MIRCEA NOVAC

DE LA A LAZ
FOTOGRAFIA

EDITURA TEHNICĂ
 :fiOTOGRAFIA LA LA
'7
. I
OE A Z
FOT06RAFIA DE LA A LA Z
 MIRCEA NOVAC

FOTOGRAFIA DE LA A LA Z

EDITURA TEHNICĂ
 Aşternute de la A la Z, cititorul va gas1 in cuprinsul acestui vol um zeci şi
sute de răspunsuri la tot atîtea întrebări pe care şi l e-a pus, desigur, ori de cite ori
a ad m i rat o fotografie care i-a încintat privi rea şi i-a umplut suflet u l de poezie,
sau de fiecare dată cind şi-a dorit să izbutească o « poză » dar n-a ştiut nici cu ce
să înceapă, nici cum să sfîrşească.
Fotografu l amator aflat la primii paşi va căpăta i m presia că n i m i c nu este
mai uşor decit să faci o fotografie ; �atorul avansat şi meticulos îşi va întăc:L
convingerea că nimic nu este_ mai greu decît să realizezi o fotografie care s�:�i.
merite numel e ; profesionistul fotograf va rocunoaşte încă o dată,. faţă·-a.; sine .
însuşi, că pasi unea7areia şi-a închi nat zilele şi nopţi le, cu cit îşi dezvălui e tainele,
--
"'Cu atît dovedeşte că are mai m u l te.
.---
Şi, fie că a aflat ceva nou, fie că şi-a reamintit cu plăcere de ceva de mult
cunoscut şi uitat de tot atîta vreme, fie că şi-a văzut confirmate mu lte din opi n iile
la care experi mentele personale îi dau d rept u l , fiecare va încerca un sentiment
de satisfacţie.
« Mi ca encicloped ie fotografică » poate fi parcursă pe nerăsuflate, poate fi
studiată metodic, capitol cu capito l ; poate fi frunzărită pe sărite. Cititorul va
descoperi cu multă plăcere noutăţi desuete, alături de vechiluri repuse în d rep­
turi, împreună cu cele mai recente i novaţii de special itate pe plan mondial.

Control ştiinţific: MIRCEA FARIA-E. FIAP

Redactor: ing. MARIA GEORGESCU
Tehnoredactor: THEODOR IVAN
Coperta: CONSTANTIN GULUŢĂ
 Dacă prin fotografie s-ar înţelege n u mai s i mpla formare a unei i magini într-o cameră
obscură, (căreia i s-a practi cat în mij locul unuia dintre pereţi un mic orific i u), s-ar p utea
afi rma că acest fenomen a fost cunoscut încă cu mult înainte ca Leonardo do Vinci şi com­
patriotul său Porto să-i fi închinat, în seco l u l al XVI-iea, studi i ap rofundate.
N i ci înnegrirea sărurilor de argint s u puse l u minii nu reprezintă un fenomen desco­
perit foarte de curînd : j.H. Schulze l-a studiat încă de pe la an u l 1727.
În anul 1802, Wegwood şi Dovy au reprodus desene transparente pe o s u p rafaţă
sens i b i l izată cu nitrat de argint, fapt esenţial în istoria fotografiei ; dar ei n-au putut
n i c i să fixeze aceste s i l uete, nici să capteze o i magi ne formată în camera obscură.
Aceste fapte izolate nu pot fi însă considerate drept descoperirea fotografiei, în
sensul exact al cuvîntul u i ; ele n u au reprezentat altceva decît oarecare reuşite fără
aport p ractic.
Abia înt re ani i 1820 şi 1824, Nicephore Niepce a reuşit cu adevărat să reproducă,
pentru prima dată, pe o s u p rafaţă sensibilă preparată în mod s pecial, i maginea for­
mată în camera obscură ş i , de bine de rău, să fixeze această i magi n e pentru a-i da o
oarecare stabilitate (v. p. 1 75).
I maginea respectivă se forma pe o placă de metal pe care fusese apl i cată în prealabil
o soluţie de bitu m de l udeea, care, brun înch i s la origine, se al bea sub acţiunea l u mi n i i .
Pentru a-şi dezvolta descoperi rea şi a o pune î n p ractica c u rentă, Niepce s - a asociat
în anu l 1829 cu Doguerre, un p i ctor care, la rîndul său, efectuase cercetări serioase
asupra optic i i şi a camerei obscu re. Ei au pus la punct un procedeu, căru ia, de comun
acord, i-au dat n u me l e de daghereotipie ş i care consta din developarea sub acţiunea vapo-

5
r i l o r de mercur a unei plăci sensi b i l izate cu iodură de argi nt ; fo losi rea acestei p lăci
necesita un ti m p de expunere destul de l u ng, în j ur de j u m ătate de oră, şi dădea, p r i n
i nversare, o i magine pozitivă, fără î n s ă a fi pos i b i l s ă se obţi nă m a i multe copi i .
Plecînd d e l a această epocă, descoper i r i l e şi perfecţionări le î n domeni u l fotog1-afiei
s - au înmulţit : în anul 1 835, Talbot a obţi nut pe hîrtie transparentă adevărate negative,
pe care a reuşit s ă le reproducă în pozitiv p r i n contactul cu o hîrtie sens i bilizată cu
clorură de arg i n t ; el a reuşit chiar să fixeze aceste i magi n i fo los i n d sarea de bucătă1-ie,
i a r mai tîrziu, în 1 840, h i pos u lfitul de sod i u.
Î n anul 1 847, Niepce de Saint-Victor, rudă cu întemei etorul fotog rafi e i , a folosit un
suport nou pentru negative : placa de sticlă cu albumi nă, abandonată mai tîrz i u , p r i n anul
1 850, în favoarea plăci i cu colod i u.
Î n an u l 1 871 , un p rogres esenţial a fost realizat de doctorul Maddox, care a pus l a
punct o emul s i e pozitivă în care săr u r i l e de argi nt erau încorporate într-un strat de
gelatină ş i care-şi conserva, în stare uscată, sens i b i l itatea. Porn i n d de l a aceasta, johnston
şi Ba/ton obţin în anul 1 873 o emulsie negativă cu gelati no-bromu ră, iar în anul 1 874,
fi rma « Liverpoo/ Dry Plate Co» pune în vînzare pri mele plăci uscate cu gelati no-bromură :
fotografia i ntra în domen i u l p ractic.
D u pă ce G. Eastman i nventează pelicula fotosens i b i l ă în bobină constînd d i ntr-o
bandă de cel u loid s u bţ i re pe care s e afla aplicată o emul s i e fotosens i b i l ă, fotografia s-a
văzut pusă l a îndemîna tuturor amatorilor.
Din acel moment, amel i o rări consi d e rab i l e au fost real izate în optica fotografi că,
în construcţia aparatelor fotografice, în com poziţia emulsi i lor sensi b i l e ; în ci uda aces­
tora, pri nci piul obţi nerii negativului şi pozitivul u i fotografic nu s-a mod ificat cu n i mic.

!•
A
ABERAŢI I

O l entilă s i m pl ă redă, d e obicei, o i magi n e fotografică i m perfectă a u n u i subiect;

această i mperfecţ i u n e este conseci nţa defectelor optice ale l entilelo r, n u m ite aberaţii.
Este şti ut, că o prismă descompune l u mi na albă în elementele sale componente :
violet, al bastru, verde, gal ben, portocal i u , roşu .
O l entilă, în special în zonele marg i nale, la punctele
de i n c idenţă şi de e mergenţă a u nei raze de l u m i nă, CJ
poate fi asi m i l ată cu o prismă.
Aberaţi i l e pot fi corijate pri n cuplarea mai mu ltor o
l enti le, prin folosi rea l a fabricarea l enti lelor a unor ma­ o
terii prime de cea mai bună calitate, p r i n realizarea
u no r l enti le cu p rofil special, etc. o
lată principale l e aberaţ i i , cauzele lor, modalităţile de o
corectare a i mperfecţi u n i l o r respective:
tberaţia cromatică se manifestă p r i n formarea u n u i
�
s pectru de i magi n i colorate în locul u nei s i ngure i magi n i
aparţ i nînd u n u i s u biect situat într-un plan perpendicu lar pe axa optică ; fenomenul se
datoreşte variaţiei i nd i celui de refracţi e a l material u l u i din care este confecţionată lentila,
î n fu ncţie de l u ngi mea de undă a radiaţ i i l o r care compun l u m i n a al bă.
O lentilă s i m p l ă, devi i nd neregulat radi aţ i i l e de cu lori d iferite, va da naştere l a
i magi n i separate a l e acestora.

7
 Acest defect, mai puţin observab i l în centru l lent i l e i , poate fi ameliorat aproape
total pri n diafragmare ; ţi nînd seama de necesităţ i l e de l ucru cu o d iafrag mă larg des­
chisă, aberaţia cromatică se e l i mină complet nu mai p r i n l i p i rea laolaltă a u n u i l enti l e

Aberaţie cromatică : Obiectiv acromatic.

fA - focarul radiaţiilor albastre; fG - foca rul radia�iilor galbene;
fR - focarul rad i a ţ i i l o r r oş i i .

convergente cu una divergentă, avînd fiecare aceeaşi putere de d i s persare, însă în sens
i nvers.
Siste m u l optic format d i n l enti lele convergentă + divergentă, permite obţi nerea în
acelaşi p l an a i magi n i l o r de culori diferite.
Obiectivele corectate de acest defect se nu mesc
acromatice sau apocromatice. (v. cuv.).
Lenti l e l e sau grupurile de lent i l e necorijate de
acest defect dau naştere l a obiective anacromatice,
folosite deli berat în anu mite cazuri, pentru obţinerea
de efecte speciale.
aberaţia de curbură de cîmp; i magi nea punc­
·
telor f ş i f' aflate într-un acelaşi plan situat per­
pend icular pe axa opti că, n u se formează pe o supra­
faţă plană ci pe una c u rbă.
Aberaţia de curbură de cîm p : Se corectează p r i n d iafragmare sau p r i n folosi rea
i ma g i n i l e f şi (';deşi corespund unui

�f'
de lentile convergente şi divergente, cuplate între ele.
aceluiaşi plan, s e situează pe o su pra-
aberatia sferică împiedică formarea în acelaşi pu nct
faţă curbă.
a i magi n i l o r determi nate de razele de l u m i nă venind
de l a i nfinit, parale l cu axa optică.

--- ?--E::' � Razele sînt i negai deviate : cele centrale mai puţi n,
cele margi nale foarte m u l t ; ca u r mare, se obţin mai
multe i magi n i ; centrul va fi c lar, marg i n i l e neclare ; se
atenuează prin d i afragmare.
Aberaţia sferică : Pentru corijarea acestui defect datorit refracţiei
f focarul razelor care trec prin
-

centrul lentilei i f' - focar u l razelor

sînt folosite tot o l entilă convergentă şi una diver-
marginale. gentă, avînd acelaşi defect, însă în sens contrar.
Un obiectiv astfel corectat se n u m eşte aplanat sau
aplanetic; uneori el posedă n u două l entile, ci trei : una convergentă, u rmată d e un
cuplu de două (convergentă + divergentă) :

8
 a�tig matism u l n u permite s ă fie obţinute corect şi s i m u ltan orizontalele şi verti ca­
l e l e u n u i subiect, deşi ele sînt situate în acelaşi plan ; este i mpos i bi l i tatea de redare
corectă a punct u l u i ; aşezat lateral, punctul P dă un fascicul l u minos tangenţial (PT1 şi

Obiectiv aplanat.

PT2) şi unul sagital (PS1 şi PS2), în spatele l enti lei se formează i magini l e parţiale P't ş i
P's la d istanţe d iferite, c a o l inie orizontală, respectiv verticală ; î n afară de aceste i magini
se mai formează d iferite i magini e l i ptice, în alte plane.
Astigmat i s m u l se corectează cuplînd seri i de lent i l e confecţi onate d i n materiale al
căror TndiCe d� re fracţ i e -d lfora (crown +flfril:,- v:-cuv.r,-
-· ·-
-- ·-- ·· -- ·· --------
- -

Astigmatism.

Obiectivul corijat de acest defect se nu meşte anastigmat; el permite obţinerea c u

max i m um de claritate a tuturor l in i i lor aflate î n acelaşi plan, fie e l e orizontale, verti­
cale sau obl i ce :
coma împiedică formarea în acelaşi punct a i maginilor formate de razele de l u mină
ven r;;d' de la infinit, paralele între ele, dar obl i ce în raport cu axa optică.
Este o aberaţie datorită refracţiei : în t i m p ce raze l e centrale se întretaie în focarul
obiectiv u l u i , razele marginale trec printr-un punct situat mai aproape de l enti lă, dind
naştere, pe măs u ră ce ele sînt mai îndepărtate faţă de centru, unei i magini alungite:
coma.

9
 Această aberaţie poate Fi d i mi n uată p r i n diafrag mare şi se corijează complet p r i n
cuplarea de lenti l e convergente ş i d i vergente, pentru compensarea refracţ i i lor s uccesive·
distorsia nu permite să fie reproduse corect l i ni i l e paralele ale subiect u l u i decît
în veci nătatea centru l u i lenti l e i ; la extre mităţi , ele dev i n cu rbe.
Î n fur1� .ţie._.d_�_P.s'?.iJi � diafrag r:iei (în_ .fa ţii �a!:J .J_n şpa_t ele lentilei). c u r·bu ra de­
. .
ia
forn ntă se p roduce spre înăuntru
sa!:!_ s.P_re fiiafa ră .
·
- ·

Obiectivele corectate de acest

defect se n � mesc iectilinii sau recti-
linia re.

Deschiderea sau închiderea dia­

fragmei nu are efect asupra acestei
defecţiuni.

Coma. Distorsi a ş i corectarea e i .

ABSO RBŢ I E
Dacă o rază de l u mi nă cade p e o s u prafaţă constituită d i n i n diferent c e material,
care însă n u reflectă ş i n u lasă să treacă n i c i cea mai m ică cantitate din l u m i n a p r i m i tă,
avem de-a face cu fenomenul absorbţiei. O asemenea s u p rafaţă dă, potrivit s i mţ u l u i
vizual al o m u l u i , i m presia de negru.
Negrul n u este o culoare, cum se spune în mod obiş nuit, ci i mpresia vizuală cauzată
de absenţa totală a oricărei culori.
O cameră complet izolată de orice s u rsă de l u m i nă nu este o cameră « neagră » :
e a d ă i m p resia de negru n u mai atu nci cînd n u este l u m i nată.

ACCE LERATOARE (substanţe)

Substanţe c h i mice care i ntră în compoziţia revelato r u l u i , fie pentru accelerarea pro­
ces u l u i de developare a materialelor foto-sensibi le, fie pentru a permite însăşi desfăşu ­
rarea normală a acestu i proces.
Substanţel e acceleratoare folosite în mod c u rent în fotog rafie sînt :
- soda caustică sau h i d roxid u l de sodi u (NaOH) ;
- potasa caustică sau hid roxid u l de potasi u (KOH) ; ambel e cu acţi u ne foarte ener-
gică, se folosesc n u mai în cazu ri special e ;

10
 S - carbonatu l de sod i u (NazC03);
, ' l -: carbonatul de potasi u (K2C03);
\.____� ambele cu acţ i u ne normală, se folosesc pentru prepararea r·evelatoarelor uti l i zate
în rnod curent în laboratoarele fotog rafice ;
\ =-l.e�- b�:_atu� de sod i _ u sau boraxu l (Na�B407·10 H20);
l - aci d u l bor· ic .(H3B03)
. . ;
( "> ambele cu acţ i u n e lentă, folosite de obicei pentr-u prepararea bii lor pentru developat
fi l me� în scop u l obţi neri i unei gran u l aţ i i fine.
Toate aceste s u bstanţe sînt c u noscute şi sub den u m i rea generală d e alcalin� ..
7'\legerea: substanţei acceleratoare, precu m şi concentraţia ei în revelator, variază
în fu ncţ i e de rez u l tatul u rmărit.
Sînt foar·te rare cazu rile în care într-u n revelator nu i ntră nici u n a d i n aceste substanţe
•
._____

ACETAT DE CELULOZA

Substanţă folosită în ulti m u l t i m p în mod permanent ca s u port al fi l melor fotografice,

care au căpătat şi n u mele de «fi lme de securitate», deoarece e l e nu pot da naştere la
incen d i i sau explozi i , aprinzîndu - se extrem d e greu şi avînd o ardere foarte lentă.

ACETO NA
Lichid i n color, foarte volat i l , cu m i rns caracteristic.
Form u l ă chimică : CH 3 ·CO ·CH2•
Se amestecă în orice p roporţie cu apă, alcool, eter.
Dizolvă cel u l oi d u l , răş i n i le, unele mase plastice.
Î n fotografi e se foloseşte l a prepararea clei u ri lor, l acurilor negati ve : în mod excep­
ţional, i ntră în com poziţia u nor băi de developare cu dest i naţie specială.

ACI D
Com pus c h i m i c c u gust acru care în roşeşte hîrtia al bastră d e t u rnesol ş i care, în
com b i naţie cu o bază, formează o sare ; (ex . : acidul sulfuric, acidul clorhidric, folosiţi
în a n u mite procese fotografice).

ACRO MAT
V. o b i e c t i v ac r om a t .

ACTI N ISM
Pentru s i mţul vizual al omului o sursă d e l u m i nă poate fi n u m i tă actinică atunci
cînd e mite radiaţi i vizi b i l e ale spectrului, de l a violet l a roşu.

11
 D i n punct de vedere fotografic, o sursă de l u mi n ă este act i n i că atunci cînd emite
radiaţii faţă de care este sensib i l ă o e m u lsie de săru ri de argi nt.
Se şt i e c ă l u m i na albă este compusă d i n trei grupe de rad iaţ i i , sensi b i l egal e : roşu,
verde-gal ben, al bastru.
L u m i na artifi cială este compusă tot din aceste rad iaţ i i , dar în proporţii diferite.
Bec u r i l e electrice obişnuite, de pi ldă, emit mai puţi ne radiaţi i al bastre; ele sînt
mai bogate î n rad iaţii galbene ş i roş i i .
Materialele fotosens i b i l e pancromatice, sînt foarte puternic i mp resionate de l u mina
roşie, deosebit de act i n i că pentru ele.
Bec u r i l e c u vapori de mercur sînt mai bogate în radiaţii violete ş i al bastre ; l u mina
lor va fi deci act i n i că pentru materialel e fotosensi b i l e ortocromatice, care rămîn însă
i nsensibile la l u mina roşie.
Deci, actinismul în fotografie este energia proprie unei surse de l u mi nă, care per­
mite reducerea în arg i nt metal ic, după expunere, a săru rilor de argint fotosensibile.
O l u m i n ă poate fi act i n i că pentru u n tip de pel iculă şi neact i n i că pentru alta ; acti­
nismul unei surse de l u mină este în raport di rect cu sensi bil itatea cromatică a e m u lsiei
fotografice respective.

ACTI N O M ETRU
I nstrument folosit în trecut pentru determi narea t i m pu l u i de expunere : se bazează
pe înnegri rea unei benzi de hîrtie sensi b i l ă care se compară apoi cu o nuanţă etalon;
t i m p u l necesar pentru ca această bandă de hîrt i e să ajungă la o înnegri re egală cu
n uanţa etalon, serveşte d rept i nd i ce pentru calcularea t i m p ulu i de expunere.

AC U M U LATOR

P i l ă electroc h i mi că, care se încarcă cu energie electrică de la o sursă de c u rent

conti nuu. Poate descărca energia înmagaz i nată, prin conectarea la un circuit electric
receptor. A fost realizat pentru pri ma dată în Franţa, î n anul 1 859, de către G. Lante.
Î n p ractica fotografică, d rept sursă de ali mentare a lămpilor fulger (v. cuv.), se folosesc :
acu mulatoare cu plumb, ai căror e lectrozi sînt : u n u l de plumb şi altul de peroxid
de plumb, iar electro l i t u l o soluţie apoasă de acid sulfuric;
acu mulatoare alcaline, ai căror electrozi sînt : u n u l de cadmiu şi altul de oxid de fier
sau de nichel, iar e l ectrolitul o soluţie apoasă de hidroxid de sodiu sau de potasiu .

ADU ROL

Substanţă folosită pentru developare, avînd una d i n form u l ele chi mice următoare :
- C6H2(0H)2CI clorhidrochinonă, sau
=

- C6H9(0H)aBr bromhidrochinonă.
=

12
 La temperaturi scăzute l u crează însă mai puţi n efi ci ent decît hidrochinona. Se con­
servă bine, atît sub formă cristal izată, cît şi în sol uţi i . Î n practica fotografică cu rentă
este rar întrebuinţată.

AERIANĂ (fotografie)

I magi ne l uată de la bordul u n u i avion, e l i copter sau p lanor, aflate în p l i n zbor.

Pentru obţinerea ei poate fi uti l izat orice tip de apa rat fotografic, i nclusiv cele
de format m i c.
Se recomandă folosirea de fi l m e pa ncromatice ; este s ufici entă o sensi bi l itate de 20°
D I N , care satisface atît di n punctul de vedere al sens i b i l ităţ i i , cît şi al fi neţ i i granu­
laţie i .
Este recomandabi l s ă se folosească u n fi ltru gal ben î n c h i s , portoca l i u s a u roşu deschis,
care să cont r i b u i e î n pri m u l rînd la absorbi rea voalului atmosferic (v. cuv.) care p lanează
la s u prafaţa sol u l u i , iar în al doi lea rînd să scoată în evidenţă, printr-o redare mai con­
trastă, zonele verzi care formează de obicei fondu l .
Deoarece toate planurile se află la i nfi nit, se poate opera c u diafragma complet des­
c hisă, ceea ce permite folosi rea u n u i t i m p de expunere scurt, factor extrem de i mpor­
tant, deoarece v iteza mare cu care se deplasează un avion pre c u m şi trepidaţ i i l e moto­
r u l u i obl igă la fol osirea u n o r t i m p i de expu nere cel m u lt de 1 /250 s„ (de p referat 1 /500
sau chiar 1 /1 OOO s),
Este potrivit să fie prins în cîmpul vizual şi un pri m plan format de o ari pă, de
motorul sau roata avi on u l u i , deta l i u care contribuie la c reşterea val orii estetice a i ma­
g i n i i , la c rearea i m presiei de adînci me.
Cum din cauza motoarel o r aeronavei totul t repidează la bord, n u este permisă
sprij i n i rea c u braţele sau cu aparat u l fotog rafi c de vre-o componentă a corpu l u i avio­
n u l u i , căci se vor obţine i magi n i mişcate chiar şi la 1 /500 s.
Aparatul trebuie ţi nut bine cu amîndouă mîi nile, coatele s p ri j i n ite de corp, acesta
absorb i nd cea mai mare parte a vibraţi i lor.

AEROGRA F

I nstru ment asemănător u n u i vaporizator perfecţionat, care - folosind aerul com­

pri mat - este întrebu i nţat pentru î m p răşti e rea unui strat fi n de s u bstanţă colorată în
stare l i chidă.
Aerograful face astăzi parte din panoplia o r i cărui retuşor care se respectă, deoa­
rece a devenit i ndispensab i l atît pentru retuşul negativ cît şi pentru cel pozitiv. Cu aju­
torul l u i se pot efectua trucaje şi alte operaţ i u n i i mpos i b i l de realizat altfel ; datorită
l u i este supri mată dificila şi m i găl oasa operaţi e de disi m ulare a fundal u ri l o r cu aj utorul
estompei, pens u l e i , etc. C u acest aparat se pot obţ i ne degradeuri desăvîrşite, etc.
Aerografu l serveşte, de ase menea, pentru colorarea fotografiilor monocrome prin vapo­
rizarea u n o r cernel u ri de ani l i nă foarte t ransparente; înai nte de a se proceda la a p l i carea

13
culori lor, copia poate fi vi rată în sepia ceea ce faci l i tează obţi nerea tonurilor calde : aero­
•.

grafu l se uti l izează în special la colorarea fotografi i lor de dimens i u n i foarte mari, de
ordi nul metri lor patraţi .
Folosi rea aerograful u i este curentă î n domeniul retuş u l u i i ndustrial, u nde serveşte
în special pentru punerea în valoare a u n o r ansam b l u ri sau deta l i i de maş i n i detaşate
complet de fond p r i n e l i m i narea detal i i lo r înconjurătoare.

Aerog raf.

U n aerograf se compune din u rmătoarele piese : un buton sau o clapetă de comandă

care este acţionată cu aj utor u l degetului arătător ; un ac fi i n 2 di n metal i noxidabi l:
un con 3 din metal i n oxidab i l : un resort 4 care obl igă acul să stea în poziţie de lucru :
o supapă cu resort 5 care comandă t recerea aeru l u i compri mat şi u n m i c rezervor 6.
pentru colorantul l ichid.

AG ITAREA REVELATO R U L U I

Acţiune care are drept efect obţi nerea u nei developări mai rapide, atingerea într-un
t i m p mai scurt a unei valori gamma supe rioare. Î n cazul unui revelator cu h idroc h i ­
n o n ă di n care l i pseşte b ro mura d e potas i u , absenţa agitări i b ă i i dete r m i nă chiar o marcată
pierdere de sens i b i l i tate a e mulsi e i .
Agitarea este c u atît m a i eficientă cu cit du 1·ata d e developare este m a i scu rtă, fie
că se developează la o slabă valoare de gamma într-un revelator cu concentraţie normală,
fie că se developează l a o valoare de gamma ridicată, într-un revelator foarte concentrat .

ALA U N

Sulfat dublu a l u n u i metal trivalent ş i a l u nuia monovalent.

Î n fotografie se foloseşte o astfel de sare a al u m i n i ului, î n combi naţie cu amoni u l ,
potas i u l sau c romul.
Cristal izează în octaedre regulate.
Se fol oseşte l a tanarea gelatinei aplicate pe pel i culele sau hîrt i i l e fotog rafice, în situa­
ţ i i l e în care, datorită fie unei temperaturi r idicate, fie unui proces îndelungat de prelu­
crare (cazul fotografiei în culori), aceasta ar putea s uferi deter i o rări cauzate de o
mani pu lare mai puţi n atentă.

14
 Cel mai c u n oscut şi folosit este alaunul dublu de aluminiu şi potasiu [KAI (S0�)2 · 1 2 H20]
care se prezi ntă sub formă de cristale mar i , i ncolore, t ransparente.
Se d izolvă g reu î n apă rece, uşor în apă caldă.

ALBEDO

M ă r i m e fotometrică egală cu raport u l d i ntre intensitatea l u mi n i i radiate d i fuz de

u n corp ş i i ntensitatea l u m i n i i care cade pe acel corp. Albedoul caracterizează puterea de
r erlectare a corp u ri l o r ; u n corp asu p ra căruia cade o rază de soare apare cu atît mai alb,
c u cît al bedoul său este mai apropi at de u nitate ; corpul absolut negru are albedo u l egal
cu zero.
Pentru aceeaşi suprafaţă valoarea al bedo u l u i este cu atît mai mi că, c u cît suprafaţa
este l u mi nată mai ob l i c ; în conti n uare se i n d i că val o r i l e med i i de albedo ale cîtorva
s u prafeţe l u m inate sub un u nghi de i ncidenţă aproape normal :
catifea neagră 0,00� negru de t i pograne 0,10
lemn n e g r u , mat 0,01 hîrtie d e calc 0,22
tuş negru pe hirtie 0,02 hirtie albă ordinară 0,60
n egru l de pe o rotograne pe hirtie luci oasă 0,02 suport h7rtie foto albă 0,80
ide m , pe hirtie mată 0,06

ALBERT

V. efectul Albert.

ALCALI I

Compuşi c h i m i c i cu gust leşios, care colorează în al bastru hîrtia roşi e de tu rneso l

şi care, în u n i re cu u n acid, formează o sare (v. bază).
Intră în compoziţia băi l o r revelatoare pentru accelerarea proces u l u i de developare
(v. substanţe acceleratoare).

ALCOOL

Derivat a l h i d rocarbu r i lor, avînd în moleculă u n a s a u m a i mu lte g rupări hi­

droxil (OH).
Este un l ic h i d i ncolor, uşor i n flamab i l , volati l , sol u b i l în apă. Se întrebu i n­
ţează pe scară largă la prepararea aldehidelor, acizi lor, este r i l o r, ca solvenţi, deter­
genţi etc.
Î n fotografie, i ntră în compoziţia u no r revelatoare speciale, Se fol oseşte c u rent
pentru accelerarea proces u l u i de uscare a peliculel o r, d u pă developarea ş i fixarea
acestora.

15
 ALDE H IDA FO RM ICA

Formulă chi mică : HCOH.

Se p rezi ntă s u b formă de gaz i ncolor, cu mi ros înţepător, s o l u b i l în apă. Deoarece
în stare p u ră se pol i merizează uşor, se păstrează ca sol uţie în apă, denu mită formol (v. cuv.),
cu concentraţia d e 40%.

ALTERARE

Conţi nutul d e su bstanţă activă al u n u i p rodus c h i m i c variază în fu ncţie de alterările

s uferite d e acesta în t i m p.
Aceste alterări se p roduc mai rapid sau mai l ent, fie de la si ne, fie s u b i nfl uenţa oxige­
n u l u i atmosferic, proces favorizat întotdeau na de u m i d itate.
Di ntre chi micalele de uz fotografic sulfitul de sodiu = Na2S03 ·7H20 (în stare crista­
l izată sau chiar în soluţie) se t ransformă prin absorbţia oxigen u l u i în sulfat de sodiu şi
în ditionat de sodiu; soluţi i l e di n com poziţia cărora fac parte capătă o cu loare bru nă,
îşi pierd calităţ i l e lor fotog rafi ce.
La fel cianurile, s u b i nfl uenţa carbon u l u i d i n aer se transfo rmă cu t i m p ul în carbonaţi,
p u nînd în l i bertate acidul cianhidric; tot aşa, soluţia de formol (al dehida formi că) se tran­
sformă în fu lgi albi de paraformaldehidă etc„ etc.

AMBIANŢA (lumină de)

Se dă acest n u me l u m i n i i artificiale atunci cînd scaldă s u bi ectul în ansa m b l u , difuz,

fără să producă u mbre.
Lumi n a d e ambi naţă este în general fu rnizată de u n u l sau mai m u lte reflectoare
metalice cu deschidere mare şi plasate în i mediata veci nătate a aparat u l u i cu care se foto­
grafiază. Pentru omogenizarea l u m i n i i de ambi nţă, pentru o cît mai bună repartizare a
ei ş i pentru a evita inervarea mode l u l ui, este preferabi l să se m u ltipl ice cît mai
m u lt posi bil n u mărul s u rselor de l u m i nă, ech i pîndu-le eventual cu lămpi mai puţin
puterni ce.
L u m i na de ambi naţă este de obicei completată d e o altă s u rsă de l u mi nă, d i rijată
de astă dată, denu mită lumină de efect.

AMIDO L

Formulă chi mică : C6H 3 (OH) ( N H2)2 ·2HCI.

Su bstanţă folosită în băi le de developare, cunoscută şi sub n u me l e de diaminofenol.
Se p rezi ntă s u b t'07riî a de cristal e mici, aciforme, de culoare al bă-arg i ntie, care se
î n c hi de sub i n fluenţa aer u l u i , din cauza oxidări i . În 1 000 cm3 de apă sP. pot dizolva pînă
la 200 g amidol, la 20oc.
____ ____..
,„..... -

16
 iine;
Soluţiile pe bază de amidol developează fără a necesita prezenţa substanţelor alea-
este s uficienta adaugarea de sulfit de s o diu . \
�
eve
_.. _ !�uJ..:�- ��l. .. .
dă fo �cţ� fr� m o�s.� ţ9ri!J.r i n w:e� a l b�tr.u.i .peJ1îrtiile (otogra�
_
jl c e fle bază de brom u ră de �r:,gint. ,,
_ v-' /;.
-.. ......,,S'e-'�f6fâseŞte· şi l a .'C!"ive Î� p�rea primară a filmelor inversibile î n culori (dia-
pozi ti ve).
'-·µ .'.,.,;'" '�l
Important: sol uţi i le conţinînd ami dol produc, în cele mai multe cazuri, eczeme; se va
lucra d eci c u--m� n-u ş·i de c ă uciuc sau se va avea i� vedere ca i m ediat după folosi rea revela­
.
toru l u i să .se spe l e b i n e mîi n i l e cu apă şi săpun.

A M O N IAC
Formulă c h i m i că : N H 3•
Este u n compus h i d rogenat al azotu l u i . Gaz i ncolor, cu miros înţepător, înecăcios,
foarte s o l u b i l în a p ă . Soluţia apoasă d e amon iac (hidroxidu/ de amoniu N H40H) extrem de
i nstabi lă, are o reacţie bazică.
Cu acizii reacţionează dînd săruri de amoni u ; p ri n oxidarea sa se o bţ i ne a c id azotic
(v. cuv.).
Se fol oseşte în procesele de întări re a negativelor slab expuse sau la tonarea fotogra­
fi i l or, p recum şi la si nteza e m u lsiei fotografice; mai rar i n t ră în compcniţia unor băi de
developare, ca s u bstanţă alcal ină.
Atenţie : chiar în cantităţi foarte mici i rită puternic mucoasele ochilor ş i nasu l u i ;
i rită, de asemenea, căi l e resp i ratori i .
Săru r i l e d e amoniu fii nd foa rte des folosite în p rocesel e rotografice d e laborator,
a m i n t i m aici, foarte succint, pe cele mai i mportante d i ntre ele : (în paranteză este menţionat
procesu l fotog rafic respectiv) :
- azotatul de amoniu N H4 N 03 (revelator) ;
=

- bicromatu/ de amoniu� (N H4)2 Cr207 (slăbirea negativelor) ;

- bromura de amoniu� N H4Br (emulsia fotosensi b i l ă) ;
- clorura de amoniu= N H4CI (baia d e fixare) ;
- iodura de amoniu= N H4J (emulsia fotosensibi lă);
- persulfatu/ de amoniu (N H4)2 S203 (slăbi rea negativelor)
=

- tiocianatu/ de amoniu= N H4CNS (baia d e fixare) ;

- tiosulfatul de amoniu N H4S20 3 (em u l s i a fotosens ibi lă).
=

A N A M O RFOZĂ
Perspectivă corectă, dar şocantă, g rotescă, datorită faptul u i că î m b răţişează un u n g h i
d e c î m p excesiv. Poate fi apreciată c a o «anomalie» a unei perspective riguroase.
Indiferent de unghi u l sub care este privită o sferă, conturul acesteia apare întot­
deauna exact circular; perspectiva plană a unei sfere este însă o elipsă, în afară de cazul
î n care centrul sferei s e află chiar pe perpendiculară. Deformarea este cu atît mai mare
c u cit raza vizuală care se îndreaptă spre centrul sferei face un unghi mai mare cu perpen­
diculara.

2.-c, 2271 Foto�rafia de la A la Z

17
 De asemenea, în cazul perspectivei unei colonade văzute din faţă: i magi n i l e coloa­
nelor sînt d i n ce în ce mai largi, pe măs u ră ce se îndepărtează de p unctul de staţie.
În fotografie, aceste deformări i nestetice se produc în caz u l folosirii greşite a u nor
obiective superangu lare cuprinzînd un u nghi de cîm p foarte mare, atunci cind nu este cazu l .

OQ

Anamorfoză : ungh i u l îmb răţişat de obiectiv e st e prea mare.

ANGSTRC>M
Unitate de măsură pentru l u ngi mi de u ndă, care se fol oseşte în o p ti că , spectrografie,
cristalografie, fizica ato m i că.
Este egală cu a suta m i l i oana parte di ntr-un centi metru.
Se notează cu A = 1 0-8 cm.
Poartă n u mele fizi cian u l u i şi astrono m u l u i s uedez Anders jens Angstrom (1814-1874),
autorul p r i m u l u i mare atlas de spectre optice.

18
A N H I DRĂ
Stare în care se prezintă o s u bstanţă sau un material, în absenţa absolută a apei.
O sare anhidră se prezintă s u b formă de pulbere sau p u d ră, spre deosebire de u na
h i dratată, care, de obicei, se prezintă sub formă de cristale.
 A N I MALE

� ge ���! · ani malele s î n t foarte fotogen i ce; depinde d e d i băcia şi răbdarea fotogra­
fu l u i , pentru a le putea p r i n d e în i pos t aze l e cele mai i nteresante, cele mai ne­
_
aşteptate.
Pentru fotografierea a n i malelor se recomandă fol osi rea u n u i aparat fotografic uşor
d e man i p u lat.
U_n fi l m cu sensi b i l itatea 20° D I N este cît se poate d e corespu nzător.
Operatorul trebu i e să fie înarmat cu o doză mare de răbdare, u neori fi i n d necesare
ore întregi de aşteptare ; bi neînţeles, aparat u l t rebuie să fie gata de fu ncţionare în
orice c l i pă.
Se recomandă ca l u m i na să cadă s e m i l ateral pe s u biect, care se poate afla însă chiar
şi în contra- l u m i n ă ; se va evita în orice caz o l u m i n ă plată, direct din faţă.
De obicei , ani malele avînd mişcări foarte vioaie, adesea neaşteptate, este necesar u n
t i m p de expu nere d e 1/250 s, pe cît pos i b i l chiar m a i scurt .
� eliculele pancromatice sînt c e l e m a i potrivite.
S e va p roceda l a o developare într- u n revelator pentru gran u laţi e fi n �! <=.,L! � e __ __

_ �
le Q!:ă� entru a se obţi ne toate detal i i le d 7 ·- · --�-· ''· '
_
·. .
_
· pe pie ea, blana sau penaj u l subiect u l u i .

ANTI HALO

Strat absorbant d e p rotecţie a su pra­

feţei fotosensi b i l e, format d i ntr-un lac sau
d i ntr-o gelat i nă colorată. Are rol u l de a
î m p i edica formarea efect u l u i halo (v. cuv. ) .
I
P r i n a p l i carea l u i , fie între s u p rafaţa J 11
fotosensi b i l ă ş i suportul ei (substrat 1 2 Antihalo :
1 - strat protector; 2 - rază de l u m i nă; 3 -- strat
antihalo), fie pe partea posterioară a s u ­
portul u i (strat antihalo dorsal), se obţi n antihalo; 4 - razJ absorbitt:i; 5 - suport.
fi l mele sau p lăci l e anti halo.
Pentru a fi eficace un strat anti halo treb u i e să absoarbă total rad i aţi i l e active
căzute pe emu lsie.

ANTI REFLEX

Reflex i i l e p roduse d e s u prafeţele optice a u p utut fi atenuate considera b i l p r i n a p l i ­

carea u n ui strat foarte fi n d i ntr-o materie m u l t m a i p u ţ i n refringentă decît sticla.
Pe baza consideraţ i i l o r teoretice datorite l ui Rayleigh (1912) ş i }. Strong (1935), p r i m e l e
straturi anti reflex au fost obţinut e p r i n s u b l i marea î n v i d a fl uorurii d e calc i u s a u de

20
 magnez i u , de unde şi numele de obiective fluorurate date acelora pe ale căror l enti le a
fost apli cat un asemenea strat.
Stratul anti reflex m i cşorează puterea de reflexie la o valoare cuprinsă între 1/4 şi
1/10 din cea a sticlei pe care a fost aplicat.
Privit d intr-un anu m i t ungh i , stratul antireflex are o culoare al băstri u-vio l etă ; în
t ransparenţă această coloraţi e dispare complet, astfel că nu influenţează în nici un fel
fi l me l e color.

ANTIVOAL

Substanţă c h i m i că care i ntră în compoziţia revelatoru l u i , în sco p u l împiedicări i apa­

riţiei voal u l u i fotografic , în c u rsul proces u l u i de developare.
În mod c u rent, în acest scop se foloseşte bromura de potasiu (K Br.) (v. cuv.).
În u ltimii ani, în cal itate de substanţă antivoal se folosesc tot mai m u l t d iferiţi compuşi
organici, cel mai răspîndit dintre e i fi ind b;,� zotriazofuf.

APARAT DE CO PIAT

Se foloseşte pentru real izarea de fotografii (co p i i pozitive) prin contactu l di rect între
hîrtia fotografică şi negativ. De aici şi den u m i rea de copie de contact.
Di mens i un i l e pozi tivu l u i obţinut ,înt i dentice cu cele ale negativu l u i de la care
s-a pornit.
Aparat u l este format dintr-o cutie de formă cubică
sau parale l i p i pedi că, ca1·e are în peretel e superior o
fereastră t rans l u c i dă. În i nteri orul cutiei există o sursă
de l u m ină albă şi un bec electric roşu (inactinic).
-fe fereastra translucidă se aşază negat i v u l , cu par-
tea emulsionată în sus, se apl ică peste acesta hîrtia
'
fotografică şi se presează c u un capac care acoperă în­
.
treaga suprafaţă a ferestrei. Se face contactu l la su rsa
de l u mină albă pentru d urata de expunere necesară,
după care hîrtia se pre l uci-ează în laborator.

APARAT FOTO G RAFIC

I nstrument destinat efectuăr i i de fotografii , compus
d i n : obiect i v, cameră obscură, obtu rator şi o serie de
mecanisme destinate reglării d u ratei t i m p u l u i de
expunere, t ransport u l u i fi l m u l u i , stab i l i r i i clarităţii
i magini i etc. Aparat de copiat.

21
 Pentru desem narea aparat u l u i fotog rafic este foarte des folosit termen ul de cameră
(p rescurtare de l a « cameră obscură»).
Porni nd de la prncedeul p r· i n care se s labi lcşte cla r· itatca i magi n i i , apa ratel e foto­
g rafice pot fi î m părţi te în patr-u g i- u pc : cu geam mat ; cu scală de d istanţe ; cu telemetru
(cuplat sau n u cu o biectivul) ; cu oglindă rerlex.
Î n funcţie d e fel u l material u l u l u i fotosensi b i l folosit, aparatele folog r·afice se împart
î n : aparate care folosesc p l ăci sau plan-fi l me ; aparate c.are fo losesc rol lfi l me ; aparate care
folosesc fi l m de 35 mm (perforat pe margi ni).
Ar mai putea fi făcute ş i alte clasificări, în fu ncţie de mări mea cl işeu l u i fol osit, de
tipul de obturalor cu care este înze s t r· at aparatul, dacă esle cu b u rduf sau este o s i m pla
cutie rigidă etc. , etc.
Î n conti n uare sînt p r·ezentate t i p u r i l e d e aparate fotografice util izate pe scară mai
mare la or·a actuala.

Aparate tip «format mic»

Reprezi ntă t i p u l de aparate fotografice cel mai larg fo l osit, datorită atît gabaritului
redu s , cit - mai ales - fap t u l u i că si n t dotate cu mecanisme foarte perfecţionate, cu optică
de cea mai b u n ă cal itate, avînd un r·andament ridicat şi perm iţînd o b ţi ner·ea de negative
l a un preţ d e cost convenab i l .
D e for·mă aplatizată, vol u m m ic, corpul aparat u l u i este turnat sau presal d i n mater-ial
uşor, de obicei d u ral u m i n i u , îmbrăcat în piele sau cauci uc gal vanizat, ori acoperit cu
u n strat de Jac.
Permite folosi rea u n u i mare nu­
măr de obi ective i ntersch i mbabile, de
mare l u mi nozi tate, mer·gînd în mod
curent pînă l a f: 2 sau chiar f: 1 , 5
(în u l t i m u l ti mp s-a aj uns chiar· la f:
0,9 !), de diferite d i stanţe focale, va­
riind între 20 m m şi 2 OOO m m , fără
ca aceste cifre să reprezi nte l i m ite
absol ute.
Punerea la punct a clarităţi i i ma­
g i n i i se face p r i n deplasarea obiecti ­
v u l u i p r i nt r-o mişcare de înşurubare,
s u b contro l u l u n u i telemetru.
Aparat tip « format mic » . De obicei, aceste două operaţii
sînt reunite în una s i ng u ră, măsu rarea
distanţei şi reglarea clarităţii făcîn d u-se s i m u ltan prin cuplarea telemetru l u i cu obiectivul.
Sînt înzestrate d e obicei cu obtu ratoare cu perdea, permiţînd fol osi rea d e timpi de
expunere vari i n d între 1 s şi 1/500 sau 1 /1 OOO s, l a unele mărci chiar 1/2 OOO s.
Vizor optic, t i p l u neta lui Galileu, încastrat în corpul aparat u l u i .
Folosesc fi l m perforat d e 3 5 m m , înc.ărcat î n cartuşe d e 36 i magi n i , d i n d negative
de format 24/36 mm (există şi cartuşe cu « încărcăt u ră » de n u mai 20 negative).

22
 M i n i aturizarea a dus la fab ricarea unor aparate care, folos i nd acelaşi t i p de f i l m ,
d a u negative de 1 8/24 m m, o b ţ i nînduse în acest fel circa 7 2 i magi n i cu u n s i ngur cartuş.
B uton ul cu aj uto r u l căruia se face a rmarea obtu ratoru l u i , erectuează - în acelaşi
timp - încă două alte operaţi i : asi g u ră avansul fi l m u l u i şi pu nerea în mişcare a contoru l u i
d e i magi n i.
Acest ti p de aparat prez i ntă m u lt i p l e pos i b i l ităţi de folosi re, necu noscînd în mod
p racl i c l i mite : fotografia de presă, cerceta1·e şti i nţifică, fotografia i nd u strială, sport
e tc., etc.
Permite folos i rea de nu meroase accesori i compli mentare, pentru cazuri s peciale.
Există şi aparate de rormat mic (în u l t i m a vreme tot mai numeroase), ca1·e în loc
de telemetru sînt înzestrate cu oglindă rerlex ; despre ele, în paragraful u rmător.

Aparate tip « reflex».

Se î mpart în doua gi-u pc: cu un obiectiv şi cu două obiective.

Aparatele reflex cu un singur obiectiv sint înzestrate cu u n dispozitiv care permite
trecerea i nstantanee de l a ope1·aţia de punere la punct a clarităţii i magi n i i , la fotografiierea
propriu-zisă.
Ele pot fi de rormat m e d i u (6 X 6 cm) sau d e format mic (24 x 36 mm).
Ca l a toate aparatele moderne, corp u l este conrecţionat di n metal uşor, turnat sau
p resat, îmbrăca t în piele, cauci uc presat, sau l ăcuit.
Î nzestrate cu obi eclive i n le rschi mbabi le, de focale variabile d e l a citeva zeci de
m i l i metri l a m i i de m i l i melri, r.fo foarte mare l u m i nozitate.
Claritatea i magi n i i se obţi ne p r i n deplasarea obiec­
tivu l u i ş i este controlată pc u n geam mat datorită dispo­
zitivului reflex compus d i ntr-o og l i ndă încli nată la 45 d e
g rade şi p lasată p c traiect u l razelor de l u m i nă.
Sînt înzes trate d e obicei cu obtu1·ator cu perdea,
dind întreaga gamă d e viteze, de la 1 s la 1 /1 OOO sau
chiar 1/2000 s.
Corespund pen tru execularea d e fotografi i d e toate
gen u ri l e, de la portret la 1·eportaj sau fotograna tehnică,
prezentînd marele avantaj de a ri scutite d e i n conven i e n t u l
prezenţei paralaxei ( v . cuv.).
Aparatele re{lex cu două obiective, unul destinat foto­
grafierii p ropri u-zise, i ar cel de al doilea excl usiv pentru
vizare. Aparat reflex monoobi ectiv.
Sînt fol osite pe scară largă în fotografia de presă.
Se prezintă, în general, s u b forma u n u i paralel i pi ped: foloseşte rol lfi l m e clasice 6/9,
perm i \înd obţinerea a 1 2 negative de format 6/6 cm.
Sînt înzestrate cu optică d e calitate superioară, cu l u m i nozitate f : 3,5 sau chiar f : 2,8.
Stabi l i rea clarităţii i magi n i i se face cu aj uto rul u n u i geam mat, datorită o b i ecti v u l u i
vizor care se deplasează s o l i d a r cu c e l pentru fotografiere. Obtu ratorul liste de obicei
central, permiţînd timpi d e expunere de l a 1 s pînă la 1/400-1/500 s.

23
 S6x72mm S6x72mm 56x72mm

6,5 • 9 cm

9x12cm

9x12cm 13x 18cm

Diferite modele de aparat « Linhof ».

 Unele modele permit folosii-ea de adaptoare speciale pentru utilizarea de fi l m pe rforat
de 35 m m , cu car-e se obţin negative de 24 X 36 m m .
Datorită existenţei cel o r d o u ă obiective, operatorul poate u rmări i magi nea
vizată tot t i m p u l , i n c l usiv pe d u rata expuneri i .

Aparat reflex c u două o b i ective. Aparat cu b u rd uf.

Aparate « cu burduf».

Sînt încă foarte raspînd ite şi apreciate, deşi peri oada lor de «g lorie)) a trecut ,
fiind de tronate de « fo rmatul m i c)).
Popu laritatea lor s-a datorat în s peci<.1 1 preţu l u i relativ redus, uşuri nţei de man i p u l are,
gabar·it u l u i nu p rea mare, cal i tăţ i i bune a negative l o r obţin ute etc.
Folosesc rol I n i me obişn u ite, pcrmiţînd să se obţi nă - potrivit t i p u l u i respectiv
de aparat - fre 8 negative 6 : < 9 cm, fie 1 2 negative 6 x 6 cm, fi e 1 6 negative 4,5 x 6 cm.
Există şi aparate de « format m i c)) c u burd uf, folos i n d film d e 35 m m şi dind negative
d e 24 x 36 m m .
Punerea la p u nct a clarităţii i magi n i i se face p 1· i n deplasarea înainte sau înapoi a
lentilei frontal e, cuplată sau n u la un telemetru.
l_a u nele modele se deplasează întreaga ramă port obiectiv, a l u necînd pe o şină �i
benefi c i i n d de i nd icaţ i i l e u nei scale de d i stanţe.
Obtu ratorul este de obicei de t i p u l « compur», sistem perfecţionat, care perm ite
t i m p i d e expunere î n t re 1 s şi 1 /500 s .
A m i n t i m a i c i , neputînd fi încad rat într-o si ngură categorie, aparatul « cu burduf» sau
fără, de format 6 X 9 cm sau m u l t mai mare, mergînd pînă la 1 3 x 1 8 cm, folos i n d
rol l fi l rne obişnuite s a u plăci de sticlă, p lanfil me, fi l m - pack etc. camera fotografică Linhof.
Este cel mai complet înzestrat aparat fotografic care se fabrică în p rezent.
Are însă t rei i nconveniente foarte i m portante : gabarit şi greutate mare, man i p u lare
d i fic i lă ş i . . . p reţ rid icat.

25
 Aparate tip « box »
Deosebit de si mple, folosite d i n ce în ce mai rar, chiar şi de către începători .
Căzute în dizgr·aţie oarecu m pe nc:drept, deoarece în condiţii favorabile d e l u mi nă se
pot obţi ne cu e l e r · ezultate frumoase, în special în fotografierea d e peisaje.
De formă cubică sau paral el i pi pedică, cutia aparatul u i este d i n metal sau bachelită,
u n eori chiar d i n carton p resat.
Obiectivul este format d i n tr-o l entila si m plă, un menisc, cu l u mi nozitate
mică, f: 6,3 sau, foarte adesea, doar f: 9 .
N u comportă o pu nere l a p u nct a clarităţii i mag i n i i în funcţie d e d i stanţă ; î n general, dă
o i magine clară începînd d e l a t rei metri pînă la i nfinit.
Are u n obtu rator s i m p l u , dind n u mai două pos i b i l ităţi
fi xe de expunere: « poză » şi « i nstantaneu », nereglabi l e
c a du rată.
Folosesc rol lf11 me obişn uite, cu care se obţin 8
negative 6 X 9 cm.
*
C l asifi carea de mai sus nu c u p r i n d e toate t i p u r i l e
d e aparate fotografice existente în prezent s a u î n
trecutu l apropiat ; ea a ţ i n ut seama n u mai d e scopul
căruia îi este desti nat această l ucrare : acela de a pune l a
îndemîna i u bitoru l ui d e fotografie u n înd reptar, în
Aparat tip « box » . acelaşi t i m p efici ent ş i nep retenţios.

APARAT DE MĂRIT
Aparat folosit pentru obţi nerea d e fotografii (copii pozitive) prin i ntermed i u l unei
proiecţii, orizontale sau verticale.
Cu aj uto r u l l u i se pot realiza fotografii d e di mens i u n i mai mari decît negativu l de
la care se pleacă.
Aparatele de mărit sînt de două fel uri : cu condensator sau fără condensator. Cele
·
cu condensator dau u n randament s u erior, deoarece acesta d i rijează razele d e l u�
-
paral e l , ceea r1 u 1 e 1n foarte mare măsura a creşterea contrastu u1 i magi n i i , a
l
·Cl arităţ i i cont u r u r i l o r acesteia, a cal ităţi or e1 în ansam b l u .
·
Acest aspect rez1nta în - · le dezavantaj e : face mult mai vizi b i l ă g ranu laţia
negativu l ui, apar deosebit de clar chiar i cele mai fi ne zg1 r1eturi e pe negativ, urme f;
e pra , amp rente e ce u 1 care mani p u l ează fără grija nega 1vu e c. „..

Ca s u rsă d e l u mină este fol osită o lampă el ectrică.

Aparatel e fără condensator au drept s u rsă o l u mi nă difuză.
U n ecran difuzor de l u m i nă istă u neori şi la aparatele de mărit cu condens�� '=' �;
--
acest ecran se a ă plasat, de obi cei , între lampa e ectrica ş1 con ensator, in ori ce .z a .
1 na1 ntea negativu u 1 .

APĂ
Formulă ch i m ică: H20. G reutate moleculară : 1 l a +4°C.
Fierbe l a 1 oo0c; p u nct d e îngheţ o0c.
Î n stare p u ră se prezintă ca un l i ch i d t ransparent, i ncolor, i nodor, i nsipid.

26
 Este l i ch i d u l în care se dizolvă în con d i ţ i i opt i m e ma1oritatea su bstanţelor organice
şi anorganice, motiv pentru care - fără aportul apei - prelucrarea în laborator a foto­
g rafi i lor şi însăşi fabricarea materialelor fotosensi b i l e pozitive şi negative este de neconceput.
Apa naturală n u s e găseşte niciodată în
stare p u ră.
Ea conţine d e obicei d iferite substanţe sau
corp u ri străi ne, ca :
- n i s i p fi n, pămîntu ri în suspensie etc. ;
- corpuri solide, l i chide sau gazoase, d izolvate ;
- microorgan i sme.
Pri n fierbere, din apă se e l i m i n ă gazele şi se
d i strug microorganismele. N i s i p u r i l e se e l i m i nă
p rin filtrare.
Apa « d u ră», conţi nînd - d e p i ldă - bicar­
bonat de calciu [Ca( H C00)2], sau de magneziu
[Mg(H C0 3)2] poate determi na apariţia de pete
albicioase pe fi l me, în s pecial cauzate de d e p u n e r i l e
d e calciu s a u magnez i u .
D i n aceste motive treb u i e evitată folosi rea ei
în stare nat u rală.
Apa cea mai « moale» (şi, deci, cea mai
potrivită pentru a se folosi în p rocesele fotografice),
este apa de p loaie sau cea p roven ită d i n zăpadă
topită.
Este necesar ca apa folosită în fotografie să fie Aparat de mărit.
în prealabi l fiartă şi decantată, eventual filtrată.
Pentru prel ucrări le fotografice foarte pretenţioase, în s pecial la fotografia în culori,
este obl igator i u s ă se folosească pentru p repararea băi l o r apă distilată.

APĂ O X I G E N ATĂ

Formulă c h i m i că: H202.

Sol uţia se păstrează în concentraţie de 30%, sub d e n u mirea de perhidrol. Î n practica
fotografică se foloseşte în d i l uţia d e 3%, în scop u l e l i m i nării complete a eventualelor
urme d e hiposulfit de sodiu rămase în strat u l d e e m u lsie după baia d e fixare ş i o s pălare
i nsuficientă.

APLANAT

V, o b i e c t i v a p a n a t.

27
APUS D E SOARE

Spre sfîrşitul verii ş i s pre începutu l toam nei fotografu l se găseşte adesea î n faţa
unor apusuri de soare magnifice. Este o feerie l u m i noasă d e o asemenea varietate ş i fru m u ­
seţe, incit este i m pos i b i l să n u fie tentat să o fotografieze : în momentul respectiv cerul
este încă foarte l u m i nos, chiar străl ucito r ; culori l e abundă, în s pecial gal benul, portoca l i u l
şi roş u l . Aceste detali i sînt suficiente pentru a orienta alegerea fi l melor ş i fi ltrelor
corespu nzătoare.
Este necesară folosi rea unei e m u l s i i pancromatice, pentru a putea t raduce cu fidelitate
toată gama de culori formată de ulti mele raze ale soare l u i , care t raversează norii aflaţi
la orizont. Deoarece în momentul respectiv în atmosferă abundă radiaţi i l e galbene,
este i n util să se fol osească u n fi ltru galben prea închis ; este s uficient un filtru gal ben
deschis. Abu ndenţa rad i aţ i i l o r gal bene v i n e să compenseze excesu l de al bastru provenind
p e de o parte de la cer, iar pe d e altă parte de la însăşi supersens i b i l itatea e m u l s i i lor
fotografice faţă de această c u l oare.
Coeficientu/ de poză (v. cuv.) este l n acest caz de 1 ,5 -2.
Este bine să fie inclus întotdeauna în i magi ne u n prim-plan, care trebuie lăsat
s u bexpus. Aparatul trebui e ţinut în aşa fel incit să c u p r·indă o mare suprafaţă d i n cer.
Primul plan poate fi constituit d i ntr-o ramu ră, un gard, de un detal i u de barcă (la
mare sau la marg i nea lacului) etc.
Chiar dacă exponometrul i nd i că un t i m p de expu nere de 1 /25 s este mai b i n e să
se l ucreze cu 1 /50 s sau chiar 1 /1 00 s la o diafragmă f : 8 - f: 1 1 , cu o e m u l s i e foarte
�ens i b i l ă (27° D I N).. Lucrul cel mai jmportant este ca cerul să n u fie supraexpus, căci
�tunci frumoasele efecte de l u mină vor fi complet neutral iza � __

Developarea trebuie făcută într-un revelator care l u c rează moal e, deoarece trebuie
scoasă în rel ief toată fineţea detali i lor.
La copiere se va folosi, de preferinţă, o hîrtie fotografică care să dea u n negru
profund ş i alb p u r ; este i nd i cată folosi rea unei s u prafeţe l ucioase. S e va evita, în orice
caz, folosirea hîrti i l o r cu gran u laţi i ale s u prafeţe i .

ARBO RI

I magi n ea i mp resi onantă a unor arbori poate s p u n e despre s peci licul unui colţ de
pămînt mai m u l t decit oricare altă caracteristică locală. Un o b i ectiv s u perangu lar,
de cel m u l t 35 mm este i ndispensabi l , în p r i m u l rînd pentru a putea îmbrăţişa întinderea
mare a u n u i g r u p de arbo r i , dar mai ales pentru a putea cupri nde înălţi mea totală a
u n u i copac secular, de tal i e mare. Şi c u m , adeseori, nu se poate recul a s uficient, folosi rea
u n u i s u perangular este singura soluţie pos i b i lă.
Cea mai potrivită epocă a anul u i pentru fotografierea arbo r i l o r în al b-negru este
iarna, precum şi începutul pri măverii sau sfîrşitul toamnei.
Pri măvara, este i nteresant de redat verdele transparent al muguri lor tineri, operînd
ln contral u mină ; este însă necesară folosi rea u n u i timp de expunere foarte precis ;

28
exponometrul cu c e l u l ă fotoelectrică dă aproape întotdeauna i n dicaţ i i eronate, cu atît
mai exagerate în p l u s cu cît s u prafaţa ce r u l u i i ntrată în cad ru este mai mare ; în această
situaţie, ca şi pentru a se obţine ceva detal i i ale trunchi u l u i şi scoarţei arbori lor, este

29
 necesar să se folosească un t i m p de expunere d u b l u sau cvad r i p l u sau să se l ucreze cu
o diafragmă mai deschisă c u una sau două unităţi.
Vara, arbor i i sînt mai puţi n fotogen i c i , din cauza frunzelor foarte dese, ca şi a u mbrelor
foarte accentuate.

ARG I NT

Si mbol chi m i c : Ag. G reutate molecu lară : 1 0,5.

Metal alb, străl ucitor.
Diferite săruri ale arg i n t u l u i au o deosebit de mare însemnătate în rotografie , precu m :
azotul de argint, bromuro de argint, cloruro de argint, ioduro de argint etc .

ARH ITECTU RĂ
·
Fotografia arhitecturală prezi ntă n u meroase d i fi c u ltăţi, cea mai i mportantă fi i nd
- de obicei - l i psa pos i b i l ităţii de a opera de la distanţa necesară. Pent ru a putea evita
derormarea l i n i i lor verticale ale e d i fi c i i l o r fotografiate, este necesar ca operatorul fie
să se poată îndep5rta suficient de subi ect, fie să recurgă la descentrare (v. cuv.) sau la
folosi rea bascu/ei (v. cuv.)
Acest gen d e fotografie pret i n d e folos i rea u n u i uti laj t e h n i c d e o calitate excep­
ţi onală. Pe lingă pos i b i l ităţ i l e de descentrare ami ntite, aparatul fotografic rolosit trebuie
să fie înzestrat cu o o ptică de cal itate superioară, desigur anasti g n·iatic�. avînd totodată
pos i b i l itatea de a uti l iza obiective de l u n g i m i focale d iferite. Nu este necesar· ca obiectivele
să fie foarte l u m i noase.
E mulsi i l e care corespund cel mai b i ne sînt cele pancromatice, de sen s i b i l itate m i j l ocie
(1 7 - 20° DIN), cu cit mai mare fineţe d e g ra n u l aţ i e . În măsu r·a pos i b i l i tăţi lor, este
b i n e să se folosească o l u m i nă laterală, care prin jocul de u m bre ş i l u m i n i accentuează
r·e l i efu l edifi c i u l u i .
Operatorul, folosi n d în m o d o b l i gat o riu un t r·epied, poate a l e g e t i m p i relativ l u ngi
pentru expunere, ceea ce î i pern1ite folosi rea u n ei d iafragm e cit mai închise.
Este asigurată astfel o profunzi m e d e claritate suficientă, cu u n desen perfect c lar
pînă l a extremele i magi nii .

ASA
I ndice de sens i b i l i tate a fi l me l o r fotografice, adoptat în a n u l 1 9'13 de America n
Staodar·d� Associat i o n-
.
,,_,
Dac:-1 se noteazi1 cu L i n tensit:ite� l u m i n oasă a u n u i punct Z, sensi b i l itatea A S A

este expri mată de fracţi;i 1 /1., precedat�• de O şi rotunjită la valoarea termen u l u i

cel m a i apro p i at al p ro g r·esi e i geomet rice avînd c a bază rădăcina c u b i că de 2 . Adică : 0800,
0640, 0500, 0400, 0320, etc.

30
 Pentru a evita orice risc de s u bexpunere la folosi rea tabelelor cu t i m p i de poză sau
a exponometrelor, la aceste nu mere se apl i că un coeficient de s i g u ranţă egal cu 1 /4 d i n
rapiditatea ASA, d a r neprecedat d e O . D e p i l dă, la rap i d itatea ASA 0200 coresp u nde
i nd i cele de expunere 50.
I nd i ci i de sensi bi litate ASA au ech ivalente în un ităţi D I N (sistem german), GOST
(sovietic), BSI (englez).

ATO MAL

Den u m i re, i n iţial comercială a unui revelator pentru g r anu laţie roarte fi nă, (lansat
cu ani în u rmă de fi rma Agfa), care a fost 'Liît��ior- ad dptată în l i m baj u l fotog rafi � c u rent.
lată for m u la păstrată foarte m u ltă vreme în cel mai desăvîrşit secret :
ortooxietilami norenolsulfo t 6 g
hexametaro�rat de sod i u 1 g
s u l fit de sodiu (<1nhidru) 1 00 g
c:irbon:it d e sodiu (a11 h icl r u J 10 i!
b r o m u r ă d e potasiu ] g
a pă 1 000 cm'

T i m p de developare : 12 m i n , la 20° C.
'
Denumire comercială actuală : A 49.

A UTO DECLA N ŞARE

Mecan ism desti nat punerii în m i şcare în mod a utomat a o b t u rat o ru l u i aparat u l u i
fotografic, d u pă u n a n u m i t i nterval d e t i m p .
Datorită autodeclanşatoru l u i , operator u l poate s ă apară si e l în cad ru l pe care i i
fotografiază, necesar fi i nd doar să folosească pentru susţi nerea apar-a t u l u i fotografic un
t repied, o mobi l ă sau i nd ifer·cnt ce altă s u p rafaţă de s p r i j i n .
Punerea în m işc1re a autodeclanşator u l u i se face p ri n i ntern,eci i u l u n u i ar·c, a cărui
acţ i u ne este reglată fle printr-un mecanism de ceasornic, fie p rintr - u n re gu lator· pneu mat i c .
Există autodeclanşatoare care acţionează obturatorul d upă o perioadă de t i m p
variabilă, stabi lită de la caz la caz de operator ş i există autodeclanşatoare cJre acţionează
întotdeauna d u pă o peri oadă de t i m p fixă, de obicei 1 0 -- 1 5 s.
Autodeclanşator-ul se poate p rezenta s u b forma unui m i c apar· at d e s i n e stăDtor· :
la majoritatea aparatelor moderne el se află însă încastrat în însuşi corpul camere i .

AUTO MATI ZAREA Î N FOTOGRAFI E

U n u l d i ntre facto r i i cei mai semnificativi, c a r- e d emonstrează p rng resele real izate
în ulti m u l t i m p în domeni u l fotografiei, îl repr·ezintă înzestrarea aparatelor fotografice
cu dispozitive de automatizare, d i n ce în ce mai i ngen i oase şi efici ente.
Automatizarea aparat u l u i fotografic a început cu reg lare-a desch i d e r i i diafragmei ;
d upă aceea, exponometrele cu cel u la fotoelectrică au fost înlocuite pri n ele mente de

31
 gabarit m i nuscul i ntegrate în corpul aparat u l u i însuşi : i ndicaţi i l e săgeţ i i sînt vizibile
i med iat pe u n cadran plasat în partea s u perioară a aparat u l u i sau se observă în vizor,
avînd un i ndex mob i l d e reperaj cuplat cu i ne l u l de reglare a deschiderii diafrag mei şi cel
al t i m p u l u i d e expunere.
La d i s pozitivele complet automatizate, aflate deja în dotarea aparatelor fotografice,
celula însăşi comandă d i rect deschiderea diafragmei şi reg l ează du rata t i m p u l u i d e expunere,
î n funcţie d e sens i b i l itatea fi l m u l u i şi d e i ntensitatea l u m i noasă pe care o p rezintă
s ubiect u l . Acest rezultat a fost înlesnit d e uti l izarea - în l ocu l clasic u l u i obturato r mecani c,
cu resort - a u n u i obturator electronic (v. cuv.) (de fapt, electromecanic) la care t i m p i i
n u sînt reglaţi î n trepte, ci pot ati nge p rogresiv o ri ce valoare, în funcţie d e d u rata d e
descărcare a u n u i condensator.
Dispozitivele automatizate avertizează, de asemenea, pe operator dacă efectuarea
fotografiei este sau nu pos i b i l ă în cond iţi i l e de l u mi nă date, sau la viteza de obtu raţie
p resta b i l ită.
Fotografia la l u m i na artificială a devenit şi ea auto matizată p r i n util izarea fulgerului
electronic automatic, zis cu computer, al căru i s i stem de cu plare permite determi narea
exactă, fără cal c u l , a deschi d e r i i diafragmei care treb u i e folosită, p r-ecu m şi d u rata fulgerul u i ,
în funcţie d e d istanţa la care se arlă subiectu l .
Antrenarea filmului şi armarea obturatorului d u pă fiecare expu nere, a u dev10nit, de
asemenea, automate l a m u lte t i p u ri d e aparate.
Î n sfîrşit, schi mbarea fi l m u l u i d i n aparat a devenit foarte rapidă datorită u n o r s i steme
i ngenioase d e p r i n dere pe mosoru l receptor, precum ş i fabri carea în scopu ri com :rc ial
a încărcătoarel o r de tip « lnstamatic » , care permit încărcarea ş i descărcarea i mediată,
e l i m i nînd orice mani pulare s u p l i mentară sau rebobinare.
Si ngura operaţie care a mai rămas să fie auto matizată este punerea la punct a clari­
tăţii. Se real izează în p rezent primele sisteme semiautomate sau automate, mai m u l t
s a u m a i putin complicate.

AZOTAT DE ARG I NT
Form ulă chi m i că : Ag N 03 .
Sare de arg i nt a aci d u l u i azotic.
Este cu noscut şi s u b d e n u m i rea de nitrat de argint. Se p rezi ntă s u b formă de
cristal e rombice i ncolore, uşor solubi l e în apă şi alcoo l .
Este caustic, antiseptic, astr- i ngent, coag u lant.
Se înnegreşte şi se descompune sub acţi u nea l u m i n i i sau a s u bstanţelor organ i c e ;
trebuie păstrat în borcane bine astupate, confecţionate d i n sticlă d e c u l oare brună.
Este materia primă de bază pentru prepararea e m u l si i lor fotosensibile.
Se fol oseşte, de asemenea, pentru întări rea negativelor slabe.

AZOTAT DE P L U M B
Este otrăvitor-
For m u l ă c h i m ică : Pb(N O:i.)2.

32
 Se p rezintă s u b formă de cristale al be, grele, foarte sol u b i l e în apă (52 g în 1 00 cm8
apă, la 1 5°C) . Fotosensi b i l , de unde necesitatea de a fi păstrat în flacoane de culoare
b ru nă, înch isă. Se foloseşte în procesele de întărire a negativelor şi pentru vi rarea
pozitivelor.

AZOTIC (acid)
Formulă chi mică : H N 03, greutate moleculară : 1 , 5 .
L i c h i d i ncolor, corosiv.
Agent oxidant putern ic, atacă cele mai m u lte metale ş i n u m eroase alte su bstanţe,
dezvoltînd vapori bruni de azot.
Î n contact cu aeru l « fu megă », avînd un m i ros înţepător.
Sărurile sale se n u mesc ozotaţi sau nitraţi.
Î n fotografie se fo loseşte la întări rea negativelor slabe.

AXĂ OPTICĂ
L i n i a dreaptă care trece p r i n centrele celor două s u p rafeţe sferice ale unei l entile,
sau - î n cazul lentilelor p lan-convexe, respectiv plan-concave - perpendicu larii
d usă pe faţa p lană d i n cent r u l d e c u rb u ră al celei lalte feţe.
Se mai n u m eşte şi axă principală.
În mod teoretic, la toate combi naţi i l e de lent i le (obiec­
I
-1I-1��­
t i vele d e o ri ce fel), axe l e optice ale diverselor ele mente
optice componente t rebuie să coi ncidă, pentru ca ansa m b l u l
să constituie un sistem centrat.
Î n fapt, d i n cauza m i c i l o r devie1·i de centra1·e, i nevitabile
la montaj, axa optică a unui obiectiv este aproape întotdeauna
o l i n i e frîntă.

3 - c. 227 1 Fotograna cie la A la Z

33
B
BAI E

Soluţie c h i mică preparată în scopul tratării e m u l s i i l o r fotosensibi l e ; băi le, în funcţie

d e compoziţia lor, pot fi folosite pentru : developare, fixare, vi rare, tanare etc. '.:olvent u l
obişnuit pentru prepararea băi lor fotografi ce este apa.
Prepararea u nei băi se face în general astfel : se ia u n flacon d e o capacitate egală
cu vol u m u l fi nal al băi i care i nteresează şi se u m ple cam pe t rei sferturi cu apă căl duţă
(30- 35°C) prod usele c h i m i ce se i nt roduc u n u l după altu l , în ordi nea prescrisă d e for-mula
respectivă, lichidul agitîndu-se energic. Nu se i ntroduce u n nou produs chimic pînă
ce acel i ntrodus înaintea sa nu este complet dizolvat. D u pă dizolvarea tuturor chimi­
cal elor care i ntră în com poziţia băii respective, se adaugă apă pina ce se obţine
vol u m u l total p revăzut şi, dacă este cazul, se decantează sau se filtrează.

