (fig. 1 1 ) este alcătuit în principiu,
dintr-o cutJ.e în care se găsesc două becuri : unul cu
lumină albă pentru ex­
punerea h îrtici fotogra­
fice şi unul cu lumină
roşie deschis, pentru lu­
mina inactinică n ece­
sară în timpul potri·vi­
rii în aparat a hîrtiei şi
a clişeului. Legăturile
electrice sînt astfel rea­
lizat€ încît prin aprin­
derea luminii albe, se
stinge cea roşie şi in­
vers. Peretele superior
al cutiei este format din
două plăci de sticlă, a­
şezate la ciţiva centi-
Fig. 1 1 . Schiţa unui aparat de copiat. metri distanţă. Placa de
sticlă inferioară este din
sticlă mată sau opală şi serveşte la uniformizarea lu­
minii ; placa superioară este făcută din sticlă clară şi
serveşte drept suport pentru hîrtie şi clişeu, aşezate
astfel încît să stea cu gelatinele faţă în faţă, iar clişeul
să fie sub hîrtie. Deasupra se aşează o placă de pre­
siune, care are pe faţa inferioară, un strat de pîslă.
Rolul acestei plăci este să ţină hîrtia strîns presată d e
clişeu, pentru a nu apare neclarităţ i p e fotografie. Pre­
sarea plăcii de presiune se face cu un sistem de arcuri.
Locaşul in care se aşează clişeul şi hîrtia, au dimensiu­
nile astfel alese, încît să formeze margini alb2 la foto­
grafie. Unele aparate perfecţiona te au un sistem de
cursori metalici, care prin reglare dau fotografiei atît
formatul dorit, cît şi marginile albe. Există diferit� ti-

54
puri de aparate de copiat, care merg de la formate mai
mici şi mai simple pentru uzul fotoamatorilor, pînă la
aparate mari destul de complicate, pentru uzul labora­
toarelor profesionale. ln fig. 12 şi 1 3 se pot vedea două
tipuri perfecţionate de aparate de copiat.

Fig. 12. Aparat de copiat pentru clişee

format 1 8 /2·1 cm.

Rama de copiat este specifică fotoamatorului. Ea este

alcătuită dintr-o ramă de lemn cu dimensiuni interioare
astfel alese, încît să asigure fotografiei, margini albe.
Rama .are un loc� în care se aşează un geam clar, fără
zgîrieturi sau bule de aer, de exemplu o placă fotogra­
fică, căreia i s-a curăţat gelatina înmuiată în prealabil
în apă ca1dă cît suportă mîna. În acelaşi locaş intră şi
placa de presiune, formată din <louă jumătăţi, articulate
cu balamale. Pentru a se asigura contactul strîns între
hîrtie şi clişeu, placa de presiune este prevăzută cu o
bucată de pîslă, iar fixarea ei se face cu ajutorul unor
lame de metal arcuit, care prin elasticitatea lor, presează

55
placa. Lamele sînt prinse de cele două laturi lungi ale
ramei prin intermediul unor şuruburi de lemn sau cuie,
în j urul cărora pot să se rotească. I n fig. 14, se arată
o astfel de ramă de copiat, pentru clişee d 2 format
9/1 2 cm. Pentru fiecare format de clişeu, există o ramă
anumită ; unele rame de format mare au măşti de dife­
rite formate pentru clişee de alte dimensiuni (mai mici).
Marele dezavantaj al aparatelor de copiat - în afară
de preţul lor ridicat şi de spaţiul mare pe care-l ocupă
- este faptul că necesită un bec roşu care în caz de
ardere, face aparatul inutilizabil. Din această cauză sînt
necesare cîteva becuri de rezervă.

Fig. 1 3. Aparat d e copiat pentru labora loare profe­

sionale.

56
 Rama de copiat permite lucrul la lumina lămpii de
laborator, expunerea se face la orice bec obLşnuit cu lu­
mină albă ; ea este simplă, ieftină şi ocupă un spaţiu redus,
de aceea este foarte potrivită pentru fotoamator.

Fig. 1 4 . Rama de copiat cu m ă ş ti de diferite dimensiuni.

b. Aparatul de mărit. Cel mai important utilaj din

laboratorul fotografic este aparatul de mărit. El serveşte
în general, la executarea măririlor fotografice, dar se
poate folosi şi la executări de pozitive la aceeaşi scară
de mărime cu a clişeului, înlocuind aparatul .:;au rama
de c opiat, şi chiar la micşorări de clişee. Aparatul de
mărit poate Ii adaptat şi ca aparat de reproducere sau
ca aparat de proiecţie. El este de obicei conceput şi rea­
lizat ca să lucreze clişee de mai multe dimensiuni ; de
asemenea poate fi construit pentru folosire staţionară
(într-un laborator anume), sau portabil (numai pentru
filme de 35 mm) în care caz se poate transporta foarte
uşor. 1 n principiu, un aparat de mărit se compune din
următoarele părţi principale :
- o cutie de lumină cu o sursă de lumină (un bec
electric) ;
- o ramă port-clişeu în care se fixează clişeul de
mărit ;

57
 - un obiectiv fotografic, montat astfel încît să se
poată varia distanţa de la el la clişeu, pentru punerea
la punct a imaginii ; aceasta se realizează cu dispozitive
cu cilindri telescopici cu m işcare helicoidală, sau cu
burdufe cum este cazul în
C E d mai mare parte a apa­

ratelor de mărit ;
- un suport care sus­
ţine întreg complexul for­
mat din cutia de lumină,
rama port-clişeu, obiectiv
fotografic şi care permite
variaţia distanţei de la
I
obiectiv la o planşetă pe
care se fixează hîrtia fo­
tografică, pentru proiec­
tarea im aginii clişeului la
scara aleasă. Aparatul de
mărit permite ca prin va­
rierea celor două distan- ·
ţe (de la clişeu la obiectiv
şi de la obiectiv la hîrtie)
să se obţirLă imagini clare,
la diferite scări, dacă a­
ceste distanţe sînt astfel
alese, încît să satisfacă re­
laţiile metrice fundamen-·
Fig. 1 5 . Schiţa unui aparat ele mărit,
tale din optica geometrică.
ln poziţia ele lucru verticală cu lumină Operaţia prin care se ob­
dirijată : ţine o imagine clară a cli­
1 - bec clar : 2 - condensor dublu.
şeului proiectată pe hîr-
Ue, se numeşte „punere
la punct". În fig. 15 este arătată schiţa unui aparat de
mărit. Aparatele de mărit se construiesc în foarte multe
tipuri, avînd fiecare avantajele şi desavantajele lor.
Clasificarea aparatelor de mărit, se face după nume­
roase criterii, dintre care se vor arăta cele mai impor­
tante.
După poziţia de lucru, aparatele de mărit pot fi ori­
zontale sau verticale, avînd următoarele caracteristici :
aparatele orizontale permit măr.fri mult mai mari ca cele

58
verticale (se folosesc la aşa numita „gigantografie" adică
fotografii d� dimensiuni foarte mari) dar ocupă un spa­
ţiu mult mai mare ; de asemenea sînt mai adecvate ne­
gativelor de format mare (peste 9/1 2) decît cele verti-

____- ·

Fig. 1 6. Schiţa unui aparat de mărit, în poziţia de lucru orizontală :

I - obiectiv : 2 - condensor : 3 - ramii port-cl işeu ; 4 - bec; 5 şi 6 - burduf ;
7 - ecran d e proiecţi e ; 8 - cutie d e lumină.

cale. Apa.ratele verticale ocupă un spaţiu mai redus, per­

mit măriri în g eneral pînă la dimensiuni de 50/60 cm
(după mărimea clişeului). Aparatele de mărit orizontale
(fig. 1 6) sînt foarte puţin răspîndite şi se folosesc nu­
mai ÎJ1 laboratoare mari, cu lucrări de strictă specia­
litate ; aparatele de mărit verticale, sînt cele mai nume­
roase, servind atît în laboratoare profesionale, cit mai
ales amatorilor.
După sursa de lumină, aparatele de mărit se cla­
sifică în următoarele tipuri :
1) Aparatele de mărit cu lumniă dirijată au sursa de
lumină formată dintr-un bec clar, eventual un bec de
proiecţie cu oglindă parabolică şi un conde!1sor dublu
aşezat i mediat deasupra rame� port-clişeu. Condensorul
dublu este numit astfel, pentru că este format dintr-un
sistem acromatic de două lentile planconvexe aşezate cu
convexităţile faţă în faţă - realizîndu-se astfel o co­
rectare a aberaţiilor cromatice -- prinse arnindouă într-o
montură metalică. Condensorul se găseşte a.7ezat în in­
teriorul cutiei de lumină, între clişeu şi bec ; poziţia lui
şi razele de curbură ale lenti'lelor (aceleaşi pentru ambele
lentile) sînt aşa fel alese, incit în timpul lucrului, pen­
tru un anumit clişeu şi pentru măriri uzuale, imaginea

59
filamentului becului să se formeze aproximativ în drep­
tul obiectivului. Rolul condensorului este ca pe de o
parte să real izeze uniformitatea iluminării pe întreaga
suprafaţă a clişeului, i ar pe de altă parte, să realizeze
o concentrare a fluxului luminos pe clişeu.
Caracteristicile luminii dirijate sînt următoarele : în
primul rind o intensitate luminoasă foarte mare, apoi o
lumină foarte dură care permite imagini fotografice foarte
clare.
Aparatele ele mărit cu lumină dirij ată au următoarele
avantaje :
- datorită intensităţii luminoase foarte mari, nece­
sită timpi de expunere foarte scurţi ;
- datorită luminii dirijate, imaginile obţinute au ma­
ximum de claritate ; imaginile au contrastul maxim.
Aceste aparate au însă şi următoarele dezavantaje :
- scot in evidenţă cele mai neînsemn a te defecte ale
clişeului ca : zgîrieturi pe dosul filmului, fire <le praf,
amprente etc., din care cauză pretind o tehnică de la­
borator perfectă şi totodată retuşul pe pozitiv ;
- dau imagini prea dure, cu contrast prea puternic,
care mai ales în fotografia artistică reprezintă mai mult
un defect decît o calitate.
2) Aparatele de mărit cu lumină diiuză (fig. 1 7) au
sursa de lumină formată dintr-un bec clar eventual mat
şi o placă de sticlă opală sau opalină aşezată deasupra
şi în imediata apropiere a ramei port-clişeu. Rolul gea­
mului opal este să uniformizeze lumina pe clişeu, ceea
ce este destul de greu de realizat, mai ales în cazul cli­
şeelor mari, unde uneori este necesară o cutie de lumină
cu mai multe becuri.
Caracteristica principală a luminii difuze, este că ea
are o duritate minimă ; este o lumină „moale".
Aparatele de mărit cu lumină diiuză, au următoarele
avantaje :
- datorită difuziei luminii prin geamul opal, defec­
tele clişeului chiar dacă sînt numeroase, la mărire nu
mai :ipar ;
- dau imagini cu tonuri foarte numeroase, contras­
tul imaginii fiind foarte mic, imagini „moi".

60
 Aceste aparate au însă şi următoarele dezavantaje :
- datorită absorbţiei foarte puternice a luminii de
către geamul opal, intensitatea luminoasă este foarte sla­
bă, ceea cc conduce la timpi de
expunere foarte lungi, mai ales
la măriri mari ;
- imaginile obţinute sînt foar­
te moi, ceea ce nu este de dorit
totdeauna.
3) Aparatele de mărit cu lu- 2
mină combinată realizează un
compromis în ceea ce priveşte ca­
lităţ.ile şi defectele primelor două
tipuri.
Aparatul de mărit cu lumină 3
combinată, este de fapt un aparat
cu lumină dirijată, la care se a­
daugă un geam mat pe condensor.
Există două variante pe ntru obţi­
nerea luminii combinate şi anume :
sau se foloseşte un bec opal şi un
condensor dublu, sau un bec clar
şi un geam mat pe condensor. Deşi Fig. 1 7 . Schiţa unui aparat
d e mărit, ln poziţie de lu-
există unele mici de os ebiri cali -
cru verticală, cu luminii.
tative între aceste două variante difuză :
totuşi ele sînt prea mici pentru 1 bec ; 2 - geam opal ; 3 ramii.
- -

a justifica necesitatea unei sub- port-cUşeu ; 4

- obiectiv.

clasificări, aşa că aceste două va-

riante vor fi considerate ca alcătuind un singur tip cu
aceleaşi proprietăţi.
In fig. 18 se arată schiţa unui aparat de mărit verti­
cal cu lumină combinată. Din punct de vedere al tipului
de lumină, aparatele de mărit cu lumină combinată sînt
cele mai avantajoase, deoarece pe de o parte întrunesc
calităţile luminii dirijate şi difuze, iar pe de altă parte,
neajunsurile lor sînt în mare măsură atenuate ; din aceste
motive, marea majoritate a aparatelor de măiit, atît pro­
fesionale, cît şi pentru uzul amatorilor, au adoptat lu­
mina combinată. De altfel, aparatul de mărit cu lumină
combinată se poate transforma în aparat cu lumină diri-

61
jată prin eliminarea geamului mat sau în aparat cu lu­
mină difuză, prin scoaterea condensorului (fig. 1 9).
După sistemuL de punere La punct a imaginei, apara­
tele de mărit se clasifică în următoarele tipuri :
1 ) A p aratele cu punere la punct
manuală reaiizează pun�rea la punct
I în felul următor : se ridică sau cu­
boară întreg aparatul pe coloana
2 care-l susţine, pentru a se obţine mă­
rire a la dimensiunea necesară, după
care se variază distanţa dintre obiec­
tiv şi clişeu, astfel ca imaginea
să dev ină clară. De fapt aceste
operaţii se execută concomitent prin
tatonare, man.evrarea făcîndu-se ma­
nual.
r)peraţia de pun erE' la punct ma­
nuală, este greoaie mai ales la apa­
G ratele de format mare, unde trebuie
susţinută cu mîna, toată greutatea
aparatului. Pentru uşurarea opera­
ţiei, unele aparate de format mai
mare - de exemplu 6/9 sau 9/1 2
- au u n sistem d e arcuri care pre­
iau o pa rt e din greutatea aparatu­
lui ; altele au contragreutăţi legate
de aparat p ri ntr un cablu care trece
-

peste un scripete aşpzat în capul

Fig. 1 8 . Schiţa ap ara­
tului de mărit cu lumină
combinată :
1 - cutie ele lumină; 2 - bec
coloanf'i de susţinere (în special la
aparate de format mai mare de 9/12).
Contragreutatea echilibrează greu­
tatea apar atu lui şi face mane­
.

-clar ; 3 - geam mat : 4 - con­

densor dublu ; 5 - ramii. port­
vrarea mai uşoară şi mai rapidă. Pen­
clişeu ; 6-burduf ; 7 - obiectlv. tru aparatele de format 24/36 mm
pină la 6/9 cm, care sînt şi cele mai
răspîndite, s-a adoptat sistemul de m a nev rare a apara­
tului pe coloana verticală, fie cu roată dinţată şi crema­
lieră, fie cu roţie de fricţiune care prin demultiplicarea
mişcării reduc efortul de ridicare, dar au dezavantajul
că necesită un timp mai lung de manevrare.

62
 Acelaşi sistem de roată dinţată şi cremalieră, sau
roată cu fricţiune, este adoptat şi la manevrarea obiecti­
vului, pentru punerea la punct a imaginei. Aparatele de
mărit pentru formatul Letca, fiind uşoare, au un sistem

Lumină difuză luminii dirfjala Lumimicombinatr

Fig. 19. Scheme arătind modurile de iluminare a clişeelor, în

aparatele de mări t .

de manevrare mult mai simplu, alcătuit dintr-o frînă cu

arc, care fixează aparatul pe coloană. Prin apăsarea
unei pîrghii, se decuplează frîna, aparatul putînd fi miş­
cat pe coloană. Un alt sistem simplu pentru astfel de
aparate este acela format dintr-o brăţară secţionată,
care îmbracă coloana de susţinere. Un şurub de strîn­
gere face ca brăţara să se blocheze pe coloană, sau să se
slăbească strîngerea pentru oa să poată circula pe co­
loană. Acest sistem de prindere şi manevrare este foarte
răspîndit la aparatele portabile în valiză.
2) Aparatele cu punere la punct semiautomată se folo­
sesc pentru uşurarea punerii la punct a imaginii. Pentru
anumite rapoarte de mărire, aceste aparate au coloana
de susţinere şi tija care susţine piesa port-obiectiv, gra-

63
date şi marcate cu numere. La o anumită mărire ccres­
punde un anumit număr pe coloana de susţinere ş: unul
corespunzător, pe tija piesei port-obiectiv. Aşezînd apa­
ratul pe coloană şi obiectivul pe tija lui la aceste numere,

Fig. 20. Aparat de mărit cu punere la punct

automată, cu paralelogram deformabil (Lei tz­
Focomat).

se obţine imaginea de mărimea dorită şi în acelaşi timp

pusă la punct. Acest tip de aparat preLintă dezavantajul
că divizarea şi marcarea fiind făcute prin gravare, la
lumina redusă a laboratorului se observă destul de greu,
în afară de aceasta, ceea ce constituie marele dezavantaj ,
este faptul că sistemul acesta de punere la punct nu
funcţionează decît pentru anumite rapoarte de mărire.
In practica măritului, datorită necesităţilor de decupare
şi încadrare impuse cte considerente estetice şi corn-

64
poziţionale, marea majoritate a măririlor sî nt executate
la alte rapoarte de mărire - intermediare - în care
caz aparatul trebuie folosit ca unul cu punere la punct
manuală. Din această cauză, aparatele semiautomate sînt
destul de puţin răspîndite.
3) Aparatele cu punere la punct automată realizează
automat punerea la punct a imaginei, în funcţie de mă­
rirea aleasă. Există două variante constructive pentru
realizarea automatizării punerii la punct, şi anume : cu
paralelogram deformabil sistem Leica-Focomat şi cu
camă, sistem adoptat la cele mai multe aparate. În fig. 20
se arată aparatul Focomat al firmei Leitz, cu paralelogram
deformabil. Un sistem mecanic comandă mişcarea obiec­
tivului, în funcţi e de deformarea paralelogramului. Pen­
tru rigidizarea construcţiei sînt două paralelograme pa­
ralel€, iar între ele se află un arc care ia o parte din
gr€utatea aparatului, uşurînd astfel manevrarea.
în fig. 21 se arată aparatul cu punere la punct auto­
mată, realizată prin intermediul unei came. intre coloana
de susţinere şi aparatul propriu-zis, se obsen'ă o lamă
metalică, aşezată în lungul coloanei şi prinsă de ea la
cele două extremităţi. AC€astă lamă este tăiat-1 după un
anumit profil, făcînd funcţia de camă. O pîrghie care
comandă mişcarea pe verticală a obiectivului, este silită
să urmărească profilul camei, astfel det·�rminat, încît
în orice poziţie a aparatului, pe coloana verticală, ima­
ginea proiectată pe planşeta aparatului, să fie clară. în
fig. 22 este prezentat un alt aparat de mărit cu punere la
punct automată.
Aparatele de mări t cu punere la punct automată, au
următoarele avantaj e :
- sînt foarte rapide la lucru, eliminînd pierderile de
timp cauzate de punerea l a punct a imaginei :
- sînt foarte comode la lucru, mai ales pentru per­
soanelP. care avîncl o vedere mai slabă, au dificultăţi la
punerea la punct a imc.ginei.
Aceste avantaj e, fac ca aparatele cu punere la punct
automată să fie foarte folositoare în laboratoarele foto­
grafice cu un volum dP. lucrări foarte mare. Prezintă
însă şi două dezavantaj e, care fac ca acest tip de aparat
să fie mai puţin apreciat de fotoamatori. în primul rînd,
costul unui aparat cu punere la punct automată este mult

65
mai ridicat dec:ît al unuia neautomat şi cel mai mare dez­
avantaj al aparatului cu punere la punct automată, este
faptul că nu poate fi folosit decît pînă la un anumit ra­
port de mărire maxim . Deoarece de multe ori - dato­
rită decupajelor - clişeele trebuie să fie mărite mult
mai mult decît permite lungimea coloanei şi a camei,
aceste aparate nu se pot folosi în astfel de cazuri.