BAI E D E DEVELOPARE

V. r e v eIator - formule.

BAI E DE FI XARE
V. ( i x a r e

34
BAI E D E ÎNTRERU PERE

Baia pe bază de acid acetic (sau alte substanţe) în care se i ntrod uc e m u l s i i l e foto­
sensibile, pentru c i rca 30-60s după scoaterea d i n revelator (v. cuv.). Fără a fi abso l ut
obl igatorie, baia de întrerupere este foarte necesară şi c u m nu se poate mai reco­
mandabi lă.
Folosi rea ei prezi ntă u rmătoare l e avantaj e :
- evită apariţia petelor datorate i negal ităţi l o r de developare, deoarece opreşt�
i nstantaneu acţ i u nea revelatoru l u i ;
- asigură o viaţă mai l u ngă băi i de fixare deoarece î m piedică aducerea în aceasta
a unor cantităţi m i c i , dar frecvent repetate, de revelator.
La baia de întrerupere se adaugă u neori alaun de crom, în scopu l tanării (v. cuv.)
gelat i n e i fi l m u l u i sau hîrtiei fotografice, care devi n astfel mai puţin frag i l e la
manipulare.
lată cîteva formule de băi d e întrerupere:

a. Baie de întrerupere acidă

apă 1 OOO c m '
acid acetic g lacial 30 c m '

b. Baie de întrerupere tanantă

api 1 OOO cm'
iJ.laun d e cro m 25 li

c. Baie de întrerupere pentru temperaturi ridicate

apă 1 OOO cm'
s u l fat d e sodiu anhidru 30 g
alaun de crom 20 i1

BAI E U N ICA

Combinaţie d i ntre un revelator şi o baie de fixare, care permite efectuarea s i m u ltană

a developări i şi nxării negativelor e m u l s i i l o r al b-negru, într-o s i ngură soluţie.
Posi b i l itatea efectuări i într-o baie u n ică a developări i ş i fixă r i i u n u strat fotosens i b i l
pe bază de bro m u ră de argi nt a fost constatată încă în an u l 1 889 de către W . D. Richmond,
apoi de Esteve şi Listas, iar experi mentatori ca L umiere, Seyewetz şi Manias au stabi l i t
form u lele băi i u n i ce desti nate utilizării practice.
Princi p i u l preparări i unui revelator a fost i nd i cat de către Crabtree şi Miller ; se
porneşte de la u n revelator pe bază d e metol - h i d rochinonă care developează normal,
în 4-5 m i n, la care se adaugă l a u n l i t ru de soluţie 5 g de h i d roxid de sod i u şi 60 -1 80 g
h i posulfit de sod i u . Concentraţi a de h i posulf1t care convine cel mai bine e m u lsiei util izate,
contrastul dorit şi temperatura optimă de folosi re a băii respective se dete r m i n ă pri n
tatonări. Trebuie avut în vedere că :

35
3*
 1 ) nu este pos i b i l să se stabi lească fo r m u l a u n u l revelator-fixator u n i versal care să
convi n ă oricărei e m u l si i ; pentru începerea experi mentă r i i se recomandă să se pornească
d e la com poziţia u r mătoare :

metol 2 g
s u l fit d e sod i u anhidru 35 g
h i d rochinonă 5 g
carbonat d e sodiu anhidru 25 g
hidro)(id d e sodiu 5 g
hiposulfi t d e sodiu 1 25 g
bromură d e potasiu 2 g
opă 1 OOO cm'

2) asemenea băi red uc l a mai puţin de j u mătate rap i d i tatea e m u l s iei ; este deci necesar
să se e x p u n ă ca şi c u m e m u l s i a ar fi cu ci rca 5° DIN mai p u ţ i n sens i b i lă, ceea ce înseamnă
că, de exem p l u , o e m u l s i e de 20° D l N va fi e x p u să ca una de 1 5° DIN.
3) există riscul degradării gelatinei în t i m p u l p r e l ucrări i ;
4) baia se conservă prost, se e p u izează repede ;
lată un mod de a opera care dă de obicei rezul tate satisfăcătoa re :
- se d i l uează s o l u ţ i a preparată d u pă reţeta de mai sus, cu un vol u m egal de apă ;
- se u m p l e doza de developare cu această sol uţie de l u cru ;
- se ap l i că pel i c u l a în s p i ra l e l e mosor u l u i sau se înfăşoară cu aj u t o r u l u nei benzi corex ;
- se i ntroduce p e l i c u l a cît se poate de repede, în baia u n i că, care poate avea o
temperatură între 18°C şi 27°C, se a p l i că capacul peste c o r p u l doze i , se apri nde l u m i na,
se învîrteşte neîntre r u p t 3 0 s mosorul cu pel i c u l a ; apoi, d i n m i n ut în m i nut, s e învîrteşte
d i n nou mosoru l cîte 5 s;
- d u pă cel puţi n 6 min. de t ratament, se scoate p e l i c u la care este acum ş i devel opată
şi f1 xată ; nu este n i c i un i nconveni ent dacă operaţia se p re l u ngeşte cu cîteva m i nute
deoarece nu există n i ci u n pericol de s u p radevel opare ;
- spălarea poate fi mai scu rtă decît de obi cei ; e l i m i narea s ăru r i l o r este c o m p letă
d u pă 5-6 m i n d e spălare în apă c u rgătoare.
AvantajeÎe pe care le aduce acest procedeu pot fi rezumate astfe l :
- s i mp l itate şi s c u rtă d u rată de man i p u l are (avantaje s u bstanţ i a l e în m u l te s i tuaţi i ) ;
- variaţii m i n i me de temperat u ră ;
- l i psa necesităţ i i de p r e l u ngi re a deve l o pări i pe măsura fo l os i r i i s o l uţiei ; într-un
l it r u d e s o l u ţ i e pot fi t ratate ci rca 1 0 -12 r o l l fl l me 6x9 cm sau tot atîtea fi l me d e 35 mm,
fiecare developare f1 i n d de m i n i m u m 6 min;
- n u este necesară n i c i o « ucenici e » ; n u este cazu l d e a s e teme d e i ns uccese
(sub - sau supra - developare) ;
- densitatea maxi mă f1 i n d scăzută, negativele sînt perfect co m pensate, au un con­
trast n o r mal ;
- gran u l aţia este relativ atenuată : desigu r, ea va f1 cu atît mai f1nă cu cît e mulsia
va fi mai p uţi n sens i b i l ă :
- voal u l d e developare este practic i nex istent.
Calitatea rezu ltate l o r obţi nute este abso l u t c o m parab i l ă cu cele care s e obţin p r i n
fo losi rea metod e l o r clasice.

36
 Treb u i e să se ţ i n ă seama de u r mătoare l e :
- developarea începînd i mediat, are mare i m portanţă i nt roducerea rapi dă a peliculei
î n soluţie ;
- cu toate că temperatura băi i poate varia în l i m ite destul de largi, este p referabi l
să se respecte 20°C ;
- uşoru l sedi ment cenuşiu care se depune pe fu ndul soluţiei nu afectează cu n i mi c
rezultatel e ;
- dacă baia este aproape epuizată, s e poate constata u n slab voal opalescent datorat
el i m i nări i i ncomplete a săr u r i l o r sensi b i : e ale e m u lsiei ; acest voal se d izolvă într-o baie
de fixare obişnuită (25 - 30% h i posulfit de sod i u) ; baia epuizată se aruncă.
- baia diluată tre b u i e păstrată într-u n flacon p l i n şi b i ne astupat ; o baie oxidată
va da negative d e o densitate i ns uficientă şi cu l i psă d e contraste.

BAI FOTOGRAFICE (păstrarea lor)

N i mic nu poate fi mai neplăcut l a vedere decît o colecţie de sti cle şi borcane d e
toate d i mens i u n i l e şi formele ; este recomandab i l ă folosirea unor modele standard . Pentru
conservarea soluţi i lor pot fi folosite sti cle de 1 /2 I , d e p referat d e c u l oare bru nă, astupate
cu un dop de cauci uc ; cantitatea de 500 cm a revelator e te absol ut suficientă entru
a u m p l e o doză (v. cuv. entru developat fi l me. Acela i lucru este valab i l şi pentru
soluţia de 1xare.
• ... Pentru develoearea hîrtiei fotografice, se poftt prepara 500 cm3 de soluţie concentr;i,tă,
d i n care să se ia o anumită cantitate în momentul fol os i r i i , d i l uînd-o cu 4 părţi apă1 d e
p i l dă. Pentru băi le d e deve l opare ş i de fixare desti nate prelucrări i eozitivelor d e d i mensi u n i
�
mai mari, este nevoie d e a avea pregătite cantităţi cores p u 1 1zătoare, în sticle b i n e
astupate.
Fiecare sticlă sau borcan va avea l i p ită o
so utiei , concentra 1a acă este caz u l data
de material fotografic care s-a p rel ucrat cu ajutorul e i .
O mare parte di ntre prod use l e ch i mice fol os ite în scopuri fotografice sînt otrăvuri,
unele d i ntre ele chiar foarte vi olente. Pentru a se putea evita eventuale erori fatale, este
absolut necesar ca pe sticlele sau borcanele care conţin asemenea s ubstanţe sau sol u ţ i i
otrăvitoare, să fie l i pite etichete de cu l oare roşie pe care s ă f i e s c r i s cu l i tere m a r i O TRAVĂ,
însoţit de clasicul desen cu cap de mort şi două oase încruci şate.
Este recomandab i l ca toate produsele c h i m i ce să fie păstrate separat d e rnater·
fot osensi b i l e filme, l ăci, irtie) ; e manaţi i l e unor produse c h i m ice, oricît d e b i ne a r fi
astupate borcane l e sau sticlele respective, pot pric i n u i voa area rezervelor d e materiale
.:::J'.§tos� n s1 bile. negative sau pozitive.
Se recomandă uneori să se menţină n'ive l u l soluţi i lor l a nive l u l dopu l u i , i ntro •d
1n acest scoo 1 n flarnn1il respectiv bi e mici d e sticlă sau pietricel e cu rate, d i n dori nţa d e
a se evita o oxidare prea rapidă a acestora ; este o precauţie s uperfl uă deoarece, pentru
a obţ i n e max i m u m d e r ie este necesar să fie folosită la cit mai

37
scurt t i m p după prepararea e i . Ar fi absolut nepractic, ba chiar foarte riscant, să se conserve
o soluţie deja fol osită o dată sau d e mai multe o r i , pentru ca în momentul refolos i r i i
să se constate că randamentul ei este necorespunzător, ratînd poate i remediabi l developarea
unor negative deosebit de i nteresante. Trebuie să fle folosite întotdeauna s o l u ţ i i cit
se poate de p roas pete ; n u mai astfel se pot obţi ne rezultate opti me.
Unele băi se alterează foarte re ede la l u m i n ă i este nevoie să fl e conservate în
fl�coane co orate (brunel Aceasta însă nu tre b u i e să devi nă o regu l ă generală, avî� �Jn
vedere că se poate aprecia mult mai uşor starea de conservare a u nei sol u ţ i i dacă_!Seasta
se află într-un flacon a l b .

BALSAM DE CA NADA

Masă cleioasă de c u l oare uşor găl b u i e care se foloseşte la l i p i rea lentilelor care
compun un ansamb l u optic (obiectiv).
Datorită marei sale transparenţe şi apropierii mari d i ntre i nd i cele său de refracţ i e
(1 ,5) şi i nd i ce l e med i u de refracţie al sticlei optice (1 , 5 - 1 ,65), p i erderea de l u mi nozi tate
a suprafeţel o r încleiate este, p ractic, atît de m i că incit poate să nu fie l uată în conside­
raţie la socoti rea pierderi l o r de l u m i nozitate ale obi ecti vu l u i , în ansa m b l u .

BARITAT (strat)

Strat de gelatină extrem de subţire, conţi nînd su/fot de bariu, aplicat pe u n su port
de hîrtie sau carton, peste care u rmează apoi apli carea strat u l u i de e m u l s i e fotosen­
s i b i l ă.

BARI U (sulfat de)

For m u l a c h i m i că : Ba504 •
Se p rezintă s u b forma u n u i p 1·af a l b i cios, practic i nsol u b i l în apă sau aciz i . Se fol o­
seşte pentru boritoreo suportu l u i de hîrtie pe care se aplică e m u lsia fotosens i b i l ă în scopul
obţi nerii hîrtiei fotografice.

BASCU LA

Dispozitiv care permite mod i ficarea poz i ţ i e i atît în p lan orizontal cit şi în plan
,

verti cal , în raport cu axa optică, a unei părţi a aparat u l u i fotografic.

La aparatele fotografice desti nate pentru fotografierea ind ustrială, arhitecturală,
peisaj sau chiar portret, este adesea extrem d e util ca partea din s pate a aparat u l u i să

38
 nu fle orientată în mod rigid şi permanent perpendicular pe axa opti că, ci să poată fi
încl i nată, la nevoie, pînă la u n unghi de cel puţi n 1 5° faţă de această axă. Î n acest scop.
peretel e din s pate poate fi încli nat cu aj utorul unor balamale aşezate orizontal de-a
l u ngul bazei , reprezentînd ceea ce se cheamă o basculă verticală; o articulaţie analogă,
dar pe balamale d ispuse vertical, este
ceea ce n u m i m o basculă orizontală.
Bascula verticală nu prezintă i nteres
pentru fotografia de grup, este u neori
<"<\
utilă pentru portret sau peisaj, dar de­ �\,'\\
, , \\
vine extre m de necesară în fotografia ,
��
arhitecturală sau în cea i nd ustrială.
Restab i l i n d paralelismul între planul
\ \ �\ \\
\\ \
s u b i ectu lui şi cel în care se află e m u lsia fo­ ,,
tosensi bi lă, ea permite redresarea l i n i i lor '\\
deformate pri ntr-o încli nare a aparat u l u i
fotografic şi co m p letează astfel descen­
trarea (v. cuv.).
Bascula orizontală permite reducerea
deformărilor datorate exagerării l i ni i l o r
de fugă î n anumite racurs i u ri o b l i ce (co­ Bascula :
F d i s tanţa focdlA normală a apcirat u l u i ; G
- - distanţa
loane de piatră, ş i ru ri de arbori înalţi
focal ă atunci cind se înclină spatele aparatului spre
etc.). Ea evită ca pri m u l plan să capete înainte ; H - d i s l,mta focală atunci cînd spatele apara-
o i mportanţă exagerată. t u l u i se înclină spre înapoi.
Î n port1·et, bascu l a prezi ntă avantaj u l
de a reduce l a proporţi i l e lor reale detal i i l e din p r i m u l plan (nas, u rech i , braţe etc),
care, aflîndu-se prea aproape de operator, capătă u neori o di mens i u ne exagerată.
La fotografierea obi ectelor foarte apropiate, bascula are avantaj u l de a înles n i , p r i n­
tr-o mai bună repartizare a clarităţ i i , pu nerea la punct a s u bi ectelor eşalonate în adînci me.
Bascula se întîl neşte la unele camere mai vech i de format de cel puţin 9 x 1 2 cm ;
d i nt re camerele moderne, la aparatele Linhof, u nde se l i m itează, de obicei, la perete le
d i n spate.

BASO RELI EF

Aspect i eş it d i n comun al u n e i cop i i fotografice, care î n acelaşi t i m p se aseamana

şi diferă fundamental de o pseudosolarizare (v. cuv.). I se mai spune şi pseudorelief.
Obţi nerea unei foto rafi i cu aspect de basorelief este, în pri nci i u foar lă:
de p e u n n e a 1 v obişnuit se rage p con act u n di apozi ti v ; d i a ozitivul astfel obţi nut
este s u p rapus negativu u1 ori 1 nal, gelatină contra ge ati nă, amîndouă i ntroducîndu-se în
caseta portne at1 v a aparat u l u i u a care, se efectuează o mări re obişnuită
pe 1 rt1e.
Deşi s-ar părea că procede u l n u prezintă nici o d i ficultate deosebită, este bine să
se aibă în vedere cîteva remarci care pot aj uta la obţinerea unor cit mai bune rezultate ;

39
 - efect u l de basorel i ef va fi mai marcat dacă se uti lizează un negativ s u p raexpus,
cu contrast mai accentuat :
- acelaşi l ucru se întîmplă şi dacă d i apozitivul obţi nut de pe negativ este « d u r » :
- dacă d i apozitivul copiat p e fi l m normal n u satisface, este recomandab i l s ă s e încerce
obţinerea lui pe fil m « te h n i c >>, folosit de obicei î n z i n cografi e :

40
 - pentru accentuarea efectelor de basore l i ef trebuie efectuată o uşoară decalare
în sm;'t-ap unerea
d i ntre diapozitiv şi negativ ;
- copia poz1t1vă este de prefe rat să fie făcută pe hîrtie cit mai contrastă.

BAZA
Corp c h i m i c compus d i ntr- u n oxi dri l şi un metal ; are gust leşietic, al băstreşte hîrtia
roşie de turn esol ; în combi naţie cu un acid dă naştere l a o sare (de ex. hidroxidul de sodiu,
n u mit şi sodă caustică, folosit pentru prepararea u no r soluţii revelatoare).

BEC ELECTRIC
V. I a m p ă e I e c t r i c ă .

BECQ U EREL
Stratul sensibil al hîrti i lor fotografice n u este arectat, în m o d nor mal , de către
l u m i n a roşie-ru b i n ie, c h iar dacă este supus la o s u praexpu nere pre l u ngită. Dar, deîn­
dată ce o cit d e slabă i magi n e a fost i m p r i mată de către l u m i na al bă, aceasta poate fi
întărită p r i n o expunere u niformă la aceeaşi l u m i nă roşie . Acest fenomen a fost cons­
tatat î n anul 1 841 d e către E. Becquerel pe n işte daghereotipii (v. cuv.) ; el a dat acestor
radiaţi i roşi i d e n u m i rea de raze contin uatoare.
Fenomenul este datorat unei sens i b i l i zări d e t i p pancromatic a clorurii de argi nt ;
această proprietate poate fi folosită pentru obţi nerea de cop i i cu gradaţie moal e d e
pe negative foarte contraste ; i nvers, contrastu l u n ei i magi n i copiate d e pe u n negativ
moale, poate fi crescut pri n conti n uarea expuneri i sub un fi ltru roşu.

B E LI N OGRAFI E

Se n u meşte astfel d u pă n u me l e i nventatoru l u i - Edouard Belin; procedeu care per­

mite transmiterea la d i stanţă a unei i magi n i fotog rafice, folosind fie fi rul telefonic, fie
undele radiofon i ce .
O fotografie t ransmisă astfel poartă n u mele d e belinogramă.
Î n ulti m u l t i m p acest termen este î n l ocuit tot mai m u lt, cu tendi nţa de a fi complet
e l i m i nat, d e termenul telefoto sau telefotografie.

B E N ZO L
Formulă c h i m i c ă : C6H6.
L i c h i d i ncolor cu m i ros specific, punct de fierbere 80°C. Este extrem de i nflamab i l
şi insolubil î n apă. Dizolvă cu uşuri nţă n u me roase substanţe organice : grăs i m i , s m oală,
răş i n i , etc.
Se foloseşte la prepararea lacu rilor fotografice.

41
BEN ZOTRIAZO L

For m u l ă chi mică: C6H4 - N3 H .

Praf a l b , greu sol u b i l în apă. I n tră î n com poz i ţia u n o r băi d e developare, în cal i­
tate d e s u bstanţă antivoal, av î nd o eficienţă sporită î n com para ţ i e cu bromura d e potas i u ;
contr i b u i e la corectarea erorilor mari de s u p raexpu nere : măreşte contrastul i magi n i i ,
înceti n eşte procesu l de developare.

BICLO R U RA DE M ERC U R
OTRAVA PUTERNICA!

Formulă chi mică : HgCl2•

Cristale i n colore : se foloseşte în sol u ţi i l e desti nate întăr i ri i nega livelor subexpuse.
Pe cît pos i b i l , se va evita uti l izarea acestei substanţe, d i n cauza perico l u l u i deosebit
d e grav pe care-l prez i ntă manipu larea ei. (doză mortală = 0,2 g. !).

BICROMAT DE POTASI U
OTRAVA!

Formulă chi mică: K2Cr207•

Cristale portocal i i-roşiatice . Se d izolv.i b i n e î n apa (1 00 g î n 1 00 c rn 3 apa rece). Oxi­
dant puternic : s e foloseşte în procesele de întări re sau s lăbi re a negativelor, iar în ames­
tec c u acid u l s ulfuric, pentru spălarea perfectă a s u p rafeţelor plăci lor de sticlă ce u rmează
a fi e m u lsi onate .

B I S U LFIT DE SODIU
F o r m u l ă ch i mi c ă : NaHS0 3 •
Cristale albe, prăfoase : în 1 00 c rn 3 de apă, la 1 0°C se pot dizolva SO g ; degajă rniros
pu lerni c de gaze de s u l f (502). Dizolvarea trebuie făcută în apă rece : conservarea tre­
buie asigu rată în borcane ermetic închise. I ntră în compoziţia băi i de fixare acidă şi în
sol uţi i l e de developare a materialelor color.

B LE N DA
Termen t e h n i c. fotogr·afic, de o r i g i n e germana, folosit mai rar în l i m ba română : este
echival e n lu l terme n u l u i diafragmă (v. cuv.).

BLIŢ
V. l a m p ă - f u l g e r .

42
 B O RAX

Formulă c h i m i că : Na2B407 ·1 O H20 , n u m i t şi tetraborat de sodiu.

Cristale albe, s o l u b i l e în apă (5 g în 1 00 c � apă, la 20°C). Soluţia are slabe cal i­
-

tăţi acide. Se foloseşte în special la prepararea unor băi d e developare pentru g ranu-
...
1 aţ1e
• fiina.
�
�--=

BO RIC (acid)

Formulă chimică: H3B0 3 .

Se p rezintă s u b formă de praf alb sau m i ci cristale aciforme străl ucitoare. Se d izolvă
greu în apă rece (4g în 1 00 c m 3 , dar m u l t mai bine în apă caldă : 30 g în 1 00 c m 3 apă,
l a 1 00°C). I ntră în compoziţia unor revelatoare pentru g ranulaţie fină ş i a băi lor de
fixare acide.

BOX

V. a p a r a t f o t o g r a f i c - t i p « b o x » .

BROM

OTRAVA

S i mbol c h i m i c Br. Lichid fu megător de culoare roşie-inch1să cu m i ros înăbuşitor ş i

i ritant. Reacţionează cu majoritatea e l ementelor, în special cu fosforul, arseniul, anti­
moniul, bismutul, staniul, aluminiul şi potasiul. Î n combi naţie cu hidrogenul dă naştere
acidului bromhidric (H Br), gaz i ncolor, uşor solubil în apă.
Săruri l e acestui acid, n u mite bromuri, au o roarte mare i m portanţă în fotografie,
în special bromuro de argint (AgBr) şi bromura de potasiu ( K Br).

BROMETC H I N G

Procedeu folosit în special î n Anglia, pentru ameliorarea cal ităţii copii lor obţin ute
d e pe negative care marchează mari d i ferenţe de contrast.
Copia este mai întîi expusă abundent, în aşa fel încît zonele întu necate a l e nega­
tivul u i - adi că cele care corespund l u m i ni lor - să fie s u praexpuse ; desigur, u mbrele
vor fi com plet negre.
Se developează prelungit, d u pă care proba este i ntrodusă într-o baie formată d i n
următoarele soluţi i :

43
 Soluţia A : clorură d e sod i u , soluţie 25% 20 cm'
acid s u l fu r i c , soluţie 1 0% 10 c m '
apă 1 OOO cm '

Soluţia B : permanga11at d e pota:J i u , soluţie 5 % 20 cm'

apă 1 OOO cm '
Î nai nte d e întreb u i nţare, cele două soluţii se amestecă în cantităţi egale.

B RO MURĂ DE ARG I NT

For m u l ă c h i m i c ă : AgBr.
Se prezi ntă s u b formă de praf d e c u l oare găl b u i e ; se d izolvă foarte g re u în apă,
dar foarte b i n e în sol u ţi i l e d e hiposulfit de sodiu (v. cuv.), proprietate care stă la baza
proces u l u i de fixare în fotografie .
Se înnegreşte s u b i nfl uenţa l u m i n i i . Este s u bstanţa folosită l a prepararea e m u l s i i lor
fotosen s i b i l e, pentru materiale l e pozitive sau negative.

BRO MURĂ DE POTASIU

For m u l ă c h i mi c ă : K B r.
Cristale t ransparente, i ncolore, uşor sol u b i l e în apă ( 5 8 g în 1 00 cm" apă, l a 1 5° C).
I ntră în CO!!!fJO Ziţia revelatoru l u i . în cal itate de s ubstanţă antivoal. (v. cuv.). Bromura
de pota� încet i n eşte procesu l de developare ; măreşte peri oada de i nd ucţie. Se fol o­
seşte u neori pentru prepararea soluţii l o r desti nate întări rii sau s l ă b i r i i negativelor,
p recu m şi pentru prepararea e m u l s i i lor fotosensibile.

BSI
Exponometre folosite în Anglia, în fostele ei colon i i , ş i , în genera l , î n ţări le Common
comportă o gradaţie logaritmică a sensi b i l ităţ i i fi l mu l u i ş i , un tabel de echi­
Wealth-u l u i ,
valenţe între scara aritmetică ş i scara logaritmică, care au fost stabi l ite de către ...,British
Standards lnstitution (B S I ) atu n c i cînd a adoptat şi adaptat norma A S A (v. cuv.) ; iată,
°';:omparativ, i nd 1 cn A S A faţă d e i n d i c i i B S I :
A S A : 3 2 40 50 64 80 1 00 1 25 1 60 200 250
B S I : 26° 27° 28° 29° 30° 31 ° 32° 33° 34° 35°
I n d i ce l e B S I creşte cu o u n i tate, în t i m p ce i nd i ce l e de poză ASA se m u l t i p l i că
cu . ,2 .

BULE DE A E R
a . O m i că cantitate d e a e r este aproape întotdeau na ant1·e11ată de către s u prafaţa
e m u lsionată a material u l u i fotosens i b i l în l i c h i d u l în care este i ntrodusă, respectiv în
revelat o r ; această cantitate m i că dă naştere la b u l e d e aer aderente, la început hemi-

44
sferice, care t i n d apoi să devină sferice, aria l o r de contact cu emulsia deve n i n d d i n ce
în ce mai r e dusă ; ca urmare, regiu nea nedevelopată este formată d i ntr-o zonă în
degradeu, pu nctul central fi i nd cel mai puţin developat, deci cel mai transparent.
b. Fotografi i începători au tendi nţa d e a considera d rept un d efect grav m i c i l e b u l e
d e a e r pe care l e prezintă în m o d curent foarte n u meroase obiective anastigmate.
Temerea lor este dacă nu chiar cu totul neîntemeiată, în orice caz inutil exagerată.
Un obiectiv cu cîteva b u l e de aer poate fi consi derat că este un obiecti v fără defecte.
Pentru a se înţelege mai b i n e trebuie ştiut că o bulă de aer de 1 mm d i a metru într- u n
obiectiv c u o deschi d e re d e 5 m m diametru d i spersează m a i p u ţ i n d e 0,2% din l u mi na
uti lă, această proporţie scăzînd foarte m u l t în cazul unor obiective d e şi mai mari
d i mens i u n i .
Aceasta înseamnă c ă dacă într-un obiecti v cu desch i de rea d e 2 5 m m se găsesc c i n c i
bule de a e r a cite 1 m m d iametru fiecare (situaţie care s e întîlneşte destul d e rar),
pierderea de l u mi nă este de ci rca 1 %, procent absol ut negl ijabi l , deoarece consecin­
ţele sînt i nsesizab i l e în practică.
 c
CABLU S I N CRO N

Cabl u electric izolat într-o cămaşă de cauciuc, prevăzut cu u n ştecăr minuscul, care
se cuplează la o p riză de construcţie specială aflată pe corpul aparat u l u i de fotografiat,
cu aj utoru l căruia se realizează sincronizarea (v. cuv.).

CADRU

Termen folosit în mod cu rent s p re a i n d i ca u n a d i nt re i magi n i l e înregistrate pe u n

fi l m rotografic : este echivalent cu clişeu sau negativ.

CALCAR (pete de)

Dacă apa folosită pentru prepararea băi lor fotografice, sau pentru spălarea mj:i,J.�i :
e l ucrate con i n e o concentraţie crescută de calcar, e su rafa a ne ativel o.J:.1fil!,
a copi i l o r pozitive s e formeaza m1c1 z o n e , pete, d e p u neri al bicioase, care pot fi e l i mi­
. nate cu ajutorul unei solutii foarte d i l uate de acid acetic sau acid clorhidric.
Folosi rea apei d isti late nu prezintă acest i nconvenient, însă este m u lt mai
costisitoare, aşa că este de p referat să se folosească o baie s u pl i mentară d e aci�
�a
;:,:t i c !:__

46
CALC U LATO R D E E X P U N ERE

1 . M i c i nstru ment, format d i n plachete de carton s a u metal uşor, care se rotesc

unele deasupra altora, avînd desti naţia de a determina t i m p u l de expunere p r i n core­
larea u nei seri i de factori, rep rezentaţi p r i n cifre care trebu i e aduse unele în d reptul
altora.
Util izarea calcu latoru l u i de expu nere este destu l de i n comodă, iar datele obţin ute
foarte aproxi mative.
2. S u bansamblu al unui exponometru, permiţînd calcularea elementel o r de expu nere
în funcţie de datele oferite de cel u l a foto-elect r i că ; folosi rea acestor date asigură o
expunere corectă şi obţi nerea unor negative de bună cal itate.

CAL I B RAJ

Operaţie constînd în a da cop i i l o r fotografice d i mensi u n i l e dorite ; în acest scop

poate fi folosit fie u n briceag b i ne ascuţit, fie o lamă de ras, fie - bi neînţeles - o
maşină specială de tăiat fotografi i , g radată, care înlesneşte astfel tăierea la mări mea
potrivită.
Cop i a pozitivă (fotografia) se p u n e pe o p lanşetă de l e m n de esenţă tare, iar lama
tăi oasă este ghidată de o riglă de metal, l e m n sau material plast i c ; înainte de tăiere,
se măsoară şi trasează pe spatele fotografiei c u un creion negru l i n i i le care marchează
I i m itele necesare.

CAM ERĂ

Termen, care, de obicei, este acceptat ca fi i nd s i no n i m cu cel de aparat fotografic.

Î n realitate, cele două noţ i u n i n u cuprind aceeaşi arie, deoarece aparat fotografic =

cameră (otogra{ică + obiectiv (otografie; pentru a se înţelege mai bi ne această d iferenţă,

t re b u i e avut în vedere că la u na şi aceeaşi cameră se pot folos i mai m u lte obiective, de
l u ngi mi focale şi l u mi nozităţi d iferite, după cum u n u l şi acelaşi obiectiv poate fi fol os i t
la m a i m u lte camere de acelaşi t i p ( u n a fii n d încărcată, de p i l dă, cu fi l m alb-negru iar
alta c u fi l m color) ; termenul de cameră, în înţeles u l de cameră fotografică şi înlocu i n d
noţ i u n ea de aparat fotografic, este folosit î n s ă în m o d c u rent.

CAM E RĂ N EAG RĂ

Dacă la întretăierea diagonalelor u n u i a d i nt re pereţ i i absolut opaci a1 u nei i ncaperi

închisă etanş d i n toate părţi l e se p ractică un orifici u foarte m i c ( ·1. s t enop) , pe pere­
tele opus acestu i o r i fi c i u se va forma o i magi ne care va reprezenta, ră�turnat subi ectu l
l u m i nat care se află s ituat la exterior, în faţa orifici u l u i respectiv.

47
 Aparatele moderne d e l uat vederi pot
n foarte b i n e denu mite « camere negre »
(sau, c u m de altfel li se şi spune - pre­
srnrtat - « camere »), deoarece ele n u sînt
decît o aplicare perfecţionată, prin i ntro­
d u cerea obiectivul u i , a « fenomenului camerei
Fenome n u l camerei negre. negre », cu noscut de secole.
Expresia cameră obscură este absolut
ech ivalentă cu a cee a de cameră neagră.

CAP M O B I L
V . rotu lă.

CARACTERISTICI ALE C H I M ICALELOR

M a i j o s sînt menţionate o serie d e caracteristici i mportante ale s u bstanţelor chi mice
celor mai fo l osite în fotografie :
:-- sînt t o x i c e : acidul acetic (glacial), acidul clorhidric, acidul azotic, acidul S!l/flffj�,
'
J:icooJ!dLrnetj/ic, alaunul de potasiu, amoniacul, biclorura de mercur, clorura (erică, toate săru­
'rile cromului, fericianura de potasiu, formalina; azotatul de uraniu, oxa/a ii, acidul iro aliC;
".,�rn n e argintu Ul, c1anun e, sarun e de plumb, sulfatul de cupru, sărurile zincului; flacoane l e
tn care sînt păstrate vor avea l i pite etichete pe care să fie scris, mare ş1 clar, O IRAVA ! ;
_

.- sînt c a u s t i c e : acidul acetic (glacial), acidul clorhidric, acidul azotic, acidul sul­
furic, amoniacu/, clorura ferică, formalina, azotatul de argint, hidroxidul de sodiu, hidro­
xidu/ de potasiu ; aceste prod use atacă epiderma, p roduc arsuri pe m ucoase, ard hainele etc ;
- sînt v o I a t i I e : acetona, alcoolul, amoniacul, esenţele minerale, benzenul, eterul,
formalina ; se vor păstra în flacoane bine astupate cu dopuri de cauciuc ;
'
- sînt h i g r o s c o p i c e : acidul acetic (glacial), acidul citric, acidul sulfuric concen­
trat, alcoolul, carbonatul de potasiu, clorura de calciu, clorura de aur, clorura ferică, monosul-
fura de sodiu, azotatul de uraniu, hidroxidu/ de potasiu, hidroxidul de sodiu, sulfocianurile ;
- sînt e f I o r e s c e n t e (îşi pierd apa de cristal izare) : acidul oxalic, carbonatul. de
sodtiî, sulfatul de cupru, sulfatu/ de fier;
- trebu i e e r i t e d e I u m i n ă : fericianura de potasiu, permanganatul de potasiu,
-
sărurile de aur în sol uţie, su 1matu , oate soluţii e de developare (revelatori), soluţiile de
virare se vor păstra în flacoane de c u l oare brună.
- sînt i n f I a m a b i I e : acetona, eterul, alcoolul, filmele cu suport din nitroceluloză,
pulberile de tipul magneziului.

CARBO N
Dint re procedeel e fotografice de copiere pozitivă a u nei i magi11 i , cu noscute s u b numele
de procedee pigmentare, cel mai c u rent uzitat este cel pe hirtie-carbon. Spre deoseb i re d e
procedeele cu săruri de argi nt, la care i maginea se obţine prin înnegri rea halogenurii de

48
 argint expuse la l u mi nă şi apoi developată, aici este vorba de a e l i mi na de pe o foaia de
hîrtie acoperită cu pigmenţi coloraţi cantitatea de pigment care nu mai este necesară
pentru a lăsa loc să apara alburi le d i n i magi ne, ca şi ton u r i l e i ntermediare, operaţie care
este denu mită despuierea hîrtiei carbon.
Totul se bazează pe ro rietatea pe care o are · icromatul de otasiu eni
"inso u 1 upa ce a ost expus la u m 1 na; acă prin i ntermed i u l u n u i negativ se expune
la l u m i nă o coală de hîrtie acoperită cu pigmenţi coloraţi încorporaţi într-u n strat de
gelat i n ă ş i apoi se p rocedează la despui erea gelatinei cu aj utorul u n u i j et slab d e apă căld uţă,
pigmentul este antrenat şi pu rtat de jetul d e apă n u mai d i n acel e zone în care gelatina
a rămas sol u b i l ă ; pigmentul rămîne ataşat de hîrtie în l oc u ri l e unde gelatina a devenit
i nsol u bilă.
Hîrtia carbon d ă copii foto rafice de o mare fru m use e, cu u n as ect catifelat şi
viguros to o a a ; ea se pretează la n u meroase sj variate i nterpretări personal e, dar cere
� acelaşi timp rt'u[tă răbdare şi mare pricepere profesională; motiv pentru care este
tot mai rar fol osită astăzi.

CARBO N AT DE POTASI U

Form u l ă c h i m i că : K2C02•
Sare de potasiu a acidului carbonic, folosită ca s u bstanţă acceleratoare la prepararea ·
unor băi de developare, in s ec1al entru relucrarea ch1 m1că a materialelor fotogra-
r.
Se prezintă s u b formă de p u l bere sau cristale a l be ; foarte avi d de apă, trebuie
_

f'\
--...strat
.E! În flacoane ermetic închi se; soluţia sa în apă are reacţie alcal i nă, datorită h i d ro­
l izei ; prin tratare c u oxizi d egajează bioxid de carbon.
„U n revelator preparat cu carbonat de potqsj11 l11crează mai contrast decît u n u l preparat \\I\
c u carbonat de sodiu. J lq

CARBO N AT D E SODI U
For m u l ă c h i m i că : Na2C03 (anhidru) ;
Na2C03 · 1 0 H20 (cristalizat).
Sare de sodiu a acidului carbonic, folosită în mod c u rent ca s ubstanţă acceleratoare l a
prepararea băi lor d e developare.
Se prezintă s u b forma de cristal e sau de p u l bere albă; foarte sol u b i l ă în apă ; soluţia
apoasă are reacţie alcali nă, d i n cauza hidrol izei ; reacţionează c u aciz i i , cu degajare de bioxid
de carbon. Trebuie ti ut, entru eventuale înlocuiri reciproce, că : 1 g carbonat de sod i u
anhidru =2,7 g carbonat de sod i u cristalizat.

CASETA
Accesoriu al aparatului fotografic, care protejează materialul fotosensi b i l de razel e
de l u m i nă. Î n funcţie d e natura s uportu l u i e m u l siei fotografice, d e t i p u l aparatul u i fotografic
şi formatul negativu l u i , de material u l d i n care sînt confecţi onate, casetel e pot fi împăr-

4-c. 2271 Fotograna d e la A l a Z

49
ţite în două mari grupe : casete pentru p l ăci de sticlă sau pentru planfi l m e (din lemn,
metal sau material plastic) d e diferite formate standard : 6 x 9 cm, 9 x 1 2 cm, 1 3 X 1 8 cm,
ş i casete pentru fi l m e de 35 m m , denu mite şi cartuşe sau patroane (di n metal sau material
plastic).
Există u n t i p s pecial de casetă, n u m it adoptor, care permite folos i rea rol lfi l m u l u i
l a aparatele care origi nar sînt desti nate s ă folosească d rept material negativ plăc i l e de
sticlă sau p l anfi l mele.

CAU STIC

De l a grecescul kaustikos = care arde : s u bstanţă care are proprietatea d e a ataca

c h i m i c s ubstanţele organi ce , i nclusiv ţesutu ri l e ani male.
U n mare n u măr d e p roduse c h i mice fo l osite în fotografie, fără a fi otrăvuri p ropriu­
zise, sînt mai m u lt sau mai p uţin caustice, adică pot cauza ars u r i , u neori grave, a l e e pi der­
mei şi în special ale m u coaselor, pot arde ş i deci deteriora i remediabi l veş m i ntele, mobi­
l ie r u l etc ; între acestea, trebui e menţi onate în special , acidul clorhidric, acidul azotic,
acidul sulfuric, azotatul de argint, hidroxidul de sodiu, hidroxidul de potasiu (v. cuvi ntele).
Man i p u l area acestor su bstanţe chi mice ca şi a soluţi i lor în a căror compoziţie i ntră,
t re b u i e făcută cu deosebită grijă.

CEAS DE EXPU N ERE

Dispozitiv ajutător extrem de folositor pentru stabi l i rea şi efectuarea u n o r expuneri

corecte ale i magi n i l o r pozitive, în special în caz u l în care este necesar să se obţină mai
m u lte copii i dentice ca densitate şi ton de pe acelaşi negativ. Cu aj utorul ceas u l u i se
real izează închiderea ci rcui t u l u i e l ectric, pentru o d u rată de t i m p p recis determi nată.
El se i ntercalează în ci rcuitul s u rsei de l u m i nat d i n aparatul de mărit sau d i n aparatul
d e copiat prin contact, se reglează l a u n i tatea de t i m p necesară, apoi se acţionează d ispo­
zitivul de contact (care poate fi un buton de declanşare, u n disc tip telefon etc.), iar ceasul
asigură o expu nere exactă, u niformă, indiferent de cîte ori este nevoie să fie repetată.
Există diferite modele de construcţie, dar toate
asigu ră, în general, pos i b i l i tatea de expu nere
de la 1 /1 0 s pînă l a maxi m u m 60 s : în caz de
nevoie , se poate mări şi acest timp, prin repe­
tarea expunerii pe aceeaşi hîrtie.

C EAŢĂ

După c u m se şti e, ceaţa este formată din pică­

turi foarte fine de apă, care - prin fapt u l că absorb
l u mina - împiedică, proporţional cu densitatea
Ceas de expunere. l or, disti ngerea normală a obi ectelor înveci nate.

50
 În fotografie ceaţa prezi ntă un pri lej pentru obţinerea unor efecte artistice aparte,
pri n fapt u l că maschează mai m u l t sau mai p u ţ i n detal i i le ; ea se p retează la compoziţii
artistice adeseori remarca bi le.
ceaţă slabă : toate detal i i le sînt estompate, rămîn viz i b i l e l i ni i l e mari, generale ; foto­
grafiate în contral u m i nă, pot da naştere la efecte excepţiona l e ; asemenea condiţii atmos­
fe rice se produc în special p r i măvara sau l a începutul verii, d i m i neaţa devreme, i mediat
d upă răsăritu l soare l u i .
Acelaşi efect d e ceaţă, d a r fără p rezenţa soare l u i , s e produce şi toamna s a u iarna, însă
este mai puţi n caracteristic ; pe de altă parte, absenţa frunze l o r din copaci este încă o
piedică în calea redării artistice a scenei ; un efect s i m i l ar cu cel produs de ceaţă uşoară,
poate fi obţinut şi cu ajutorul u n u i ecran difuzant (v. cuv.).
T i m p u l d e expu nere care trebu i e folosit variază în funcţie de efectul u rmărit în
princi p i u , treb u i e să se expună cam de trei ori mai mult decît pe t i m p normal.
ceaţă accentuată : densitatea ei împiedică să se poată vedea mai departe de 1 5 - 20 m ;
pe o asemenea vreme, care s e produce în special iarna, se pot înregistra scene deosebit
de i nteresante atît l a oraş ca ş i l a sat ; soarele este rareori vizibi l ; în schi mb, becu r i l e
e l ectrice de la răscruc i l e de d ru m u ri p o t adăuga o notă origi nală scenei ; t i m p u l de expunere
treb u i e majorat aici de c i nci o r i .
ceaţă I ntensă: se poate vedea cu g r e u pînă l a maxi m u m c i n ci metri ; asemenea cond iţii
atmosferice se p roduc iarna şi n u d u rează de obicei, decît puţi n ; operatorul trebuie să
se m u lţu mească cu s u b i ecte l e aflate în i mediata sa apropiere ; t i m p u l de expunere se
va majora de şapte pînă la zece ori.
Deoarece obiectivul se acoperă foarte repede de picături fi ne de apă, se recomandă
să se ţ i n ă la îndemînă o bu cată de mătase fi nă şi moale, foarte cu rată şi l i psită de orice
i m pu ritate, cu care se va şterge lentila frontală înainte de fiecare expu nere. Este şi mai
bi ne, dacă se a l i că e montura obiecti v u l u i un / tru u travio/et, care dacă �ste corn let
i n util ca aport foto rafie ro ri u-zis, va suporta el i nterven i a re etată a bucă i i
mătase î n acest caz, s-ar putea folosi chiar şi o p i e l e fină d e căprioară,), scutind obi ect'-
vu e un r cma1 recomandab i l .
- t:ste bine să fie folosit ş 1 u n parasolar, tot din motive d e protecţie a obi ectiv u l u i .
P e t i m p de ceaţă, orice efect de culoare este d i n capul locu l u i e l i m i nat ; în faţa obi ecti­
v u l u i fotog rafi c n u se va găsi decît u n subi ect cenuşi u ; se va fo losi u n fi l m pancromat i c
d e cea m a i mare sens i b i l itate (27° DIN), eventuala granulaţie m a i p u ţ i n fi nă neprezentînd
în acest caz un motiv de preocupare.

CELOFAN
_____.. , ..
Foaie transparentă d i n cel u l oză, cu folosi nţe multiple şi în fotografie ; poate servi l a
confecţionarea pl i cu r i l o r pentru clasarea negativelor, se poate aplica pe s u p rafaţa foto­
grafi i lor pentru a le feri de o degradare prematură etc.
Fotog rafi i l e capătă o străl uci re deosebită dacă sînt acoperite de o foaie de celofan ;
folosi rea de celofan colorat poate înlocui cu s u cces, dacă nu chiar ru rezul tate superioare,
în unele cazuri o operaţie de virare (v. cuv.).

4*
51
c'
 slab colorată în galben a p l i cată deasupra u nei fotografi i în culori
care prezintă o domi nantă al bastră, joacă un rol e ficient de fi ltru colorat, aducînd o
preţioasă corecţie întreg u l u i ansamblu de culori d i n i magi ne.

CELS I U S (Anders)
Astronom suedez (1 701 - 1 744), autorul scării termometrice centensimale care-i
poartă numele. Un grad Celsius (se notează cu 0C) se obţi ne p r i n împărţi rea în o sută
de părţ\ egale a i nterval u l u i d i ntre reperul care i nd i că, l a p resi une normală, n i vel u l
coloanei u n u i fl uid termometric (mercur, alcool) l a tem perat u ra d e fierbere a apei d isti­
late (divizi unea 1 00) şi cel corespunzător nive l u l u i marcat î n momentul i ntroduceri i
într-un amestec de apă şi g h i aţă (divizi u nea O).
Î n general, i nd i caţi i l e cu p ri v i re l a temperatura soluţi i l o r folosite în fotografie se
dau în °C.

C E L U LĂ FOTO E LECTRICA

Subansamb l u de i mportanţă esen­

ţială a u n u i exponometru, compus
d i ntr-o placă de metal acoperită cu
un strat fi n de seleniu.
Extrem de sens i bi l ă la l u m i nă,
această cel u l ă dă naştere u n u i cu rent
e l ectri c de slabă i ntensitate, suficient
însă pentru a face să devieze acul u n u i
galvanometru m i n uscul.
Celulă fotoelectrică :
1 - lent i l ă ; 2 - paravan parasolar ; 3 - celulă fotoelectri­ C E L U LO I D
că : 4 - rezistenţă ; 5 - microampermetru : 6 - catod ;
7 - strat semiconductor ; 8 - anod. Material transparent din care pînă
nu demult se confecţi ona s uportul
unui foarte mare număr de materiale fotosens i b i l e negative, dar care prezintă serioase
i nconveniente datorită faptu l u i că este uşor i nflamab i l şi chiar exploziv.

52
 Din aceste motive, în u l t i m u l timp este d i n ce în ce mai m u l t în locuit prin
acetatu/ de celuloză (v. cuv) , c u ten d inţa de a fi com p l et e l i m inat, acesta d i n urmă
r neprezent1nd pericole le amintite.

CENTRAL (obturator)

V. o b t u r a t o r cen t ra I .

CER

Redarea cerului este u n a d i ntre puţinele i mperfecţi u n i ale e m ulsiilor sensi b i l e actuale_;
,ţhi:;:-şi e m u ls i i l e pancromatice îl trad uc aproape întotdeauna pri n valori prea deschise.
Dacă se doreşte obţinerea unor valori mai închise entru a face s ă se d
•

l
J
mai bine nori i , tre uie să se recurga a fol osi rea filtrelor colorate (v. cuv.), galbene sau
")alben-ve�z1 pentru e m ulsiile ortocromatice, galben-verzi sau portocali i pentru emu ls((fe -
pan c r()mat 1 ce.

CERC DE D I F U Z I E

Atu nci cînd u n p unct n u este redat într-o i magi ne fotografică tot pri ntr- u n punct,
c i pri ntr-un cerc, se spune că i magi nea este l i psită de claritate. Cercul respectiv se
n u meşte cerc de difuzie sau de confuzie, iar diametrul său serveşte la evaluarea toleranţei
de claritate. Se p reti nde, de exempl u , o claritate m i n i mă de 1 /30, ceea ce vrea să însemne
că diametrul cercu l u i de difuzie nu trebuie să depăşească 1 /30 d i ntr-un m i l i metru,
pentru a se putea considera obiectivul respectiv d rept satisfăcător.

CERC U RI LE L U I N EWTO N

I mperfecţi u ne ce s e manifestă în zonele clare ale unei 1 mag1 n 1 , prin apariţia unor
i nele de tentă pală sau închisă, care se datoresc u nei i nsuficiente aderenţe a peliculei
la plăc i l e d e sticlă ale ramei portnegativ a aparatu l u i de mărit .
Asemenea i m perfecţiuni (precu m şi urmele de picături uscate, zgîriet u ri le etc.),
pot fi d i s i mu late la copiere, mărind negativul prin i ntermedi u l unui dublu strat de
glicerină (v. cuv.) sau d e tetraclorură de carbon (v. cuv.) cu care se ung ambele feţe i nte­
rioare ale plăcilor transparente ale ramei portcl işeu ; se va avea grijă ca pri nderea nega­
tivului în ramă să se facă fără a se produce b u l e de aer.
Tetraclorura de carbon prezintă i n convenient u l de a se evapora reped e ; este deci
necesar ca înainte de a plasa negativul în rama aparatului d e mărit să se efectueze toate
preparativele necesare pentru a se evita scurgerea u n u i t i m p p rea înde l u ngat, care ar
face să apară b u l e de aer între strat u ri l e « pachetu l u i » ramă-negativ.

53
 Folosi rea glicerinei evită asemenea pericol, dar prezintă în s c h i m b i nconve n i entul
că atît aparatul de mărit şi acceso r i i l e sale, cit şi negativul devi n unsuroase, necesitînd
o pretenţioasă şi i n comodă curăţire ulterioară.

CITRAT DE ARG I NT
Sare a argintului înglobată în stratul de gelat i n ă al u nei hîr-t i i fotosens i b i le, cu în nc­
g ri re d i rectă.
Asemenea hîrtie fotografică nu se mai foloseşte în prezent ; fi ind prea puţin sens i ­
bi lă, n u poate fi întrebui nţată decît l a copierea p r i n contact, necesitînd u n t i m p de
expu nere foarte l u n g ; pentru a căpăta u n ton agreab i l este necesar să fie virată într-o
baie pe bază de săruri de aur, apoi fixată într-o soluţie de hiposulfit de sodiu ; aceste două
operaţ i i pot fi efectuate s i m u ltan într-o baie de virare-fixare.
Deşi prezintă m ulte i n conveniente, (între altele, conservarea lor în t i m p este
i n certă), hîrt i i l e cu citrat de argint redau mai bine decît oricare altele toate detal i i l e
u n u i negativ de cal i tate ; n u corespund însă pentru negativele l i psite d e contraste.

CITRIC (acid)
For m u l ă c h i m i că : C6H807.
Hidroxiacid organic, t ri bazic, foarte răspîndit în natură.
Se găseşte în fructele citrice, l egu me, fructe etc. Î n fotografie se foloseşte la prepa­
rarea unor băi de vi rare, de fixare, developare.
Se prezintă sub formă de cristale i n-:o lore, uşor solubile în apă.

CLAYDEN (efectul)
V. e f e c t u I C I a y d e n .

CLAR DE L U NA
Real izarea efectivă a u nei fotografii pe clar de l u nă este practic i mposi b i l ă ; în orice
caz, rezultatu l n-ar p rezenta nici un i nteres fii nd total l i ps i t de cal ităţi artistice.
Este însă pos i b i l să se obţi nă efecte exce i onale de « clar de lună », o erînd în
plin soare şi fo osind cu e colorate adecvate ; se va folosi o ero11!sir fqto­
,g a rea pancromatică, cit mai sens i bi l ă (de ex. 24° DI NY: e m u l s i i l e ortocromatice, i nsensi­
bile la culoarea roşie, nu sînt potrivite.
Se va folosi un nltru portocali u închis sau roşu deschis, cu un coeficient de poză de
c i rcfXB ; o uşoară s ubexpunere n u strică, aceasta înlesn i nd obţi nerea efectului dorit.
Pentru asemenea tratare se pretează orice s ubiect : trebuie avută grijă ca s u b i ect� !
să fie b i n e l u mi nat, să aibe contraste mari : în ansamb l u l i magi n i i trebuie i nc l u s foarte
mult cer, care va fi apoi redat în negru, în fotografie.

54
 Clişeul trebuie developat într-un revelator care l ucrează contrast, fără să reocu e
ra·p tul că în felu acesta se pot pierde une e eta ii, deoarece acestea oricum nu vor fi nece­
�are. Se va co i a de preferi nţă e o h îrtie semi mată, cu su port de culoare albă." l isă,
p p
•de gradaţie cit mai contrastă.
Pentru a marca în i magi n e existenţa l u n i i , se poate folosi o monedă nezi mţată, de
di m ens i u ni corespu nzătoare, care se va apl i ca pe hîrtia desti nată expuneri i , în l ocul
apreciat a fi cel mai otrivit ; este necesar ca a oi să neda i să se ă
scurtă expunere, astfel incit l una să nu apară absolut al bă, ci uşor voalată.

CLARITATE

Un obiect este redat clar pe o fotografie atunci cind fiecare djp p11octele care jl
compun este reprezentat în i magi ne tot ri ntr-un pu nct ş i nu printr-un cerc (v. cerc
e / uz1e .

55
 _ Ea trebuie să fi e însă rn atjt maj mare cu cît formatul negativu l u i este mai m i c

-
deoarece de pe yn negativ de format m i c se fac, p ro porţional, măriri mai puter�i�;-.
.
·�--
�
iar � onseci nţa unei clarităti nesatisfăcătoare va fi , în asemenea caz, mai bătătoare l a o di'r ·
.-
_ Claritatea depinde de :
- puterea de separaţie a obiectivu l u i folosit ;
.,..
- puterea rezolvanta em11!siei ·
- precizia cu care a fost determi nată punerea la unct;
o gran ulaţie mai puţi n fină dău nează clarităţii i ma i n i i

C L E I FOTO G RAFIC

U n clei corespu nzător pentru l i p i rea copi i l or foto rafi r�t

pe aza de amidon · orocedeu l de pregăti re este u rmătorul : se d i l uează 1 0 g amidon_ în
1 5 cm3 amoniac solutie (v. cuv.) pînă se formează u n amestec păstos, după care com po­
ziţia se opăreşte cu 85 c m 3 apă clocotită.

CLIŞE U

N u me dat imaginii negative, spre deosebire de d e n u m i r i l e folosite pentru a i n di ca

imaginea pozitivă ( copie sau probă),) sau pentru a desena o i magi ne pozitivă pe suport
=

transparent =(diapozitiv).

CLO RAT D E POTASI U

For m u l ă c h i m i că : K C I 03•
Cristale i ncolore, strălucitoare ; capacitate optimă de dizolvare : ci rca 7 g în 1 00
cm3 apă, la 20°C : se foloseşte în fotog rafie d i n ce în ce mai rar, la prepararea ameste­
c u l u i pe bază de magneziu (v. cuv.) cu aj utor u l căru ia, prin aprindere, se pot efectua
fotografi i nocturne.

CLO R H I DRIC (acid)

Formulă chi m ică : H C I .
Gaz i ncolor, cu m i ros înţepător s pecific, mai greu decît aer u l , foarte sol u b i l în apă ;
se obţi n e p r i n acţiunea acidului sulfuric asu p ra clorurii de sodiu sau p r i n combi narea
d i rectă a hidrogenului şi a clorului; soluţia apoasă de acid clorhidric se comportă ca un
acid tare ; reacţionează cu majoritatea metalelor cu degajare de hidrogen.
Î n fotografie se foloseşte la întări rea negativelor, la cu răţi rea dozel o r, tăvilor
.
precum şi a altor usten s i l e de laborat or. ·

Săr u r i l e sale poartă n u mele de cloraţi.

56
 CLOROBRO M U RĂ DE ARG I NT

int are o sens i b i lit

�căzută decît a 1 rtiei p re parate pe bază de bromură de argin t ; ea per m i te să se obţină,
prin s i m pl a variaţie a corn ozitiei revelatorul u i , tonuri mergînd de l a ne ru cal d , l a brun
·
sepia, sau c iar p u rp u ri u ; este s uficient de rapi d ă pentru a putea fi fol osită în caz de
-· -
absol ută n evOie Şna.marrn, necesitînd însă o expunere relativ mare .
.._ Perm ite prel ucrarea la o l u m i nă de laborator de c u l oare verde-găl bui sau portocal i u

desc h i s ; s e recomandă fol osi rea u n u i filtru O RWO sau Agfa N r . 1 1 2.

CLO R U RĂ DE ARG I NT

Form u lă c h i m i că : AgCI .
S e p rezintă s u b formă d e p raf d e c u l oare albi cioasă ; are p roprietăţi s i m i l are c u ale
bromurii şi iodurii de argint.
Hîrtia fotografică p reparată pe bază de clorură de argint are o sensi b i l itate încă ş i
m a i scăzută decît cea pe bază de cloro-bromură ; se u t i l izează în special penti- u copierea
p r i n contact ; se fabrică într-o gamă largă de contraste, corespu nzînd astfel celor mai
d iferite negative.
Este n u mită adesea gas-light (v. cuv.), fi i n d fol osită încă de pe vremea cînd s u rsa
d e l u m i nă la care se l ucra în laboratoarele fotografice era excl u s i v becu l c u gaz de
i l u m i nat.
Datorită s labei sale sens i b i l ităţi necesită un t i m de expu nere foarte mare ; poate
fi mani pu a a ara precauţ i i speciale, desigur feri nd-o d e contactu nemlJ oc1t cu s u rsele
""
de l u mină i nacti n1ce.

C LO R U RĂ DE A U R

Formula c h i m i că : AuC13 · 2 H20.

Se p rezintă sub formă d e cristale de cu loare specifică, care se d izolvă uşor în apă ;
sol uţia respectivă are c u loare galbenă ; se foloseşte la virarea şi tonarea fotografi i lor.

C LO R U RĂ DE SODI U

For m u la c h i mjcă:.J.>laQ.,
Este, de fapt, banala sare de bucătărie, se p rezintă s u b formă de cristale i ncolore,
solubile în apă ; odată cu creşterea temperat u r i i apei , creşte ş i puterea d e dizolvare ;
se foloseşte la p repararea e m u l s i i l o r pe bază de clorură de argint ; intră u neori în com po­
ziţia unor soluţii pentru înnăl b i re.

57
CLO R U RĂ M ERC U RICĂ
OTRAVA PUTERNICA!

V. b i c I o r u r ă d e m e r c u r .

COCCI NĂ

Colorant care se prezintă s u b formă de pudră roşie, uti l izat î n soluţii m a i concen­
t rate sau mai d i l uate în operaţi i l e d e retuşare a negativu l ui , atunci cînd este necesară
acoperi rea unor zone mai înti nse : retuşul cu coccină (produs mai nou : neccoccina), p re­
zi ntă avantaj u l de a putea fi şters şi refăcut, dacă prima încercare nu satisface ; înlătu­
rarea lui nu lasă urme pe negativ.

COEFICI E N T

Î n fotografie, termenul coeficient este folosit pentru a desena n u mărul cu care tre­
buie să fie multipl icat u n factor cunoscut, ca u r mare a i ntroducerii de elemente noi ;
se spune de p i l d ă : « coeficientul unui filtru colorat », pentru a i nd i ca mări rea t i m p u l u i
d e expunerea pe care fol osi rea acestuia o face necesară ; sau « coeficientul de temperatură
al unui revelator » pentru a arăta creşterea d u ratei de developare în funcţie de tempe­
ratura diferită decît aceea pe care este bazată for m u la respectivă.

COLI MATO R

Instru ment compus d i ntr-o lentilă convergentă, ataşat la u n aparat de fotografiat,

cărui a îi serveşte drept vizor (v. cuv.),

COLO D I U

Soluţie d e nitroceluloză (circa 40%). c u u n conţi nut d e 9 - 1 1 % azot, într-un amestec

de alcool şi eter etilic, care prin evaporare lasă o peliculă i ncoloră aderentă.
A fost folosit mult t i m p la prepararea e mulsi i lo r fotografice, pînă cînd a fost înlo­
cuit prin gelatină (v. cuv.) ; cu ajutorul l u i se poate prepara o hîrtie fotosensi bilă cu
înnegri re d i rectă, la care săru ri l e d e argint sînt înglobate în e mulsia coloidală ; aceasta
conţi ne.de obicei şi produsele necesare v i rări i , fapt pentru care mai este denumită şi
hîrtie cu autovirare.
I magi n i le ce se obţi n sînt de un castaniu foarte plăcut, dar nu se conservă b i n e ;
fii n d foarte p u ţ i n sensibilă n u poate fi folosită decît pentru obţinerea de cop i i prin
contact ; în prezent, practic nu se mai foloseşte.

58
 Fotografii realizate în an u l 1 885 pe plăci de colod i u .

COLOFO N I U

Produs solid, sticlos, fără gust şi aproape fără m i ros, s o l u b i l în produse petroliere,
alcool etilic, eter, acetonă, cloroform, etc. ; i se mai spune şi sacîz; rămîne d u pă extragerea
esenţei de terebentină d i n răşina de conifere, p r i n d isti lare sau antrenare cu vapori d e
apă ; a r e o culoare care variază de la găl bui deschis l a brun înch is, în funcţie de procedeu l
d e fabricare fol os i t ; s e întrebui nţează l a prepararea lacul u i matolein (v. cuv.).

CO LO RAŢIA PELICU LELOR

Î n u nele cazu r i , suportul transparent al fi l melor fotografi ce păstrează o coloraţie
care persistă şi d u pă developarea, fixarea ş i spălarea l o r ; această coloraţie, d e domi nantă
roşiatică la fil mele ortocromatice şi al bastră-verzuie la cele pancromatice, d ispare dacă se
i ntroduce pelicula respectivă pentru cîteva m i n ute într-o baie de apă la care s-au adăugat
cîteva picături de amoniac, într-o soluţie de 5% carbonat de sodiu, sau într-o soluţie d e
20% s ulfat de sodiu: î n afară d e faptul c ă tenta este oarecum neplăcută la vedere, ea n u
,
are nici o i nfluenţă asu pra copiei pozitive, astfel că îndepărtarea ei n u prezintă nici u n
avantaj practic.

59
 COMA
V. a beraţii .

COMPOZIŢI E
Prin aceasta se înţelege aranj ament u l artistic şi raţional al unei i magi n i . O fotografie
este b i n e comp usă atu nci cînd este j u d icios ech i l i brată, cînd există o bună repartizare a
l i n i i lor şi vol u melor, cînd are u n centru de i nteres b i ne dete rmi nat (legea unităţii) şi cînd
perspectiva este corectă (alegerea j ustă a punctului de staţie d i n care se face fotografierea).
Atunci cînd este exami nată o fotog rafie, două aspecte reţ i n atenţia : mai întî i , cali­
tatea tehnică a imaginii, apoi compoziţia s u b i ectu l u i ; m u lţi fotogran amatori fac marea
greşeală de a crede că com poziţia este rezervată doar l ucrări lor fotografice desti nate
expoziţii lor, în mod obiş n u it p reocuparea p entru asemenea p robleme fi i n d i n uti l ă ; este
adevărat că atu nci cînd operator u l este pus în s ituaţia de a fotografia o scenă « pe vi u »,
u n i nstantaneu i ntervenit pe neaşteptate, el este l i psit de t i m p u l necesar pentru co m p u­
nerea i magi n i i ; această defici enţă se poate corecta adeseori pri ntr-o decupare i ns p i rată,
s u b aparatul de mărit.
Pe de altă parte, cu puţină p ractică şi mai ales cu m u ltă perseverenţă, se aj u nge în
n u mai cîteva secunde să se p laseze s u biect u l în mod artistic (sau să se p l aseze operator u l
în aşa fel încît să s u rprindă u n u n g h i deosebi't de favo rabi l , ceea c e - în fon d - este
acelaşi I ucru).
Reg u l i l e compoziţiei sînt variab i l e l a i nfi n i t ; aptitudi nea de a vedea « artistic » este
înăscută în fiecare o m ; deci , orice amator fotograf, dacă n u-şi poate avea chiar o tehnică
personală, are oricînd pos i b i l itatea de a învăţa şi de a-şi însuşi teh nica mari l o r maieştri
u n i versali ai p i ct u r i i , sau cel p u ţ i n cea a foto-
grafi l o r contem pora n i , autohtoni ş i stră i n i , con­
A L K o
sacraţi ai saloanelor d e special itate, ai revistel or I
i I ustrate, ai p resei cotidi ene. I
Fără a avea i ntenţia de a trata aici tehnica I
11 I p ·'
com poziţie i , iată cîteva metode a căror respec­ [ I
tare poate î m b u n ătăţ i , fără îndoială, cal itatea Io
artistică a l ucrăr i l o r u n u i fotograf î ncepăto r :
1-- - - - -
-- f:'
-- -
-
-
-
--

I
- cum şi unde trebuie situat subiectu/ prin­ I
f I
N
cipal : acesta t rebuie să atragă i med iat atenţia I (}
celui care priveşte fotografia ; i nteresu l p ri vito­ I
r u l u i trebuie să fie captat, tre b u i e să se con­ !
centreze negreşit asu pra acestu i p u nct al i ma­ B lt
g i ni i ; p lasarea s u bi ectu l u i depi nde de forma şi
nat u ra sa, dar există o regulă b i n e şi de m u l t stabi l ită, care permite plasarea acestu i
s u bi ect fără temere d e greşală. Sch iţa alătu rată este cadrul p e care î l formează vizorul
unui aparat d e fotografiat ; se î mparte fiecare din lat u r i l e sale în t rei părţi egale şi se
u nesc p u n ctele E ş i J, F şi I, L şi G, K şi H. Dreptele respective se întretaie în patru
p uncte : M,N,P şi Q, care reprezi ntă « pu ncte l e forte » ale i magi n i i . S u biectu l trebuie

61
să fle plasat într- u n u l d i n aceste patru pu ncte sau părţ i l e pri ncipale sau cele mai
străl ucitoare ale s ubiectu l u i , se vor p l asa în două sau trei di ntre aceste puncte.
Pe schiţa alăturată se poate observa că cele două l i n i i punctate, perpendicu lare u na
pe cealaltă, îm part formatul în patru părţi egale. Aceste l i n i i se întîlnesc în centrul O.
Sub nici u n motiv, subiectul pri nci pal n u trebuie să se afle în acest pu nct, sau pe cele
două axe marcate cu l i n i i p u n ctate, deoarece se va obţine o si metrie care însă n-ar avea
n i m i c artistic în ea.
Î n cazul u n u i peisaj, l i n i a orizont u l u i va f1 l ocal izată fle în Ej, fle deas u pra,
sau î n FI, sau dedesu bt, dar î n nici un caz pe l i n i a centrală punctată sa u în i nterioru l
spaţ i u l u i Ej/F.
Dreptungh i u l din schiţă îşi păstrează pe depl i n valoarea şi atunci cînd este privit
î n înălţi me.
Este uşor ca och i u l să fle învăţat să pri vească prin vizor ca ş i cum l -ar avea împărţit
precum schiţa alătu rată.
compoziţia în d iagonală : dacă se privesc cu atenţie p i cturi l e l u i Rembrandt, nu va
f1 prea g re u de remarcat că la cele mai m u lte di ntre ele i magi nea este î m părţită în două,
l u m i na fi i n d repartizată potrivit unei d iagonale : j u mătate d i n l ucrare este foarte puter­
nic l u m i nată, î n t i m p ce cealaltă j u mătate se află î n u m b ră ; este forma compoziţiei celei
mai s i m p l e, dar care dă mai întotdeauna ş i i magi n i l e cele mai reuşite ; n u este absolut

necesar ca cele două părţi ale imag i n i i să se afle neapărat într-un mare contrast d e
l u mi n a ; este s uficient doar c a efectul d e l u m i nă să împartă i maginea î n două, u rmînd
o d iagonală.
compoziţia în eli pse concentrice este o formă foarte des întîlnită la fotografi i d i n
şcoala engleză, poate ş i d i n cauză c ă marele l o r pictor Turner o foloseşte foarte m u l t î n

62
operele sale ; pu nctul principal trebuie să ne întotdeauna descentrat, dar toate subi ec ­

tele secundare care concu rează la formarea i magi n i i se s ucced sub forma u nor e l i pse
,

concentri ce.
compoziţia în linii radiante este o derivată a precede ntei , folosită de asemenea de
Turner; punctu l principal, descentrat bi neînţeles, se găseşte p lasat aproxi mativ î n acelaşi

J oc ca mai sus, dar l i n i i l e concentrice sînt înlocuite p r i n l i n i i d repte care se înd reaptă
în toate d i recţi i l e, pornind d i n acest pu n ct p r i n c i pal ;
aceste două t i p u r i de compoziţie se potrivesc foarte b i ne pentru peisaje .

/\\ -- - -- - - ,,-----_/
I
I \
I \
I \

63
 compoziţia în tri unghi sau în piramidă convi ne în s pecial pentru excurs i i l e montane
sau pentru grupuri de persoan e ; munţii vor fi încadraţi astfe l încît, pe măsura pos i b i ­
l u l ui , întreaga bază să f i e cupri nsă în i magi n e ; pentru grupuri l e de persoane, este i nd i cat
ca u n a d i ntre e l e să stea în p icioare, pentru a forma vîrfu l triung h i u l u i
com poziţia în cerc, foarte folosită d e şcoala germană de p i ctură, convi ne atît pentru
peisaj . cit şi pentru portret ; în caz u l u n u i peisaj , se va înconj u ra s u biectul princi pal , un
m i c lac de p i l dă, cu o coroană de ram uri sau frunze ; pentru portret, se va plasa capul
s u biectu l u i într-u n cerc de l u mi nă, înconju rat de u mbră accentuată.
com poziţia în S este i nd i cată pentru peisaje, în caz u l u n u i c u rs de apă sau a unor
serpentine, sau pentru rotografierea unui nud, corp u l s u biect u l u i afectînd forma i deală
a acestei reg u l i de com poziţie.
Ind icaţ i i l e d e mai sus sînt depar·te de a f1 epuizat toate reg u l i l e d e compoziţie cu nos­
cute şi apl i cate ; porn i nd de la ele amator u l fotograf are pos i b i l itatea de a-şi crea, cu
· răbdare şi perseverenţă, o tehnică personală, i ns p i rîndu-se d i n l ucrări l e p redecesoril or,
create cu pen s u l a sau cu aparatul fotografic.

COM P U R
V. o b t u r a t o r .

C O N CE NTRAŢI E

Este raportul d i ntre cantitatea de s u bstanţă dizol vată şi cantitatea de solvent sau
d e soluţie obţin ută ; se spune despre o soluţie că are o concentraţie de 1 0%, d e exemplu,
dacă 1 00 cm3 din această sol uţie conţi ne 10 g de produs chimic. Pentru a prepara o
sol uţie de concentraţie 1 0%, se dizolvă mai întîi cele 1 0 g de s ubstanţă c h i m i că în 50 - 60
cm3 apă, iar d u pă d izolvarea completă se adaugă apă pînă ce se obţin 1 00 cm3 de sol uţie.
Acesta este moti vul pentru care anumite reţete sînt ind icate în fel u l urrriător : 750 cm 3
de apă, u rmează enu merarea s ubstanţelor c h i m i ce, care trebuie dizolvate în ordi nea
i ndicată, iar la sfîrşit se face menţiu nea : apă pînă la 1 OOO cm3, ceea ce înseamnă că
soluţia se completează cu ceva mai puţin de 250 cm:1 deoarece trebuie ţin ută seama şi
de vol u m u l pe care-l ocupă produsele care au fost d izolvate.
U neori i ntervine necesitatea schi m bări i concentraţiei unei sol u ţ i i într-o concen­
traţie mai slabă; dacă sol uţia puternică ar fi de A%, iar cea necesară ar treb u i să aibă
8% pentru a obţine o sol uţie 8%, se iau B cm3 d i n s o l uţia A%, la care se adaugă o
cantitate de apă == A - B cm3 ; de exe m p l u , d i ntr-o s o l uţie cu o concentraţie de 30%,
trebuie să se obţi n ă u na de 5 % ; amestecu l se va face în proporţi i l e u rmătoare : se vor
lua 5 cm3 d i n sol uţia 30% şi se vor vărsa în 3 0 - 5 = 25 cm3 apă, noua proporţie fi ind
d e 5 la 25 = 1 l a S ; drept u r mare, 1 cm3 dintr-o soluţie 30% amestecat în 5 cm3 de
apă, va da o sol uţie d i l uată 1 la 5, adică cu o concentraţie de n u mai 5%.
Se poate aj u nge la rezultate i dentice porn ind de l a amestecu l a două soluţii d i rerite,
a căror concentraţi e este c unoscută, pentru a se obţine o a treia sol uţie de o concen-

64
traţie dată ; în acest scop se va folosi cu noscuta regulă a diagonalelor. Se ia o foaie d e
hîrti e şi în stînga sus se scrie p rocentul pri mei s o l u ţ i i cu noscute, care este şi cea mai
concentrată ; pe aceeaşi l i n i e, dar î n d reapta, se scrie procentul celei de a doua s o l u ţ i i
c u noscute, care este m a i m i c ; porni n d de l a aceste d o u ă cifre se trag d o u ă l i n i i în d i ago­
nală, iar în pu nct u l l o r de i ntersecţie se înscrie procentaj u l
sol uţiei care se doreşte a se obţine. S e scade apoi d i n pro­
centaj u l soluţiei celei mai concentrate acel a al soluţiei u rmă­
rite, iar rezultat u l se scrie în josul d i agonalei respective ;
d u pă aceea se scade procentul soluţiei cu concentraţie mai 12
mică din cel ce se doreşte a se obţi ne, iar rezultat u l se scrie
în j os u l d i agonalei corespunzătoare.
De exemp l u : este nevoie, cu aj uto r u l a două soluţii
de 25% şi respectiv 7%, să se obţină o concentraţie
d e 1 2% ; 25 - 1 2 = 1 3 , iar 1 2 - 7 =5 ; în conseci nţă se, vor l ua 5 părţi d i n soluţia
25% şi 13 părţi din soluţia 7%, pentru a obţine o soluţie de 1 2%.
Această regulă se poate apl ica şi la exe m p l u l precedent, marcînd 0% în loc u l d i n
d reapta sus, rezervat pentru soluţia c u concentraţi e mai slabă, aceasta fi i n d înlocuită
prin apă (adică o concentraţi e de 0%).

CO N DE N SATO R E LECTRIC

Aparat care permite în magazi narea unei a n u m ite cantită\i de electr·icitate ; în foto­
grafie este fol osit pentru a provoca apri n­
derea lămpilor cu magneziu (vocubliţ) (v.
cuv.) precum şi a lămpilor -fulger (v. cuv.)

CO N DE NS-O R OPTIC

Sistem de lentile care permite con­

centrarea într- u n s i ng u r pu nct a razelor
e mise de o su rsă de l u m i nă şi apoi
d i rijarea lor, pentru a le face mai efici ente.
Condensatorul optic (format în general
din două lentile plan-convexe) se i nter-cJ.­
l ează pe traiectul razelor de l u m i n ă
pornite d i n aparatul d e mărit, pentrn a
le da mai m u ltă vigoare şi a mări con­
t rast u l i magi n i i .
Aparatele d e mărit p revăzute c u D i ferite t i p uri de condensatoare optice.
condensator optic se n u mesc « cu lumină
dirijată », spre deosebi re de cele « cu l umin ă difuză )) care nu au condensator.