Fig. 2 1 . Aparat d e mărit cu punere Ia puncl auto­

mată, cu camă (:'l l ultifoc S . \" . E . B . Kanwra und
Kinowerke, Drcsda).

4) Aparatele cu pană telemetrică sînt folosite la pu­

nerea lG punct a imaginii, cea mai dificilă operaţie la apa­
ratul de mărit. Această operaţie consumă mult timp şi
oboseşte ochii operatorului. PE ntru a se înlătura aceste

66
n eajunsur i ,
uzinele Meopta (R.S.C.) au realizat un sistem
optic de punere la punct adaptînd sist2mul penelor tele­
m etrice folosite la aparatele fotografice cu oglindă reflec­
tantă.

Fig. 22. Aparal de mărit cu punere la punct

aulomată, cu camCt şi contragreutate (!\Iirafot-Zeiss).

Acest dispozi1tiv telemetric este realizat în aparatul de

mărit OPEMUS II a. al firmei Meopta, astfel : rama
port-clişeu, are pe latura opusă aparatului, un locaş care
conţine o fantă şi dispozitivul de pene telemetrice. După

67
ce s-a e�cutat încadrarea, manrea necesară şi o punere
la punct aproximativă cu ochiul liber, se trage afară
rama port-clişeu, pînă cînd ansamblul fantă şi pen e
telemetrice v i n e î n dreptul obiectivului. în această si-

fl'

1I ·

Fig. 2'.l. Imaginea fantelor luminoase la ap ara­

tul de mărit Opcmus I I , a . (sus, imaginea n u
este p u s ă l a punct ; j o s , imaginea pusă la punct).

tuaţie, punerea la punct a imaginei fiind incorectă, se

observă pe planşeta aparatului de mărit (fig. 23), ima­
ginea a două fante luminoase pe un fond întunecat.
Aceste fante luminoase sînt cu atit mai groase, neclare
şi d istanţate între ele, cu cît punerea la punct este mai
defectuoasă. Pentru punerea la punct corectă, se mane­
vrează convenabil obiectivul aparatu:ui, astfel ca cele
două fante să ajungă una în prelungirea celeilalte, cu
această ocazie, se îngustează ajungînd în final la o sin­
gură linie luminoasă foarte subţire şi foarte clară. Ope-

68
raţia de punere la punct este foarte rapidă, observarea
fantelor făcîndu-se cu foarte mare uşurinţă chiar de
persoan e cu vederea mai slabă, datorită contrastului lu­
minos. După realizarea coincidenţei fantelor, se împinge
rama port-clişeu şi se execută expunerea. Acest dispo­
zitiv de punere la punct este foarte ingenios, practic,
uşurează foarte mult munca operatorului, dar are două
n eajunsuri : în primul rînd reglajul penelor telemetrice
trebuie să asigure ca planul de simetrie al penelor te­
lemetrice să coincidă cu planul emulsiei filmului foto­
grafic aşezat în ramă şi dacă sticlele între care stă cli­
şeul în ramă se sparg, ele trebuie să fie înl ocuite cu
sticle de aceeaş i grosime, altfel dispozitivul nu mai func­
ţionează corect.
Deoarece sistemul de pene telemetrice este indepen­
dent de clişeu, aparatul poate fi folosit şi ca aparat cu
punere la punct obişnuită. De asemenea se poate folosi
la orice raport de mărire, fiind prin areasta mult supe­
rior sistemului de punere la punct automată.
In încheierea acestor clasificări ale aparatelor de mărit
şi, ţinînd seama de avantajele şi dezavantajele arătate
la fiecare tip de aparat în parte, se poate trage urmă­
toarea concluzie : pentru uzul fotoamatorului, cel mai
indicat t Lp de aparat de mărit, este cel care-i oferă cele
mai multe posibilităţi de lucru, cu minimum de efort şi
la un preţ de cumpărare cît mai redus. Din marea mul­
ţime a variantelor constructive, cel mai indkat tip este
aparatul de mărit cu lumină combinată, cu punere la
punct cu pene telemetrice (eventual punere la punct
manuală), lucrînd în poziţie verticală. Pentru fotoama­
torii care lucrează pe mai multe formate (2 i/36 mm la
6/9 cm) , sînt indicate aparatele de mărit care pe lîngă
caracteristicile arătate mai dispun şi de o trusă de
obiective interschimbabHe, adecvate formatului de cli­
şeu. In general, aparatele de mărit pentru mai multe
formate au un obiectiv cu distanţa focală de 5,5 cm
pentru formatul Leica şi 4/4 cm, unul de 7 , 5 cm pentru
clişeu 6/6 cm şi unul de 1 0 , 5 cm pentru clişeu 6/9 c m .

c Apa rat u l universal de mărit (descriere). în cele ce

urmează se descrie în detaliu aparatul de mărit uni­
versal, numit astfel deoarece răspunde în cea mai mare
măsură la cerinţele fotoamat01ului, atît în ceea ce pri-

69
veşte formatul variat al clişeelor, cît şi al felului de
lumină folosit. Aparatul descris se poate folosi pentru
clişee de la formatul de 24/36 mm pînă la formatul de
tf9 cm avind posibilitatea de a avea lumină di fuză, diri­
j ată sau combinată. In fig. 24 se arată ansamblul apara­
tului de mărit. în care 1 este coloana de susţinere for-

Fig. 24 . ,\ para i cit• mărit uniYcrsal l l l' n l r u clişee de

b 2 l /36 mm la 6/0 cm.

mată din trei bare, pentru a putea susţine greutatea

aparatului, 2 este planşeta pe care se aşează hîrtia foto­
grafică ; 3 este cutia de lumină care conţine becul sus­
ţinut de tija de centrare 4 şi condensorul dublu 5, even-

70
 tual lentilă suplimentară. Cînd se măreşte un clişeu
6/9 cm se foloseşte numai condensorul dublu, dacă se
măreşte un c l i ş e u mai mic de 6/9, (de la 6/6 la 24/36 cm)
atunci se adaogă lentila suplimentară pentru scurtarea
distanţei focale a condensorului. Teoretic, condensorul
iuncţionează în cele mai bune cond iţii, atunci cînd -­

imaginea mărită a clişeului fiind pusă la punct - - ima­

ginea filamentului becului dată de condensor, se for­
m ează în interiorul obiectivului aparatului de mărit. In
practica măritului, această condiţie se realizează cu o
anumită aproximaţie. Dacă se măresc clişee de format
mai mic şi se a doptă un obiectiv cu o d istanţă focală
mai m ică, atunci trebuie scurtată şi distanţa focală a
condensorului, adăugîndu-se lenti la suplimentară. Î n acest
fel, imaginea filamentului becului se formează cît mai
aproape de obiectiv. Sub cutia de lumi'r. ă se află suportul
.

ei 6 care se poate deplasa de-a lungul coloanei de sus­

tinere cu ajutorul rondelei 7 care roteşte două rulouri de
presiune. Suportul cutiei de lumină are 1.m lGcaş 8 în
..::are intră rama port-clişeu 9, fiind presată de două arcuri
lamelare de oţel. Sub locaşul ramei, se găseşte burduful
1 0 cu rama port-obiectiv 1 1 care culisează pe două tij e
.

verticale prin intermediul a două rulouri de presiune ro­

tite cu ajutorul rondelei 1 2 . Sub obiectiv se află un filtru
roşu 1 3 , care se poate roti astfel ca să se poată da la o
parte în timpul expunerii hîrtiei. Legarea la curent se
face printr-un cordon de alimentare cu un întrerupător.
Există în trusq. aparatului diferite măşti 1 4 potrivite cu
clişeul care se lucrează. P e ntru a se put e a executa mă­
riri mai mari decît cele posibile cu lungimea coloanei,
aparatul se poate roti în j urul coloanei prin slăbirea şu­
rubului de prindere 1 5 a coloanei la planşetă, astfel ca
aparatul stînd pe marginea unei mese, proiectarea ima­
ginei să se facă pe podea, de la o înălţime mult mai mare.
In fig. 25 se arată aparatul de mărit întors, aşezat
pe marginea unei mese ; pentru echilibrarea momentu­
lui de răsturnare, se pune pe planşetă o contragreutate
(de exemplu un teanc de cărţi) .
Deoarece unii fotoamatori î ş i păstrează filmele în­
tregi, înfăşurate în rulou, pentru ca, în timpul măritu­
lui, filmul să nu atîrne şi să incomodeze la lucru, supor­
tul cutiei de lumină are i m ediat sub locaşul ramei port-

71
clişeu, două table îndoite în semicerc, aşezate de o parte
şi de alta a aparatului, pentru susţinerea porţiunilor
de film car� ies din ramă. Măştile care se ata.5ează la
apa:rat, au rolul de a acoperi părţile libere din jurul cli­
şeului astfel ca să nu iasă din aparat lumină albă para-

Fig. 2:i. Aparalul de m i"1 ril, i11 Lors pcn lru a pro­
i e c t a imagini de mari dimensiuni p c podea.

zită, care reduce contrastul imag i r 1 ilor mărite. Pentru ace­

laşi motiv, la unele aparate, în loc de măşti, rama port­
clişeu are patru lame culisante, cîte două pe fiecare di­
recţie, cu ajutorul cărora se pot face şi decupaj e din
clişeu. Aparatul de mărit se poate detaşa de piesa care
face legătura la coloana de susţinere, deşurubînd piuliţa
1 6 . Pentru reglarea obiectivului, piesa port-o biectiv se

72
poate roti slăbind o piuliţă de prindere. In fig. 26 se
arată aparatul de mărit, transfcnnat în aparat de repro­
ducere, folosindu-se un aparat cu plăci 6/9 cu dublu
ti:vaj . Pentru a se asigura distanţa necesară între axa op-

Fig. 26. Aparatul de mări t , transformat !n aparat de

reproducere prin folosirea unui aparat fotografic cu
plăci cu dublu tiraj.

tică a aparatului şi coloana de susţineri\ prinderea apa­

ratului fotografic s-a făcut prin intermediul unei tije fi­
letate şi o piuliţă de stringere.
Unul din inconvenienteJ.e aparatelor de mărit este
încălzirea e-xcesivă în timpul lucrului de lungă d urată,

73
mai ales dacă - pentru scurtarea timpului de expunere
- se folosesc becuri prea puternice. Pentru a se evita
încălzirea excesivă a clişeelor şi a ramei port-clişeu, s-a
realizat construcţia arătată schematic în fig. 27, în care
pe lingă o aşezare a becului
astfel încît să nu lumineze
direct clişeul, se obţine şi o
bună ventilaţie, a cutiei de
lumină, care contribuie la ră­
cirea aparatului.
rl. Fotoredrcsatorul. Foto­
redresatorul este un aparat
de m�irit de o construcţie
specială, care permite redre­
sar ea imagini i , prin elimina­
rea li n i ilor de fugă ale con­
s truc:tiil o r care se dezvoltă
mult pe verticală şi care pen­
tr u a putea fi cuprinse în în­
tregime în imagine, au fost
fotografiate ţinî ndu-se apara­
tul cu axa ele fo tografiere în­
Fig. 27. Schema u nu i aparat de clinată. De cele mai multe ori
mări t care evită incălzi rea exce­
- mai ales în oraşe, unde
sivă a cliş e u l u i .
spaţiul este redus - chiar
dacă se foloseşte un obiectiv
de unghi mare, clădirile î nalte nu sînt cuprinse în între­
gime în imagine, deoarece punctul de s tati e al apara­
tului este faţă de clădire foarte jos (înălţimea normală
a unui om). Pentru a se putea cuprinde în imagine toată
clădirea, se poate recurge la două soluţii şi anume : sau
se menţine axa de fotografiere perpendiculară pe planul
clădirii şi S€ ridică punctul de staţie, ceea ce numai în
situaţii speciale este posibil, s:rn se menţine punctu!
de staţie, dar se înclină în sus axa de fotografiere, ceea
ce este oricînd realizabil. Pri n înclinarea axei de foto­
grafiere însă, rezultă porţiuni de la baza clădirii care sînt
mai m ari pe clişeu, şi porţiuni către vîrful clădirii, care
cu cît sînt mai departe, cu atît apar mai mici pe clişeu.
Astfel fotografia unui bloc turn care are muchiile late-

74
rale verticale şi paralele, apare in final cu a�eleaşi
muchii abătute de la verticală şi apropiindu-se
pe măsură ce se înalţă în imagine, avînd aspectul unor
linii de fugă pe verticală. Acest efect de perspectivă este
cu atît mai accentuat, cu cît la o aceeaşi distanţă focală,
înclinarea axei de fotografiere este mai mare sau cu cît
la o aceeaşi înclinare a axei de fotografiere, distanţa fo­
cală a obiectivului fotografic este mai s.::urtă decît cea
normală (egală cu diagonala clişeului). Uneori, în foto­
grafia artistică arhitecturală, acest efect de perspectivă
este căutat ; de cele mai multe ori însă, imaginile tre­
buie să fie îndreptate sau redresate. Tehnica de Laborator,
cunoaşte diferite m etode de lucru care realizeaz{t într-o
oarecare măsură redresarea imagin ei. în cele ce urmează,
se vor arăta pe scurt condiţiile unei fotoredresări corecte,
şi în ce măsură sînt realizate la aparate le de mărit.
Intr-un aparat de mărit, există trei plane importante
şi anume : planul cliişeului, planul princip3.l al obiecti­
vului şi planul planşetei pe care se aşează hîPtia de
mărit. Aceste trei plane, trebuie să fie paralele pentru
ca imaginea de pe clişeu presupusă normală, (3.dică ob­
ţ inută prin ţinerea aparatului de fotografiat cu axa de
fotografiere orizontală) să n u apară deformată pe hîrtie.
Dacă imaginea de pe clişeu este deformată datorită li­
niilor de fugă, va trebui ca prin mărire să fie deformată
în sens invers, astfel ca liniile convergente tle pe clişeu
să redevină paralele p€ hîrtie. Această deformare se ob­
ţine · prin nerespectarea condiţiilor de paralelism d i n tre
planul clişeului. planul principal al obiectivului şi planul
planşetei. Pentru ca redresarea să fie corectă, trebuie să
se respecte următoarele d ouă condiţii : mijlocul clişeului
(intersecţia diagonalelor) trebuie să se găs�ască în axa
optică a aparatu lui de mărit : apoi planul clişeului, planul
principal al obiectivului şi planul planşetei, trebuie să
se intersecteze după o dreaptă comună, înclinîndu -le con­
venabil. Această ultimă condiţie, se poate realiza teuretic
astfel : rotind toate aceste trei plane sau ţinind fix unul
din ele şi rotindu-le pe celelalte două. Rezultă astfel patru
posibilităţi tr:oretice. Practic, datorită necesităţilor de ordin
constructiv, se preferă să se menţină fix planul principal

75
al obiectivului, rotiri.du-se planul clişeului şi planul plan­
şetei. In fig. 28 se arată schematic cele patru posibilităţi
cle acţionare asupra planelor.
Aparatele construite special pentru fotoredresare au
de cele mai muHe ori punere la punct automată ; alteori,

Fig. 28. Schemele celor paetru posibili tăţi de realizare a foto­

rdresării.

la cele pentru fotoamatori, punerea la punct este manuală.

In comerţ există aparate de mărit pentru fotoamatori,
pe care prospectele le recomandă ca fiind fotoredresa­
toare, ele au posibilitatea să se rotească cu totul, de fapt
este vorba de o înclinare a axului optic al aparatului faţă
de planşetă, planul clişeului rămînînd paralel cu planul

76
principal al obiectivului. Aceste aparate nu sînt de fapt
fotoredresatoare şi nu pot fi folosite decît pentru r€'dre­
sări de mică amplitudine şi cu o diafragmare pute.mică,
pentru eliminarea neclarităţilor marginale.
e. Rama încadratoare. Rama încadratoare, este un ac­
cesoriu important al aparatului de mărit. Ea are scopul
să asigure un anumit format al fotografiei, cu anumite
dimensiuni dinainte stabilite, să asigure planeitatea hîr­
tiei pe planşeta aparatului de mărit, să realizeze margini
albe după developare şi să dea posibilitatea unei de­
plasări uşoare a hîrtiei pe planşeta aparatului, pentru a
realiza decuplajul şi încadrarea dorită.
Ramele încadratoare sînt de două tipuri şi anume 1
rame de format fix şi rame de format variabil.
Rama încadratoare de format fix este alcătmtă dintr-o
ramă metalică avînd dimensiunile interioare la forma­
tul standardizat al hîrtiei fotografice. De această ramă,
este prinsă printr-o balama, o altă ramă avînd dimen­
siunile interioare cu circa 3--4 mm mai mici. Hirtia
fotografică se aşează în rama cea mare aşezată pe plan­
şeta aparatului de mărit, rama cea mică fiind ridicată.
După ce se asigură că hîrtia este bine aşezată, se lasă
jos rama interioară care prin greutatea ei ţine marginile
hîrtiei lipite de planşeta aparatului. In fig. 29 se arată
un model de ramă încadl'atoare fixă, confecţionată din
tablă de oţel de 1 mm grosime, ştanţată.
Rama încadratoare fixă, are următoarele avantaje :
este simplă, uşor de construit şi deci ieftină, o�upă un
spaţiu redus. Dintre dezavantaje se enumeră : are un for­
mat fix care nu totdeauna satisface cerintel'2 estetice de
încadrare sau compoziţie pentru fiecare format, în gene­
ral se construiesc numai pentru formate mici de la G,19 cm
la 13/18 cm. Din aceste motive, ramele încadratoare fixe
sînt foarte puţin răspîndite.
Rama încadratoare de format variabil este cea mai fo­
losită şi constituie de fapt accesoriul cel mai important
al unui aparat de mărit. Deşi este mai voluminoasă şi
mai scumpă, totuşi este preferată pentru că permite rea­
lizarea oricărui format în limitele dimensiunilor ei ma­
xime. Aceste rame se fabrică în trei dimensiuni maxime
şi anume, pentru formatele 1 8/24 cm ; 24/30 cm sau
77
3 0/40 cm care este de fapt cea mai mare ramă. Peste acest
format, rama este greu de m anevrat şi î n general se poate
renunţa la ea.
Ac eastă ramă este formată dintr-o planşetă de lemn
(panel ) care are pe faţa inferioară o foaie de pîslă s u b ­
ţire, lipită. Rostul aces­
tei pîsle, este să asigure
o anumită aderenţă în­
tre planşeta ramei ş i
planşeta aparatului, ast­
fel ca î n timpul lucru­
lui să nu al unece la o
even �uală atingere in­
voluntară şi astfel să se
strice încadrarea aleasă.
I 'aţa superioară a ra­
mei este lustruită şi a­
coperi tă uneori cu o hîr­
Fig. 29. Ramă incadratoarc de format fix. t1e albă, pentru a se pu-
tea observa imaginea
mărită şi a se uşura punerea ei la punct. Ramell? de calitate
superioară au planşeta a coperită cu o foaie de tablă plană,
vopsită cu Duco alb. Deasupra planşetei se găseşte fixat
prin intermediul unor balamale un cadru metalic format
pe două laturi , dintr-un colţar din tablă ştanţată, avînd
pe fiecare latură cîte o bandă metalică divizată în centi­
metri şi milimetri. Pe celelalte două laturi ale cadrului se
găseşte o bară îndoită î n unghi drept pe care l unecă două
lame cursoare ele circa 3-4 cm lăţime. La extremitatea
fi ecărei lame se .găseşte cîte un indice care alunecă pe
benzile metalice divizate. Prin mam:�vrarea acestor lame
cursoare astfel ca indicii să stea ele exemplu în dreptul
diviziunilor 1 8 cm respectiv 24 cm, s-a realizat form a ­
tul 1 8 ' � 4 . Pen i r u a s e asigura margini albe fotogra­
fiei, sub cadrul metalic al ramei, se găseşte la unul
clin colţuri un colţar metalic cu pozi ţie reglabilă, care
fixeazc"'t p o z i ţ i a h î rtiei sub cadru. Dacă acest colţar este
astfel reglat încît hîrtia să intre sub cadru cu 3 mm,
atunci lam ele cursoare n u vor mai fi aşezate în exemplul
arătat la d i v iziunile 1 8 cm respEctiv 24 cm, ci la 1 7,4 cm
respectiv '.2 3 , 4 cm. În fig. 30 se arată u n model de ramă

78
î ncadratoare de format variabil, pentru form atul maxim
d e 3 0/ 4 0 cm.
f. Intreţincrca aparatului de mărit. Aparatul de mărit
constituie utilajul cel mai i mportant şi cel mai co�tisi­
tor din dotarea unui laborator fotografic. Pentru ca el

Fig. 30. Ramă încadraloare ele format variabil.

să poată fi folosit un t i mp cit mai î ndelungat î n bune

condiţii, trebuie să fie manevrat cu gr i j e şi î ntreţinut
în cele mai bune condiţii.
I n primul rînd aparatul de m ă ri t trebu ie ferit de praf ,

pentru aceasta, cînd nu este folosit, va fi î n permanenţă

acoperit cu o îmbrăcăminte în forma unei pun gi, confec­
ţionată din pînză ; cea mai bună soluţie este o pungă din
material plastic. Dacă aparatul este mare şi mai ales
dacă nu are un loc stabil într-un laborator anume ame­
n aj at (caz frecvent la fotoamatori) atunci condensorul
d ublu şi rama port-clişeu se ţ.in deobicei scoase din apa­
rat, pent.ru a-i reduce greutatea şi uşura astfel transpar-

. 79
tarea la locul de lucru. Atît rama port-clişeu cît şi con­
denso rul vor fi ţinute învelite în celofan sau în pungi
de material plastic. Toate piesele optice ca : lentile, gea­
muri la rame, vor fi ferite de praf, zgîrieturi şi de atin­
gerea cu mîna, pentru a nu lăsa amprente.
înd epărtarea prafului de pe piesele aparatului de mă­
rit se va face cu o cîrpă moale, de exemplu din finet.
In locuri mai greu accesibile, cum sîni pliurile burdu­
fwlui - mai ales în interior -, sau locaşul ramei port­
clişeu, praful se va îndepărta cu ajutoI"ldl unei pensule
de mărime potrivită, confecţionată din păr de porc.
Piesele din sticlă (geamuri, lentile) vor fi curăţate de
praf cu ajutorul unei pensule cu păr foarte moale (coadă
de veveriţă).
Se va evita pe cît posibil, ştergerea lentilc�lor cu tîrpa,
pentru a nu Ii zgîriate cu firele de praf prinse în ţesătură.
Ev,entualele amprente sau mici urme de grăsime. se vor
şterge cu o bucată de piPl e de căprioară după ce în prea­
labil s-a aburit lentila. Dacă petele sînt prea mari, atunci
se va curăţa sticla cu un tampon de vată îmbiiba.tă în
eter. Se va avea grije ca să nu pătrundă et'L'rul în mon­
tw:a lentilelor, pentru a nu se provoca deslipirea lor ;
pentru aceasta vata va trebui să nu fie îmbibată prea
mult în eter, ci atît cit este necesar. Pielea de c:ăprioară
folosită la ştergerea lentilel0r, va fi spălată din timp în
timp cu apă şi săpun şi va fi ţinută într-o pungă de plas­
hc sau o cutie curată, pentru a fi ferită de praf.
Rama încadratoare de f orm at variali>il, va fi manevrată
cu grije, pentru a nu se strîmba lamele cursoare, în care
caz, fotografia nu va mai avea un format rectangular.
Suprafaţa pe care se proiectează clişeul şi se pune la punct
imaginea, va fi ţinută cît mai curată, altfel observavea
şi mai ales punerea la punct a imaginii este foarte obo­
sitoare pentru ochi. Este bine ca şi rama încadratoare
să fie păstrată într-o c01tei de carton, pungă sau măcar
să fie ae:operită cu o pînză pentru a fi ferită de praf sau
murdărire. Dacă suprafaţa planşetei ramei s-a murdărit,
ea va trebui curăţată. Dacă suprafaţa este din tablă
vopsită în alb se va curăţa prin frecare cu un tampon
de vată îmbibată în apă cu săpun. Dacă suprafaţa este o
foaie de hîrtic allilă, attrnci se va încerca curăţirea cu o
gumă moale sau cu miez de pîine. Dacă nu se curăţă,
so
atunci se va desface foaia de hîrtie murdară şi s e va
l ipi o altă hîrtie curată din hîrtie albă de desen.
g. Vizorul pentru controlul darităţii. Reuşita unei
măriri fotografice, depinde in primul rînd de pune­
rea la punct corectă a imaginei clişeului, operaţie

Oglindă

Fig. 3 1 . Vizor pcn lru c on t rol ul clari tăţii.

care este destul de gre u de executat. Pentru a se

uşura această operaţie, se poate folosi fi:e o lupă, fie
vizorul special relizat pentru controlul clarităţii, arătat
schematic în secţiune în fig. 3 1 . El se compune dintr-o
cutie de o formă specială confecţionată din bachelită.
Deasupra se găseşte un capac alcătuit dintr-o ramă care
se fixează prin presare în corpul cutiei ; în ramă se află
o placă de sticlă cu feţe plan-paralele. In interiorul cu­
tiei se află fixată o oglindă de sticlă, W?ezată într-o po­
ziţie astfel aleasă, ca să permită operatorului observarea
dintr-o poziţie la lucru normală. Lateral şi puţin mai sus
se află o lentilă groasă plan convexă prin care se ob­
servă imaginea mărită. Suprafaţa plană a lentilei este
mată şi pe ea se formează imaginea. Vizorul se aşează
pe planşeta aparatului de mărit sau pe rama încadra­
toare, după ce în prealabil s-a executat bcadrarea şi
punerea la punct aproximativă. Razele de lumină care

81
 vin de la obiectivul a para t u lu i de m ă ri t tr<:c prin placa
d e sticlă din c ap acu l cutiei, se r eflectă pe ogl i n dă şi
formează i m aginea pe suprafaţa plană m ă. tuită a lentile i .
Astfel imagin ea fiind m ă rit ă odată şi jumătate, observarea
ei se face în cw ndiţii mult mai b u ne şi dintr-o poziţie
mult mai comodă. Pentru ca '•izorul să p o ată fi folosit
în b u n e condiţii, trebuie ca pa rcurs ul razelor lum!noase
de la suprafaţa de reflexie a oglinzii la suprafaţa m ată
a lentilei să Le eg al cu pa rc urs ul razelor de la s upr af a ţ a
de r 2flex i€ la s u prafaţ a de spr i j i n a cutiei vizorului,
pre sup u n înd că nu ar e x ista ogl ia d a.
Acest dispozitiv de punere la punct ş i l�o ntro l al cla­
rităţii este foarte util tnai ales in cazul măriri l 0 r foarte
puternice cînrl apa ratul de mărit este ridicat foarte sus.
h. Film-test-ul. Film- Lest-ul (fig. 3 2 ) , es te un aux ili ar
foarte pre ţ io s al apa ratu l u i ele mă ri t care uşurează pu­
,

nerea la pun ct cî n d nu se d i spun e d e alt e mij l o a ce . El

este alcătuit dintr-un clişeu t ran s par e n t pe care s î n t
,

trasate l i n i i fine. cercuri. sau alte figuri ge o m etri c e d e ­

se n ate cu t u ş . Cel mai b un film-test se confecţioneaz[1
prin r e pro duc er e f otogra f ică după desene sp eciale tipă­
rite pe hî rtie al bă . R e p ro ducerea se face folosincla-se cli­
şee şi revelatoare care dau imagini foarte contraste. Mo­
d elul tipărit se fotografiază, iar negativ ul o bţi n ut se
copiază pr i n contact pe un alt film. obţinindu-se un dia­
pozitiv care c�te film-test-ul propriu-zis. El se .folo se�;te
în fel ul următor : după ce s-au stabili t r ap ortu l de mărire,
încadrarea şi s-a făcut o pWlere la punct di-n och i - a­
proximativă - se înlocuieşte clişeul cu film-test-ul, fă­
cîndu-se punerea la pu nct definitivă, după ca.re se scoate
şi se reintrn d u ce clişeul, făcîn du se expunerea. Intrebuin­
-

ţarea film-test-ului este ceva mai greoaie, cere mai mult

timp, dar a sig ură o punere la punct foart2 bună, fiind
foarte util cînd nu se dispu ne de alte mijloace pentru
a uşura pun ere a la punct.
i . Tăvi peutru developare. Tăvile pentru developare
sînt confecţiona te fie din tablă smălţuită, fi e din ma­
terial pl astic . Tăvile din tablă s m ă lţ u ită sînt mai re­
zistente, dar au o greutate mai mare, trebuie f erit e de
l o vi tur i pentru a nu se sparge smalţul, iar fund ul fiind
plat şi foarte neted, hîrtiile chiar sub lichid, aderă de

82
fund, fiind u n eori greu de d esprins. Tă \· i le d i n material
plastic sînt mai uşoare, rezistă foarte bine la acţiunea
substanţelor chimice cu care se lucrează, sînt mai ief­
tine decît cele din tablă smălţuită, iar pe fund au în
lung u l lor c!teva benzi uşor deni\'elate, care fac ca hîrtia

Fig. 32. Film-tes t .

să n u se lipească de fundul tăv i i . uşurîndu-se as Lfel

mînuirea lor. Formatul şi dim ensiun ile tăvilor, sînt con­
forme cu cel e ale h î rtiilor fotografice. c u un plus d e
1 -2 c m pe fiecare latură, pentru a s e uşura mînui rea
hîrti ilo:· in t i mpul lucrului . Dimensi u n i l e tăvilor s '. n t
cuprinse î n t re 6, 9 şi 50 '60 c m , d ar per.tru fotoamatori,
nu toate sini n ecesare. Cele mai uzuale dime nsiu n i sînt :
1 8 24 şi 30. 40 cm care se pot folosi d u p ă împrejurări,
pentru toate formatele. Astfel : tăvile de 1 8/ � 4 cm se pot
folosi pentru hîrtie el e l a 61 9 pînă la i 8/24 cm iar cele
de 30. 40 cm se pot folosi pe n t r u hîrtii d e la 1 8. 1 2 4 cm
(cînd se lucn:ază mai multe cleodată) pînă la 30/40 cm,
formatul m axim admis d e regulu î n toat e cxp:Eiţi i le �i
saloanele internaţionale d e a rtă fotografică.
P e n t ru turnarea soluţ i i lor î n sticle, tăvile au la unul
din colţuri, un cioc d e scurgere. In fig. 33 s e arată două
tăvi d e d evelopare din material plastic. I n mod normal

83
sînt necesare patru tăvi şi anume cîte una pentru. : re­
velare, spălare intermediară, fixare şi spălare fin.ală ; dar
la nevoi e se poate lucra şi numai cu trei tăvi, folosind
tava pentru spălarea intermediară, la terminarea lu�rului,

Fig. 33. Tăvi de developare, din material plastic.

drept tavă pentru spălarea finală. Este bine ca tăvile

pentru spălare să fie mai mari, astfel dacă se lucrează
formate 1 8/24 cm, tăvile pentru spălare \"Or fi de
30/40 cm eventual 24/30 cm. O regulă importantă care
trebuie respectată, este următoarea : fiecare tavă tre­
buie să aibă o anum ită întrebuinţare, fără a se schimba
între ele, mai ales cele pentru revelare şi fixare. Pentru
aceasta, tăvile trebuie să fie însemnate într-un mod oa­
recare d acă sfat din tablă smălţuită iar dacă sî nt din
material plastic, se vor procura în culori diferite pentru
a s e recunoru;;tc uşor.
Pentru a se asilgura o spălare finală mai bună, există
tăvi sp ecial e , în general de dimensiuni mari, c:are sînt
confecţionate din tablă zincată şi care au în interior un
mic compartiment în lungul uneia din lati.rri, desp ărţi t
printr-un perete din tab lă perforat. Ţava se aşează sub
,

un robinet de apă, astfel ca apa să ca dă în acest corn-

84
partiment, de unde, prin orificiile tablei perforate despăr­
ţitoare, trece în compartimentul mare al tăvii, unde se
găsesc fotografiile puse la spălat ; iar de aici printr-o
ţ eavă de prea-plin şi un tub de cauduc, curge la canal.
Pentru golire se foloseşte un alt orificiu de fund cu
ţeavă şi robinet. Î n fi�. 34 se arată schiţa unei astfel

Fig. 34. Tavă de spălare.