5.-c 2271 Fotografia d e Io A l a Z

G5
C O N S E RVAREA E M U LSI I LO R S E N S I B I LE

Depozi tarea înde l u ngată înainte de folos i re a e m u l s i i l or sens i b i l e este cu totul nere­
comandabi l ă ; cu t recerea t i m p u l u i ele p i erd d i n sens i b i l itate ; există totodată riscu l de
a p rezenta la developare u rme de voal c h i m ic.
Este b i ne să fie respectată data l i m ită de valabil itate i nd i cată pe am balaj ; aceasta nu
înseamnă neapărat că m aterialele care a u depăşit această dată trebuie aru ncate ; este însă
absolut necesar să se cunoască d i n cap u l locu l u i că p r i n fol osi rea lor se vor obţ i ne rezul­
tate de cal itate mai s labă decît cu materiale prnaspete.
E m u l s i i l e sens i b i l e t rebuie conservate în încăperi b i n e ae ris ite, l i ps ite de u m ezeală,
departe de s u rse de căl d u ră ş i , bineînţeles, fe r·ite de l u m i nă. E m u l s i i l e pentr-u fotografia
în culori, pentru a se evita riscul de a căpăta domi nante de c u l oare, trebuie păstrate
la tempcratur·i cît mai scăzute, daca se poate în frigider (în acest caz, în cut i i de metal
ermetic închise), de unde să fie scoase cu ci r·ca 6 or-e înai nte de fo los i re.

C O N SERVAREA N EGATI VELO R

V. p ă s t r a r e a n e g a t i v e l o r .

C O N S E RVAREA REVELATO R U L U I

Revelatorul, conţi nînd su bstanţe al cal i ne, s-ar oxida foarte rap i d ş i a r înceta să-şi mai._
îndep l i nească funcţia, dacă nu i s-ar adăuga în compoziţie o substanţă conservatoare,
care este de obicei j111Ptu/ de sodiu (v. cuv.). Î n fu ncţie d e cantităţ i l e d i n celelalte s u b­
stanţe chi m i ce care i ntră în compoziţia bă i i d e developare, se dete r m i n ă ş i cantitatea de
su bstanţă d e conservare necesară.
Revelatorul trebuie păstrat în flacoane sau sti c l e b i ne astu pate, ferit de l u m i nă,
la o te ;;;pe ratu ră care să n u depăşească 20°C.

CONTACT
Cop i i le fotografice pozitive, obţ i n ute p r i n ap l i carea e m u l s i ei contra-em u l s i e a nega­
tivu l u i şi hîrtiei fotose n s i b i le, presarea lor pentru un contact dep l i n pe întreaga s u p ra­
faţă, u r mate de expu nerea la l u m i nă, se n u m esc copii-contact; i magi n i l e obţ i n ute au
d i men s i u n i absolut egal e cu cele ale negat i v u l u i de la care s-a pornit.
La copierea prin contact se folosesc hîrti i de o sensi b i l itate n u p rea r i d i cată (gas­
light v. cuv.)

CO NTRAL U M I NĂ
Se spune că o i magi n e este l u ată în contralumină atunci cînd soarele l u mi n ează
s u biect u l d i n spatele acestu ia, sau - cel puţin - de asemenea manieră . încît faţa s u biec-

66
tu l u i întoarsă spre aparat să se afle în u m b ră, în ti m p ce partea opusă să fie scăldată
în l u m i n ă ; se înţelege deci prin aceasta orice fotografie făcută cu subiectul plasat între
sursa d e l u m i nă şi aparat ; este u n gen destul de d i fi c i l d e real izat, dar poate fu rniza în
schi m b fotografii de o deosebită frumuseţe.
Subiectele cele mai potrivite pentru asemenea fotografii sînt cele în cu lori mai
deschise. Pentru ca rezultatul obţi nut să fie satisfăcător sînt necesare de l uat cîteva pre­
cauţi u n i : în p ri m u l rîn d , trebuie evitat ca razele de l u m i n ă să cadă pe l entila frontală a
obiectivului, sau pe fi ltrul colorat apl icat pe aceasta; pentru a îndep l i n i aceste condiţii
este suficient să se facă u m bră obi ectivu l u i cu mîna, cu pălăria sau - cel mai bine - să
fie folos i t u n parasolar (v. cuv.) ; cea mai fi ravă rază de l u m i n ă căzută pe l enti l a frontală
a obiectivului este suficientă pentru a strica i re mediabi l întreaga i magi ne.
Trebuie să se opereze cu su rsa de l u m i n ă plasată l a o înălţime convenabi l ă, căci dacă
această s u rsă se găseşte la o înălţime foarte m ică va fi practic i m posi b i l să se evite căde­
rea ei pe obiectiv, afară de cazul în care subiectul ar fi sufici ent de mare, sau foarte
aproape de aparat, pentru a putea permite acestuia să se afle în u m bră:
-: timpul de expunere : l a calcularea acestuia. trebuie să se ai be g rijă să se
expună pentru u mbră şi n u pentru ansam bl u ; de aceea, operatorul trebuie s ă se
-!Prop1e foarte m ult de subiect şi să calculeze expunerea corespu nzătoare părţi l o r
întunecoas e ;
- developarea; negativul trebu i e relucrat într-un revelator care lucrează moale
egaliza o r, cac1 oricum, contrastele sînt foarte puternice ; n u mai astfel se vor oytea
"cl>ţ1ne concomitent detalii satisfăcătoare i în u mbră i în l u m i n i l e utern i ce ;
espectînd aceste regu l i , nu va fi greu să se obţină fotografi i bune în contra­
l u m i nă.
Acest gen de i l u m i nare este foarte recomandab i l pentru portretul î n aer l i be r ;
dacă subiectu l are părul blond, l u m i na îi v a crea o aureol ă d e efect deasupra capul u i ;
pentru a înlesni redarea detal i i lor figurii, este p referabi l u neori să se recurgă la un ecran
reflector, reprezentat - de p i l d ă de un mare carton al b sau o foai e de hîrtie albă; dacă
se dispune de o s u rsă de l u m i nă tip lampă-fulger, aceasta se poate folosi ca o a doua
s u rsă, desigur m u l t mai puţi n puternică decît l u m i na soarelui, dar care va contrabalansa
l u m i narea subiectul u i .
Efecte excelente de l u mi nă pot fi obţi nute î n peisajul î n contralumină, atunci cînd
soarele scapătă d i ncolo de vîrfurile copaci l or, dînd naştere l a u mbre prelu ngite care pot
înlesni considerab i l compoziţia i magi n i i .
În cazul u n u i portret l a l u m i n ă artificială, i l u m i narea d i n spate poate d a naştere l a
o s i l uetă ; subiectul p lasat d i n p rofi l se desenează pe u n fond l u mi nos. Este u n efect
amuzant, dar prea puţin artistic ; în practica cu rentă, este necesar să fie folosită şi o i l u­
m i nare d i n faţă, ceva mai s labă decît sursa de l u mi nă din spate ; timpul de expunere va
fi determi nat potrivit s u rsei d e l u mi nă d i n faţă ; s u rsa d i n spate n u i ntervi ne decît pentru
a subli nia efectu l de contra l u m i n ă ; ş i în această situaţie, dacă n u se dispune decît d e o
s i ngură su rsă de l u m i nă, cea d i n spate, trebu i e să fie fol osit u n carton a l b sau o foaie
mare de hîrtie, în aşa fel încît să reflecte puţină l u mi nă asupra figurii subiectu l u i , pentru
a se înlesni redarea detaliilor fig u ri i .

5*
67
 C O NTRAST

Diferenţa d i ntre densităţile extreme ale unei i magi n i ; un negativ sau o copie pozi­
,
· �tivă este c u atît mai contrastă cu cît cuprinde mai puţine sem1tonur1 între alb
şi negru.__....
Orice negativ îşi are contrastu l său, care poate fi expri mat printr-o cifră : 0,6 ; 1 , 5 ;
1 ,8 ; 2,4 etc. ; n u se poate însă afi rma despre u n negativ că este moale sau c u u n con­
t rast ridicat, decît com parîndu-1 cu subiectul respectiv.

Pentru evaluarea contrastului u n u i negativ este necesar să se determine ·densitatea

zonei cele mai transparente, prec u m şi a celei mai opace ; măsu rătorile respective se
fac c u aj utorul densitometrului. Dacă, de pildă, zona cea mai transparentă a negativu l u i
prezintă o densitate egală c u 0,3 i a r cea mai opacă densitatea de 1 ,8 s e poate s p u n e că
diferenţa de densitate, deci contrastul este de 1 ,8 minus 0,3 adică 1 , 5.

--- - - - ----------- - ------------- - - . ·· - --·-

--

Densitate o 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7

Opacitate 1 ,0 1 ,3 1 ,6 2,0 2,5 3,2 4,0 5,0
---- ------ --·

Densitate o.a 0,9 1 ,0 1 ,1 1 ,2 1 ,3 1 ,4 1 ,5

Opacitate 6,3 8,0 1 0 ,0 13 16 20 25 32

Densitate 1 ,6 1 ,7 1 ,8 1 ,9 2,0 2,1 2,2 2,3

Opacitate 40 50 64 00 100 1 20 1 60 200

Densitate 2,4 2,5 2,6 2,7 2,8 2,9 3,0

Opacitate 256 320 400 500 630 800 1 000

69
 Tabe l u l de mai sus i nd i că raportu I di ntre opacitate şi densitate : se poate observa
că o zonă d e două ori mai opacă, adică u n negativ care lasă să treacă de două ori mai
puţină I u m i nă, are o densitate dublă, p rogresia fi i n d logaritmică; opacitatea c reşte d i n
0,3 în 0,3 - deci dacă s e presupune c ă este de 0,3 pentru o densitate dată, e a v a fr de
1 , 2 pentru o zonă d e 8 ori mai opacă.
Factorul de contrast este notat în sensitometrie (v. cuv.) cu litera grecească gamma
(v. cuv.) ; contrastul depinde de un mare n u măr de factori :
- caracteristicile tehnice ale e m ulsiei ;
- durata expunerii ;
- developare (d u rată, compoziţia revelatoru l u i , temperatură, etc.).
Contrast u l poate fi accentuat prin folosi rea, în momentul fotografieri i , a unor
fi ltre colorate adecvate : de ase menea, prin folosi rea unor hîrtii fotosens i b i l e c u gradaţii
de contrast mai mari sau mai mici, în funcţie de scopul urmărit.

COPI E ALB-N EG RU DE PE DIAPOZITIV COLOR

,,,_.P_� ntru obţi nerea de pe un diapozitiv color a unei copii alb-negru de calitate este
_o_ecesar să se recurgă la 11n oegqtjv alb-negru intermediar. Confectionarea acestui negativ
i ntermediar este o operaţie uşoară ; dacă nu se iau precauţi i s peciale, se va obţine însă
u n negativ cu u n grad de contrast m u l t prea ridicat ; pentru ase menea tehnică �-'Va
_ ._!olosi o e m ulsie pancromqtjcă cu granulatie fi nă, care va fi developată, într-un revelator
compe nsator n u mai pînă ati nge o gamma de ci rca 0,6.
Negativu/ intermediar poate fi obţi n ut în d iferite fel u r i :
copierea prin contact ; procedeul este s i m p l u şi nu necesită folosi rea vre u n u i uti laj
compl icat ; el prezintă totuşi unele d ezavantaj e ; este foarte greu să se e l i m i n e prezenţa
fi ri celelor de praf pri nse între diapozitiv şi negativ în momentul copieri i ; granulaţia
e m u lsiei alb-negru folosite poate să devină s upărătoare în momentul în care se recu rge
ulterior la o mărire puternică ;
" rirea; obţinerea u n u i contrat i p prin acest procedeu este mai avanta'oasă ermi.::
ţînd - dacă este necesar - folosi rea 1 re or corectoare de culoare, reîncadrarea i magi n i i ,
alegerea mai uşoară a e mulsiei sens i b i l e corespu nzătoare ; şi în acest caz fi ricelele de
p raf pot constitui o problemă, mai puţi n d i n ci lă ; si ngura dificu ltate reală o prezi ntă
sensi b i l itatea prea ridicată a e m u l s i i l o r negative alb- negru, d e unde necesitatea unei ··
-expuneri foarte scurte ; sol uţia constă în folosi rea u n u i bec cit mai slab posibil în a aratul.
.
de mărit, sau în i nterca area în d r u m u l razelor de l u m i nă a u n u i fi tru cenuşi u , care să
absoarbă o bună parte a acestora:.
-
- re roducerea diapozitivelor prin transparenţă, cu aj utorul u n u i a arat d e f iat;.
este roc ient 1 toto ata ce mai u 1n com p l icat, cu condiţia ca apa-
ratul împreună c u accesor i i l e de care s e dispune să perm ită fotografi erea d e la d i stănţe •·

··· •
mici, i nclusiv pentru scara 1 : 1 . .
În ceea ce priveşte formatul negative l o r, cel mai l esne de folosit este 24 X 36 m m ,
ceea ce n u excl ude posibilitatea util izări i şi a altor formate, m a i mari.

70
 De pe un negat i v color, se pot obţi n e cop i i de contact sau măriri în al b-negru de
o fi neţe deosebi tă.

COPII

Fotografi erea copiilor p retinde c a p r i mă condiţie o expresi e nat u rală, p l i nă de far­

mec ; pentru a o obţi ne, operatorul trebuie să fie căl it la şcoala răbdări i ş i , ca în m u lte
alte s ituaţ i i , să se b u c u re şi de puţină şansă.
Se va uti l iza în măs u ra posi bi l u l u i , un obiectiv cu o d istanţă focală destul de mare
pentru a nu fi necesară o apropiere prea mare de cop i l . Acesta va fi aşezat l a sufici entă
d i stanţă faţă de fu ndal, care n u t rebuie s ă fie n i c i prea încărcat, n i c i p rea clar desenat ;
se va l ucra cu o diafragmă cît mai l arg deschisă (f: 2,8 sau c h i a r f: 2), nefi i n d nevoie de
p rofunzime de claritate ; aceasta va permite folosi rea u n u i timp de expunere foarte scurt ,
ceea ce este absolut necesar avînd în vedere m işcările neaşteptate foarte vi oaie pe care
le fac adeseori copi i i ; în n i c i un caz nu se poate opera cu t i m p i de expu nere mai l u ngi
de 1 /50 s.
Se va folosi u n fi l m pancromatic cu sens i b i l itate ridi cată, developarea u rmînd a s e
face într-un revelator cu acţiune lentă, pentru g ranulaţ i e fi nă.
Este avantajos ca atenţia model u l u i s ă fie d i rijată ; pentru aceasta, o terţă persoană
p l asată în i med iata apropi ere a fotog rafu l u i , va căuta s ă atragă atenţia copi l u l u i , să-l facă
să rîdă, să se m i re, să caute cu privi rea, etc. O altă metodă constă nu în a atrage atenţia
copi l u l u i , c i tocmai d i m pot rivă, a-l u rmări cu atenţie şi răbdare, a aştepta cea mai favo­
rab i lă expresie şi a declanşa la momentu l potrivit. Pentru aceasta este nevoie ca atenţia
şi activitatea cop i l u l u i să fie concentrate as u p ra unei j ucări i , cărţi cu desene colorate etc .
Punctul de staţie al operator u l u i tr·ebuie s ă f i e s u ficient de coborît ; se v a acorda o
deosebită atenţie acestei reg u l i , căci cele mai m u lte di ntre fotografi i l e cu cop i i sînt l u ate
d e la o înălţime p rea mare, ceea ce dăunează serios din p u n ct de vedere estetic, o ase­
menea perspectivă nefi i n d favorabi l ă subiect u l u i .
Persoana care şi-a asu mat i ngrat u l r o l de a-1 d i stra pe cop i l trebuie să n u facă ge;;turi
p rea rapide, bruşte şi n i ci p rea am p l e ; de asemenea, să se apl ece sau s ă se aşeze, în aşa
fel încît să se afle la aceeaşi înălţime cu operatoru I .
Dacă s e fotografiază în aer l i ber, la l u m i na z i l ei , s e va evita c a razele soare l u i să
cadă d i rect pe faţa copi l u l u i , fapt care ar produce gri mase i nvol u ntare ale m icuţul u i ;
este p referabi l să fie p l asat în controlumină sau la umbră (dar nu s u b p o m i , frunziş, etc.),
La l u m i na artifi ci ală, nu trebuie apropiate în mod exagerat reflectoarel e de copi l ; dacă
l u m i na este p rea brutală, se va p l asa între reflector şi cop i l un ecran transparent al băs­
t r u i , fo rmat d i ntr-o foai e de cel ofan înti nsă pe o ramă ; l u m i na care trece p r i n acest ecran
are p roprietatea d e a l i nişti şi este foarte recomanda b i l atît pentru copi i i m i c i , cit şi
pentru persoane uşor emoţionab i l e ; dacă există pos i b i l i tatea, se va plasa u n reflector
„ destul d e sus, în s patele su biectul u i , pentru a se p roduce efecte de l u m i n ă în păr.
Folosi rea unei lămpi-fulger permite obţi nerea unor i nstantanee î n serie, fără teama
de a avea c l i şee mişcate.

71
 Reuşita constă aici în a opera foarte rapi d şi a lua un n u măr mare de i magi n i , d i n
care să s e poată alege apoi cîteva atitud i n i fi reşti , reuşite, fru moase, meritînd să fie
mărite şi p use în ramă sau într-un a l b u m .
Pentru cop i i l e pozitive este i nd i cat să se folosească o hîrtie cu granulaţie foarte
fi nă, cu o uşoară tentă ivorie.

72
 Î n princi p i u , poate fi folosit orice t i p de aparat fotografi c . Totuşi, an u m ite modele
sînt d e p referat, ca de p i l dă aparatele reflex c u două obiective sau monoobi ective,
p recum şi aparate le de format m i c avînd telemet r u l cuplat cu obiectivu l ; aceste aparate
permit efectuarea i magi ni lor în cadenţă rap i dă, precum şi urmărirea c larităţii i magi n i i
pînă în u l t i ma c l i pă înai nte d e declanşare, ba chiar şi expresi a cop i l u l u i d i n t i m pu l
lanşării.
Este foarte g reu ca mamele s ă renunţe să-şi îmbrace copi l u l adorat cu tot ce au mai
nou, cu tot ce este mai încărcat ; este pri m u l hand i cap care face ca s u bi ectul să-şi piardă
în mare măs u ră aeru l său fi resc, nat u ral. Dacă operatorul reuşeşte să convi ngă mama să
renu nţe la această « pl ăcere », a repu rtat o mare vi ctorie ; el va căuta prin toate mij­
l oacel e să prindă cop i l u l în poziţi i l e cele mai fi reşti , mai nat u rale, c u hăi n uţele lui d e
toate zil ele, în m i j l ocul j ucări i lor s a u î n c o l ţ u l s ă u favorit d i n grădină ; se v a evita orice
poză « artistică », nefi rească

C O P I I TRAN SPARE NTE

Suportul de hîrtie al copi i lor pozitive poate deve n i transparent dacă este t ratat cu
u r mătorul amestec :
u l e i c a m forat 8 cm3
alcool 4 cm3
parafină 1 cm 3

Cu aj utorul u n u i tampon d e vată se a p l i că acest amestec pe spatele fotografiei; el

se usucă foarte repede, făcînd să d i s pară text u ra s u port u l u i de hîrtie.

CORECTAREA D O M I NANTELO R

Diapozitivele avînd dominante de culoare, c a ş i cele supraexpuse, pot fi ameli orate c u

aj uto rul unor fi ltre s u pl i mentare.
Pentru a sesiza c u l ori le, och i u l omenesc se adaptează întotdeauna l u m i n i i ambiante.
Opti cienii denu mesc această p ro prietate «adoptare cromatică» sau «selectivitatea ochiului».
Dacă ochi u l n-ar d i s p u n e de această focu/tote de adoptare, culorile obiectelor s-ar schi m ba
neîncetat ; în fu ncţie de l um i na ambiantă, e l e ne-ar apare cînd verzi, cînd gal bene, cînd
al băst r u i . N u mai datorită acestei puteri de adaptare och i u l vede întotdeauna albă o hîrtie
al b ă ; fără aceasta, och i u l s-ar găs i într-o situaţie s i m i l ară cu acea a u nei e m u l s i i în culori :
cu o l u m i n ă de o t e m peratură de cu loare r i d i cată hîrtia albă ar apare och i u l u i ca şi c u m
ar fi al bastră, i a r c u o l u m i nă de temperatură de c u l oare scăzută aceeaşi hîrtie al bă ar părea
că este galbenă sau roşiatică.
Dacă s e priveşte izolat un diapozitiv, n u se poate aprecia dacă p rezi ntă sau nu o
d o m i n antă de c u loare ; totul depinde de pos i b i l ităţ i l e de com paraţie, care pot fi fundamental
d iferite.
Se iau, de p i l dă, două diapozitive efectuate la l um i n a zilei : pri m u l face i m presia a
fi «normal», iar cel de al doilea, că ar avea o d o m i nantă albastră ; se va s u p r i ma tot u l l u m i -

73
narea încăperi i (prima posi b i l itate de com paraţie) ; se va proi ecta în primul rînd diapo­
zitivul dominat de «al bastru» ; dacă este p ri vit i ntens un timp mai îndelu ngat, se constată
că excesu l de al bastru nu se mai face si mţit, culori l e apărînd ca normale.
Al doilea diapozitiv, (ce l «normal»), p roi ectat i mediat d u pă pri m u l , va prezenta o
domi nantă roşiatică, care - la rînd u l ei - va d i spare prog resiv. Această schi mbare de
domi nante este într-adevăr derutantă. lată de ce ar fi nepotrivit să se u rmărească corec­
tarea, bucată cu bucată, a unei serii de diapozitive care în com paraţie cu altele par a
avea o anu mită domi nantă. Este mai efici ent să se folosească o serie de filtre colorate în momen­
tul proiectării diapozitive/or, ţi nînd seama de u r mătoarele regu l i fu ndamentale :
a) suprafeţele albe sau cele cenuşii neutre sînt cele care reacţionează cel mai puternic
faţă de fi ltre :
b) nu trebuie fi ltrat prea puterni c : de cele mai m u lte ori un fi ltru slab este satisfă­
căto r ; fi ltrele prea dense absorb prea m u lt� l u m i nă şi i mpi etează asupra transparenţei
i magi n i l o r ;
c) tonal ităţ i l e n u trebuie «ucise» ; u n apus de soare trebuie s ă conserve roşu l său
maiestuos ; d i m potrivă, într-u n asemenea caz efect u l trebuie accentuat prin proiectarea
înai ntea acestuia a u n u i d i apozitiv cu domi nantă albastră.
lată ce c u l oare de filtru se recomandă a se folosi pentru o anumită domi nantă :
Culoarea filtrului : Dominanta :
al bastru-verde (cyan) portocaliu
al bastru-violet galben
galben violet
verde purpuri u
portocaliu al bastru
purpuriu verde
roşu al bastru-verde (cyan)

CORECTAREA N EGATI V U L U I

Nu întotdeauna negativul fotografic obţ i n ut întruneşte toate calităţile necesare pentru

obţinerea unei copii pozitive satisfăcătoare. Unele d i ntre defectel e negati vel or pot fi
amel i o rate, altele n u . Pentru corectarea defi ci enţelor se recurge fie la intervenţii chimice
(v. slăbirea negativului, întărired"negativului, înlăturarea petelor), fie la intervenţii mecanice
(v. retuş).
Pentru ca intervenţia chimică să poată d uce la rez u ltate cît mai bune este necesar să
se respecte cu stricteţe u rmătoarele regu l i :
1 ) negativul respectiv trebuie să fie bine fixat şi foarte b i ne spălat d u pă fixare :
e l i mi narea i ncompletă a hiposulfitului de sodiu d i n unele zone ale emulsiei va avea ca u r mare
i m i nentă apariţia unor pete i remediab i l e ; de exe m p l u , soluţia de slăbi re pe bază de
fericianură de potasiu va da naştere la pete de n uanţă d eschisă, la fel ca şi soluţia de înăl­
b i re pe bază de crom, în t i m p ce soluţia de s lăbi re pe bază de persulfat de amoniu va
provoca apariţia de pete întunecate ;

74
•
 2) negativul supus corectă r i i nu trebuie să aibă pete de gras1 me, amprente etc ;
eventualele urme grase de pe strat u l de e m u l s i e se îndepărtează cu o soluţie de tetraclo­
rură de carbon (v. cuv) ;
3) proces u l de corectare dă rezultate mai u niforme dacă i ntervenţia se produce
i mediat d u pă fixarea şi spălarea negativu l u i , înai nte de a se p roceda l a uscarea acest u i a ;
dacă trebuie totuşi să s e co recteze u n negativ deja uscat, în prealab i l v a fi ţi n ut în apă
ci rca 1 0 m i n , la o tem peratură de 1 5 - 1 8°C ;
4) este recomandabi l ca înainte de începerea operaţiei de corectare a negat i v u l u i
să se procedeze la u n t ratament de tanare a gelatinei acestu ia, u t i l izîndu-se î n acest
scop u r m ătoarea soluţie :
form a l i n ă 3 7 % 1 0 c m :i
carbonat de sod i u J. n h i d r u 5 cm3
apă 1 OOO c rn '

se ţ i n e negativul în această baie 3 m i n, se fixează d i n nou 5 m i n , d u pă care se spală

p re l u ngit ;
5) se vor face probe prealab i l e, pentru dete r m i narea amănu nţită a reg i m u l u i de
t ratare a negativul u i în sol uţi i l e d e corectare;
6) negativul desti nat corectări i trebuie să n fost real izat în condiţii identice (atît
la fotografiere, cît şi la prelucrarea c h i mică) cu acela cu care s-au făcut probe l e prealab i l e ;
7 ) în t o t t i m p u l cît d u rează proces u l de tratare c h i m i că pentru corectarea negativul u i ,
sol uţi i l e folosite trebuie agitate;
8) operaţi i l e respective se pot desfăşura la l u mină naturală sau artificială, nu prea
puternică ;
9) d u pă termi narea operaţiei de corectare, negativul respectiv se spală prel ungit
(30 m i n - m i n i m u m) în apă cu rgătoare, apoi se usucă în mod obişnuit.
Trebuie avut în vedere să nu se recu r g ă la operaţi i l e de corectare a negati v u l u i decît
în caz de extre mă necesitate, în special în ceea ce priveşte negativele de format mic
(24 X 36 m m) , deoarece, oricîte măsuri de p recauţie s-ar l ua, n u arareori pot i nterveni
s urprize neplăcute şi, mai ales, i remediabi le.

CO REX
Banderolă confecţionată din celuloid sau materia/ plastic flexi b i l , avînd practi cate pe
marg i n i mici umflături; se uti l izează în procesul de prelucrare a rol lfi l melor sau a fi l melor
d e 35 m m , în doze (v. cuv.) de devel opare de construcţie specială.

CREIOA N E PENTRU RETUŞ

Orice crei on a r e însemnat pe exteriorul s ă u grad u l de d u ritate a m i nei de grafit
respective.
M i nele «tari» sînt notate cu l itera «H» p recedată d e o cifră (1 , 2, 3, . . . 9) ; cu cît
această cifră este mai mare, cu atît m i na de grafit este mai d u ră, mai «tare», iar urma
pe care o lasă la contactul cu hîrtia sau altă s u p rafaţă, mai puţin accentuată.

75
 M i nele «moi» sînt notate cu l itera «8», precedată tot de o cifră (de la 1 la 6), ele
fi i nd cu atît mai puţi n d u re c u cit cifra este mai mare ; des i g u r u rma cea mai i ntens neagră
va fi l ăsată de mina u n u i creion 6B.
U n creion marcat «HB» înseam nă că nu este n i ci «tare» nici «moale».
Creioanele care u rmează să fi e folosite pentru retuş se ascut c u foarte mare grijă,
m i na desgo l i ndu-se de învel i ş u l le mnos pe o d istanţă de ci rca 25 m m şi ascuţind u-se ca
u n ac cu aj utorul unei hîrt i i abrazive foarte fi ne : cu aj utorul l o r se poate efectua retuşarea
atît a negat i v u l u i , cît şi a copiei poziti ve (dacă aceasta este pe hîrtie mată).
Trebuie avut în vedere să se opereze cu mare grijă, apl i cîndu-se trăsături foarte del i­
cate, alegînd u-se crei onul a cărui urmă se a propie cel mai m u lt d e tenta d o m i nantă a
l o c u l u i pe care se apl i că ; este recomandab i l să se revi nă de cîteva ori în acelaşi loc, decît
să se apese puternic de prima dată.

C RE I O N ABRAZIV
Creion pe bază de parafină căreia i s-a încorporat o anu m ită cantitate de pulbere
abrazivă foarte fi nă. Aceste creioane sînt folosite pentru retuş (v. cuv.) cu aj utorul lor
p utînd u - se real iza o subţiere supedlcială a gelatinei în locu r i l e d e pe cl işeu unde acest
l ucru se vădeşte a fi necesar, obţinîndu-se d i m i n uarea densităţ i i locale a negati vul u i .

CRISO I DI NĂ
Colorant ozoic gal ben : se prepară plecînd de la an i l i nă şi se foloseşte mai ales pentru
color·area pielei şi hîrtiei : în fotografie se fol oseşte în uncie cazur·i pentru i m p r·egnar·ea
gelati nei în scop u l opaciză r i i e m Ll l s i ei fotosensi bi le, pentru e l i m i narea reflexelor· d i n i nterio­
rul acesteia.

CRISTALE, CRISTALI ZATE

Prod usele c h i m i ce se pot prezenta s u b două aspecte : cristalizate sau anhidre (v. cuv.).
Fac parte d i n p r i ma categorie acel e c h i m i cale care şi-au păstrat apo de cristalizare;
d i n p u nctu l de vedere al aportu l u i c h i m i c atît cele cristalizate cît şi cele anhidre pot fi
folosite l a fel de bine, cu condiţia întrebui nţări i unor cantităţi echivalente : d e exe m p l u ,
1 g s u /fi t de sodiu anhidru = 2 g sulfit de sodiu cristale; sau, 1 g carbonat de sodiu anhidru
= 2,7 g' carbonat de sodiu cristale.

CRO MATI CĂ (aberaţie)

V. o b e r o ţ i i

C RO M O G E N
Etimologia cuvîntului duce l a definiţia următoare : care d ă naştere l a culoare : î n
fotografia î n culori di recte serveşte pentru
a califica cea d e a doua developare, operaţiune

76
de pe u r m a căreia i magi nea t r e b u i e să i asă cu toate c u l o r i l e (v. fotografia în culori - deve­
loparea cromogenă).

CROWN

St i c l ă c u î n s u ş i ri s peciale, foarte p u ţ i n d i s p e r s i vă, d i n care se co nfecţ i o nează l e nti l e

d i ve rge nte, care pot c o m pensa p uterea mare d e d i s p e rs i e a l e n t i l e l o r co nfecţ i o n ate d i n
flint (v. c u v . ) .
O l e n t i l ă d i verge ntă d i n crown + o l e n t i l ă c o n vergentă d i n flint =� obiectiv acromatic
(v. c u v.) fo losit p e n t r u evitarea fo rmări i aberaţiei cromatice (v. c u v . ) .

C U ANTĂ

U n itate a u n ei mări m i fiz i ce, a l e cărei v a l o r i sînt l i m i ta te la un ş i r de m u l t i p l i ai

acestei u n i fa\i . Fotonul (v. c u v . ) este cuanta cîmpu l u i e l ectromag n et i c , i a r mezo n u l este
cuanto cîm p u l u i n u c l ear.
E ne rg i ,1 tot a . ă care cade p e strat u l de e m u l s i e fotosens i b i l ă reprez i ntă e ne r g i a d i fe­
rite l o r· cuante î n fu n c ţ i e de m:ir i m ea cuantei e n e rgeti ce (fot o n u l ) , i a r i nte n s i tatea ( l u m i no­
z i tatea) d e n u m ă r u l cuantelor.

C U LOARE

I m p re s i a pe c a r e oc h i u l o m enesc o capătă s u b confl u e nţa rad iaţ(i l o r d e l u m i n ă d e

l u n g i m i ele u n d ă c u p r i n s e între 400 şi 700 m i l i o n i m i de m i l i metru ( m i l i m i c ro n i = mµ ) .
Lumina albă este i m p re s i a t r·a n s m i s ă s i mţu l u i v i z u a l d e către tota l i tatea acestor l u n g i m i
d e u n d ă d e l a 400 l a 700 m i I i m i c ro n i , fi ecare cu I oa r e , l a rî n d u I e i , c o r·es p u nzî nd u n u i ansam b l u
ele l u n g i m i de u n dă.
E x p r i rnate î n m i l i m i c r o n i , z o n e l e d e c u l oare care compun l u m i na a l bă sînt u r mătoare l e :

oe Io 400 la 450 violet

de la •150 i J 5·1 O a l bastru
de Io 510 l .1 570 verde
de l:i 570 l.1 580 g J l be n
de la 580 l a 620 portoca l i u
de IJ 620 l a 700 roşu

Ansam b l u l rad iaţi i l o r c o l o rate de l a v i o l et la roş u poate f1 î m părţit î n trei mari

zone : zono albastru, zona verde, zona roşu ; acestea sînt culorile primare; p ri vi t e prin t ran­
s parenţă două cîte două ele d:iu :
albastru - I- verde = cyan
verde + roşu= galben
roşu + albastru = magenta
E l e sînt complementare u na a l t ei a ; a m estecate î m p r e u n ă dau lumina albu.

77
 Amestecînd împreună două cite două culorile p ri mare albastru, roşu şi verde, se obţi n
următoarele culori fu ndamental e : cyan, galben, şi magenta ; privite prin transparenţă ele dau :
cyan +galben = verde
galben + magenta = roşu
magenta + cyon =albastru

Discul l u i Newton : p r i n învîrt i re, culorile com p l e ­

m entare aplicate pe d isc d a u c u l oarea a l bă.

A mestecate toate îm preu nă, dau negru.

Două culori sînt complementare una faţă de alta atunci cînd amestecul l o r dă alb (în
cad r u l acestei l ucrări este vorba în totdeauna de amestecul razelor de l u m i nă colorate şi
nu de culori material e !).
lată pentru fiecare culoare primară sau fundamentală, culoarea complementară
respectivă :
albastru culoare co mpl ementară galben
- -

verde c u l oare complementară magenta (v. cuv.)

- -

roşu culoare complementară cyan (v. cuv.)

- -

C U RĂŢI REA USTE N S I LELO R

Petele şi depune ri le aderente de pe ustensilele sau vasele de uz fotografic, confec­

ţionate d i n sticlă, ceramică, tabl ă s mălţu ită, material plastic, etc„ d is par relativ uşor, fie
i ntroducînd ustensi lele, fie făcînd să c i rcule în toate sensurile în reci pientul respectiv,
o cantitate nu prea mare de acid clorhidric concentrat (eventual amestecat c u un vol u m
egal de apă, pentru a evita degajarea vaporilor de clor); dacă d u pă 1 5 - 20 s depunerea
persistă, se poate i nterveni frecîndu-se pereţii cu o perie aspră sau cu un bu rete de sîrmă.
Depunerile aderente de pe pereţii sticlelor şi flacoanelor, la care nu se poate i nterveni
nici cu peria, nici c u b u retel e de sîrmă, se pot îndepărta dacă se adaugă la cantitatea de
acid clorhidric folosit p uţi n n i s i p sau alice mici de p l u mb, iar apoi flacon u l se scutu ră
pute rn i c în toate sens urile.
Ustensi lele d i n oţel i noxidab i l sau al u m i n i u se cu răţă cu o soluţie formată din 1
parte acid azotic + 1 4 părţi apă, p rocedînd u-se ca mai sus.

78
C U RBĂ DE Î N N EGRIRE

Reprezentarea g rafică a efect e l o r fotog rafi ce p roduse d e i l u m i nări d e d i feri1e i ntens i ­

tăţi asu p ra u ne i e m u l s i i fotosensi b i l e, operaţi e efectuată d u pă o deve l o pare în condiţii
strict dete r m i n ate.
C u rba de în negri re se confu ndă adesea, p e un i nterval mai mult sau mai puţi n înti ns,
cu o d reaptă a cărei pantă poartă n u me l e de octor de developare, factor de contrast sau gamma _„

(v. cuv.), j u cîncJ un rol deosebit de i m portant ; pe mas u ra ce eveloparea prog resează,
panta creşte, la început rap i d , apoi d i n ce în
ce mai l ent, pînă l a o valoare l i mită repre­
zentî n d gamma maximă, a cărei valoare d e p i n d e
în acelaşi t i m p atît d e e m u l s i a fotosens i bi lă,
cit ş i d e revelato1- şi i m p resia l u m i n oasă
m e d i e s uferită de strat u l sensi b i l . Cele trei
c u rbe d i n fig u ră cores p u n d u ne i ace l e iaşi
e m u l s i i fotosen s i b i le, d evelopate în acelaşi re­
velator, la aceeaşi t e m p e ratură, dar pe d u rate
de t i m p d i ferite, respectiv 2, 4, şi 8 m i n .
S e n u meşte curbă caracteristică aceea pen­ A o 1. z
log[
tru care gamma este egală cu u n i tatea (ad i că
formează u n u n g h i de 45° faţă de abscisă sau C u rbe d e în negri re , co res p u n zătoare
ordonată). u n o r d i feriţi t i m p i de d eve lopare

CYAN

Te rmen fol osit în mod c u rent în fotografia în c u lori pentru a desemna c u l oarea obţi­
n ută p ri n ameste c u l spectral al c u l o r i i al bastre cu cea verd e ; d e c i , albastru + verde = cyan

o
o
o
o

�
o

o
o
�

CJ::l
o
ţj)f"'-
J'-,
D
DAG H EREOTI P I E

Pri m u l p rncedeu c h i m i c datorită căru i a a devenit posibilă în registrarea fotografică

a i magi n i i u n u i obiect. E l e mentul pri n c i pal este constituit di ntr-o foiţă subţi re de argint
aplicată pe o placă de cupru, bine cu răţită şi l ustruită în prealabil ; această placă combi­
nată se supune apoi unui tratament cu vapori de iod care dau naştere iodurii d e arg i nt ;
toate aceste operaţi i se fac la o l u m i nă foarte slabă.
Placa acoperită c u iod u ră de argint, sensi b i l ă la l u mi nă, este i ntrodusă într- u n aparat
fotografi c şi i m p resionată, t i mpul de expu nere putînd varia între 3 şi 45 m i n ; se obţine
astfe l o imagine /atentă (v. c uv.) care se developează cu vapori de mercur; iodura de argint
nei m p resionată de l u mi nă este e l i m i nată d u pă aceea cu aj utorul hiposu/fitului de sodiu sau
chiar al clorurii de sodiu (sare de bucătărie). I magi nea se obţine în pozitiv d i rect, după
care n u se pot scoate copii ca după negat i ve.
Acest procedeu fotog rafic a fost i n ventat şi pus la pu nct de către Nicephore Niepce
şi Jacques Daguerre, în pri ma j u mătate a secol u l u i al X I X- i e a ; pentru motive rămase necu nos­
cute, pate rnitatea procede u l u i şi deci şi d e n u m i rea au fost atribuite nu mai cel u i de al
doilea, ceea ce - d i n pu nct de vedere istoric - este un neadevăr.
Deşi pri ma daghereotipie a fost obţin ută în a n u l 1 822, o ficial an u l descope r i r i i foto­
g rafiei este considerat 1 839, cînd · marele fizician şi astronom F. Aroga a făcut o c o m u n i ­
care pe această temă l a Academia de şti i nţe d i n Paris.

80
DAG U ERRE (Louis - Jacques - Mande)
Ai-tist francez (1 787 - 1 851 ) născut la Cormei//es (Sei ne-et-Oise) a i magi n at diorama,
a perfecţionat împreun� cu Nicephore Niepce descoperirea acestu ia, fotogra{la, făcînd-o
cunoscută s u b numele de daghereotipie (v. cuv.).

Daguerre.

6 - c 2271 Fotog 1·ana de la A la Z

DECLA N ŞARE

Operaţie constînd în p unerea în acţiune a obtu ratoru l u i aparat u l u i fotografic prin

apăsarea pe u n buton.
Apăsarea pe buton trebuie să fie l i nă, egală, n u bruscă, scuturată ; oarecum asemănă­
toare fel u l u i în care u n vînător apasă pe trăgaci u l armei ; aparat u l t rebuie ţ i n u t strîns cu
ambele mîi n i , bine rezemat de frunte, obraz sau piept, d u pă c u m este caz u l .
L a expunerile m a i l u ngi de 1 /25 s este absolut necesar ca aparatul s ă se afle montat
pe un stativ, pentru a se evita orice risc de i magine mişcată d i n vina operator u l u i .

DECLAN ŞATO R

Tijă flexi bilă, avînd o l u ngime de 1 5 - 50 cm, u neori chiar şi mai mult, care se înşuru­
bează de obicei în centrul buton u l u i de acţionare a obturatoru l u i cu care este înzestrat
orice aparat de fotografiat sau într-un orifici u alătu rat, prevăzut cu ghivent. Se foloseşte
atunci cînd sînt necesare expuneri l u ngi efectuate de pe stativ, pentru a se evita m işcarea
aparat u l u i prin apăsarea d i rectă pe b utonul de expunere (v. şi autodeclanşator).

DECLANŞATO R A UTOMAT

V. a u t o d e c I a n ş a t o r.

DEFECT D E RECIPROCITATE

Teoretic, toate negativele în culori care au p r i m i t o expunere identică ar trebui

să prezinte un aspect rigu ros asemănător chiar dacă combi naţia obturator-diafragmă
folosită, diferă de la o expunere l a alta. Or, în practică, se pot constata diferenţe. în
ceea ce priveşte redarea cromatică, diferenţe care n u pot fi i m p utate nici vre u n u i defect
al emulsiei, n i ci aparat u l u i fotografic, nici operator u l u i , nici p rel ucrării materialului în
laborator.
Potrivit legii reciprocităţii, dacă rezultatul d i ntre i ntensitatea i mpresi u n i i l u mi noase
(care se traduce prin deschiderea diafrag mei) şi d u rata ei (adică t i m p u l de expunere) rămîne
constant, efectul său asu p ra emu lsiei fotosensi b i l e t rebuie, de asemenea, să rămînă con­
stant ; dacă se efectuează o fotografie c u un t i m p de expunere şi o diafragmă corespunză­
toare condiţ i i l o r de l u m i nă date, iar apoi aceeaşi fotografie se repetă, du blîndu-se t i m p u l

82
d e expu nere dar închizîndu-se d i afragma cu o di viziune, în pri nci piu cele două negative
ar trebui să fie identice.
Or, în realitate, acest l ucru nu este adevărat decît pînă la un anumit p u nct. Dacă
t i m p u l de expunere se sch i m bă, rezu ltatele obţi nute diferă chiar dacă diafragma a fost
modifi cată de manieră corespu nzătoare asigurăr i i unei expuneri identice. Această l i psă
de a ptitudini a e m u lsiei de a reacţiona permanent în mod constant este denumită defect
de reciprocitate.
Deosebi rea este cu atît mai marcată cu cît d u rata expuneri i este ne foarte scurtă
(situaţie care se creează prin folosi rea b l i ţ u l u i electronic), fie - d i m potrivă - prea l u ngă ;
dar ea nu se manifestă n u mai în aceste cazuri extreme ; efectele defect u l u i de reci proci­
tate se fac si mţite chiar şi l a diferenţe corespu nzătoare unor mod i fi cări cu rente şi foarte
obişnu ite.
Este evident că dacă, pentru un t i m p de expunere dat, defectul d e reciprocitate ar
avea aceeaşi valoare pentru toate e m u l s i i le, calcularea corecţiei care trebuie adusă expuneri i ,
precum ş i determi narea fi ltru l u i care trebu i e folosit pentru rectincarea desech i l i b r u l u i
cromatic, a r fi foarte mult uşu rate. Din păcate, anu m ite fi l m e sînt afectate m a i mult decît
altele, iar chiar la fi l me l e de aceeaşi fabricaţie, între o şarjă de emulsie şi alta se constată
d iferenţe apreciabile.
De fiecare dată cînd se manifestă, acest defect se traduce pe plan c romatic pri ntr-o
a l u necare spre gal ben în cazul vitezelor celor mai l ente şi spre violet, în cazul vitezelor
celor mai rap i d e ; aceste «preferi nţe» nu trebu ie să s u rpri ndă deoarece defectul
de reciprocitate n u afectează în acelaşi g rad cele trei straturi care formează o e m u l s i e
în culori.
Î n ultima vreme, studi i l e de laborator efectuate de către fabrici l e prod ucătoare de
material fotosens i bi l , color sau al b-negru, au reuşit să obţină o zonă stabi lă a echi l i b r u l u i
e m u l s i i l or, în care legea reci procităţ i i să rămînă valabi l ă ; această zonă se situează în j u r de
1 /50 s; totodată, au fost puse la pu nct emulsii special echi l i b rate pentru fotografierea la
l u mi n a bliţului electronic.
Î n afara variaţii lor fireşti care se pot face s i mţite între emulsii p rovenite d i n şarje
d iferite, defectul de reciprocitate poate n accentuat de cond i ţ i i l e de depozitare a materia­
l u l u i sensi b i l , de ti mpul scu rs între expunere şi developare, de corectitudi nea teh n i c i i
d e developare etc.

D EFECTE

« Este mai uşor de prevenit decît de remediat ». Acest d i cton nu trebuie u itat nici un
m �ent de oricare fotograf, profesionist sau amator. Mai jos sînt i nd i cate sub forma
unor tabele defectele, care se pot observa în decursul d iferite l o r faze d e manipulare a
negativelor, ca şi a copi i l or pozitive, împreună cu cauzele lor, efectele, p recum şi eventualele
remed i i . Acolo unde a fost cazul s-a menţionat p recauţ i i l e necesare d e l u at pentru a
permite evitarea repetări i greşel i lor şi deci a producerii defectelor respective.

6•-328
83
 a. Material negativ
Defecte survenite înainte de expunere
Defectul Cauza probabilă
Amprente digi- Degetele au fost ţi nu­
tale te timp îndelu ngat
în acelaşi l oc pe stra­
tul fotosens i b i l
U rme c a ş i c u m Praf d e p u s pe stratul
materia l u l ar fi de e l m u l s i e
fost înţepat cu
acu l
- - - ------
Zgîrieturi pe fi i- Praf sau mici parti­
me sau plăci c u l e solide care s-au
frecat de e m u l s i e
E m u l s i e peri mată Neglijenţa sau nepri-
ceperea fotograful u i
------- ----�--- -�-
Voalarea materia- L u m i nă act i n i că în
lulwi laborator, în c u rs u l
încărcării casetelor
Voal c h i m i c Conservare negl ijen­
tă a materialul u i , în
veci nătatea u nor pro­
d use c h i mice, ema­
naţ i i de vapori , aburi ,
m i rosuri aromate etc.
Zgîrieturi pe fi l m Fi l m u l , bobi nat prea
de 35 m m . strîns , s-a zgîriat în
ti mpul derulări i , fan­
ta casetei prin care
trece fi l m u l conţ i n e
corpuri străi ne, d u re
C e s e constată după
developare
U rme de amprente
care n u pot fi înlă­
tu rate
Fi rişoarele de praf
produc pe negativ
punctişoare albe sau
foarte transparente
-· ---- ---- ---
L i n i i transparente
pe toată l ungimea
negativ u l u i
Voal general ; nega­
tiv greu uti l izabi l
-----------
D is pariţia detal i i lor ;
i magi n e greu uti l iza­
bilă sau i n util i zabi lă
I magine greu uti l i za­
bilă ; e m u l s i a este
voalată de parcă ar fi
fost expusă la l u m i nă
L i n i i l u ngi transpa­
rente de-a l ungul
pel iculei
Remediu I posibil, precauţii
Manipu larea materialu­
lui trebu i e să s e facă
ţinîndu-1 cu grijă n u mai
de margi n i , fără a s e
p u n e degetele pe
emulsie
I remediab i l ; în labora­
tor, nu trebui e tolerată
p rezenţa prafu l u i , sub
nici u n motiv
----------------
I remediabi l ; i nteriorul
aparat u l u i ca ş i al case­
telor trebuie cu răţate cu
grijă
Se va controla data Ii mi­
tă de uti l i zare a materia­
l u l u i , înscrisă pe amba­
laj ; n u se vor folos i
decît materiale proas­
pete
------------
Pentru emulsi i le pan­
cromat i ce : se va opera
n u mai în deplină obscuri­
tate ; e m u l si i l e o rto­
cromatice pot fi ma­
n i pu late la l u mi nă roşie
rubinie
Materialele fotosensibile
s e vor păstra într-o
încăpere separată, în
cuti i de tablă sau mate­
rial plastic, acoperite cu
capac etanş
F i l m u l nu treb u i e strîns
prea tare l a bobi nare ;
se va veghea la curăţenia
casetei , a fantei de
t recere
 Defecte survenite în timpul fotografierii

Ce se constată după
Defectul Cauza probabilă developare Remediul posi b i l , precauţii

Absenţa parase- N eg l i jenţa operato­ I magi ne voalată pe I remed i ab i l ; se va folosi

!arul u i · r u l u i ; razel e soare l u i zone înt i ns e ; i nuti l i ­ întotdeauna u n paraso­
cad p e l entilele obi­ zab i l ă lar, în s pecial cînd s e
ectivului l ucrează în contral u m i nă

Nefolosi rea fi ltre- Neg l ijenţa sau ne­ C e r prea înc h i s p e Se va folosi un fi ltru
lor colorate pri ceperea operato­ negativ, redat prea colorat adecvat
rului alb în copia pozitivă

Obiectiv i nsufi­ Negl ijenţă sau nepri­ I magi ne nebuloasă ; I remediabi l ; treb u i e în­
cient scos în afară cepere ; operaţie adeseori o pată mare, s uşită bine cunoaşterea
sau i ns uficient făcută în grabă rotundă, în mij locul aparat u l u i ; se va opera
înşurubat clişeul u i cu grijă se va man i p u l a
cu competenţă

Aparatul mişcat T i m p d e expunere I magi ne m işcată, i n u­ Pentru expuneri l ungi

în t i m p u l expu- prea l u ng , poziţie ti lizabi l ă s e va folosi u n stativ ;
neri i i nstab i l ă « d i n mînă» s e va expu­
ne cu cel m u lt 1 /30 s .
-----· --- -

I ncorectă punere E roare î n determi­ Unele zone ale i ma­ N u trebu i e operat nicio­
l a pu nct a cla1·i- narea d istanţei g i n i i sînt clare , altele dată în grabă ; s e va
tăţ i i neclare stabi l i cît mai precis
d i stanţa d e l a care se
fotografiază

S u p raexpu nere Apreciere greşită, în Negativ prea dens, Se va verifica aparatul

m i n u s , a cond iţi i lor
d e l u m i nă ; expono­
metru defect sau
obtu ratorul dereglat
greu uti l i zabi l , posi­
bil d e a fi amel i o rat
p r i n s lăbi re
fotografic ; se va con­
trola şi reetalona expo­
nometru l ; d acă s e cu­
noaşte d e l a începu t că
fli m u l a fost s u p raexpu s ,
se poate obţ i n e u n nega­
t i v de bună cal itate folo­
sind u,se u n revelator cu
parafe ni lendiamină

S u bexpunere Apreciere greşită, în Cu un revelator nor­ Se va verifica ş i controla

p l u s , a cond iţi i lor de
l u mină ; exponome­
tru d efect , obturator
dereglat
______„ , --'--- ------'--
mal , negativu I va fi
l i psit de detal i i ; s e
v a folosi o bai e d e
întări r e ; se v a copia
pe hîrt i e contrastă ;
dacă şi developarea
a fost prea scurtă,
negativ i n ut i l izab i l
aparat u l ş i exponome­
trul ; u n negativ s ubex­
pus nu treb u i e devel opat
într-u n revelator pentru
g ranulaţ i e fi nă ; s e va
folos i u n revelator vi­
g u ros

85

Defectul Cauza probab ilă
Dublă expunere Omisi u nea înlocu i rii
c l i şe u l u i expus cu
altul nefolosit
E m u l s i e neimpre­ Capac u l uitat p e
i onată obi ecti v ; casetă fo­
losită fără îndepărta­
rea lamelei de pro­
tecţie
Voal general Obturatorul a rămas
i ntens desch i s tot t i m p u l cît
a d u rat s c h i m barea
clişeelor
Voal parţial , pe Ferestruica roşie prin
toată l ungi mea care s e văd cifre l e
fi l mu l u i indicînd n u mărul i ma­
g i n i l or nu p rotejează
s u ficient
Zgîrietu ri pe fil m Proastă funcţionare
sau existenta unor
neregu larităţi pe s u­
p rafaţa cil indrilor
gl isori pe care alu­
necă fi l m u l în timpul
derulării
Obiectiv murdar Negl ijenţă ; manipu­
lare neîndemînatecă ;
degete mu rdare apli­
cate pe lenti l e
Funcţionare ne­ Dereglare sau ma­
corespunzătoare n i p u l are i n corectă
a obturatorului
86
Ce se constată după
developare
Două i magi n i s u pra­
puse pe acelaşi
negativ
Clişeu com p let trans­
parent, l i psă de
i magi n e
Negat i v i n util izabi l
Du ngă d e g rosi mea
d i ametrului feres­
t ruici i , pe toată l u n­
g i mea peliculei
Zgîrieturi sau l i n i i
t ransparente p e toată
l u ngimea fi l m u l u i
I magi n e i n s u ficient
de c lară
Timp de expunere
necoresp unzător
Remedi ul posibi l , precauţ i i
I remediab i l ; s e va opera
cu atenţie , fără g rabă
Mai m u l tă grijă la
man i p u l area aparatului
N eatenţi e ; obtu rator
blocat ; s e va verifica
aparatul
Tre b u i e înlocuit filtrul
de l a ferestruică cu
altul de c u l oare mai
închisă. Pînă l a reme­
dierea radicală s e va
acoperi ferestruica cu u n
plasture negru , care v a
fi îndepărtat nu mai
pentru scurtă vreme, l a
s c h i m barea clişeu l u i ,
operînd în u mbră
Se va păstra o cu răţenie
desăvîrşită în i nteriorul
aparat u l u i ; s e va veri­
fica şi eventual netezi
asperităţ i l e de pe c i l i n­
d ri-gl isori
Obiectivul s e va cu răţi
cu g rijă cu o bucată de
mătase fi nă, moale ; n u
trebuie folosită piel ea
de căprioară, care poate
să poarte cu ea corpuri
străi n e d u re , ce pot
p roduce zgîrieturi ire­
med iabile
Trebuie verificată func­
ţionarea obtu ratorul ui ;
se va asigu ra o m an i pula­
re corectă
 Ce se constată după
Defectul Cauza probabilă Remedi u l posi bil, precauţii
developare

II
Găurele în b u r- Stare avansată d e
d uful aparatu l u i uzură ; conservare
proastă ; man i p u l are
neg lijentă
Pu ncte sau pete ne­ Trebuie verificat bur­
gre pe fiecare c i işeu d uful ; se vor astupa
găurelele

Defecte survenite înainte de developare

- -- - ---- - - ---- ------- ------ -

Desfăşurare in­ Mani pulare ned i bace, Voal general Se va l i p i cu grijă bande­
tempestivă a pel i ­ neatentă rola gu mată d e la finele
c u l ei , î n p l i nă fi l mu l u i care va fi re­
l u mi nă înfăşu rat apoi în pro­
priul său ambalaj
-- -- - ------- -

Plăci sau plan- I n corectă manipulare După devel opare, se Este posi bi I să se deve­
fi l m e puse emul- a material u l u i va constata absenţa lopeze s i m u ltan două
s i e contra emul- i magi n i i în părţ i l e p lăci , plan-fii me sau
sie « l i pite » două fi l me de
35 m m , cu condiţia ca
acestea să fie puse « spa­
te la s pate» înai nte de a
începe operaţia deve­
l opări i ; se cere însă o
mare experienţă şi în­
demînare d i n partea
operatoru l u i

Expu nere întîm- Acci dent Voal mai m u l t sau
plătoare la l u mi- mai puţi n general ş i
nă d e laborator i ntens , în funcţ i e d e
d u rata expuneri i ,
d i stanţa pînă l a s u rsa
de l u m i n ă , etc .
Se ' va veri fica i nacti nis­
mul s u rselor de l u mi nă
d i n laborator ; pre l u ­
crarea material u l u i ne­
gativ se va face în
obscuritate total ă

Tăvi sau doze Neglij enţă Stînjeni rea desfăşu­ Se vor repartiza tăvi
pentru developa- rări i normale a pro­ separate pentru fiecare
re i nsuficient d e ces u l u i d e pre l ucrare operaţie (developare,
c u rate a material u l u i , cu fixare) , însemnate vizi­
conseci nţe negative bi I ; ustens i l e l e se vor
păstra într-o stare de
perfectă c u răţeni e

Defecte survenite în timpul developării

Voal produs d e Su rsă de l u m i n ă Voal general de i n­ S e v a verifica inact i n i s­

expunere la l u- act i n i că în laborator tensitate variab i l ă , în m u l lămpilor d i n labora­
m i nă fu ncţ i e de d u rata tor; se va desen s i b i l i za
expuneri i emulsia în întuneric,

87

Defectul Cauza probabilă
--� -- ------- ---·-- --------
Am prente d i g i ­ Degete aplicate în-
tale tîmplător ş i i nvol un-
tar pe emulsie
------- ! ------- ---··--- ---
Sol uţii epuizate Mîi n i l e cu care au fost
prematur mani p ulate soluţi i l e
s a u prod usele chi mi­
ce înai ntea operaţiei
în curs , n-au fost
s pălate s u ficient d e
bine
B u l e d e aer I ntroducerea neînde­
mînatecă a emulsiilor
în revelator
Revelator prepa­ Formu l ă greşită ;
rat necorespun­ erori de cîntări re ;
zător produse chi mice de
cal itate necorespun­
zătoare
88
Ce se constată după
developare
U rme i reparabi l e
·-- -- - ---·-·-·---
Operaţie ratată total
sau parţial
Pete m i c i , ci rculare ;
i magi ne nedevel opa­
tă sau i negal develo­
pată în l ocu r i l e res­
pective ; i remediabil
I magi n e d e cal itate
îndoielnică
Remediul pos i b i l , precau ţ i i
dacă se doreşte efectua­
rea unei d evelopări con­
trolate ; chiar şi d u p ă
desens i b i l i zare , se va
evita exami narea evolu­
ţiei proces u l u i d e deve­
l opare în p ri mele t rei
m i n ute
Materialele se vor
mani pula ţ i nîndu-le de
marg i n i sau folosind
cl eşti sau pensete adec­
vate acestei operaţi i ;
se vor purta mănuşi de
cauciuc
-------
--- -
Degete i mpregnate cu
baie de fixare i ntroduse
în revelator ; degete
i m p regnate cu revelator
i ntroduse în baia de
fixare ; i remediabil ; se
vor spăla cu grijă mîi n i le
d u pă fiecare operaţi e
Introd ucerea în revela­
tor se face c u o mişcare
d e l i cată, conti nuă, l entă,
pînă în momentul cînd
revelatorul cuprinde în­
t reaga s u prafaţă a e m u l ­
siei ; tăviţele s a u dozele
în care se efectuează
developarea treb u i e agi­
tate
Se vor folosi n u mai
reţete verificate, de obi­
cei cele recomandate de
firma prod ucătoare a
materialelor care vor fi
prel ucrate ; băi l e se vor
prepara respectîndu-se
cu stricteţe cantităţi le
i nd i cate ş i modul de
preparare ; se vor folosi
chi micale d e cal itate şi
 C e se constată după
Defectul Cauza probabilă developare Remediul posibi l , precauţii

ustensile în stare de
perfectă curăţenie

Revelator p rea Temperatură ambi­ Pericol de fuzi u n e a Se va folosi u n termo­

cald antă prea ridicată ; gelati nei ; negativele met ru ; se va d evelopa l a
nefolosi rea termo­ se developează prea tem peratura prescrisă,
metru l u i repede şi devin p rea de obicei 1 8 - 20°C ; to­
dense p i rea gelatinei este un
defect i reversi bi I ; dacă
negativul este prea dens,
poate fi slăbit.
--------- - - - - - ------- -- --- ---- -------· ------

Revelator prea Temperatură ambi- N egativ i nsuficient Se va folosi u n ter[UQ;..

_rece '
antă prea coborîtă ; „d eve l opat ; d e ia o - metru · <e ya developa
ne foi osi rea a n:,::u::,:m
te rm o- l.� �1t::,::a�t;;e::.!m oew
�1� raf.!t_.u!!.r�
"--L -.!:la:_..,:1�8�- 20
=.=. 0 C .,.:d:i.la�c"'ă -
�� n.u
metru l u i Jn 1os bal i e de deye- - există o altă � i ndicati -.:e :
looare au o art' 1 n "' n egativ 1nsufi c1ent deve­
.

nesatisfăcătoare .„
l opat, fără remed i u
ef 1c1ent
--- - ---- -- . - - -

Revelator epuizat Prea multe negative Developare i nsufi­ S e v o r respecta instruc­

developate în aceeaşi cientă a i magi n i i ; ţ i u n i l e referitoare la mo­
baie negativ greu utili­ dul de întrebui nţare ; nu
zab i l treb u i e depăşite l i mi ­
t e l e i ndicate ; o « econo­
m i e » greşit înţel easă
poate să coste scump ;
se vor uti l iza întotdea­
u na băi cu deplină pu­
tere de acţ i u n e

Developare prea Negi ijenţă sau nepri­ Negativ p rea dens, Slăbire generală posi bilă
l u ngă cepere a operatoru­ detal i i l e îmbîcsite (operaţie puţi n reco­
lui ; pentru marcarea mandabi l ă pentru nega­
t i m p u l u i de develo­ t i vele de format m i c)
pare s e va folosi u n
ceas c u sonerie
- --------- ---------

Zgîrieturi Man i pulare negli­ U rme i reparab i l e După uscare , se reco­

jentă mandă tăierea fil mu l u i
în g r u p e de cl işee sau
clişeu cu clişeu, care se
vor păstra în pl icuri sau
teci d e hîrtie de cal c ;
negativele se vor ma­
n i pula cu mare grijă,
ţinîn d u l e d e margini
--------�- ------- ----------�-�--�����-

89
 Defectu l Cauza probabilă
Ce se constată după
developare I Remed i u l pos i bi l , precauţ i i

Placă s partă Accident, man i p u l are Distrugere i remed ia­
neatentă b i l ă a negati v u l u i
Voal d i croic Clăti re i nsuflcientă Depunere metal i că
între s pălare şi fixare bicoloră cu domi nan­
tă gal benă, foarte i n ­
comodă pentru co­
piere
Se va man i p u l a cu m ultă
băgare de seamă
Poate fi e l i m i nat cu
u rmătoarea solutie :
permanganat de p otas i u
1 g
acid clorhidric 2,5 cm 3
apă 500 c m 3

Developare Nepriceperea sau Negativ slab, detal i i Încercarea de a se întări

seu rtă neatenţia operatoru­ insufici ente ; poate fi
l u i ; se va folosi efectuată del i berat,
ceas u l d e developare dacă se ştie că este
vorba de negative
s u p raexpuse.
ulterior negativul ; aten­
ţie la d u rata de deve­
l o pare

U rme de h i po- Adus pe degete, pen­ Distrugerea cal ită­ Se vor s păla cu g rijă
s ulflt în reve- sete sau prin stropi re ţi lor revel atoare ale mîi n i l e d u pă fiecare ope­
lator băi i de developare. raţie, se vor îndepărta
între ele tăviţele care
conţi n soluţii d iferite ;
nu se vor i ntrodu ce ace­
leaşi ustens i l e (cleşti ,
pensete) în băi d iferite ,
fără a fi s pălate în
p realabi l

Defecte survenite în timpul fixării

------------

Baie de fixare ne- Form ulă g reşită ; p ro Fixare i n completă ; Se vor folosi formule ··
corespu nzător p roduse chi mice i m- degradarea sau alte- consacrate şi p roduse
p reparată p u re sau alterate rarea negativu l u i î n - c h i m i ce pure , nealterate
tr- un timp relativ
scurt.
-- - -- --- - --·- -- -- ------ - - - - - -- - -

Baie de fixare Negl ijenţa operato- Risc de degradare a Trebuie folosit în tot-
prea caldă sau rului gelati n e i , a i mag i n i i deau na termometru l ; se
p rea rece va menţine tem peratura
băii l a 1 8 - 20°C.

Baie de fixare Prea mare cantitate I magi n i l e , negative Se vor folosi băi 12roas-
epuizată de material fotografic sau pozitive, se vor pete ; se va folosi d u bla -

p re I u crată într-o can- degrada în scurt t i m p t1xare ; 1 m 1 1 1ntr-o h•iP

titate m i că de bai e , care a m::i ...,...,.„-t- t n+ h -
... ....

neîm prospătată i n tată aooi într-un�..

proaspătă,_ __

90
 Ce se constată după
Defectul Cauza probabilă developare Remed i u l pos i b i l , precauţ i i

Fixare prea Neglijenţă sau nepri - U rme albe, semi- Se va fixa atît cit este
scurtă cepere opace , de săruri de ·necesar ;
arg i nt n ed i zo I vate 'l"-'7.:�..:..,...,ş.
, ;,;...:;;,;....s;
. r1'i?fr>7-

1 pro uce nici un efect

· vătamator. bu rata nor-
min. a

Topi rea gelati nei Tem peratura băii de Pericol de des prin­ Se va controla tempe­
(sau înmuierea ei fixare mult p rea ridi­ dere a gelatinei de pe ratura băi lor ; se va
exagerată) cată (situaţie valabilă suport, sau de scur­ înlocui spălarea i nter­
şi pentru baia de gerea ei mediară d i ntre develo­
devel opare sau de pare şi fixare pri ntr-o
întrerupere) baie tanantă cu alaun
de crom şi bisul fit de
sodi u : se va folosi o baie
de fixare tanantă
·-· - ---------- -- ------ -----

Defecte survenite în timpul spălării

- -- ----- ----- -
----,--- - - - - -- --------- - -- -

Spălare i ns ufi­ N eglijenţa operato­ Risc de deg radare şi Se va spăla în apă

cientă rului alterare a negativu- c urgătoare minimum
l u i sau copiei pozitive 20 min ; în l i psă de
apă cu rgătoare, se
va schimba de 6 ori
apa, la i ntervale de
cite 5 m i n .
-- - -

....
o..... e„p
...u...n .....,
,.,e ca=I-
r i__... Apa fol osită conţine De uneri albicioase Î[Jii!,i nte de 12unerea nega-
� ·caroase prea mult calcar pe 1 m , uş or ae e1i- tivelor la uscat, se va
mi nat · e(e De nÂl"'TP;i n o .o. n'"I
sionată un bu ret„ „ ,.!
bine stors, cu care se
1 nlaforă or1s;;� '2i,�11a:ă
_ae apă ; du E!ă uscare 1 se
poate trece nP t�t>
neemulsionată cu 12ielea
ae căr12ioară u mezită �u
alcool -

Reticulaţie (poate
i nterveni şi în
cursul celorlalte
operaţ i i , la tre-
cerea d i ntr-o baie
în alta)
Crăpături foarte fi ne, Diferenţă mare de
repartizate pe toată temperat u ră între
suprafaţa negativu­ baia d e fix are şi apa
l ui ; i remediabi l de spălare, sau între
revelator ş i baia de
fixare
Trebuie evitate d iferen-
ţele prea mari de tem-
peratură între diferite l e
băi în care se i ntrod u c
succesiv negativele în
proces u l de prel ucrare
c h i m i că

91
 Defectul Cauza probabilă
Ce se constată după
developare
I Remediul posi bi l , precauţii

Defecte survenite in timpul uscării

Zgîriet u r i I Mani pulare neglijentă L i n i i transparente Negativele ude trebuie

man i pu late cu deosebită
grijă
---- --- ---- 1 ------

F i re de praf l i pite C u rătenia d i n încă­ Pu ncte netransparen­ Treb u i e spălat d i n nou

de s u p rafaţa perea sau d i n d u lapul te pe clişeu negati vul , frecînd cu
e m u l s i o nată în care se face uscarea m u ltă grijă, cu degetul ,
lasă de dorit pentru îndepărtarea pra­
fu l u i aderent ; se va usca

�t poz�
d i n n o u , într- u n loc Fe rit
d e praf

erialu l
Defecte surven�te [oajntp cip copiere 5011 mărire
----- - - - - ------
---�-

Hîrtie peri mată Economie greşit în­ I maginea nu prezintă f:\Ju trebuie făcută rezer­
ţel easă tonal ităţi cu rate ; mar- yă prea mare ae hîrfi'e' ;
g i n i ! e hîrtiei sînt îngăl- s �
lucra 1 ntotde4_u!:!!�
ben1te, m u rdare ; albul pe Îrt1e roaspătă, se �
este cenuşiu ; contras- �a contro a data -ae
tul foarte scăzut, sen- fabri caţi e înscrisă _j)e
sibil itatea d i m i n uată ambalai
-
--- ----- ------
- - - ----- ---- --

Hîrtie voalată 1_.D i n cayza 11nor
emanaţi i de gaze chi-
� burile n-au strălu-
2. D i n cauza l u m i n i i
acti n i ce
I magine cenuşie, ne- Hîrtia fotografică de re-
sati sfăcătoare, cu zerva se va conse rvaîn -
margi n i m u rdare i a.I:_ rufo metalice , în!.e:.a__
iiîclipere separată „.c:!.e_
aceea Îo care se . .ţin _
_
C I re
chimicalel e · se va asi­
g u ra aeri s i rea, o teme
geratur::t 5c;tzat:t, ll�să
Cle ui'l'iezeaTa ·
- ----- - -- 1========-----
Hîrtie i n util izabilă, Trebuie verificat i nac­
dacă voal u I este i n­ t i n i s m u l l u m i n i i lanter­
tens nelor folosite în labo­
rato r :
- pentru hîrti i l e cu
clorură de argint co­
res pu nde o l u m i nă
galbenă ;
- pentru hîrti i l e cu clo­
robromură de a rgint,
galben închis sau gal­
ben-verzui ;

92
 Defectul Cauza probabilă
Ce se constată după
developare
I Remed i u l pos i b i l , precauţii

- pentru hîrti i l e cu
b romură de a rgi nt,
l um i nă portocal i u în­
chis roşie sau verde-
oliv. Aceasta d i n
u rmă corespunde
pentru toate tipurile
âe hîrt1e ş1 se poaţe
obţi n e cy un filtru_
Agfa sau O RW0-
1 13 D
Notd-
- N u se va tine în mod
i nuti l , hî � tia scoasă
d i n ambalaj u l pro­
tector original
- nu se va ţine hîrtia
'""c u partea emulsigpată
sub l u mi na d i rectă a
- lanternei , la m i ca
d i stanţă, chiar dacă a
fost verificat i nacti-
n 1 s mul l1itrului rn
care este echipată
:a.c:.easta

fpe .ecte survenite în timpul copierii sau măririi

L i psă de claritate Obi ecti vul aparatu­ I magi ne

(la mări re) l u i de mărit sau siste­ toare
m u l de p u ne re l a
punct a clarităţ i i , de­
reglate ; nepricepe­
rea operatorul u i

Dereglare a po- Lampa electrică de­ Zone de i l u m i nare Lumina trebuie să fie
zitiei s u rsei de plasată d i n poziţia ei i negală pe copia po­ egal repartizată pe toată
l u m i nă din apara- normală zitivă suprafaţa copiei poziti­
tul de mărit ve ; ori de cîte ori se
schimbă lampa el ectrică
sau se umblă l a ea,
trebuie să se veri fi ce
d u pă aceea fel u l î n care
cade l u mina
------- ---- ----- -------

Vibratii
° sau miş- Bază i nstabilă ; plan­ I remediab i l ; i magi ne Se v a depista şi înde­
cări bruşte ale şeta pe care este multiplă, neclară , părta cauza , se va asigura
-
--
--'---
- - - - --- ---- -------------- --'-

93
 Derectul Cauza probabilă
Ce se constată d u pă
developare I Remed i u l posibil, precauţii

aparat u l u i de mă- prins aparatul , sau i n util izabi lă aparat u l ui o poziţie ab­
i t , în ti m p u l ex- masa pe care este sol ut stabilă
punerii aşezat, n u au s u p ra­
feţe plane
---------- ---

S u p raexpu nere Lipsă- de experienţă I maginea se înegreşte c.,Se vo r efectua robe i;

a operatoru l u i ; nee­ foarte repede în pre Ir mr nare pe ucâţr

�ţ1·l���,��i�� �r �
fectuarea de p robe c u rsul developări i ; �ţ
prel i m i nare i n ut i l izab i l ă u
·-„
opti m de expunere
--„... ·�

S u bexpunere L i psa de experienţă I magine nesatisfăcă­ Se vor efectua probe

a operatoru l u i ; nee­ toare ; negru r i l e nu prealabi l e , pentru deter­
fectuarea de probe apar, ori cît s-ar forţa mi narea t i m p u l u i corect
pre l i m i nare developarea ; copia de expunere
are u n ton cenuşi u
tern ; fartarea deve­
l opării pr o duce pete
rugi ni i pe copie

Zgîrierea negati- Nepri cepere sau ne­ L i n i i s u părătoare,

Trebu i e acordată cea
"
vului gl ijenţă a operato­ albe sau negre ; u ne­ mai mare atentr e "n'ia�
ru.l u i ori pot n retuşate nf.EUT ărIT negative l o r;
-„.
el e
-vorfi--oămafe
în
p l r curr de n r rtre de care
--- - ------
_
-
Hîrtie voalată Aparatul de mărit I magine nesatisfăcă­ Se va controla şi înlătu ra
lasă să treacă l u m i nă toare, cu alburi mur­ cauzele ; se vor evita
i nact i n i că pe alături dare expuneri prea I ungi ; se
de rama port-clişeu va e l i m i na p rezenţa unor
s u prafeţe reflectante în
apropi e rea hîrtiei foto­
grafice

Hîrtie mişcată în Aci cdent , neatenţie I magine d u blată, i nu­ Se va asigura stab i l i tatea
i m p u i expu ner-i i t i l i zabilă ramei în care se prinde
hîrtia pentru copiat
-- ----- -------

Contact parţial Presarea acestora în Zone cu contu ruri Trebuie verincată starea
între negativ şi casetă nu se face în neclare, alterînd cu arc u r i l o r de la rama de
hîrtie, la copierea mod egal pe întreaga zone perfect clare copiat sau de l a t i reză
prin contact sup rafaţă
- ------ - - - - - -----

Cl işeu inversat Negativul aşezat cu imagine complet i n­ Se va controla înai nte

oe-- su portul e m u lsiei versata ; lrterP scrrse re' expunere atr t · la
spre emulsia hîrtiei pe dos etc. copi erea pri n contact cit_
_ ş i la mări re, dacă e m ul �ia

94
 Defectul Cauza probabilă
C e se constată după
developare
I Remed i u l pos i b i l , precau ţ i i

negativului si:: află fa�i

in faţă cu emulsia
·

· h 1 rt1e1
. „. •

Cl işeu murdar Prezenţa prafu l u i , a Puncte albe sau l i n i i Înai nte de co �iere , se o
amprentelor digi- concentrice al bi ci oa- -·'ii'a şterge cu g rija cu o
tal e etc . se, care trebuie uite- pensula din oar e veve-
rior retuşate rită, ambele fe!e ale
negativu l u i i se va ma-
ni puia cu g rijă, ţ1 nina
r1a111a:i de 111a:1 gi11i
·-
------·--·- --

Dubla expunere Neînlocui rea hîrtiei I magi n i suprapuse ; Se va opera cu mai

pe aceeaşi hîrtie pe care s-a efectuat copie i n util izabilă multă atenţie ; se va
prima expu nere ; ne- destina u n capac de
glijenţa operatorului cutie în care să se
păstreze hîrti i l e expuse,
atunci cînd se preferă
adunarea mai mu ltor
copi i pentru a l e develo-
pa apoi împreună

O.efecte surve.'1 ite_în_cursul developării p T-:r-i,_J..i_'_..,._'

...
__
__

_ __
Hîrtie voalată Lumină actinică A l b u r i l e devin cenu­ Trebuie verificat i nacti­
ş i i , i magi ne l i psită de nismul lanternelor d i n
contrast, de proastă laborator ; se v o r uti I iza
cal itate surse de l u mină indi­
recte ; l u mina d i rectă se
va foi osi n u mai dacă este
absolut necesar

Hîrtie pătată Amprente d i gitale ; Copie inuti l i zabilă ; Mîi n i l e trebuie să fle
u rme de hîposulf1t pe remedi ere i m posi bilă întotdeauna cu rate ; se
degete ; hîrtie i ntro­ va desti na fiecare mînă
d usă neuniform în unei anu mite operaţii ;
revelator se va i ntroduce cu grijă
hîrtia în revelator ; asi­
gurînd u-se acoperi rea cu
revelator pe toată su­
p rafaţa

B u l e de aer Copie nefolos i b i lă ;

µ��L--"-.J..U.i.u.=.- În cercuri m1c1 , albe,
d ist ribu ite neregulat

95
 Ce se constată după
Defec tul C. 1 u z a prob:i.bilă Remediul pos i b i l , precauţ i i
developare

,,!!ll e de fo rmat mare s e -�·-�·

recomanaa int rod ucer�0 �

lor orealab i lă, pentru

-
ci rca 60 secun de , în apă ··-
cu rafa
-
-

- · - - ----- · -
-
-
-
-

Developare i ne- I mo b i l itate contra-

- Zone cu devel opare Se va agita revel atorul
gală i n d icată a revelato- i n egală prin m i şcarea tăvii în
rul u i , în t i m p u l deve-
-
care se arlă, pe toată
- !opării d u rata developări i .
- - -
- -· -- -
---
- - - - -- - -
- -
- -
Deve l opare i n co- 1 . Developare p rea Albul apare m u rdar; Se va expune cu exacti-
rectă l ungă i magi ne l i psită d e tate şi se va developa
cal itate atît t i m p cît se re co-
2. Developare prea Î n l oc de neg ru se mandă pentru revelato-
seu rtă obti n e u n maron i u rul folosit
ne p l ăcut ; I i psesc s e -
miton u r i l e ; i magi-
ne nefol osi b i l ă Idem
--
- - - · --- --- -
-
-

-
-

-
· - -
-
-- -
- - - --- -

-
Revelator i nco- Formulă necorespun- --
I magine de calitate S e vor folosi c h i m i cale
rect preparat zătoare ; cîntări re submediocră ; a l b u ri p u re ; o balanţă corectă ;
i nexactă ; d izolvare m u rdare , tonuri ce- .ou trebuie i n t rodus un ---·� '

i ncompletă ; produse n u ş i i ; negi-u ne ma- di 1 m 1 cal �li:CÎt n u mai

c h i m i ce d e proastă tu ri zat _a u ea ce cel d i nainte s-a
cal itate a 1zo l vat complet
·-
-

-
--- ·-·----- -- -
-

---
- -

--

Revelator epuizat Conservare necores- I magi ne de cal itate Se va folosi de fiecare

-

.,,..
punzătoare ; revela- med iocră ; tonal ităţi- aată o cantitate a e r�-=-·
-

tor prea m u l t fol osit l e sînt l i psite de 1"elafor 12roâs'1�1 �IJ!J-

---
'

p rospeţ i me cientă eentru cao1i1illii:a

d.e co121 1 �ate 11cw�ază s� -� -

fle I U�Cil.1� îc şedicţa .

res(2��1.bt ă·; este ne re:., __ _

comandab i l să îie eăs-

trate ÎO ;:.:�Q�i:�a reu-
..