de tăvi de spălare, care este realizată astfel, încît apa

să nu cadă direct pe fotografii, provocînd aglomerarea
şi lipirea lor, ceea ce ar îngreuia spălarea. Prin com­
partimentarr e , apa trece liniştit prin peretele despărţitor
perforat, evitînd turbulenţele şi aglomerarea fotogra­
fiilor.
Tăvile folosite la developare, trebuie să fie menţinute
cit mai curate. Î nainte de folosire, vor fi şterse de praf,
iar după folosire, vor fi foarte bine spălat2 în apă curgă­
toare - mai ales tăvile pentru revelare şi fix3.re -- după
care vor fi şterse şi puse la locul de păstrare pînă la o
nouă întrebuinţare. Tăvile din tablă smălţuită vor fi
ferite de lovituri pentru a nu plesni smalţul şi astfel să
rămînă metalul neprotejat contra acţiunii chimice a so­
luţiilor. Tăvile pentru revelator rezistă la acţiunea chi­
mică a soluţiilor de revelare chiar dacă au smalţul spart,
intrucit aceste soluţii au reacţii bazice ; în schimb solu­
ţiile fixatoare care au reacţii acide foarte puternice, atacă
în scurt timp metalul neprotejat de smalţ .
j. Cleşti pentru manevrarea hîrtiilor. Manevrarea hîr­
tiilor în soluţiile de developare este bine să fie făcută

85
c:u ajutorul unor cleşti speciali. Manevrarea cu mîna este
mai incomodă, cere o atenţie deosebită la spălarea con­
tinuă a mîinilor pentru a nu impurifica revelatorul sau
fixatorul şi favorizează pătarea m eselor şi a hainelor cu
soluţii. In afară de aceasta mîna umedă poate lăsa am­
prente pe hîrtii stricînd imagini:le ; de aceea trebuie să
se usuce bine mîinile după spălare .
Formatele mai mari ca 1 8/24 cm sînt mai greu de
minuit cu ajutorul cleştilor, în schimb la formate mai
mici, folosirea cleştilor este foarte avantajoasă uşurînd
mult munca de laborator. In ceea ce priveşte ma­
terialul, cleştii se confecţionează fie din m aterial plastic,
fie d in metal rezistent la acţiunea soluţiilor. Este bine ca
să se lucreze cu doi cleşti şi anume unul folosit numai
pentru revelator şi altul folosit numai pentru fixator.
Pentru a se deosebi uşor unul de altul şi pentru a avea
o siguranţă mai mare că nu vor fi atacaţi de soluţii, se
recomandă ca cleştele folosit pentru revelator să fi.e
din meital, iar cel pentru fixator să fie din material
plastic.
In ceea ce priveşte construcţia lor, cleştii pot fi de
două feluri şi anume : cleşti care acţionează prin strîn'­
gerea fălcilor şi cleşti care lucrează avîn d tendinţa să
slăbească fălcile în timpul lucrului. Cei din prima cate­
gorie sînt mai avantajoşi, pentru că îiind apucaţi cu
mina, strînsoarea mîinii acţi0nează în sensul strîngerii
fălcilor, hîrtia fiind bine ţinută î n cleşte ; cei din a doua
categorie au dezavantajul că fiind ţinuţi în mină, efor­
tul mîinii lucrează în sensul desfacerii fălcilor, astfel că
uneori cînd se lucrează hîrtii de format mare -- care
sînt mai grele - se poate întîmpla ca hîrti::l să alunece
din cleşte. Pentru a se preîntîmpina acest neajuns, tre­
buie ca la procurarea lor, să se încerce arcul care ţine
strînse fălcile ; dacă acest arc nu este suficient de tare,
cleştele nu va ţine bine hirtia.
Î n fig. 35 se arată cel mai simplu model de deşte,
confecţionat din material plastic. El funcţionează pe prin­
cipiul pîrghiilor de ordinul III, forţa acţionind între
punctul de sprijin - porţiunea îndoită - şi punctul de
rezistenţă, unde este prinsă hîrtia. In poziţia de repaus,

86
fălcile sînt deschise. Pentru a se uşma prinderea hîrtiei,
capetele fălcilor sînt teşite.
In fig. 36 se arată un model de cleşte cu arc. El este
alcătuit din două piese articulate printr-o balama. Un
arc spiral aşezat în partea di napoi unde se prinde în

�::::-==-====::::� -
Fig. 35. Cleşte din material plastic.

mina, forţează fălcile să stea tot timpul strînse. Prin

comprimarea arcului, cleştele se desface. Folosirea aces­
tui tip de cleşte cere o anumită îndemînare din part ea
operatorului, deoarece atunci cînd cleştele cu hîrtia prinsă
este strîns mai mult clecît trebuie, făicile slăbesc strîn­
gerca hîrtiei şi aceasta, îngreuiată de lichid, poate scăpa
din cleşte.

Fig. 36. Cleşte din metal inoxidabil.

Dură întrebuinţare, cleştii trebuie bin2 spălaţi şi

şterşi cu cîrpa.
In lipsa cleştelu i special peniru hîrtie, se poate folosi
un cleşte de rufe din lemn. In acest caz însă, trebuie să
se însemneze foarte vizibil cleştii, pentru a se deosebi
uşor cel pentru reveLator, de cel pentru fixator. Pentru
a se folosi în cele mai bune condiţii, va trebui să: i se
ascută capetele fălcilor, pentru a Jllr inde uşor hîrtia.
k. Uscătorul electric. Uscătorul electric serveşte la
uscarea :fotografiilor precum şi la lustruirea hîrtiilor fo-

87
tografice cu suprafaţă lucioasă. El este alcătuit dintr-o
cutie din tablă, cu suprafaţa feţei superioare, curbată. In
interiorul cutiei se află o rezistenţă electricii care încăl­
zeşte cutia prin intermediul unei piese de şamotă şi care
uniformizează t emperatura. Deasupra cutiei se găseşte
u n cadru metalic mobil, articulat printr-o balama, prin
care este prins de cutie. Cadrul metalic poartă o bucată
de pînză de doc, prinsă cu arcuri spirale pentru a fi ţi­
nută î n tinsă cînd cadrul cu pînză este presat pe cutie şi
prins într-un sistem de prindere. Intre cutia u scătorului
şi pînza ramei mobile, se a.<?ează o placă de oţel polizată
oglindă şi cromată. Pe această pl acă se aşazJ. fotogra­
fiile care urmează să fie uscate şi lustruite. Placa cro­
mată este piesa cea mai importantă a usc:J.torului deoa­
rece, calitatea luciului fotografiei depinde de gradul de
polizare şi de calitatea cromaj ului. Placa cromată trebu-ie
să fie netedă, fără îndoituri, fără zgîrieturile cele mai
fine care s-ar putea observa prin reflexie, cromajul tre­
buie să fie uniform şi de bună calitate pentru ca prin
wlosire, stratul de crom să nu se desprindă.
Pentru presarea fotografiilor pe placa cromată se fo­
loseşte un rulou de cauciuc cu un mîner de lemn. Ru­
loul trebuie să fie confecţionat dintr-un cauciuc de bună
calitate cu o elasticitate anumită, trebuie să fie perfect
cilindric, cu su prafaţa n etedă, lipsită de asperităţi şi tre­
buie să se învîrtească uşor în mor:.tură.
In fig. 37 se arată un Yscător electric cu placa cro­
mată deasupra, i'8r în fig. 38, rulouri de cauciuc pentru
presarea fotografiil-0r pe placa cromată.
Alături Ele aparatul de mărit, uscătorul electric este
unul din ce�e mai necesare utilaje, într-un laborator fo­
tografic, el reduce timpul de uscare al fotografiilor de
la 5-6 ore la mai puţin de 4·-5 min ; fotografia uscată
este totodată şi dreaptă ne mai fiind necesară operaţia de
1 ndreptare, care pe lîngă că cere timp trebuie făcută cu
atenţie pentru a nu strica fot-0grafia. Dacă placa cromată
este de bună calitate şi dacă se lucrează cu atenţie, lu.ciul
obţinut va satisface pe deplin.
1. Foarfece. Pentru tăierea fotografiilor executate sau
a hîrtiilor fotografice la un format mai mic, se poate
folosi o foarfecă obişnuită, o riglă şi lamă sau bisturiu

88
ascuţit. Folosirea lor cere un oarecare timp, o deosebită
atenţie şi o anumită îndemînare pentru ca tăietura să
fie dreaptă, iiar marginile hîrtiei să fie în unghi drept.
In afara acestor utilaje improvizate, există foarfeci
speciale pentru tăiat hîrtia fotografică. Aceste foarfeci se
deosebesc după felul tăişului cuţitului şi după felul cum
acţionează cuţitul. După felul tăişului, foarfecele sînt cu

Fig. 37. Uscător ekcl ric, cu p l a c a cromată.

Fig. 38. Rulouri din cauciuc pentru presarea fotografiilor pe

placa cromată.

89
cuţit cu m argi n e dreaptă, sau cu margine zimţată care
dă tăieturi cu marg ini pro filat e după anumi te d esene.
Foarfecele cu margini zimţate se fabrică pentru form ate
mici m axim um 13/18 cm, deoarece peste acest e dimen­
siuni, fotografiile cu m argini zimţate au un aspect mai

Fig. 39. Foarfecii cu cuţ i t rotativ.

puţin estetic. După felul cum acţionează cuţitul, foar­

fecele sînt : cu cuţit r otati v sau cu cuţi t tip ghilotină,
,

I n fig. 39 se arată un model de foarfecă cu cuţit rotativ.

Ea este formată dintr-o platformă din tablă cu m arginile
îndoite în j os, care pe una din laturi, are o banclii cu
gradaţii milimetrice care s erveşte la aşezarea hîrtiei de
tăiat, ast fel ca tăietur a să se fa că la d im e n s iu ne a dorită.
La capătul acestei laturi, se află articulat un cuţit cu
marginea dreaptă sau zimţată care se roteşte în jurul
punctului de prindere, trecînd lipit pe lîngă cealaltă
latură a platformei aşezată faţă de prima în unghi drept.

90
Dacă cuţitul are marginea dreaptă, marginea acestei la­
t 71ri v1:. fi şi ea. dreapţă ; iar &că cuţitul este cu marginea
zimţata, atunci margmea platformei va fi şi ea zimţată
cu acelaşi profil, însă în negativ faţă de - cuţit. Pentru
ca în timpul tăierii, hîrtia să stea lipită de platformă, pe
marginea laturii unde acţionează cuţitul se găseşte fixată
o bandă de circa 2 cm lăţime dir. celuloid sau plexiglas, -
pe sub care se trece hîrti.a.
Acest tip de foarfecă este cel mai răspindit şi se fa- '
brică în dimensiuni variate, de la 9/14 C'.m pînă la
30/40 cm .
In fig. 40 se arată un model de foarfecă tip ghilotină.
Ea este alcătuită dintr-o placă de bază, care are arti-

Fig. 40. Foarfcc,-t tip ghilotină.

culată la una din laturi - prin intermediul unei bala­

male - o placă de lemn pe care se aşează hîrtia de tăiat.
Această placă, are pe una din laturi o bandă divizată
milimetric, pentru stabilirea dimensiunii de tăiere şi in
poziţie de repaus este ţinută ridicată sub un unghi ele
25-30°, prin intermediul unui arc. In faţa acestei plăci,
pe latura opusă balamalei, se află prins de placa de
bază cuţitul care are marginea înclinată în genul ghilo­
tinei, de unde-i vine şi numele. Acest cuţit este con­
tinuu presat de• un arc pe marginea plăcii pe care se
aşează hîrtia. Hîrtia se aşează pe placa înclinată, fiind
trecută pe sub o bandă de plexiglas care o ţine lipită
de marginea plăcii. Prin apăsarea cu mina, placa încli ­
nată sc coboară, iar cuţitul presat de arc execută tăie-
91
tma. Acest tip de foarfecă este mai puţin răspîndit şi
se execută numai cu cuţit cu margine dreaptă şi pen­
tru formate mari de la 24/30 cm la 50/60 cm.
Foarfecele speciale pentru tăiat hîrtia fotografică nu
sînt un utilaj absolut indispensabil unui laborator de
fotoamator, totuşi aduc servicii însemnate în cazul cînd
se lucrează formate mici în cantitate mare, deoarece re­
duce mult timpul de tăie!"e a marginilor fotogl"afiilor,
tăietura fiind de cea mai bună calitate. Pentru foto::ima­
tor, cea mai recomandată foarfecă este cea cu cuţit ro­
tativ. In ceea ce prirveşte tăişul cuţitului -- drept sau
zimţat - alegerea este o chestiune de gus t persolll. al,
totuşi se remarcă faptul că un tăiş zimţat nu se poate
ascuţi, astfel că are prin aceasta o anumită deficienţă.
m. Ceasul de exp unere. Ceasul de expunere, deşi
după denumire se arată a fi folosit la stabilirea duratei
de expunere la aparatul de mărit, totuşi el poate fi fo­
l osit şi la developarea filmelor în tanc. El se compune
dintr-un mecanism de ceasornic i ntrodus într-o i::arcasă
rotundă sau rectangulară. Un cadran rotativ în genul ce­
lui de la aparatele telefonice, sau un buton rotativ,
poate fi fixat în dreptul unor cifre, care reprezintă mi­
nute. Prin apăsarea unui buton, mecanismul de ceasor­
nic intră în funcţiune rotindu-se un timp corespun­
zător numărului de minute stabilit prin poziţia cadra­
nului sau a butonului, iar la oprire, un clopot averti­
zează că timpul stabilit în prealabil, s-a scurs. Ceasul
de expunere are posibilitatea să se cupleze cu siste­
mul de alimen tare electrică a a paratului de mărit. In
acest caz, după determinarea prin probe a timpului de
expunere şi stabilirea lui pe cadranul ceasului, se pune
în functiune mecanismul de ceasornic si concomitent
se aprind e lumina în aparatul de mărit, Î ncepînd astfel
să se expună hîrtia. în momentul împlinirii timpului de
expunere, mecanismul se opreşte, lumina stingîndu-se
automat. .

Unele ceasuri de expunere au două cadrane, dintre

care unul serveşte pentru timpi de expunere scurţi de
ordinul secundelor, de exemplu de la o secundă la 60 se­
cunde trecînd prin anumite trepte intermediare, iar ce­
lălalt cadran, serveşte pentru timpi de ordinul minu-

92
telor. Dacă timpul de expunere necesar depăşeşte capa­
citatea ceasului, atunci se execută mai multe expnneri,
cu timpi care totalizaţi, să dea timpul necE'sar. In fig. 4 1
se arată diferite modele de ceasuri de expunere.

Fig. ·1 1 . Diferite tipuri de censuri de expunere.

Există ceasuri de expunere electronice, caracteristice

marilor laboratoare profesionale, ele nefiind ne �esare unui
fotoamator. De altfel chiar ceasurile de laborator des­
crise, nu sînt absolut indispensabile fotoamatorului, ele
putînd fi foarte bine înlocuite cu un ceas d eşteptător
obişnuit, în ca.re caz timpul se determină fie după su­
netul ritmic al· mecanismulut în cazul unor timpi mai
puţin lungi, fie folosind cadranul în cazul unor timpi
de expunere foarte lungi.

93
 Capi tolul

VI

Material cons umabi l : substante chimire

'

Substanţele chimice folosite într-un laborator foto­

grafic sînt foarte numeroase, ele avînd diferite caracte-­
ristici fizico-chimice şi î nde plir.. ind variate funcţiuni în
procesul de dPvelopare. In afară de substanţ ele eare intră
în compoziţia revelatoarelor şi fixatoardor, mai există
o serie î ntreagă de substanţe chimice care sînt folosite
in laboratorul fotografic pentru diverse alte scopuri. În
l'ele ce urmează se vor prezenta principalele substanţe
folosite în laboratorul fotografi�, punîncl în evidenţă ca­
racteristicile şi rolul lor în s o lu ţii precum şi modul de
,

p ă st rar e .

l . Substanţe cart- intră în compoziţia reYeiatoarelor

1n gen eral. un revelator fotografic este o soluţie

apoasi't obţin ută prin dizoh·area unor substanţe chimice
cu r-roprietăţi reducătoare. Rf'actia chimică prin care
sărurile de argint clin gelatina filmului sau a hîrtiei
fotografice sînt recluse în argint metalic este o reacţie
ele oxida-reducere care dă n aşterE la un produs de oxi­
dare şi la u n produs de reducere - argintul m2lalic - care
se d epune în masa gelatinei. Substanţele reducătoare
folosite în fotografie sî n t de natură organică. Dacă aceste
substanţe ar fi dizolvate în apă , revelatoarc�e astfrl ob­
ţ inute şi-ar pierde foarte repede capacitatea de reducere
datorită oxidării lor prin aerul atmosferic sau aerul di­
zolvat în apa folosită la dizoh-are. Pen.t ru aceasta. este
n e ,·oie să se adauge în soluţia revelatoare substanţ·� care
clacă nu reuşesc să î mpi edic e total oxidarea revelato-