-
-
t i l i ză r i i băi Iii: cie de�elc- -

pare deja fol osite

-
-

- -
-

- ---
-
-- - --
- - -

--
Revelator prea Temperatura am bi- Risc de des l i p i re a
-- Trebu i e asigu rată o tem- -

cald antă prea ridicată ; gelati nei ; a l b u r i l e n u peratu ră de 1 s - 20°c

revelator folosit i me- sînt curate ; densita-
d iat d u pă preparare tea i magi n i i creşte
p rea repede -
- - ·---
-

-· ----- - - - -- --- ------ -------

-- --- --
-
-

Revelator p rea Temperat u ra am b i - Be�ela:toc:11l e�!e i n- Se va încălzi baia înai nte

rece antă p rea scăzută s 1 1fori Pnt-' - - _ , , V , ae a începe să se I ucreze
-
i magines:1 011 se watu- cu ea, p 1 na la 1 8 -l0°C
- - -- -
- ·- - -· - - - · - -- - -- - -- - -
--
- --
·
-

--
- - -

-
-
--

-- -

96
 Ce se constată după
Derectul Cauza probabi lă developare Remediul posibil, precauţ i i

I
rizează suficientL.!.Q.:
n u r i l e sînt pal ide
· ·
--·-- --· · ··
---- �· -- · ··

-- -- - -------- -----�- --·-·- - · - - -

· ---··
- -- - - -------- · ·

-Nef a bă" i N eg l i jenţă sau nepri- Posibil itatea apariţiei

de jntrerupece � cepere unor pete gal bene­
nefol osi rea unei rugi n i i , i remediabi le
c at1 n i nterme- o clăti re jntermedjară În
d1are _apă c u rată a copi i lor,
.d upă scoaterea lor d i n
revelator si înai nte de a
JT i ntroduse în baia de
fixare
-- · ----- ---- -- - ---

I ntroducerea de Neglij enţă sau acci­ Apariţia posibilă de Se vor îndepărta între
revelator în baia dent pete pe copi i ; i re­ ele tasele care conţin
de fixare mediab i l . A n i h i larea băi l e respecti ve ; n u vor
J>rematură.- �ci­ F1 i ntrod use degetele sau
tă i i de l ucru a 6ă1i ustens i l el e cu care s-a
e 1xare umblat în revelator, în
baia de fixare
- ---
·
---- - - -----

Introducere de Accident sau negi i­ Anihi larea capacităţii Acel eaşi precauţi i ca
h i pos u l nt în re- j enţă de l u cru a revelato­ mai sus
velator rul u i , care devi ne
i n ut i l i zabil

Defecte survenite în timpul fixării /'u�-��v/ v

Baie de fixare N u măr prea mare Degradarea i mag 1 n 1 1 S e vor respecta l i mitele
epui zată de copii fixate într-o în foarte scurt t i m p de folos i re a sol uţi i l o r ;
cantitate relativ i n­ se vor reîmprospăta frec­
s uficientă de sol uţie vent băi l e ; se va folosi
metoda d u blei fixări :
întji jntr-o bai e uti ljzată
apoi în una proaspătă
------ - ---

Fixare i ncom­ Formulă g reşită ; Alterare rapidă a Copi i l e vor fi ţi n ute în

pletă preparare i ncorectă ; i mag i n i i baia de fixare m1 n 1 mu m
grabă nej ustificată L.15. m 1 n ; , se va 101os1
pentru T1xarea copiilor
întotdeauna o bai e acida

7 - c. 2271 Fotograria de la A l a Z 97
 C e s e constată du pă
Defectul Cauza probabilă prelucrare Remed i u l pos i b i l , precJ u ţ i i

Incorectă i nt re- Negl ijenţa operato­ Apariţia de voal dic­

ducere a copi i l o r r u l u i roic , pete pe copii
în baiJ de llxare -r'.::"'."."!..---:�"'-"''"""'='....,..::7�

Bule de aer Neglijenţa operato­ Zone i negai llxate ;

rului apariţia de pete i re­
mediabi l e

�opii lipite Fi xare i ncompletă ; Se va folosi o tasă sufi­

între ele degradare i mediată a cient de mare, ca d i men­
copi i l o r s i u n i şi capacitate, pre­
cum şi o cantitate su­
fici entă de sol utie; se va
agita baia iar c o p i i l e se
vor i ntroduce una cîte
una

Defecte survenite î n timpul spălării

S pălare i nsull­ N eg l i jenţa operato­

ci entă rului

S pălare prea înde- Neglijenţa operato- U m flarea gelati nei , Trebuie respectată du­
l ungată rului în special în zi lele
căld uroase , urmată
uneori de detei-iora­
f
rata de soălare reco­
mandată, ecum şi tefl]_�
��.':'! e circa 1 5°C
rea i magi n i i

Defecte survenite în timpul uscării

I
U rme lăsate de Încăpere neîng rijită Pu ncte albe sau S e vor spăla d i n nou
i nsecte negre cop i i l e şi se va usca d i n

I n o u , la adăpost d e
i n secte

98
 C e s e constată după
Defectul Cauza probabilă prelucrare Remed i u l posi b i l , prec 1 u � i i

Ondularea (răsu- I ncident normal Imaginea în sine nu Se vor pune copi ile la
ci rea copii lor) suferă nici o schim­ presă, de exemplu sub
bare, nici u n nea­ un vraf de cărţi ; cu
juns ti mpu l , cop i i l e se în­
dreaptă de la sine

DE FO RMAREA LI N I I LO R

Atunci cînd aparatul fotografic n u se află în acelaşi plan vertical cu subiectul fotografiat,
situaţie care se produce atunci cînd se încl ină aparat u l pe spate îndreptînd obiectivul în
sus, spre a putea fotografia fără. recular·e un edificiu înalt, se provoacă o deformare a l i n i i lor
verticale, care antrenează convergenţa lor· spre vîrf. Este posi b i lă, într- o bună măsură.,
redresarea acestor l i n i i convergente în t i mpu l operaţieîde mărire, în laborator, încli nînd
în sens i nvers rama pe care este fixată hîrtia fotosensibilă. l ncă şi mai eficientă este operaţia
de înclinare a obiectivu l ui aparatului de mărit, dar acest�crun-eceslfa-·u;.;- di�-p;�; itiv
special, �f�epufi ne aparate d e mărit sÎnt înzestrate. În ambele .situ�ţi i tre.b uie
d iafragmat la maximum obiectrvul aparatu_l.LJ. ··· '
i c:J� .rD"�riL(I'.· .' r�. ef're. şar_'' ·�a.. --· ·Tiii /7(7 ;( de ([ii<ST
· -· · ···
- -- --

·· ··-· ··- .-----·--··„-····„····-� · · ··--�·---.-···� ·· ·· ··-·- · ····-· .. ·· --·· -··- · .

..

D E LICVESCE N ŢĂ

Tendinţă pe care o manifestă anumite p roduse chi mice de a absorbi umiditatea d i n

aer ; d i ntre chi micalele folosite î n procesele foto_grafice sînt delicvescente : carbonatul de
potasiu, clorura de aur, cloruro de calciu, s ulfoc i anuro de potasiu, etc.

DEN SITATE

Termen folosit în fotografie în diferite sensuri ; prin densitatea unui produs c h i m i c

s e înţelege raportu l d i ntre g reutatea s a şi cea a unui vol um egal de apă.
De cele mai multe ori acest cuvînt se foloseşte însă pentru a indica i ntensitatea
optica, opacitatea u n u i negat i v ; se spune despre un cl işeu că prezintă o slabă densitate
atu nci cînd este, în general foarte transparent ; cînd este foarte opac se spune că are o
mare densitate.

DEN SITO M ETRU

Aparat cu ajutorul căruia se poate măsura i ntensitatea înnegriri lor în raport de i mpre­
siuni le l u mi noase suferite de către o emulsie fotosensi bilă ; cu aj utorul l u i se pot stabi l i
curbele de înnegri re (v. cuv.) a emulsii lor.

6• S28
99
DEP U N EREA ARGI N T U L U I

O emulsie fotografică sensibilă la l u mină este preparată p e baza u nor săruri d e

argint ; s u b acţi u nea l u mi n i i acestea se transformă ; s e pot ivi două situaţi i :
a) i maginea este reală ; adică, sub acţi u nea l u m i n i i săruri le de argint i ncolore se tran­
sformă în argint metalic formînd o depu nere ; acestei depuneri i se poate da ulterior u n
t o n plăcut pri ntr-o baie d e vi rar·e, avîndu-se
totodată grijă să se procedeze la e l i m i narea
restului de săruri de argint nedescompuse de
l u mi nă pr· intr-o baie de fixare.
Vi rarea şi fixarea pot fi realizate şi pri ntr-o
singură operaţie de virare-fixare (v. cuv.).
Este cazul hîrtiilor fotosensibile cu i mpre-
J sionare di rectă (pe bază de nitrat de argi nt)
cunoscute sub denumirea de hîrtii cu autovirare.
b) i maginea este /atentă : l umina a acţionat
asupra săru rilor de argi nt, le-a transformat din
punct de vedere fizic, dar nici o înnegrire n u-şi
face apariţia; pentru a deveni vizibi lă, i magi nea
latentă trebuie developată cu ajutorul u n u i
revelator şi apoi fixată ; cantitatea d e argint
depusă creşte proporţional cu timpul de de-
velopare.

D ESCEN TRARE

Depunerea argintului : Cea mai mare parte din aparatele cu bur­

1 - săruri de argint conţinînd imagi nea latent5.; duf, format 6 X 9 cm sau 9 X 1 2 cm, la care
2 - su portul e m u ls i e i ; 3 - săru r i l e de arg i n t
reduse de către revelator i n a r g i n t metal i c ;
claritatea se stabileşte pe un geam mat, sînt
4 - d e p u n e r i l e de a rg i n t , în funqie de d u ra t a prevăzute ca un dispozitiv care permite de­
developă r i i . plasarea monturii (plăcii) port-obiectiv în sus
sau în jos, spre dreapta sau spre stînga;
această deplasare rămîne însă permanent într-un plan paralel cu suprafaţa fotosensibi lă
care va înregistra i magi nea.
Acest dispozitiv, de descentrare, creează înlesniri foarte preţi oase pentru multe gen u ri
de fotografii, în special pentru fotografia de arhi­
tectu ră, în care adeseori fotograful se găseşte
în i m posi b i l itatea de a se îndepărta suficient de
baza unui monu ment foarte înalt.
Presu p u nînd că tr·ebuie fotografiată faţada unei
biserici în sti l gotic (deci c u tu rle foarte înalte),
si ngurul pu nct de staţie corect pentru aparatul

100
fotografic s-ar s itua l a j u mătatea înălţi m i i max i me a m on u mentu l u i ; în marea majori­
tate a cazu rilor această condiţie .1 u poate fi îndep l i nită.
Fotografu l , situat la s u p rafaţa pămîntu l u i , chiar dacă ar face apel l a o scară cit mai
înaltă, n-ar putea ameli oi-a prea mult situaţia, căci modifi carea cîm p u l u i vizual cuprins
ar fi c u totul neînsem nată, în comparaţie cu înălţi mea monu ment u l u i . Descentrarea însă,
permite o deplasare d e cîmp considerabi lă.

Descentra re :
a - descentrarea verticală : 1 - ce se u r mareştc să se obţină ; 2 - ce se obţine operind de aproape şi ind reptînd
aparatu l în sus ; 3 - plasarea l a j u mătatea înăl ţ i m i i monumentul u i (soluţie în g eneral i m posibilă) ; 4 - înd€.­
părtarea de s u b i ect şi operare cu un teleobiectiv (sol u ţ i e , adeseori i m posibilă) ; 5 - descentrarea, s o l u ţ i e
salvatoare. b - descentrarea latera l ă : 6 - p e n t r u m o t i v e bine î n t e m e i a t e , operatorul n u se poate deplasa
spre stinga (clădirea va fl parţial a m putată) ; 7 - descentrarea laterală permite u n cadraj corect.

Descentrarea verticală, în s pecial s pre în sus, este m u l t mai i m portantă decît cea laterală
(orizontală).
Ori de cite ori se foloseşte desceptrarea este necesar să se d iafragmeze foarte m u l t ;
claritatea n u v a fi stabi l ită, c a de obicei, pe centr u l i magi n i i , ci p e u n pu nct aflat î n zona
i magi n i i cîştigate prin descentrare.
Trebuie avut în vedere faptu l că, dacă descentrarea evită cu succes defo rmarea
l i n i i l o r verticale ale s u biect u l u i , ea poate fi în acelaşi t i m p cauza altor i m perfecţ i u n i . Dacă,
de pil dă, pe faţada unei biserici gotice sînt plasate la partea de sus o serie de stat u i , se
va constata că p r i n descentrare este i mposi b i l să se evite o an u mită deformare a perspec­
tivei, datorită fapt u l u i că s u b i ectul este văzut p rea de dedesu bt.

101
 De reţ i n ut deci că, dacă descentrarea oferă mari avantaje, în s pecial pentru foto­
grafierea de ansamb l uri monumentale, străzi cu clăd i ri înalte etc. nu trebuie u itat că atunci
cind este vorba de detal i i arhitecturale, stat u i sau basore l i efu ri situate l a înălţime, trebuie
să s e opereze de l a o înălţi me egală c u aceea la care se află detal i u l care i nteresează.

DESC H I DERE RELATIVA

Desch i dere care i n d ică de fapt luminozitatea obiectivului ; se obţi ne prin formula u rmă-
desshidere uti/d
toare :
d i s tantă for.a iă

Cifre l e gravate pe montura obiectivu l u i sînt în general reprezentate s u b forma u nei

s u ite de n u mere ca de exempl u : 2,8 ; 4; 5 , 6 ; 1 1 ; 1 6 etc. ; aceste « formule » n u sînt
exacte din punct de vedere matematic, deşi au fost adoptate î n practică d e către toate
fi rmele producătoare de aparate şi obi ective fotografice. Nu sînt exacte în sensul că,
în mod absolut corect ar fi trebuit să fie scrise astfel : 1 : 2; 1 : 2,8 ; 1 : 4 ; 1 : 5 , 6 ; 1 :8 ; 1 :11 ;
1 : 1 6. etc. deoarece aceste n u mere sînt obţinute împărţi nd diametrul diafragmei uti l izate
în fiecare caz, la focala obiectivului ; c u m acest d iametru este aproape întotdeauna mai
m i c decît l u ngi mea focală, a obiectiv u l u i , n u mărătorul este şi el mai întotdeau na mai
m i c decit n u mitoru l .
Dacă u n obiectiv are o d istanţă focal a d e 6 0 m m iar diametrul max i m uti l izab i l
al diafrag mei măsoară exact 20 m m , pentru a s e afla deschiderea relativă adică luminozi-
tatea obiectivului respect i v este s uficient să fie rezol vat raportul : �%· adică pri n s i m p l i­
ficare 1 /4 care se va găsi scris pe obiect i v s u b forma f:4.
A fost adoptată această modalitate d e a se cal cula deschi derea relativă î n scopul
de a se avea o constanta pentru toate aparatele ş i obiect i vel e ; aceasta înseam nă că, fie
cu un aparat 9 x 1 2 cm, fi e cu u n u l 24 >< 36 m m , dacă obiectivul marchează f:8, d iametru l
util izat al diafragmei este de 1 /8 d i n focală, sau altfel spus, că d i stanţa focală măsoară
exact de opt ori mai m u l t decît d iametru l util izat al d i afragmei .
Această deschidere lasă să treacă în aparat, pentru a i m presiona e m u lsia, o a n u mită
cantitate de l u mi nă, proporţională cu formatu l cl işeu l u i , ceea ce înseamnă că deschiderea
este de o mări me suficientă ca să permită trecerea l u mi n i i un a n u m i t ti mp, pentru a
obţi ne o i mpresionare corespu nzătoare a e m u l s i e i .
În pri m u l caz, este vorba d e o placă d e 9 x 1 2 c m . iar în c e l d e al doilea d e u n fi l m
d e 24 x 36 m m „ deci două negative d e formate diferite ; datorită însă metodei d e stab i l i re
a deschiderii relative o aceeaşi d u rată de trecere a l u m i n i i este s uficientă pentru a da o
i m p resionare corectă în ambele cazu ri.

DESC H I D E RE TOTALA
Diametrul maxim al fascicu l u l u i de raze i ncidente, paralele cu axa optică princi pală,
care întîlneşte un obiectiv cu una sau mai m ulte l enti le, nediafragmat ; deschi derea totală
a obiectivului este egală, în fapt, cu diametrul interior al monturii care s usţi ne lentila.

102
DESC H I DERE UTI LĂ

Deschiderea utilă este egală cu cerc u l l u m i nos care se desenează pe o s ticlă mată
apl i cată pe s u praraţa l enti lei anteri oare a obiecti v u l u i care se arlă înd reptat cu partea
posterioară spre o s u rsă de l u mi nă. Cu toate că d i n p unct de vedere riguros ştii nţific
defi niţia de mai sus n u este exactă, se poate ad mite în practică că acest cerc l u mi nos
corespunde diamet r u l u i d i afrag mei complet deschise.
La orice obi ectiv înzestrat cu o d i afragmă, se poate ivi u n a din u rmătoarel e două
s i tuaţi i :
a) diafrag ma se arlă in faţa obiectivu l u i (cazul lenti l e l o r s i mple) ; deschiderea utilă este
atunci egală cu diametrul diafragmei adoptate, care dete r m i n ă d iametru l fascicu l u l u i
d e raze i ncid ente (paralele c u axa optică) care vi n s ă întîlnească lenti la ;
b) d i afragma se găseşte în mijlocul obiectivu l u i (obiectivul este format d i n două g r u p u r i
d e lentile iar diafragma s e află între ele) ; ca u r mare a convergenţei razelor i nci dente
par·al ele cu axa optică princi pală, l a ieşi rea d i n pri m u l g r u p d e l enti l e fasc i c u l u l devine
conic ; d iametrul său este deci mai mic atunci cînd aj u nge l a d i afragmă, decît înai nte
de a fi traver·sat pri m u l g r u p de lenti le.
C u m se măsoară deschiderea utilă a unui obiectiv ?
- se reglează obiecti vul pentru i n fi nit ;
� pe locul unde se află de obicei clişeul se apl ică un carton, căru i a i se practică l a
încruci şarea diagonalelor· u n o r i fi c i u cu u n ac foarte subţire ; acest mic orifici u se l umi nează
cu o lampă electrică de 60 waţi ;
- se aplică u n geam mat pe parasolar·ul obi ectivu l u i şi se observă că pe acesta se
formeaLă o pată I u m i noasă ci rcu lară ; diametru/ acestei pete este egal cu deschiderea utilă ;
ea variază în funcţie de diarrag mă şi permite să se determ i ne coefi cientul deschi deri i uti le.

DESEN (după fotografie)

Se erectueaza o copie pozitivă i n difer·ent d u pă care negativ, putînd reprezenta - d u pă

dori n ţă - un peisaj, portr·et, natur·ă statică etc., la mări mea necesară. Copia trebu i e
să fi e cît mai slabă, abia viz i b i lă, avind totuşi toate detal i i l e esenţiale.
Folos i n d i maginea d r·ept ghid, se trasează cu o peniţă topografică m uiată în tuş negru
de bună cal itate l i n i i le p rincipale ale i magi n i i ; succes u l operaţiei depi nde desig u r de înde­
minarea şi pri ceperea fiecăru ia. După ce operaţia desenări i în tuş este termi nată, se va
prepara soluţia u rmătoare :
iodură de pol a :.i u 2 g
apă 500 c m '

După ce ioduro de potasiu este co mplet d izolvată se adaugă 2 g de iod, care se d izolvă
la rind u l său.
Separat, se d izolvă 1 00 g hiposulfit de sodiu î n 500 cm3 apă.
Se i ntrodu ce copia desenată în p r i ma baie, u nde ea va căpăta u n ton cenuşi u-negru­
violaceu, fără însă ca desenul să sufere ; copia se spală apoi prel u ngit în apă c urgătoare,

103
d u pă care se i ntrod uce în baia de hiposu/fit de sodiu; după un oarecare t i m p , dese n u l apa re
pe un fond absol ut al b, l i psit de orice urmă de i magi ne fotografică.
Se va avea grijă să se evite orice amestec între soluţi i l e folosite, pentru a nu se i n fluenţa
în rău rezultatul u rmărit.

DESE NSI BI LIZARE

Operaţie care permite urmări rea proces u l u i d e developare a emulsiilor negative,

care în mod normal (în special al celor pancromatice) trebuie să se desfăşoare în completă
obscuritate. Atît fi l mele cît şi plăci l e sau planf1 1 mele pot fi dese n s i b i l izate înai nte de
developare ; această operaţie, care de altfel este absol ut facultativă, este destul de rar
folosită în p ractică.
Chiar şi d u pă desensibilizare (operaţie care se desfăşoară în obscuritate absol u tă)
c l i şeele nu vor putea fi exami nate decît d u pă cel puţi n trei m i n ute de l a i ntrod ucerea
l o r în revelator. Exa m i narea se va face l a o distanţă suficientă de s u rsa de l u m i n ă i nac­
t i n i că, de cu loare verde-ol i v închis, faţă de care este perm isă o apropiere ceva mai mare
abia spre sfîrşitul developări i .
E m u l s i i l e ortocromatice n u s e desensi bil izează, deoarece e l e pot fi developate fără
g rijă la o s u rsă de l u m i nă roşie- r u b i n ie.
Baia d e desensibilizare trebu i e să fi e fi ltrată, iar cl işeele i ntroduse în ea să se afle
în continuă m işcare pe tot t i m p u l t ratamentu l u i . Temperatu ra băi i : 1 8 -20°C, la fel
ca şi a celei de developare.
Baia d e desensibilizare care se foloseşte înainte d e a se i ntroduce negativul în reve­
lator, trebu i e să ai bă următoarea compoziţi e :
u n comprimat d e pinacriptol verde o.os g
apă fiartă şi răcită 500 c m •
În această baie se pot desensibil iza 3 rollfi l m e sau 3 fi l m e d e 3 5 mm, 12 plăci format
9 x 1 2 cm sau echivalentul l o r ca s u p rafaţă. Se ţ i n negativele t rei m i n ute în această baie.
Înai nte d e a fi i ntrod use în revelator se clătesc în apă curată.
În locul soluţiei de mai sus poate fi folosită u rmătoarea :
safran i n ă 0,25 g
apă 1 000 cm•
Se vor l ua aceleaşi măs u ri de p recauţie.
Există şi pos i b i l itatea ca desensibilizarea să se facă si multan cu developarea ; pentru
aceasta se d izolvă :
- u n compri mat d e 0,05 g . pinacriptol alb (Pi naweiss) î n 500 cm3 revelator ; dacă se
foloseşte ca revelator for m u l a atomal, este nevo i e d e două compri mate l a 500 c m 3 •

DESP U I ERE
OperaJie de prelucrare a hjrtjjlor fotografice pigmentare, a hîrt i i lor carbon în special,
care înlesneşte apariţ i a i magi n i i pozitive pri n detaşarea strat u l u i pigmentat de pe syportul __

de hîrtie, proporţional cu i ntensitatea pe care t re b u i e să o prezinte d i ferite părţi

ale copiei.

104
 Despuierea se face pri n fol osi rea apei căld uţe p u re, fie a apei p u re la care se adaugă
apă de Javei, fie - cazu l cel mai frecvent - cu ajuto r u l u n u i amestec de apă şi ru meguş
fi n de l e m n ; ru meg u ş u l de lemn exercită o acţ i une mecanică care înlesneşte detaşarea
strat u l u i p i g mentar.

DEVELOPARE
Operaţie care constă în a face să apară i mag i nea fotografică pe e m u l s i i l e negative
sau pozitive. Developarea p roduce o red ucere a sărurilor de argint p roporţională cu i nten­
sitatea l u mi noasă la care a fost s u p usă s u prafaţa sens i b i l ă. Ea se face într-o baie în a cărei
compoziţie i ntră o sare c h i m i că reducătoare (metol, hidrochinonă, amidol, parofenilendiamină,
glicină etc.) l a care se adaugă o serie de alte p roduse c h i m i ce ca : sulfi t de sodiu, carbonat
de sodiu sau de potasiu, bromură de potasiu etc.
Com poziţia băi i de developare (= revelator, v. cuv.) p rec u m şi d u rata devel opări i
i nfl uenţează d i rect as upra densităţii şi contrastului negativ u l u i , ca şi as u pra contrastu l u i
şi tonalităţii i magi n i i pozitive.
Teoretic, se poate s p u n e că developarea este termi nată atunci cîn d întreaga cantitate
de bromură de argint i nflue nţată de l u m i nă este redusă, adică în neg rită, i ar b r o m u ra
nei m p resionată de l u m i nă nu a început încă să fie atacată de revelator. Este g reu d e
p recizat care este d u rata opti mă d e devel opare, căci ea depi nde de contrastul dorit,
acesta crescînd p ro po rţional cu d u rata developări i . Ope rato r u l însuşi t re b u i e să o deter­
m i ne, în fu ncţie de contrastul care convine cel mai b i ne scopu l u i u rmărit, gen u l u i de
l u crare sau hîrtiei fotografice pe care va copia.
Pentru un contrast dat, d u rata developări i dep i n d e d e :

Etapele s uccesive p e care l e capătă gran ulaţia ;

1 - îna i n te de developare; 2 - d u pă 3 m i n ; 3 - d u pă
6 min ; 4 - d u pă 9 m i n .

105
 - compoziţia revelatorului, în special de conţi nutul acestuia în s u bstanţe alcal ine ;
- diluţia soluţiei folosite ;
- temperatura soluţiei, acţi u nea băi i fi i nd cu atît mai rapidă cu cit este mai caldă ;
temperatura opti mă este de 1 8 -20°C ; peste 25°C apare riscul de a se voala materia­
l el e ; sub 1 6°C a n u m i te su bstanţe reducătoare (hidrochinona) aproape că n u mai acţionează ;
- agitarea băii, care o face mai activă ;
- natura emulsiei sensibile tratate ; �mu l s i i l e u ltrarapide pre l i n d un t i m p de deve-
l opare sens i b i l mai l u ng decît cele mai puţin sens i bi l e .

DEVELOPARE C H I M ICĂ
Proces de developare în care ar·g i ntul care [orn1ează i magi nea se ob ţine pri n reducerea,
cu ajutorul revelator u l u i , a halogenurii de argint d i n s t ratul de e m u l s i e sens i b i l ă ; se
n u meşte astfel spre a se deosebi d e developarea fizică (v. cuv.).

DEVELOPARE COLOR
V. f o t o g r a f i a î n c u I o r i (tabel ele ş i for m u l e l e pen tru developarea negativelor
color, a cop i i l o r mior pozitive, a pel i c u l elor color i nvers i b i l c - d iapozitive d i recte).

DEVELOPAREA COPI I LO R FOARTE MARI

Copi i l e ale căror d i mensi u n i sînt foar·te mari sau i n orice caz de a a

tăvr or e care se r s p une, pot fi developate în fel u l u rmător :

- se va fol os i un revelator uşor d i l uat, astrei ca operaţia totală 5ă d u reze în j u r de ,,
3 - 4 mrn ;
- se va prefera un revelator cu glicină, care e l i m i n a riscurile formării u n u i voal pro-
voc 'tt' de oxigenare ;
· . · · ·"

- pentru a se favor· iza apl i carea revelatoru l u i , s u p r· afaţa e m u lsi onata va fi î n m uiată
mai î �tîi în apă cu rată ; apoi se va trece i a ap l i carea - cu aj u lorul u n u r b u rete - a revela-
­

torului pe întreaga s u prafaţă a copiei care în prealabi l a fost pri nsă pe o p lanşetă de
lemn . aţîrnaU pe perete.. Sol uţia se apl ică de sus în jos, pentru a înlesni scu rgerea l ic h i -
-
"d:Îu i ; trebuie procedat c u m ultă operativitate pen t ru a se asi ura un iformitatea develo ăr i i.
eve oparea se r ntrerupe cu aJi.Jtoru unei băi de între ru pere ; l a fel se procedeaz�j.L" .
·
cu bara de fixare.

D EVELOPARE FIZICĂ

Pri n acest procedeu de developare se red uce o sare de arg i nt solubilă adăugată
revelato r u l u i , iar argi ntu l astfel e l i berat se depune pe germen i i imaginii latente, cel mai
adesea s u b forma u n u i strat foarte fi n de culoare cen u ş i e deschisă.

106
 Developarea fizică într-o baie acidă pretinde un t i mp de expunere de 5 -JiL.ai:.i-ma.i..__
mafe, fapt care l 1 m 1 teaza considerab i l apl icaţi i l e s a l e p 1·actice ; se reco mandă în special
pentru salvar ea negativelor care d i n motive fortuite au fost considerabil s u p raexpme.--­
Una ai ntre cele mai e ficiente soluţii d e developare nzică în med i u aci d , recomandată
de Luppo-Cramer, are u rmătoarea compoziţie :
metol IB g
acid c i t r i c 1 00 g
citrat d e sod i u 15 g
apă 1 OOO c m '

I mediat înai nte de în trebu i nţare se adaugă l a fiecare 1 00 cm3. d i n s o l u ţ i a de mai

sus, cîte 6 cm3, d i n tr-o sol uţie d e 1 0% azotat de argint ; developarea este foarte
lentă. Revelatorul t rebuie aru ncat şi înlocuit cu sol uţie p rnaspătă de îndată ce se tul bură
sau se colorează în brun. Temperatura opt i mă de l ucru este 1 3 - 1 4°C. I magi nea deve­
l opată apare în ton u r i negre sau negre-albăstri i .

DEXTRI NA
Su bstanţă cu aspect de p u d ra, d e obicei al ba, din care se prepara l!.��!__f9.2:!:!„�-�!�„ ­
aproape i nalterab i l , deci fără a prezenta vreun perico i pentru conservarea rotografi i l o r
--..l ----·----------· „-
1 p1te cu aj utorul său într-un · a l b u m sau pe orice s u port d e carton. - --

-....:___ _______,__________,_________

DEZLIPI REA LENTILELOR

Accident care poate i nterven i în cazuri de negl ijenţă gravâ, dacă obiectivul este lăsat
timp îndelu ngat în apropierea u nei s u rse puternice de căl d u ră. Pe lingă dez l i p i rea propri u­
zisă se mai poate constata şi o co loraţie maron ie, mai accentuată spre marg i nea lenti lel or.
S u b n i ci u n motiv nu trebu i e folosite obiectivele care manifestă s i m p tome de dezli­
pire a l entilelor, deoarece - o dată cu dez l i p i rea - acestea au suferit rără îndoială şi o
descentrare apreciab i l ă ; transparenţa lor, de asemenea, a s u rerit grave înrăutăţiri.
Recondiţionarea u n u i obiecti v ajuns într-un ase menea i m pas este o treabă deosebit
de delicată ş i d ificilă, care nu poate fi realizată decît de u n special ist cu înaltă cal i ficare.

DIAFRAGMA
·
Organ al obiectivu l u i · desti nat dozări i cantitaţ i i de l u rn i na care patrunue în aparat
pentru a i mpresiona emu lsia fotosensi bilă. Poate Fi com parat cu un robi net ca1·e permite
trecerea unei cantităţi mai mari sau mai mici d e l i chid, în funcţie de deschi derea lăsată
l i beră. Diafragma (= blendă, d upă denu m i rea germană), poate avea una d i n u rmătoare l e
forme :
Plăcută cu orjfic!j · tjp de d i afragmă întî l n i t d i n ce în ce mai rar în prezent, cu care
sînt dotate unele d i ntre aparatel e de model mai vech i ; este vorba de o lăcu ă m ică
în care sînt p racticate cîteva gău ri c i rcu are e d iametre d i ferite ; plăcuţa se i ntroduce
--rii"fre două d i ntre l e ntilele com ponente ale obiecti v u l u i , pri ntr-o fantă prevăzută în acest

107
scop, l ăsîndu-se l u m i na să t reacă p r i n aceea d i ntre d iarragme care corespunde condiţii lor
de l ucru date.
Disc cu orifici i : t i d e d i afra mă denumit i « revolver » cu ca ' pat�
aparate e foarte ieftine ; d i scul se roteşte în j urul i n u i ax central , permiţînd să fie adus�.

Diafragme :
1 - plăcuţă c u orificii ; 2 - d i s c cu o r i n c i i ; 3 - i r i s .

în dreptul axu l u i o · cti v u l u i acea d i afrag mă care conv i n e cel m i b . ru

ca emu s1a sa pri mească cantitatea de l u mi nă necesara ; iametrul orifici i lo r practicate în
acest d i s c este rezultatu l unor cal cule foarte precise.
Diafrag mă iris : este t i p u l modern, cel mai perfecţionat şi totodată cel mai practic;
se compune d i ntr-o serie d e lamele meta l i ce foarte fi ne, aplicate una deasupra celei lalte,
care - prin profi l u l lor - produc o deschidere d e d iametru variabi l , d e n u mită iris ;
această deschidere este comandată p r i n deplasarea u n u i i ndex aflat pe un inel de la
exteriorul obiectivu l u i ; diametrul irisului poate căpăta orice valoare, potrivit necesităţi lor.
Orice diafragmă este gradată în funcţie de diametrul uti l izat, raportat l a focala
obiectivul u i . Diferitele valori sînt prezentate sub forma unui n u măr precedat d e l itera
f, ca de p i l dă f:1 1 . Acest număr reprezintă în real itate un anumit raport cu focala.
Astfe l , f:B, înseamnă că distanţa focală a obiectivului este egală cu de opt ori diametrul
irisului folosit, sau i nvers, că diafragma este de opt ori mai m ică decit d istanţa focală.
Cu cit n u mărul este mai mic, cu atît diafrag ma este mai mare (şi în conseci nţă lasă să
treacă mai m u ltă l u m i nă) ; i nvers, cu cit n u mărul în s i ne este mai mare, i ri s u l este mai
m i c şi deci în aparat pătrunde mai puţină l u mi nă.
Diafrag ma în s i n e n u reprezintă nici o valoare opti că, dar coordonată cu u n obiectiv,
capătă o i mportanţă capitală în fotografie ; ea s l ujeşte l a reglarea profunzimii de claritate
a obiectivu l u i pentru o d i stanţă dată ; cu cit o d iafragmă este mai închisă, profu nzi mea

cim p u l u i de claritate creşte. Î n practică, rezultate opti me se obţi n folosindu-se desc h i deri
d e diafrag mă med i i - f: 8 sau f : 1 1 .

DIAFRAGMA PIVOT

Atunci cind este necesar să se real izeze o serie de i magi ni ale unor teme cu o desfă­
ş u rare rap i d ă (de exe m p l u , în sport) este bine să se recurgă la metoda diafragmei-pivot

108
care permite ca întreg calcu l u l desti nat stabi l i r i i unei expuneri corecte să se desfăşoare
în funcţie de o singură variantă, timpul, cea de a doua, diafragma, fii nd constantă.
Valoarea cea mai potrivită pentru o asemenea situaţie este f : 8 pe care de altfel
o adoptă în practică majoritatea fotografilor, deoarece asigură o p rofu nzi me de cîwp
destul de mare.
Ţinînd seama de sensibil itatea fi l m u l u i folosit, de condiţ i i l e de l u m i nă în care se
desfăşoară scena şi de constanta diafragmei, rămîne să se stabilească n umai viteza de
expunere.

DIAFRAG MARE

Dispunerea u nei diafragme pe t raiectul u n u i fascicul de radiaţii l u m i noase ; în fotografie,

p r i n diafragmare se poate obţi ne o modificare favorabilă a profunzimii cîmpului de claritate,
în funcţie de distan ţa focală a fiecărui obiectiv (v. profunzime de cîmp).

DIAM I N O FEN O L

_Formula chimică = C0H3 (OH) (N H2)2·2HCI ; această substanţă este n u m ită adeseori
- în mod i ncorect ! - diamidofenol ; este un clorhidrat de diaminofenol, avînd proprietatea
excepţională de a putea developa fără a necesita rezenta în baia res ectivă a unei sub­
s an .e a ca 1 ne. e conserva p rost 1 n soluţie şi pătează p uternic degetele (v. şi amidol).
_

Dl APO RAMĂ

Montaj fotografic sonorizat, în cad rul căruia sînt p roiectate cu acompaniament muzical
o suită de diapozitive.
Fondul muzical poate fi înlocuit cu un comentari u adecvat sau cu un mixaj sonor
(text + m uzică).
În afara diapozitivelor respective (care t rebuie să aibă între ele o înlănţui re organică
firească), sînt necesare şi următoarele utilaj e : u n aparat de proiecţie pentru diapozitive
şi un patefon sau magnetoron, pentru susţi nerea laturii auditive a prezent:iri i .

DIAPOZITIV

Pozitiv fotografic, care - în loc să fie copiat p recum se obişnuieşte în mod curent,
pe hîrtie - este copiat pe o placă sau pe film pozitiv, pornind de la un negativ obişnuit.
Diapozitivul poate fi privit prin transparenţă sau poate fi proiectat pe u n ecran, prin
i ntermed i u l unui aparat de proiecţie. Există diapozitive în alb-negru, precum şi diapozitive
co lor . Diapozitivu l p rezi ntă multiple avantaje în comparaţie cu o copie pozitivă trasă

109
 pe hîrtie fotografică; e l traduce mult mai corect scara tonalităţ i l o r ; în timp ce contrastul
unei copii pe hîrtie a l bă strălucitoare nu depăşeşte niciodată raportul d e 1 /50, acelaşi
negativ copiat pe u n su port transparent ati nge adesea 1 /1 000 !
Diapozitivul poate fi obţi n ut î n două fel u ri : fi e pri n inversarea Olmului p e care s-<t„.
în registrat d i n capu l locu l u i i magi nea, fie prin [otograUerea unui negativ.
Diapozitivul obţinut prin inversare : pentru obţi nerea de diapozitive di recte în al.b�
"' • ·
�·
negru, se poate util iza fie un fi l m i nvers i b i l , fie un fi l m negativ obişn u i t ; d upă scoatere�
din aparat a peliculei pe care s -au î n registrat i magi n i l e dorite, se efectuează u rmătoarele ·•

operaţi i :
-
1) fi l m u l i m presionant este developat într-un revelator obişnuit care asi gu ră formarea
�
un·e1 i magi n i 'negative ;
2) această i magi n e de argint metalic este e l i mi nată pri ntr-o operaţie de « înălbire » :
3 ) pelicula « înălbitJ >> este expusă la o l u m i nă a l bă putern i că, care i m presionează·
sărUrile de argint rămase în emulsie după cea de a doua o era i e ;
u rmează developarea i ntr-un a 0 1 ea revelator ; săru ri l e d e argint rămase forme34.ă
o i magi n e compl ementară primei, adică pozitivă ;
5) pelicula se fixează, se s ală, se usucă, ca de obicei ·
1ecare i magi ne se montează într- u n cadru separat, pentru a uşura manipu larea
şi a asigura o proi ecţie satisfăcătoare.
iată tr.gta.wo�t1:1I Cdl E I I pl11de apljc�t peptp• ahţjnere3 de djqpozjtiye .directe : ____.

.„ „

1 . Prima developare (6 min, la 20°C)

metol 1 . 5 li
h i d ro c h i n o n ă 1 .5 g
s u l lî t d e sod i u a n h id ru 1 1) "
cJrbonJt d e sod i u a n h i d ru 1b g
s u l fo c i J n u r ă de potasiu 1 ,2 g
bromură d e pot.lsiu 1 ,5 g
apă 1 OOO c m '

2. Spălare (5 min, maxi mum 1 6°C)

3. Baie de înălbire (6 min, la 20°C)
bicromat de potasiu 5 g
b i .::; u l lî t d e sodiu a n h i d r u 20 g
apă 1 OOO c m ' ·

..
7. Spălare (5 m i n)
5. Baie de clariUcare (3 min, 1 8 - 20°C)
metabi s u l fi t d e pot:isiu 1)5 g
apă 1 OOO c m•

6. Spălare (5 mi n)
7. Expunere la lumină (3 min)
Se foloseşte o lampă t i p nit rafot de 500 W, arlată la distanţă de 1 m, prin faţa
căreia se p l i mbă pel icula.

110
 8 . A doua developare (6 m i n , l a 20°C)
metol 5 8
hidrochinonă 6 li
sulrit d e sod i u a n h i d r u 40 g
carbonat d e po ta siu 40 g
bromură de potac;iu 2 g
apă 1 OOO c m '

9. Spălare (2 m i n)
1 0. Fixare (5 m i n , la 20°C)
h i posu l fit de sodiu 300 i
b i s u l fi t d e r;odiu JO g
apa 1 OOO r m '

1 1 . Spălare finală (20 m i n)

dă entru ilmele inversibile ; entru tratamentul
prin poate folosi u rmătorul procede u :

�
. Prima developare (6 m i n , la 21 °C)
metol
...
2 g
h i U roc h i nonl 7 g
s u l lit dP <:>odiu il n hi::l ru 40 g
Clrbon:!.t de- sodiu anhid ru 35 g
bromură de pota � i u 7 g
sulfor: ianurl de potasiu "' g
hidroxid de c;odiu (soluţie 5 % ) 9 0 cm3
apă 1 OOO c m '

2. Spălare (1 m i n , la maxi m u m 1 6°C)

3. Înălbire (4 m� la 21 °C)
bicromat d� pota�iu 10 g
acid s u l fu r i c concentrat 1 0 cm'
ap:i 1 OOO r m '

4. Spălare (3 m�)

_.
5. Clarificare (4 m i n , la 21 °C)
..
� u l rit de sodiu anhidru 40 g
hidro'<id d e !:Od i u 1 ,0 g
1 OOO c m '

;n
apă

6. Spălare Q_ m )
7. Expunere la umină (30 s)
La d i stanţa de 1 metr 'U"Cl'eă lampă tip n i t rafot de 500 W.

8 . A doua developare �m i n ute la 21 °C)

!..
metol 0,3 g
s u l nt d e sodiu a n h idru 30 g
hidrochinonă 6 g
carbonat d e sodiu a n h i d ru 19 g
acid ci trie 0,7 g
bromură d e potasiu 0,9 g
met<ibisu bfit d e potasiu 1 .s 2
apă 1 OOO c m '

111
 9. Spălare (2 m i n)
1 O. Fixare (5 m i n , la 21 °C)
-

hi posu l rit de sod i u 250 ii

metabisulnt de potasiu 25 ii
apă 1 OOO cm '

1 1 . Spălare finală (20 mil}L

Din ounct de yedere practic, orjcare fi l m al b-negru poate s uferi o inversare.__ fără __ _

p� mare djOrnltate · respec+înd rn stricteţe jodjcaţjjle de mai s us, se asigură obti nerea
·

de rezultate opti me. Este bine să se aibă totodată în vedere că : -

- O l mele desti nate a O i nversate trebuie să fie m u l t mai exact expuse decîLfilme l e
- -
neg�tive : o supraexpunere se traduce-p �Într-o --i m�gi ne poziti�ă �� lt prea ;�;nspan�n ă,
------·------------- -
}
o su6"expunere p ri ntr-o i magi ne mult QI��cli!mă.;
- este recomandabi l să se prefe re form u lele soluţiilor de p relucrare i nd i cate d e
fabrica prod ucătoare a fi l m u l u i , care desigur a stud iat aprofu ndat pos i b i l ităţ i l e şi pretenţi i l e
e m u lsiei respective :
- este bi ne ca băi le să fie preparate cu 24 ore înai nte de a fi fol osite : să fie __l_lisate _

apoi sa stea într-o încăpere care sa ofere o temperatu ră ambiantă în ' u r de 2 ° ;

scoa erea 1 m u l u i e pe s p i ra e e dozei de developare sau separarea l u i de banda
correx, În scopul i l u m i nării care s uccede băii de înăl b i re, trebuie făcută cu m u l tă riJa
pentru a ile I elati nei : la fel , pentru reintroducereă
conti n uării o
- 1 n scopu ev1 ar1 1 unor confuzii regretabi l e pe care le-ar putea pricinui amestecarea
între ele a sticlelor cu diferite soluţii este bine să se apl i ce pe acestea etichete avînd
înscrise : conţi n utu l , n u mărul de ord i n e al operaţiei etc„ ad ică : 1 ) p r i ma developare :
2) înălbi re : 3) clarifi care : 4) a doua developare : 5) fixare.
_ Di•pozjtivul obţinut d e pe u n negativ: acest p rocedeu, care se mai nu meşte « de
g �adul doi », porneşte de la un negativ oarecare pentru a se obţine __:_ folos i nd un mijloc-
fotografic - u n cl işeu pozitiv, transparent, care poate fi proiectat pe un ecran.
Se pot fol os i mai m ulte metode :
copierea prin contact : se efectuează, de obicei pe fi l m pozitiv sau fi l m ţehnic (fuloşit
în mod curent în zinmsrafii ) : l a ora actuală, marea majoritate a p r�iectoarelor de d ia-
�
- ve sînt adaptate pentru fol osi rea de cadre de format exterior 5 X 5 cm, iar « s u prafaţa
uti lă » de 24 X 36 m m , adică mări mea u n u i c l işeu asigu rat de u n aparat fotografic d e
format mic. F i l m u l pozitiv se l i vrează în role : e l este asemănător d i n punct d e vedere
al prel ucrăr i i în laborator cu hîrtia fotograOcă pe bază de b ro m u ră d e argi nt, atît ca
grad d e sens i b i l itate, cît şi ca tratament c h i m i c necesar ; are o latitudine d e expunere
destul de mare, ceea ce înlesneşte obţi nerea de rezultate satisfăcătoare. Pentru expunere
se poate folosi o tireză (v. cuv.) clasică : există şi ti reze special desti nate acestui
scop : pentru developare ş i fi xare se folosesc aceleaşi soluţii ca şi pentru develo­
parea hîrtiei :
fotografierea negativul u i proiectat pe un ecran : acest procedeu, care nu este prea
compl icat, necesită totuşi l uarea unor precauţ i i : se poate opera fie prin reflexie, fie pri n
transparenţă :

1 12
 - prin reflexie : negativul, montat într- un cadru de d iapozitiv este proiectat pe un
ecran constituit di ntr-o foaie de hîrtie de desen ; aparatul de fotografiat se pune în staţie
cît mai aproape de axa de proiecţie ; se încadrează i maginea, total sau parţial, după nece­
sităţi. Ti mpul de expunere se stabi leşte după umbrele negativu l u i p roiectat ;
- prin transparenţă : negativul este proiectat pe o placă de sticlă mătuită foarte fin
sau pe o coală de hîrtie de calc montată pe o ramă de lemn. Operatorul aranjază aparatul
de cealaltă parte a ecran u l u i , avînd grijă ca proiectorul-ecranul-aparatul de fotografiat
să se afle pe aceeaşi axă ; apoi, se va deplasa foarte puţi n aparatul rotografic spre stînga
sau spre d reapta, pentru a se evita apariţia pe clişeu a unui cerc mai luminos, corespun­
zător obiectivului p roiectorului ; ti mpul de expunere se calculează tot pentru umbre ;
folosirea u n u i aparat tip reflex; acesta
dă pe geamu l mat o i magine identică cu
cea care se va forma pe fi lm, asigurînd
o încadrare perfectă, fără paralaxă şi o 7 [ [«>-3-
punere la punct a clarităţ i i p recisă ; se
poate recurge la două metode diferite :
- cu ajutorul unui burduf intermediar,
plasat între aparat şi obiectivul acestuia,
se poate fotografia de la distanţe foarte Dispozitiv pentru reproducerea prin tran
-
mici, obţinîndu -se cu uşurinţă pe fil m sparenţă :
i magi n i de aceleaşi d i mensi uni c u su­ 1 - proi ectorul de d iapozitive ; 2 - ecran transl ucid ;
biectul, adică la scara 1 /1 . Pri nci pi u l 3 -
aparat de foto g ranat.

reproduceri i negativului este foarte

7'mplu : acesta se aplica pe o placă translucidă l uminată d i ntr-o parte, iar d i n partea
opusă se fotografiază (după ce s -a făcut încadrarea şi s-a stabi l i t claritatea) ; cu acest
'Sistem se pot obţi ne diapozitive de pe negative de formate diferite de la 24 X 36 m m
î n sus ; î n locul burdufului s e pot folosi şi i nele intermediare,
de lungi mi diferite, din a căror combi nare se poate obţine
l ungi mea necesară. Desigur, manipularea lor este mai greoaie
decît a burdufu l u i i ntermediar, dar rezultatele finale nu diferă
cu nimic :
- cu ajutorul aparatului de mărit ; se procedează astfel :
1 ) negativul se plasează în caseta port-clişeu a aparatului de
mări t ; 2) aparatul fotografic, căruia i s-a scos obiectivul, se aşază I
I
pe un suport, de planşeta aparatului de mărit ; 3) se aprinde l
becul din aparatul de mărit, proiectîndu-se negativul spre
planşetă, iar pe geamul mat al aparatului de fotografiat se J
face punerea l a punct a clarităţi i, prin manipularea obiectivului
de mărit ; 4 ) se acţionează obturatorul aparatului de fotografiat
cu ajutorul unui declanşator flexibil. Folosi rea unui aparat
Ca surse pentru luminarea negativului se pot folosi : de mărit :
1 aparat de mărit : 2 -
-
- lumina naturală ; negativul se aplică pe geamul unei aparat fot ogranc refl e x ,
ferestre ferită de razele directe ale soarelui ; se fotografiază din fără obiectiv ; 3 - suportul
i nterioru I camerei ; aparat u l u i .

8 - c. 2271 Fotografia de la A la Z 113

 - lumina artificială : este de preferat, d i n cauza constanţei i ntensităţi i sursei de l u m i nă.
O simplă lampă de birou de 60- 1 00 W, cu bec opal sau mătuit, aşezată l a ci rca 25 -
30 cm de ecranul t ranslucid pe care este aplicat negativul, este suficientă ;
- b l iţ electronic : indispensab i l , dacă clişeul fotografiat este u n diapozitiv în c u lori ,
pentru a nu crea dominante care să altereze culorile i magi n i i . Este necesar sd. se folosească
un dispozitiv potrivit schemei d i n figura alătu r·ată.
Pentru developare se poate folosi fie un r·evelator obişnuit pentru hîrtie, fie :
Revelator Kodak 0 1 1 :
metol 1 g
s u l fi t de sodiu anhidru 75 g
hidrochinonă 9 g
carbonat de sod i u anhidru 25 e
bromură de potJsiu 5 g
apă 1 OOO un3

Pentru folosire s e d i luează 1 parte de revelator cu 1 parte de apit ; d u rata de

developare : 5 mi n , la 20°C.
Rezultate foarte bune se obţin şi pri n folosirea revelator· ului rodina/ lV. cuv.), a cărui
sol uţie de l ucru poate fi preparată în concentraţi i diferite, în functie de rezultatul urmărit.

Folosi rea bliţului electronic : Diapozitiv sonor.

1 - apar<'l.t fotognric reflex f- b u r d u f 1 - - bobină receptoare ; 2 - bobină debitoare
intermediar ; 2 - picioare pentru susfi ­ (ambele, adăpos t i t e în grosimea ramei diapoz i t i v u l u i ) ;
nereJ ansamblu l u i : 3 - t: c 1·J.n <i l b , b 3 - o pe tP m a � n e t i c e p e n t r u înregistrare şi redarf";
4 5° ; 4 - lamp,1 f1! lge r . 4 5 i S - ambrei:ijo?.

DIAPOZITIV SO N O R
Ramă pentru diapozitive de d i mensiuni standard (5 x 5 cm) care are i ncorporată în
grosi mea sa obişnuită de 3 mm o p is t ă sonoră, şi care este « citită » în timpul proiecţiei.
Două din colţurile adiacente ale ramei sînt echi pate cu bobine miniaturale conţinînd
ci rca 1 -1 ,5 m bandă magnetică care are o lărgime de 2 mm, ceea ce înseamnă că lărgi mea
pistei acestei benzi nu este de loc i nferioară aceleia unei benzi de 6,3 mm, folosită

11 4
 pentru patru pi ste ; ea este « citită » la o viteză de 4,75 c m/s, asi g u rînd o du rată d e
audiţie d e 25 - 30 s pentru fiecare d iapozitiv.
Î nai nte de p roiecţie, se înfăşoară banda pe una d i n cele două bobine. După ce d i apo­
zitivul este i ntrodu s în fereastra proi ecto r u l u i , un sistem m i n uscul de ambreiaj c u
frecare antrenează b o b i n a receptoare, care face ca banda s ă defileze prin faţa capetelor
d e în registrare ş i d e citi re montate în fanta aparat u l u i de proiecţie în care se i ntrod u ce
d iapozit i v u l .
Diapozit i v u l , înapoiat î n magazia aparatu l u i d e proiecţi e, este l uat în p 1- i m i re de
alt ambreiaj care acţionează bobina debitoare, rebobinînd banda penti-u altă proiecţie.

DIASCOP
Aparat care serveşte la p ro i ecţia p r i n transparenţă a d i apozitivelor (v. ş i epidiascop).

DIAZOTI P I E
Î ncă d e l a începutu r i l e sale, fotografia a fost asociată întotdeauna - ca i dee - cu
săru r i l e d e arg i nt sensi b i l e la l u m i nii.
Cu toate acestea, n u meroşi cercetători au studiat efectele l u m i n i i şi asu p ra altor
d i verse materi i , fiind preocupaţi de m u ltă vreme de a evita defectel e i nerente u n o r
tratamente c h i m i ce, de a o bţ i n e i magi n i p r i n folosirea excl usivă a unor procedee fizice
aplicate unor s u port u 1-i corespu nzătoare.
Dacă foarte m u lte d i n fen o menele efici ente descoperi te n-au găs it apl icare
p ractică în fotografie, faptul se datorează n u mai înceti n e l i i cu care acţionează feno­
menele respective, adi că i nconven ientu l u i unei expuneri foarte l u n g i . Pe lîngă aceasta
însă, se adaugă şi faptul că încă nu s-a găs i t posi b i l itatea de a opri acţi unea l u m i n i i d e
îndata ce i magi nea este înregistrJtJ, c u al te cuvi nte d e a o fixa.
Printre p rocedeel e puse la p u n ct în u lt i m u l t i m p (dint1-e care u n e l e se remarcă
p r i n stab i l itatea i magi n i i , altele p r i n si m p l i tatea tratame n t u l u i , rapi ditatea de exe­
cu"\ie sau preţ u l extre m d e scăzut), se n u mără şi diazotipia, care uti l izeazi1 descom­
pu nerea d e către l u mi n ă a unei fam i l i i d e compuşi c l 1 i m ici d e n u miţi săruri de diazoniu.
Aceşti corpi sînt d istruşi de ciitre radiaţi i l e u l t ravi o l ete şi se combină cu compuşi i de
t i p u l (enolilor care servesc d 1-ept revelator sau c u vapori amoniacali, pentru a forma
coloranţi sta bi I i .

DICROIC
V. v o a I d i c r o i c.

D I ETI LPARAFl: N I LE N DIAM I N A

_.,,.,....
C2H5 / -°"--.
"'-. N- -NH2-H 2S04
Foi-mula c h i mică : / "'--._/
C2 H s
Substanţă care i ntră în compoziţia revelato r u l u i desti nat developă r i i material elor foto ­
_
g �a1Îce în culori bazate pe p r i n ci p i u l s u p rapunerii celor trei stratu ri ; este cu noscută

1 15
şi sub den u m i rea de TSS. S u lfatuLd.e..ieti
..d lpa.i:afenjJea.dLam.i.aQ__g__p�tă ca u n p raf de
}�loare cenuşie cu o tentă găl buie u neori, alteori roşiati că ; atacă epider ;;: a; p ;: c;·a u cîno
; - ·- ·

deseori eczeme în măs u ră m u l t mai rid icată decît metolul ; se recomandă ca atunci cînd
se l ucrează cu sol uţi i care conţi n această s u bstanţă să se folosească mănuşi de cauci uc.

DI FRACŢI EA L U M I N I I

Fenomen d e abatere d e l a legea d e propagare î n l i nie d reaptă a l u mi n i i . Dacă se

exami nează foarte atent u mbra u n u i obi ect l u m i nat de o s u rsă foarte îndepărtată (soarele)
se constată că margi nea ei nu este netă. Î n reg i u n ea în care, conform opti c i i geometrice
ar t re b u i să fie u m b ră, se observă o i l u m i nare s l abă, iar în partea l u mi nată o serie de
fîş i i alternativ l u mi noase ş i înt u n ecate, alcătuind o figură de difracţie.
Aceste fig u r i se datoresc nat u r i i
ondu latori i a l u m i n i i ş i se expl ică
l<oZP difror:tute
p r i n fenomenu/ de interferenţă a
undelor l u m i noase î m p răştiate (difrac­
tate) de către marginea obiect u l u i .
!nor
Dacă s u rsa l u m i noasă este apro­
luminos
piată, fascicu l u l de l u m i nă fi i n d deci
d ivergent, avem de-a face cu difracţia
Fresnel (fizician francez 1 788-1 827,
care a elaborat o teorie ondu latorie
completă a l u m i n i i ) fenomen pe care
Reţea de d i fracţ ie. se bazează realizarea u n o r ecrane
care i ntră în co m ponenţa reflec-
toarelor folosite pentru fotog rafierea la l u mină artificială.
Î n caz u l difracţiei Fraunhofer, în care fascicul u l de l u mi nă este paralel, dacă î n calea
acestui a se aşază o serie de fante la d i stanţe egale şi paralele, se obţi ne ceea ce se
nu meşte o reţea de difracţie.

DIFUZIE
V. c e r c d e d i f u z i e

DI FUZI U N E
Fenomen de răspînd i re în to<ite d i recţi i l e a razelor u n u i fascicul d e radi aţ i i l u m i n oase
care trece p r i nt r-un med i u trans l ucid sau este reflectat de o s u p rafaţă (ecran de
difuziune).
Ecranele de difuziune (ecran reflector) sînt folosite în fotog rafie pentru aten uarea
u m brel o r prea d u re, în special la efectuarea portret u l u i în l u m i nă naturală.

116
DI L UARE

D i m i nuarea concentraţiei unei băi (revelator, bai e de întrerupere etc.), p r i n adăugarea

d e apă, operaţie care nu influenţează asu pra proprietăţi l o r c h i m i c e sau asupra aport u l u i
soluţiei respective. Se mai nu meşte ş i d i luţie.

DIN

Metodă d e măsurare a sensibilităţii generale a emulsi i lor, folosită în i ndustria german ă ;

DIN reprezintă i n iţialele cuvinte l o r Deutsche Industrie Normen. I ni ţial, rapid i tatea e m u l ­
s i i lor e r a notată pri ntr-o fracţ i e : 1 7°/1 0 D I N , 20°/1 0 D I N , 24°/1 0 D I N etc. întotdeauna n u m i ­
torul fi i nd 1 0. Î n u l t i m u l t i m p, pentru motive d e economie d e s paţi u ş i comoditate, se
extinde tot mai m u lt notarea l a care s-a renu nţat l a scrierea n u m itoru l u i : 1 8° D I N , 27°
D I N etc. Unei c reşteri de 3° D I N îi corespunde o sens i b i l itate d ub l ă, adică o rapiditate
de două ori mai mare ; de pi ldă, o e m u l sie de 21 °/1 0 D I N este de două ori mai sens i b i l ă
decît una d e 1 8°/1 0 D I N ş i d e d o u ă ori m a i p u ţ i n rap i dă decît una de 24°/1 0 D I N
(v. echivalenţa gradelor d e sensibilitate) .

D I O PTRI E
De la grecescul dioptra format d i n dia prin şi optimai
= = văd. Unitate
d e m ăs u ră a puterii optice a unei l e nt i l e ; se notează cu D.
O dioptrie coresp u nde pute r i i optice a

„---- �oplrie
unei lent i l e a cărei d istanţă focală este egală
lOOcm
cu 1 m. Puterea l enti lei este i nvers u l d istanţei
focale expri mată î� metri ; de exe m p l u , o lent i l ă
:··- .
d e 4 d ioptri i are o l u ng i me focală d e 0,25 m .
N u mărul d ioptrii l o r l a lentilele convergente
sau pozitive se i nd i că prin cifra respectivă pre­
cedată d e semnul + (plus).
�-4tliop!rii
25cm

Î n cazu l lentilelor divergente sau negative,

acest semn devi ne - (minus). Puterea unei lenti l e în d i o ptri i .

DISPE RS I E

Descompunerea u n u i fascicul d e l u m i n ă albă î n radi aţ i i l e monocromatice com ponente,

de către u n mediu dispersor, datorită dependenţei i nd i cel u i de refracţi e al u n u i med i u de
frecvenţa rad iaţiei l u m i noase care-l străbate ; o prismă de c ristal, de p i l dă, descompune
o rază de soare în razele monocromatice : roşu, portocaliu, galben, verde, albastru
şi violet.

117
DISTANŢĂ FOCALĂ

Denumită şi lungime focală, este d i stanţa care, atunci cînd se stabileşte claritatea
pentru un obiect îndepărtat (aflat la i nfinit) separă centrul optic al obiectivu l u i de
s u prafaţa negativu l u i pe care u rmează a fi înregistrată i maginea.
Distanţa focală, care de obicei este i n d i cată pe montura obi ectivu l u i , este exp1-i mată
p r i n l itera f u rmată de o c i fră care reprezi ntă m i l i metr i ; de p i l dă f = 50, reprez i ntă o
distanţă focală de 50 m i l i me t r i , iar f = 1 35, una de 1 35 m i l i metri etc.
Există obiective cu cele mai d i re rite d i stanţe
focale, care pot varia în mod c u rent între 20 şi
2 OOO m i l imetri.
Pentru u n format identic, scara de reprod ucere
a u n u i obiect fotografiat va creşte proporţional cu
ueşterea distanţei focale. De pi ldă, o persoană
o ca: e pe u n cl işeu 6 X 9 c m va ocupa 2 cm, fiind
fotografiată cu u n obiectiv d e d istanţă focală egală c u
1 05 m m , va avea o înălţi me d e 4 cm dacă v a fi
fotografiată d i n acelaşi punct, c u acel aş i aparat, dar
c u u n obiecti v d e distanţă focală d e 21 O m m .
Distanţă focala :
Pentru o d istanţă focală dată, obi ect u l foto­
f d ista n t ă rocală ; F
- - roc.a r ;
O- centrul optic li.I obiecti v u l u i .
grafiat are o d i mensi une de rep rod ucere constantă,
i n d i rerent dacă d i mens i u n i l e negati vul u i cresc sau
descres c ; cu a l le cuvi nte, pentru o d i stanţă focală determinată, obiectul fotografiat cu
aparate de d i re rite formale va avea, la o d i stanţă constantă, o d i mensiune constantă ;
ceeace poate varia este n u mai aria de înt_i ndere a peisaj u l u i înconju rător.
Î n mod c u rent se rol osesc expres i i c a : « obiectiv de scu rtă distanţă rocală », « de
d i stanţă focală l u ngă » etc. ; trebuie să se ţină însă seama tot t i m p u l că fo l os i rea acestor
expresi i s u bînţelege �i contin uarea nerostită a noţi u n i i întregi şi a n u me : « . . . pentru
un aparat d e un anumit format », căci l u ng i mea respectiv� este cu totul relativă şi depi nde
d e d i mens i u n i l e negativ u l u i util izat.
De exe m p l u , un obiectiv de 1 35 sau de 1 50 m m , care rep rezintă pentru formatu l
de negativ 9 >: 1 2 cm o d i stanţă focală normală, devine pentru formatul 6 x 6 cm un obiectiv
d e focală l ungă, iar pentru formatul 24 X 36 m m este u n adevărat teleobiectiv.
Pentru u n format dat, s e consideră că o d istanţă rocală este :
- normală, dacă este egală sau uşor s uperioară d i agonalei negati v u l u i respectiv ;
- scurtă, dacă este sens i b i l i nfe 1- ioară ;
- lungă, dacă este sensi b i l superioară.
lată, pentru formatele uzuale, distanţele focale care po t fi considerate ca normale :
pentru 24 x 36 mm '� 50 m m ; pentru 6 ;< 6 cm � 75 sau 80 m m ; pentru 6 x 9 cm = 1 05 m m ;
pentru 9 x 1 2 cm = între 1 35 şi 1 50 m m ; pentru 1 3 x 1 8 cm = 21 O m m ; pentru 1 8 X 24 cm
= între 270 ş i 300 m m .
Acestea sînt c e l e m a i scu rte d istanţe focale care permit, în caz u l obiectivelor . de
construcţie normală, să se asigure o depli nă claritate pe întreaga s u p rafaţă sensi b i l ă a
negativu l u i , i nclusiv colţu r i l e acestu ia, la o d i afragmă complet deschisă.

1 18
 DI STANŢA FOCALĂ ŞI PROFU N Z I M EA
Folosind cond i ţ i i de fotografiere i dentice, se constată că zono de profunzime a clari­
tăţii creşte atunci cînd se măreşte d ista n ţa pînă la subiect, precum şi cînd se micşorează
distanţa focală.
Dacă, de exe m p l u , d i stanţa de fotografiere este stabil ită pentru 1 0 m, cu un obiecti v
de 1 35 mm profu nzi mea de clari tate nu va ati nge n i c i doi metri, în t i m p ce la un obiectiv

D' O Dislanfd focală mare Profunzime mied

F�[J'" m
9xl2cm formo/izolat
6x 9cm

6x6cm Rolfilm
L,,5x6c111 8.U-8 Distantăfucu!d Profunzime mijloci'e
mijlocie

(ommtmic
D
211xJ6mm

mic Prafuflzime mir:rf

.'?!�
Distanţa focală ş i p ro funzi mea de claritate.

de 50 mm aceasta zona cl ara depa�eşte 1 6 m, iar l.i u n obiectiv d e 3 5 mm c l ari tatea este
depl i nă începînd de la 4 . 5 m pînă la i n f init. Există o corecţi e permanentă între formatul
negativului, mărimea distan (ci (ocole a obiectivu l u i folosit şi profunzimea de claritate obţi n ută.

D I STANŢĂ H I PERFOCALĂ
(V. h i p e r f o c a l ă).

Dl STAR
-�ti l a negativă (divergentă), gradata în dioptrii, care se apl ica în acelaşi mod ca un
. fi ltru colorat, în fata obiectivu l u i aparat u l u i d e fotografiat, p e n t r u a permite cuprinderea -·

u n e i deschideri unghiu lare mai mari . Este i nvers u l proxarului (v. cuv.).

1 19
DISTO RSI E

Aberaţie a l enti l e l o r s i mple sau a obiectivelor i ns uficient corijate, care face ca l i ni i le

d repte aflate la marg i n i l e i magi n i i să nu fie redate d repte, ci cu rbate (v. a b e r a ţ i i).

DIZOLVARE

Dizolvarea p roduselor chi m ice folosite în fotografie preti nde anu mite precauţi i ,
mai ales dacă este vorba d e obţi nerea unor soluţii foarte concentrate. C h i m i calele t rebuie
s ă fie i ntrod use î n cantităţi m i ci în apă, aceasta trebu i e s ă fie agitată în permanenţă. Este
b i ne ca apa să fie caldă dar n u excesi v ; în n i ci u n caz n u trebuie depăşită l i m ita a 50°C,
deoarece apare riscul oxidării s u bstanţelor folosite ; temperatura cea mai potri vită a r fi
Î n j u r de 3 0 - 3 5°C. Prod usele c h i m i ce trebuie dizolvate în ordi nea i nd icată în formula
respectivă ş i n u mai pe măsu ră ce s ubstanţa i ntrodusă anterior a fost complet d izolvată.