95
rului, cel puţin să o întîrzie cît mai mult. Aceste sub­
stanţe se numesc conservante. Pentru a accel�ra procesul
de developare, se adaugă in soluţii unele substanţe al­
caline care înmoaie gelatiJn.a făcînd-o mai permeabilă,
astfel că substanţele reducătoare pot acţiona cu mai multă
energie ; astfel de substanţe poartă numele de accele­
ratori.
Printre substanţele folosite ca reducătoare, unele au
o acţiune prea energică şi uneori dau - mai ales pe
film - un voal cenuşiu. Pentru ca să se frîneze acţiunea
aceasta energică a reducătorilor, care s-ar putea extinde
şi asupra halogenurii de argint neatacată de lumină, se
adaugă în revelator substanţe numite inhibitoare. Astfel,
un revelator este compus din următoarele categorii de
substanţe : reducător, conservant, alcalin a(!celerant, in­
hibitor. In unele cazuri poate lipsi una din aceste cate­
gorii de substanţe, alteori - cum e cazul substanţelor
reducătoare - se pot asocia mai mult& substanţe din ca­
drul aceleiaşi categorii.
Există o foarte mare varietate de revelatoare care au
fiecare caracteristici şi proprietăţi specifice, folusirea lor
fiind dictată de efectele sau rezultatele fotografice dorite.
Pentru orientarea fotoamatorului care doreşte să-şi
amenajeze un laborator fotografic propriu, se vor pre­
zenta principalele substanţe chimice care sînt întrebuin­
ţate curent şi care în general se g&sesc pe piaţă.
Metolul (sulfat de parametil-amino-fenol) este denu­
mirea comercială a unuia din cei mai folosiţi agenţi re­
ducători. Face parte din categoria reducătorilor organici
şi a fost lansat p::> piaţă de firma Agfa. Aceeaşi sub­
stanţă este cunoscută în comerţ şi sub denumirea Metatil­
Orwo M 143, produs de uzinele Orwo din R.D.G.
Metolul este un revelator puternic, care lucrează în
mediu alcalin dînd negative ru un contrast mai puţin
accentuat şi cu granulaţie mai fină. Se prezintă sub forma
unei pulberi de culoare alb-roz sau alb-cenuşiu în cnzul
cînd nu este bine purificat. Este o substanţă uşor solu­
bilă în apă, trebuie păstrată în borcane de sti clă bine astu­
pate, pentru a fi ferită de umt:'.zeală. Metolul poate fi
folosit şi singur în alcătuirea revelatorilor, dar de obi-­
cei, se asociază cu un alt reducător organic şi anume cu
hidrochinona.
96
 Hidrochinona este un reducător organic din grupa
polifenolilor - paradlifenol - care se prezintă sub formă
de cristale aciculare în formă de prismă ortorombică, de
culoare albă-cenuşie sau foarte slab roz-cenuşie. Se di­
zolvă uşor în apă, mai ales dacă este caldă ; în prezenţa
sulfitului de sodiu, hidrochinona se dizolvă în apă cu
mare uşurinţă. Se păstrează în borcane de sticlă, la adă­
post de umezeală.
Hidrochinona este un reductor foarte energic care dă
imagini contrastante ; nu se intrebuinţează singură ci în
asociaţie cu metolul. Este substanţa caracteristică reve­
latoarelor pentru hîrtie ; în revelatoarele pentru filme
nu se foloseşte decît la formate mari de clişee, deoarece
dă o granulaţie foarte mare. Datorită energiei foarte mari
cu care acţionează în revelatori, hidrochinona produr.e,
în spedal pe clişee un voal cenuşiu ; din această cauză
revelatoarele cu hidrochinonă au substanţe inhibitoare cum
este bromura de potasiu care frînează acţiunea hidrochi­
nonei.
Glicina este un reducător organic - acid paraoxi­
fenilaminoacetic - care se găseşte m ai puţin răspîndit
în comerţ, deşi are calităţi remarcabile, care-l fac să fie
foarte preţuit. Se prezintă sub forma unei pulberi albe
sau cristalizat sub formă de lamele mici. Este un reve­
lator cu acţiune mai lentă, care dă negative foarte clare,
cu granulaţie fină, nu produce voal, are o mare capaci­
tate de reducere şi o mare rezistenţă la acţiunea de oxi­
dare a aerului. Se întrebuinţează numai î n revelatoare
pentru filme. Trebuie păstrat în borcane foarte bine în­
chise, pentru a fi ferit de acţiunea aerului şi a umidi­
tăţii.
Pirocatehina este un ortodifenol, deci iz0mer de po­
ziţie al hidrochinonei. Se prezintă sub formă de cristale
mici albe, care cu timpul devin cenuşii, fără ca prin
aceasta să-şi altereze calitatea. Are o acţiune r educă­
toare lentă, dînd negative cu o granulaţie mijlocie. Ca­
ractedstica cea mai importantă a pirocatehinei este marea
ei capacitate de compensare a negativelor luate în con­
diţii de lumină foarte contrastată. Cu ajutorul unor re­
velatoare speciale, cu pirocatehină s-au putut obţine foto-

97
grafii perfecte ale coroanei solare, în timpul eclipselor
totale de soare. Pirocatehina se păstrează în borcane bine
astupate şi la adăpost de lumină.
Alţi agenţi reducători mai importanţi, dar care sînt
mai puţin accesibili pentru un fotoam ator, sînt :
A mi do 1u1 denumire comercială a clorhidratului
de diamin ofen ol, care se prezintă ca o pulbere slab ce­
nuşie sau cristale aciculare incolore sau uşor roz. Se oxi­
d ează foarte uşor la aer, iar n�velatorul după întrebuin­
ţare se aruncă.
A t o m a 1 (Agfa), denumire comercială a orto-oxi­
etilaminofenol-ului, este o substanţă r,educătoare ex­
trem de importantă, deoarece dă o granulaţie foarte fină,
fiind indispensabil developării filmelor Leica. Intră în
compoziţia unui revelator gata preparat cun oscut sub
numele de „ Atomal" avind toate substanţele necesare î n
cantităţi dozate pentru a fi dizolvate în 600 cm3 apă.
O r t o-f e n i 1 e n-d i a m i n a şi p a r a-f e n i 1 e n-
d i am i n a sînt reducători specifici revelatorilor de
granulaţie fină. Nu sînt accesibi li fotoamatorilor decît
în revelatoare gata preparate cum este cazul para-fenilen­
diaminei, care se găseşte în compunerea seturilor de de­
v elopare color, fiind folosit la developarea cromogenă.
Are marele desavantaj că atacă pielea, dînd iritaţii.
R o d i n a 1 u 1 este un revelator gata preparat în
soluţie concentrată. Se intrebuinţează diluat în anumite
proporţii.
F e n i d o n a ( 1 -fenil-3-pirazolona) deşi c:e cunoaşte de
mult, este cea mai recentă substanţă folosită în foto­
grafie, fiind propusă ca revelator în anul 1 940. J<�ste un
reducător puternic, fiind folosit m a i ales în amestec cu
hi:drochinona, procentul optim de fenidonă fiind de cir­
ca 70/o.
Sulfitul de sodiu este prin excelenţă o substanţă con­
servantă a revelatoarelor. Se prezintă sub formă amorfă
sau cristalizată cu 7 molecule de apă. Sub formă amorfă,
sulfitul de sodiu se conservă mai bine decît sub formă
cristalină. In contact cu aerul şi mai ales în mediu umed,
cristalele s e oxidează la suprafaţă, sulfitul trecînd în
sulfat de sodiu, care n u mai are proprietăţi conservante.
Pentru a fi conservat cît mai bine, sulfitul de sodiu amorf

98
va fi păstrat în borcane foarte bine închise, iar substanţa
va fi foarte bine presată în borcan, pentru a avea cit mai
puţin aer înglobat între particule. Sulfitul anhidru, se
dizolvă mult mai usor decît cel cristalizat.
In afară de pr�prieta.tea lui de a conserva soluţiile
revelatoare prin absorbirea oxigenului, care astfel nu
mai oxidează substanţa reducătoare, sulfitul de sodiu în
cantitate mare împiedecă aglom erarea cristalelor de bro­
mură de argint, astfel că în final conduce la negative cu
o granulaţie mai fină. Astfel în revelatoarele de granu­
laţie fină cu borax, sulfitul de sodiu anhidru ajunge pînă
la 100 g la litru.
Carbonatul de sodiu este substanţa cea mai folosită
pentru alcalinizarea soluţiilor n"velat0are . Se prezintă
sub formă cristalizată sau anhidră. Cel mai adesea, car­
bonatul de sodiu se găseşte pe piaţă 3Ub forma unei
pulberi albe anhidre. Nu se alterează, şi nu pune pro­
bleme în ceea ce priveşte păstrarea şi conservarea, pu­
tîndu-se păstra într-un borcan cu capac obişnu�t, fiind
b ine totuşi să fie ferit de umezeală. Es·te un alacalin pu­
ternic folosit în revelatoare pentru hîrtie sau pentru ne­
gative de format mare. Este o substanţă toxic3..
Carbonatul de potasiu este un alcalin mai puternic
decît carbonatul de sodiu, se foloseşte la revelatoarele
pentru hîrtie, sau la revelatoarele speciale pentru repro­
ducerea desenelor unde se cere un contrast m axim. Este
o substanţă higroscopică - absoarbe apa din atmosferă -
de aceea trebuie păstrată în borcane foarte bine închise.
Din cauza absorbţiei apei din atmosferă, dacă s e păstrează
în borcane cu dop rodat şi gîtul borcanului are pe el
urme de carbonat, se poate în tîmpla ca dopul să se înţe­
penească şi să nu se mai poată scoate. Pentru a se evita
astfel de accidente. trebuie ca gîtul borcanului c;; i dopul
să nu aibe urme de carbonat de potasiu, sau să se între ­
buinţeze borcane cu capace cu rondelă de cauciuc. Este
o substanţă toxică.

Hidroxidul de sodi-u sau soda caustică este un al­

calin extrem de puternic cu utilizare redusă la revela­
toare speciale pentru reproduceri sau în rev2iatoare spe­
ciale compensatoare cu pirocatehină. Se prezintă sub for­
mă de granule, este o substanţă foarte higroscopică, din

99
care cauză trebuie păstrată în borcane foarte bine în­
chise. Prin absorbirea apei din aer, granulele se înmoaie
şi se lipesc între ele fiind greu de scos din borcan. Este
o substanţă extrem de toxică şi caustică . Trebuie ma­
nevrată cu multă atenţie pentru a nu atinge pielea. Dacă
prin accident au căzut pe piele granul2 de h idroxid de
sodiu, ele vor fi îndepărtate imediat, iar locul atins va
fi ţinut imediat sub un curent de apă curgătoare. Dacă
aceste măsuri se iau imediat, atunci accidentul va rămîne
fără urmări importante. Nu se va intPoduce mina în so­
luţie de sodă caustică, deoarece acţiunea soluţiei asupra
piel,ei este imediată, m ai ales dacă aceasta este uscată.
Se vor lua măsuri speciale la depozitare, pentru a nu fi
la îndemîna persoanelor neiniţiate în minuirea substan­
ţelor toxice -- in special copii - de asemenea pe bor­
cane se va pune vizibil o etichetă cu cap de mori, sau
cu cuvîntul „Otravă" .

I n aceeru;; i categorie intră ş i hidroxidul d e potasiu

sau potasa caustică folosit în special in revelatoare pentru
reproduceri. Fiind la fel de toxic şi corosiv, se vor lua
aceleaşi măsuri de precauţie.
Boraxul sau boratul de sodiu, este un alcalin slab.
folosit în revelatoare cu granulaţie intermediară (între
granulaţia unui revelator metol-hidrochinonă şi a unui
revelator de granulaţie fină tip Atomal. Se foloseşte în
revelatoare Kodak după diferite formule. Se prezintă sub
formă de cristale mici sau pulbere albă. Nu cere condiţii
speciale de păstrare. Fiind o substanţă farmaceutică, se
procură de la farmacii. De multe ori se asociază cu aci­
dul boric.
Bromura de potasiu este substanţa care frînează ac­
ţiunea prea energică a hidrochinonei şi împiedecă apa­
riţia voalului pe film. Se prezintă sub form� de cristale
cubice. Este o substanţă foarte higroscopică, din care
cauză trebuie păstrată în borcane foarte bine închise pen­
tru a nu pătrunde umezeala. Prin absorbirea apei din
aer, bromura de potasiu nu-şi modifică proprietăţile
chlmice. Totuşi d eoarece în compoziţia unui revelator
intră în cantităţi foarte mici de maximum 1 g la litru,
apa absorbită conduce la erori de cîntărire, deoarece nu
se cîntăreşte numai bromură, ci şi o cantitate de apă,

100
 astfel că substanţa propriu-zisă va fi în cantitate mai
rrucă <lecit este indicată în reţeta I'evelatorului.
Revelatori gata preparaţi . In încheierea acestei pre­
zentări sumare a principalelor substanţe folosite în alcă­
tuirea revelatoarelor. se vor arăta că pe piaţă există şi
revelatori gata preparaţi sub formă de soluţii concen­
trate, care la întrebuinţare se diluează conform instruc­
ţiunilor anexate la ambalajul :flacoanelor. Astfel pentru
filme există revelatorul Rodinal Agfa (R 9 ORWO) iar
pentru hîrtii revelatoarele Neutol Agfa (N 1 03 ORWO)
şi Blautol Agfa (B 1 04 ORV·/O). De asemenea există
amestecuri de substanţe gata preparate care dizo!Yate în
apă conform instrucţiunilor, dau revelatoare gata pentru
a fi întrebuinţate. Astfel pentru filme 6/9 cm, eventual
6/6 cm, există revelatorul Final Agfa (F 43 ORWO),
iar pentru filmul Leica, revelatorul Atomal F Agfa (A
49 ORWO) pentru granulaţie foarte fină. Pen tru hîrtie
există revelator Metol-Hidrochinon (M--H 28 ORWO) i:n
tuburi de sticlă sau pungi de material plastic.
Avantajul folosiTii de către fotoamator, a revelatoa­
relor gaia preparate, sînt următoarele : în primul rînd
există garanţia purităţii substanţelor chimice folosite ; în
al doilea rind, se elimină operaţia de cîntărire care tre­
buie executată cu o balanţă de o anumită preciz�e, pe
care nu totdeauna o avem la dispoziţie ; în afară de
aceasta, prepararea revelatorului se face într-un timp
foarte scurt şi este o operaţie foarte uşoară, putînd fi
executată de orice începător.
Reţetă tip de revelator. Pentru a se vcde.'.l proporţia
substantelor care intră în compoziţia unui revelator obiş­
nuit cu metol-hidrochinonă, se dă o reţetă tip, de exem­
plu Agfa J 00 (ORWO l OOJ :

- metol (ORWO M 143) 1 g ,

-- sulfit de sodiu anhidru 13 g .
- hidrochinonă (ORWO H 14.2) 3 g ;
- carbonat de sodiu anhidru 2G g ;
- bromură de potasiu 1 g ;
- apă astfel ca in final soluţia să fie de 1 OOO cm3•

Din observarea cantităţ ilor în care fiecare substanţă

intervine în compoziţia revelatorului, se poate trage con­
cluzii în ceea ce priveşte cantităţile cu care trebuie să

101
fie aprovizionat laboratorul, precum şi mărimea borca­
nelor în care urmează să fie păstrate.

2. Substanţe care intră în compoziţia fixatoarelor

Prin operaţia de fixare se înţelege dizolvarea bro­

murii de argint dintr-o emulsie fotografică neimpresio­
nată de lumină şi neredusă în argint metalic, în baia re­
velatoare, precum şi îndepărtarea stratului anti.halo de
pe spatele filmului. Baia de fixare face ca halogenura de
argint neimpresionată de lumină să treacă într-o sub­
stanţă incoloră uşor solubiJă în apă, putî n d fi uşor eli­
minată prin spălare. Se cunosc numeroase substanţe care
îndeplinesc ac€st rol, dair nu toate sînt acc2sibile foto­
amatorilor, unele dintre ele - cum sînt de exemplu
cianurile de sodiu sau de potasiu - fiind extrem de
toxice.
In continuare se vor arăta su\Jstanţeie cele mai uzuale
�i care se găsesc mai uşor la îndemîna fotoamatorului.
Tiosulfatul de sodiu este cunoscut mai mult sub de­
numirea comercială impropriie de hiposulfit de sodiu. Se
prezintă sub forma unor mici cristale incolore, care se
dizolvă în apă cu multă absorbire de căldură, din care
cauză apa de dizolvare trebuie să fie încălzită, însă sub
40°C. Deoarece tiosulfatul de sodiu cristalizează cu 5 mo­
lecule de apă, cantitatea de apă iniţială necesară dizol­
vări i , va trebui să fie mai mică decît cea indicată în
reţetă, pentru ca în final să se ajungă la volumul total
de soluţie prE>scris.
Tiosulfatul de sodiu este agentul chimic care reali­
zează trecerea halogenurilor de argint neimpresiornte de
lumină, în săruri ale argintului solubil în apa ele spălare.
Tiosulfatul ele sodiu se păstrează în borcane de sticlă
bine închise pentru a fi ferit de umezeală, deoarece se
poate provoca aglomerarea Cl'istalelor într-o masă com­
pactă care trebuie spartă, ceea ce este destul de greu de
executat existî n d pericolul de spargere a borcanului.
Metabisulfiiul de potasiu este substanţa cea mai fo­
losită pentru acidularea soluţiilor fixatoare. Se prezi ntă
sub forma unor cristale mari albe, ca!'e se dizolvă destul

102
de greu în apă. Pentru accelerarea dizolvării se poate
acţiona în două moduri : sau se sîărîmă cristalele într-o
piuliţă sau mojar de porţelan, transformîndu-se substanţa
intr-o pulbere măruntă, sau se încălzeşte apa de dizol­
vare, însă nu prea mult. cel mult 40°C pentru a nu se
descompune metabisulfitul. Soluţia de m e tabisulfit de
potasiu degaje un miros înţepător asemănător cu miro­
sul bioxidului de sulf.
Se păstrează în borcane astupate de preferinţă cu dop
de plută sau capac de materiai plastic.
Bisulfitul de sodin serveşte la acidularea băilor de
fixare şi se găseşte sub formă de solutie apoasă concen­
trată de bisulfit acid, care dega}e un puternic miros de
sulf în combustie. Nu se dizolvă în apă caldă, dE:oarece
se poate descompune, ci numai în apă rece. Se păstrează
J:n borcane cu dop de plută sau capac din material plastic.
Este mai puţin folosit decît metabisulfitul de potasiu.
Alaunul de potasiu ca şi alaunul de crom se foloseşte
ca adaos la băile fixatoare, pentru întărirea gelatinei.
Fixatorii cu alauni, numiţi fixatori tropicali , se folosesc
în perioadele de vară cu căldură excesivă, pentm întă­
rirea gelaliw·i filmului, care alt.fel s�ar putea înmuia din
cauza temperaturii, provocînd deteriorarea imaginii. Se
prezintă sub formă de cristale albe, sau colorate în cazul
alaunului de crom. Se dizolvă uşor, se păsti·2ază în bor­
cane de sticlă bine închise.
Reţetă tip de fixator. Autorii indică reţete cu canti­
tăţi variabile, în general se observă că m etabisulfitul ele
potasiu oare este cel mai folosit, reprezintă a zecea parte
în greutate, din cantitatea de tiosulfat de sodiu. Astfel
de exemplu la 1 000 cm3 de soluţine finală, se dizolvă
250 g tiosulfat şi 25 g m e tabisulfit.
In comerţ există amestecuri fixatoare gata preparate,
care prin dizolvarea lor în apă conform instrucţiunilor
anexate la ambalaj, dau soluţii fixatoare gata de între­
buinţare. Ca si în cazul revelatoarelor, folosirea ameste­
curilor gata preparate de fabricile producătoare, are avan­
tajul garantării purităţii substanţelor şi elimină opera­
ţiiJe de cîntărire.