DOC U M E N TE (reproducerea lor)

Reproduce rea docu mentelor (manuscrise, note m uzicale, fotografi i , desene, opere
d e artă etc.) poate f1 real izată prin d iferite metode, în fu ncţie de part i c u l arităţ i l e obiective
ale s u biect u l u i (structură, transparenţă sau opacitate etc.). Astfel :
a) fotografierea s u biectu l u i cu aj utorul u n u i aparat fotografic (metodă valabi lă pentru
toate i potezele) ;
b) copiere prin contact, cu aj utorul unei rame de copiat de d i mens i u n i coresp u nzătoare
{procedeu ap l i cabil n u mai documente l o r i m pri mate pe un s u port t ransparent, pe o s i ngura · •
faţă) ; se obţ1 ne o copie negativă;
c) copiere prin reflexie, tot cu aj utorul u nei rame de copiat, pri n fol os i rea unei hîr!iL­
sens i b i l e s peciale, a docu mentelor i m pri mate pe s u port opac, i nd iferent dacă i mpri marea
este făcută pe ambele feţe ; se obţine tot o copi e negativă. '"-•• ·

DOMI NANTĂ

Tentă generală, colorată mai m u lt sau mai puţin i ntens, pe care o prezi ntă u neori
u n diapozitiv sau o fotografie în c u l ori ; ea poate f1 al băstruie, roşiatică, găl buie etc.
Provine de cele mai m u lte ori de la o temperatură de culoare greşit adaptată la e m u l s ia
întrebui nţată, alteori de la o proastă conservare a e m u l si e i înai nte de folos i re sau între
momentu l expuneri i şi cel al developăr i i . De exem pl u : fotog rafierea la l u m i na z i l e i ,
fără folosi rea u n u i fi ltru d e corecţie, pe o e m u l s i e pentru l u mi nă artificial ă s a u i nvers.
U neori se dă, în mod greşit, denu m i rea de dominantă u nei anu m i te coloraţi i i nerente
îns uşi subiect u l u i respect i v ; d e p i l dă, tenta al băstr u i e a depărtărilor, datorată voal u l u i
atmosferic.
lată princi palele d o m i nante şi cauzele l o r cele mai frecvente :

120
 Domi nanta Cauza

A l bastru - temperatură de culoare prea ridicată ; rotog ran i l uate la u mbră

într-o zi însorită, cu cer foarte al bastru sau pe t i m p noros ;
- depărtări scăldate în l u m i nă al bastră ;
- exces de rad iaţ i i ultraviolete în fotograni l e efectuate în m u nţi ,
la mare altitudine, fotog rafi i cu zăpadă, mari n e , aeriene ;
- fotografii l uate fără fi ltru de corecţ i e , la l u m i na zilei , cu o e m u l s i e
t i p « l u m i n ă artificială ».

Al bastru deschis - se datorează u nei subexpuneri , dacă i magi nea este su mbră ş i
fără detal i i ;
- uti l i zarea u n u i fi l m expi rat ;
- developare efectuată la mare d i stanţă de t i m p faţă de expunere

Roşu sau portocal i u - fotografie făcută foarte mati nal sau foarte tîrziu d u pă amiaza,
la răsăritul sau apusul soare l u i ;
- emulsie tip « l u m i nă de zi» folosită l a l u m i n ă artificială

Roz - s upraexpunere pronunţată, dacă i maginea este foarte transparentă,

i ar culori l e decolorate

Galben - i ndică, în general , comiterea unei greşeli grosolan e : fi ltrul galben

folosit pentru fotografierea în al b-negru a fost u itat pe obi ecti �
•

. DOZĂ (pentru developare)

I nstrument ajutător pentru desfăşu rarea în bune condiţii teh n i ce a developării

fi l melor.
Este confecţionat din ebonită, material plastic rigid sau alte materiale s i m i lare, mai
rar d i n metal i noxidabi l ; trebuie să fie d e o opacitate absolută, obl igatoriu d e culoare neagră.
Folosi rea dozei permite ca operaţia developării să poată fi efectuată l a l u m i na z i l e i ,
d u pă ce - bi neînţeles - i ntroducerea fi l m u l u i î n doza de developare s - a făcut într-o
î n căpere complet l i psită de l u mi nă.
Dozele tip « corex » se compun d i n trei părţi : corpul dozei împreună cu capacul
său etanş, u n « mosor »-suport al fi l m u l u i ş i o bandă de cel u l oid sau material plastic,
prevăzută cu mici umflătu ri pe marg i ne, denumită bandă corex (v. cuv.). Această bandă,
datorită u mflătu rilor margi nale, perm ite menţinerea fi l m u l u i l a d i stanţă de orice s u p rafaţă
apropiată ; fil mu l se pri nde împreună cu banda corex de m iezu i mosoru l u i (prevăzut în
acest scop cu o m i că clemă), apoi se înfăşoară pe acest mosor pînă la capăt ; operaţia se

121
face în d e p l i nă obscu ri tate. D u pă ce mosoru l încărcat cu n l mu l respectiv se i ntroduce
în corpul dozei , se apl i că cu grijă capacul etanş ş i se poate i eşi la l u m i nă.
Developarea se face apoi potrivit metodei « temperatură-t i m p », adică d u rează un
t i m p bine stabi l it în prealabi l , avînd revelatoru l adus l a o temperatură d e asemenea pre­
stab i l ită.
Doze cu şanţuri s piral e : corp u l ş i capa­
cul dozei n u diferă faţă de t i p u l ante rior. Î n
locul unei benzi corex există însă u n mosor
ale cărui flanşe orizontale (sau - la unele
modele - n u mai una d i ntre acestea) sînt
prevăzute cu mici şanţuri s p i rale pe care se
angajează fi l m u l , pri ntr-o man i p u lare care
se deprinde cu uşuri nţă : fi l mu l se î m p i nge
uşor d e l a exteriorul s p i ralei, avansînd spre
Doză de developare cu banderolă corex. m i ezul mosoru l u i . Sanţ u r i l e s p i rale joacă
acelaşi rol ca şi banda corex şi anu m e :
î m piedică fil mu l s ă s e l i pească d e vre-o suprafaţă apropiată.
Doze cu încărcare automată : princi p i u l lor de funcţionare este extrem de s i m p l u ,
el derivă d e altfel d i n acela al tancuri l o r s i mple cu şanţuri spirale, l a care - c u m am
menţionat mai sus - fi l m u l este î m p i ns d i nspre exterior spre i n terior.
La tancu r i l e cu încărcare automată exi stă însă u n d ispoziti v ataşat d e m i ez u l moso­
r u l u i , care - prinzînd cu o clemă capăt u l fi l m ul u i - î l t1·age, spre i nterior, obl igîndu-1
să se angajeze în şanţu r i l e s p i rale ; avantaj u l practic rezidă în
pos i b i l i tatea de a încărca doza în p l i nă l u m i nă, excluzînd nece­
sitatea unei încăperi obscure ; prel ucrarea fi l m u l u i se face la fel
ca mai î nai nte.
Î n locul termenu l u i de doză se foloseşte foarte adesea ter­
menul d e tanc de dev e lopa re : diferenţa practi că între aceşti ter­
"-

meni constă în aceea că dozel e servesc pentru p relucrarea cîte

u n ui si. ngu r fi l m în t i m p cc într-un tanc de developare (v .. c�_11J
se pot prel ucra s i mu ltan u n număr mare de fil me ; d i n punct .
de vedere constructiv, între ele nu există nici o asemănare.

D U BLA D EVELOPARE

Procedeu fol osit în cazul î n care negativul d e pe care se

doreşte a se obţine copia pozitivă are u n contrast exagerat,
ad i că un i nterval foarte mare între l u m i n i l e cele mai i ntense Doză d e developare cu
şi u mbrele cele mai profunde, care n u poate fi redat satisfăcă­ şanţuri s p i rale.
tor nici chiar pe o hîrtie de gradaţie foarte moale.
Negativul va fi mărit făcînd u-se o expu nere abundentă, cores punzătoare pentru l u m i n i ,
c h i a r cu o uşoară supraexpunere, aj u ngînd u-se l a nişte u mbre negre, fără detal i i .

122
 După developare şi fixare, copia va fi prel u crată în baia u rmătoare :

fericianură de potasiu 30 g
bromură de potasiu 20 u
apă 1 OOO cm'

Î n această baie l u m i n i l e d is par, în t i m p ce detal i i le d i n u m bră încep s ă se degajeze

d i n obscuritate ; cînd u m brele sînt apreciate ca satisfăcătoare, se întrerupe operaţia de
a l b i re, iar copia este redevelopată într-o baie foarte d i l uată, pînă la apari ţia' compl etă a
l u m i n i l o r ; apoi se fixează şi se spală defi nitiv.

D U FAYCO LOR

Procedeu de fotografiere în culori bazat pe sinteza aditivă (v. cuv.) a cul o1·i lor ; este
format d i ntr-o reţea tricromă com pusă d i n l i n i i foarte fine şi dese ale celor trei cul ori
primare : cyan (v. cuv.), verde şi magenta (v. cuv.).

D U LAP DE U SCARE

Du lap amenajat special pentru a asigura trecerea u n u i c u rent de aer cald, care să
cont1·i b u i e l a uscarea rapi dă a peliculelor şi plăci l o r fotografice, d u pă p rel ucrarea c h i m i că
a acestora.
Î ntr-un asemenea d u lap, aeru l pătrunde p r i ntr-un filtru de u l e i , care împiedică
antrenarea p 1·afu l u i şi deci depu nerea acestu i a pe materialele fotog 1·afice ude, s u puse p roce­
s u l u i de uscare rapidă.

D UTO
V. e c r a n d i f u z a n t, v. f/ou artistic

DYL U X

Sistem sens i b i l l a l u m i nă care n u p reti nde nici u n tratament pentru obţi ne1·ea u nei
cop i i pozitive, dylux-u l conţi n e compuşi organ i c i a căror foi- m u l ă c h i m i că se schi m bă prin
expunerea lor l a u n fasci c u l de raze u l t ravi o l ete, dind naştei-e unor colo1·anţi de tentă
foarte satu rată ; expuşi acţi u n i i l u m i n i i vizi b i l e normale, compuşii care formează colorantul
s e descom p u n în mod gradat ; această reacţi e asi g u 1·ă d e fapt u n s i stem automat d e fixare.
Pentru obţi nerea unei copi i este deci s ufici ent s ă s e i l u m i neze dylux-u l p r i n i ntermed i u l
u n u i negativ, l a o s u rsă d e raze u ltraviolete, d u pă care asu p ra l u i t rebuie să acţioneze
l u mi na al bă, care blochează orice formare u lteri oară de colorant.
Material u l fi i n d relativ lent, n u este util izab i l decît pentru copi ere, nu şi pentru
fotografierea propri u-zisă ; el necesită o expu nere de 1 5 - 3 0 secunde s u b u n tub fluo-

123
rescent cu o p uternică emisie ultravioletă. Expunerea pentru dezactivare la l u mi nă albă
(fixare) este d e ci rca 1 m i nut, dacă s u rsa d e l u mi nă este foarte i ntensă, dar poate aj u nge
şi l a 30 m i n în cond i ţ i i l e d e l u m i nă d i ntr-o încăpere obişnuită ; faptul perm ite o man i p u l are
comodă, de ordi n u l zec i l o r de secunde, într-o încăpere slab l u m i nată, înai ntea expunerii
l a razele ultraviol ete ; strat u l d e colorant care se formează este practic fără gran u l aţie,
avînd o gradaţie bună şi o ridicată putere de separaţie.
Dyl u x-u l este destinat în p r i m u l rînd pentru folosi rea în artel e g rafice, dar poate fi
util izat foarte bine şi în n u meroase alte domenii.
Î n forma sa actuală, care este deocamdată experi mentală, d y l ux-ul se prezintă ca o
hîrtie fotografică obişnuită d i n pu nct de vedere al aspect u l u i exterior, dînd i magi n i
negre-albăstrui ; se fac cercetări pentru obţi nerea d e i magi n i de d i ferite tente, pe s uport
t ransparent, pentru realizarea d e diapozitive.

�c1�
� )
\
.� ,J I
,,I
I
I'Jo�' I J l
I ' I ·� )
i
' \ 1
.

I I ,. J )
 r? . .

„
M A lRT E ,'f ·. �

.,

. . .
.

„ „ „ „· ......

E
E C H I VALENŢA (gradelor de sensibilitate)
D I N A S A G O S T H SCHEINER
(german) (american) (sovietic) (englez) (francez)

8°11 0 4 4 1 25 18
-9°/1 0 5 6 1 75 19
1 0°(1 o 6 8 200 20
. '1 1°11tî 8 10 250 21
1 2°/1 o 10 13 325 22
1 3°/1 o 12 16 400 23
1 4° /1 o 16 20 500 24
1 5°11 0 20 25 625 25
· -:1 6°/1 0 25 32 750 26
1 7°/1 o 32 40 1 OOO 27
1 8°l1 o 40 52 1 200 28
1 9°/1 o 50 65 1 600 29
20°/1 o 64 80 2000 30
21 o /1 o 80 1 00 2400 31
22°/1 o 1 00 1 30 3200 32
23°/1 o 1 25 1 65 4000 33
24°/1 0 1 60 205 5000 34
25° /1 o 200 250 6250 35
26°/1 o 280 300 7500 36
27°/1 o 400 370 9000 37

125
ECRAN DE POLARI ZARE

V. p o I o r i z a r e.

ECRAN D I F U ZANT

Accesori u care permite obţi nerea, la mări re, a u n e i i magi n i semi d i ruze, ele o deosebită
valoare artisti cii. O astfel ele i magi n e n u trebui e confundată c u o i magi ne neclară ; aceasta
d i n u rmă, provenită d i n cauza unei i ncorecte determi nări a clar·ităţi i , sau d i n cauza mi şci:ir· i i
aparat u l u i fotog r·afic în t i m p u l expuneri i , este departe d e a putea fi n u m itd o fotog rafie
« arti stică ». I magi nea pe car·e am n u m it-o « sem i d i ruză » este formată în reali tate d i n două
i magi ni care se s up rapun, una avînd contururile absol ut clare, iar cea de a doua fi i nd
flou (v. cuv.).
Punctul de plecare pentru obţi nerea unei i magi ni semid ifuze îl constitu i e o i magi n e
perfect clară : o porţi une a ecra n u l u i d i fuzant lasă să treacă o mare parte d i n raze, dînd
naştere pe hîrtie u nei i magini clare, în t i m p ce o m ică parte a acestui ecran (constituită
d i ntr-o tramă sau cli n l i n i i extrem de fine gravate pe sticlă) face să devieze razele şi produce
o i magi ne f/ou, care se s u prapune peste precedenta ; ca rez u ltat, se obţi ne o i magi ne de o
excepţională plasticitate.
Ecranu l d ifuzant tip « dutto » este constituit cl i n sticlă ele calitate superioară, perfect
l ustru ită şi p re l ucrată, pe a cărei s u prafaţă se găsesc, de la centr-u spre marg i n i , o serie
d e cercuri concentrice în relief extrem d e fin : acestea au rol u l d e a d ifuza razeîe de
l u mi nă, în timp ce celelalte părţi l e lasă să treacă nealterate ; i ntensi tatea efect u l u i de
difuzie variază în funcţie de n u mărul mai mare sau mai mic al cer·cu r i l o r concenHice, de
grosi mea acestora, mergînd d e la o foarte uşoară alterare a clarităţ i i pînă la u n {/ou
foarte p ronunţat. S e foloseşte d e preferi nţă î n momentul
efectuări i m ă r i r i i , dar poate fi folosit chiar şi în momentul
fotografi e ri i : în acest u l t i m caz, este necesară o foarte uşoară
c r-eştere a t i m p u l u i d e expu nere.
Există ecrane difuzante care, spre deosebi re d e mod u l în
care acţionează u n ecran t i p « dutto », permit obţ i n e rea efec­
t u l u i difuzant cu aj utorul unei trame regulate, asemănătoare
ţesăt u r i i u n u i voal de mătase.
Î n fu ncţ i e de t i p u l de ecran fol osit, efect u l este fix sau
variabi l .
Ecran cu efect d ifuzant fi x , d e formă c i rculară s a u pă­
Ecran d i fuzant trată, sertizat într-o montură prevăzută cu resort, poate fi
t i p « d utto » . folosit fie la fotografiere, fle la mări re : este de p refe rat să
fle folosit la mări re, căci de pe un negativ absolut clar se
pot oricînd obţ i ne orice fel d e copi i , clare sau « artistice » : ecra n u l propri u-zis este for­
mat d i ntr-o tramă al bă, cu o ţesătură foarte fi nă şi regulată, în funcţie de densitatea
căreia se obţine un flou mai mult sau mai puţin accentuat.

126
 Ecran cu efect difuzant variabil, de formă patrată, se com pune în realitate d i n două
ecrane parţiale, fiecare d i ntre ele fi i nd constituit d i ntr-o tramă separată, asemănătoare
celei ami ntite mai înai nte ; aceste două ecrane, extrem de fi ne, se folosesc prin s u p ra­
p u n e re, dar pot fi folosite şi separat, fiecare în parte ; atunci cînd cele două trame se
s u prapun perfect efectu l d i fuza n t obţinut este m i ni m ; în măsura în care se procedează
la decalarea progresi v:! a celor două t rame, erectul d i ruzant creşte în mod coresp unzător.
Ecran ul difuzant variabil de t i p « gofrat », aparţine, de asemenea, t i p u l u i precedent,
dînd un efect variabi l obţ i n ut p r i n s u p rapunerea a două foi ţe fi ne din material transparent
gofrat ; striaţ i u n i l e respective pot fi făcute să coincid;i complet sau parţial.
M o ment u l ales pentru folosi rea ecran u l u i d i ruzant depi nde, desigur, de aprecierea
operatoru l u i . Pentru formatele mari, (de la 1 3 x 1 8 cm în s us), negative a căror mărire
ulte ri oar:i este puţin p robabi li, folosi rea ecra n u l u i difuzant chiar în m o mentul fotografie r i i
este j ustificată. P e n t rn negativele d e format mai m i c , ( î n s pecial c e l e de 24 x 3 6 m m),
n u este recomandab i l să fie folosit ecranu l d i ruzant decît în momentul efectuării măriri i ;
raţionamentul este s i m p l u : p o rn i n d d e l a u n negativ perrect contu rat s e poate obţine
orice fel de i magine, de la foarte clară pînă la o d ifuzie mai mult sau mai puţin accentuată,
în funcţie de trama folosită, în t i m p ce de pe u n negati v (/ou n u se poate obţi ne decît
o i magi n e a cărei i ntens itate d i ruză creşte d i rect propo1-ţional cu d i mens i u n i l e fotografiei.
Ecranele d;(uzan 'c se apl ică pe obiectivul aparat u l u i de fotografiat (sau de mărit
după caz), d up<l stabi l i rea c l arit;:i ţ i i i magi ni i ; dacă se folosesc în momentul fotografieri i ,
este necesar s ] se mărească diar1·agma cu o j u mătate de d i vizi u ne ; î n cazul folos i r i i l o r
la mări re, probele de expu nere se v o r efectua cu ecra n u l a p l i cat p e obiectiv.
Folos i rea ecran u l u i cli ruzant pentru po1·tret contri b u i e la înd u l c i rea trăsătu r i lor, atenu­
area 1-i d u ri lor, i m agi nea căpătîncl u n p l us artistic. De ase menea, s u p r i mă de mu lte ori
necesitatea retuşări i sau cel p u ţ i n o d i m i n uează sensi bi l , făcînd ap roape i m percept i b i l e
defectel e negat i vu l u i .
U n e l e genuri de peisaj cîştig:î foarte m u l t p r i n « tratarea » lor cu u n ecran d ifuzant,
care poate accentua p lasticitatea efectului de ceoţcl sau de contrafumină.

ECRAN REFLECTANT
S u p rafa ţă p l ană destinată să înd repte l u m i n a asu p ra unei părţi a s u biect u l u i care
nu pri m eşte l u mi nă d i rectă. De p i l dă, o persoană rotograllată în contral u m i nă, aceasta
ven i n d d i n spatele e i , l u m i nîndu-i creştetu l capu l u i , ceafa şi u meri i ; astfe l , fotografiată,
această persoană nu va li decît o s i mplă s i l u etă, căci va fi i mpos i b i l să i se d isti ngă
detal i i l e fig u ri i , chiar dacă se efectuează o expu nere « pentru u m bre », căci în acest d i n
u r m ă caz, partea l u m i nată va fi s u p raexpusă în aşa măsură încît negativul a r deve n i
i n uti l izabi l.
Dacă, d i mpotrivă, s e va p lasa în faţa acestei persoane u n ecran reflectant, chiar i m p ro­
vizat ad-hoc di ntr-o coal ă albă de hîrtie, un p rosop a l b etc„ acesta va reflecta l u m i n ă
asupra figuri i , i a r detal i i l e v o r începe să fie vizi bile.
Ecranul reflectant înlocuieşte c u succes o a doua s u rsă d e l u m i n ă ; este s u fici ent s ă __

fi e plasat în partea opusă s u rsei pri ncipale de l u m i nă. Orice s u p rafaţă reflectantă poate

127
_ �
con�itui u n astfel de ecran ; poate fi folosJ t c iar u n ziar, o s�p��fi!!.LQ!n.e lustrul:!�. u �
.._ servet a l b întins p e o ram_ă de tablou etc. O ogl i ndă mare const1tu1e u n reflector �xceJent
'
însă este foarte difi c i l ă d e manipulat ; ca şi un carton ma �e. pe care s-a aplicat_ JJ!i:.!ie a J bă "
----- ·- .
- · „

_S�=.Ji mai bi ne - foiţă _de staniol.

Dacă suprafaţa reflectantă este mată, l u m i na răspînd ită de ea va fi moale şi difuză ;
dacă este stră l u citoare, l u mi na reflectată este mai d u ră, fără însă a deveni excesivă.
Î n p ractică, ori decîteori subiectul este l u m i nat i ntens di ntr-o si ngură d i recţi e, se
va recurge la folosi rea u n u i ecran reflectant.

ECZEMĂ
Unele su bstanţe c h i m i ce util izate în fotografie p rovoacă apariţia pe piele la anu mite
persoane, pe mîi ni în special , a unei eczeme greu de vindecat. Metolul şi dietilparafenilen­
diamina se nu mără pri ntre cele mai « active » în acest sens ; de aceea, mani pularea
soluţi i l o r în a căror compoziţie intră, t reb u i e făcută cu g rijă. Cea mai eficientă măsură
de p recauţie este ca persoanele cu pielea sensibilă să poarte mănuşi de cauciuc. Î n orice
caz, este obl igatoriu ca, persoanele care d i ntr-un motiv sau altu l , au venit în contact
cu astfel de soluţii să se spele i ntensiv, i mediat, cu apă caldă şi săpun, d u pă care să
apl i ce un u nguent neutru (de pil dă, glicerină sau vaselină boricată).

E FECT U L ALBERT

Dacă, d u pă o expu nere foarte l u ngă în momentul fotografieri i , un st rat fotosensi b i l

este i ntrodus într-o s o l u ţ i e d i l uată d e acid cromic, a p o i s pălată s u mar şi expusă un iform
la l u mi nă, aceasta va da d u pă developare o imagine pozitivă directă a s u b i ectu l u i fotografiat
cu prima expunere. Expe rienţa a fost făcută în anul 1 899 de către E. Albert. Acest efect
se datoreşte faptu l u i că, în cazul unei s u p raexpu n e r i , i magi nea latentă este repartizată între
s u prafaţa şi i nteriorul granule/or de argint: d u pă dizolvarea argintului superficial, germenii
din profu nzime determină concentrarea în i nteriorul g ran u l elor a întreg i i cantităţi de
argi nt e l iberate prin cea d e a doua expunere la l u m i nă, în timp ce as upra gran ulelor
n e i m presionate l a p r i ma expu nere i magi nea se formează în mod normal , l a s u p rafaţă.

EFECT U L B ECQ U EREL

Imaginea latentă este întărită p r i n s u p u nerea e m u lsiei i nfl uenţei d i recte a u n e i l u m i n i
d e cu loare roşi e-rubi n i e care alt m i nteri este absol ut i nactinică faţă de e m u l s i a vi rgi nă ;
experienţa a fost făcută în a n u l 1 841 de către E. Becquerel (v. cuv.).

EFECT U L CLAY D E N
O expunere foarte scu rtă, de o rd i n u l 1 /50 OOO s„ l a o l u mi nă foarte i ntensă, desen­
sibilizează părţi le i m p resionJte, astfel că dacă facem o a doua expunere pe aceeaşi e m u l s i e,

128
 prima i magi n e va apărea în pozitiv pe a doua i magi ne care va apărea în negativ ; efectul
a fost constatat de A. W. Clayden în an u l 1 899, efectuînd fotografierea nocturnă a fulge­
relor. Acest efect este datorat formări i în i nterioru l gran u l elor d e arg i nt, în ti mpul primei
expuneri, a unor germeni de developare asu p ra cărora se înd reaptă arg i nt u l e l i berat î n
t i m p u l celei de a doua expuneri.

E FECT DE L U M I NĂ

Pri n opoziţie faţă de lumina de ambianţă (l u m i nă difuză care scaldă în întreg i me s u bi ectu I) ,
lumina de efect este d i rijată în mod d e l i berat spre un pu nct a n u m i t sau o zonă precis d e l i ­
mitată (părul persoanei căreia i se face portretu l , d e pi ldă). U n asemenea efect se obţine
de o b i cei cu ::ij utorul unui mic reflector (spot v. cuv.) prevăzut cu o lentilă Fresnel (v. cuv.),
echi pat cu o lampă electrică prevăzută cu o ogl i ngă sferică arg i ntată, care lansează un fasci­
cul de l u m i n ă de d iametru n u prea mare (ci rca 10 cm).

EFECT DE VECI N ĂTATE

Fenomen care contribuie puternic la accentuarea separaţiei contururilor unei i magi n i ;

cunoscut şi s u b n u mele de efect Eberhard, el se manifestă - n u mai în anum ite con d i ţ i i -
în t i m p u l devel opări i . lată în ce cons tă : de fiecare dată cînd există o l i nie de demarcaţie
netă între două zone de densitate accentuat diferită, aşa c u m este cazul cînd o u rmă
neagră, l ată, se despri nde pe un ron d cenuşi u sau - pentru a l ua un exe m p l u mai concret -
a t u nci cînd con t u r u l u nei rlguri se d etaşează pe un fon d m u l t mai deschi s sau m u l t mai
întu necat, developarea se erectuează mai rap i d în zona mai deschisă decît în cea mai
închisă. Or, se prod uce un sc h i m b la n ivel u l l i n i e i d e separaţie : revelatorul epuizat emigrează
d i n zona întunecată spre zona l u m i n oasă, în t i m p ce revelatorul proaspăt face d r u m u l
i nvers.
Se constată astfe l , l a margi nea acestei l i ni i , o i n h i bare a developări i î n zona l u m i noasă,
d i n cauza acţi u n i i produselor de oxi dare conţi n ute în revelatorul epuizat şi - totodată -
o accel erare a developăr i i în zona întu necoasă, datorată prezenţei revelatoru l u i proaspăt.
Această d u b lă acţiune se trad uce pri n apariţia, la l i mita zonei l u mi noase, a u n e i l iziere
încă şi mai deschisă ca tentă, şi, paralel cu aceasta, o lizieră încă ş i mai închisă la culoare,
l a l i m ita zonei întu necoase.
Prin acest fapt, contururile imaginii apar ca şi cum ar fi subliniate şi cîştigă în precizie,
ceea ce l e perm ite să s u porte fără greutate cele mai puternice mări r i . Din punct d e vedere
estetic, acest e fect contribuie la creşterea plasti cităţii i magi n i i , permite «desprinderea»
u n u i s u bi ect faţă de fu ndal.
Deşi acest renomen foar·te particular a fost studiat încă d i n anul 1 91 2 de către Eberhard,
abia în u l ti mi i a n i s-a aj uns a se trage avantaje d i n ceea ce era socotit pînă atu nci d rept
un fap t regretabi l . Î n prezent se ştie că una d i ntre s ubstanţele care favorizează apariţia
acestui efect este iodura de potasiu, care treb u i e adăugată î n cantităţi extrem de mici
- cîteva zecimi de miimi de gram, la un litru de soluţie - revelatoru l u i cu care se l ucrează

9 - c. 2271 F0tog r'1Î1cJ de l a A l a Z 129

 Se recomandă ca revelatorul să nu fie agitat prea m u l t în t i m p u l developări i , pentr u
a permite produselor de uzură să activeze în l u ng u l l i ni i l o r de separaţ i e ; l i mitarea agitării
revelatoru l u i l a strictul absol ut necesar evită - în acest caz - i regularităţi l e d e developare,
înlesnind totodată obţinerea celor mai bune rezultate.
O metodă bună constă în a agita fi l mu l î n revelator n u mai de trei ori :
- întîia dată, în t i m p u l primelor 30 s ale developă r i i cîn d fi l m u l va fi agitat înconti n u u
pentru a permite emulsiei să se i m p regneze cu l i c h i d î n m o d uniform ;
- a doua oară, t i m p de 1 0 - 1 5 s î n acel moment al developări i care cores punde unei
tre i m i d i n d u rata totală ;
- a treia oară, tot pentru 1 0-1 5 s în momentul developării care corespunde t recerii
a două trei m i d i n d u rata totală.
Acest mod d e a proceda este valabi l n u mai pentru emuls i i l e care necesită o du rată
de developare care nu depăşeşte 1 5 m i n ; dacă t i m p u l de developare este mai l u ng, se
va agita la fiecare 4 m i n .

EFECT U L EBERHARD
V. e f e c t d e v e c i n ă t a t e.

EFECT FOTO E LECTRIC

Efect provocat d e o radiaţie electromagnetică c u frecvenţă suficient de mare, care,
căzînd pe o s u prafaţă (îndeosebi metal sau semiconductor) p rovoacă o emisi une de el ectroni
a căror vi teză maxi mă este p roporţională cu frecvenţa radiaţi ei ; el ectro n i i emişi se nu mesc
fotoelectroni ; p r i ncipala apl i caţi e a efect u l u i fotoel ect ric este celula fotoelectrică (v. expo­
nometru).

E FECT FOTO G RAFIC

Rezu ltat al desprinderii unor fotoelectroni d i n ato m i i substanţe l o r c h i m i ce folosite î n
p rocesele fotografice ; dacă electronul părăseşte corpul ato m u l u i , v o m avea de-a face cu u n
efect fotografic exteri o r ; dacă electronu/ rămîne î n corpul ato m u l u i , v a avea l oc u n efect
fotografic i nterior.

EFECT U L H ERSC H EL
Fenomen î n vitutea căruia, dacă e m u l s i i l e i nsensi b i l e la c u l oarea roşi e sînt supuse,
după expunere dar înainte de developare, i nfl uenţei u n e i l u m i n i roş i i , teoretic inactinică
i magi nea latentă este p rogresiv s l ăbită, mergînd pînă l a dispariţia completă a acesteia.
Experienţa făcută în anul 1 839 d e ). Hersche/, a constatat că efectul este cu atît mai
remarcabi l cu cît razele respective au o intensitate mai scăzută, dar acţionează t i m p mai
îndelu ngat I magi nea astre i , «ştearsă», stratul sens i b i l poate fi folosit d i n nou, ca şi cum

130
 n-ar fi suferit nici odată o i mp resi u n e l u mi noasă. Efectul Hers c h e l se constată a fi întot­
deauna mai i ntens asu p ra e m u lsi i lo r c u bromură de argint, decît as u p ra celor cu iodobro­
mură ; el nu a putut fi constatat la e m u l s i i l e negative rapide, c romatizate.
U neori efectel e acestui fenomen se fol osesc în practica de laborator, în scopul obţi­
nerii copi i l o r mai p uţ i n cont raste de pe u n negat i v contrast, pentru care - din motive
fortu ite - n u poate fi fo losită copierea pe hîrtie cu gradaţia moale, cum s-ar cuveni

E FECT U L KRO N
Imaginea latentă p rodusă de o l u m i n ă foarte puternică se developează mai lent decît
o i magi n e latentă p rodusă de o i l u m i nare mai puţin i n tensă, mai puţi n violentă. Acest
efect, constatat în a n u l 1 91 4 de către E. Kron, este datorat faptu l u i că i magi nea l atentă
produsă de o acţi u ne violentă este de p rofunzime ş i ca u rmare n u poate fi ati nsă de
revelator decît d u pă dizolvarea bromurii de argint superficia l e ; acest efect se poate constata
în special la devel oparea negativelor obţ i n ute p r i n folosi rea l ă m p i l o r fu lger.

EFECT U L PERSO N
V. P e r s o n .

EFECT U L R U SS E L

N u me roase s u bstanţe organice şi u n e l e metale s e oxidează lent î n contact cu u me­

zeala d i n aer, dind naştere la urme de peroxid de hidrogen, l a ozon sau d i verşi alţi peroxizi
care pot acţi ona la d i stanţă asu pra e m u l s i i lor fotografice, provocînd voalarea acestora.
Acest fenomen a fost constatat în a n u l 1 898 de W.J. Russel şi studiat u lterior de Luppo­
Cramer, S.E. Sheppard, E.P. Wightman, W. Clarck ş .a.
Contactul unei e m u l s i i fotosensi b i l e cu apa oxi enată sau c u va ori e m i ş i de aceasta,
p ovoacă enomene a căror succesi une este com parab i l ă d i n toate p u n ctele de vedere
-
--e rectel o r p rovocate de l u m i n ă (imagine latentă).
Acelaşi rezultat îl provoacă şi esenţa de terebentină, eterul, lignitul, lemnul de răşinoase,
zincul, aluminiul, magneziul etc.

EFECT U L SABATTI E R
O i magi ne poate fi i nve rsată d i n negativ în pozitiv atunci cînd stratul fotosens i b i l este
expus u n i form la l u m ină, fie pri ntr-o man i p u l are g reşită a întreru pător u l u i e l ectric d i n
laborator, fie d i n cauza folos i r i i , datorită i g noranţei, a unei l u m i n i d e laborator act i n ice,
d u pă ce procesu l developării a fost început. Experienţa a fost făcută de Sabattier î n anul
1 850 ; acest efect este însoţit de formarea u nor linii despărţitoare, albe sau negre, dato­
rate naşterii unei zone de iradiaţie (G. W. W. Stevens şi R.G. V. Norrish - 1 938). Apl icaţ i i l e
practice în fotografie ale acestu i efect sînt arătate la pseudo-solarizare (v. cuv.).
�*- 347

131
E F ECT U L STERRY

j. Sterry a constatat, în anul 1 904, că i nt roducerea unei hîrt i i fotosensi b i l e c u bromură

sau clorobromură de argint, într-o soluţie de bicromat de potasiu, între expunerea ei la l u m i n ă
şi baia de developare, permite să s e atenueze s i mţitor contrastu l i magi n i i .
Atunci cînd e lementele care constit u i e negat i v u l pret i nd, fleca1·e î n parte, expu neri
foarte diferite dar care toate s e acomodează cu copi erea pe o s u p rafaţă de gradaţie moale,
folosi rea efectului St erry este cit s e poate de i nd icată ; atu nci cînd componentele negati­
v u l u i p retind o e m u l s i e vigu roasă, exti nde rea gradaţiei hîrtiei se dovedeşte însă absol ut
insuficientă.
Tratament u l acţionează asupra hîrti e i în aşa fel încît se ati nge un grad m u l t mai moale
decît acela al s u p rafeţel o r considerate în mod normal d rept «extrarnoi » ; punerea în apli­
care a efect u l u i Sterry oferă u n i nteres evident pentru copierea i magi ni lor a căror scară
a valori l o r se întinde n u mai între alb şi cen uşiu.
Apl icarea sa este s i m p l ă : copia pri meşte o expunere normală sau c u n u mai puţin
s uperioară celei normal e ; înainte de a fi introd usă în revelator ea s uportă u n tratament
de 2 m i n într-o soluţie de bicromat de potasiu 1 % ; ştearsă de 01·ice picătură d i n această
baie între două coli de hîrtie s ugativă, copia este developată apoi într-un revelator care
l ucrează. moale.
Pentru real izarea u n u i efect high-key (v. cuv.) copia va fi s u p raexpusă de 2 - 3 ori
d u rata normală, trecută prin baia de bicromat ş i devel opată pînă l a obţi nerea tonal ităţ i i
dorite într-un revelator d i l uat de 2 - 3 o r i . Semito n u r i l e se desenează fru mos ; negru r i l e
ră.mîn cen u ş i i . Desi g u r, pentru obţinerea u nor rez u ltate satisfăcătoare, e s t e nevoie d e
m a i m u l t e încercări, care să conducă în c e l e d i n u r mă la însuşi rea procede u l u i respectiv.
Anu mite sorturi de hîrtie, tratate în fel u l acesta, n u dau tonuri c u rate, acestea căpă­
tînd reflexe b r u n e ; pentru evitarea lor, s o l uţia de bicromat de potasiu trebuie înlocu ită
cu o soluţie de toriu 1 0%, în care se pot încorpora şi cîteva picături de acid azotic, pentru
a o clarifica în caz că a devenit t u l b u re.

EFECT U L VI LLARD
Î n anum ite con d i ţ i i favorabi le, imaginea latentă creată de razele X poate să fl e d i strusă
de către l u mi na obişnuită, de unde pos i b i l i tatea de a obţi ne d i rect u n pozitiv încărcînd
aparatul fotografic c u o pel ic u l ă voalată în prealab i l , în moci u niform, cu raze X. Experi­
enţa a fost făcută în anul 1 907 de P. Vi/lard. Dacă însă expunerea la l u m i nă precede expunerea
la razele X, efectele celor două expuneri se însu mează.

EFLORESCE NŢĂ
Tendi nţă care se man ifestă la unele săruri c h i m i ce cristalizate, ca în contact c u aerul
să-şi piardă apa de cristal izare ; eflorescenţa este u n fenomen i nvers decît delicvescenţa
v. cuv.). Carbonatul de sodiu, de p i l dă, este eflorescent ; ca măs u ră de prevedere, trebuie

1 32
conservat ferit de contactul cu aeru l , în flacoane bine ast u pate ; prin pierderea apei de
cristal izare, carbonatul de sodiu trece în forma anh i d ră, fără să-şi piardă cal ităţi l e chi mice.
La folos i re trebuie însă să se ţ i n ă seama că : 1 g carbonatnde sodiu anhidru = 2,7 g carbonat
de sodiu cristalizat.

E LECTRICITATE
Î n fotogr·af1e se folosesc n u m e roase aparate şi acceso r i i electrice ; este deci utilă
cunoaşterea citorva noţi uni p ractice l egate de electricitate.
1 . O reţea electrică are un voltaj p rop r i u , care poate f1 d e : 1 1 O V, 1 27 V, 1 SO V, 200 V,
220 V, 360 V,. etc. (V =volt). Există şi alte variante de voltaj, dar cele de mai sus sint cele
mai des întîl n ite. Voltaj u l reţelei este întotdeauna menţi onat pe o plăcuţă aplicată pe
contorul e lectric. Î nainte de a achiziţiona u n aparat electric este necesar să se cunoască
voltaj u l reţelei de c u rent la care u r mează să fie b ranşat. Nu este absolut i n d i s pensab i l ă
o concordanţă riguroasă între voltaj u l sectoru l u i ş i c e l a l aparatelor e lectrice folosite ; o
toleranţă de 5% în p l u s sau în m i n us este ad misi bilă, fără a reprezenta nici un peri col pentru
aparat u l respectiv. Astfe l , d e p i ldă, u n aparat sau u n bec electric, prevăzut pentru 1 1 0 V
poate funcţiona la o reţea de 1 05 V sau 1 1 5 - 1 20 V.
2. Altă caracteristică a curent u l u i electric este intensitatea a cărei unitate d e măsură
este amperul. Cu cit un curent transportă mai m u l ţi amperi, cu atît este mai i ntens. N u mă r u l
amperi lor este p roporţional cu cantitatea d e curent e l ectric consu mată. Locui nţele
particu lare dispun de obicei d e u n număr limitat de amperi i ndicat pe contor alăt u r i de
n u mărul care arată voltaj u l : 5, 1 O, 1 S sau 20 A.
3 . Aparat u l e lectric în stare de funcţionare consumă o anumită cantitate de curent,
expri mată în waţi ( =W), sau waţi-ore ( =W/h) - expresie p r i n care se înţelege cantitatea
de c u rent consu mată într-o oră. Pentru a cal cula consu m u l în waţi, este suficient să
înmulţi m voltaj u l cu i ntensitatea c u rentul u i expri mată în amperi. Vom avea, deci : volţi
x amperi = waţi (V X A =W). Această formulă este deosebit de u t i l ă în n u meroase cazu ri :
a) cunoaşterea cantităţii de curent de care poate dispune un contor electric ; p roblemă
care t rebuie rezolvată înai ntea folosi r i i unui aparat sau lampă electrică. Pentru aflarea
răs p u n s u l u i trebuie să se cons ulte cifrele înscrise pe contor ; se va citi în p r i m u l rînd
care este voltajul reţelei (de p i ldă, 220 V) iar în al doi lea rînd intensitatea max i mă a curen­
t u l u i (de p i ldă, 10 A) Pentr u a cunoaşte debitul d e curent e l ectr i c de care se poate
d ispune este s uficient să fie î n m ulţite cele două nu mere : 220 volţi x 1 0 ·amperi = 2 200
waţi; n u mărul 2 200 înseamnă că se pot conecta la reţea pe t i m p de o o ră, fără între r u pere,
atîtea aparate sau lămpi electrice cite sint necesare, pînă l a u n total general max i m de
2 200 W ;
b) cunoaşterea consumului aparatelor sau lămpilor folosite este foarte s i m p l ă : dacă
se p r i veşte o lampă de t i p «nitrafot», folosită pentru fotog rafi e rea la l u m i na artificială, s e
v a vedea marcat, d e obicei pe fasung, u rmătoarele : 500 W, 220 V, ceea ce înseam nă c ă
această l am pă consumă într-o oră, pe o reţea d e 220 V, u n cu rent d e 500 W. Dacă s e
folosesc s i m u ltan două asemenea l ă m p i , este evident că se va avea u n consum orar d e
1 OOO W.

1 33
 Reven i n d la contorul menţi onat mai înainte, care ad mite un consum maxim de 2 200 W,
se poate trage concl uzia că se pot folosi fără întrerupere cele două lămpi de 500 W t i m p
de peste d o u ă ore;
c) cum se poate cunoaşte intensitatea l a care fu ncţionează, de pi ldă, o lampă «nitrafot»
de 500 W, desti nată să fu ncţioneze la o reţea de 1 1 0 V ; care este i ntensitatea cu rentul u i
care trece p r i n fi lamentul său ? Soluţia, foarte si mplă, este dată de rormula : waţi consu­
maţi : voltaj u l reţelei = amperaj. Î n caz u l dat, 500 W :1 1 0 V = c i rca 5 A.

E LECTRO FOTO G RAFI E

Supri marea tuturor procedeelor fotochimice, a sărurilor de argint, precum şi a s u bstan­

ţelor obişnuite care îşi schi mbă însuş i r i l e s u b acţi unea l u mi n i i , sînt rezultatele obţi nute
pînă în p rezent de către fotografia electrică, creeată încă din anul 1 944, ale cărei prime
apl icaţi i p ractice au fost cunoscute s u b nu mele de xerografie.
Electrofotografia directă se bazează pe aceleaşi baze teoretice n u mai că i magi nea nu
mai este t ransferată, ci se stabileşte d i rect pe copia pozitivă. Fotocond uctoru l , consti­
t u i t din oxid de zinc, este aplicat d i rect pe suport ; «coala» pri meşte o sarcină negativă
pe partea «em u l s ionată» şi una pozitivă pe verso, l a trecerea sa pri ntre două rînduri de
fire negative şi pozitive, care constituie electroz i i .
Pentru a face să apară i magi nea, se procedează m a i întîi la colorarea acesteia şi la
fi xarea ei pe hîrtie cu aj utoru l unei pudre negre uscate cu încărcătură pozitivă sau al unei
p u d re aflate în suspensie într-o hidrocarbură foarte volati lă.
Procedeul, folosit în mod curent pentru copierea documentelor, nu poate fi încă
folosit pentru efectuarea de fotografi i cu rente, din cauza sensi b i l ităţ i i sale scăzute.

E LECTRO N I C (fulger)
Descărcare electrică în atmosfera gazoasă a unei l ă m p i de t i p special ; are o foarte
mare i ntensitate şi o d u rată extrem de scurtă ; permite să se opereze fără a mai fi nevoie
de o altă s u rsă de l u m i n ă ; scena fotografiată, oricît de rapidă ar fi desrăşurarea e i , va i eş i
nemişcată. Este sursa de I u rn i n ă ideală pentru i nstantaneele l a lumina artificială ; mai
prezintă avantaj u l că este ech i l i brat pentru o temperatură de culoare de ci rca 6 000° K ,
ceea c e permite folosi rea l u i pentru în registrarea în i nterior, de i magi n i p e fi l m color
tip l u m i nă de z i (v. lampă-fulger).

ELICOI DALA (montură)

Pentru a permite reglarea (punerea la punct) a clarităţii i magi n i i , n u meroase aparate

fotografice de format mic şi mij lociu prec u m Laica, Zorki, Canon, Exacta etc. au obiectivul
montat într-un manşon prevăzut cu o rampă cu g h i vent el i coidal, care permite - pri n
înşurubare - apropierea şi depărtarea obiectivu l u i de emulsia sens i b i lă.

134
E L I M I NAREA H I PO S U LFIT U L U I
Î n scopul acce lerări i s pălării copii l o r p rezitive, adică în vederea e l i m i nări i cit mai
rapide a hiposulfitului de sodiu, cea mai o b i ş n u ită metodă este aceea a folos i r i i după
fixare a u nei sol uţii de 1 0% carbonat de sodiu, u rmată de o spălare în apă cu rgătoare
t i m p de 3 m i n totuş i , acest procede u nu asigură e l i m i narea totală a săru r i l o r deven ite
i ndezi rabi le.
E l i m i narea depl i n ă a h i posu l fit u l u i d i ntr-un s u port de hîrtie n u poate fi realizată
fără a se recurge la procedee speciale. C hiar şi d u pă o spălare m i n u ţi oasă, u rme c h i m ice
vor p resista să rămînă în s u port ; ele vor face vizi b i l e efectel e lor de degradare de
îndată ce condiţ i i l e de păstrare a i magi n i i vor deveni nefavorabi l e .
De aceea, pentru copi i l e deosebit de preţi oase, se reco mandă folosi rea u nei sol uţi i
speciale, cu u r m ătoarea com pozi ţie :

apă oxigenată. s o l u ţ i e 3 % 1 25 c m '

a moni a c soluţie 3 % 1 00 c m '
apă 1 OOO c m '

Soluţia este i nstab i l ă ş i treb u i e d e c i preparată i med iat înai nte de întrebui nţare ;
este chiar contrai ndi cat a se încerca să fie conse rvată, deoarece amestecul degajează gaze
s uscepti b i l e să p rovoace explozia flaconu l u i respectiv.
Cop i i l e pe s u port subţ i re vor fi s pălate cu grijă t i m p de j u mătate de oră, iar cele pe
s u port carton, o oră ; apoi se va aplica un tratament de 5 m i n în soluţia susmenţionată,
după care vo r fi d i n nou spălate t i m p de 1 0 m i n .
Î ntr- u n l itru d e soluţie pot fi tratate 1 2 copi i format 1 8 x 24 c m . sau o s u prafaţă echi­
valentă. Dacă în loc de 1 25 c m 3 sol uţia se prepară c u 300 cm3 apă oxigenată, într- u n l itru
pot fi prelucrate 20 de cop i i 1 8 x 24 cm, iar prima spălare poate fi scu rtată l a j u mătate.
E l i m i narea oricăror u rm e de h i pos u l fit poate fi verificată astfe l : se s c u rg de pe
copia scoasă d i n apă cîţiva centi m etri cubi într-o eprubetă, peste care se adaugă o picătu ră
d i n soluţia u rmătoare :

carbonat de sodiu 1 g
permanganat d e potasiu 1 g
apă distilată 1 OOO c m '

L i c h i d u l din epru betă va căpăta o tentă roz ; dacă n u se produce n i ci o decolorare

mai devreme de 2 m i n spălarea este depl i n reuşită ; în caz că mai persistă u r m e de h i posu l ­
fit. c h i ar de o rd i n u l 0,01 %, decolorarea se p roduce în 2 - 3 s .
Dacă se constată, d u pă fo l osi rea băi i de e l i m i nare, o foarte uşoară îngălben i re a
a l b u r i l o r i magi n i i , aceasta poate fi e l i mi nată p r i n ţ i n e rea cop i e i , t i m p de 2 m i n într-o
soluţie de 1 % acid acetic sau 2% sulfit de sodiu, u r mată de o spălare de 5 m i n.

E M U LS I E
Preparat c h i m i c care, ap l i cat pe u n s u port, consti t u i e stratul fotosens i b i l a l fi l melor,
plăc i l o r şi hîrti i l o r fotografi ce. Emulsiile moderne au l a bază sărurile de argint (în special

135
bromura, iodura şi clorura de argint) înglobate într--un strat de gelat i n ă . Termenul de e m u l s i e
se foloseşte pentru a desena î n general i n d i rerent care su prafaţă fotosensi bilă, i nclusiv
în l ucrarea d e faţă.
Acest amestec sens i b i l la l u m i nă, compus d i n săruri de argint în stare de cristale
m i croscopice î n suspensie se apl ici! în strat foarte s u b ţ i re pe o sup rafaţă tra1Y;parentă
(placă de sticlă, cel u loid etc.) emulsie negativă sau opacă (hîrtie, cart o n , mate1·ial
o=

plastic etc.) = emulsie pozitivă.

Compoziţia, aproxi mativă, a u n e i e m u l s i i fo tografice negative este :
apă 1 0%
gelatină 5 2%
t. l o r u r ă d e a rg i nt urme
bromură de a r g i n t 33�� - 3 4 ��
· iodură de a r g i n t 2�� -- 3 %
bromură de p o t a s i u 0.1 %
I
Pe u n deci metru patrat se găseşte apli cată. o cantitate de 0,30 - 0, 50 g emulsie.

E M U LS I E A UTO MATI ZATA

Numeroase aparate fotogrance moderne sînt înzest 1·ate cu dispozitive care asi g u 1·ă
î n mod automat variaţia deschiderii diafrag mei în fu ncţie de sensi b i l i tatea fi l m u l u i şi
t i m pu l de expunere, sau reglarea t i m p u l u i de expu nere în fu ncţie de ceilalţi doi factori.
Î n u lti m u l timp însă se pare că începe să se întrevadă o altă soluţie, mai s i m plă.
Ea constă în uti l izarea unei e m u l s i i fotosens i b i l e oarecum « automatizate », a cărei sensibi­
l i tate ar varia ea însăş i , î n fu ncţie de i ntensitatea l u m i noasă a subiectul u i . Î n această situaţie
nu mai este nevoie de n i c i o celulă-exponometru de contro l , n i c i de regl a rea diafragmei
(decît, cel m u lt, pentru modificarea profu nzi m i i de claritate).
Pri n c i p i u l constă în s u p rap u nerea pe un acelaşi su port a mai m ultor straturi de e m u lsie
de sens i b i l ităţi d i fe1·ite, cea de deasu pra fii nd d e o sens i b i l itate de mai m u lte s ute de
ASA. O asemenea e m u l s i e este de cîteva m i i d e ori mai lentă şi de cîteva zeci de ori
mai rap i dă, decît o e m u l s i e obişnuită.

E M U LS I I FOTO G RAFICE (caracteristici)

Vorbindu-se despre sensibilitatea generală a e m u l s i i lor fotografice, sînt folosite adesea
aprecieri cu caracter general : lente, medii, rapide etc. Î n fel u l acesta se poate obţ i n e o
i dee foarte relativă despre grad u l de sens i b i l itate al materia l u l u i respectiv. Se poate
însă i n d i ca cu precizie această sens i b i l itate, prin raportarea la u n u l d i n sistemele de largă
c i rc u l aţie i nternaţională folosite la ora actuală şi anume : grade D I N , ASA, G OST, Schei ner,
H & D etc. (v. echivalenţa gradelor de sensibilitate).
Sensibilitatea cromatică (v. c u v.) este p roprietatea pe care o au emu lsi i l e de a reda
mai mult sau mai puţin fidel d iferitele culori întîl n ite î n natură.
Latitudinea de expunere (v. cuv.) este proprietatea pe care o are o e m u l s i e d e a corecta
în anu mite l i m ite abater i l e de la expunerea normală, adi că supraexpunerile sau subexpunerile,

136
 Mate rial e l e Fotos e n s i b i l e s î n t a r t i c o l e p e r i sab i l e , ad i c a p r i n t 1-ecerca t i m p u l u i -
îşi pie1·d puţi n cite puţin caracte r i st i c i l e şi p r op r i e tăţ i le, a n u m e sensibilitatea generală ş i
cromatică. Acesta e s t e m o t i v u l p e n t r u care p e a m balaj u l l o r este totd ea u n a m a r cat a o
dată care i ndică fie momentul fabricării (în acest caz se menţioneaz� şi cit ti m p este garan­
tată buna conservare), fie - mai s i m plu - data l i m ită pînă l a care fabricantu l asi g u ră pe
consu mator că mate rial u l respectiv îşi păstrează cal ităţi l e specifice. Se va evita întotdeauna
folosireo emulsiilor fotografice e;.;pirate.

EPI DIASCO P
A parat Folos i t fie p e n t r u p r o i e c ţ i a p r i n t 1·ans parenţă a u n u i d i a p oz i t i v (diascop ­
v. cuv.), fie la proiecţia p r i n reflexie, cu aj u torul u nei oglinzi p lane de refl e x i e , a u n e i
rig u r i n e t r a n s p ar e n t e , l u m i nate (episcop).
Cal itatea u nei i magi n i p roi ectate cu
ajutorul d i ascop u l u i este supe1·ioară uneia
p r o i ectate cu aj utorul ogl i nzi lor.

ERORI DE EXP U N ERE

E m u l s i i l e m od e r n e au o latitudine de
expunere relativ mare, Dacă însă se
comit erori (a bat e r i ) de la ex p u ne r ea
corectă, atît de mari incit dev i n su pără­ E p i d ias c o p :
toare, (expunere excesi v de l u ngă sau 1 - p r o i e q i e epîscopică ; 2 - proiecţie diascopica.

extrem de scu rtă), i n covenientele ce

pot s u rveni se pot aten ua parţial fie folosind anu m ite for m u l e speciale d e revelator
(v. revelator), fie vari i n d d u rata d e developare. Î n cazul cop i i lor pozitive, erori le mari
de expunere sînt i remediabi le, scu rtarea t i m p u l u i de developare d u cînd l a obţinerea
u n o r tonuri verz u i , nesatu rate, m u rdare.

ESC U LI NA
Su bstanţă glicozidă extrasă d i n scoarţa arbore l u i oescu/us hipocastanum, folosită
pentru fabricarea fiÎtre/or UV (v. cuv.) u t i l izate în fotografie.

Formula chi mică:

S u bstanţă fol osită pentru developarea în culori a materialelor fotosens i bile ; are
acţi u n e foarte apropiată de cea a dietil-p-fenilendiominei (v. cuv.), dar p r i c i n u i eşte mai

137
p u ţ i ne neplăceri epidermei decît aceasta, fapt care face să fie preferată. Se p rezi ntă sub
formă de p u l bere albă sau roz ; pe măsu ră ce se învecheşte, p u l berea capătă o c u l oare
cenuşie, cu reflexe roşiatice.

EXPO N O M ETRU FOTO E LECTRIC

Este format d i n două el emente esenţial e : o celulă fotoelectrică, piesă de d u rată
n e l i mitată şi un micro-ampermetru, aparat de extremă fragi l i tate.
Celula fotoelectrică are proprietatea de a t ransforma energia l u m i noasă în energie
electri că, ceea ce înseamnă că orice rază de l u mi nă ar cădea pe această cel ulă, va da
naştere unui curent electric. fără aj utorul unei alte s u rse exterioare. Celula este formată
d i n două plăci de metal ; spre i nterior o placă foarte s ubţi re, servi nd de s uport repre­
zi ntă anodul. O altă placă de o s u bţ i r i m e extremă şi reprezentind catodul, este îndrep­
tat spre exterior. Aceste două plăci sînt separate una de alta pri ntr-o a treia, tot de
metal, denu mită strat semi-conductor: ansamb l u l acesta constit u i e o celulă fotoelectrică.
Microampermetrul este u n i nstrument e l ectric de măsură, de o sensi bi l itate foarte
mare ; el permite constatarea prezenţei celor mai s labe urme de c u rent produse de celulă.
Pentru a uşura măs u rători le, cadran u l , în loc să fie gradat în u nităţi e lectrice (micro­
am peri), poartă i n id i ci de t i m p de expu nere (sau orice altă i nd i caţie convenţională
care să permită operato r u l u i să efectueze o transpu nere sau u n calcul cu aj utorul căruia
să se poată dete r m i na t i m p u l de expu nere corect).
Organe accesori i : în practică, pentru a se mări cit mai m u l t precizia, exactitatea
i ndicaţ i i l or, organelor s us menţionate li se adaugă cîteva d ispozitive s u p l i mentare :
a) rezistenţa ; anumite cel u l e care au o mare sens i b i l itate fac să devieze prea brusc
acu l i nd i cator al m i c roam permetrul u i l a o l u m i n ă putern i că, fapt care jenează considerab i l
g radarea cad ra n u l u i i nd i cator. Pentru a compensa acest i nconvenient în c i rc u i t se i nter­
calează o rezistenţă fixă al cărui rol este de a d i mi n u a tem porar sens i bi l itatea c e l u l ei .
Astfe l , în p l i nă z i , exponometrul fu ncţionează permanent cu
această rezistenţă în c i rcuit. Dacă l u mi na devine mai slabă şi
acu l i n di cator n u se mai deplasează, pri n apăsarea unui buton
se decuplează această rezistenţă ş i i nd i catorul fu ncţionează
d i n nou;
b) parasolaru l ; este constituit fie d i ntr-un s i m p l u t u b c u l i ­
sant, fie d i n despărţituri paralele, fie d i n alveole hexagonale
ca un fagu re de miere; i n d iferent de model , scopul este acelaşi :
l i m itarea cîm p u l u i de măsură.
Modul de folosire a u n u i exponometru este s i m pl u : se în­
Componente l e u n u i d reaptă i nstrumentul spre s ubiect u l care urmează să fie foto­
exponometru foto- g rafiat şi se citeşte pe cadran, timpul de expunere şi diafragma
electric : care trebuie fol osite. Dacă tema comportă o vedere de ansam­
1 - lent i l ă ; 2 - paravan
b l u , un peisaj de p i l dă, este s uficient să se citească i ndicaţi ile
parasol�r ; 3 - c e l u l ă fo­
toelectr ică ; 4 - micro-
exponent u l u i din acelaşi loc î n care se află amplasat şi aparatul
ampermetru. de fotografiat. Dacă însă s ubiect u l p ri n c i pal are o tentă de

138
i ntensitate d i ferită faţă de cea a fon d u l u i , ope rator u l tre b u i e să se apropie de s u b i ect
în aşa fel i ncit celula să nu fie i nfl uenţată decît de s u bi ectul pri nci pal . Dacă se operează,
de aproape, pentru a face un portret, de exe m p l u , se va dete r m i na t i m p u l de expu­
nere măs u rînd cu exponometrul foarte aproape de faţa s u biectu l u i , chiar dacă d u pă
aceea se va fotog rafia de la o distanţă mai mare.

E X P U N E RE

Pe rioadă de ti m p în care o s u prafaţă fotosens i b i l ă este su pusă i n fluenţei unei

s u rse de l u m i n ă ; e c h i val ează c u expresia timp d e expunere (v. cuv.) sau t i m p d e poză.
F
FAH RE N H EIT (Gabriel Daniel)

Fizician german (1 686 - 1 736), care în an u l 1 71 4 a realizat pri m u l termometru cu

mercur, stab i l i nd ş i scara termometrică (v. cuv.) care îi poartă n u mele. Î n această scară,
punctu l de top i re al gheţ i i la p resi une normală cores p u nde temperaturii de 32°, iar
cel de fierbere a apei - tem peraturii de 21 2° ; gradele respective se notează cu s i m ­
b o l u l °F.
Folosită î n practica curentă din ce în ce mai rar, această notaţie se mai întîlneşte
încă în publ icaţi i l e cu profil fotografic d i n Anglia.

FARMER (H)

Chi mist englez care în a n u l 1 884 a folosit pentru prima oară o baie d e slăbire a
i magi n i i fotografice (sol uţie care-i poartă n u mele), d izolvînd în apă fericianură de potasiu
şi h iposulfit de sodiu (v. slăbirea negativului).

FIAP

Iniţial ele Federaţiei internaţionale de artă fotografică;

membrilor ei li se acordă următoarele titluri :

140
 A. FIAP = ti t l u l de Artist al Federaţiei
E. FIAP = titl u l d e Excelenţă a Federaţiei
Hon. E. FIAP = ti t l u l de Ono1-ific al Federaţiei

FI LM

Den u m i re dată oricărui material fotosens i b i l negat i v al cărui s u port este consti­
tuit d i ntr-un mate rial s u p l u , p re c u m celuloidul sau acetatul de celuloză; fi l mele se pre­
zi ntă fie tăiate l a d i ferite formate (în caz u l planfilmului, fil m pac k u l u i ) fie în metraj
- ,

(film de 35 mm), fie în bobine (rol/film).

FI LMPACK

Pachetaj special compus d i n d ouăsprezece negative tăiate la u n format standard

(6 X 9 cm sau 9 X 1 2 cm), care permite folosi rea n u mă r u l u i dorit de negative, fără să
fi e nevoie să se developeze apoi întreg pachet u l .
Fiecare d i ntre c e l e douăsprezece p e l i c u l e care fo rmează u n pachetaj, este ataşaă
cu ajutorul u nei benzi adezive ap l icată pe una d i n latu r i l e m i c i , la o bandă de hîrtie
opacă d e cu loare neagră, care se termină cu o l i m bă.
Totu l se află aşezat într-o cuti uţă d e carton sau metal s u bţire, care se i ntroduce
într-o casetă adaptor ; această casetă se poate apl i ca l a orice aparat prevăzut să l uci-eze
cu casete pentru plăci sau planfilm.
D u pă expunere, fiecare d i ntre negative se escamoteaz3, fi i n d t ransportat în spatele
celor pe care l e p recedase ; man i p u l area se
poate face în p l i nă l u m i nă.
Procedeu I este aproape abandonat în
p rezent.

F I LTRAREA SOLUŢI I LO R
D u pă prepararea u nei soluţii pentru uz
fotog rafi c (revelator, baie de fixare etc.),
este foarte pos i b i l ca în suspensia respec­
t i vă să se găsească ş i a n u m ite parti c u l e solide
d e d i mensi u n i varia b i l e, proven ite î n majoritatea caz u r i l o r din i m p u ri tăţi l e aflate în
c h i m i calele dizolvate ; deoarece ele reprez i ntă u n i m i nent peri col de deg radare meca­
n i că a e m u l s i i lor fotosensi b i l e t ratate în baia respectivă, este abso l ut necesar ca d u pă
p repararea sol uţiei să se p rocedeze la filtrarea e i , ad ică la trecerea l i ch i d u l u i print r- u n
strat granular sau p r i n t r-o suprafaţă poroasă, care s ă oprească part i c u l e l e solide.
Pentru necesi tăţ i l e fotografice c u rente este s u ficient dacă solu i i l e se fi ltrează rin
t u rn atea emuls1e1 1 ntr-o î l n i e în care se află u n m i c tam on d e vată hidro ilă, care va
lăsa să treacă l i c h i d u l , dar va reţi ne i m p u rităţ i l e i ndezi rab i l e. Î n cazuri mai pretenţioase
se va face apel l a hîrtia de filtru.

141
 FI LTRE UTI LIZATE Î N FOTOG RAFIA C O LO R

Există cinci sortu r i d e filtre pentru (otografia î n culori :

Fi ltre îm potriva razelor u ltraviolete, cunoscute sub numele de filtre UV, sînt foarte
uti le ori de cite ori în l u mina soarelui predomină radiaţiile ultraviolete, (invizi bile pentru

r
och i u l omenesc), a căror consecinţă este apariţia pe i magi ne a unei domi nante al bastre
nedorite, care - desigur - nu fusese remarcată în momentul rotograll erii ; este i ndicat
să se folosească un filtru UV iarna, la amiază, în special pe mal u l mări i sau sus în m u nti,
..-Ef\d orele fi rnndiţii!P ăfriiQsfeciCe cele mai favorabile pentru transmiterea de roze..
" ""''''"" "�""" " " " ' ·"'"" UV '''' fu".'' '"'.' ' " ". pootc" atenua rea excesu lîJî ·�:
· raze al bastre care se manifesta asupra peisajelor 1 ndepartate ; acest filtru nu necesita
. .
creşterea timpului de ex unere ; oate�nţi n ut pe obie�ti� pentru -��;�e-
·-
co or· efectuată între orele 1 o şi 1 6.
·
Filtre corectoare de l u mină ; deşi nu sînt absolut i ndis ele sînt totuşj..fQ.arte
ut1 e ; filtrele de mioare gălbuie au drept scop « încălzirea » tonalităţii general � a i-;,;;;' =·
ginii ; s e pot util iza atunci cînd l u m i na este rea ce » d e exem l u dimi neata, cînd
raze e soare u1 prezi n a o omi nantă albastră; acelaşi l ucru este valabi l şi pentru filtr;ie
al băstrui care au ca scop « răcireo » culorii generale a i magi n i i ; de pjldă de 2pusul soă='-
. rel u i , cînd pe faţa cuiva l u mina dă reflexe portocalii foarte acce1 .tuate ; culoarea i densi-"··
atea 1 ru u1 potrivit n u poate fi corect determi nată decît cu aj utorul u n u i termoco­
/orimetru (v. cuv.).
·-
Fi ltre com pensatoare de cu loare, au drept scop modificarea calităţii colorimetrice
a surselor de l u mină ; se folosesc în mod curent la realizarea copiilor pozitive (prin meto­
da substractivă), pentru a se obţine corecţi i le apreciate ca necesare pentru înlăturarea
dominantelor nedorite.
Fi ltre de conversiune; cu ajutorul lor este posibilă folosirea la lumină artificială a unei
e m u lsii pentru lumină naturală (de reţinut că rezultatele nu sînt întru totul satisfăcă­
toare !), precum şi fol osi rea la lumină naturală a u n u i fi l m pentru lumina artificială; rezul­
tate mai bune se obţin în cazul filmelor inversibile.
Fi ltre d e polarizare (v. cuv.) ; atenuează reflexele parazitare care apar pe suprafe­
;;i; st răi ucitoare.
Oricare dintre aceste fi ltre trebuie util izat cu multă grijă şi n u mai în măsura în
care se apreciază i ntervenţia lor ca absolut necesară.

F I LTRU C E N UŞI U

Filtru constituit fie d i n sticlă colorată în masă (de coeficient x2 sau x4), fie d i n gela­
_!j,D_ă apl icată între două suprafeţe de sticlă p rinse într-o montură metal ică, care se
---cu p lează la obiectivul aparat u l u i fotografic.
În unele situaţi i aportul unui astfel de filtru este deosebit de valoros :
- emulsie prea sensibilă ; aparatele fotografice fiind dotate cu obiective a căror
diafrag mă poate fi închisă cel mult la r : 22, se poate întîmpla ca - fi l m u l folosit fii nd

142
 supersens i b i l - chiar cu cel mai scurt t i m p de expune re de care se d i spune să nu se
poată obţ i ne decît o supraexpunere apreciab i l ă ; este caz u l , pe mal ul mări i , în p l i nă vară
la amiază, cînd şi cu f: 22 şi t i m p de expunere 1 / 500 s la un fi l m de 27° D I N , se vor
obţine negative arse.
-- reducerea profunzimii de cîmp; în p l i n soare, folosind e m u l s i i l e actuale, diafragma
este de obicei foarte închisă, ceea ce dă o mare profunzime de cîmp ; folosind un fi ltru
cenuşiu neutru x4, este necesară o deschidere mai mare a diafrag mei cu cel puţ i n 2 u nităţi
ceea ce reduce apreciabil profunzimea de claritate, dacă se doreşte de pi ldă să se obţină
u n portret pe un fond flou.
Avantaj u l acestui filtru faţă de cele colorate co1""5tă în faptu l că fi ind neutr-u, nu alte­
reaz ă în n i c i un fe l c u l orile, putînd Îl folosit atît pentru e m u l s i i l e alb-negru, cît ş i pentru
cele color.

FI LTRU COLO RAT

Disc de sticlă colorată în masă sau de gelatină apli cată între două suprafeţe de sticlă
i ncoloră, (căruia în mod greşit i se mai spune u neori şi ecran), care se apl i că în faţa obiec­
tivu l u i , fi i nd păstrat î n t i m p u l fotografieri i , în scopu l de a obţ i ne o redare cît mai corectă
a valorilor subiectu l u i sau de a furniza scoaterea în evidenţă a anu m itor c u l o r i . De preferat
sînt fi ltrele confecţionate din sticlă colorată în masă, celelalte fi i n d mai frag i l e , mai puţin
constante î n rezultate.
Filtrul propri u-z i s este se rtizat într-o mont u ră metalică, care - de obice i - se
înşuru bează în montura obi ecti v u l u i . Î n poziţie de l ucru, u n fi ltru trebuie să se afle_Jjt_,_
mai aproape de lenti la frontală a obi ect i v u l u · · rafata l u i trebuie să fie ri u ros aral-e l ă
c1rs u p ralaţa n egativ u l u i , perpen 1cu lară pe axa optică a obiectivu l u i .
-
C u l ori l e subiect u l u i sînt redate, in lotograna monocromă, p �i ntr-o succesi u n e
p rogres ivă de ton u ri cen uşi i , pornind de la a l b , într-o extremă şi aj ungînd la neg r u , î n
cealaltă extremă.
E m u l s i i l e pancromatice au o sensibilitate cromatică aproape identică cu aceea a
och i u l u i , ceea ce înseamnă că două obiecte de culori d i re rite care par a avea o i ntensi­
tate egală, trebuie să fie redate pe negat i v prin două tente s i m i lare de cenuşi u ; teoretic
ar fi exact, dar în practică se constată adesea serioase i nsuficienţe în această redare a
valori lor, chiar folosind cele mai ren u m ite e m u l si i ; ceru l , în s pecial, este redat aproape
întotdeauna într-o tonal itate m u l t p rea deschisă de cenuş i u , d i n care cauză norii nu apar
decît foarte slab creionaţi.
Restitui rea corectă a val o r i l or, aşa cum l e vede och i u l o menesc este pos i b i l ă c u ajuto­
rul filtrelor colorate de corectare sau compensatoare, pri nci p i u l fi i nd următoru l :
Filtrul lasă să treacă, într-o p roporţi e care variază în fu ncţie de i ntensitatea sa,
razele de aceeaşi c u l oare cu a sa ; _ el o p reşte t recerea razelor de culori com pl e mentare.
De exem pl u , un filtru verde v a lăsa s ă treacă razel e d e culoare apropiată emise de
boschetel e verzi ale unei grăd i n i, care yor i mpresiona e m u l si a şi vor fi redate pe negatjy
' Pri ntr-o zonă mai densă, iar pe pozitiv pri ntr-o zonă_rriai deschisă decît în caz u l în care
_ - =-- ·--
ioi:ogralia ar fi fost făcută--făra filtru.

1 43
 În arară de această corectare, care rep rezi ntă de fapt o compensare a val o r i l or, pe
baza ace l u i aş i p r i n c i p i u , d a r fo los i n d fi l tre mai i ntens col orate (portocaliu, roşu deschis,
roşu închis) se poate obţi n e o suprocorecţie, ad i că - de fapt - o denaturare a valori lor,

ra vor i zî n d u n e l e în d e t r i m e n t u l altora. E xe m p l u l c e l m a i grăitor e s t e obti nerea u n u i ceL„„

sumbru cu efecte d e n o r i foa rte d u r e , cu aj uto r u l u n u i filtru portocaliu s a u roşu.

Culooreo
filtrului

Roşu

Porlocaliu

Col/Jen

Verde-gălbui

Verde

Verde- albastru

Neyalivul f/U este impresionai Îrlflegrireo negativului

l;megrirea pozilivu/ui Pozitivulf/U este irnpreskmat

Efectul fi l t r e l o r .

A l t e fi ltre, p r· e c u rn c e l s p e c i a l pe bază d e esculină, n u mit UV ( u l t rav i o l et) permit

corectarea voalului otmo;(eric al d epă rtă r i l o r· , în s pecial l a înălţi mi de pes te 2000 m etr'i':
F o l os i rea fi l t r·e l o r nu t reb u i e s ă d e v i n ă o reg u l ă ; obuzul î n fo l os i r· e a n ltrelor p r ez i n t ă
u rn1ătoar·e l e i n conve n i ente :
" oricît de pe rfectă ar fi rabricar·ea ri l t r u l u i , i n t e rcJl area în raţa obiectivul u i a unei
p l5c i ele s t i c l ă col orata sau de gelat i n ă n u poate d e cî t s:i dău neze c l arităţ i i generale a
i ma g i n i i , J c r n -o ast e sJ p i a rdă d i n cal i tăţ i l e e i ; acest l u c r u poate n ve r i n cat fotogr ind
·
��
--::-_ de exe m p l u - de foar·te a p roape un detJliu a r· h i tect u ra l , o pa g i n ă de z i a r , e tc . cu ş i
fdrăfilt ru ; d ife re n ţa este foa rt e s e n s i b i l ă ; se VJ r e s p e c l a cle��e c-:J�--- ·

\ ev i tarea (îitru/uilor·i ele cît e ori este vorba de a reda cu cit mJi m ultă p r· e c i z i e l i n i i s a u
�eta l i i i mportfiln te : s c u l pt u ră , arhitect u r·ă, ([ e roc u c e r i e o c u m e n l e etc. cu a l t e rnvi nte
o r i d e c î t e or·i se doreş te e x p l oatarea la maxi m u m a flulerii de seporoţie a u n u i o b i ec t i v
-.

bine corijat d e aberaţi i ;

b ) fil trele colorate n ecesită o amplificare a t impului d e expunere, ad esea d e st u l d e
rn a r·e � i d e c i dezava ntajoasă, în runcţie de cu loar·ea 1 i i n t e n s i tatea l o r.

144
 c) efectu l f11trelor diferă în funcţie de emulsia folosită; nu acelaşi fi ltru este indicat
pentru o emulsie ortocromatică şi pentru una pancromatică.
Atu nci cînd doreşte să folosească u n filtru , operatorul t rebu i e să ţină seama d e :

1. T i p u l d e e m u l s i e :

ortocromatică fi ltru galben deschi s

fi ltru galben mij loci u
fi l t ru galben-verde

pancromatică fi ltru galben deschi s

fi ltru galben m ij loci u
fi ltru galben închis
fi ltru verde
fi ltru portocali u

emulsii foarte sensibile la roşu fi ltru portoca l i u

filtru roşu
fi ltru al bastru

2. S u b i e c t u I fo t o g r a f i a t :

cer fi ltru galben mijlociu

fi ltru galben-verde
filtru portocal i u (efecte violente de nori)

clădiri din cărămidă aparentă roşie, aco- fi ltru portoca l i u

perişuri din olane sau ţiglă roşie. fi ltru roşu deschi s

zone verzi fi ltru galben-verde

filtru verde

depărtări filtru galben închis

fi ltru portocal i u
fi ltru roşu
fi ltru u v

efecte de noapte obţinute ziua fi ltru portoca l i u

filt r u roşu

portrete la lumină artificială fi ltru al bastru

10 - c. 2271 Fotografia de la A la Z 145

I-' Tabel rezumativ al condiţiilor de folosire a f iltrelor colorate
"""
O')

Culoarea
Coeficient de
Tipul Emulsia Rezultate Subiect creştere a Observaţii

1
filtrului
expunerii

,
Galben I se va folosi pen- favorizează gaibe- I portrete în exterior aproxi mativ n u prezi ntă u n inten s
deschis : tru emuls i i l e or- nul ; reţi ne al bas- 1 (ochi al baştri , păr x 1 ,5 pentru deosebit , efectele fi i n d
1 tocromatice ; fără trul i blond) emulsii orto- foarte l i mitate
i rezultat sensibil .
cromatice
j la emuls i i l e pan - I ,
I cromatice i !
I I

1
I

Galben filtru de convi ne emulsii- favorizează gai be- I verdeaţă

peisaje cu cer şi x2
'

mijlociu contrast lor ortocromati- n u l ; reţine al bas- ; efecte de i

I
ce ; efect mai trul nori ; portrete în
puţin si mţit la exterior (persoane
! cele pan croma- I. blonde) ; peisaje ma-
i tice rine cu ambarcaţii
I
I

I ! cu pînze
i
I I I I i

rnch1s contrast tru emulsi i l e or­ mai sus, dar mai mai sus ; ln plus, ·în functie de trastele dure
tocromatice cît şi accentuate peisaje îndepărtate iemulsi e '
p4\tru cele pan­ uşor înceţoşate
cromatice

Galben­
verde I
filtru corn_! puţi n eficient
pensator pentru emulsiile
favorizează razel e
galbene şi verzi ;
1' torice i magi ne d i n na­
u ră care i nclude ce­
x 2- x 3 filtrele gal ben -verzi şi
verzi dau , în conditii
I ortocromatice ; reţine albastrul ; r u l , precum şi con­
strucţiile d i n cără­
identice, rezultate m0ai
puţin d u re decît cele
I indicat pentru
cele pancroma­
tice
ameliorează uşor
redarea roş u l u i şi
foarte bine reda­
mizi aparente roş i i ,
acoperişuri cu olane
galbene ; condiţiile con­
c rete de folosire sînt în
rea portocal i u l u i ; sau ţigle etc. funcţie de i ntensitatea
excelent pentru lor şi pot fi stabilite
redarea cerului odată pentru totdeauna
�

� I

1
I
pentru fiecare în parte ,
* pri ntr-o tatonare i niţială

l __x_3___x_4
I

�
Verde filtru com- se va folosi n umai favorizează ver­ _ este b i n e să se aleagă u n
pensator pentru emulsii dele ; reţine al­ valori mai deschise, filtru verde-smarald , cit
pancromatice bastrul verdeaţa şi frunzi- I mai p u r , evitînd însă o
şurile I i ntensitate prea mare,
ceea ce a r necesita o
creştere i m portantă a
expuneri i , care ar putea

I
aj u nge !a proporţ i i i n-

Portoca l i u l filtru de
contrast
I1
i comode
I
----- 1 ------�
n u prezintă inte- absoarbe al bas­ peisaje u rbane care x 4- x 6 filtrul portocal i u
pract i c , rezultate com­
dă,
res pentru emul­ tru I ; favorizează i n c l ud acoperiş u ri în
siile ortocroma­ roşul , portocal i u l ton u ri d e roşu ; efec- 1 parab i l e cu cele ale u n u i
filtru verde (cu deschi­
tice ; rezervat nu­ şi gal benu l te d e nori violente ;
mai pentru cele redă cerul foarte dere mai pronu nţată a
pancromatice închis tentelor redind roşul) ;
contrastele sînt însă m u l t
m a i v i o l ente ; t re b u i e
rezervat pentru efecte
speciale, fără să se abu­
zeze d e el ; amel iorează
într-o oarecare măs u ră
claritatea peisajelor în­
depă rtate , atenuînd
- n u prea mult - efec­
tul voal u l u i atmosferic

efecte d e noapte în I X B cel puţi n

I dmecît
Roşu fi ltru de n u t rebu i e folosit absoarbe raze I e pentru a se obţi ne efecte
contrast pentru e- albastre ş i verzi ; p l i nă zi; e l i m i n ă voal u l de clar de l u n ă este
u l s i i l e pancro­ favorizează roşu l atmosferic a l depăr- necesar să se opereze în
matice de mare şi portocal i u l tări lor; fotografi i teh- p l i n soare şi să se s ubex­
.... 1 sensibil itate, în nice; tablouri, obiec- pună (cu ci rca 1 - 2 d i a-
"""
-.J
......
�

I
00 Culoarea Coeficient d e
filtrului Tipul Emu ls i a Rezultate Subiect creştere a Observaţi i
expunerii

special pentru te i ntens colorate I

fragme mai închise)

I
roşu
---- !
i
Al bastru fi ltru de nu se fol oseşte atenuează sensi- portret la l u m i nă x2
, contrast decît cu e m u l si i le b i litatea exage- art i fi c ială
pancromatice rată faţă de roşu
a emulsiilor pan-
I c romatice, cînd
fotografierea se
efectuează l a I u-
mina unor lăm pi

I I
s u pravoltate

II
I i
Cen u ş i u I ecran re- I x 2- x 4 s erveste, l a d i mi n uarea
1 d u cător I l u m i n i i admise, atur ci
; d e l u m i nă cînd diafragma este dE a
închisă la maxi m u m

uv ' pe bază de ze
(u ltra- ; d e eseu- n-
vio l et) ' l i nă p ' __ ţ i , la
_

înăl ţ i m i d e peste 2000

m etri ; permite obţi ne­
rea u n e i redări mai b u n e
a depărtări l o r , fără a
î nc h i d e î nsă p rea tare
te nta cerul u i , cum ar
face u n fi l t r u roşu sau
portocal i u : nu prezintă
n i ci un i nte re s pentru
fotog rafi i l e făcute l a
m i că altitu d i n e
 F I LTRU D E PO LARI ZARE

Fi ltru de construcţie specială desti nat să s u pr i me în mare măsu ră, u neori chiar com­
p l et, reflexele provocate în calea unei raze d e l u mi nă de prezenţa unor eventuale supra­
feţe strălucitoare precum : ogl i nzi , metal pol izat, geam u r i , s u prafeţe ude etc. care produc
efecte foarte nep lăcute pe fotografie.
Dacă în calea acestor raze l u mi noase polarizate se i nterpune un filtru de polarizare
constituit d i n cristale mi croscopice de herapatit (compuse d i n iod şi chinină), aceste raze
pot fi controlate : e l e nu vor putea t rece decît dacă cristalele fi ltru l u i sînt plasate para­
lel cu p l anul l o r de propagare ; vor fi , d i mpotrivă, distruse dacă fi ltrul este potrivit în
aşa fe l încît cristalele sale să formeze un unghi d rept cu p l a n u l de propagare a razelor.
Dacă există posi b i l i tatea exami nării i magi n i i pe un geam mat, este uşor ca - rotjnd c1L --­
,
o m işcare foarte l entă fi l t r u l de olarizare î n ' u r u i pro riei axe - să se oată contro_l_;i.
e ectu său, încetînd mişcarea de rota�în pozitia în care rez u l tatu l obti nut este opt i m .
Fără această pos i b i l itate, uti l izarea l u i eficace este mai d ifi ci l ă ; t rebuie procedat pri n
încercări , privi n d d i rect s p re s u biect şi ţ i nînd fi ltrul în faţa och i u l u i , notînd orientarea
cea mai favorabi l ă d i n punctul de vedere al eficienţei ş i fixînd apoi fi ltrul în faţa obiec­
tivu l u i , pe cît pos i b i l în aceeaşi poziţie.
Filtrul de polarizare nu mod i fică claritatea, dar, din cauza culorii sale verz u i , neces ită
p rtl ung1 rea t i m p u l u i de expu nere de cel RUt i n patru ori fată de t i m pu l n ormal , folos i n d
o e m u l s i e pancromat i că. Un filtru d e polarizare poate se rvi la nevoie ş i pentru a reda
ceru l într-o tentă mai închisă, fără a mod i fica valorile sol u l u i , căci ceru l al bastru t r i mite
o a n u m i tă cantitate de raze polarizate.

F I LTRU UV

Filtru pe bază de esculină (v. cuv.) a cărui fol os i re are d re t sco e l i m i narea exce­
s u l u i de raze ultrav10 e e a man înălţimi (în m u nti. fotografi i aeriene etc) ; folosi rea
filtrului UV nu necesită n i ci o modifi care a t i m p u l u i de expunere.
_

FI NAL
C a ş i în cazul atomolu1L1i (v. cuv.), i niţial aceasta a fost den u m i rea comercială a
u n u i revelator pentru granulaţie fină, l ucrînd cu un contrast r i d i cat, lansat de fi rma Agfa ;
d e n u m i rea a fost u lterior adoptată în l i m baj u l fotografi c cu rent. Com poziţia c h i m i că a
revelatoru l u i , rămasă multă vreme secretă, este u r mătoarea :
hexametarosfat de sodiu 0,1 2 g
metol 3,5 g
s u l fit d e sodiu (anhidru) 50 g
hidrochinonă 3 ,5 g
citrat de sodiu (natrium citritum) 10 g
borax (cristale) 6 g
bromură d e potasiu 4
apă 1 OOO c m '

1 49
 Ti m p de developare : 1 O mi n, l a 20°C.
Den u m i re comercială actuală : F 43.

FI XARE

Halogenura de argint (v. cuv.) i m pres i onată de l u mi n ă este redusă în argi nt metalic
pri n procesu l developări i : în stratul de e m u lsie mai rămîne însă o cantitate mare (75-
80%) de halogenură de argint neredusă, care trebu i e îndepărtată în mod obligatoriu,
deoarece î n caz contrar, c h i ar fără fol os i rea u n e i soluţii revelatoare, halogenu ra se poate
reduce treptat s u b acţ i u nea l u m i n i i în arg i nt metal ic, degradînd i remediab i l i magi nea
fotografică i niţială.
Operaţia de îndepărtare a halogen u r i i de arg i nt neredus se n u meşte (ixare şi se
real izează cu aj utorul u n o r sol uţi i care conţi n hiposulfit de s e d i u (v. cuv.). _l_ntrodus într -o
_
baie de 1xare un ne ati v devi ne t ransparent du ă scu 1·gerea cîtorva m i nute : el trebuie
însă lăsat în baie încă o dată atîtea m i n ute cîte au fost necesare să devină t ransparent.
_î ntr-o baie proaspătă, d u rata de fi xare este de ce l puţi n 1 5 mi n ; pre l u n g i rea acestei
.ld
• u rate, desig u r în l i m ite rezonabi le, nu cauzează nici un prej ud ici u negativu l u i .
S e recomandă fol osi rea (cu excepţia material u l u i color) a u nei băi de (ixorc acide ;
n u "este neaparat necesar ca aceasta baie sa conţ1na ş1 o substanţa tanantă.
Fixarea trebuie să fie precedată de o c l ăt i re su mară în apă cura-tă sau - de preferat
�.
� · ·
- de -folosirea u nei băi de întrerupere (v. cuv) .
-o baie d e fixare prea rece dă un randament scăzut, l ucrează foarte lent ; se va
asi
_ fu"r
a băi i de fixare o temperatură de 1 8 - 20°C.
Adăugarea de sulfit de sodiu băii de fixare (ci rca 1 0 -1 5 g la un l itru) permite
să se evite, în special în t i m p u l anot i m p u l u i cal d, o preci pitare a sulfului în
baia acidă.
Fixarea rebuie efectuată într-o baie cît mai proas ătă; orice baie de fixare care a
_ devenit tulbu re sau a început să se coloreze, trebu i e aru ncată. ata1 aproxi mativ, n u mărul

l\
max i m de ne ati v t e într-o baie roaspăt preparată (u n l itru) :
- c l i şee 9 X 1 2 c m = 50 bucăţi
_:_ c l i şee 1 3 X 1 8 c m = 25 bucăţi
- rol l r d m e sau filme de 35 m m = 1 2 - 1 5 bucăţ i .

Metoda dublei Qxări constă în aceea că negativele se fixează mai întîi într-o baie
�eja folosită dar nu e u izată ! . în care se in un t i m p normal ; apoi se c l ătesc s u mar'
ş1 se rei ntrodu c pentru 1 0 m i n î ntr-o baie g_roaspătă, care poate fi o baie n eutră de �­
h i posu l fit de sodiu, Această metodă asigură o stab i l i tate absol ută a negativelor. ---·
- Procesul fixării se petrece în două etape :
etapa I : halogenura de argint + hiposulfit = sare de argint greu
neredusă de sodiu solubilă
etapa a l i-a : sare de argint + hiposulfit de = sare de argint complexă, uşor
greu solubilă sodiu solubilă.
Concentraţia opt i m ă de h iposul(it de sodiu în soluţia ele n xare : 25 - 30"/v

150
 Soluţie de fixare neutră :
Reţeta nr. 1
hipos u l fit de so d i u 250 g
apă OOO cm3

Soluţii de fixare acide:

Reţeta nr. 2
hiposulfit d e sod i u 250 g
s u l nt de sodiu 10 g
bisulfit d e s o d i u 25 g
apă 1 OOO cm3

Reţeta nr. 3
h i n o s u l lit d e s o - J i u 250 g
s u l n t d e so.j i u 25 g
acid sulfuric 1 0% SO crr. :i

apă 1 OOO c m '

Reţeta nr. 4
hipos u l fit d e sod i u 250 g
s u l nt d e sodiu 25 g
aed acetic 30% 50 c m :i
ilpă 1 OOO c m '

Reţeta nr. 5
hiposulfit de soJiu 250 g
metabisu I lit de pot.isiu 25 g
apă 1 OOO c m '

Soluţii de fixare acide, tanante

Reţeta nr. 6
h 1 posulfit de sodiu 250 g
s u l lit d e sod i u 15 g
acid a c e t i c 30% 45 c m :i
alaun de a l u m i n i u 15
apă 1 OOO c m '

Reţeta nr. 7
h i posu l rit de sod iu 300
sulfit d e sodiu 18
acid sulfuric So/0 4 0 c.rn!I
alaun de crom şi potasiu 32
apă OOO cm'

Reţeta nr. B
hipos u 1 fit d e sodiu 250
s u l fit d e sodiu 15
acid acetic 301Yo 4 5 cm$
acid boric 8 g
alaun dublu d e a l u m i n i u şi potasiu 15 g
apă 1 OOO c m '

151
 -,
; \

I
Reţeta nr. 9
h iposulfît d e sodiu · ,;: 'J 250 g
_ , . f' t
. t<A'' /\�
sul fit de sodiu 50 g
formalină 40% 1 2 c m'
apă 1 1 00 c m '

_, Soluţii �-4'!. fi�ar4'! rapidă (du rata 2 - 3 m i n l a 1 8°C)

Reţeta nr. 1 0
hiposulfit d e sodiu 200 g
clorură d e a m o n i u 40 g
apă 1 OOO c m '

Reţeta nr. 1 1 (este şi tanantă)

h i posulfit d e sodiu 350 g
clorură d e amoniu 50 g
sulfit d e s od i u 15 g
a c i d acetic 30% 4 5 c m :i
acid boric 7,5 g
alaun dublu d e a l u m i n i u ş i potasiu 15 g
apă 1 OOO c m '

Reţeta nr. 1 2
hiposulfit de sodiu 300 g
metabisu lfit d e potasiu 25 g
clorură d e a m o n i u 50 g
apă 1 OOO c m '

• - >- . Procedeul trebui e s ă fie rezervat n u mai pentru cazurile d e extremă urgenţă, căci
n u · prezintă nici o garanţie de conservare ; negativul astfel tratat trebuie, i med iat ce
timpul permite, fixat d i n nou, în condiţii normale.

FLASH
.!
N u me dat, d u pă terminologia anglo-saxonă (citeşte flaş), fu lgeru l u i de l u mină pro-
dus d e lămpile-fulger electronice, sau lămpile-fulger cu magneziu ( = bliţ, d i n termi nologia
germană, în care se sci re blitz).

FLORI

N aturile statice avînd ca temă flori le, prezintă dificultăţi speciale de compoziţie,
cac1 ele trebuie să pară cît mai naturale.
Î n pri mul rînd, operatorul trebuie să stab i lească care alternativă o alege : o profun­
zime de cîmp maximă, care să asigure claritatea i magi n i i în toate planurile sau o punere
la punct selectivă asupra u nei anumite părţi a subiectul u i .
Dacă s e optează pentru o claritate maxi mă, va t rebui aleasă o e m u lsie d e sensib i l i ­
tate ridicată, care s ă permită viteze d e obturaţie satisfăcătoare c h i a r şi la o d i afragmă

1 52
 închisă. Datorită u n e i puneri la punct sel ective, este pos i b i l nu numai să se obţină u n
p r i m plan c l a r ş i u n fundal flo u , d a r s ă se şi scoată în re l i ef o a n u m i tă parte a florii : s ă
se izoleze - de exe m p l u - pistilul şi staminele, făcîndu-le să se detaşeze de un al doi­
l ea plan, format din petale flou. D iafragma t rebuie deschisă sufi cient pentru ca punerea
la p unct să fie într-adevăr selectivă ; în acest caz, este suficientă o emulsie cu sensi b i l i ­
tate medie. Dacă totuşi l u mi na este prea i ntensă şi emu lsia folosită n u este s uficient
de l e ntă pentru a corespunde unei diafragme larg desch ise, se poate evita acest i m pe­
d i ment aplicînd pe obiectiv un filtru cenuşiu neutru (v. cuv.), care va absorbi o parte d i n
l u m i n ă ; acest gen de fi ltru nu modifică în n i c i un fel redarea, nici chiar pe fi l m u l
î n culori.
Planurile mari sînt uşor de realizat dacă se dispune de un aparat reflex monoobiectiv,
deoarece scara de puner- e la p u nct a clarităţ i i la obiectivele cu care sînt înzestrate majo­
ritatea acestor aparate coboară pînă l a 0,6 m. Fotog rafie i-ea de planuri mari pentru anu­
m ite flori de di mens i u n i mai mar i , precum dal i i le sau floarea soare l u i , n u p rezi ntă n i c i
o di ficu ltate special ă ; pentru subiectele de d i mens i u n i m a i m i ci este însă necesar să se
facă apel la /enti/e adiţionale (proxare - - v. cuv.) sau la dispozitive care să permită un
ti raj mai mare al obiectivu l u i .
Lentilele adiţionale sînt mai comode d e rolosit, deoarece este d e aj uns să fie aplicate
pe obiectiv, la fel ca un Filtru colora t : ele nu necesită n i ci o mod i ficare a t i m p u l u i de
expunere, Aceste lentile reprezi ntă, de altfe l , si ngura sol uţie posi b i l ă pentru folosi rea
aparatelor reflex cu două obiective, în care caz rămîne totuşi i nconveni entu l că este i mpo­
sibil să se capete o i dee, fie şi aproxi mativă, asupra profu nz i m i i de cîmp, d i n cauză că
obiectivul de vizare nu este înzestrat cu diafrag mă.
acceso r i i l e care permit creşterea tiraj u l u i obiectivu l u i , acestea
sînt de dg11ă feluri · jne/e jnterme iare şi dispozitive cu burduf. Primele sînt de l u ngi mi
d iferite, fixe. corespunzînd fiecare unui i nterval de punere la pu nct a c larităţ i i destu l de
restrîns ; dispozitivele cu bur·duf permit - d i m potrivă - acoperi rea unui cîmp foarte
larg ş i fotografierea de la d i stanţe extrem de m i c i . Pri n modificarea lungimii focale,
acestea d i n u r m ă necesită însă (ca şi i nelele i ntermediare) o modificare cores p u nzătoare a
t i m p u l u i de expunere, căci i nd i c i i de l u m i nozitate marcaţi pe montura obiectivului
n u mai corespund situaţiei de fapt : după c u m se ştie, la o desc h idere de diafragmă egală
(ca d iametru), l u mi nozitatea i mag i n i i t ransmisă de obiectiv este cu atît mai m ică cu cît
t i raj u l obiect i v u l u i este mai l u ng : această pierdere de l u m i nozitate trebuie compensată
fie prin deschiderea d i afrag mei, fie prin pre l u n g i rea d u ratei de expune re.
Î n tabelul alătu rat s e poate găs i , pentru d i verse distanţe focale corespunzătoare
obiectivel o r celor mai c u rent fol osite pe aparatel e reflex monoobi ective de format
24 X 36 m m şi 6 X 6 cm, corecţia necesară deschiderii diafragmei sau duratei de expunere,
în funcţie de tirajul obiectivului:
Desig u r, fru museţea şi d e l icateţea i negalab i l ă a florilor pot fi redate cel mai bine
de fotografia fn culori; este o g reşeală să se creadă, atît pentru color cît ş i pentru al b­
negru, că toate fotografiile de flori treb u i e l uate n u mai în p l i n soare ; se pot obţi ne
i magi n i foarte frumoase operînd la umbră sau pe t i m p înnorat, adică într-o l u m i nă d i fuză ;
treb u i e însă să se ţină seama că în asemenea condi ţ i i l u m i na ti nde să devină mai rece,

103
de o tem peratură de cu loare mai scăzută, cu d o m i nanţă de al bastru-verde, ceea ce are
i mportanţă n u mai în cazul e m u lsi i lor color.

Tabel pentru corectarea expunerii în funcţie de ti raju l obiectivu l u i

C u u n obiectiv de . . . mm Timpul de Sau se

I sa I
expunere deschide
_ �� l �s --�-so_ I_ �
_ __
- 7s 80 I 0s se diafragma
m u l t i p l i că cu . . .
tirajul total fiind de . . . mm cu : diviziuni

I
39
43
46
49
45
49
53
56
50
55
59
63
56
61
66
70
62
67
73
77
��
77
81
I, 84
92
99
1 05
90
S'S
1 C6
112
95
1 04
112
119
1 ,25
1 ,5
1 ,75
2
55 63 71 79 87 92 119 1 26 1 34 2,5
61 70 78 87 96 1 C1 1 30 1 3'.I 1 48 3
65 74 84 93 1 01 1 08 1 40 1 49 1 58 3,5
70 80 90 1 00 110 116 1 �o 1 60 1 70 4
78 90 1 01 112 1 23 1 30 1 68 1 79 1 91 5
11o
85
92
99
98
1 06
114
119
1 28
1 22
1 32
1 42
1 34
1 45
1 42
1 53
1 83
1%
21 3
I 195
21 2
227
1· 208
224
2�1
6
7
1 56 1 65 8
1 ·1 1 1 26 142 1 58 1 7'1 1 83 237 i 253 I 268 10

I
1 21 1 38 1 56 . 1 73 1 90 201 259 277 294 12
1 31 1 50 1 68 1 87 206 21 7 28J 2.99 31 8 14
1 40 1 60 1 80 200 220 232 ! 300 320 340 16
I

Î n al b-negru se va folosi o emulsie pancromatică, de sens i b i l itate moderată ; pentru

a s� obţi ne o g ranulaţie cit mai fi nă se va folosi u n revelator compensator.
Fondul poate fi de culoare deschisă sau închisă, în fu ncţie de tonalitatea generală a
florilor, p recum şi de gust u l operato r u l u i . Se cere însă o tentă care să se diferenţieze
net de cea a florilor.

FLEXICRO M E
Procedeu care permite să s e obţi nă o imagine pozitivă în cu/ori d e p e u n
negativ alb-negru sau d e pe u n d i apozitiv, p 1· i n aplicarea d e coloranţi solubi l i pe
o i magi ne de gelati nă, de g rosi me variabi l ă ; procedeu/ permite largi i nterpretări
ale cl işe u l u i i n iţial .

FLI NT

Sticlă de cal itate s u perioară, cu însuşiri speciale foarte disper­

s i ve, d i n care se fabrică lentile divergente, care să compenseze
acţiu nea lentilelor convergente confecţionate d i n crown (v. cuv.).
Î m preună (flint + crown) dau naştere l a obiective l e acromatice,
cu aj utorul cărora se înlăt u ră aberaţia cromatică (v. cuv.). flint

155
FLO U

Despre u n cl işeu sau o copie fotografică care n u are u n desen p recis, o claritate
desăvîrşită se spune că este fiau ; terme n u l , împrum utat d i n l i mba franceză (în româ­
neşte se pronu nţă flu) în care are înţelesu l de « i m precis >>, >> vaporos >>, este folosit
în mod curent în l i mbaj u l fotografic, păstrîndu-şi sens u r i l e d e origină.
Fiau/ poate f1 general sau l i m itat l a anu mite zone de pe i magi ne, în special spre
extremităţ i l e acesteia. El poate f1 cauzat d e :
- incorecta punere la punct a clarităţii l a fotografiere :
- profunzime de claritate redusă, d i n cauza u nei d i afrag mări i nsuficiente :
- suprafaţa sensibilă nu a avut o poziţie absolut plană în momentul fotografieri i :
- obiectivu/ folosit nu acoperă suficient suprafaţa negativului ;
- obiectiv necorectat de aberaţii (astigmatism) :
- instabilitate su(icientcl a aparatului în t i m p u l expuneri i :
- timp de expunere prea lung faţă de viteza cu care se dep lasează subiectu l .
N u trebui e confundat c u fiau/ artistic, vol untar, ca1·e s e obţine c a efect artistic, prin
fol osirea u nor ecrane difuzante speciale (v. cuv.).

FLO U ARTISTIC

O i magi n e cu fiau artistic este p rodusul suprapunerii a două i magi ni : una clară şi
una flou, ansam b l u l l o r dînd naştere l a u n efect deosebit de estetic. Acest efect n u tre­
b u i e confu ndat c u f/ou/ care se observă pe o i magi n e mişcată sau care rezultă d i ntr-o
greşită sau neatentă pu nere la pu nct a clarităţi i .
Fiau/ artistic s e poate obţine fle p r i n folosi rea unor obiective speciale (modal i tate
aproape complet părăsită în prezent), fl e p r i n folosi rea u n o r ecrane. (iltre sau trame,
la copierea pri n mări re, în laborator. Cele mai efici ente rezultate se obţin p r i n folo­
s i rea ecranelor d e t i p dutto (v. cuv.), care se apl i că pe obiectiv u l aparat u l u i d e mărit,
în momentul copieri i .
U n flou artistic pe dep l i n satisfăcător se poate ob ·ţine şi p r i n folosi rea u n e i trame
real izată d i ntr-o bucată d e ciorap d e damă, foarte fi n , b i n e întins pe o m i că ramă con­
fecţionată d i n carton, l e m n sau metal uşor, care se i nterpu ne în calea razelor, între
obiecti v u l aparat u l u i de mărit ş i hîrtia fotog rafică aşezată pe planşetă. Cu cît ţesătu ra
ciorap u l u i este mai d easă ş i fi rul mai puţi n fi n, efectul de flou este mai accentuat (v. şi
ecran difuzant).

F L U O RAREA O B I ECTIVELOR

Perfecţionarea permanentă a obiectivelor a d us l a mări rea n u măru l u i d e l entile a l

acestora, fapt care a avut d rept conseci nţă i nevitabilă apariţia u n u i mare n u măr d e refle­
x i i l u m i noase la nive l u l s u p rafeţel o r de separare aer-sticlă, de unde o pierdere sensi-

156
 bilă în ceea ce priveşte l u m i nozitatea, prec u m şi o scădere a contrastu l u i i magi n i i . Pentru
atenuarea erectel o r negative ale acestor reflexe, care d i m i n uează randamentul obiecti­
velor moderne în componenţa cărora intră n u meroase lentile, s-a recurs la « tratarea »
acestora ; prin « tratare » se înţelege aplicarea pe s u p rafaţa lentilei a u n u i lac pe bază d e
fluor, p recum fluorura d e magneziu s a u dubla fluorură d e aluminiu şi sodiu. Privit s u b u n
anumit u n g h i ace�t st1·at apare c a avînd o c u l oare al bastră-violetă.
Fluorarea p 1·ezi ntă p 1·ea puţin i nteres practic pentru obiecti vele compuse d i n două
sau t1·ei lenti l e ; este însă uti lă pentru obiectivele cu patru sau cinci lenti le, care sînt
de altfel şi cele mai c u rent folosite ; pentru obi ectivele foarte l u m i noase, cu şase p 1 n a
la opt-nouă lenti le, p rezenţa acestu i strat devine i nd ispensabi lă. Este, de asemenea, foarte
necesară pentru obiectivele aparatelor de mărit şi al celor de proiecţie.
S-a exagerat foarte mu lt, făcîndu-se o p u b l icitate zgomotoasă în scopuri comer­
ciale, randamentu l obiectivelor astfel tratate. Din pu nct de vedere p ractic, efectul stra­
t u l u i de fluorură se face si mţit n u mai în caz u l obiectivelor al căror n u măr de lent i l e
este d e la cinci în s u s , situaţie în care, într-adevăr, creşterea efectivă de luminozitate
poate aj unge chiar la 30%.
Acest /ac de fluor este relativ fragi l ; ca u rmare, întreţ i n erea obiectivel or « tratate »
trebu i e făcută cu mu ltă grijă, e l i m i nînd folosi rea pielei de căp rioară, evitînd pe cît posi­
bil chiar ş i o bucată d e mătase ; fi ricelele d e praf de pe leptjla frontală se vor înde­
- părta cu ajutorul unei mici pens tkd i n păr de veveriţă sau vor fi suflate cu aj utorul une �
pere de cauci uc.
'--

FOCAR

Punct aflat pe axa optică (F), în care converg razele d e l u mină d upă ce au t raversat
o lentilă convergentă (pozitivă).
Distanţa (f) la care se află focarul faţă d e lentilă, se n u meşte distanţă focală (v. cuv.).

FOCU RI DE ARTI FICI I

Cu prilejul a n u mitor sărbători, bucuria

popu lară este acompaniată d e focuri de arti­
fic ii, care adeseori sînt adevărate m i n u n i d e
colorit. Aceste arabescuri l u m i noase sînt
relativ uşor de fotografiat. S i n g u ra dificu ltate
-- - -�
a r consta în gas 1 rea u n u i amplasament convenabi l pentru aparatul d e fotografiat
montat pe un trepied. Este necesar un trepied de cel puţi n 1 ,50 m înălţime, înzestrat şi
cu o rotulă (v. cuv.), prec u m ş i u n declanşator flexibil lung de cel puţin 50 cm. Prezenţa
u n ui parasolar este uti lă, dai· nu i nd ispensabilă. Se va folosi o emulsie pancromatică
foarte sensibi l ă ; avînd în vedere va1·i etatea de cu lori pe care o oferă foc u r i l e de artifi c i i ,
este deosebit de i m portantă redarea lor corectă în alb-neg r u .

157
 Aparatul de fotografiat, plasat cît mai sus posi b i l pentru a nu fi mascat de m u lţi mea
prezentă în asemenea ocaz i i , va avea obi ectiv u l îndreptat în d i recţia focu ri l o r d e artifi c i i ,
c u diafragma complet deschisă. Obturatoru/ s e v a desch i d e la pl ecarea foc u l u i şi se va
închide i mediat d u pă dispariţia u l ti melor urme l u mi n oase.
S u p rapu nerea mai m u ltor focuri nu poate d uce, în p ractică, l a un rezultat satisfă­
cător : arabescurile se întreţes fără să p roducă nici u n efect artistic. Două sau mai m u lte
focu ri pornite în ace laş i t i m p dau efecte excelente, dar s u p rapu nerea lor prin fotogra­
fierea repetată pe ace laş i negativ ar putea distruge rezultatele debîndite anterior.
• C l işeele respective vor fi devel opate într- u n revelator normal , cu tendi nţă spre
contrast (de exe m p l u , final - v. cuv.) . fi i n d i m portant ca cerul să rămîne negru, iar a r:a �
.
bescu ri l e l u mi noase să se deseneze în a l b pe acest fon d . Adeseori negativele pot c rea" .
·
i m presia de nere uşită ; înai nte de a le arunca însă, este bine să se facă o copi e pozitivă :
-
� arareori vor apărea surp;:-;;;- deosebit de agreabi le.
--„ · · ·

FORMAT

Dimensiune standard, acceptată pe plan u niversal , pentru negativele şi pozitivele

fotografice.
Formatele cele mai cu rente pentru negative sînt :
24 x 36 m m , aşa- n u m i t u l « format mic », obţinut pe fi l m e de 35 m m ;
6 x 6 cm ş i 6 x 9 c m , sau « formatu l m i j l oci u », obţi nut p e plăci , rol lfi l m s a u planfi l m ;
9 X 1 2 c m , 1 3 X 1 B c m , ş i (mai rar) 1 B X 24 c m , categoria « format mare » (de obicei, plăci).
Î n ulti m u l t i m p au apărut n u meroase aparate m i niatu ral e care, folosind fi l m de
35 mm, dau negative de n u mai 1 B X 24 cm.
Formatele cele mai c u rent fol osite pentru pozitive (fotografii) :

6x 9 cm 24 x 30 cm
" ·
9x12 cm 30 x 46 c·m· -

13x18 cm 40 x 50 cm
1 B x 24 cm 50 x 60 cm

FORM O L
Sol uţie apoasă de aldehidă formică (v. cuv.) (40% în vol u m) ; se între b u i nţează în
fotografie pentru tanarea gelatinei e m u l s i i lor pozitive şi negative, în scopu l evitării dete­
ri orări l o r mecanice ale acestora, în p roces u l de prel ucrare în laborator.

FOTOC H I M I E

Ram u ră a chimiei care s e ocupă c u stud i u l reacţii l o r chi m i ce declanşate, ajutate sau
accelerate de l u mi nă.

158
FOTOCROM (corp)
Corp i i fotocromi sînt aceia care îşi schi mbă c u l oarea s u b acţi u n ea l u m i n i i (la fel ca
p igm enţi i din epiderma u mană, s u pusă acţi u n i i razelor soarel ui), descoperi rea lor nu este
de dată recentă, dar cercetător i i moderni au reluat studierea lor, folos i n d noi mij loace.
Primele apl icări practice ale corpilor fotocromi au fost de i nteres m i l i tar, dar a devenit
clar că an u mite tehnici în p l i nă dezvoltare, între care microfotografia, pot beneficia la
rîrid u l lor cu folos.
Aceste s u bstanţe sînt în general transparente; supuse u nei radiaţii ultraviolete de o
frecvenţă precisă, ele se colorează într-o tentă determinată, culoare care este însă tempo­
rară. D u pă trecerea u n u i a n u m i t t i m p s u bstanţa îşi recapătă starea sa i n i ţială. Procesu l
de « decolorare » poate fi accelerat prin expunerea la o radiaţie de frecvenţă mai joasă
decît cea care a prod us transformarea i ni ţială.
I nconvenientul esenţial pentru obţinerea de i magi n i , fie că este vorba de fotografie­
rea la l um i nă obişnuită, fie de l u m i na u n u i laser, constă tocmai în această d ispariţie p ro­
gresivă a i mpres i u n i i .
Problema care rămîne s ă fie rezolvată este aceea a stabilizării fo tocr omilo r în poziţia
colorată căpătată d u pă i mpres i u nea l u m i noasă.

FOTOCRO M I E

1 . Fotografie în culori naturale, obţinută p r i n folosi rea u n u i cl işeu p e care sînt s u p ra­
puse mai m ulte straturi sensibile, de culori diferite.
2. Procedeu de reproducere fotolitografică p r i n care se obţ i n i magi n i în culori.

FOTOG RAFI E

Teh n i ca fixării imaginilor pe un strat fotosensibil, p r i n reacţ i i l e fotoc h i m i ce produse

în s u bstanţa sens i b i lă d i n acest strat ; de la g recescul photos = l u mi nă + graphe in = a
în registra.
Imaginea obţi n ută cu aj utorul aparat u l u i fotografic trebuie să fie asemenea obiec­
tului fotografiat ; ea este revelată pri n developare, d upă care u rmează procesu l de fixare
a i magi n i i .
Se obţi ne astfel negativu/ fotografic (clişeul) care este copiat apoi pe hîrtie fotosen­
s i bi lă, pentru obţi nerea fotografiei propri u-zise, denu mită ş i imagine pozitivă, sau pozitiv.
Fotografi i l e pot fi al b-negru sau color.

FOTO G RAFIA APLICATA

O i magi ne fotografică poate fi obţinută nu n u mai pe u n s uport de hîrtie, ci ş i pe
metal, sticlă, porţelan. ţesături, le mn etc. Majoritatea procedeelor de obţi nere a i magi n i i
,

159
 fotografice pe astfel de s u porturi se bazează pe procese fotografice Tn care se folosesc
săru ri ale acidului cromic. I magi n i l e p e ţE:suwri şi pe lemn se obţi n cu aj utorul procedeelor
bazate pe folosi rea săruri/or de argint; Bicromatul de amoniu î n combi naţie cu su bstan­
ţele organice, care au roprietatea de a se oxida, se descompune s u b acţ i u nea l u minii
î n săruri a l e acidului cromic, b1oxi e crom şi oxigen. Bioxidul de crom este o combi natie ·
'
nestabilă. E l se descompune în ox igen şi oxid cromic care, venind în contact c u gelatin �"":'
- .
albumina, cleiul, guma arabică şi alţi coloizi îi i nsolubil izează. Stratul de coloid insolubi-
lizat nu mai are proprietatea de a se dizolva în apă fi e rbi nte şi de a se u mfla î n apă rec�
Pe aceste proprietăţi ale coloizi lo1- trataţi cu crom se bazează diferitele procedee folo­
s ite pentru obţi nerea i magi n i lor fotografice e s u port u ri ri ide.
R
Schema generală a procesu ui pentru obţi nerea poziti vu l u i cu săru ri d e c �� m este
u rmătoarea : stratul de coloid se apl i că pe su.e_ortu l dorit (metal, sticlă, fai�.�lă._- etc.),
· s!! sens1Dll1zeaz" • ri de crom, se usucă şi apoi se expune p r i n i nter-
_med i u l u n u i n egativ, fie la lumina zjlej Oe la l u m i na ar 1 1c1a a. n ti mpu exQ.t.âi'e r ii,
„..Q!rţile întunecate - adică acelea care se află s11b porţj11oile transoarente ale negativu l ui ,
se inso l u b i l izează complet, semiton u r i l e se i nsol u b i l izează mai puţi n , i a r porţi u ni l e l u!!'î-"­
noase n u se i nsol u b i l izează.
Du p ă expunere, copja se jntroduce înt r-o cuvetă cu apă, u nde se developează.
în tim u l developări i se dizolvă în a ă n u mai acel e or i u n i ale i magi nii care nu iiu
fost i nsolubi l izate ; în conseci ntă1 porţi u n i l e întunecate rămîn neatinse, i n t i m p ce ce e·
l u m i nate se dizolvă complet.
Sqluţia de albumină trata tă cu crom, care - ca emulsie
·

se prepară d u pă u rmătoarea reţetă ·

zită
12 g
15 cm
1 OOO c m'

Ţesăturile se pregătesc astfel : se i ntrod uc pentru 5 m i n într-o soluţie cu u rmătoarea

compoziţie :
al b uş de ou (bătut ş i l i m pezit) BO g
bromură de potasiu 8 g
bromură de amoniu 12 g
apă 1 00 c m'

Pînza se usucă, bine înti nsă, apoi se sens i b i l izează (la l u m i nă gal benă), î n soluţia :
azotat de argint 1 20 g
apă distilată 1 OOO cm'

I magi nea apare în t i m p u l exp u neri i , putînd fi astfel u rmărită vizual şi oprită în
momentul dorit.
Pent ru a se obţi ne o fotografie pe s u ort de lemn, s u prafaţa acestuia se îmbibă cu o
1e de alaun de potasiu 5% ; d u pă ce se usucă se acoperă cu sol uţia u rmătoare :
apă 1 00 cm'
săp u n a l b 2 g
gelatină 2-3 g
alaun d e potasiu 1 g

160
 Se d i zolvă mai întîi alau n u l în puţină apă căld uţă, apoi se adaugă puţi n cîte puţ i n la
sol u ţia caldă d e gelat i nă ş i săpun, agitîndu-se încont i n u u . Sol uţia se fo loseşte cal dă.
După ce lemnul s-a uscat, se tratează 2 - 3 min într-o soluţie de clorhidrat de amoniu
2% şi se usucă d i n nou. Î n sfîrşit, se ap l i că cu o pensulă o soluţie sensi bilă de azotat de
argint 20% şi se usucă în obscu ritate. Expunerea se face sub un negativ, u rmări ndu-se
apariţia i magi n i i ş i opri nd u-se operaţia în momentul obţi nerii densităţ i i dorite.
Se fixează apoi într-o baie obişnu ită, cu hiposul{it de sodiu.

FOTOGRAFIA Î N C U LORI
Procedeu fotografic care a r e d 1-ept s c o p în1-egistra1-ea ş i reprod ucerea, c u aj utorul
unei e m u l s i i sensi b i l e cu îns u ş i ri speciale şi fundamental dife 1-ite de o e 1 11 1 •lsie al b-negru,
obiectele ş i fi i nţele din natură în rnlorile lor originale.
După c u m este bine cunoscut, potri vit experienţei l u i Isaac Newton (matematician,
fizician ş i astronom englez, 1 642 -1 727) I u mi na al bă poate fi desco mpusă cu aj utorul
unei prisme, în cele şapte culori ale spect r u l u i , care sînt : violet, indigo, albastru,
verde, galben, portocaliu şi roşu (v. dispersie). Se ştie, de asemenea, că - cu aj utorul
«discu l u i lui Newton» - pe care se găsesc apl icate, una lîngă alta, cele şapte c u lori enu­
merate mai sus, se poate reconstit u i culoarea albă, dacă d i s c u l respectiv este învîrtit
în j u rul p ropriei axe, cu mare viteză.
Dar fotografia în culori este bazată mai ales pe teoria l u i Clerk-Maxweff, care în an u l
1 861 demonstra că toate culorile pot fi o bţ i n ute pl ecînd d e l a trei culori primare : roşu,
verde şi albastru; amestecîndu-le pe toate t rei se poate o bţ i ne culoarea albă.
El a făcut u rmătoarea experienţă : a fo tografiat u n u l şi acelaşi obiect de trei ori conse­
cutiv, c u deosebi rea că prima dată între obiect ş i obiectivul aparat u l u i a i nterpus u n vas
transparent p l i n cu o sol uţie roşie, a doua oară u n u l cu soluţie verde şi a treia oară
un vas cu o soluţie albastră, soluţi i l e respective ţi nînd loc - evident - de filtre colorate.
După developarea celor t rei c l i şee obţinute, el a tras cele trei copii pozitive, pe care le-a
proiectat apoi cu aj utorul a trei epidiascoape, avînd grijă ca i magi n i l e proiectate să se
suprapună perfect, precu m şi să i nterpună în calea razelor d e l u m i nă aceleaşi vase p l i ne
cu l ic h i d colo rat, folosite la fotografiere. Pe ecran s-a obţi nut astfel, pentru prima dată
în l u me, o imagine fotografică în culori ; de fapt, Clerk-Maxwe l l a real izat atunci ceea ce
se n u meşte astăzi selec ţ ie tricromă, operaţie care în prezent se face desigur cu mijloace
mai puţi n rudi mentare, folosind u-se fi ltre colorate în locul vaselor u m p l ute cu l i chid
colorat, copii pozitive pe sticlă în locul cop i i lor proiectate c u epidiascopul etc. Procedeul
rămîne însă, în princi p i u , acelaşi .
Procedeul susmenţi onat este puţ i n uti l izabi l în practica c urentă, d i n cauza difi c u l tăţi l o r
de s u p rapu nere p r i n proiecţie a c e l o r t r e i i magi n i colorate în-respect i v - roşu , verde ş i
a l bastru. Î ntre altele, fotografierea propri u-zisă prin această metodă de selecţie, folosindu­
se trei c l i şee înregist rate unul d u pă altul, nu permite să fie alese d rept teme decît subiectele
imobile, i nconven i e nt foarte serios.
Pentru a permite fotografierea d e s ubiecte animate, s-a preconizat înlocui rea celor
trei filtre colorate separate p ri ntr-o tramă colorată, denu mită reţea mozaic. Această reţea

c 2271 Fotograf1ia d e la A la Z
161
11 -
este formată di ntr-o multitudine de m i ci puncte colorate în roşu, verde şi albastru,
j ucînd faţă de e m u l s i a fotosensibilă rol u l de fi ltre colorate.
Procedeul Dufaycolor (v. cuv.) a fost cel d i ntîi în care s-a uti l izat o reţea mozaic
regulată, la fotografierea în cu lori ; a fost p reconizat pe la 1 869 de către Ducos de Hauron,
iar în primele dece n i i ale sec. XX i s-au adus o serie de perfecţi onări care au permis
ulterior trecerea la exploatarea sa comercială de către firma Dufay. Procedeul constă
di ntr-o reţea mozaic colorată aplicată pe un suport transparent (placă de sticlă sau pel i­
culă) reţea formată d i n l i n i i extrem de fi ne colorate în roşu, verde ş i al bastru, întretăi ndu­
se în u n g h i u ri d repte ; această reţea este constituită în aşa fel încît l i n i i le de culori dife­
rite să nu se s u p rapună între ele, întreaga suprafaţă a s u port u l u i fi i nd acoperită în mod
regulat şi u n i form de un mare n u măr de fi lt re m i c i colorate care operează selecţia
culori lor exact ca şi c u m ar fi vorba de trei mari fi ltre aşezate în faţa obiectivu l u i . Acest
strat este completat prin aplicarea a încă u n u i st rat de emulsie pancromatică foarte sensi­
bi lă, analogă cu aceea pe care o găs i m apl i cată pe plăci l e ş i fi lmele o b i şnu ite.
Expunerea se face d i nspre partea suport u l u i , ad i că - în aparat - suportul filmului este
dirijat înspre obiectiv în aşa fel încît razel e de l u m i nă să traverseze mai întîi reţeaua mozaic,
înai nte de a aj u nge la emulsie. D u pă expu nere, clişeul este developat întîi ca negativ,
după care, fără a fi fixat, este t ransformat prin metoda n u mită i nvers i bilă în pozitiv d i rect
(diapozitiv); deci, acelaşi clişeu este folosit atît pentru fotografiere cît şi pentru proiecţie.
Se obţ i n e astfel o i magi n e pozitivă în culori, reprezentînd aproxi mativ fidel coloritul
origi nal al s u b i ectu l u i .
Procedeul Finlay este asemănător procedeu l u i Dufaycolor ş i comportă o reţea mozaic
s i m i lară ; deosebi rea constă în faptul că reţeaua este aici amovibilă, fi ind apl i cată pe un
suport separat care - în momentul fotografier i i - se apl i că pe o emulsie pancromatică.
Această reţea efectuează operaţia fotografieri i, reţeaua Finlay este separată de emulsia
fotosensi b i l ă folosită, putînd fi reîntrebui nţată cu prima ocazie.
Clişeul obţi n ut se developează apoi ca u n negativ obişnuit, fără precauţi i speciale ;
de pe el se pot trage oricîte cop i i pozitive sînt necesare ; se obţine deci un pozitiv (pe
s u port transparent), cărui a - după c e este developat în mod obişnuit - i se apl i că o
reţea mozaic colorată, i dentică cu cea folosită la fotografiere, în scopul redăr i i c u lorilor
origi nale ale subiect u l u i ; i magi nea astfel obţ i nută se proiectează pe un ecran c u aju­
torul u n u i diascop.
Procedeul autocrom Lumiere se bazează în general pe acelaşi p r i n c i p i u ca şi proce­
deu/ Dufaycolor, sing u ra d iferenţă constă în structura reţelei colorate, care este formată
d i n granule m i c roscopice de fec u l ă de cartof, colorate de asemenea în roşu, verde, ş i
albastru. Aceste granule sînt transparente cînd au un d iametru foarte m i c ş i acţ i onează
la fel ca şi filtrele colorate.
Procedeul Ag faco l o r-u lt ra , la care se întîlneşte acelaşi p r i n c i p i u general ; clişeul cuprinde
un su port transparent pe care sînt apl i cate : o reţea mozaic tricromă ş i u n strat de emulsie
fotosens i b i l ă pancromatică. Reţeaua mozaic este formată d i n culorile roşu, verde, albastru
în suspens i e coloidală. Î n acest amestec, fiecare culoare îşi conservă propri i le sale cal ităţi
şi nu i ntră în combi naţie cu culoarea veci nă, pentru a da o altă tentă ; fotografierea
propri u-zisă se efectuează, ca şi în celelalte procedee menţionate, cu suportul emulsiei

H i2
spre obiectiv ; clişeul s u p o rtă apoi un tratament inversibil în sco p u l obţi nerii u n u i pozitiv
d i rect ; l a sfîrşit c u l o r i l e se văd p r i n transparenţă.
Procedeul Agfacolor şi Kodakolor cu tramă lenticulară (Berthon-Ke/ler-Dorian), la
care se reîntîlneşte aproape acelaşi pri nci p i u ca în procedeele precedente ; fi ltrele sînt
constit u ite însă aici în alt mod : spatele fi l m u l u i-suport este acoperit cu aj utorul unei
maş i n i speciale, de o m u ltitud i n e de mici umflături semi-sferice, care joacă rol u l unor
l enti le. Pe obiectiv se apl ică u n filtru tricrom special format d i n benzi parale l e colorate
în roşu, verde şi al bastru ; m i c i l e lent i l e formate pe suportu l e m ulsiei au rol u l de a forma
la s u p rafaţa acesteia o serie de i magi n i ale acestor benzi colorate. Cu alte cuvi nte, vom
regăsi pe s u prafaţa emu lsiei o m u ltitud i ne de mici puncte colorate în roşu, verde şi al bastru
care vor acţiona exact ca n i şte fi ltre, selecţia culorilor efectuîndu-se datorită acestor
p u n cte colorate. Fi l m u l este apoi t ratat i nvers i b i l , ca mai sus. Culorile nu pot fi observate
d i rect, ci n u mai prin proiecţie. Folosi rea acestu i procedeu necesita obiective şi fi ltre
speciale foarte costisitoare, care nu puteau fi folosite la orice aparate, ceea ce a consti­
tuit o p i ed ică în răspîndi rea l u i .
S-a văzut mai s u s c ă selecţia tricromă - baza fundamentală a fotografiei î n culori -
se efectuează fie prin trei cl işee s ucesive i mp resionate prin i ntermedi u l a trei fi ltre colo­
rate ne pri ntr-un s i ng u r clişeu plasat în spatel e unei reţele mozaic tricrom e ; procedeele
moderne permit selecţia tricromă cu aj utorul a trei straturi de emu lsie, s uprapuse.
Procedeul Agfacolor. fără tramă ; este vorba de trei straturi de emu/sie suprapuse,
extrem de fi ne, care înglobează pe lingă sens i b i l izator i i cromatici, coloranţi desti naţi
să redea culorile origi nale. Stratul cel mai apropiat de obiectiv u l aparat u l u i fotografic
este sens i b i l la c u l oarea albastră şi n u în registrează decît această culoare. Acest strat
este separat de cel u rmător p r i ntr-u n strat de colorant formînd u n fi ltru galben,
care n u lasă să treacă nici o radiaţie a l bastră ; al doi lea strat n u este sens i b i l
decît excl usiv la c u l oarea verde. Cel de al trei lea strat de e m u lsie, care este
apl i cat d i rect pe s uport, este sensi b i l la roşu; fi l m u l este completat cu u n strat
antihalo.
Selecţia tricromă se efectuează în profu nzi me, l a
t recerea p r i n c e l e trei straturi de emulsie s u p rapuse, ceea
ce înseamnă că fiecare strat în registrează n u mai culoarea
faţă de care este sensi b i l . Dată fii n d g rosi mea deosebit de ����A ���
e:<Z?::&:ll!::!lllli!=i3=���·8
m ică a celor trei straturi de e m u l s i e s u p rapuse, claritatea ��������� - i c
ff
_

i magi n i i este pe rfectă. ...„„„„„„�

D u pă fotografiere, întreg fi l m u l este developat mai

F
întîi ca negativ, fără a fi fixat. D u pă ce este s pălat în
întuneric, fi l m u l este expus d i n nou l a o sursă de lumină Procedeul Agfacolor fără
controlată, apoi i ntrodus într-un a/ doilea revelator în tramă :
care se prod uc o serie de reacţii c h i mice extrem de R - rază l u minoasă; A - strat
complexe. Bromura de argint rămasă în cele trei straturi sens i b i l la albastru; B - ri ltru

fotosensi b i l e ş i care tocmai a suportat o i l u m i nare con­ gal b e n : C - strat sens i b i l l a

Î verde : D - strat sensib!I la
trolată, este red usă la rîndul său în săruri de argint. n roşu ; E - strat antihalo ;
acelaşi t i mp, coloranţii închişi pînă acum în fiecare strat f - suportul e m u l s i e i .

1 1 *-
163
de e m u lsie i ntră în acţ i u ne şi formează în spatele celor t rei i magi n i «În argi nt», trei
imagini colorate dar în culori complemen ta re, adică, în p r i m u l strat de e m u l s i e sensi b i l
l a cul oarea albastră v o m găsi o imagine pigmentară galbenă, în a l doi l ea, sens i b i l l a
verde, o i magi ne în roşu; iar în al trei l ea, sens i b i l la roşu, o i magi n e în albastru.
U rmează apoi e l i m i narea i magi n i l o r « în argi nt » p r i n tratarea cu soluţii pe bază de
fericianură de potasiu rămînînd n u mai i magi ni le p i gmentare, de o transparenţă fără cusu r ;
redarea c u l o r i l o r s e efectuează aici p r i n sintezo substractivă.
Procedeul Kodakrome. F i l m u l · respectiv este format, de asemenea, d i n trei straturi
·
de emulsie suprapuse, separate între e l e p r i n două strat u r i i ntermediare. Selecţia c u l o r i l o r·
se realizează tot în t i m p u l fotografieri i , în profu nzi m ea celor trei straturi de e m u lsie :
zonele albastre ale s u b i ect u l u i . vor fi î n registrate de p r i m u l strat de emulsie, sens i b i l la
această c u l oare, zonele verzi de către cel de al doi l ea strat sens i b i l la verde, iar cele
roşii de al trei lea strat, sensi b i l exc l u s i v l a cu loarea roşie. Metoda developări i şi i nversări,
i magi n i i este extrem de complicată. Fiecare strat este colorat succesi v în culorile comple­
mentare chiar în t i m p u l tratări i fi l m u l u i ; la sfîrşit, pe fi l m nu rămîn decît imaginile pigmen­
tare, adică culorile complementare faţă de sensi b i l i tatea origi nară a straturilor, al bast ru,
verde şi roşu. Redarea c u l orilor se efectuează p r i n si nteza s u bstracti vă. ca ş 1 1n
procedeul precedent ; culorile sînt vizi b i l e atît d i rect cît ş i p r i n p roiecţie, fi i nd
deosebit de fidele.

Prelucrarea negativelor color

(indicaţ i i l e de mai jos corespund pentru e m u l s i i l e de t i p ORWO COLOR, AGFA­

COLOR, cele de fabricaţi e sovietică, FERRANIA etc.)

Nr. Operaţia Durata, m i n Temperatura, °C

d evelopare în culori 6 1 8 ±1
2 spălare apă cu rgătoare 20 max. 14
3 e l i m i narea argintu l u i 5 max . 18
4 spălare apă cu rgătoare 10 max . 14
5 fixare 10 max. 18
6 s pălare apă cu rgătoare 20 max . 14
7 uscare 60 - 1 20 max . 30

Revelator (operaţia nr. 1 )

Soluţia a :
hidroxi l a m i nsu I fat 1 ,2 g
di eti 1-p-foni lend iaminsu lfat 2 ,75 g
apă disti lata 500 cm'

164
 Soluţia b :
carbonat d e potasiu 75 g
sulnt de sodiu anhidru 2 g
bromură d e potasiu 2,5 g
apă d i stilau 500 cm•
Pentru folosi re se amestecă a+b în părţi egale ; î n caz că n u se fo l oseşte apă disti­
lată, se adaugă 2 g de hexametafosfat de sod i u la 1 OOO cm3 soluţi e ; se va folosi la 24 ore
după preparare.
Baie pentru eliminarea argintului (operaţia n r.3)
I . fe ricianură d e potasiu so g
apă distilată 1 OOO cm•

sau
li. fosfat acid de potasiu 4,4 g
fosfat d e sodiu 3,2 g
fericianură de potasiu 80 g
apă 1 OOO cm'

Cu oricare d i ntre cele două băi de mai sus se obţi ne acelaşi rezultat.
Baie de fixare (operaţia n r. 5)
hiposulnt de sodiu 200 g
apă distilată 1 OOO c m 1

Nu este permisă folosi rea soluţiilor de fixare acide, deoarece acestea distrug coloranţii
d i n e m u lsie.

• Prel ucrarea pozitivelor color (hîrtie foto, sau diapozitive de pe negative)

N r. Operaţia Durata, m i n Temperatura, °C

developare cromogenă 3 1 8 ±1
2 spălare în apă cu rgătoare 10 max. 1 4
3 bai e de întrerupere 5 max. 1 8
4 spălare în apă cu rgătoare 5 max. 1 4
5 e l i m i narea arg i ntu l u i 5 max. 1 8
6 spălare î n apă cu rgătoare 5 max . 1 4
7 fixare 10 max. 1 8
8 spălare în apă cu rgătoare 20 max. 1 4
9 uscare 60- 1 20 max. 30

Revelator (operaţia n r.1)

Soluţia a:
hidroxilaminsulfat 2 e
et i I oxiet i 1-p-fen i le n diam insu lfat 4,5 li
apă distilau 500 cm'

1 65
 Sol uţia b :
carbonat d e potasiu 75 g
sulfit d e sodiu anhi dr u 0,5 g
b ro mur ă d e potasiu 0,5 g
apă d istilată 500 cm'

Pentru folosire se a mestecă a + b în părţi egale ; se adaugă 2 g hexametafosfat d e sod i u

l a 1 OOO cm3 soluţie, în cazul cînd n u se foloseşte apă d isti lată.
Baie de întrerupere (operaţia 3)
I . a c i d acetic glacial 5 cm8
ac�tat d e sod i u 30 g
apă 1 OOO cm'

sau
l i . fosfat acid d e potasiu 1 00 g
apă 1 OOO cm'

sau
li!. fosfat acid d e potasiu BO g
acid fosforic 3 c m3
apă 1 OOO cm'

Se poate fol osi oricare d i n cele t rei formule, cu acelaşi rezu ltat.
Baie pentru eliminarea argintului (operaţie n r.5)
I. fe ricianură de potasiu 10 g
apă 1 OOO cm'
sau
l i . fe ricianură de potasiu 10 g
bromură de potasi u 2 g
apă 1 OOO c m '

sau
III. sulfat d e cupru , cristale 20 g
clorură de sodiu 20 g
apă 1 OOO c m'

Baie de fixare (operaţia n r. 7)

I . h i posulfit de sod i u 200 g
a c i d boric 10 g
apă 1 OOO c m'

sau
l i . hiposulfit d e sod i u 200 g
apă 1 OOO c m '

!_relucrarea fi l melor color i nversibile (diapozitive di recte]_

Nr. Operaţia Durata, m i n Temperatura, 0 c

1 developare al b-negru 35 1 8 ±1
2 spălare în apă curgătoare 30 max. 1 4
3 reexpunere la l u mină al bă 5
4 developare în culori 11 1 8 ±1

1 66
 5 spălare î n apă cu rgătoare 30 max . 1 6
6 e l i m i narea argintu l u i 5 max . 1 8
7 s pălare apă cu rgătoare 5 max. 1 4
B fixare 10 1 8 ±1
9 spălare apă curgătoare 20 max . 1 4
10 uscare 60 - 1 20 max . 30

Revelator pentru developare alb-negru (operaţia 1 )

I . su l fit d e so di u a nhidr u 50 g
a m i d o l (d i a m i norenol) s g
bromură d e potasiu 1 g
.ipă d istilată 1 OOO c m '

Soluţia se prepară cu 2 - 3 ore înai nte de folosi re şi se lasă să se l i niştească. Se mai

poate folosi ş i umătoarea sol uţie, cu rezultate mai puţin constante :
l i . metol 2
s u l fit de sodiu a n h i d ru 20 g
hid rochinonă 6
carbonat de s o d i u a n h i d r u 25 g
bromur3 d e potasiu 4,5 g
ap� distilată 1 OOO cm'

Reexpunerea la lumină; (operaţia nr. 3) ; se race prin i l u m i narea negativu l u i cu o lampă

electrică tip nitrafot de 500 W, ţ i nută la 1 metru distanţă, p r i n faţa cărei a se p l i mbă
fi l m u l ţ i n ut înt i ns de l a cele două capete.
Revelator color (pentru operaţia n r. 4)
Soluţia a :
h i d r o x i l a m i nsulfat 1 ,2 g
d ieti l�p-feni l end ia m i nsu I fa t 2,75 g
apă d i s t i lată 500 cm'

Sol uţia b :
carbonat de potas i u 75
sulnt d e s od i u a n h i d r u 2
bromură de potasiu 2,5 g
apă d i s tilată 500 cm'

Î nai nte de folosire se va amesteca a+b î n păr·ţi egal e ; sol u ţ i i l e se vor prepara cu
24 ore înai nte de întrebu i nţare ; dacă nu se foloseşte apă d isti lată se adaugă 2 g hexameta­
fosfat de sodiu la 1 OOO cm3 soluţie.
Baie pentru eliminarea argintului (pentru operaţia nr. 6)
fericianura de potasiu so g
apă distilata 1 OOO crr.'

Baie pentru fixare (operaţia n r. 8)

h i posulfit de sodiu 200 g
apă 1 OOO c m 1

167
FOTOGRAFI E S U BACVATICĂ

Specia l itate care cîştigă pe zi ce t rece tot mai mu lţi adepţi în rîn d u l fotografi l o r ;
poate fu rniza fotografii docu mentare de o mare fr u m useţe artisti că, cu privire l a flora
şi fauna subacvatică.
Fotografierea subacvatică nu p rezintă d i fi c u l lăţi i ns u rmontabi l e dacă sînt respectate
cîteva reg u l i relativ s i m ple. Î n pri m u l rîn d , aparatul fotografic folosit, înch is în cutia sa
etanşă d e protecţie, trebuie s ă aibă o a n u m i tă
greutate care să-l î m p i edice să « p l utească » în apă.
Î n caz de nevoie, pentru a real iza acest dezi derat
se va ataşa (fie în i nterior, fie la exterioru l cutiei)
o greutate d e p i u m b .
Lumina naturală este suficientă pentru real izarea
unor fotografi i în alb- negru şi chiar în c u l o r i , dacă
nu se depăşeşte adînci mea de 2 - 3 m. Trebuie
avut în vedere că apa joacă rol u l unui filtru albastru
sau cyan (v. cuv.), al cărui efect se accentuează pe
măsură ce adînci mea creşte. Culorile roşi i şi portocal i i
sînt foarte mod i fi cate la p r i m i i metri, iar s pre 6 m .
d ispar d i n p u nct d e vedere practi c ; c a u rmare,
în afara caz u l u i cînd se acceptă obţinerea unei i mag i n i
.
monocrome, fotografierea su bacvatică în cu lori l a
I u mi na naturală trebuie l i mitată l a adînci m i foarte m i c i .
Timpul d e expunere este d i fi c i I de apreciat ; l a
1 m adînci me se poate considera că i ntensitatea
Aparat pentru fotogr·af ierea l u m i n i i este redusă la j u mătatea faţă de s u p rafaţă ;
s ubacvatică . î n acest caz, deci, trebuie s ă s e desch idă d i afragma
cu o u n itate.
Dacă este folosit, de exe m p l u , un fi l m cu o sens i b i l itate d e 20" D I N şi un t i m p de
expu nere de 1 /1 25 s , cond i ţ i i l e de l ucr-u fi i n d : vara fa amiază, timp însorit, apă limpede
se va d i afragma d upă c u m u rmează :
uJincime

1 m f: B
5 m f:5,6
10 m f: 4
20 m {:2,8
30 m f: 2

Aceste date sînt aproxi mative, ş i p o t constitui doar u n pu nct d e p l ecare pentru
adaptarea lor la condiţi i l e concrete d i n momentu l fotografieri i ; t i m p u l de expunere uzual
este b i n e să fie d e 1 /1 25 s.
La pu nerea la punct a clarităţ i i t rebuie să se ţ i nă seama d e fenomenul refracţiei care
prod uce o d i m i n uare aparentă a distanţei cu ci rca 1 /4.

168
 Debutanţ i i în astfel de fotografi i vor constata, fără prea mare plăcere, că i magi ni l e
obţi nute - p e fi l m alb-negru - sînt cenuşi i , încetoşate, i a r pe fi l m color au tente terne,
c u culori nesaturate. Dacă se foloseşte, fără precauţi i l e necesare, o sursă d e lumină arti­
ficială, fenomenul riscă să se agraveze : vizi b i l itatea dev i n e şi mai proastă, apăr-înd tot­
odată în i magi n e pete de tipul «fu l g i de zăpadă», fenomen datorat d ifuziei l u m i n i i de către
particulele aflate în suspensie în apă. De aici se pot trage cîteva învăţă m i nte :
- cu cit d ifuzi a este mai accentuată, este b i ne să se fotografieze mai de aproape, folo­
sind de preferi nţă u n obiectiv s u perangular ;

169
 - este preferabi l să se fol osească, în alb-negru, e m u l s i i de sensibil itate medie (20°
Dl t-..J ) care asi g u ră negative mai contraste decît e m u l s i i l e cu sens i b i l itate foarte ridicată ;
în plus, se poate creşte contrastul p ri ntr-o uşoară s u bexpunere u rmată de o developare
ceva mai prelungită ;
- s u rsa de l u mi nă artificială v a fi ţi nută c u atît mai departe de aparat, c u cit distanţa
de la care se fotografiază va fi mai mare.
Li psa de constrast se face mai p uţin si mţită la adînci m i l e mici. L u m i na artificială va
fi asigu rată de o lampă-fu lger ; s u biectu l fotografiat va fi l u m i nat uşor lateral, sub u n unghi
de ci rca 30°. Pentru fi l mele color se va uti l iza o sursă de l u mi nă «caldă» de 2 800 -3 800° K.

FOTOG RAFI E TERM OPLASTICĂ

Di ntre toate sistemele fotosen s i b i l e existente cel mai util izat î n prezent este acela
bazat pe proprietăţ i l e halogenurilor de argint, deşi ele prezintă o serie de i nconveniente
l egate de prepararea e m u lsi i lor sensibile, de necesitatea aplicării u n u i tratament chi mic
pretenţios şi relativ înde l u ngat etc.
Spre deosebi re de acestea, s istem e le fotoelectrice sînt exclusiv fizice ; electrofotografia
(v. cuv.) uti l izează o i magi n e l u m i noasă pentru a acţiona asu pra descărcării u n u i strat dielec­
tric pu rtător al u nei sarcini electrostatice. I maginea care rezultă poate deveni vizi b i l ă prin
depunerea de partic u l e foarte fi ne pu rtătoare de sarcini de semn contrar. Prepararea
u n u i astfel de material sens i b i l pentru în registrarea i magi n i i este,
de asemenea, fizică şi constă în producerea unei sarcini electro-
! statice chiar în momentul care precede folosi rea.
O variantă a e lectrofotografiei uti lizează s u prafeţe le termo­
plastice ca strat dielectric, care pri meşte o sarcină electrostatică
u niforma repartizată pe întreaga s u p rafaţă ; sarcina respecti vă
poate fi an i hi l ată prin acţiu nea l u m i n i i .
Î n înregistrarea fotoplastică se fol oseşte u n film termoplastic
fotocond uctor avînd pe spate un strat conducător de electricitate,
apl i cat la rînd u l său pe un s u port corespu nzător, în general o
peli culă.
Filmul plastic fotoconductor prezintă o mare rezistenţă elec­
trică faţă de negru, dar devine un bun conductor s u b acţiu nea
l u m i n i i . Pentru a efectua o fotografie, se încarcă mai întîi e l ec­
Î n registrarea prin trostati c fi l m u l p l astic, care apoi este expus într-un aparat foto­
grafic ; I u mi na care cade pe s u prafaţa încărcată e lectrostatic face
fascicul e l ectronic :
I - fil m u l termoplastic : ca d i n zonel e ati nse de ea sarci na electrică să se scurgă în fi l mu l
li - fascicul electronic ; cond uctor anat în spatel e plasti cului.
III-încălzirea fascicu l u l u i Pentru a face i maginea vizi bilă, se recurge l a o altă proprie­
care apoi s e înmoaie şi
tate a masel o r p l astice : înmuierea lor l a căld u ră. Sarcina e lectro­
se încreţeşte ; IV - plas-
ticul se întăreşte p r i n statică p rovoacă contracţi i în g rosi mea plasticului astfel încît
răcire răminind încreţit. atu nci cînd acesta se în moaie d i n cauza căl d u r i i , se deformează

1 70
apărîndu-i la s u p rafaţă încreţituri minuscule asemănătoare reliculoţiilor di ntr- u n strat
de gelatină ; pri ntr-o răc i r e bruscă această deformare devine stab i lă.
Sistemul prezintă cîtcva avantaje i m portante asu pra fotografiei clasice :

J1[

i n registrarea fotoplastică : Structura unui fi l m termo-

I - fi l m u l termoplastic ; li - fil ­
m u l capătă o încărcare u n i formă;
III - prin expunerea l a l u m i n ă ,
suprafaţa se descarcă în funcţie
d e i ntensitate ; IV - prin încăl­
zire, apar încreţiturile corespun­
zătoare sarc i n i i electrostatice e l i -
minate.
plasti c :
sau : a - strat termoplastic; b - strat
fotoconductor ; c - n l m conductor
transparent; d - suport d e film obiş-
nuit ;
jos : variantă util!zînd un termoplastiL
fotoconductor (e), îndepl i n i n d atit
fu ncţiile termoplastice cit ş i c el e a l e
stratu l u i fotoconductor; s u po rt u l poa-
te fi transparent sau opac.

- s u prafaţa sensi bilă este preparată fizic ;

- t ratamentul este - d i n p unct de vedere practic - instantaneu ;
- căldura nu deformează stratul decît n u mai din p unct de vedere fizic, de-a l ungul
reţelei, fără ca vreo reacţie c h i m i că să aibe J oc ;
- modificarea p rodusă este reversi b i l ă : dacă este reîncălzit, fil m u l deformat recapătă
o s u prafaţă l isă şi i maginea se şterge ; u n fi l m electroplastic poate deci fi util izat în
repetate rînduri, la fel ca o bandă de magnetofon.

171
 La ori gină, înregistrarea termoplastică e ra desti nată conservă r i i i magi n i l o r p roduse
de u n fasciwl electronic care măt u ra l ărgi mea u nei benzi termoplastice ce se deplasa, oare­
c u m la fel ca la televizi une. I maginea se găsea astfel formată d i n l i n i i de i ntensitate varia­
b i l ă, iar în registrarea era consti tu ită d i n încreţituri de adîncime va1·iab i l ă ; cu cît fascicu l u l
el ectron i c era mai i ntens, cu atît sarci na formată
pe fi l m era mai mare, iar deformai-ea plasti c u l u l u i
la căldură mai profu ndă. Esenţial este faptu l că i ma­
gi nea trebuie să fi e îm părţită în l i n i i , această struc­
t u ră l i n iară fi i nd absolut necesară pentru a face
i magi nea vizi bi lă.
Î n înregistrarea fotoplastică a unei i magi n i for­

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1�
mate de lumină şi n u de u n fascicul elec t ron ic, sînt,
de asemenea, necesare în creţituri le, deoarece fi l m u l
termoplastic n u prezintă n i c i u n fel d e zone d e
+ + + +++ + ++ + + c u l oare, închise sau deschise, s uscept i b i l e s ă ab­

1 -1 1 -
soarbă l u m i na în mod d i ferenţiat ; este nevoie să
se recu rgă l a reflexie sau la difracţie. Siste m u l
t ransformă i magi nea într-o reţea de încreţitu ri a
Structu 1·a 1 magi ni i termol pastice căror profunzi me variază ; aceste variaţii fac i ma­
î n reg istrată prin i ntermed i u l unei g i nea vizi b i l ă . Filmul (otoplastie este expus i nfluenţei
trame : desenul corespunde unei l u m i n i i prin i ntermed i u l unei trame extrem de fine,
mări ri d e ci rca 500 ori . avînd 400 de l i n i i pe centi metru. Pentru ca i magi nea
să fie vizi bilă, s u p raraţa ei t rebuie exami nată într-o
l u m i nă razantă, încreţiturile d ifuzînd l u mi na în funcţie de profu nzi mea lor. Î n acest
fel , zonele de tentă deschisă ale subiectu l u i vor apărea l u m i noase şi pe fi l m , deoarece
difuzia este max i mă în J ocu r i l e corespu nzătoare. I magi nea se poate vedea foa1·te b i ne
dacă fi l m u l este opac ; un material termoplastic fotoconductor cores punde deci pentru rea­
l izarea de i magi n i desti nate a fi exami nate p r i n reflexie.
Pent ru ca i magi n i l e să poată fi p rn i ectate este necesar u n film termoplastic transparent,
avînd to todată nevoie şi de un sistem de proiecţie special , capab i l să transforme pe u n

b c d I! f

Proiecţia unei i magi n i termoplastice :

a - s u rse l i niare de l u m i n ă ; b - conde nsat o r ; c - fi l m termoplastic ;
d - tramă ; e - obiectiv ; f - ecran.