103
3. Diverse substanţe chimice folosite în laborator

O serie de alte substanţe chimice sint folosite în

laboratorul fotografic, pentru diferite operaţii, cum sînt :
oprirea a:::ţ iunii revelatorului (băi de oprire), controlul fi­
xatorului, spălarea vaselor în care se păstrează soluţiile,
întărirea sau slăbirea negativelor. Aceste substanţe nu
sî nt absolut indispensabile, ele neintrînd în procesul pro­
priu-zis de developare, se indică totuşi penir-:.i că ele pot
fi de un real folos unui fotoamator mai avansat.
Bicromatul de potasiu este întrebuinţat la l)ăile de
întărire sau în amestecuri oxidante cu acid sulfuric, pen­
tru curăţirea vaselor. Este o substanţă foarte toxică, sub
formă de cristale de culoare roşie cărămizie. Se păstrează
în borcane sau flacoane mici, astupate cu dop de plută.
Se foloseşte în cantităţi mici, cel mult 1 0--1 5 g.
Fericianura de potasiu este întrebuinţată la băile de
albire sau la slăbitorul F'armer. Se prezintă sub formă
de cristale roşii-brune, care se alterează }a lumină. Se
păstrează în flacoane brune astupate cu dop de plută,
la întuneric. l!�ste necesară în r�antitate mică. de ordinul
a 5-10 g. Este o substanţă foarte toxică.
Iodura de potasiu este folosită în soluţii apoase 10 Ofo
la controlul fixatorului şi se prezintă sub formă de cris­
tale albe. Fiind substanţă farmaceutică se va procura de
la farmacie dizolvată în apă 1 00/o. Se întrebuinţează în
cantitate mică, se va păstra în sticle cu picător, de capa­
citate cel mult 30-50 cm3•
Permanganatul de potasiu serveşte la formarea so­
luţiilor pentm înlăturarea voalului dicroic de pe negative.
Împreună cu acidul sulfuric, formează un amestec oxi­
dant pentru curăţirea vaselor.
Se prezintă sub formă de cristale mici violaceu-în­
chis. Nu se conservă în soluţii. Este necesar în canti­
tăţi mici, maximum 5 g sînt suficiente pentru un timp
îndelurigat. Se păstrează în flacoane mici astupate cu
dop de plută. Este o substanţă toxică însă se poate pro­
cura de la farmacii. In soluţii foarte concentrate pătează
pielea sau vasele, cu pete de culoare brună care dispar
prin spălare cu o soluţie de metabisulfit de pDtasiu.

104
 Acidul acetir este o soluţie 1ncoloră cu u n puternic
miros de oţet. Serveşte în soluţii diluate ca baie de
oprire între revelare şi fixare. Acidul acetk glacial (de
concentraţie maximă) este toxic şi caustk. Se poate în­
locui cu esenţă de oţet alimentar.
Acidul clorhidric serveşte la curăţirea negativelor de
resturile de argint metalic. Se întrebuinţează în soluţii
diluate. în soluţii concentrate emană vapori care atacă
căile respiratorii. Se păstrează numai în sticle cu dop
rodat.
Planşa 6. Primăvară. (Foto, ing. A. Bubulacl '.
 Capitolul

VII

Sticlăria de laborator. Divm·se utilaje ajutătoare

Sticlăria de laborator serveşte la păstrarea wbs tanţe­

lor chimice în stare brută, sau sub formă de soluţii. De
.:isemenea se utilizează în procesul de preparare a solu­
ţiilor, împreună cu o serie de alte utilaje specifice unui
laborator de chimie.
Păstrarea substanţelor chimice este de o foarte mare
importanţă, deoarece de buna păstrare depinde menţi­
nerea calităţilor lor iniţiale şi în final caUtatea deve­
lopării. !n nki un caz nu se vor păstra substanţe chimice
(săruri) în pungi de hîrtie.
Fiecare substanţă trebuie păstrată in borcane etiche­
tate şi fiecare soluţie va fi păstrată în sticle cu etichetă
pe care se va indica : conţinutul, data formării soluţiei,
iar în cazul revelatoarelor şi fixatoarelor, se va indic.a
şi numărul de filme sau hîrtii lucrate pîn5 la o anumită
dată.
In ceea ce priveşte culoarea sticlei, deşi unii autori
recomandă pentru unele substanţe şi revelatoar.e sticle
de culoare brună pentru a nu fi alterate prin acţiunea
lum inii, se consideră că această precauţie nu este nea­
părat necesară p entru următoarele motive : în mod nor­
mal substanţele se păstrează în du1apuri în chise deci
prin aceasta la întuneric, iar timpul scurt cît sînt scoase
la lumină pentru formarea soluţiilor, nu este suficient
pentru a fi influenţate de lumină, substanţele chimice
fotografice nefiind chiar aşa de sensibile la lumină ; pe
ele altă parte, modificarea coloraţiei revelatorului este
singura indiicaţie pe care o avem în mod practk la dis­
poziţie, pentiru a ne da seama de gradul de uzură al so­
luţiei, ori aceasta se poate observa numai printr-o sticlă
incoloră, de aceea pentru revelatoare, se va adopta
numai sticlă incoloră.

107
 O deosebită importanţă o are m odul de închidere al
borcanelor şi sticlelor. Borcanele pot fi în< hise cu dop
rodat, dop de plută, sau dop de cauciuc. Cea maii bună
închidere este asigurată de dopul de cauciuc, dar el nu
este practic şi economic decît la borcane şi flacoane mici
pină la maximum 1 0 0 cm3 capacitate şi dacă gîtul
borcanului este strîmt. Borcanele cu gîtul larg se în­
chid cu dopuri de plută sau dop rodat, i ar în ultimul
timp au apărut pentru produsele fotografice, borcane cu
capac filetat din ebonită sau alte materiale similare. Do­
pul rodat este eficace n uma i dacă rodajul s-a executat
în bune condiţi i şi numai dacă se potriveşte la gîtul bor­
canului sau al sticlei, altfel joacă şi nu asigură o în­
chidere perfectă sau se înţepeneşte şi este greu de des­
făcut. Capacele metalice pot fi folosite numai la substanţe
alcaline sau la cele care nu atacă metalul, în general uti­
lizarea lor trebui1e evitată pe cît posibil.
In cele ce urmează, se va arăta sticlăria mai impor­
tantă folosită într-un l aboratoT fotografic, indicînd în
mod orientativ, număn1l şi capacitatea necesară volmnu­
lui de lucru normal pE:·ntru un fotoamator, precum şi
alte utilaje anexe l aboratorului.

1. Borcane din sticlă

Pentru cazul în care substanţele nu se procură gata

ambalate în borcane sau cutii din trolitul sau material
plastic se vor procura borcane speciale farmaceutice, fie
borcane de miere cu capac cu filet care au avantajul că
sînt mult mai ieftine. Pentru substanţele care se con­
sumă în cantităţi mici, cum este de exemplu bromura
de potasiu, se pot folosi borcane mici de Atomal al căror
conţinut a fost consumat, bineînţeles schimbîndu-i-se
eticheta. Pentru substanţe care au tendinţa de aglo­
merare cum este tiosulfatul de sodiu, tr-2buie procurate
borcane cu gîtul larg. In general ţinînd seama pe de o
parte de proporţiile substanţelor în soluţii, iar pe de
alta de consumul mai redus caracteristic fotoamatorului,
se va dota laboratorul, în funcţie de substanţe, cu urmă­
toarele borcane :

108
 - Pentru metol, un borcan de maximum 1 00 cm3
capacitate.
- Pentru hidrochinonă, fie un borcan de 300-400 cm3
capacitate, fie 3-4 borcane a 1 00 cm3 cum se găsesc
în comerţ. ,
- Pentru sulfitul de sodiu, 1 sau 2 borcane de 1 1
fiecare ; în comerţ există cutii cu substanţă în greutate
de 100 g, acestea trebuie procurate în cantitate care să
totalizeze circa 1 kg substanţă.
- Pentru carbonatul de sodiu este necesar un borcan
de un litru capacitate.
·- Pentru bromura de potasiu este suficient un fla­
con care să poată înmagazina circa 20-30 g de sub­
stanţă ; se v· a prefera închiderea cu capac filetat, iar
capacul să aibe pe fund, o rondelă d e carton gros pentru
închiderea ermetică. Mai bună este rondela de cauciuc care
se poate tăia pe măsura gîtului borcanului dintr-o ca­
meră de minge de fotbal, sau altceva similar.
- Pentru tiosulfatul de sodiu care se consumă în
cea mai mare cantitate, este necesar un volum de în­
magazinare de cel puţin 2 kg ; va fi ne ce sar deci fie un
boDcan de 2 kg, fie două a 1 kg ; în cazul unui volum
de lucru mai mic, La nevoie un singur borcan de 1 kg
este suficient. In comerţ, tiosulfatul de sodiu se găseşte
ambalat în cutii de carton, care nu-l asigură împotriva
umidităţii, existînd pericolul aglomerării şi alterării, de
aceea imediat după procurare, trebuie pus î n borcan,
sfărîmîndu-se eventualele aglomerări. Borcanul va avea
capac filetat, iar pe fundul capacului se va pune o ron­
delă de c arton sau de cauciuc, pentru închiderea erme­
tică.
- Metabisulfitul de potasiu se va păstra într-un bor­
can de 200-300 g cu închidere ennetică.
In cazul procurării revelatoarelor gata preparate,
fotoamatorul trebuie să-şi procure substanţele, astfel ca
în funcţie de volumul de lucru pe care îl are în vedere,
să-şi asigure aprovizionarea pentru cel puţin 1 an înainte.

2. Sticle

Sticlele servesc la formarea soluţiilor şi mai ales l a

păstrarea lor. I n principiu, s e poate folosi orice sticlă

109
care are capacitatea necesară, totuşi este de preferat
sticla farmaceutică (fig. 42) care este fabricată în capa­
cităţi mai potrivite pentru necesităţile fotografice. Aceste
sticle au capacităţi mai mari decît cele nominale : astfel,
de exemplu, sticla de 500 cm3 are
- _,__
în realitate o capacitate de 600 cm3
iar cea de 1 OOO cm:1, are în realitate
1 200 cm1.
După cum s-a mai spus anterior,
este bine să se adopte următoarea
regulă : sticla cu revelator se va
astupa cu dop de cauciuc, iar cea
de fixator cu dop de plută sau dop
rodat dacă sticla este farmaceutică.
De asemenea forma trebuie să fie
diferită, pentru a se deosebi uşor
chiar pe întuneric, sticla de reve­
lator de cea de fixator. Deoarece ne­
cesarul de soluţie diferă mult de la
prelucrarea filmului la prelucrarea
hîrtiei, sticlele vor avea capacităţile
Fig. 42. S ticlă
farmaccu tică diferite ; de altfel atit re\•elatorul
cu dop rodat. cît şi fixatorul trebuie să aibe desti­
naţie anumită, nu este bine să se
developeze film şi h îrtie în aceleaşi substanţe.
Pentru developarea filmelor sînt necesare cel puţin
o sticlă de 500 cm3 pentru revelator şi una de 500 cm3
pentru fixator. Dacă este nevoie de un alt revelator cu
destinaţie specială, de exemplu un revelator de mare
contrast pentru reproduceri, atunci se va mai procura
o sticlă de 500 cm3 de rezervă.
Pentru developarea hîrtiei fotografice sînt necesare
sticle de capacitate mai mare, în funcţie de formatul
hîrtiei. In general, pentru hîrtii 1 8/24 cm se vor procura
sticle atît pentru revelator cit şi pentru fixator de cîte
1 OOO cm3 fiecare ; pentru hîrtie de format 30/40 cm sînt
necesare sticle de cel puţin 2 1, în acest caz sînt de pre­
ferat sticle farmaceutice, care de fapt au capacitate mult
mai mare.

110
 Etichetarea sticlelor este o problemă greu de rezolvat
şi aceasta pentru următorul motiv : de multe ori, vara
mai ales, este necesară răcirea soluţiilor, care de obicei
se face Jn apă curentă sau apă cu ghiaţă cind nu se
dispune de un frigideT electric sau răcitor cu ghiaţă.
I n contact cu apa însă, eticheta se deslipeşte. Pen tru eli­
minarea acestui neajuns, s-a inventat o cerneală specială
cu care se scrie pe stidă şi ca.re nu se dizolvă in apă,
dar care nu se găseşte în comerţ deocamdată. O metodă
practică şi puţin costisitoare încercată de autor cu unele
rezultate bune, este următoa­
rea : se lipeşte pe sticlă o bandă
de leucoplast de lăţime şi lun·­
gime potrivite, pentru a putea
cuprinde însemnările necesare.
La farmacii se găseşte leuco­
plast în rulouri de 1 m . lungime
şi lăţimi de 1 , 2, 3 şi f> cm. Pe
banda de leucoplast lipită pe
sticlă, se scrie însemnarea ne­
cesară cu un creion chimic bine
ascuţit, după ce în prealabil, s-a
umezit uşor pîn za leucoplastu­
lui. Eticheta aceasta nu se des­
lipeşte în apă, dar poate fi des­
lipită prin simplă tracţiune şi
lipită la loc. Experienţa a arătat
că contactul cu apa, nu strică
leucoplastul, şi nu provoacă
ştergerea sau întinderea scrisu­
lui cu creion chimic.
De foarte multe ori este ne-
cesar să se introducă în solu- Fig. 43. Sticlă cu picător.

ţiile de revelare, cantităţi mici

de soluţii concentrate, indicate printr-un anumit număr
de picături. Pentru aceasta este foarte necesar ca în labo­
rator să existe o aşa numită „sticlă cu picător", care per­
mite turnarea soluţiei sub formă de picături care se succed
într-un ritm suficient de lent, pentru a putea fi numărate
şi pentru a se putea opri picurarea atunci cînd este cazul.
Sticla cu picătoT (fig. 43) se fabrică în. general în
capacităţi mici de ordinul a 30--5 0 cm3. Ea este for-

111
mată dintr-o sticlă obişnuită cu gîtul de o fonnă spe­
cială şi anume : gîtul c eva mai lung ca la o sticlă obiş­
nuită, este rodat şi are pe două generatoare diametral
opuse, două umflături longitudinale dintre care una
merge de la baza gîtului pină la j umătatea lut ; iar
cealaltă de la jumătatea gîtului pînă la capătul lui, ter­
minîndu-se cu un cioc de scurgere. Dopul din sticlă
are o fonnă uşor tronconică după forma gîtului sticlei
şi are pe două generatoare diametral opu.se, două şan­
ţuri longitudinale de circa 1 mm lăţime şi 1 mm adîn­
cime. Aceste două şanţuri nu sînt trasate pe toată lun­
gimea dopului, ci una din ele merge de la baza dopului
pînă la jumătatea lui ; iar c ealaltă de la jumătatea, pînă
la capul superior al dopului. Pentru manevrare, dopul
este prevăzut cu un fluture cu ajutorul căruia se poate
roti sau fixa în gîtul sticlei. Funcţionar2s sticlei cu
picător este foarte simplă, ea se bazează pe faptul că
cele două şanţuri ale dopului, permit fie stabilirea kgă­
turii cu umflăturile gîtului sticlei, fie tăierea acestei le­
gături , după cum se aşează dopul în gîtul sticlei . Dacă
se aşează dopul astfel ca şanţul de la baza dopului să
fie în prelungirea umflăturii din capul gîtului sticlei -
care se termină cu ciocul de scurgere - atunci în partea
opusă a dopului, şanţul de la partea superioară a do­
pului, este în prelungirea umflăturii de la baza gîtului
sticlei. In felul acesta se CI'eează două canale de legătură
între interiorul sticlei şi exterior. Prin înclinarea sticlei
în partea ciocului de 8Curgere, printr-un canal picură
soluţia din sticlă, iar prin celălalt, intră aer în sticlă,
ceea ce permite ieşirea lichidului din sticlă . Prin rotirea
dopului într-o altă poziţie, legătura dintre aceste două
canale este întreruptă, astfel că aerul nu m::i.i poate intra
în sticlă şi nici lichidul nu mai poate curge. P entru ca
sticla cu picător să funcţioneze bine, trebuie ca rodajul
gîtului şi al dopului să fie d� bună calitate şi dopul să
se potrivească perfect în gîtul sticlei. L::i. procunrea
sticlei, se va î ncerca dopul care nu trebuie să joace î n
gîtul sticlei, î n orice poziţie ar fi aşezat.
Sticla cu picător se poate improviza dintr-o sticlă
obişnuită şi un dop de pe care se ta.i e cu
cauciuc,
lama, două şanţuri avînd în secţiune forma l itere� V.

112
 Şanţurile se taie pe toată lungimea a două generatoare
diametral opuse. In fig. 44 se arată schiţa dopului cu
cele două canale. Acest dop improvizat are avantajul
de a fi foarte practic, ieftin şi
uşor de realizat, are însă desa­
vantajul că nu asigură închide­
rea sticlei, interiorul ei fiind tot
timpul î n contact cu exteriorul ;
din această cauză, după folo­
sire, acest dop se va înlocui
cu un dop obişnuit, care să asi­
gure î nchiderea.

3. Cilindri gradaţi

Cantitatea de apă necesară

formării soluţiilor este dată în
unităţi de volum de obicei
în centimetri cubi. Măsura- Fig. 4 4 . Dop cte cauciuc cu
rea se execută cu cil indrul două canale longitudin ale.

gradat, din sticlă, astupat la

unul din capete cu o placă de sticlă c.:irculară, de
un diametru ceva mai mare, care face funcţia şi de
bază de susţinere a cilindrului. La capătul superior,
cilindrul ar� un cioc de scurgere. Pe cilindru sînt gra­
vate diviziuni care marchează centimetri cubi. Pentru a
fi mai vizibile diviziunile sînt astupate cu ipsos. Dacă cu
timpul ipsosul se şterge, diviziunile devin mai greu vizi­
bile. Pentru a se remedia acest neajuns, se va lua puţin
ipsos - cam un vîrf de cuţit -- şi se va amesteca cu
cîteva picături de apă, formîndu-se o pastă care se ia
- pe deget şi se freacă diviziunile gravate, astfel ca ipsosul
s� pătrundă bine înăuntru. Surplusul de ipsos care ră­
mîne pe cilindru se şterge, iar după uscare, diviziunile
devin foarte vizibile.
Este bine ca să se dispună de două mărimi de cilindri ;
de exemplu unul de cel puţin 250 cm3 sau maximum
500 cm3, pentru măsurat cantităţi mari de apă, şi unul
de circa 1 0-20 cm3, pentru cantităţi mici de apă, de
ordinul a cîţiva centimetrii cubi . In fig. 45 se arată
cilindTii gradaţi de difedte capacităţi.

113
 Cînd nu sînt folosiţi, cilindrii gradaţi trebuie să fie
;acoperiţi, pent ru ia nu pătrunde praful înăuntru.
Cilindrul gradat poate fi înlocuit la nevoie cu un
flacon gradat (biberon) oare se poate procura de la
magazinele cu articole tehniico-sanitare, capacitatea lui

Fig. 45. Cilindrii gradaţi de diferi te

capacităţi.

fiind de 200---250 cm3. Cilindrii gradaţi d� capacitate

nuca pot fi improvizaţi dintr-o eprubetă, în care se
toarnă apă cu ajutorul unui cilindru gradat etalon sau
cu ajutorul unei biurete. Se toarnă în eprubetă l cm 3
apă şi cu ajutorul unui ferăstrău de tăiat fiole se însem­
nează printr-o crestătură, nilvelul lichidului ; se toarnă
al doilea cm3 şi se însemnează la fel, noul niv�l al apei
şi aşa mai departe. Eventual gradaţiile se astupă cu
pastă de ipsos, pentru a fi făcute mai vizibile. Precizia
de determinare a volumului unui lichid cu ajutorul
.acestui cilindru improvizat, este destul de mică, dar su­
ficientă pentru nevoile unui fotoamator.

114
4. Baloane Erknmeyer

Balonul Erlenmeyer serveşte la dizolvarea substanţe­

lor. El trebuie confecţionat din sticlă rezistentă la va­
riaţii de temperatură -· sticlă Pirex - pentru a putea
fi încălzit la flacăra de gaz. Este
de formă coni,că, avînd baza în
jos, la vîrful conului fiind gîtul
balonului. In fig. 46 se arată schi­
ţa unui balon Erlenmeyer. In ge­
neral un balon de 500 cm1 capa­
citate, este suficient. Nu este un
utilaj absolut indispensabil, el pu­
tînd fi înlocuit <le sticle obişnuite.

5 . Balon Erlenmcyer pentru filtrare

Adeseori, substanţele chimice

f olosite la alcătuirea soluţiilor, Fig. 46. Balon Erlcnmeycr.
conţin impurităţi solide nedizol-
vabile care în timpul developării se pot lipi de film,
dînd unele defecte de developare. Acest neajuns este mai
puţin important la prelucrarea hîrtiie, în schimb este
foarte important în cazul developării filmului.
Pentm înlăturarea acestor impurităţi, soluţiile trebuie
filtrate. Filtrarea se execută cu ajutoml unui balon
sferic sau Erlenmeyer, prevăzut cu o pîlnie, cu dop de
cauciuc. In pîlnie se pune hîrtie de filtru sau un tampon
de vată îmbibat în prealabil cu apă şi îndesat în ţeava
de scurgere a pîlniei. De obicei, pentru filtrarea solu­
ţiilor fotografice, filtrarea prin tamponul de vată, este
suficientă. Soluţia de filtrat se toarnă în pilnia fixată
la balon şi trece prin tamponul de vată care reţine im­
purităţile.
Deoarece filtrarea în aceste condiţii durează foarte
mult tiunp, pentru accelerare, se execută o „filtrare în
vid" caracterizată prin aceea că se creează o depresiune
în balon, astfel că presiunea atmosferică, sile�te soluţia
din pîlni.e, să treacă mai repede - forţat - prin stratul
filtrant. Pentru aoeasta, la gîtul balonului, sub dopul

115
prin care trece ţeava pîlniei, se găseşte o ţeavă laterală,
la care se ataşează o pompă de vid sau o trombă de apă,
care creează în balon, depresiunea necesară. Deoarece
aceste dispozitive de absorbire a aerului din balon sînt
complicate, foart e costisitoare şi nu se găsesc în comerţ,
ele fiind specifice unui
laborator de chimie,
ne putem dispensa de
ele în felul următor :
Ia ţeava laterală a
balonului, se ataşează o
bucată de tub de cau­
ciuc, lungă de circa
1 0-15 cm, prin care se
trage cu gura, aerul
din balon. Pentru ca
Teovti deo/Jsorbireo operaţia să nu fie obosi­
toare, absorbirea aeru­
lui nu se face continuu,
ci cu intermitenţă, ast­
fel : după ce s-a tras
o parte din aer şi so-
1uţia curge destul de re­
pede în halon, se în­
doaie tubul de cauciuc
strîngîndu-se bine, pen­
tru ca aerul să nu pă­
trundă în balon, oprin­
du-se scurgerea aerulm.
Fig. 47. Balon Erlenmeyer pentru filtrare Cînd se observă că so-
ln vid. luţia curge destul de
încet, - semn că pre­
siunea din balon este aproape egală cu cea din exterior
- se repetă operaţia.
Această metodă de filtrare este foarte practică, dă
rezultate foarte bune şi permite filtrarea ur..u i litru de
soluţie în circa 1 0-15 min. Tuhul de cauciuc se procură
de la magazinele cu articole tehnico-sanitare. In fig. 4 7
se arată schiţa unui balon pentru filtrare în vid.

116
6. Balanţe, cumpene de mină

Substanţele chimice care intră în compoziţia solu­

ţiilor de developare sînt necesare în cantităţi foarte va­
riabile, mergînd de la 200-300 g pînă la fracţiuni de
gram. Pentru a obţine soluţii conform cu reţeta dată,
cîntărirea substanţelor trebuie făcută cu p rec izia adec­
vată. Cel mai folosit instrument pentrn cîntărirea sub­
stanţelor în laboratorul fotograf ic este cumpăna d·2 mînă
,

(fig. 48), alcătuită dintr-o bară orizontală susţinută la

Fig. 48. Cumpănă de mină cn cursor pentru cintărit

centigrame

mijlocul ei de un braţ vertical cu un inel de prindere.

Bara orizontală, are la cele două capete cîte un p1atou
din material plastic agăţat prin intermediul a trei fire.
Pe unul din braţele bare i orizontale lunecă un cursor
m etalic de-a lungul a 100 diviziuni, fiecare reprezentînd
un centigram. Există cumpene de mînă de diferit€ capa­
cităţi maxime de încărcare, pentru uzul fotografic cea ,

117
mai indicată fiind cumpăna de 200 g cu .:are se pot
cîntări fracţiuni de gram pînă la precizia de un centi­
gmm, cu ajutorul cursorului, iar greutăţile mai mari d e
un gram, cu ajutorul u n e i truse de greutăţi în care este
neoesar să existe greutăţi de 1 , '.:!, 5 g, două greutăţi a
cite 1 0, 2 0, 50 g şi una sau două greutăţi a 1 0 0 g. Can­
tităţile mari care depăşesc eapadtatea cumpenei, se vor
fragmenta, cîntărindu-se cantităţi mai mici i:n mai multe
reprize.
Pentru a se mări capacitatea de încărcare a platanelor
care pentru uzul fotografic sînt cam m i c'i, acestt�a se pot
înlocui cu farfurioare adînci clin material plastic cărora
li s-au făcu t trei găuri la 1 20° pe margine, cu ajutorul
unui ac înroşit în foc. Farfurioarele se vor agăţa cu cîte
trei sfori de bara orizontală a cumperi ei, prin intermediul
unor piese speciale. Cele mai bune balanţe Şi cumpene
de mină sînt cel e la care punctele de sprij in ale barei
orizontale şi ale platanelor sint formate din „cuţite·' , aşa
numitele balanţe sau cumpene „pe cuţite " . Eie au o
sensibilitate mai mare datorită sistemului. de sprijin care
reduce foarte mult frecările.
Deşi folosirea revelatoarelor şi f.ixatoar<?lor gata pre­
parate sub formă de săruri dozate pentru anumite can­
tităţi de apă face inutilă folosirea balanţelor, totuşi este
bine ca fotoamatorul să-şi procure o cumpănă de mină
de bună calitate, care îi va fi necesară în foarte multe
împrejurări.

7. Termometrul

Developarea filmelor şi a hîrtiei fotografice se iace

la o temperatură standard de 20°C. De multe ori, această
temperatură nu se poate menţine, datorită faptului că
în timpul lucrului, în l,aborator temperatura se ridică ;
î n special vara temperatura se poate ridica atît de mult,
î ncît gelatina filmului se poate topi. Iarna temperatura
poate scădea mult sub temperatura standard. în toate
cazurile este necesar u:1 termometru pentru controlarea
temperaturii soluţiilor. In cazul developării alb-negru
spre deosebire de developarea color, condiţiile de tem-

118
peratură sînt mai puţin severe, astfel că nu este necesar
un t erm ometru de mare precizie sau cu o scară foarte
,

mare de temperaturi. Pentru uzul fotografic, cel mai

potvivit termometru este termometrul de baie, �are se
poate procura la preţuri foarte accesibile de la d rog h e rii
sau magazine cu articole tehnko-sanit:are. Termometrul
de baie este un termometru obişnuit cu alcool, aşezat
într-o montură de lemn, pentrn a fi ferit de lovituri.
Sub această formă el nu poate fi folosit în fotografie,
deoarece lemnul monturii se îmbibă cu substanţele chi­
mice din soluţii, şi de altfel nici n u poate fi introdus
pe gîtul sticlei. Termometrul trebuie scos din m o ntu ră ;
pentru aceasta se scoate dopul de la partea inferioară
a monturei de lemn, termometrul alun ednd imediat
afară . După folosire, termometrul se spală, se şterge cu
o cîrpă, după care se introduce din nou în montură, fixîn­
du-se dopul care împiedecă ieşirea termometrului.

8. Pîlnii

Pentru turn area soluţiilor de developare din tăvi sau

d in tanc înapoi în sticlele respective este necec;ară o
pîlnie cu deschiderea de circa 1 0 cm diametru. Cele mai
potrivite sînt pîlniile din material plastic, care au spaţii
prin care în timpul turnării soluţiei, aerul iese din sticlă,
uşurî ndu se astfel turnarea.
-
Planşa 7. Peisaj de iarnă.

(Foto, Jng, S. Comll.nescu)

 Capitolul

Vili

Fluxul tehnologie î n, laboratorul

fotografic

Desfăşurarea operaţiilor de developare -- fluxul teh­

nologic - are o mare importanţă practică, pentru că de
alegerea lui depinde în mare măsură pe de o parte uşu­
rinţa lucrului în laborator, iar pe de alta, evitarea unor
accidente care ar putea să compromită pr,)dusul finit.
Factorii care determină alegerea fluxului tehnologic
sînt următoarele :
1 ) Succesiunea operaţiilor. Materialul fotosensibil tre-­
buie să circule in timpul prelucrării, într-un singur sens,
fără întoarceri, trecînd dintr-o baie în alta, conform mo­
dului de desfăşurare al procesului de developare, pînă
ce ajunge la us�are.
2) Spaţiul disponibil. In funcţie de spaţiul de care se
d ispune, succesiunea operiaţiilor se poate desfăşw·a pe
două direcţii principale şi anume : pe verticală dacă spa­
ţiul disponibil se dezvoltă mai mult pe verticală şi pe
orizontală, dacă se dispune de un spaţiu mai l arg, dez­
voltat m ai mult pe orizontală.
In ceea ce priveşte cele două procese fotografice -
negativ şi pozitiv - trebuie arătat că procesul negativ
necesitînd un utilaj mai puţin variat, pune mai puţine
probleme în ceea ce priveşte fluxul tehnolcgic ; de altfel
procedeele moderne de lucru folosind tancurile de deve­
lopare, dau posibilitatea să se lucreze în plină lumină,
ceea ce simplifică mult lucrul in l aborator. In principiu,
un tanc de developare, o lampă de laborator (pentru
eventuale controale în timpul revelării), două sticle cu

121
soluţii, o masă şi o chiuvetă cu robinet de apă, con­
stituie tot necesarul de laborator.
Toate operaţiile de developare ia unui film se pot
executa în aceste condiţii, pe o suprafaţă foarte mică.
M area simplitate a procesului n egativ stă în faptul că
tot procesul de developare c are constă din : !·evelare,
spălare intermediară, fixare, spălare finală, se des -
făşoară în acelaşi spaţiu închis şi foarte redus : spaţiul
tancului de developare. Aceasta este posibil , d e oare ce
materialul n eg ati v modern, filmul fotografic, se poate
developa dintr-odată, într-un <>paţiu foarte redus dato­
rită înfăşurării lui în spirală.
Spre deosebire de procesul negativ, procesul pozitiv
prelucrează în primul rînd un material fotosensibil de
mari demensiuni, foi de hîrtic pînă la 30/40 cm. In mod
curent, prelucrarea la formate mari nu se poate executa
decît bucată cu bu cată, iar utilajul e s te în consecinţă
mult mai voluminos şi mai var iat. Din aceste motive.
problema fluxului va fi tratată numai în ceea ce pri­
veşte prelucrarea materialului pozitiv. De altfel prelu­
cTarea bucată cu bucată a materialului negativ de mari
dimensiuni se poate asim ila cu materialul po z itiv, aşa
că fluxul te h nologic va fi as·2mănător.
Ditn punct de vedere al succesiunii o pe raţiil o r, mate­
rialul trebuie să circule într-un singur sens, trecînd prin
următoarele operaţii : expunere la aparatul de mărit sau
copiat, revelare, eventual bai e de oprire, apoi spălare
intermediară, fixare, spălare finală, uscare. Datorită fap­
tului că, în general, fotoamatorul nu dispune de spaţiul
necesar desfăşurării întregului proces tehnologic, acesta
se opreşte în laboratorul foto g raf ic, la fixare ; iar spă­
larea finală şi mai ales uscarea, se execută de obicei
în altă încăpere şi de multe ori, după o trecere de t im p
destul de importantă.
Indiferent de modul de dezvoltare în spaţiu, este bine
ca materialul fotografic să circule conform succesiunii
operaţiilor indicate mai sus.
Din punct de vedere al spaţiului d ispon ibil , fluxul se
va dezvolta fie pe verticală în cazul unm· spaţii înguste,
fie pe orizontală în cazul unor spaţii suficient de largi.

122
 In fig. 49 se arată în princ1pm dezvoltarea fluxului
pe verticală. Deasupra se găseşte aparatul de mărit ;
sub el se află lampa de laborator care luminează cu lu­
mină inactinică, baia de revelare şi baia de spălare i n ter­
mediară ; jos se găseşte un bec cu lumină albă, oare
luminează - la nevoie pentru control - baia de fixare.
De obicei, în asemenea
cazuri, spălarea finală
se execută într-altă în
Aparat de mdol
căpere, fotografia fiind
practic executată şi ne­

I
mai fiind nevoie în con­
Linuare de condiţii de
laborator.
'
In fig. 50 se arată
dezvoltarea fluxului p� ��mpă de
orizontală. In ceea ce � /�hora/or
priveşte sensul de cir­
Revela/or Spălare inlermerliurti
culaţie al materialului,
de la stîng:i la dreapta
sau invers, aceasta este
'J__
- -l � „\ ==
I
t
o chestiune de prefe­ �n ăolbă
rinţă person ală, pre­
cum şi de modul de
fixu/or
prezentare a co�diţiilor
.\ .
locale cum ar fi de \ s:: ---==== .I
exemplu aranjamentul
mobilierul ui şi al inst a - Fig. 4 9 . Schema fluxului pc verticală

laţiilor (mese, scaune,

Aparat de mării

fj Lampă de lobara/ar Lumină albă

Revela/or 8pdlare fixalor Spălare finală

Fig. 50. Schema fluxului pe orizonlahi.