1 72
ecran, variaţ i i l e de încreţi re ale s u p rafeţei fi l m u l u i în zone l u mi noase sau întu necate. Î n
locul i l u m i nări i u n u i diapozitiv obişnuit cu aj utoru l u nei surse de l u m i nă u n ice şi a u n u i
condensator, se u t i l i zează mai m u lte s u rse l u m i noase l i n iare plasate la i ntervale regu late
în s patel e condensatoru l u i ; între diapozitiv şi obi ecti vul aparat u l u i de proiecţie este p lasată

b c d e
f

Î n registrarea termoplastică în c u l o ri :
a - s u rse de l u m i n ă ; ll - c:ondensJ.to r ; c - imJgine
t e r m o p l J 'i t i c ă ; d - tr,1 m ă ; � - obiectiv ; f -- ecran.

o tramă liniară care are drept efect opri rea razelor d i recte ale s u rselor l u m i noase, în aşa
fel încît nici o l u m i nă nu poate traversa obiectivu l pentru a aj unge la ecran. Dacă în locul
diapozitivului clasic este plasat u n diapozitiv termoplastic, încreţi t u r i l e acestuia difuzează
l u mina care astfel poate atinge obiectivul de proiecţie trecînd pri ntre l i n i i l e tra mei, iar
i maginea se găseşte astfel p roiectată pe ecran ; cu cît d i fuzia este mai puternică, cu atît
ecran u l este mai i ntens l u m i nat.
Acelaşi tratament prin încălzire şi răci re caracterizează şi 'ln registrarea fotoplastică
a l u m i n i i . Material u l necesar este puţin mai compl icat decît acela care serveşte pentru
folosi rea fi l me l o r ord i nare ; aparat u l comportă un dispoziti v pentru prepar·area material u l u i
sensi b i l (sarci na e l ectrică), mecanismele pentru efectuarea expuneri i , tratamentu l u i
fizic u lterior.
Puterea de separaţie, chiar ţ i nînd seama de trama necesară pentru î n registrare, este
s u ficientă pentru a permite cuprinderea u n u i mare n u măr de i magi n i sub un vol u m m i c ;
astfe l , d e exe m p l u , p e u n fi l m fotoplastic de 5 x 5 c m , s e pot în registra 1 44 i magi n i d i ferite.
Procedeu l este totuş i oarecu m l i m i tat, d i n cauza sensi b i l ităţ i i relativ scăzute a material u l u i .
Pentru a corespu n d e u n u i c l i şe u fotoplastic, este nevoie deci c a s u biectul s ă ne foarte
pute r n i c l u m i nat sau să se expună m u lt mai m u l t decît atu n c i cînd se foloseşte un mate­
rial fotografic o b i ş n u i t ; pe de altă parte însă, s u prafaţa fotoplastică este sensi bilă şi faţă
de razele X, u l t ravi olete sau i nfraroş i i .
P e lîngă difracţia l u m i n i i , tramele ami ntite mai înai nte pot n folosite ş i î n scop u l
descompunerii luminii albe, adică pentru separarea const i tuantelor colorate ale acesteia.
Î n acest scop este necesară o reţea extrem de fi nă, care face pos i b i l ă mod i ficarea stă r i i
s u prafeţei u nei în registrări termoplastice, pentru a realiza imagini î n culori. Tre b u i e
n u mai să fie puţi n modificat siste m u l de p roi ecţie, p r i n m i cşorarea max i mă a fantelor tra­
mei l i niare ale proi ectorul ui. Di fracţia l u m i n i i de către încreţit u r i l e fi l m u l u i termoplastic

1 73
formează un spectru de flecare parte a fascic u l u l u i centra l . Dacă fantele sînt s uficient de
înguste, e l e nu "vor lăsa să treacă decît n u mai una d i n cul ori l e spectrului, i a r obiectivul
va forma astfel u n punct colorat.
Culoarea p roi ectată pe ecran depinde d e d istanţa d i ntre încreţi t u r i l e d e pe fi l m şi
este deci pos i b i l ca reglînd această distanţă să fie p roiectată indiferent care culoare, fapt
care se realizează pri ntr-un (ascicul electronic special d i v izat, o parte flind fixă, iar alta
avînd o d istanţă variabi lă, ceea ce permite crearea unei reţe le de di(racţie corespunzătoare
di(eritelor combinaţii de culori. Pentru în registrarea unei i magi n i în culori este nevoie d e
o suprafaţă de ci rca patru ori m a i mare decît dacă aceeaşi î n registrare s-ar face î n
al b-negru.
Pentru ca imaginea clectroplastică să poată fi reprodusă, este nevoie de un aparat de
mărit construit pe ace laşi sistem de t rame descris mai înai nte, putînd fi obţ i nute copi i
pozitive pri ntr-un procedeu fotografic obişnuit sau printr-o repetare a în registrării electro­
plastice.

FOTO G RAFI E U LTRARAPI DĂ

Cu mijloacel e fotografice clasice nu se poate asigura realizarea unor i magini care

necesită expuneri extrem de scurte, de ord i n u l m i l isecundelor ; în acest scop, este
necesar în p r i m u l rînd un bliţ electronic automatic, cu d u rata fu lgeru l u i variabi l ă, înzestrat
cu un d ispozitiv care să l i m iteze d u rata fulgeru l u i în funcţie de propria sa reflectare
asupra su biectu l u i ; toate acestea în strînsă asociere cu o deschidere de diafragmă unică,
determi nată de la bun început în fu ncţie de sensibilitatea emulsiei folosite.
Du rata cea mai scu rtă l a care se poate aju nge cu un astfel d e b l i ţ este egală cu
1/50 OOO s ; într-un i nterval de t i m p atît de scurt, spaţi u l parcurs de un proect i l a cărllt
viteză este d e 200 m/s n-ar fi decît d e 4 mm, care - desigu r - nu reprezintă un i nstan­
taneu pe rfect, dar l i psa u n u i contur absolut precis este compensată de s u b l i nierea i m p resiei
de mişcare.
Pe lîngă rapiditatea fu lgeru l u i mai este nevoie şi d e o perfectă sincronizare.
Sincronizarea este destul de complicată, necesitînd mij loace electronice; comanda
poate fi acustică sau optică.
Dispozitivul de întîrziere este un aparat elect ronic construit în aşa fel încît un i mpuls
pe care î l pri meşte î l trans mite numai d u pă scu rgerea unui anumit i nterval de
t i m p ; acest i nterval poate fi reglat d e la 1 0 m i l isecunde pînă la cîteva secunde, d upă
necesităţi.
Pentru a putea beneficia d e extraord i nara rap i d itate a fu lgeru l u i , fotografierea n u se
poate face decît într-o încăpere complet nel u m i nată ; pe d e altă parte, deoarece este
i mpos i b i l ă s i ncronizarea perfectă a deschideri i obtu ratorului aparatului fotografic] cu
acţiunea d i s pozitivu l u i de întîrziere, se i m pune fol osi rea metodei openflos h (v. cuv.), ceea
ce s i m p l i flcă foarte mult rol u l aparat u l u i fotografic, care poate fi la fel de b i n e un aparat
d e t i p vech i sau un aparat ultramodern. Folosi rea eventuală a u n u i teleobiectiv nu poate
fi decît bi nevenită.

1 74
 I magine realizată de N icephore N iepce în a n u l 1 822, pe o placă cu bitum de l udeea .

. FOTOGRAMĂ
r ·i.... °'

mai

După expunerea a u m i nă, coala

usucă în mod obisnuit. 0 Contu rul
obiectelor folosite, transparenţa l o r mai mare sau mai m ică, pot da - dacă sînt
mînuite cu dexteritate şi si mţ artistic - naştere la efecte deosebi t d e i nteresante.
Efectul s e poate combina pri n expu nerea aranjament u l u i d e obi ecte pentru
fotogramă sub l u mi na unui aparat de mărit în care se află i ntrodus u n nega tiv obişnuit.

FOTOLIZĂ
Descompunere c h i mică a u n o r substanţe sub acţ i u nea l u m i n i i .

FOTO M ETR I E
Parte a opt i ci i care s e ocupă c u metodele de măs u rare a intensităţilor izvoare­
lor de lumină, a i l u mi nărilor etc.
Metodele folosite pot fi vizuale (subiective), dacă se bazează pe folosi rea
och i u l u i ca i nstrument de măsură, sau fizice (obiective), dacă se bazează pe folo­
si rea ca i nstrumente de măs u ră a e l e mentelor fo toelectrice, p l ăcilor fotografice etc.

FOTOM ETRU
Instru ment optic pentru determi narea intensităţii u n u i izvor de l u m i nă.
Se compu ne, în general, din două ecrane albe şi pe rfect d i ruzante, u n dispozitiv fotometric,
care permite com pararea străl ucirii celor două ecrane şi un dispozitiv de n�clucere a
i l u m i nării ecranelor fotometrice într-un raport cu noscut .

1 75
 Fotogramă

176
FOTO N
Particulă a radiaţiei electromagnetice care posedă atît propri etăţi ondulatorii cît şi
corpusculare. Conform teoriei fotonice, l u m i na este considerată ca u n flux de fotoni, e m i ş i
d e ato m i i s u rsei l u m i noase. Foto n i i se m işcă c u viteza l u m i n i i , au o energie p roporţională
cu frecvenţa undei l u m i noase, iar masa de repaus şi sarcina electrică sînt nule.
E l a borînd teoria fotonică a luminii, Einstein a p utut exp l i ca efect u l fotoelectric (1 905)
p r i n de monstrarea existenţei p ropri etăţ i l o r corpusculare ale l u mi n i i . Noţiu nea de foton
se referă la toate t i p u r i l e d e radiaţie electromagneticii.
Descoperi rea foton i lor a reprezentat o nouă confi rmare a tezel o r materialismului
dialectic privind unitatea mate r·ială a I u m i i , inepu izabi l i tatea şi variabi l i tatea i nfi nită a mate riei,
caracte r u l ei contrad ictori u .

FOTOTRO PI E
Fenomen revers i bi l de sch i m bare, sub acţi u n ea l u m i n i i , a c u l o r i i u n u i compus chi mic
cristal izat, (di n greceşte photos = l u m i nă ş i trope = s c h i m bare). Se întîl neşte mai ales la com­
puşii organici, cum sînt u n i i coloranţi azoi c i , semicarbazonele etc.
I se mai spune ş i fototropism.

FRES N EL (Augustin Jean)

Fizician francez (1 788 -1 827), membru al Academiei de Ştii nţe din Paris ; a descoperit
fenomenul de interferenţă cu aj utorul u n u i sistem d e og l i nzi care îi poartă n u mele ; a elaborat
teoria ondulatorie completă a l u mi n i i , avînd la bază i poteza că vibraţi i l e l u m i noase sînt
perpend icu lare pe d i recţia de p ropagare, cu aj utorul căreia a explicat polarizarea luminii
şi dubla refracţie ; stu d i i l e sale stau la baza multor rezolvări practice în fotografia
modernă.

FRESN E L (lentilă)
Lentilă convergentă în trepte cu deschi d e re relativă mare, folosită în special pentru
dotarea p roi ectoarelor d e mare capacitate.

Lentile Fresnel

12 - c. 227·1 Fotograno cie l a A la Z

1 77
 Se ştie că mari rea deschiderii relative a unei l enti le duce la o creştere apreciabilă
a g rosi m i i acesteia, u neori l a d i mensi u n i de-a d rept u l i ncomod e ; Fresnel (A. J .) a găsit
rezol varea problemei p rocedînd l a îm părţi rea lentilei în zone, calculate astfel încît grosimea
fiecărei lentile zonale să fle i dentică cu cele d i n zonele alătu rate.
O asemenea lenti l ă are o greutate m u l t mai m i că şi riscu l de fisurare este mult mai
redus în caz u l u n o r schi mbări mari de temperatu ră, fenomen care se p rod uce în mod
c u rent în t i m p u l folos i r i i u n u i proiector.

F U LG E R
Aparat u l de fotografiat s e v a monta p e u n trepied foarte stab i l , aproape d e fereastră ;
un parasolar va p roteja obiect i v u l , iar declanşarea se va face cu aj utoru l u n u i declanşa­
tor flex i b i l .
Compunerea cad r u l u i este i ndicat s ă fie făcută î n aşa fel încît s ă i ncl udă î n i magi ne
-foarte p u ţ i n d i n s u p rafaţa pămînt u l u i , foarte m u l t cer.
·

Obiecti vul va fi înd reptat spre acea parte a orizontu l u i în care se desfăşoară furtuna,
sau de unde este de pres upus că va începe să se facă s i mţită în scurt t i m p .
Dacă n u este încă noa te, s e v a diafra m a obiectivul la max i m ric
dep 1n, s e poate opera cu diafragma complet deschi să.
Este pos i b i l ă folosi rea o r i că r u i t i p de e m u l s i e, ortocromatică sau pancromatică,
de sens i b i l itate m i j l ocie, 18 -20° D I N ; problema redări i fidele a u nei game de c u lori n u
s e pune.
Aşteptînd, cu obturatorul deschis, operator u l va privi tot timpul în aceeaşi d i recţie
în care este înd reptat şi aparatu \ ; îndată ce pe d i recţia de p r i v i re apare un fu lger, se
comandă închiderea obturatoru l u i , se înlocuieşte negativul expus cu unul nefolosit şi
se i a de la capăt .
Se va folosi un revelato1- mai contrast si se va copia pe hîrtie l ucioasă, cu su port
•

alb, de g radaţie contrastă.

�.

12*-347
179
G
GAM MA

Acest termen, care se notează cu litera g recească y, i n dică (actorul de contrast a l

u nei e m u l s i i fotosensi bile. C u cît gamma este mai mare, cu atît e m ulsia este mai con­
trastă, gamma = 1 fi i n d considerată ca o gradaţie normală.
Gamma depi nde, pentru o emulsie dată, d e d u rata developări i ; ea creşte pe măsură
ce devel oparea se p re l u ngeşte, desigur pînă la o anu mită l i mită.
Timpul necesar pentru a se ati nge gamma caracteristică a e m u ls i e i re­
spective (numită şi gamma infinit) variază în funcţie de natura, d i l uarea, grad u l
d e uzură etc. al revelato r u l u i .
Exami nînd curbele d e înnegrire d i n schiţele alătu rate, se poate remarca c ă fiecare
d i ntre ele p rezi ntă :
- la înce p u t o parte orizontală, deci � aloarea zero ; ea coresp_u n ci e i ntensităţi lor
l u mi noase i nsu ficient de puternice pentru a i m p resiona emulsia ;
- o parte cu rbă ascendentă ; este zona subexpunerilor;
- o l i nie d reaptă o b l i că, în care înnegri rea negativului creşte proporţional cu
i ntensitatea I u mi noasă : este zona expunerii normale;
- o nouă cu rbă, n u mită şi u mărul c u rbei, de u n de începe orizontala s uperioară;
este zona supraexpunerilor.

180
 / �,....
/ /
...v _,/'
"
�

I
I/
J

Cu rbe d e înnegri re :
1 - e m u l s i e n o r m a l â ; 2 - e m u l s i e moale ; 3 - e m u l s i e contrastă.

GAS LI G HT

De la gas = gaz aerian ş i fight = l u m i nă (în engleză) ; _b.!!:_t i i l e fotografice pe bază d e

-� p urtat m u l t t i m p acest n u m e ; e x p l i caţia constă în faptul c ă î n
perioada d e pionerat a fotografi e i , hîrtia respectivă e ra i mp resionată şi prelucrată la
l u mina produsă d e o flacără al i mentată cu gaz aerian; încă ş i î n prezent expresia este
folosită în mod cu rent.

G EAM MAT

V. s t i c I ă m a t ă.

G E LATI NA

Substanţă care constituie liantul tuturor materialelor fotosen s i b i l e actuale.

Se obţine d i n oase, degresate şi concasate, apoi demi neral izate cu ajutorul acidului
_,
clorhidric d i l uat. care l i berează oseina ; această materie găl b u i e transparentă, se ţ i n e t i m p
de cîteva săptămîni în apă d e var, pentru a-i provoca h i d rol iza. L a fel se p rocedează şi
pentru obţinerea gelatinei din p i e i d e vită. D u pă curăţire şi degresare, pieile sînt tăiate
în bucăţel e mici ş i supuse acţ i u n i i laptelui d e var, ca şi osei n a ; după o spălare prelungită,
materi i l e sînt tratate cu aci d clorh i d ri c d i l uat şi spălate d i n nou, apoi s u p use unei seri i
de extracţii prin fierbere în apă d i n ce în ce mai caldă.
Calitatea gelat i nei este cu atît mai bună cu cit este obţinută la o temperatură mai
puţin ridicată (maxi m u m 70°C, pentru scopuri fotografice).

181
 Pasta obţi n ută este tăiată în şuviţe cit mai s u bţ i ri şi înti nsă l a uscat pe s u p rafeţe
de tifo n , plasă etc. Molecu lele foarte l u ngi ale osei nei sînt reduse la molecu l e mai scu rte,
pri ntr- u n tratament bazic sau aci d . Gelatina obţi n ută d i n piei de vită conţ i n e şi urme
d e a l b u m i nă, p rovenită din degradarea kerotinei. O gelat i n ă de foarte b u n ă cal itate se
obţi n e din p re l ucrarea solz i l o r şi oaselor de peşte. T------

G E LATI N O-BRO M U RĂ DE ARG I NT

E m u lsi i l e fotosensi b i l e actual e sînt n u mi te, pentru si mpl i ficare, e m u l s i i cu gelotino­
bromură de argint, deşi ele conţi n încă n u meroase alte prod use pe lingă gelatină, nitrat
de argint şi bromură de potasiu. Printre aceste produse c h i m ice se n u mără : ioduro de potasiu,
pigmenţii coloraţi care sensi b i l izează e m u ls i a faţă de d i ferite c u l o r i , cloruro de argint (în
a n u mite e m u l s i i pozitive) etc.
Pări ntele acestei i nvenţii este rizician u l englez Dr. Richard Leoch Moddox (1 81 6 - 1 902),
cel car·e a p u b l i cat pri m u l o « Metodă o plăcii uscate ». Î n afara l u i , o parte de contr·i buţie
l a această i nvenţie au avut-o şi Morrdesley ş i J. Johnson. Î n for m u l a i n ventată d e Moddox
e m u lsia n u era sensi b i l ă la toate culorile, aşa cum este och i u l omenesc ; p l ăcile manifestau
cea mai rid icată sen s i b i l itate faţă de cul oarea al bastră, pe cînd och i u l - d i m potrivă -
este cel mai sensi bi l la culoarea galbenă.
Lui Moddox îi este asociat u neori şi savantul belgian Desire von Monckhoven (1 834-
1 882), care a preconizat cel d i ntîi prepararea e m u l s i i l o r de gelatino-bromură de argint în
prezenţa amoniacului. U lterior, acesta a găsit un nou procedeu datorită căruia şi-a
putut p repara s i ngur e m u l s i i le.

Poitevi n
Aşadar, d upă 20 de ani de daghereotipie, după col/atipie - a cărei d u rată a fost asemă­
nătoare, în sfîrşit, d u p ă alţi 20 ani de colodiu umed, în anul 1 871 apare gelatino-bromura
de argint, denum ită şi « placa uscată ».

1 82
 I nventato r i i - menţi onaţi mai înai nte - au fost sprij i niţi în activitatea l o r de cerce­
tăr i l e a nu meroşi p recursori, care au defrişat d r u m u l care ducea s p re această descoper i re.
Cel d i ntăi care a emis ideea uti l izării gelatinei în locul colodiului, în an u l 1 847, a
fost Ni epce de Saint-Victor (1 805 - 1 870), d u pă care Poitevin în an u l 1 855, Chardon în
a n u l 1 856 şi Marc Gaudin în a n u l 1 861 , au efectuat la rînd u l l o r alte cercetări şi experi­
enţe. A mai fost însă nevoie să treacă încă zece ani pînă cînd Maddox să aj ungă la soluţia
concretă ; el a i n d i cat la început folosi rea developării fizice, înlocuită după aceea p r i n
developarea chimică.
I nvenţia odată făcută, au itrecut încă doi ani pînă să fi e apl i cată ; abia în anul 1 873,
englez i i James Burgess şi King au lansat pe piaţă pri ma e m u l s i e pentru plăci uscate, care
se vi ndea s u b formă de geleu, iar amato rul trebuia s-o topească la căld u ră şi să-şi « ungă »
s i n g u r p l ăcile fotografice.
N u meroşi savanţi s-au străd u i t să perfecţioneze procedeul : c h i m istul berli nez dr.
Herman Wilhelm Vogel (1 834 - 1 898) a descoperit sensibilizatorii optici care, adăugaţi
bromurii de argint, absorb anumite raze colorate şi fac plăci l e sens i b i l e faţă de acestea.
Toate aceste pe rfecţionări au permis fabricarea u lterioară a plăci l o r ortocromatice, sens i bi l e
l a galben şi l a verde, i a r - ceva m a i tîrz i u - realizarea plăci l o r pancromatice, sens i b i l e
şi la roşu.
Î n a n u l 1 874 }. johnston şi W. B. Bolton au pus l a pu nct fabricarea pl ăci lor cu emu lsie
de gelati no-bromu ră, care au fost oferite în comerţ în acelaşi an, de firma « Liverpoo/
Dry Plate Cie » .
La 7 martie 1 878, Charles E. Bennet a găsit procede u l matu riză r i i e m u l s i e i
de gelatino-bromură d e argint într-un med i u n e u t r u menţi nînd-o l a o temperatură d e
32°C, ceea c e i-a m ă r i t foarte m u l t sensi bi l itatea.

G LI CERINĂ
Formula c h i m i că : C3H6 (O H)3.
L i c h i d i ncolor, fără m i ros, cu gust d u l ceag, higroscopic, se amestecă cu apa în orice
proporţie : i ntră în compoziţia u n o r băi de developare, în prepararea unor e m u l s i i
fotosensi b i le.

GLICINĂ
Form u la c h i m i că : C6H4 (OH) ( N H ·C H 2COOH) (paraoxifeni/glicină). Pul bere al bă,
cristali nă, greu sol u bi l ă în apă dar uşor sol u b i l ă în soluţi i conţinînd sulfit de sodiu sau
potasiu. Soluţ i i l e care conţ i n glicină se conservă b i ne. Se foloseşte l a prepararea unora
d i ntre băi le pentru developare lentă, în special a negativelor.

G O LDBERG (cl inul)

Se i a o p l acă fotografică ş i se i mpresionează în aşa fel incit să prezinte o întreagă
gamă de semitonuri, mergînd de la al b la negru ; pentru a se obţine un asemenea clişeu

183
este suficient să se aşeze deas u p ra plăci , ·; mască. p revăzută cu o deschidere largă de 1 cm
şi să se dea fiecărei porţi uni a clişe u l u i o expunere d u b l ă decît cea precedentă.
Astfel, prima zonă va primi o expu nere de 1 � ; a doua . 2 s ; a treia, 4 s ; a patra,
a s ; a cincea, 1 6 s; şi tot aşa, pînă la sfîrşit.
Ti mpii de expunere folosiţi formează o p rogresi e crescîndă, iar opacitatea. negati­
v u l u i va urma i nevitabi l această variaţie ; aceasta înseamnă că prima zonă, ca�e a p rimit
o expunere de 1 s va fi complet transparentă, cea de a doua (2 s) va fi ceva mai puţin
transparentă, cea de a treia (4 s) va fi d e u n cenuşiu mai pronunţat şi tot aşa mai
departe, pînă la ultima zonă care va fi complet (sau aproape) opacă.
După developare, clişeul permite un studiu sensitometric: raportul di ntre
creşterea opacităţii şi creşterea timpului de expunere.
Î n p ractica de laborator, pentru s i m­
plificarea muncii, se foloseşte o mască
s pecială, numită « clinul Goldberg » : acesta
este format di ntr-o prismă triunghiulară
de sticlă col orată în cenuşiu neutru, peste
care este apl icată, făcînd corp comun, o
altă prismă tri u ng h i u lară absol ut i ncoloră.
Pri ma, de culoare cenuşie, după cum se
poate observa şi din figură, absoarbe
tot mai multă l u mină pe măsură ce
devine mai groasă.
Acest c l i n Goldberg este des ti nat
să înlocuiască expuneri l e succesive
descrise mai înainte, permiţînd să se obţină pri ntr-o singură operaţie întreaga serie
d e zone de opacitate crescîndă. Este suficient să fie aplicat clinul Goldberg pe o emulsie
fotosensibilă şi să s e expună totul l a l u mi nă un timp determinat.
Negativul, odată developat, va prezenta o scară pefectă mergînd de la opacitatea
completă pînă la transparenţa totală.

G RADAŢ I E

Termen folosit pentru a i n d ica gradul de contrast a l d i feritelor emulsii fotosensibile

(în special pozitive).
Emulsiile negative au, fiecare, un contrast bine determi nat odată pentru totdeauna;
cele pozitive însă (hîrtiile fotograf'ice) s e fabrică î n mai multe gradaţii pentru fiecare
sorti ment în parte, care merg de la foarte moale la foarte contrast, trecînd printr-o întreagă
gamă i ntermediară : moale, normal, mediu, contrast.
Alegerea unei hîrtii cu o gradaţie adecvată ajută să se poată obţi ne rezultate optime
de pe diferite negative, a l căror contrast diferă foarte mult de l a u n u l l a altu l .
U n negativ moale trebui e să fi e copiat pe o hîrtie cu gradaţie contrastă, un clişeu
normal pe o hîrtie cu gradaţie normală, u n cl işeu contrast pe o hîrtie moale.

184
 G RAFISM

Manieră d e a prezenta o i magi ne in aşa fel incit l i n i i le ei princi pale să se ordoneze

u r mînd un ritm care îi dă echilibru şi unitate. GraOsmul este ceea ce rămjne djntr-o
_ foJografie dacă nu se reţi n decit l i n i i l e esenţiale, valorile înalte, făcipd abstractje de cele
i ntermediare ; u n asemenea grafism se o btjpe orjptr-yp tratament adecvat de laborator,
-
prin folosi rea pseudo-solarizărUor repetate sj a copjerii pe materiale foarte contraste.
Mai există însă şi graflsm « original », adică compoziţi i al căror element principal
este grafic prin esenţă, nereprezentînd rezultatul unor i ntervenţii arbitrare, ci descoperi rea
u nei l u m i de incidenţe fericite, care amalgamează toate valorile, negru pe a l b şi a l b pe
negru, cupri nzind şi acorduri i ntermediare.
G rafismul se poate exprima nu n u mai prin opoziţia unor elemente antagoniste, ci
ş i prin repetarea u n u i ritm i ns i stent, cont i n u u .

G RAM/PICĂT U RI

N u toate l i chidele au aceeaşi greutate la un vol u m egal ; mai jos este menţionat
n u mărul de picături necesare, d i n d iferite substanţe l i chide mai des folosite în fotografie,
pentru a realiza greutatea de 1 g.
Deci , 1 g acid acetic 1 6 picături
acid clorhidric 1 4 picături
acid azotic 1 2 picături
acid fosroric 1 6 pic.ături
acid s u l ruric 1 2 picături
ale.col p u r 40 picături
apă 1 6 picături
eter 50 picături
eter 3tet1c 25 picături
s u l (ură de carbon 25 picături

Picăturile se adaugă băii respective cu aj utorul unei mici pompiţe.

Este bine de şti u t totodată că :
1 linguriţă de dulceaţă cupri nde apă = ci rca 5 g
1 lingură de desert, c u p r i n d e apă = ci rca 1 0 g
1 lingură supă, cuprinde apă = ci 1-ca 1 5 g.
Trebuie ţ i n ută seama d e grad u l de a p rnxi maţi e pe care-l pre.zi nta această modalitate
de stab i l i re a cantităţi lor care se folosesc.

G RAN U LAŢI E

Particule microscopi ce de bromură de argint care i ntră în compoziţia u nei e m u l s i i

sens i bi l e ; atunci cind acestea se aglomerează s u b acţi unea revelatorul u i , se produce
granulaţia, (atît de temută, ş i nu fără motiv, de adepţi i formatului m ic, deoarece adeseori
apare de o manieră su părătoare, la mări re).

185
 G rafism

U neori s e speră, că vreo « formulă magica » de revelator pentru granulaţie

fină este s u ficientă pentru a suprima radical acest i nconvenient ; este o speranţă
neînte meiată, deoarece fenomenul depinde de cu totul alte cauze, cea d i ntii fi i n d
granulaţia d e origină a e m u lsiei ( cu cit aceasta este m a i sensi b i l ă, c u atît granu laţia
este mai m are) .
O expunere corectă şi folosi rea u n u i revelator adecvat pot împiedica accentuarea
granu laţiei : la i nfl uenţarea în bine sau în rău contri buie şi a l ţi factori ca : d u rata
relativă a devel opări i , prelungirea excesivă a spălări i , s u praexpunerea etc.

1 86
 E m u l s i i l e « g ra11 u l aţie fi n ă » se situează i ntre 1 5°/1 0 D I N şi 20° D I N , iar cele
« foa1·te fine » în j u ru l a 1 0°/1 0 D I N .
U n a d i n cele mai g rave conseci nţe a l e u n e i mari g ra n u l aţ i i i n iţiale este d i m i n uarea
puterii de separaţie (v. cuv.) a e m u l s i e i , adică a facu ltăţi i acesteia de a da o i magi 11e
disti nctă a pu nctelor sau l i n i i l o r foarte apropiate .
Folosi rea în mod i ntel igent a acestui fenomen
« s u părător » care este g ran u l aţia, poate da naştere la A
l ucrări de mare valoare estetică, prin punerea în
J
evidenţă a caracter u l u i deosebit, cu totu l aparte, pe
care i i capătă o fotografie p r i n exagerarea deliberată
a ?�
r;.- .
Acest efect se poate obţine pri ntr-o mări re la scară
cît mai mare, de pe un frag ment de negativ, care l a
.

rindul s ă u a fost devel opat într-un revelator cu totul

contrai ndicat, ca - de exe m p l u - o baie de metol­
hidrochinon desti nată pre I ucrări i hîrtiei fotogrance,
folosită l a o temperatură de ci rca 30°C.

G RAN U LAŢI E ŞI S E N S I B I LITATE

C laritatea dese n u l u i u nei i magi n i fotograF1ce

G ranulaţia, în funcţie de sen­
depinde într-o foa1·te mare măs u ră de natura emulsiei s i bjljtatea film11l11i şi de tjp11I
folosite ; nu se poate p retinde de la o e m u lsie
de revelator folosit : _

u l trarapidă, care are o gran u laţie ma1·e, o claritate A - 1 8 - 20° D I N ; B ",1 5 - 1 6° D I N ;

compa1·ab i l ă cu cea a e m u l s i i l o r l ente, cu g ranu laţie C = 1 0 - 1 2° D I N ; I , 4 , 7 - revelator

fi nă. c u meto1 hid r o c. h i n o n ă ; 2 , 5 8 - re-

v e l a t o r s t a n d a r d p e n t r u ril m ; 3 , 6 ,
Cea 111ai bună defi n i re se obţine cu fi l me l e de
9 - revelator s p e c i a l p e n t r u g r ;i -
1 30 D I N/1 6 ASA (p recu m lsopan FF-Agfa) ; u rmează n u l a t i e lină.
fi l mele de 1 5° D I N/25 ASA, (precum Pan F-1/ford,
Panatomic X-Kodak), apoi cel de 1 7° D I N/40 ASA, (lsopan F-Agfa, Perpantic-Perutz,
Gevapan 27-Gevaert) ; în pan da, rapidităţ i i l o r ridicate, e m u l s i i l e de 1 9° D I N/64 ASA
(I/ford FP3) şi de 20 -21 ° D I N (80 - 1 00 ASA, Plus X-Kodak, NP 20 ORWO, lsopan
ISS-Agfa , Peromnia-Perutz, Gevapan 30-Gevaert, P30-Ferrania), dau încă rezultate foarte
bune ; datorită teh n i c i i moderne de fabricaţie, fi neţea gran u l aţiei acestora nu este cu
m u l t i nferioară fi l melor de 1 7°DI N/40 ASA.
Pentru toate e m u l s i i l e menţionate pînă acu m, se va închide diafragma cu cel puţin o
d i vizi u n e faţă de i nd i caţii le exponometru l u i . Adică, se va expune fi l m u l de 1 3° D I N ca
şi c u m ar avea 1 6°DI N , cel de 1 7° D I N ca pentru 20° D I N , cel de 21 ° D I N ca pentru 24°DI N .
Se aj u nge astfel l a amel i o rarea sens i b i lă a puterii definitorii, a p l ast ic i t ăţi i şi a bogăţiei
de semitonuri a i magi ni l o r obţin ute.
Unele fi l m e nu posedă decit un singur strat de emulsie, în timp ce altele posedă
două straturi s u p rapuse ; dacă acestea d i n urmă s uportă mai uşor efectele u nei expuneri

187
i ncorecte (în s pecial s u praexpuneri le), cele d i ntîi au meritul de a asigura o cal i tate
s u pe ri oară. Cazul filmelor în culori este s e m n i ficat i v în această privi nţă ; se ştie că e m u l s i i l e
fotografice î n c u l o ri s e compl! n d i n trei straturi ; ! :Jat separat, fiecare d i n aceste strat u ri
are o p utere defi nitorie anal ogă - d i n acest p u n ct de vedere - cu a celor mai b u n e
fi l m e al b-negru ; d i n păcate, s u p rapunerea ce!or t r e i strat u ri antrenează d u pă s i ne o
diminuare a clarităţii, cu atît mai accentuată cu cît strat u l respect i v este s i tuat mai dede­
s u bt. Astfel, cla ritatea maxi mă s e constată în zonele galbene ale i m�gi n i i , care cores p u n d
strat u l u i celui m a i s u perficial, iar m i n i m u m d e claritate în zonele al bastre-verz i , ad ică
în stratul cel mai de j os ; această d i fe re nţă se poate con>tata uşor fotog rafi i n d , de exe m p l u ,
trei bucăţi de etam i nă, una gal benă, alta roşi e ş i a treia al bastră-verde ; comparînd apoi
claritatea tramelor obţinute se va constata d iferenţa de claritate.
H
HALO
Prescurtare a expresiei « halo de reflexie », care i ndică aureola care se p roduce în
j urul l i n i i lor u n u i negativ atunci cînd su biectul p rezintă cont raste foarte puternice ; el
actionează asu p ra părţilor umbrite, aflate în veci nătatea zonelor i ntens l u mi nate (contu­
r- u rile unei ferestre, de pi ldă).
Ha/o- u l este datorat reflexiei razelor de l u mi nă care, după ce au t raversat str·atul
sensibil şi suport u l acestuia (de sticlă, celuloid etc.), sînt retri mise spre emulsie de c:ltre
suprafaţa d i n spate a suportu l u i ; este mai puţin accentu:it în cazul suportului mai subţire
al fi l me lor, dar mai pronunţat în cazul plăci lor --- evident mult mai groase - de sticlă.
Toate suprafeţele sen>i b i l e moderne sînt acoperite de u n strat crn tihalo (v. cuv.).

HALOG E N U RĂ
Compus al u n u i halogen cu alte elemente chi mice sau radicali organici ; halogenurile
elementelor puternic electropozitive (metale) au caracter de săruri (combi naţii ionice,
în general uşor sol ubile în apă). Halogenurile de argint constituie baza c h i m ică a fotografiei.

H E RSC H EL (efectul)
V. e fe c t u / H e r s c h e /,

190
 H & D
Metodă eng l eză d e măsu rare a sens i b i l itătii e m u l s i i lor fotog rafice, dato rată l u i
Hurter ş i Driffield, folosită d i n c e î n c e mai rar.
Trebuie totuşi menţionată, în p r i m u l rînd în semn d e p reţu i re a celor doi savanţi
care au fost p ri ntre p r i m i i care au deschis d r u m u l sensitometriei, prec u m şi pentru faptul
că mai este încă întîl nită u neori în notele cu privire la anum ite materiale negative d e
fabricaţie engleză.
Î n această metodă, sensi b i l itatea emulsiei este d i rect p roporţională cu n u mărul
grade l o r : o e m u l s i e d e 2000° H & D ( 22°/1 O DIN) este d e două ori mai rapidă decît
=

o e m u l s i e de 1 000°H & D ( = 1 9°/1 0 D I N ) .

H I DROC H I N O N Ă

Form u l ă c h i mică: C8H4 (OH)2•

Su bstanţă chi m ică organică din clasa difenolilor; se obţine prin reducerea chinonei,
care, la rîn d u l e i , se p repară p r i n oxi darea anilinei.
Datorită proprietăţ i l or sale reducătoare este util izată la p repararea majorităţii revela­
tori lor fotografici (v. produse chimice }
H I DRO X I D DE POTASI U

Formulă c h i mică: KOH.

Su bstanţă albă, foarte higroscopică, s o l u b i l ă în apă ş i alcool ; este . o bază puterni că,
caustică. Se obţ i n e p r i n electrol iza soluţi i lo r apoase de clorură de potasiu sau p r i n acţ i u nea
hidroxidului de calciu as upra sol uţiei de carbonat de potasiu.
Se foloseşte ca substqqţă acce/erntoare la p repararea u no r băi de developare cu acţi une
·
· ··-----

foarre� nergi că.

H I DRO X I D DE SODI U

Form ulă c h i m ică : NaOH.

Su bstanţă crista l i nă, opacă, foarte avidă d e apă, solubi l ă în apă şi alcool ; este o
, bază puternjcă..._c a ustică (de unde ş i denu m i rea de sodă caust i că) ; se obţine prin metode
d e preparare i dentice cu cea a hidroxidului de potasiu. Se foloseşte ca substanţă accelerntoare
la prepararea unor revelatoare cu act i u n e foarte energică.

H IG H-KEY
Gen de fotografie la care, în mod i ntenţi onat, se evită formarea întreg i i cu rbe d e
gradaţie care ar cupri nde toate valorile între alb şi negru.

191
 Î n această t e h n i că specială nu figu rează decît l u mi n i l e vii şi semiton u r i l e foarte deschise
de unde şi n u mele : high-key = tonuri înalte.

l
Î n n i ci u n caz nu se poate aj u nge la acest rezultat pri ntr-o expu nere scurtă u rmată
de întreruperea ti m p u rie a developării, căci copia obţi nută ar avea u n ton foarte deza­
greabi l , nemat urizat. Di mpotrivă esti;: pevoie să se expună mai m u l t decît n ormal sj să
se develo peze apoi 1ptr-11n reyelator foarte d i l uat. l1.. �c1,.J,.. -_
Reg u l i şi reco mandări foarte p recise n u pot f1 stab i l ite, dar de obicei se p rocedează
în fel u l următo r :
- s e deter m i nă, p r i n probe, t i m p u l normal d e expunere pentru u n revelator obişnu i t ;
- se expune coala de hîrtie desti nată a f1 t ratată în hi h-ke un t i m p de două ori
,

mai mare decît cel stabi l i t ca norma ;

- se efectuează deve l oparea i ntr-un revelat?r d i l uat în proporţie 1/1 0 faţă de cel
normal.
arece în aceste condi ' i este firesc să se a ' u n ă la ti m i foarte Iun i de �-
· ----oeo
pare, există perico u l i mi nent de a se constata aparitia voalului eneral i în ălbenirea hîrtiei;

li
pen ru a evita pe cît posi b i l acest i nconve n i ent s e v a avea grijă ca :
- revelatorul să nu depăşească temperatura de 1 5°C ;
.� orice revelator care conţi ne hidrochinonă, s u bstanţă care faci l itează apariţia voal u l ui,

este contrai ndicat;

:- tre_bu i e evitată ş i bromuro d e potasiu care pu face decît să contri b u i e l a creşterea
contrast u l u i i magi n i i , ceea ce n u este de dorit.
t/
Se recomandă folosi rea u rmătoare l or băi :
- pentru developare:
metO I 3 g
s u l fi t de sod i u a n h i d r u 15 g
carbonat d e sodiu a n h i d r u 10 g

l
apă 1 OOO c m '

Î nainte de întrebui nţare, se d i l uează 1 la 1 0 .

•- pentru întrerupere (operaţie obl igatorie I) :
acid ace t i c glacial 25 cm'
apă 1 OOO c m '
- pentru fixare :
h i po s u l fi t de sod i u 250 g

{
a l a u n ele crom 10 g
metabisulfit d e potasiu 25 g
apă 1 OOO c m '

\... F i i n d o tehnică d i fi c i lă, este de p resupus că rezultate satisfăcătoare n u vor f1 obţi n ute
chiar d e l a r erseverenţa, se pot obţi n e însă lucrări de o deosebită
gi ngăş ie şi valoare artistic!\,; Trebuie ştiut totodată că n u toate teme e se pre eaza a 1
_
t ratate în această tehnică.

H I G ROSCOPIC
O s u bstanţă este higroscopică atunci cînd are tendi nţa de a absorbi u m i ditatea d i n
ae r ; carbonatu/ de potasiu, hidroxidul de sodiu etc . , sînt h i g roscopic� . De aceea, treb u i e
con ; ervate în flacoane bine astu pate, de p referat c u dopuri de caL�u":'.c�.---------

1 3 - c. 2271 FotograGa de la A la Z
1 93
H I PERFOCALĂ

Î nai nte d e i nfinitul absolut, există o distanţă d i ncolo de care, în practica fotografică,
toate obiecte l e sînt clare, pînă la infi n i t. Ceea ce se n u meşte distanţă hiperfocală este de
fapt distanţa d i ntre obiectiv u l aparat u l u i şi cel mai ap ropiat p u nct absolut clar, atunci
cînd obiectivul este reglat pentru i nfi nit (la semnul co), c u diafrag ma complet desch isă.

Cînd pu nerea la p unct a i magi n i i se face pe h i perfocală, claritatea

se întinde între i nfi nit şi j u mătatea distanţei care separă obiectivul
de h i perfocală, adică - în fig u ră - d e la 7,5 m la i nfi nit :
1 - h i perfoca l ă ; 2 - zonă clară ; 3 - punere la p u nct pe 1 5 m.

lată, c a exempl u , o şosea cu arbori pe margi ne, îndepărtînd u-se d e aparat spre
i nfi nit. Dacă se efectuează o rigu roasă pu nere la pu nct, cu d iafragma complet deschi să,
se va constata că făcînd claritatea pe u n arbore b i n e determi nat A, toţi ceilalţi arbori
pînă la i nfi n it, vor fi , d e asemenea, clari ; această d i stanţă care separă arborele A de
aparatul de fotogra�at constituie hiperfocala. Se va constata, de asemenea, că u n alt arbore
B, si tuat la j u mătatea d i stanţei d i ntre aparat şi arborele A pe care s-a reglat claritatea,
va fi şi el clar.
.Se ad m i te deci că, p unerea l a p u nct fi i nd făcută pe un punct aflat în 12JJ:!.er[ocală, . . .,
/J}treaga zonă cuprinsă între jumătatea acestei distanţe hiperfocale şi infinit, va fi clară. __
_
•

Hi erfocala se calculează prin for m u l a :

---------- - -- --
(distanţa focală)2
- - x toleranţa de claritate
• \)
diafragmă 1

.._Pentru un obiectiv de 1 35 m m , deschis la f : 8, hi perfocala este egală cu ci rca 23 m :

pentru acelaşi obiectiv de 1 35 m m, desc h i s Însă l a f : 4, va fi egală C U · aproxi mativ 40 m .
U n exe m p l u analog cel u i p recedent : se operează cu diafragma f : 8 , c u u n obiecti v
d e 1 35 m m d i stanţa focală ; se u rmăreşte obţi nerea u nei i magi ni clare a s u b i ect u l u i situat
la 1 2 m de aparat : distanţa h iperfocală este de 23 m.
Consultarea u nei tabel e c u p rofunzi m i l e d e claritate, va arăta că p r i ntr-o punere la
p u n ct pe 23 m (adică pe hiperfocală), zona d e claritate se va întinde de la 1 1 , 5 m - la
i nfi nit. Printr-o p u nere l a pu nct pe 1 2 m (adică distanţa reală pînă la su biectul princi pal),
claritatea se va întinde de la 8 m pînă l a ci rca 30 m.

194
 D i n exemplele date se poate vedea l esne i nteres ul p ractic pe care-l prezintă noţiu nea
de hiper(ocală, foarte i mportantă pentru cuprinderea în zona de claritate atît a plan u r i l o r
îndepărtate, cît ş i a unora m a i apropiate.
Aparatel e fotografice mai u t i n retenţioase, c u unerea la unct fixă de exem l u
, a u i ntotdeauna claritatea reglată p e hiperfocală.

H I PERS E N S I B I LIZARE
A n u m ite teme fotogrance, reportaj u l d e presa 1 n special , necesită folosi rea unor
e m u l s i i cu o sen s i b i l itate chiar mai mare decît aceea a e m u ls i i lor celor mai rapide existente.
Folos i n d u-se anu mite procedee, s-a reuşit să se obţină o hipersensibilizare a acestora d i n
u rmă, cu u n cîştig d e sens i b i l itate care poate aj u nge, î n fu ncţie de e m u l s i e şi d e mij loacele
folosite, pînă la 1 00 - 1 50%. De reţi nut însă că h i persens i b i l izarea cere o tehnică foarte
d e l i cată, iar rezultatele sînt i nconstante : de aceea, nu trebuie recu rs la ea decît în cazu r i l e
cînd n u există absolut n i ci o altă sol uţie, cu atît mai m u lt cu cît operaţia în s i ne provoacă
apari ţia u n u i voal general pe negativ.
Un procedeu destu l de s i m p l u constă în a p u ne într-o cutie etanşă o mică cantitate
de mercur (1 g este s uficient) şi de a închide laolaltă cu acesta material u l sens i b i l , avînd însă
g rijă ca merc u r u l să n u i ntre în contact d i rect cu e m u lsia.
Vaporii pe care îl degajează mercurul asigură hipersensibilizarea ; p lăci l e d e sticlă şi
plan-fi l me l e trebuie să stea în cutie m i n i m u m 48 de ore, iar p e l i c u l ele în r u l ouri, ci rca
o săptă mînă : rezultatu l h i persens i bi l izării nefi i n d stabi l , se reco mandă util izarea e m u l s i i l o r
în z i l e l e i mediat u r mătoare acestei operaţ i i .
U n alt procedeu constă î n a i ntroduce e m u l s i a deja i m p resi onată, t i m p de un m i n ut,
înai nte de a începe developarea, într-o baie de perborat de sodiu, concentraţie 2,5% :
această operaţie permite să se obţină rezultate satisfăcătoare chiar cu negative care au
fost acut s u bexpuse.

H I PO S U LFIT DE S O D I U
Formulă c h i m i că : Na2S203 · 5 H 20 .
I se m a i s p u ne şi tiosul(at d e sodiu.
'
Cristale i ncolore, care la 56°C se d izolvă în ro de cristal i zare. S o l u b i l itate la
20°C : g 1 n 00 c m apă : în.ti mpul dizolvări i se prod uce o puternică răcire a solvent u l u i .
3
S e găseşte şi s u b formă anhidră ( Na2S203), 1 -
= g de su bstanţă cristal izată echivalîn d
- cu 0,6 g substantă a n h i d ră.
Are o Iar ă întrebu i n are la 1xarea materialelor fotografice ozitive i ne ative iv
ce e co/or ; se mai foloseşte u neori , în cantităţi re use, la p repararea u n o r băi de s lăbi re,
de vi rare şi foarte rar, în soluţii de developare pentru granulaţie fină.

H O LOGRAFI E
Toate procedeele fotografice folosite în prezent fu rnizează i magi n i în d ouă d i mensi u n i ,
iar p e o suprafaţă dete r m i nată n u s e poate însc rie decît o s i ngură i magi ne.

1 3 *347
1 95
 Holografia, care înseamnă fotografierea cu ajutorul luminii coerente o laserului, oferă
posi b i l ităţi de-a d reptul revoluţionare ; ea se realizează exclusiv cu a'utorul acestei s u rse
s peciale d e area u i arat foto r a 1 c o 't;··
n 1 c1 măcar a u n u i obiectiv. lroaginea obt i n ută este i ntegrală, avînd adică u nJgf_ief abSDTut
ş i fi i n d în culori.
Hologramo nu se aseamănă n i ci uneia
d i ntre fotografi i l e cu noscute pînă în
p rezent ; ea dă mai degrabă i mp resia că
p ri vitorul se u ită pri ntr-o fereastră : o cît
de mică deplasare a p u nctu l u i d i n care
se pri veşte schi mbă - în măsu ră d i rect
p roporţională c u deplasarea - aspect u l
s u biectu l u i privit.
Pentru realizarea unei holograme este
nevoie de un laser, ca s u rsă d e l u mi nă
6 coerentă, de o s u prafaţă fotografică înzes­
trată cu o excepţi onală fineţe d e rezoluţie.
Fascicu l u l laserului se d i vizează în două
Princi p i u l obţ i nerii unei holograme :
părţi : p r i ma este d i rijată spre o og l i nd ă
1- laser ; 2- o g l i n d ă s e m i t ransp;:ire n tă ; 3
- holo-
i:ramă ; 4 - raze d e l u m i n ă ; 5
- raze d e referi nţă ;
(care o reflectă s p re s u p rafaţa sensi b i l ă) ,
6- l u m i n a d i ruzată ele su bi ec t. a d o u a este orientată s pre s u bi ect. Pentru
copierea hologramei se u t i l izează u n
fascicul de l u mi n ă coerentă l a fel ca l a expunere. Cercetări le d i n u l t i m u l t i m p a u reuşit
să facă pos i b i l ă folosi rea la copiere a u n e i s u rse de l u m i nă obişnuită, fapt care s i m p l ifică
esenţial operaţia.
I
I MAG I N I PARAZITE

s l u m i na reflectată de fiecare suprafaţă aer-sticlă a lentil elor care formează u n obiectiv,

.
n.u se pierde ; ea este retri misă fie s re · ct' - a suferit un nu măr impar de refle
succesive 1 re e m u l s i a sensibilă, dacă a s uferit u n n u măr par de reflexe.
N u măru l imaginilor parazite reflectate în d i ­
recţia e m u lsiei fotosensibile este cu atît m a i mare
c u cît s u p rafeţel e aer-sticlă sînt mai n u meroase,
dar intensitatea lor scade pe măs u ră ce n u mă r u l
reflexelor creşte.
Schiţa prezintă contu rul a şase pete repre­
zentînd imagini parazite dublu reflectate, ale u n u i
punct luminos, fu rnizate de u n obiectiv rectiliniar
(si metric, cu două grupe a cîte două lentile l i pite
între ele, adică în total patru s u p rafeţe aer-sticlă).
Tabel u l de mai j os indică nu mărul p robabi l de i ma­
g i n i parazite rezultate d i n două reflexe : Contu ruri l e unei i magini parazite
N r. de feţe aer-sticlă 2 4 6 8 . . n formate de u n punct l u m i nos t ra-
Nr. de i magini parazite 6 1 5 28 . n (n - 1)/2
.
versînd un obiectiv rect i l i niar, după
I magi nile parazite sînt c u atît mai p recis con­ o serie de reflexe s uccesive prod use
tu rate c u cît diafragma fol osită este mai închisă, de patru s u p rafeţe aer-sticl ă .

197
d i n cauza creşter i i profunzimii de focar; folosind o d iafrag mă mai deschisă, contu r- u l
i magi n i i parazite d ev i n e m Ci i puţin p recis.

I MAG I N I REFLECTATE
I magi nea unei persoane, a u n u i monu ment, a u n u i peisaj reflectate în apă poate să
dea naştere adesea la fotografii extrem de reuşite.
Din punct d e vedere p ractic, este i mpos i b i l de a traduce corect, în acelaşi t i m p , atît
părţ i l e l u m i nate cit şi cele u m b rite ale u n u i su biect reflectat în apă, în t i m p ce o foto­
g rafie d i rectă nu ar r i d i ca n i ci o proble mă. Aceasta se d atoreşte faptu l u i că apa absoarbe
o p a rte din lumină, astfel în cit contrast u l devine mai accentuat la i magi nea reflectată, faţă

198
de s ub i ect u l original. Î n conseci nţă, este nevoie ca s u bi ectu l să fie un iform l u m i nat, de la
p ri m u l pînă l a u lt i m u l plan.
Dacă se fotografiază nu mai i magi nea reflectată, obiecti v u l va trebui să fie reglat asu p ra
s ub i ect u l u i şi n u asu p ra s u p rafeţei apei. Î n cazul u n u i monu ment, obiectiv u l poate fi
reglat pe i nfinit dacă însă se u rmăreşte includerea în cadru a oricărui alt s u biect, de p i l dă
o ram u ră de copac, o l ebădă etc. , va fi necesară o d i afragmare p uterni că, pentru ca toate
p l an u ri le să fie i ncluse în profunzimea de claritate (v. cuv.).
Folosi rea unui filtru colorat n u este i ndis pensabi lă, chiar dacă ceru l se reflectă şi
e l î n apă; norii vor fi corect redaţi în i magi ne. Este însă necesar un parasolar, care să
evite reflexele dăunătoare.
Ţinînd seama de p ierderi le de l u m i n ă ocazionate de reflecţie, timpul de expunere va
fi de aproxi mativ trei ori mai l u ng decît t i m p u l normal pentru acelaşi s u b i ect fotografiat
d i rect ; adică, dacă un monument preti nde, în mod normal, o expu nere de 1 /1 00 s se va
fotografia cu 1 /30 s. Se recomandă folosi rea u nei e m u l s i i pancromatice de sens i b i l itate
medie, precum şi fotografierea de pe stativ.

I NACTI N ISM
O s u rsă de l u mi n ă este inactinică atunci , cînd, fi i nd folosită în t i m p u l man i p u l ă r i i şi
prel ucrăr i i în laborator a u n e i emulsii sens i b i l e determi nate, n u i nfluenţează (voalează)
în nici u n fel această s u p rafaţă sensi b i l ă ; l u m i na de culoare roşie este inactinică pentru
emulsiile ortocromatice, dar n u ş i pentru cele pancromatice, acestea fi i nd i m p resionate
(voalate) de radiaţ i i l e roş i i .
lnactinismul unei s u rse de l u mi n ă nu depinde n u mai de c u l oarea s a , c i şi de i ntensi­
tatea sa, p recu m ş i de d i stanţa la care se află faţă de e m u lsia sensi bilă. De exe m p l u , o
s u rsă de l u m i nă verde-ol i v închis, aflată la o d i stanţă mai mare decît 1 , 50 m , avînd o
putere de maxi m u m 1 5 W, poate fi tolerată t i m p de cîteva secunde pentru contro l u l
stad i u l u i de developare în cazul u n u i fi l m pancromatic.

Î NĂLBIRE
Operaţia constă în a face să d ispară i magi nea fotografică obţinută p r i n înnegri rea
(reducerea) argintului în t i m p u l developări i . E l i m i narea arg i ntu l u i pri ntr- u n tratament
c h i m i c într-o baie adecvată, se face în scopul u nei prelucrări u lteri oare a i magi n i i . Înălbirea
este teh n i ca c u re ntă în u rmătoarel e operaţi i :
- Întărirea (v. cuv.) negativelor s u bexpuse sau scurt developate ;
- procedeul bromoil (v. c uv.) ;
- inversarea imaginii negative în scopul obţi nerii u n u i contratip poziti v ;
- virarea (v. cuv.) î n sepia p r i n s ulfurarea hîrtii l o r c u bromură şi colorobrom ură
de argi nt ;
- tratarea emulsiilor fotografice color inversibile (v. c uv.).
(La fiecare din operaţ i i l e menţionate se găseşte i ndicată compoziţia băi i de înăl bire
coresp u nzătoare).

199
 Î N CADRARE

1 . Delimitarea subiectului în însuşi momentul fotog 1·afie r i i , atu nci cind se pri veşte prin
vizor u l aparat u l u i ; trebuie acordată o mare atenţi e în s pecial l a fotog rafiei-ea de la distanţe
m i c i , cind t reb u i e să se ţ i n ă neapărat seama de paralaxă (v. cuv.) ş i - în conseci nţă - să
se efectueze corecţia necesară.
2. Decuparea u n u i frag ment d i ntr- u n negativ şi d e l i mitarea l u i în aşa fe l , incit să capete
cit mai m u l t dinamism şi p utere de convingere, o cit mai p rofundă emoţie artistică (v.
şi compoziţie).

Î N CĂLZ I RE
Majoritatea operaţi i l o r necesitate de t ratarea e m u l s i i lo1· sensi b i l e se efectuează în
.__conditi i gp+i me la temperatura de 18°C
.,.. Developarea necesită, în ori ce caz, u n m i n i m u m de 1 6°C şi un max i m u m de 20 -21 °C.
C u m , pe d e altă parte, schi m bări le bruşte de tem perat u ră ri scă să cauzeze deg radărr
i remediab i l e ale e m u l s i i l o r (reticulaţie, v. cuv.), este absol u t necesar să se asi g u re menţi nerea
atît a atmosferei Încăperii de lucru cit ş i , mai ales, a băi/or, la tem perat u ra menţionată
anterior.
Pentru laborator, i deal u l este încălzi rea central ă ; î n l i psă, se poate asi g u ra o tempera­
t u ră convenab i l ă cu aj uto r u l u n u i rad i ator electric, avîndu-se însă g rija ca fi lamentul i n can­
descent al acestuia să nu p rovoace voalarea materia l e l o r fotose nsi b i l e man i p u l ate.
Î n caz u l că încălzi rea laborato r u l u i însuşi n u este pos i b i lă, t re b u i e cel p uţi n asi g u rată
tem peratura băi lor la 1 8°C, cu ajutorul u n u i Încălzitor electric.
. O « cutie de încălzi re » se poate constr u i foarte uşor, cu m i j l oace modeste ·
\.de tab lă, de formă paralel i p 1 pe 1 că se montează un as ung, in asa el incit îns u r u bînd _

_ u n bec e l ectric acesta să rămînă p1·izo n i e r depl i n în i nteriorul cuti e i , fără a perm� a
în afară a vreu nei raze de l u m i nă.

Î N CĂRCAREA CASETELO R

I ntroducerea ca şi scoaterea p lăci lor, a planfl l me l o r şi a fi l me l o r de 35 m m debi­

tate din role mai mari, în casetele sau patroanele respective, atunci cind este vorba de
emulsii pancromatice foarte sens i b i l e, t rebu i e să se desfăşoare în mod obl igato riu în obscu­
ritate absolută; este reco mandab i l să se respecte această regulă chiar şi în caz u l emulsii/or
ortocromatice, deşi acestea ar putea fi man i pu l ate la l u m i nă roş i e ; în general , treb u i e
să se aibă întotdeauna în vedere c ă e m u lsi i le fotosensibi le, nei m p resionate, în s pecial
cele negative, sînt deosebit de sensi b i l e faţă d e o ri ce s u rsă de l u m i nă.
Operaţi a de încărcare şi descărcare a casetel o r în întuneric depl i n nu cere de altfel
decit p u ţ i nă obişnui nţă, care se deprinde uşor, dacă se aşază în ordi ne, pe masă, tot
materi a l u l de care este nevoi e : fi l me, p l ăc i , casete, patroane, foarfeci, cuţitaşe, (dacă
este cazu I) etc.

2 00
 Î n caz u l în care nu se d i s p u n e de o încăpere complet l i ps ită de l u m i nă, se poate
face apel la un « manşon de încărcare ii, un fel de sac d i n stofă neagră, cu pereţi d u b l i ,
c u deschideri l a cele d o u ă capete, desch ideri p revăzute însă c u e lastic, astfel c a e l e s ă se
poată ataşa strîns în j u r u l braţelor ; se i ntroduc în sac casetele, cuti i l e cu materialul
sens i b i l negativ, man i p u lări l e necesare răcind u-se în perfectă sigu ranţă, în plină zi.
Î ncărcarea casete/or este b i ne să se facă cit mai scu rt ti mp înai nte de întrebui nţare,
deoarece conservarea mate r i al u l u i arlat în ca-
setă este mai puţ i n bine asigu rată decît dacă
el s-ar afla în ambalaj u I origi nai .

I N CI DENŢĂ . 'r V
li fi %
# # A'
U ng h i u l pe care îl formează o rază de l u ­ 2
m i nă cu perpend iculara dusă î n punctul d e
contact se n u meşte unghi d e incidenţă sau . - s i m -
plu - incidenţă (în figu ră, notat cu i).
Î n fizică, pri n rază incidentă se înţelege Devierea unei raze l u m i noase p rovo­
orice rază l u m i noasă care cade pe o masă de cată d e o masă transparentă cu feţe
sticlă cu feţe paralele, pe o prismă sau pe o paral ele :
lentilă (notată cu R/, în figură). Această rază îşi 1 aer ; 2 - lamă de sticlă.
-

conti n u ă d r u m u l t raversînd grosi mea prismei,

ieş i n d pe partea cealaltă cu o deviere laterală; raza respectivă (notată l'R'), poartă
n u mele de rază emergentă.

I N D U STRI E

Fotografia pe teme i n d ustriale are un caracter profesional. Ea cuprinde o mare varie­

- -
tate d e g e n uri : fotografii d e uzi n e , m u ncitori în proces u l d e producţie, maş i n i , clăd i r i ,
p roduse fi nite de foarte m a r i sau foarte mici d i mensi u n i etc.
Acest gen de fotografie necesită un uti l aj fotografic de cea mai bună cal i tate :
aparate fotografice cit mai perfecţi onate (de p referat de format mare), o gamă variată
deob ie ct ive i ntersdii mbab i l e, s u rse puternice de l u m i nă etc. Aparatele de format mic
·s
e exclud din caJ)L!_l_ locu l u i ; m i n i mu m accepta b i l poate fi u n format de 6 x 6 cm.

I N FRAROŞ U

Reg i u n e situată d i ncolo d e roşu , în zona i nviz i b i l ă a spectr u l u i solar, care n-a p utut
fi reperată de către Herschel în anul 1 800 decît datorită căld u r i i pe care o e mite ; tot
Herschel a fost p r i m u l care, s pre anul 1 840, a obţi n u t fotografi i uti l izînd razele infraroşii.
Materialele şi i n d i caţ i i l e tehn ice necesare au putut fi însă puse la d ispoziţia celor i n tere­
saţi abia în primele deceni i ale seco l u l u i al XX-iea.

201
 Hală ind ustrială

Ca orice s u rsă de căl d u ră, soarele ş i d iferite lămpi electrice em ite raze i nfraroşi i ,
care a u putut fi util izate pentru i m p resionarea e m u l s i i l o r fotografice s pecial sensi bil izate.
A rămas celebră experienţa efectuată cu ani în u r m ă în laboratoarele Eastman-Kodak,
unde s-a putut obţine, într-o obscu ritate absolută, datorită radiaţi i lor i nfraroşi i emise

2 02
de . . . două maşini de călcat încălzite electric, i magi n i le p e 1·fect contu rate şi c u pr i nzînd
absol ut toate deta l i i le acestora.
A p l i caţi i le fotografice ale raze l o r i nfraro ş i i sînt n u me roase :
peisaje îndepărtate ; avînd o mare fo rţă de pătr u n d e re, raze l e i n fraroş i i p e r m i t
l uarea d e fotografii c l are ale peisaj e l o r înde părtate, în pofi d a ex i stenţei brumei, adică
î n c i u d a fapt u l u i că î n momentul fotografi e r i i
d e părtă r i l e sînt învă l u i te într-un voal
atmosferic i ntens. S-au putut obţine fotografi i foarte detal i ate ale u n o r peisaje situate
la 400 - 500 k i lometri d e părtare de aparat u l de fotografiat ; în aceste caz u r i a fost des i g u r
vorba d e i mag i n i real izate în cond i ţ i i d e l u cru c u tot u l excepţi onale. În cond i ţ i i normale
d e u t i l izare, fo l os u l 1·eal ş i u t i l al e 111 u l s i i l o 1- pentru 1·aze i nfraroş i i este mult mai redus.
Aceste posi bi I ităţi prezi ntă u n i nteres docu mentar de p r i m o rd i n (pentru fotografia
aeriană în special) ş i p e r m i t s:J se o b ţ i n ă efecte fotografice deosebit de i nteresante.
Î ns ă î n acest caz trebu i e excl usă p retenţia u n e i redări exacte a val ori l o r , zonele verz i ,
în s pecial, s î n t redate pe c o p i a poz i t ivă p r i n z o n e aproape a l b e , foarte asemănătoare
c u zăpad a ; în ceea ce p r iveşte ceru l , este redat ap roape neg r u .
efecte de noapte ; s u be x p u n î n d , 1·aze l e i n fraroş i i p e r m i t să se obţină efecte noct u r n e
ase mănătoare acel ora ca.re se obţ i n cu o e m u l s i e pancromat i că fo l os i n d u n fi ltru roş u ,
d a r m u l t mai accentuate.
foţ_qv-_afi.a. la_ <t l u rn i n a neagră » ; se pot obţi ne fotografi i ale or icăror s u b i ecte în
�
p i n ă obscu r i tate, fol os i n d lămpi cu « lumină neagră », adică l ă m p i n i t rafot o b i ş n u i t e ,
aco perite î n s ă d e u n fi l t r u s pe cial (Kodak Wratten n r. 87, de exempl u), c a r e n u l a s ă să
fr'eacă decît razele i nfraro JJ.i .
- Se poat e-:-de ase m e nea, fotog rafia în î n t u n e r i c de p l i n şi fără aj uto r u l vre u n u i fi l t ru
s pecial , o b i ecte încălzite la o tem perat u ră r i d i cată (desi g u r , n u este vorba de aducerea
l o7-în . stare d e i ncandescenţă ; o b i ecte l e respective rămîn mai d e parte i nvizi b i l e în întu­
neric).
Apl i caţi i l e medicale ş i ş t i i n ţ i fice ale fotog rafi e i u t i l izînd raze l e i n fraro ş i i sînt î n că
şi mai i m portante, i ată, pe s c u rt, cîteva :
în domeniul expertizelor, i n c l us i v cele j u d i c i are : descoperi rea de mod i fi cări de
texte, fal s i ficări d e semnăt u r i , i d e n t i ficarea de tablouri a c ă r o r paternitate este contro­
versată, descifrarea de texte deve n i te i l izi b i l e p r i n trecerea t i m p u l u i etc . ;
- în industrie : stud i u l anal i t i c al coloranţi l o r , al mate r i a l e l o r text i l e etc . ;
- în medicin ă : studi erea mostre lor h i stolog i ce şi m i c roscop i ce ;
- în domeniul ştiinţei pure : cercetări botan i ce , fotografi i s pectrog rafi ce, astrono-
m i ce etc.
Emulsiile pentru infraroşu s e fab r i că î n mai m u l te sort i mente; sens i b i l itatea lor aco­
peră o parte mai m u l t sau mai p u ţ i n mare a bandei de i n fraroş u , fără însă ca măcar vre­
una d i ntre e l e s ă ati ngă ş i rad i aţi i l e extreme (ele se o p resc î n general l a 8900 A.)
E m u l s i i l e pentru i nfraroş u n u -şi conservă decît foarte puţin ti m p p ro p r i etăţ i l e l o r
special e ; ele t reb u i e fo l osite d e c i cit m a i p roaspete c u p u t i nţă. Pos i b i l i tatea m ax i m ă d e
conservare a l o r variază, î n fu ncţie d e t i p, între cîteva z i l e ş i c e l m u l t d o u ă săptămîn i .
Filtre : fotografierea î n i nfraroşu n u s e poate face, c u excepţia obscu rităţi i absol ute,
decît p r i n i ntermed i u l unui fi l t r u special care e l i m i n ă toate celelalte raze, nelăsînd s ă

2 03
 Sus : fotog rafie real izată pe emulsie obişnu ită,
Jos : fotografie obţin ută pe o emulsie specială pentru raze infrarnş i i .

��1Liofr.aroşj i l e .. (;ul.carea fll tn1l�L merge d e l a roşu foarte închis l a roşu ap roape
_neg r u . _Al egerea fi ltru l u i depinde de e m u lsia folosită şi de razele roş i i viz i b i l e . care tre-
b u i e să fie l ăsate să t reacă.

204
 Punerea la punct a clarităţii : i magi nea i nfraroşie n u se formează exact în acelaşi
p lan cu radiaţ i i l e vizi b i l e ale spectr u l u i ci puţin mai înapoi. Majoritatea obiectivelor
nefi i n d corijate decît pentru razele s pectru l u i vizi b i l , rezultă necesi tatea unei uşoare
corectări, atunci cînd s e folosesc e m u l s i i pentru i nfraroşu ; această corecţie este de
ci rca 1 /200 d i n l u ng i mea focală a obiectivu l u i folosit. Va trebui deci, în cazul u n ui obiec­
tiv de 200 mm să fie dat înapoi plan u l s u p rafeţei sens i b i le, sau să fie avansat obiectul
cu u n m i l i metru, după ce s-a efectuat p u n e rea la pu nct ; pentru u n obiectiv de 500
mm corecţia necesară va fi de 2,5 m m . Deşi par l i psite de valoare practică, aceste
corecţ i i se vădesc necesare atu nci cînd se fotografiază foarte de aproape (pentru i denti­
ficare unor texte, de p i l dă).
Corecţia încetează de a mai fi necesară în cazul folos i r i i u n u i obiectiv apocromatic;
de asemenea, rezu ltatul se ameliorează pri ntr-o diafragmare puternică (mi n i mum f: 1 6).
Timpul de expunere este extrem de dificil de evaluat, căci - pe lîngă factori i obiş­
n u iţi, trebuie să se ţină seama de cal itatea l u m i n i i (abu ndenţa mai mare sau mai
mică a razelor i n fraroş i i , în fu ncţie de ora la care se fotografiază), densitatea filtru l u i
folosit etc.
Manipularea şi prelucrarea materialelor pentru i nfraroşu trebui e efectuată în totală
obscuritate, la adăpost de orice obiect cald care ar putea e mite r aze i nfraroş i i ; develo­
parea în s i ne nu prezi ntă n i c i un fel de d i ficultate şi poate fi efectuată în oricare
revelafor d e uz curent.

I N STAMATIC

Aparat fotografic de construcţie foarte s i m plă, dotat cu o optică, de asemenea,

p uţi n pretenţi oasă (la unele modele un s i m p l u menisc de f: 1 1 !), prod us de firma Kodak,
a cărui calitate particulară rezidă în concepţia specială a încărcătoru l u i portfi l m denu m i t
« Kodapak » - care constitu i e de fa p t s i ng u r u l l ucru i eşit d i n com u n al aparat u l u i .
Tncărcătorul, real izat d i n material plastic, rigid, este compus d i n două com parti mente :
în cel mai mic d i ntre e l e se află adăpostit fi l m u l neîntrebui nţat, în celălalt se adună fi l m u l
i m p resionat. Fi l m u l se găseşte preangajat î n bobina receptoare. Comparti mentele încăr­
căto ru l u i , rigu ros etanşe la l u m i nă, permit încărcarea şi descărcarea aparat u l u i în p l i n
soare, fără n i ci u n risc de voalare. Î ncărcarea aparat u l u i este i n stantanee şi n u necesită
l u area n i c i u nei p recauţ i i speciale, o ri ce pos i b i l itate de e roare fi i nd e l i m i nată d i n capu l
l ocu l u i .
Sînt s uficiente patru operaţ i i e l e mentare : 1 . deschiderea capacului din spatele apa­
ratului de fotografiat ; 2. introducerea încărcătorulu i ; 3. închiderea capacului; 4. aducerea
filmului la imaginea nr. 1 , cu blocare automată.
Pe spatele încărcăto r u l u i este i ndicată natura fil m u l u i , sens i b i l itatea etc.
Bucurîndu-se de foarte mare succes î n rînd u r i l e amatori l o r, t i p u l de casetă lansat
de modestul aparat « lnstamatic » a fost adoptat şi adaptat pentru tot mai n u meroase
modele de aparate fotografice (deocamdată, n u mai de format mic, de 35 mm) ale u n o r
mărci prestigi oase japoneze şi germane.

205
I N STAN TA N E U
Fotografie obţi n ută p r i n folosi rea u n u i timp de expunere foarte scurt (cel m u l t 1 /25 s).
Ţ i nînd seama de sens i b i l itatea foarte mare a major-ităţ i i e m u l s i i lor fotosen s i b i l e
actuale, se poate s p u ne c ă aproape o r i ce fotografie este u n instantaneu, expune rea depă­
ş i n d rareori 1 i mita d e 1 /25 s.
În l i m baj u l c u rent, acest cuvînt, este asociat cu noţiunea de « i magi n e pri nsă pe
v i u », fără « regi e i i , « pe neaşteptate » ; în registrarea pe p e l i c u l ă a u nei asemenea scene
depinde în egală măsu ră, atît de şansă, cît şi de p r-iceperea operato r u l u i . Î n acest g e n de
fotografie nu se poate p u n e p roblema a l ege r i i u n u i a n u m e tip de aparat fotog rafic sau
a u n u i anu me obiectiv, deoarece fotograful nu poate să se folosească decît n u mai de ce
are în mînă în fracţi u nea de secundă în care se p roduce eveni mentu l .

Î N TĂRI REA N EGATIV U L U I

Ope raţie datorită cărei a s e p roduce o creştere a densităţii i magi n i i d e argi nt ; întă­
ri rea se poate rea l i za fie p r i n d e p u ne rea pe g ran u l e l e de arg i nt existente a u no r combi­
naţi i i nsol u b i l e şi netrans parente, fie p r i n col orarea i magi n i i de arg i nt care are d rept
u rmare m icşorarea transparenţei generale a negativu l u i , ceea ce echivalează cu un negativ
mai dens (această d i n u rmă operaţi e dă rezu ltate conc rete n u mai atu n c i cîn d pe nega­
tivul tratat se găsesc toate detal i i l e necesare ale s u b i ectu l u i fotografiat).
Se s u p u n operaţ i e i de întărire negative l e care au fost subdevelopate, fie d i n cauză
că au fost devel opate p rea p u ţ i n t i m p , fi e că tem perat u ra revelator u l u i a fost p rea
scăzută, fie pentru că s-a folosit u n revelato r epu izat etc.