1 23
chiuvetă, priză de curent electric etc.) din încăperea res­
pectivă .
In cer!a ce priveşte avantajele şi dezavantajele dezvol­
tării procesultii tehnologic pe orizontală sau verticală, se
precizează că :
- Dezvoltarea fluxului pe verticală ar� avantajul
foiosirii unor spaţii minime, cum ar fi : sub scări de cir­
culaţie interioare, camere deb::lra etc. Are însă numeroase
şi mari dezavantaje astfel : în general - datorită desti­
naţiei iniţiale a spaţiului folosit - nu se poate a5igura
o ventilare suficientă şi necesită în plus instalaţii costi­
sitoare pentru apa curentă. Datorită modului de lucru
şi a spaţiului redus, nu se pot prelucra hîrtii fotograLce
de dimensiuni mai mari ; în general măririle pînă la
1 8/24 cm ar fi un maximum care se poate obţine ; lucrul
este mai incomod.
- Dezvoltarea fluxului pe orizontală are dezavan­
tajul că necesită spaţii mai mari, dar are următoar2le
avantaje importante : în primul rînd, permite executan�a
unor măriri de dimensiuni mult mai mari, mcrgînd pînă
la 30/40 cm, uneori chiar 50/60 cm ; executarea opera­
ţiilor este mult mai uşoară datorită spaţiului mai larg,
care face posibilă o anumită libertate de mişcare ; aeri­
sirea se poate face mai uşo·r ; instalaţia de apă curentă
se poate face mai uşor, dar de cele mai multe ori ea este
deja existentă, cum este cazul camerelor de baie sau
bucătării, spaţii prin excelenţă folosite de fotoamatori.
Din cele arătate pînă aici rezultă că, pe cît este po­
sibil, fotoamatorul trebuie să adopte ca mod de lucru
fluxul tehnologic dezvoltat pe orizontală. Numai în cazuri
de forţă majoră se va adopta fluxul dezvoltat pe vertic::llă
şi numai dacă fotoamatorul se va mulţumi cu o producţie
mai mică şi de dimensiuni reduse.
Planşa 8. Seară.
(Foto, l og. s. Comăneecu )
 Capitolul

IX

I ndicaţii pentru amenajarea unui laborator fotografic

în conditiile unui fotoamator.
'

Diferite situatii
.

Condiţiile de lucru ale unui fotomator se deosebesc

radical de cele ale unui profesionist. în timp ce fotograful
profesionist lucrează într-o întreprindere sau instituţie
unde are cond iţii anume create pentru ca munca să se
·desfăşoare în condiţii dintre cele mai bune, fotoamatorul
trebui e să-şi adapteze spaţiul disponibH pentru a răs­
punde cît mai bine cerinţelor puse unui Laborator foto­
grafic. Condiţiile de lucru specifice fotoamatorului fiind
extrem de variate, nu se vor putea da soluţii care să
rezolve toate situaţiile posibile, dar din indicaţiile şi
sugestiile date, fotoamatorul va putea găsi cu uşurinţă
soluţii pentru situaţia locală. În general, cea mai dificilă
problemă - şi de altfel şi cea mai răspîn dită - este lipsa
de spaţiu. Aceasta a determinat firmele producătoare
de utilaje de Laborator fotogirafic, să imagineze o mare
varietate de mobilier de laborator, compact, foarte j udi­
·cios conceput, care realizează o folosire cît mai raţională
a spaţiului disponibil. Din cele cîteva soluţii constructive
care vor fi prezentate, fotoamatorul va putea extrage
sugestii utile pentru eventuale construcţii as�mănătoare.
De asemenea se vor da unele indicaţii de ordin general,
pentru amenaj area spaţFlor din locuinţe, care se pre­
tează mai bine în acest soop, şi anume baia şi bucă­
tăriia.

126
1. Dulapuri pliante

In fig. 5 1 a, b, c, d, se arată un model de dulap-masă_

de lucru, plieint, executat din lemn, care conţine compar­
timente pentru păstrarea : sticlelor cu soluţii de deve­
lopare, filme şi hîrtii fotografice, lam pă de laborator._

/
/
/
/
I
I
I
I
I
I

I
I
I
I
I
--= -==-=====, : :l

Fig. 5 1 . Dulap pliant.

O planşetă culisabilă (se poate construi şi sub formă;

rabatabilă) serveşte pentru susţinerea aparatului de mărit.

127"
Un mic compartiment în partea stîngă, se poate amenaja
sub formă de bazin de spălare, eventual în el se pot
pune tăvile pentru fixare şi spălare. Dimensiunile lui
d estul de reduse, îl fac să ocupe un spaţiu redus ; in
schimb, are dezavantajul că nu se poate folosi decît
pentru developări de material negativ - care în general
necesită un spaţiu m ai redus -- precum şi pentru măriri
fotografice de dimensiuni reduse maximum 18/24 cm.
De asemenea placa laterală care susţine aparatul de mărit,
nu poate susţine aparate prea grele, în general aparatele
de mărit pentru format mic (24/36 mm, eventual 6/6 cm),
sînt cele mai potrivite. Construcţia este astfel concepută
şi realizată, încît elementele rabatabile cum sînt : pe­
retele vertical care susţine lampa de laborator, uşi.le din
faţă, placa culisantă, să
închidă dulapul, dîndu-i
un aspect estetic care să
se armonizeze cu restul
mobilierului din încăpere.

2. Mese de laborator

Mesele de laborator
special amenajate, se pot
folosi acolo unde se poate
amenaja o cameră desti­
nată unui laborator foto­
grafic. In fig. 52 se arată
un model de masă de la­
borator, de dimensiuni
mai mici, adaptabilă la un
perete liber al camerei . Se
observă compartimentele
destinate developării, spă­
l ării �ntermediare, fixării
şi spălării finale, de ase­
Fig. 52. Masă <le laborator tip mic.
m e nea doua lămpi de: l a-
borator, dintre care una
--- cea corespun zătoare compartimentului pe1�tru fixare -
dă lumină albă. Acest tip de masă-laborator este prevă­
zută cu robinete şi posibilitatea de a se lega la re-

1 28
ţeaua de apă curentă ; ea serveşte numai la executarea
operaţiilor de developare. materialul trebuind a fi de­
pozitat în dulapuri deosebite.
Un model d e masă de laborator mai complet este
arătat în fig. 5 :� . Acest model este conceput pentru a fi

Fig. 53. Masă de laborator tip mare.

adaptat la colţul încăperii destinate laboratorului. In

afară de compartimentele pentru developare şi spălare,
cu lămpile de laborat0r respective, masa aceasta este
prevăzută cu dulapuri şi sertare pentru păstrarea m ate­
rialului fotografic ele laborator, soluţii, chimicale, filme
şi hîrtii fotografice, eventual chiar aparatură fotografică.
De asemenea d ispune şi ele compartimente cl2schise pen­
tru păstrarea tancurilor, a tăvilor de developare, sau a
sticlelor şi borcanelor de oapacitatc mai mare.
Ca şi modelul :anterior, are robinete ele apă, cu posi­
bilitatea de lEgare la reţeaua de apă curentă şi canalizare.
Are avantajul că permite depozitarna materialului fo to­
grafic de l:aborator, dar ocupă un spaţiu mai mare.

129
 Ambele modele de mese-laborator arătate, aparţin
firmei Borg0 Trevi (Perug1a) specialiL?ată în mobilier
pentru laborator fotografic.

3. Ami:majarea camerei de baie

In general amenajarea unei camere cu o altă desti­

naţie, pentru a putea fi la nevoie transformată în labo­
rator fotografic nu se poate face după anumite reţete tip,
deoarece situaţiile locale sînt foarte variate şi de ase­
menea sînt variate şi posibilităţile de �mprovizare ale
fotoamatorului. Din aceste motive, nu se va putea da
reţete pentru toate situaţiile, ci numai sugestii care să
servească drept ghid, celor oare doresc să-şi improvizeze
un laborator fotografic. Amenajarea laboratorului foto­
grafic într-o cameră care în mod normal are o altă
destinaţie, tre buie să ţină seama în primul rînd de situa­
ţia locală care este foarte diferită de la un loc la altul.
în general oamerele de baie au avantajul că pot fi
camuflate mai uşor, neavînd suprafeţe m ari de ferestre ;
de asemenea au mai multe posibilităţi de folosire a apei
curente - chiuvete, căzi de baie - iar eventuala udare
a pardosele1 nu prezintă nici c importanţă, au însă
desavantajul că în general se dispune de un spaţiu
mai mic.
In fig. 5 4 se arată un mod de folosire a camerei
de baie. In faţa căzii de baie se găseşte o masă cu apa­
ratul de mărit, tăvile de d evelopare şi lampa de labo­
rator. Acest mod de aranj are i:;e poate folosi în încăperi
m ari care permit introducerea unor mese. în cazul unor
încăperi mai mici, se poate confecţiona o platformă din
lemn - un grătar din şipci -- care se aşează deasupra
băii. Pe această platformă se aşează aparatul de m:'lrit cu
tăvile de developare. Este bine ca aparatul de mărit să
se aşeze în partea opusă robinetelor. Spălarea finală
se poate face chiar în baie, sau pentru hîrtii de dimen­
siuni mici, în lavabou.
Una din deficienţele camerelor de baie, este că nor­
m ele de instalaţie electrică, opr.esc montarea prizelor şi
întrerupătoarelor în interiorul lor, pentru a evita peri-

130
colul de electrocutare. Din această cauză, va trebui să
se tragă fire de la prizele exterioare, pentru alimentarea
aparatului de mărit şi a lămpii de laborator.
Acest neajuns, pe lîngă cel datorit lipsei de spaţiu,
face ca amenajarea camerei de baie drept laborator foto­
grafic să fie mai puţin recomandată.

Fig. 5 I . Schema amenaj ării camerei de baie.

4. Amenajarea bucătăriei

Incăperea în car,e se poate improvi';'.a cel mai uşor

un laborator fotografic, este bucătăria. Singura .�ondiţie
care se impune - în afara celor specifice unui laborator
fotografic este ca să se poată pune la mml din pereţi, o
masă lungă, sau două-trei mese mai mici alăturate, pe
care să se aşeze aparatul de mărit, lampa de laborator
şi tăvile de developare. In fig. 55 se arată amenaj area
unei bucătării dintr-un apartam ent de bloc. Pentru a nu
încărca prea mult spaţiul disponibil, s-a renunţat la spă­
larea finală, aceasta urmînd să se facă fie în baie, fie la
sfîrşitul lucrului, în una din tăvi, după ce întreg uti­
lajul a fost aşezat la locul lui. Lega�ea la reţeaua elec­
trică a aparatului de mărit şi a lămpii de laborator se

131
 c--.J
Spălare
LJ

Mosina dego/JI

1@�$1
Ou/op de 6uctiltirie

Fig. 55. Schema amenajării unl'i lrndHiirii.

face la pr i za din perete, prin intermediul unei fi :;;e triple

(triplu ş t eker) , care totodată alimentează şi lampa pentru
developat filme, căreia i s-a �cos fi ltrul, ::istfel că l a
nevoie poate fi aprinsă, d ind lumină a l bă .

Încheiere

Amenajarea - şi ele cele mai multe on improvizarea

- unui laborator fotogrLJ.fic în cond iţiile nn u i fotoamator.
pune probleme foarte va r ia te uneori destul de grele, dar
,

în nici un aaz de nerezolvat. Cu pu1,ină imaginaţie � i

oarecare spirit de iniţiativă, l a c are tr e bu i e s ă s e ad auge
o bună doză de perseverenţă, dotarea şi ame naj area unui
mic labo r at or fotogr'.lfic, nu m3i rămîne cl ecît o ch9stiune
de timp şi bani.
Ceea ce treb u i e.� să şti e f o t o ama to r ul î nc epă tor sînt
următoarele :
- un laborator fo tog rafi c , nu s e poate dota şi ame­
naja complet dintroclată, cheltuit'l ile u r m î n d a fi eşa­
lonate în timp ;

132
 prima şi cea mai importantă piesă care trebuie
cumpărată sau confecţionată, este un bun aparat de
măriit ;
- restul utilaj elor de laborator sînt mai simple, deci
mai ieftine şi se pot improviza mai uşor ; la unele pu­
tîndu-se chiar renunţa la nevoie ;
- numai prin executarea personală a lucrărilor de
laborator, fotoamatorul poate să se formeze complet a tit
în ceea ce priveşte latura tehnică a fotografiei, cit şi cea
artistică.
ln speranţa că cele expuse în lucrare vor constitui un
real ajutor tuturor celor care doresc să-şi organizeze un
laborator fotografic, autorul încheie mulţumind anticipat
celor care prin sugestiile şi criticile lor j udicioase, vor
semnal a even tuale lipsuri sau erori, de care să se ţină
seama la o eventuală ediţie viitoare-:-

B i bliografie

l. Comănescu, S. Evitarea g re ş el i l o r în laboratoc·\Jl fotogru i i c.

Bucureşti, Editura tehnică, 1 96:.J.

2. Craeybeckx, A.H.S. Manuel de Photograp l ! i e . Am·ers, Mo1·sel,

Gavaert , 1 959.
3. Jansen, G. & Cie. P h oto - Fachgrosshand l ung. Kiil n , H l3Ci.
4. Nicolae, Marieta. Fizico -chimia proceselor fo t o g ra fi ce . Bu·�l l ··
reşti, Editura Academiei H.S.R„ HHi4.

5. SteC:aci,A. Laboratorul fotografului amator . B u c ureş t i , Edi­

tura tehnică, 1 961.

G. Stapf ,H. Practica fotografică (traducere din l. germar d ) .

Bucureşti, Editura tehnică, 1938.

7 . Windsch, H. Die Neue P hoto Sc:hule. i\fi.inchP.n, Ve r l a g W.

Heering, 1957.

8. * * * Colectia Rev. Ferrania. Milano 2060-GG.

Planşa 9. Nor.

<Foto, lug. A. Duhu lac)

Cuprins

Pag.

Introducere .
3

Cap. I. Materialul fotosensibil 7

1. Generalităţi . 7
2. Prezentarea filmelor fotografice 8
3. Caracteristicile emulsiilor fotografice 11

Cap. II. Procesul fotografic negativ-pozitiv 18

Cap. HI. Condiţii d e lucru. Influenţa lor asupra p rocesului

fotografic şi asupra prod usului finit . 25
1. Iluminarea 25
2. Respectarea proporţiei substanţelor în soluţii 26
3. Tem peratura d e lucru 27
4. Timpul d e lurru . 28

Cap. IV. Cerinţele impuse amcna3arii unui laborator foto-

grafic şi indicaţii privind realizarea practică a lor 31

1 . Ca muflarea • . . . . 31
2. Reţeaua de curent electric . 34
3. Reţeaua de apă-canalizare . 35
4. Aerisirea şi temperatura ambiantă 35
5. Pardoseala rezistentă la umiditate . . . 36
6. Respectarea normelor de tehnică a securităţii muncii 36
7. Respectarea unei anumite norme de lucru 38
a: Praful în laboratorul fotografic . 40
9. Mt:ştele în laboratorul fotografic 41

Cap. V. Utilajul necesar unui laborator de fotoama<or 44

1. Utilajul necesar procesului negativ . 48

a . Tancuri d e developare . 48
b. Cleme pentru agăţarea filmelor sau clişeelor 51
c . Dulapuri d e uscare cu aer cald . 52
2. Utilajul necesar procesului pozitiv . 53
a. Aparatul de copiat. Hama de copiat 53
b. Aparatul de mărit . . . . . 57
c. Aparatul universal de mărit (descriere) 69

135
 :Ptt�.
ci. Fotoredresalorul . 71
e. R<"!ma încadratoare 77
f. I ntreţinerea aparatul ui ele m ă ri t 79
g. Vizorul pentru controlul clarită \ i i 81
h. Film-tesl-ul . 82
i . Tăvi pentru developare . 82
j. Cleşti pentru manevrarea hirtiilor 85
k. Uscătorul electric . 87
1. Foarfece . 78
m. Cea�ul de ex pu n e re 92

Cap. VI. Materialul combustibil : substanţe chimice 95

1. Substanţe care int ră în compoziţia revelatoarelor 95
2. Su bstan ţe care i u tră în co mpozi ţia fi xatoarelor 102
3. Di\ erse substanţe chimice folosile în laborator 104

C a p . V II. Sticlăria de laborator. Diverse utilaje ajutătoare 107

1. B orca ne din sticlă . 108

2. Sticle . 109
3. Cilin dri gradaţi . 1 13
4. B a lo a ne Erlenmever 1 15
5. B a � on Erlenmeyer pentru filtrare 115
6. Ba la nţe , cumpene d e mînă 117
7. Termometrul 118
8. Pîlnii . 119

Cap. VIIf. :Fluxul tehnologic î n laboratorul fo tografic . 121

Cap. IX. Indicaţii p entru amenajarea unui laborator foto-

grafic în condiţiile unui fotoamator. Diferite situaţii. 126
1 . D ul a pu r i pliante . 127
2. Mese de laborator . . 128
3. Amenajarea camerei d e baie 130
4 . Amenaj area b ucătărie i 131

B i bliogmfic . 13 5

Red. r0sp. : !ng. DINU C ONSTANTINESCU

Tehnoredactor: THEODOR •IVAN
Coperta : VALENTIN VIŞAN

Da.t I.a cules 09.1 1 . 1 967. B u n de t a 27 . 06.1968. ip r

Apă.rut 1968. Tiraj 24000 + 1 40. Broşate. Hirtie pzn­
trn ilustraţii de 80 gim', 540X840/16, Coli. edito·
riale 6,8.1 . Coli de t tpa r 8,50. A 1789011967. C.Z.
pentru bibliotecile mari 771.2. c.z. pentru bi·
bliotecile mici 771

Tiparul executat la Intreprinderea Poligrafică

Inform a\.ia str. Brezoiar. u 23-25, Bucureşti
Republica S ocialistă România
comanda nr. 80
 ' '

Ed itu r o tehn i c ă

Colec ţ i a F oto • film

Apariţii 1968 � 1969

Nr. 1 . A.B.C.-ul fotografului

amator
de ing. Sylviu Comănescu
ş i Eugen lorovici

Nr. 2. Fotografia color pentru

amatori
de ing. Adri a n Steclaci

Nr. 3. Laboratorul fotoamato­

rului
Dotare şi amenajare
de ing. Artaxerxe Bubulac

Nr. 4. Laboratorul fotoamato­

rului
Materialele fotosensibile
alb-negru şi prelucrarea lor
d e ing. Valentin Ţepordei