Întări rea negativ u l u i :

C - g ra d u l de c onti"ast ; 1 - î n a i n t e de î ntă rir e ; 2 - d u p ă întărire.

De ase menea, se pot corecta p r i n întări re negativele obţ i n ute în condiţii nefavora­
bi l e de l u m i nă ; este însă i m pos i b i l de co rectat s u be x p u n e r·i le roarte mari. Dacă negati­
v u l u i îi l i psesc c o m p l et anu mite deta l i i , ele nu vor p utea fi obţ i n ute oricît s-ar încerca
să se întărească negat i v u l ; trebuie avut în vedere şi faptul că d u pă întări re, d i n cauza
mă r i r i i cont rast u l u i i magi n i i , cal i tatea negative l o r pute r n i c subexpuse va fi şi mai scăzută.
P rocesu l de întări re se desfăşoară de obicei în două soluţii ; în pri ma, argintu 1 me­
tal ic care formează i magi nea fotog rafi că se oxidează, se « al beşte » ; în a doua soluţie,
combi naţi i l e transparente sau semitranspare nte se transformă în densităţi optice netrans­
parente ; s e înneg resc sau se colorează într-o n uan ţă oarecare, i nact i n i că pentru hîrtia
fotog rafi că.

206
 Întărirea proporţională: folos i n d această metodă, toate densităţi le i magi n i i se măresc
d e acelaşi n u măr d e o r i , obţinînd u-se creşterea d ensităţ i i şi contrast u l u i i magi n i i . O
astfel de acţiune o are soluţia de întărire cu crom, care dă un grad de întări re de ci rca
40% : densităţi l e mici se întăresc mai puţi n decît cele mari. Se obţine o i magi ne stabilă,
dar ş i o s i mţitoare accentuare a g ranulaţiei i magi n i i .
Procesul d e întări re s e desfăşoară î n două soluţi i : pri ma, de înă l b i re, conţine bicro­
mat de potasiu şi acid clorhidric ; concentraţia bicro matu l u i de potasi u poate varia în
l i mite foarte elastice, de la 2 la 1 0 grame pe l itru, neavînd p ractic nici o i n fluenţă asu p ra
grad u l u i de întărire. P r i n menţi nerea unei concentraţi i constante de bicromat de potasi u ,
d a r p r i n modificarea cantităţ i i d e acid clorhidric, se pot obţine u rmătoarele rezultate :

Acid clorhidric la 1 l itru sol u ţ i e , c m 8 Gradul de întărire

7 foarte mare
10 mare
14 mijlociu
17 s lab
20 foarte slab
27 nesesizabil
În practică, d e cele mai m u lte ori se uti lizează o soluţie de înălbire cu u rmătoarea
compoziţi e :
bicromat d e potasiu 9 g
acid c l orhidric concentrat B cm8
apă 1 OOO c m '

În caz u l unei concentraţii m i ci a acid u l u i clorhi d r i c (sub 8 c m3) se riscă colorarea

în galben a negati v u l u i , eventual apariţia de pete ; în concentraţ i i mai mari d e cît 1 5
cm 3 , negativul poate căpăta o structură reticulară.
Negati vul bi ne spălat se tratează în baia de înăbire pînă ce i magi nea de argi nt d ispare
complet, d u pă care se s pală 5 m i n ute în apă curgătoare ; el se i ntrod uce d u pă aceea în
u rmătoarea soluţie revelatoare :
metol 10 g
s u l fit d e sod : u cristalizat 25 g
carbonat d e potasiu 50 g
apă 1 OOO cm'

Developarea cont i n uă pînă l a în negri rea completă, d u pă care se fixează ş i se spal ă ;

temperatura apei d e spălare, c a ş i a soluţiei d e înăl b i re este b i n e s ă n u treacă de 1 7°C,
pentru a evita producerea d e reti culaţi i î n stratul de gelati nă. Eventuala apariţie a
u n o r pete sau d u ngi pe i magi nea întărită este u rmarea evidentă a folos i r i i u n u i reve­
lator i ns uficient de energic. Acest defect poate fi corectat p r i ntr- o nouă a l b i re cu o
concentraţie mai mare a acidului clorhidric (25 c m 3), u rmată de o developare într- u n
revelator energic şi proaspăt.
într-un l itru de soluţie de înălbi re se pot trata ci rea 6- 7 rol I n I me sau fii me de 35
m m ; într- u n l itru de revelator se poate înnegri aceeaşi cantitate de fi l me.

207
 U n negativ prea m u l t întărit poate fi uşor slăbit dacă este tratat într-o soluţie de
acid oxalic 4"/o. Procesu l de înălbi re decu rge foarte încet ; se I ucrează în p l i nă I u rn i nă.
Rezu ltate foarte bune sînt obţi n ute pri ntr-o for m u l ă conţi nînd nitrat de argint,
care dă o întărire proporţională fără a modifica tenta i magi n i i ; se p repară u r mătoarele
patru soluţii d e rezervă :
solu{ia A: n itrat ele a r g i nt 60 g
apă 1 OOO c m 8
solutia B : sulfit d e s o d i u anhidru 60 g
apă 1 OOO c m '
so/u,ia C : hipos u l lit d e sod i u 105 g
apă 1 OOO c m '
soltlfia D: s u l fit de sod i u anhidru 50 g
mctcl 8 g
apă 1 OOO c m '

Se i a cite 1 vol u m din soluţiile A, B , ş i C şi 3 vol u m e din soluţia D, care se amestecă

d u pă c u m u rmează, agitîndu-se conti n u u : se toarnă B în A; apoi C în A + 8; se lasă sol uţia
în repaus cîteva m i n ute să s e l i m pezeasc ă ; se toarnă apoi cu grijă soluţia D î n A + B + C;
sol uţia rezultată astfel trebuie să fie uti l izată i med iat, în u rmătoarel e 30 m i n .
Se i ntrod uce negativul în bai a A + B + C + O, în care se ţ i ne 20 - 25 m i n ; apoi se
fixează într-o baie de hiposulftt 30"/o, ti m p de 2 - 3 m i n ; se s pală p r e l u ngit.
Se mai poate fol os i cu s u cces şi o soluţie d e întări re cu uran i u ; această baie trans­
formă i magi nea din neagră în brun-roşcată, datorită t ransformări i argintului în ferocia­
nură de uraniu.
C reşterea contrastelor, care este p rogresivă, poate deve n i foarte ridi cată ; ea poate
fi oprită la momentu l dorit. Pentru a se putea aprecia în b u ne con d i ţ i i g radul de întă­
r i re, clişeul s u p u s tratament u l u i se exami nează în faţa u n u i ecran de culoare i ntens al bas­
tră, l u m i nat d i n spate. Trebuie avut în vedere că i magi nea brună este în real itate m u l t
m a i contrastă decît pare l a l u mi na al bă.
Se vor p repara u rmătoarele soluţi i :
Sotuiia A · oxalat neutru de potasiu 10 g
n i tr::it (sau ace t a t ) de u ra n i u 10 g
a c i d clorhid r i c 5 cm3
apă 1 OOO c m '
So/u(ia B : fericianură d e potasi u 10 g
apă 1 OOO c m '

Se a mestecă 1 vol u m A cu 1 vol u m B ş i 2 vol u m e de apă ; d u pă operaţia de întă­

rire, care se consideră termi nată atunci cînd pe toată s u p rafaţa negativu l u i tentele
negre au fost înlocu ite cu tonuri b r u n - roşiatice se va s păla 1 O m i n în apă cu rgătoare,
apoi se va p roceda la uscarea negati v u l u i . Negativul p relucrat d upă acest procedeu nu
se conservă b i n e ; se degradează i remediab i l în maxi m u m 2 - 3 a n i .
Întărirea subproporţională ; este întări rea la care densităţi l e m i c i sînt întărite mai
mult decît cele mari ; s e foloseşte în cazuri le în care se u rmăreşte scăderea întrucîtva
a contrast u l u i i magi n i i şi totodată î m bu nătăţirea redări i deta l i i lor aflate în u m bră.
Se va l ucra cu deosebită atenţie, pentru a se evita o creştere accentuată a voalări i,
ceea ce ar strica complet i magi nea.

208
 O întărire accentuată se obţi ne cu ajutorul soluţiei pe bază de hidrochinonă - hipo­
sulfit. Operaţia constă în folos i rea u rmătoarelor trei soluţi i :
Soluţia A : apă disti lată (20°C) 200 c m '
b i cromat de potasiu 7, 5 E
acid s u l ru ri c 1 0% 1 00 c m •
se adaugă apă d ist; fată pînă se o bţi ne un vo l u m total d e 335 c m '
So�u,ia B : b i s u l fi t d e sod i u 1 ,3 g
h i d ro c h i nonă 5 g
apă disti lată 335 c m '
So/urio C: h i po s ul ftt de sod i u 7 ,5
apă d istilată 335 c m '

Se vor folosi s ubstanţe c h i mice p u re şi vase foarte cu rate.

Baia de întărire se prepară chiar înai ntea operaţie i , în ordi nea u rmătoare :
1. soluţia A 1 vol u m
2. sol uţia B 2 vol ume
3. soluţia C 2 vol u m e
4. soluţi a A 1 vol u m
Negativu l , b i n e spălat, s e tratează î n această baie 1 0 m i n , u n t i m p mai scurt v a d a
o întărire mai puţin i ntensă ; temperatura băi i : 20°C. Soluţia s e va agita e nergic p e toată
d u rata prel ucrăr i i . Cantitatea de sol uţie folosită trebu i e să fie m i n i mă, absol ut n u mai
strictul necesar pentru acoperi rea negativu l u i ; o cantitate mai mare de soluţie de lucru
contrib u i e la scăderea grad u l u i de întări re. D u pă prel ucrare, baia folosită se aruncă.
Negativul întărit se spală m i n i m u m 25 m i n în apă c u rgătoare. S e va avea în vedere
că, p e măsură ce creşte grad u l de întărire, c reşte ş i granu laţia i magi n i i .

I N TE N SI FICARE

Denu mită u neori şi /atensificare (în sensul intensificării imaginii latente) este operaţia
care permite u neori salvarea u n o r negative despre care se ştie d i n capu l loc u l u i că sînt
subexpuse, D i n neferici re, rezultatele care se obţin nu sînt întotdeauna satisfăcătoare.
Metodele care pot fi încercate sînt n u meroase ; mai jos sînt menţionate cele mai
s i m ple şi mai des folosite. O soluţie o dată între b u i nţată se aruncă.
i ntensificare cu metabisulfit : se prepară soluţia u rmătoare:
metabisulfit d e potasiu 30 g
s u l fi t d e sod i u anhi dr u 10 g
apă 1 OOO c m '

Î nainte de a fi developat, negativul s e i ntrod uce în această soluţiei n care s e ţine

5 min, agitînd conti n u u , apoi se spală 1 m i n ut în apă curgătoare ; după aceasta se deve­
l opează în mod normal, fără a se p relungi d urata prescrisă. Cîştig u l de sensi bilitate
poate fi de două ori sau chiar mai m ult, varii n d în funcţie de emulsia folosită.
intensificare cu apă oxigenată : se amestecă 1 00 cm3 de apă oxigenată cu 900 cma
apă. Negativul se i ntroduce în această soluţie pentru 5 m i n , agitîndu-se conti n u u , d u p ă
care se developează în mod o b i ş n u i t ; creşterea în sens i b i l itate este de t r e i ori.

1 4 - c . 2271 Fotografia de la A la Z
209
 intensificare cu perborat de sod i u : se prepară o soluţie d izolvînd 20 g perto ;·at
de sod i u p u r în 1 OOO c m 3 apă ; se fi ltrează ; se ţ i n e negativul în această soluţie timp
d e 1 m i n ut, agitînd conti n u u ; se devel opează apoi în mod obişnuit ; cîştigul de sensibi­
l i tate este de circa 3 , 5 ori .
Prima form u lă oferă mai m u ltă reg ularitate ; randamentul celorlalte este foarte
capricios ; Este i n d i cat să se facă o încercare p realabilă cu un negativ a cărui eventuală
pierdere n u ar constitui un eşec i reparabi l .

I NTE N S ITATE L U M I N OASĂ

Flux de radiaţii emis într-o anu mită d i recţie de un izvor de l u m i n ă ; în fotografie,
calcu larea e l ementelor d e expunere (ti m p u l şi diafragma) se află în strictă dependenţă
de i ntensitatea l u m i noasă a s u biect u l u i .

I NTERI O R

I magi nea care s e realizează într-o încăpere poartă n u mele de fotografie de interior.
Marea d ificu ltate pentru realizarea acest u i gen de fotografie, o p rezintă l u m i na de care
se dispune şi care, de cele mai m u lte ori, este i nsufici entă. U neori , această l i psă d e
l u m i nă poate f i compensată p r i ntr-o pre l u n g i re cores pu nzătoare a t i m p u l u i de expunere,
dar în aceste condiţii se aj u nge de obicei la u n foarte mare contrast între l u m i n i şi u m bre,
acestea d i n urmă rămînînd în orice caz fără deta l i i .
Soluţia constă în folos i rea unor lămpi electrice supravoltate, de t i p nitrafot sau î n
folosi rea lămpilor-fulger.
Dacă tema propusă este fotog rafierea unor apartamente, accentu l trebuie pus pe
decorăr i l e i nterioare, pe mobil ier, mai puţi n pe l i ni i le arh itecturale.
Deoarece prezenţa ferestre/or în cîm p u l i mag i n i i este de cele mai mu lte ori i nevi­
tabilă, trebuie să se aibă în vedere posibil itatea neplăcută, ca acestea să prod ucă apariţia
fenomen u l u i denumit halo (v. cuv.), precu m şi supraexpunerea parţială a negativu l u i ;
t rebuie să fie evitate, de asemenea, reflexele cauzate de geam u ri l e tab l o u ri lor, de anu­
m ite obi ecte foarte străl ucitoare, de artă (bi bel o u r i , etc.) sau de uz casnic.
Unghiul de fotografiere : pentru a pune în valoare s u prafaţa mobilelor este i n d i cat să
căutăm u n punct de staţie destul de ridicat ; desigur, nu trebu i e abuzat în această pri­
vi nţă, căci se iveşte riscul unor deformări supărătoare ale l i n i i lor verticale.
Optica : l i psa posibil ităţii de recu/ obligă aproape întotdeau na la fo losirea u n u i obiec­
tiv superangu lar ; dacă la exami narea negativului se constată că a fost cuprins u n cîm p
p rea mare, cu deformări în zonele marg i nale, se va copia l a mări re d oar atît cit se va
considera necesar.
Timpul de expunere : determi narea acestuia este deosebit de d ifici lă, d i n cauza unei
l u m i n i foarte i negale a s u b i ect u l u i . Un bun exponometru este i nd i spensabi l , dar pentru
ca i ndicaţ i i l e sale să fie valabi l e, trebuie făcute cîteva vizări înspre planuri le de l u mi­
nare diferită, î n scopu l stab i l i ri i unui timp de expu nere mediu.

210
 Se va evita teoria : « se va expune pentru u mbre », deoarece în acest gen de fotografie
această teorie va d uce l a o s u p raexpunere dăunătoare, cu î m bîxi rea l u m i n i lor, creşterea
gran u l aţi e i , apariţia halo- u l u i , etc.

I NTERVAL DE POZĂ CO RECT

Stu d i e rea curbei caracteristice sau de înnegrire (v. cuv.) a unei e m u l s i i fotografice
permite să se observe efectele prod use de l u m i nă asu pra săru ri lor fotosensi b i l e înglo­
bate în gelat i nă ; citi rea unei curbe sensitometrice nu este însă pos i b i l ă pentru toată l u mea ;
experienţa s i m p l ă de mai jos este acces i b i l ă oricui.
Este ştiut că pentru a putea forma o i magi ne fotog rafică satisfăcătoare, emulsia tre­
buie să pri mească o cantitate d e l u m i nă cupri nsă între un a n u m i t m i n i m (iluminare mini­
mală) şi un a n u m i t max i m (iluminare maximală) iluminarea respectivă fiind produsul dintre
intensitatea luminii şi timpul de expunere. Dacă se dă u n e i e m u ls i i o i l u m i nare foarte
scu rtă sau de foarte m i că i ntensitate, oricare ar fi du rata de developare care u rmează,
n i c i o urmă de i magi n e nu îşi va face apariţia, deoarece e m ulsia are o inerţie p roprie şi
nu reacţionează decît la o anu mită valoare a i l u m i nări i . În caz u l e m u l s i i lor rapide, i l u­
m i narea care declanşează p roces u l de înnegrire este de ci rca 0,04 l u x/s, pentru o tem­
peratură de culoare de 5 000° K ; este de la s i n e înţeles că cu cît emu lsia este mai puţi n
rapidă, cu atît are nevoie de mai mu ltă l u m i nă pentru a trece prag u l i nerţi e i .
Dacă s e v a creşte puţi n i l u mi narea, este probabi l c ă revel atorul v a forma o i magi n e ;
examinarea acesteia v a arăta c ă mari le ei densităţi sînt ap roape proporţionale l u m i n i l o r
i ntense a l e s u b i ectu l u i ; în ceea ce pri veşte densităţi le slabe (corespu nzătoare u mbrelor),
se va constata o transparenţă excesivă, c u rare ş i foarte slabe detali i . Există prin u rmare,
deformări ale ton u r i l o r l u m i noase ale s u bi ectu l u i ; aceasta se datorează i l u m i nări i i nsu­
fi ciente a strat u l u i sensi b i l , fapt care a format i maginea în ceea ce se n u meşte intervalu/
de subexpunere al emulsiei O i magine s u bexpusă reprezintă val ori l e cu o extensie mai
mare decît cea convenabi l ă ; o asemenea imagine nu poate fi transformată într-o replică
pozitivă exactă a subiectului.
Dacă se va p roceda la o i l u l'T}i nare mai p uternică sau mai înde l u ngată, astfel încît
e m u l sia să pri mească acea cantitate m i n i mală de l u m i nă de care s-a a m i nţit mai înai nte,
se va observa - d u pă developare - că imaginea negativă constituie o reproducere iden­
tică a subiectului; val orile l u m i noase nu sînt deformate, iar raportul d i ntre densitatea
m i n i mală şi densitatea max i mală ale negati v u l u i corespunde cu raportul d i ntre mari l e
u m b re şi mar i l e l u m i n i ale subiectu l u i . Aceasta înseamnă că i magi nea s-a format în inter­
vo/u/ de poză corect al emulsiei, ad i că intervalu/ reproducerii fidele.
Înti nderea i nterval u l u i de poză corect este egală cu cel mai mare contrast de l u m i nă
şi u mbră pe care e m u lsia îl reproduce satisfăcător ; această înti ndere variază de la o e m u l s i e
l a alta, deoarece n u toate sînt p reparate d u pă aceeaşi for m u l ă ; e m u l s i i l e d e a c u m cîteva
decen i i aveau un i nterval de poză corect care mergea aproxi mativ de la 1 la 40 ; cel al
a n u m itor emulsi i actuale depăşeşte 1 : 2 OOO !
Lumina permite revelatoru l u i să formeze, plecînd de la bromura de argint, un strat
de argint meta/ic d i rect proporţional cu i l u m i narea pri m ită ; dacă se depăşeşte i l u m i na-

H*-319
211
rea m i n i 'll a lă corectă (exces de expunere), i magi nea negativă devine mai densă ;
această creştere a densităţ i i nu poate totuşi conti nua l a nesfîrşit, chiar dacă d urata de
expunere creşte gradat. Dacă l i mita de i l u m i nare max i mă este depăşită, bromura de
argint este total i m p resionată, cel puţin în ceea ce p r i veşte mari l e l u m i n i ale subiectu l u i .
Nemaiavînd puti nţă să acţioneze în aceste zone, l u m i na î ş i exercită efectul său în zona
s e m itonuri lor, care d i n această cauză capătă o densitate excesivă. Pe un asemenea
negativ valori le par compri mate, deoarece i magi nea marilor l u m i n i şi cea a semitonuri lor
se confu ndă. Imaginea latentă s-a format în intervalul de supraexpunere al emulsiei; o
imagine supraexpusă, care este rezultatul u nei i l u m i nări ce a depăşit l i mita maxi mă a
corectitud i n i i , va da un pozitiv care nu corespunde realităţii.
Deci :
- expunerea i nferioară m i n i m u l u i corect = subexpunere;
- expu nere m i n i mală corectă = optimă; ea permite obţinerea maxi m u l u i de clari-
tate, obţi nerea celor mai fine trăsătu ri ;
- expunerea superioară celei opti me, dar nedepăşind maxi m u l corect = exces de
expunere ;
- expunerea superioară maxi m u l u i corect = supraexpunere;
Pentru ca s u b i ectul să fie reprod us corespunzător este necesar ca expunerea să for­
meze imaginea în intervalul de poză corect al emulsiei; excesu l de expunere va face să
crească, fără nici un p rofit, densitatea generală a i magi n i i , precum şi granulaţia. fără a
afecta însă exactitatea redări i ; s u bexpunerea, ca şi s u p raexpunerea, împiedică obţinerea
unei reproduceri fidele a subiectul u i .
Se va obţi n e întotdeauna u n rezultat nesatisfăcător, i ndiferent de ti mpul d e expunere
folosit, dacă contrastul subiectului (i nterval ul max i m d i ntre l u m i nă şi u m b ră) este mai mare
decit intervalul de poză corect al emulsiei; reprezentarea uneia di ntre l u mi nozităţ i l e extreme
ale s u b i ectu l u i se va încadra într-un i nterval incorect de redare.
Subiectele cu un contrast ridicat, adică acelea care se exprimă p r i n raporturi mergînd
de l a 1 :1 00 pînă l a 1 :1 000 (scene nocturne, contra l u m i nă, i nterioare întunecate cu fere­
stre l u m i nate sau lămpi apri nse etc.) sînt foarte numeroase. Or, anu mite e m u l s i i , de
exemplu acelea cu gran u laţi e u ltrafi nă, care sînt aplicate într-un strat foarte s u bţi re, de
ci rca 0,01 2 m m . , au un i nterval de poză corect care nu depăşeşte niciodată 1 :1 50. E l e n u
reproduc convenabil numeroase s u b i ecte ; faţă de alte l e nu permit decît un s i n g u r t i m p
de expunere corect. Ce trebu i e făcut în asemenea s i tuaţ i i 1 T rebuie sacrificate citeva
valori; u mbrele fiind mai puţin vizi b i l e decît l u m i n i le, vor fi de p refe ri nţă sacrificate,
folosindu-se o expunere mai scurtă.
Atunci cînd emulsia are un i nterval de poză corect ceva mai întins, faţă de care
contrastu l s u b i ectu l u i este i nferior, pot exista mai mulţi timpi de expunere care să asigure
o reproducere fotografică fidelă.
Pentru o e m u l s i e al cărui i nterval de poză corect se întinde de la 1 la 1 OOO (ceea ce
nu este o raritate astăzi), dacă contrastu l subiectul u i este de 1 :500, există doi t i m p i de
expune re corecţ i , al doilea fi i n d d u b l u l t i m p u l u i m i n i mal corect. Dacă contrastul s u b i ectu l u i
este de 1 :1 00, s e poate beneficia de 1 O t i m p i de expunere corecţ i ; dacă contrastu l este
de 1 :25 (cazul cel mai frecvent, e m u l s i a ami ntită mai înainte permite să i se aplice 40

212
 de ti m p i de expunere la fel de corecţi. Este evident deci, că un interval de poz ă c.ore�t.
de mare înti ndere, oferă fotograful u i u rmătoarel e avantaje : pos i bilitatea reproducerii
fidele a unor s u biecte foarte contraste ; o latitudine de expunere cu aît mai mare :u cit
subiectul este mai puţi n contrast. Aceste cal ităţi le poate asi g u ra o e m u l s i e sup ·asen­
sibi lă, de gradaţie moale.

I NTERVAL DE STRĂ L U C I RE

Termen care se foloseşte pentru a evalua diferenţa de i l u mi nare între d iferite zone
sau puncte ale s u biectul ui ( = raport de strălucire). Raportu/ de strălucire extremă variază
în proporţii consi derab i l e de la un subiect la altul şi este cu atît mai mare cu cit contra­
stele sînt mai accentuate, adică cu cit subiectul prezi ntă d iferenţe mai mari între punctele
sale cele mai întunecate şi cele mai l um i noase. Este b i n e să se ţină seama de acest
raport de stră l u c i re la determi narea timpului de expunere; pentru un subiect cu mari
contraste este i ndicată o expu nere relativ mai mare decit pentru altele (se va deschide
diafragma cu o gradaţie sau se va folosi u n timp de expunere de două ori mai mare).

Î NTRERU PERE (baie de)

O scurtă clăt i re cu apă a negativ u l u i sau pozitivului, între developare şi fixare, este
în general suficientă ; , este totuşi recomandabi l ă fol os i rea unei băi de întrerupere, de p refe­
rinţă tanantă. O astfel de baie opreşte instantaneu acţiunea revelatorului ; în afara de aceasta
întăreşte gel �ti na şi exclude posibi l itatea apariţiei de reticulaţii cauzate de eventuale
�

d i ferenţe accentuate între temperatura d i fe ritelor băi. Î n t i m p u l verii în s pecial, în ţăr i l e

cu c l i mă foarte caldă, l i psa unei b ă i de întrerupere tana n tă n i c i n u poate fi concepută.
lată citeva for m u l e de băi de întrerupere :
Băi de întrerupere simple:
1. acid acetic 30% 1 00 c m '
apă 1 OO O c m '
d u rata : '30 s

sau
2. acid sulfuric 4 cm1
a pă 1 OOO c m •
d u rata : 30 s

sau
3. bisulGt de sodiu so g
apă 1 OOO cm'
d u rata : 30 s 40 g

Baie de întrerupere tanantă :

alaun de crom 40 g
apă 1 OOO c m •
d u rata : S m i n

:.l 1 3
 Băi l e se. aru ncă de îndată ce au căpătat o cu loare galbenă-verzuie.
.. _
Baie de întrerupere pentru condiţii de temperatură ridicată :
su!fat de sod i u a n h i d r u 60 g
a l a u n de c r o m 30 g
apă 1 OOO cm'

Această baie se p repară i mediat înai nte de între b u i nţare ; d u pă folosi re se aruncă.

I N VERSARE

Operaţie care are d rept scop obţi nerea u nei i magi n i pozitive pe însăşi e m u lsia foto­
sens i b i l ă care a fost folosită l a fotog rafiere.
Î n timp ce o developare normală d ă naştere la u n negativ ale cărui val ori sînt com p l e­
mentare acelora ale s u b i ectu l u i fotografiat, developarea prin inversar e permite reprod ucerea
d i rectă a valori lor subiectu l u i ; cu alte cuvi nte, pe fi l m i nvers i b i l se va obţi ne o i magine
d iapozitivă.
A n u mite e m u l s i i fotosensi b i l e su portă satisfăcător i n versarea ; ea rămîne totuşi o
operaţie foarte delicată şi deosebit de difici lă, care nu dă rezultate satisfăcătoare decît
în caz u l e m u l s i i l o r fabricate special în acest scop.
Principiul inversării este foarte m u lt u t i l i zat în fotografia în culori, în care se aj u nge
d i rect - datorită acestei t e h n i c i - la un diapozitiv.
N u tre b u i e uitat că prin procedeu/ inversării se poate obţi ne di rect, porn i n d de l a u n
negativ de format m i c, u n al doi lea negativ, mărit atîta cît este necesar, p e care s e poate
efectua apoi m u l t mai uşor un retuş negativ ; dacă tratament u l c h i m i c este corect, negativul
obţinut astfel va avea o calitate superioară ori căru i negativ care ar f1 fost realizat c u aj utorul
unui d i apozitiv i ntermediar.
Există ş i hîrtii fotografice inversibile, care se uti l izează pentru obţi nerea foarte rapidă
a unei i magi n i pozitive ; ele se folosesc în special în aparatele semiautomate pentru fu rni­
zarea de fotografi i desti nate docu mentelor d e identitate.
E m u l s i i l e obişnu ite pot fi tratate, fără n i ci un i n convenient, în cele mai d iferite for m u l e
de devel opare ; pentru cel e i nvers i b i l e este mai b i n e să s e adopte n u mai soluţi i l e preco­
nizate de fabricant.
I nconven ientu l pri nci pal al emulsiilor inversibile îl constituie m ica lor latitudine de
expunere.
Inversarea constă în trei operaţii principal e : 1 ) developarea într-un revelator ener­
gic ; 2) înălbirea, pînă la d i s pariţia totală a i magi n i i negative ; 3) expunerea la lumină albă,
u rmată de o a doua developare. lată succesiu nea operaţi i l o r :
1. p r i m a developare 7 . a doua developare
2. baie de întreru pere 8 . clăti re s u mară
3. în ăl bi re 9. fi xare
4. clarificare 1 O. spălare p re l u ngită
5. s pălare 1 1 . uscare
6. l u m i nare p utern i că

214
 După efectuarea înălbirii (operaţia n r. 3), toate celelalte operaţ i i se pot face l a
l u mi na obişnuită a camerei .
lată compoziţia d i feritelor băi :
- prima developare :
metol 1 g
s u l fit d e sod i u a n h i d r u so g
h i d roch i nonă q g
carbonat de sod i u a n h i d r u 30 g
hiposulfit d e sod i u 3 g
bromură d e potas i u 5 g
i o d u ră d e potas i u , s o l u ţ!e 1 % 1 cm•
apă 1 OOO cm'

du rata = 10 m i n ; temperatura = 1 8°C

- baie de întrerupere:
acid acetic 30 c m '
apă 1 OOO c m '

- baie de înălbire :
permanganat de potas i u 5 g
a c i d s u l ru r i c concentrat 1 0 cm3
apă 1 OOO cm'

d u rata = 3 m i n ; te mperatu ra = 1 8°C

- baie de clarificare :
bisu l fit de sodiu 35 g
apă 1 OOO cm•.

d u rata = 1 m i n . ; temperatura = 1 8°C

După o spălare abundentă se expune negativul t i m p de trei m i n ute la l u mi na unei
lămpi electrice foarte puternice (500 W, l a o d i stanţă de 1 ,5 m), d u pă care u rmează:
- a doua developare :
metol 0,5 g
su lfit d e sod i u a n h i d r u 35 g
h i d rochinonă 7 g
carbonat d e sod i u a n h i d ru 20 g
b r o m u ră de potasiu 1 g
apă 1 OOO c m '

Prelucrarea negativ u l u i se ter m i nă cu :

- clătire = 1 m i n
- fixare = 2 m i n (so l u ţie obişnu ită)
- spălare = 1 5 m i n .
N u trebuie scăpat d i n vedere faptul că defectele negati v u l u i se trad u c pe pozitivul
o bţ i n ut prin i n versare p ri n defecte complementare; o i magi n e negativă s u p raexpusă sau
p rea m u lt developată va da naştere d u pă i nversare la un pozitiv foarte transparent,
iar o i magi n e negativă subexpusă sau scu rt developată va da un pozitiv opac, întunecat.

I NVERSARE ACC I DE N TALĂ

Dacă o i magi n e fotografică, negativă sau poziti vă, suferă accidental acţ i u nea l u m i n i i
în t i m p u l devel opări i , s e p rod uce în vi rtutea fenomen u l u i cu noscut s u b n u me l e de efectu l
Sabattier (v. cuv.), o i nversare parţială a i magi n i i ; această i n versare poate fi, în cazu ri
foarte rare, chiar totală. Acestu i fenomen i se dă adesea, î n mod greşit n u mele de « sola-
ri zare », fol osindu-se d e l iberat i ntervenţia l u mi n i i în t i m p u l developării pentru a se
•.

obţi ne i magi n i den u m i te « solarizate » (v. pseudo-solarizare).

215
 Se poate întîmpla acelaşi l ucru ş1 i n cazu l unei su praexpuneri considerab i l e, care
poate p roduce, în vi rtutea fenomenului solarizării, o i n ve rsare a valorilor i magin i i .

I O D U RĂ D E ARG I NT
Formulă chi mică: Agj. Aspect şi proprietăţi c h i m i ce s i m i lare cu cele ale bromurii
de argint (v. cuv.) dar se dizolvă mai greu în sol uţi i l e pe bază de hiposulfit de sodiu.
Se foloseşte pentru prepararea e m u lsii l o r fotosensi bile.

I RI S
Diafragmă c u închidere progresivă, obţinută prin suprapunerea unor lamele meta­
l ice foarte fine (v. diafragmă).

ISO H EL I E
Procedeu bazat p e o separaţie a tonurilor împi nsă l a extre m ; t recerea p e nes i r:i ţite
de l a u n ton la altul p r i n i ntermed i u l semitonurilor este aici î nl ocuită pri ntr-un n u măr
l i mitat de tente plate; n u mai este vorba de o armonizare, ci de o sti l izare ; cu rba de

2 -
„

~
lsohe l i e :
1 - pozitiv în semitonuri ; 2 - negativ normal ; 3 - negativ d u r
su praexpus ; 4 - negativ d u r su bexpus.

înnegri re n u mai este formată din fragmente de pantă mai mult sau mai puţi n accentuate,
ci d i n trepte orizontale, al căror n u măr şi întindere poate varia.
Procedeul constă î n a face, porni n d de la negativul origi nal, două noi negative,
d i ntre care u n u l conţi nînd deta l i i l e l u m i n i l o r celor mai înalte, iar al doilea - deta l i i l e

216
u m b relor celor mai profu n d e ; pentru obţi nerea acestor două negative se efectuează
mai întîi, prin contact sau mărire, un diapozitiv cu contraste normale ; de pe acest d iapo­
zitiv se copiază un p r i m negativ subexpus (negativul pentru l u m i ni) şi un al doi lea supra­
expus (negativul pentru u m b re) ; pentru ca man i p u l area să se poată face cu mai mare uşu­
ri nţă, este bine să se l ucreze pe fi l m ortocromatic, care să fie developat într-un reve­
lator l uc rînd contrast ; cele două negative se măresc apoi, u n u l du pă altul, pe o aceeaşi
foaie de hîrtie fotog rafică, asigurlndu-se o suprapunere perfectă.
Tehnica isoheliei este destul de dificilă şi răpeşte mult timp ; pentru obţi nerea unor
contraste mai ridicate, dupl icatele negativelor pot fi copiate cu succes pe o emulsie cit
mai puţin sensibilă, d i n cele cunoscute sub den u m i rea d ��h,_�i c, folosite în zi ncografi i .
,
O r ă deloc uşoară este şi cea a suprapunerii exacte a negativelor. Se oate
.
proc eda în fel u l u r măto r : pe marg i n i le diapozitiv u l u i , d i n colo e 1 m1te e i magi n i i , se
apl ică - pe partea emulsionată - cite un pu nct cu neococcină (v. cuv.), avînd diametrul
de ci rca 3 m m , pe toate cele patru laturi ale i magi n i i ; cu ajutorul unui vîrf foarte ascuţit
se zgîrie cit mai fin posibil în i nteriorul fiecăruia d i ntre aceste patru puncte roşii cite o
cruci u liţă sau un x ; negativele care se vor copia apoi, vor avea pe margini, în mijlocul
a patru pu ncte albe cite o cruce fi nă neagră. Aceste negative se vor mări apoi, u n u l
du pă altul, p e ceeaşi foaie de hîrtie avînd grijă c a cruciul iţele respective să se suprapună;
copia finală obţi nută va avea nu mai trei tente, bine disti ncte ; alb, cenuşiu şi negru.
Combi narea u r mătoarelor trei elemente : 1 ) n u mărul negativelor de separaţie,
corespunzătoare n u măru l u i de trepte, adică de tente plate ; 2) timpul de expunere pentru
obţi nerea acestor negative, adică întinderea s u prafeţei acestor trepte ; 3) timpul necesar
copierii pe hîrtie a fiecărui negativ, adică înălţi mea acestor trepte, i ntensitatea tentelor
plate i ntermediare di ntre al b ş i negru. Toate acestea permit, plecind de la acelaşi negativ
de origine, să se obţi nă o mare varietate de copi i ; acest procedeu permite, în conse­
ci nţă, un mare grad de i nterpretare personală.

!
'
•

217
J
JACO BSO N (procedeul)

Procedeu de separaţie a tonurilor care constă în u r mătoarele : coala de hîrt i e foto­

g rafică desti nată a fi prelucrată se i ntroduce, înai nte de a fi expusă, într-o baie de deve­
l o pare d i l uată de 3 - 4 ori, căreia i-a fost i n corporat în p reala b i l un agent de lnmuiere
(v. cuv.), care să asig u re aderarea u niformă a revelato r u l u i la stratu l de gelatină ; scoasă
d i n bai e, coala de hîrt i e se apl i că pe o placă de sticlă cu gelatina în sus şi se şterge cu grijă
d e orice p i cătu ră de l i chid, cu aj uto rul unui mic tampon de vat ă ; p l aca de sticlă, î m p re­
u n ă cu hîrtia fotose nsi b i l ă a p l i cată pe ea se p lasează pe p lanşeta aparat u l u i de mări t ;
u rmează expu nerea, p r i n i ntermed i u l u n u i negativ.
Î n pri m u l rînd s e desenează u m b rele, care p r i n d cont u r sub ochii operatoru l u i ;
d e îndată c e acestea încep s ă apară, expunerea s e întreru pe ; s u b acţiu nea revelator u l u i
d i l uat care i m pregnează gelati na hîrtiei fotosen s i b i le, u m b rele ating o oarecare vigoare,
fără a aj unge însă l a o p rea mare i ntensitate ; zonele care coresp u n d l u m i ni l o r rămîn
însă i macu l ate, fără s ă se marcheze apariţia nici u n e i u rm e de i magi ne.
Atu n ci cînd u m b rele par a fi dest u l d e b i ne desenate, se p rocedează la o a doua expu­
nere, de d u rată normală, care t re b u i e s ă s e s u p rapună exact peste cea d i ntîi, ceea ce
n u este deloc greu dacă placa de sticlă n-a fost m işcată din locul în care se afla. Această
a doua expunere desti nată să asi g u re apariţia l u mi n i lor, este mai l u ngă decît pri ma.
Se p roduce fenomenul următo r : în l o c u r i l e în care u m b rele s-au format deja î n u rma
primei expuneri, acestea p rotejează hîrtia fotosen s i b i l ă la fel ca o mască, împotriva celei

218
 de a doua expuneri. După această nouă expunere, copia este s upusă u n e i developări
o b i ş n u ite într-un revelator cu o concentraţie no rmală.
Rezu ltatele depi nd de valoarea relativă a celor două expune ri şi - într-o oarecare
măsură - de com poziţia revelatoru l u i şi de grad u l de d i l uare al pri mei băi folosite.
Efectele care se obţi n sînt reale, fără să marcheze însă o cal itate deosebită ; aceasta
se datoreşte - în p r i m u l rînd - fapt u l u i că o s u prafaţă u medă n u poate furniza n i ciodată
o i magi n e cu aceeaşi fineţe d e detal i i ca u n a uscată.

JENA
Oraş german situat p e valea rîu l u i Soaie, î n d ist rictul Gera; i m portant. centru al
_
_
�
i n d ustr1e1 opt1c�ecal.!_1 ce d� precizie, ���_:;�::i_ţ_ p::_p n mondial p � i � produsele
uzinei « Karl Zeiss » (aparate fotografice, m i c roscoape, b i no�fu;:y; ăpa raie med i cale etc.)
--
·­
- ; ale fqbrjcii de sticlă /ena (l enti l e. obi ective fotografice, sticlă rezistentă l a foc, etc.) ; „ --

' wc h i centru c u l t u ral , cu o u n iversitate fondată în a n u l 1 558.

l
K
KALVAR

Metodă folosită în termografie (v. cuv.), care recurgînd la procedee diazoice permite
obţi nerea unei i magini latente prin eli berarea, sub acţiunea radiaţiilor u ltraviolete, a

u nor bule microscopice de azot , conţi nute într-un liant polimer.

KELVI N

William Thomson, lord Kelvin (1 824 -1 907), fizician englez, fost profesor la U niver­
s itatea d i n Glasgow; a adus i m portante contri buţii în domeni ul termodi namicii şi electro­
magnetismului. A propus o scară termometrică (numită scara termometrică absol ută
sau scara Kelvin) care nu depinde de natura s ubstanţei folosite. Gradul Kelvin este u nitatea
de măsură a temperaturii absolute şi se notează ° K. Egal ca mări me cu un grad Celsius,
este unitatea fundamentală a temperaturii în sistemul S I .
Pentru a s e calcula temperatura absolută a unui c o r p este suficient c a la tem peratura
acestuia în g rade Celsius să se adauge 273°; de exemplu, un corp care are 1 000°C, are
totodată 1 273 ° K .

220
 În grade Kelvin se măsoară temperatura de culoare (v. cuv.) : cu ajutorul cărei a se poate
cunoaşte coloraţia pe care o poate căpăta un corp în funcţie de temperatura sa, noţi u n e
foarte i mportantă pentru fotografia î n culori (v. cuv.).

KRO N (efectul)
V. e f e c t u / K r o n .

221
 L
LABO RATO R (amenajare)
Î ncăpere desti nată prel ucrări i c h i m i ce a materialelor fotografice ; ea trebu i e să înde­
p l i nească cel puţin două condiţi i : să poată fi aerisită şi să poată fi încălzită.
Î n mod normal , un laborator fotografic tre b u i e să ai bă i nstalaţ i i l e necesare care să
asigure sursa de apă, precum ş i pos i b i l itatea evacuări i ei.
U n amator fotog raf n u se găseşte întotdeauna î n fe ricita s ituaţie să poată afecta
o încăpere pentru folosi nţă excl usivă ca laborator ; de cele mai m u lte ori, se face apel
la camera de baie, care se amenajează ad-hoc. Pentru ca această soluţie să fie şi eficientă,
se cere ca :
- încăperea respectivă să poată deve n i , temporar, com plet obscu ră ;
- să poată î n căpea în această cameră o masă, pe care să se poată i nstala aparatul
de mărit sau aparat u l de copiat contact (ti reza), tăvi le cu băi l e de developare, întreru­
pere şi fixare, ceas u l de expunere etc.
Trebu i e să se ţină seama că sol uţi i le fotografice căzute pe mobi lier, pereţ i , haine
etc. prod uc pete care arareori mai pot fi îndepărtate ş i n u mai dacă se i ntervine neîn­
tîrziat pentru spălarea locu l u i cu apă şi săpun.
Pentru prelucrarea hîrtiei fotografice este necesar ca în laborator să se găsească
2 - 3 tăvi format 1 8 x 24 cm (eventual , chiar mai mici) pentru revelator, o tavă de acelaşi
format pentru baia de Întrerupere şi o tavă ceva mai mare (30 X 40 cm este o mări me
foarte potrivită) pentru baia de fixare. Nu se vor folosi, n iciodată, tăv i l e desti nate pentru

222
revelator , pentru baia de fixare şi nici i nvers. În acest scop, tăvi l e vor fi însem nate
sau - cel mai b i n e - vor fi de c u lori diferite.

Amenajarea laboratorul u i :
1 - lanterne ; 2 - suro;ă de apă ; 3 - revelator ; 4 - baie de fixare ;
5 - spălare ; 6 - tancuri de developat fil m e .

Este uti l ca în laborator să se găsească cîteva flacoane goale, d e 500 şi 1 OOO cm 3 ,

prevăzute cu dopuri de cauc i u c sau capace etanşe, toate, în stare d"! perfectă curăţenie,
pentru a putea fi util izate în orice moment, i n d iferent pentru ce soluţie.

LAMB ERT
U nitate d e măs u ră a străl u c i r i i corp u r i l o r în siste m u l CGS, d e 7t ori mai m ică decît
sti l b u l (v. cuv.) ; are s i m bo l u l La ; a fost determi nată de johann Heinrich Lambert (1728
-1 777), matematician, astron o m şi fizi cian german de origine franceză.

LAM PĂ ELECTRICĂ

Lampă la care e m i s i u nea l u m i noasă se datoreşte încălzi r i i pînă la i n candescenţă, l a

o tem peratură d e c e l puţin 2 OOO ° K , a u nu i fi lament d e metal st răbătut d e c u rent el ec­
tric.

223
 Este alcătuită di ntr-un socl u metal i c şi u n b u l b de sticlă vidat sau u mp l ut cu u n gaz
i nert. Este folosită pe l arg în fotografi e, în construcţ i i · special adaptate necesităţi lor,
ca sursă de lumină artificială.
Pentru fotografie rea la l u m i n a artificială se folosesc de obicei lămpi electrice s u p ra­
voltate de tip n i trafot, de 300 - 500 W : acestea dau o l u m i nă străl ucitoare, foarte i ntensă,
fără u n amperaj exagerat de ridicat. E l e rep re­
z i ntă s u rs a d e l u mi nă ideală pentru amator, căci

r�
pot fi branşate l a o i nstalaţie electrică o b i ş n u ită
fără a necesita vre- o mod i fi car e a acesteia. Se
spune despre o lampă că este supravoltată atu nci
cîn d , deşi calculată s ă fu ncţioneze l a u n anumit
I

l
voltaj, este s o l icitată în t i m p u l folos i r i i să func­
ţioneze la un voltaj superior. Astfel, o lampă
t i p nitrafot care branşată l a o reţea de 220 V dă
o l u m i nă p uternică şi stră l ucitoare, este în rea­
l itate o lampă cores p u nzătoare u n u i voltaj d e
a b ci rca 1 50 V : făcînd-o să funcţi oneze l a 220 V, e a
Lămpi el ectrice : este s u p rasol icitată c u scopul de a ; se o b ţ i n e o
o - cu o g l i n d ă; b
- ord i nară ; !)
- diametrul l u mi n ă mai p uternică ; supravoltarea prejudiciază
globulu i ; L
- l u n g i mea l ăm p i i . durata de funcţionare a filamentelor lămpii, motiv
pentru care ele sînt garantate - în general -
n u mai pentru max i m u m două ore de fu ncţionare i ntermitentă.
O l ampă s u p ravoltată p usă să fu ncţion eze însă l a voltaj u l « ponderat » pentru care
cores p u n d e în mod normal, va avea o viaţă tot atît d e l u ngă ca ori care altă lampă obiş­
n uită, n u mai că n u va mai furniza aceeaşi l u m i n ă p uternică.
Tot lămpi se n u mesc şi cele desti nate pentru l u m inarea i nacti n i că a laboratoru l u i :
d i n capu l l o cu l u i trebuie excl usă folosi rea în acest scop a lămpilor acoperite l a exterior
cu o poj ghiţă d e lac colorat, c u pretenţii d e i nacti n i s m (v. luminarea Jaborataru/ui). Nici
c h i a r lămp i l e confecţi onate din sticlă colorată în masă n u prezi ntă o garanţie p rea mare .
Trebuie p referată fo l o s i rea lanternelor prevăzute cu u n ecran inactinic, în i nteriorul
cărora se foloseşte o lampă clară, obişnuită, de 1 5 W , care d ă l u mi n ă al bă.
Lămpile-fu/ger (v. cuv.), electronice sau tip vakub/iţ, deşi sînt folosite în scopu ri
s i m ilare, nu sînt lămpi în acelaşi înţeles ca cele menţionate mai înainte.

LAM PĂ- F U LG E R

Lampă s pecială, c u i l u m i nare i ntensă, folosită pentru rea l izarea d e reportaje, i nstan­
tanee etc. în încăperi s lab l u mi nate sau în t i m p u l n o pţi i ; în l i m baju l fotografic cu rent
se mai folosesc adesea, atu nci cînd este vorba de o lam pă-fu lger, termenii : bliţ (german)
sau flaş (englez). Lăm p i l e ful g e r pot fi d e două fel u ri :
Lampă-fu lger electronică, mic ansamb l u desti nat p roducerii d e descărcări l u m i noase
repetate, în scopul efectuări i de fotografi i într-un tempo extrem d e rap i d ; lampa p ro p riu-

224
zisă poate fi folosită în repetate rîn d u ri , d u rata ei de fu ncţionare ridi cînd u-se-în condi ţ i i
d e expl oatare raţională - la m u lte m i i d e i l u m i nări , Î n fi g u ra alătu rată este p rezentată
o schemă de princi p i u a unei ase menea l ă m p i -fu lger.
Î n p rezent este t i p u l cel mai uti l izat d i ntre toate l ă m p i l e-fulger cunoscute,
datorită, în special, comod ităţ i i d e expl oatare pe care o oferă.
Lam pă-fu lger cu magneziu (v. v a c u b I i ţ).
Lampa-fulger poate fi fol osită în an u m ite situaţii R,
s peciale, chiar şi pentru efectuarea de fotografii în ex­
terior, în plină zi însorită . Este cazul fotografierii de
persoane aflate în contro/urnind; folosi rea în asemenea
s ituaţ i i a u nei l ă m p i de slabă putere, l u m i nează sufi cie nt
u m brele p rea i ntense, conservînd totodată efectul de �I cs
L___ _____
_

contral u m i n ă ; se va folosi, desigur, o diafrag mă cit mai

închisă. Dacă la l u mi na soare l u i se fol oseşte acel aşi Lampă fu lger electron ică :
t i m p d e expunere pentru u n s u b i ect aflat l a 2 m la 4 m L1 -
l ampă cu descărcare în mediu
gazos ; l1 - lămpiţă-s e m n a l , cu neon;
sau chiar la mai m u lţi metri de operator, aceasta
C1, C1 - condensatori ; R1 , R1, R, -
este pos i b i l d i n cauza depărtării enorme la care se află rezistenţe ; B -baterie ; T - trans4
Î
s u rsa de l u m i nă. n cazul l u m i n i i artificiale, i n d iferent formator; f -intreru pător: CS - con-
d e t i p u l de lampă fol osit, distanţa di ntre s u rsa de tact sincron.
l u mi n ă şi s ubiect are o mare i m portanţă : astfe l , dacă
pentru un su biect aflat la 2 m este necesară o diafragmă d e f : 22, pentru altul aflat la
4 m d i afrag ma va fi f : 1 1 , ceea ce înseamnă d e patru ori mai puţină l u m i nă, respectiv
o corecţ i e d e două diafrag me în p l u s .

LANTERNĂ MAG ICĂ

Aparat care p roi ectează pe un ecran, cu aj utoru l u nei s u rse de l u mină şi al u n u i
sistem de lenti le, i magi nea mărită a u n e i fig u r i d esenate p e o p l acă d e sticlă sau i mp r i ­
mate pe o placă fotografică ; pe acelaşi p r i n ­
c i p i u se bazează diascopul modern. ( v . cuv.).

LASER
I n i ţialele d e n u m i r i i engleze light ampfi­
ficotion by stimulated emission of radiation =
a m p l ificarea l u mi n i i p r i n sti m u larea emisi u n i i
rad iaţ i e i . S u rsă d e l u m i nă bazată p e a m p l i ­
ficarea radiaţiei electromagnetice, p r i n sti­
m u larea t ranziţiei între două nivele energetice ale u n u i sistem cuantic excitat, tranziţie care
este însoţită de emiterea cuantelor de l u m i nă (fotoni). S p re deoseb i re de celelalte s u rse de
l u mi nă, în care e m i s i u nea se face în mod spontan, în laser e m i s i u nea l u m i n i i este sti m u lată.
Î n domen i u l fotog rafiei, laserul - ca s u rsă de l u m i n ă coerentă - capătă o tot mai mare
între b u i nţare pentru realizarea hologramelor (v. cuv.).

15-c 2271 Fotografo d e la A 1 1 Z

225
LASER U L Î N FOTOG RAFI E

I magi n i l e opti ce sînt formate cu aj uto r u l lenti lelor sau ogl i nz i l o r care p ri mesc l u m i na
e mi să de toate pu nctele care alcătu iesc s u bi ectu l şi o transmit p r i n refracţi e sau reflexie
asu p ra unui plan ; în aceste condiţii , cal itatea i magi n i l o r obţi n ute este i nfluenţată d e l i mitele
sistemelor optice, în special d e pi erderi le d efi n i tori i , de aberaţ i i etc. Aceleaşi fenomene
se produc şi cînd se foloseşte u n aparat d e mărit în scopul obţi neri i unei cop i i pozitive
de pe un negativ.
Pentru a se obţi ne o i magi ne p ri n traversarea d e către l u mi nă a unui obiect transparent,
se poate fol os i însă şi o altă metodă, care n u i m p l i că uti l izarea nici unei l entile. Atu nci
cînd un fascicul paralel de raze traversează u n negativ, i magi nea respectivă difuzează l u m i na
ş i , dacă această l u m i n ă difuză se găseşte s u p rapusă unei fracţ i u n i nedifuzate a aceluiaşi
fascicul , se for mează o figură de difracţie. Este o conseci nţă a natu r i i ondu lator i i a l u m i n i i ;
deşi n u prezintă n i ci o asemănare c u i magi nea care a p rovocat fenomen u l , fig u ra d e difracţie
poate fi înregistrată pe o s u prafaţă fotosensi b i l ă ; în anu mite con d i ţ i i de l u m i nă, se poate
reconstitui dest u l de b i n e i magi n ea originală. Procedeul prezintă o oarecare analogie c u
încercarea (în fapt, inoperantă) care ar consta în proiectarea u n u i negativ flou (v. cuv.)
în sco p u l obţi nerii unei i magi n i clare.
Figura de d ifracţi e poartă n u me l e d e hologramă (v. cuv.); ea în regi strează difracţia, dar
n u ş i efectul i magi n i i originale asu p ra fazei razelor de l u m i nă. Cu l u m i na i ncoerentă (al e
cărei raze nu sînt în fază, ca de pi ldă razele radioelectrice), în registrarea fazei este i mpos i b i lă.
Sursa d e l u mină care prezintă caracteristic i l e necesare de coerenţă este laserul (v.
cuv.). Un fascicul laser este monocromatic, fi i nd constituit d i n unde care au aceeaşi l u ngime.
Montaj u l optic este relativ s i m pl u : u n fas­
p cicul paralel de l u m i nă monocromatică emis de
u n lase r l u m i nează obiect u l , adică negativul
fotografic ; alături de negativ, înd reptată tot
spre su rsa de l u m ină, se află o prismă t r i u n ­
g h i u lară care deviază fascic u l u l l u m i nos şi î l
s u p rapune l u m i n i i transmise p r i n negativ. F i e ­
o d lt
care pu nct a l negativu l u i formează o figu ră de
difracţi e ; fascicu l u l l u m i nos deviat d e prismă dă
naştere unor franje reg:.J late de i nterferenţă,
p rovocate de p rel ungi rea d r u m u l u i optic cau­
zată de pris mă. Figura de d ifracţi e i ntrod usă
de negativ modu lează ampl itudi nea şi faza
franjelor.
R O placă fotografică plasată într-un p l an în
Formarea i mag1 n 1 1 cu aj utorul laseru­ care se s u p rapun fascicu l e l e l u m i noase d i recte
l u i , fără obiectiv : precu m şi cel e deviate, în registrează atît aceste
sus - O - fascicu l u l laser traversează negat i v u l franje cit şi i magi nea de d ifracţie, obţ i nînd u-se
original; P - prismă; H - h o l o g rama înregis­
astfel o hologramă. Aceasta se aseamănă cu o i ma­
trată pe o placă fotografică ; d - d i stanţă ;
gi ne bruiată, care conţ i ne toate i nformaţ i i l e
jos - reconstituirea i ma g i n i i : H
- hologramă;
B - imag i n e reală ; V - i magine virtuală : R - originale, d a r s u b o formă care l e face să n u
i ma g i n e reconst i t u i t ă . poată fi rec u n oscute.

22 6
 Pentru a transforma această i magine într-o replică corectă a origina l u l u i , holograma
(la fel ca un d iapozitiv) este plasată la rîn d u l ei în calea u n u i fascicul paralel de l u m i nă, e m i s
de către acelaşi laser (se uti l izează de obicei u n laser gazos de h e l i u-neon, emiţînd l u ngi mi
de undă de 6328 A).
Figurile d e difracţie ş i franjele holog ramei modifică razele laser care l e t raversează.
Aici halog rama acţionează ca o reţea de d i fracţie şi formează în acelaşi t i m p atît i magi n i
reale, cît şi i magi n i vi rtuale a l e negati v u l u i o r i g i nal. I magi n i l e reale s e găsesc, faţă d e
halogramă, l a aceeaşi d i stanţă l a care s e afla aceasta faţă de negativ în p r i ma etapă. Dacă
se p l asează o placă fotografică în acest plan, ea în registrează o repl ică fidelă a i magi n i i
origi nale. D e asemenea, s e pot refotografia ş i i magi n i l e virtuale, util izînd însă u n sistem optic.
Siste m u l n u este i nvers i b i l , adică de pe negativul original se obţi ne u n d u p l i cat care
este tot negativ. Pentru a se obţine un pozitiv este necesar să se cop i eze halograma pri n
contact, pe un fi l m sau o placă fotog rafi că, u rmînd ca aceasta să fie fol osită în etapa a
doua a procedeu I u i .
Această tehnică d e mări re d i rectă a negativelor prezintă i nteres pentru aplicarea
fotografiei într-o serie de dome n i i de strictă special itate, p rec u m : fotomicrografia, micro­
grafia electronică, radiologia. Nu este neapărat necesar ca origi nal u l să fie un negativ
fotografic : de pi ldă, acesta poate fi foarte bine un preparat microscopic.

LATITU DI N E DE EXP U N ERE

Proprietatea pe care o are o emulsie fotosensi b i l ă de a corecta, între anumite l i m ite,
abaterile de la expunerea corectă, adică s u p raexp uneri l e sau su bexp unerile. Fără a i ntra
în amăn unte, treb u i e reţ i n u t că o s u p raexpu nere este întotdeauna de preferat unei expuneri
i nsufici ente. În p r i ma situaţie se vor obţine oricum foarte m u lte detal i i , pe cînd în cea
de a doua acestea vor fi sau i nexistente, sau - în cel mai fericit caz - i nsufici ente. De
/atitudine de expunere beneficiază acele e m u l s i i cu noscute s u b n u mele de e m u l s i i cu două
straturi sens i b i le. E mulsia respectivă este formată d i n două straturi suprapuse : u n u l d i ntre
acestea este extre m de sensi b i l , în timp ce celălalt, foarte l ent ; d i n combi narea îns u ş i r i l o r
lor se obţi ne o toleranţă de expunere destul de înt i n să.
Pentru a reda o i magi ne co rectă a subiectu l u i , orice e m u lsie necesită u n t i m p de
expunere corespu nzător condiţi i l o r de l u m i nă în care se l ucrează. C u m , d i n punct de
vedere teoretic este i m pos i b i l să se sta b i lească u n t i m p d e expunere absolut exact, în
aj utorul operatoru l u i vine toleranţa de expunere, care - cu excepţia u nor g reşe l i i nad­
m i s i b i l e - este suficient de mare pentru a corija ero r i l e curente. Această toleranţă devi ne
însă uti l izab i l ă n u mai dacă negativul este develo pat într- u n revelator compensato1·.

LE N T I LĂ
Disc transparent cu compoziţie s pecială, avînd propri etatea de a devia razele l u m i noase.
În afara u nor aparate foarte modeste, în fotografie nu se mai folosesc lent i l e si mple,
care p rezintă n u m e roase defecte (v. aberaţii), ci combi naţii d e le nti l e care consti t u i e u n
obiectiv (v. cuv.).

1 5 * -3 1 9
227
 O lentilă poate fi defi n ită ca o masă d e sticlă l i m i tată de două s u prafeţe sfe ri ce (sau
de o s u prafaţă sferică şi u n a p lană) ; această masă de sticlă este constituită d i n materii
m i nerale d e pri mă cal itate, topite, apoi t u rnate ; feţele sînt după aceea I ustrui te c u grijă,
dînd u-l i -se c u r b u ra necesară. În opti că, lentilele se prezi ntă sub forme foarte diferite,
în funcţie d e curbura s u prafeţel o r l aterale, d i ametru etc.
a) lentilă biconvexă este l i mitată d e două s u prafeţe convexe ;
b) lentilă plană-convexă are una d i n feţe plană, în t i m p ce cealaltă ram 1 n e convexă
c) meniscu/ convergent are una d i n feţe convexă, i a r cealaltă concavă ; gros i mea sti clei
rămîne însă întotdeauna mai mare l a centru decît l a marg i n i .

LenMe l'OflVer11.enle(poZll/re) Lenltle dirergenle{negolive)

a b c d e f
Lent i l e :
a - biconvexă ; b - plan-convexă ; c - menisc converg e n t ;
d - biconcavă ; e - plan-con cavă ; r - m e n i s c divergent.

Aceste t i p u ri se n u mesc lentile convergente sau pozitive şi au proprietatea d e a concentra

toate raze l e care le traversează spre un acelaşi punct.
d) lentila biconcavă prezi ntă o g rosi me mai mare pe margi n i l e discu l u i , decît în
centrul său, lentila fi i n d d e l i m i tată d e două s u prafeţe concave ;
e) lentila plan-concavă are una d i n feţe concavă, în t i m p ce cealaltă este plan ă ;
f) meniscu/ divergent are o faţă convexă, cealaltă concavă ; centru I lentilei rămîne însă
în cont i n uare mai puţi n gros decît margi n i le.
Aceste ultime trei l enti l e se n u mesc divergente sau negative deoarece razele care trec
p r i n ele nu se îndreaptă spre un acelaşi p u nct ci, d i m potrivă, se îndepărtează tot mai
m u lt unele d e altele.
Dacă s e i a o lentilă convergentă ş i se expune una din feţele acesteia spre soare sau
altă s u rsă îndepărtată dar totodată suficient de puternică de l u m i nă, iar l a o oarecare
d i stanţă, dest u l de m i că, în partea celei lalte feţe a l enti l e i , se aşază o coală albă de
hîrtie, d u pă cîteva momente de tatonare se va reuşi să se pri ndă i magi nea s u rsei de l u mină.
I magi nea soarelui va fi redusă l a u n s i ng u r punct extrem de l u m i nos, care este l ocu l
u nd e se formează i magi nea tutu ror obiecte l o r aflate foarte departe, la i nfi n i t ; concentrarea
razelor în acest punct este atît de puternică încît poate aprinde o bucată de hîrtie aflată
acolo ; acest p u nct l u m i nos reprezi ntă focarul lentilei (v. cuv.) şi este notat în fizică cu
l itera F.
Distanţa care separă acest focar de centru l masei de sti clă se n u meşte distanţă focală (v.
cuv.) sau mai pe scurt focală şi se notează cu f; ea este pri n c i pala cara cteristică a unei l enti le.

228
 Dacă se ia o lentilă plan-convexă sau plan-concavă, căreia i s-a stabi l it l oc u l focarului
şi d i n acesta se duce o perpendicu lară pe s u p rafaţa plană a lenti l e i , prelungind această
l i nie se va obţ i ne axa optică (v. cuv.) a lenti l e i . Orice rază de l u m i nă care pătrunde într-o
lentilă u rmînd axa optică a acestei a, iese d e cealaltă parte fără să s ufere n i c i un fel de
deviere sau deplasare laterală ; aceasta este o caracteristică a axei optice ; o ricare rază
care nu u rmează strict acest d r u m , suferă o devi ere. Axa optică este o linie imaginară.
Pe această axă optică, în centrul l e nti l e i , se găseşte un punct d e n u m i t centru optic;
orice rază d e l u m i nă care traversează lentila t recînd p r i n acest centru nu este deviată, ci
numai deplasată lateral. Cu alte cuvi nte, raza care i nt ră în lenti l ă ş i cea care iese, rămîn
absolut paralele, cu condiţia ca ele să t reacă p r i n centrul opti c ; orice altă rază, care
nu t rece prin acest centru, va fi deviată d e către lentilă.

LENTILĂ ADIŢI O NALĂ

Lenti l ă care se aplică în faţa obiectivu l u i pentru a-i modifica l u ngi mea focală ; este
de două fel u r i :
- lentilă divergentă (v. cuv.) sau negativă, care măreşte distanţa focală şi care mai
poartă n u mele d e di star;
- lentilă convergentă (v. cuv.) sau pozitivă, care scu rtează distanţa focal ă ; se mai
n u meşte şi proxar.
Dacă aparat u l este cu claritate fi xă (de pi ldă, t i p box), l enti l a convergentă, care
serveşte pentru apropi e re, nu poate fi folosită decît pentru o si ngură d i stanţă, obiectivul
fii n d reglat pentru i nfi nit.
Dacă aparatul permite o reglare a clarităţ i i în funcţie de d istanţă, u na.şi aceeaşi l enti l ă
adiţională poate servi pentru mai m u lte d istanţe (cu prinse în l i m ite foarte strînse), modi­
ficînd planul d e stabi l i re a clarităţi i .
Puterea lentilei este expri mată în dioptrii (v. cuv.) ; n u mă r u l d e d i optri i este întot­
deauna i n d icat pe montura lentilei adiţionale.
U n exempl u : pentru a fotografia u n obiect situat la 0,25 m. de aparat, obiectivul
fii n d reglat pentru i nfi n it, va trebui să fie folosită o lent i l ă adiţională d e 0,25 m d istanţă
focală, deci cu o putere de 4 d i optri i . Lenti lele adiţionale sînt întotdeau na însoţite de
un prospect i nd i cînd mod u l de întrebui nţare (distanţa la care trebu i e reglat obiectivul
pentru a putea fotografia la o d i stanţă dată cu o anu mită lentilă adiţional ă etc.).
Lenti lele adiţionale sînt de mare fol os amatori lor fotografi care nu d i s p u n decît de
un utilaj modest, deoarece l e permite fie să folosească o bi ectivul d e care d i s p u n ca pe
un supe rangular, mări ndu-i u nghi u l de c 1 m p p r i n ataşarea u n u i distar, fie sa obţi nă.
negative ca acelea l uate cu u n obiecti v cu d istanţa focală mare, r i n adăugarea u n u i proxar.
u tre u 1 e nesocotit însă faptu l că, oricît de i n e construite şi oricît de îngrij i t
ajust;te ar fi aceste lentile ad1ţ1 onale, ele vor provoca întodeau na di ml-;;:�ţ��!.=i:J:'"I!
[f{j_�:­
SepQi'Qpn-f'iiţiâleâ· o51ect i vu� i ,
.
"'
1 rebu i e atrasă atenţia asupra u nei erori pe care adeseori fotografii î n cepători sînt
tentaţi să o comită atu nci cînd fo losesc asem enea l enti l e pentru a face o fotografie portret:

229
 - nu se va fol osi n i c i odată, în ase menea caz, o lentilă adiţională convergentă ; apro­
pie rea la o foarte mică d istanţă de model nu per m ite să se obţină d ecît o caricat u ră a
acest u i a ;
- d i m potri vă, se v a folosi întotdeauna o lenti lă adiţi onală d ivergentă, care - transfor­
�d obiectivul aparat u l u i într-un teleobiecti v - !'.!..Qe rm ite să se opereze de l a suficie_n. tă
d istantă, fără să 2��en�Y.r::��__E_r:9.P.Orti i l � model u l u i şi totodată, să se obtină u ri __
-
c l i şeu l a scară mare.

L I M ITĂ DE C LARITATE

Denu mită şi puterea de separaţie a ochiului, pri n care se înţelege cea mai mică distanţă
între două pu ncte foarte apropi ate pe care och i u l omenesc o poate d i sti nge ; ea variază
în funcţie de d istanţa de la care se p ri veşte.
Pe baza experienţelor s-a putut stabi l i că un ochi normal nu poate separa două
puncte aflate u n u l faţă d e altul la o distanţă d e 1 /1 O m m , privi nd d e l a d i stanţa d e 200 mm.
Limita de claritate este determi nată d e form u l a :

1 /1 0 : 200 sau 1 /2 OOO m m . Aceasta este l i m ita de claritate general

=

1 0 X 200
adoptată. La fab ricarea o bi ectivelor fotografice, l i mita de claritate este astfel calcu lată
incit să fie egală cu 1 /2 OOO mm, cu condiţia ca i magi nea să fie pri vită în fel u l u rmăto r :
o copie 9 x 1 2 cm de l a 1 5 cm ; o copie 1 3 x 1 8 c m , de l a 2 2 cm ; o copie 1 8 x 24 cm,
de l a 33 c m .
Distanţele respective, de 1 5,22 şi 33 c m reprezintă, aproxi mativ, diagonalele form<1te l o r

I
-
respective .:..._experienţa demonstreaza ca de o bicei , i nstinctiv, o m u l priveşte o fotog �afie
de la o d i stanţă egală cu d i agonala acesteia.

LI N I I DE F UGĂ (redresarea lor)

Pentru a putea c u p rinde în întreg i m e pe negativ anu mite subiecte înalte, precu m
c l ăd i ri , monu m ente, macarale etc. mai ales atu nci cînd starea de fapt nu permite u n recul
s uficient, operatorul încl i n ă de obicei aparatul îndreptînd u-i obiectivul spre cer ; ca u rmare,
pe negativ toate l i n i i l e verticale par a se înd repta s p re un p unct situat în afara cad ru l u i .
Această particul aritate poate f i spec u l ată u neori, i a r dacă compoziţia i magi n i i este i nte­
l igent făcută, ansamb l u l poate prezenta un an u m it caracter artistic.
în mod c u rent însă, este bine să se evite obţinerea unor asemenea negative, iar dacă
evitarea lor n u a fost pos i b i l ă, este necesar ca aceste deformări să fie corijate.
Liniile de fugă, atu n c i cînd n u sînt foarte accentuate, pot fi red resate s u b aparat u l
d e mărit, p r i n si mpla încli nare a ramei în care se află p r i nsă hîrtia fotosens i b i lă pe care
u rmează să se copieze i magi nea ; rama se înc l i n ă pînă în poziţia în care l i ni i l e d e fugă
îşi recapătă paral e l i s m u l i niţial . Trebu i e operat în fel u l u r măto r : se face mai întîi o p r i mă
p unere la p u nct a clarităţii i magi n i i , avînd rama de copiat aşezată în poziţie normală pe
planşeta d e susţinere a aparat u l u i d e mări t ; se r i d i că apoi progresi v una din marg i n i l e

230
 ramei (şi anume aceea spre care se află baza s u b i ectul ui), pînă cînd l i n i i le verticale devi n
paralele, după care - dacă este necesar - se reface claritatea l uînd u-se ca reper zona
centrală a i mag i n i i . Apoi se diafragmează pînă ce i magi n ea devine clară pe întreaga s upra­
faţă ; urmează determi narea t i m p u l u i de expunere şi real izarea cop i e i . Este o metodă
absol ut eficientă dacă erori l e n u sînt excesi v de
convergente.
În cazul în care, d u pă ce a fost încl i nată în
sensu l necesar rama de copiat şi s-a d iafragmat
la max i m u m , nu se obţine totuşi rezultatul dorit,
este necesar să se recurgă l a alte m i j l oace şi
a n u me l a fol osi rea unui aparat d e mărit d e anu­
m ită construcţie, care să perm ită u rmătoarea
o p e raţie : înclinarea simultană în sensuri contrare atît
a ramei de copiat cît şi a ramei portnegativ. Se va
opera p r i n tatonare : în princi p i u , u n g h i u l pe care
îl face rama de copiat cu orizontala este de n ori
mai mare decît cel a l ramei portnegativ, n fi i n d
egal cu raportul d e mărire. Astfe l , dacă mări rea
este de ci nci o r i , u nghi u l ramei de copiat cu o r i ­
zontala este egal cu d e cinci ori acela al ramei
portnegativ, inel i nată în sens i nvers.
Red resarea l i n i i lo r d e fugă :
Această metodă perm ite red resarea chiar ş i 1-negativ ; 2 obiectiv : 3
- - ramă d e
a celor mai convergente l i n i i , fără a f i nevoie s ă copiat.
se recurgă l a o d iafragmare excesivă.,
Trebu i e reţi nut şi faptu l că pri n încli narea ramei d e copiat, o extremitat� a hîrtie•
sensi b i l e se găseşte p lasată mai aproape de obiecti v decît cea opusă ei ; aceasta va pri m i
ca u rmare, o l u mi nă m a i puternică. Pentru a corecta această i negal itate d e l u mi nare este
necesar să se mascheze o anum ită d u rată d e ti m p (care va fi determi nată p r i n tatonare),
partea hîrtiei aflată mai în apropierea obiectiv u l u i .

L I P I REA FOTO G RAFI I LO R

Pentru a s e apl ica o fotografie p e u n s u port, p e o foaie d e al b u m sau p e u n carton
care va fi înrămat u lterior, este necesar să se verifice în pri m u l rînd dacă clei u l care
u r mează să fie folosit nu prezintă pericolu l de a d egrada, p r i n alterare sau p r i n e manare
de vapori etc., fotografia respectivă, în locu r i l e unde este aplicat.
În pofida faptu l u i că în u l t i ma vreme au apărut n u meroase materiale de l i pit, cărora
l i se face o largă reclamă, cel mai i nd icat clei pentru l i pi rea fotografi i lo r este cel
natural, cleiu/ de copac ; la fel de corespunzător este şi clei u / de tîmplărie, care prezintă
însă i nconvenientul că nu poate fi folosit decît încălzit ; corespunde, de asemenea, sLJ;.Jeiu/
J?e bază de dextrină cu noscut s u b n u me l e de p11liearrol .
Este contrai ndi cată folosi rea c l e i u ri lor preparate c u aj uto r u l unor solvenţi ca alcool,
eter, benzen etc.

23 1
 După ce se aşterne c le i u l pe spatele fotog rafi e i , în foarte mici cantităţ i , în n u mai
cîteva pu ncte, de obicei spre colţu r i , fotografia se apl i că pe suportul care i -a fost desti nat
şi este pusă la presă (eventual i m provizată, d i ntr-o carte foarte g rea, o planşetă de l e m n
peste care se aşază o maşină de căl cat sau u n vas m a r e p l i n cu a p ă etc.), unde este
lăsată t i m p de cîteva ore.

LOW-KEY
Gen d e fotografie la care, în mod i ntenţionat, prin evitarea c urbei de gradaţie
normală de l a alb la negru, se caută (în totală opoziţie cu maniera high-key, v- cuv.) ,
obţinerea u n o r efecte foarte d u re, cu a l b u ri terne, abia ghicite, cu tonuri care se întind

232
excl usiv de la negru la foarte negru, rareori aj u ngînd u-se la cenuşiu închis. Pentru a
realiza un efect lovv-key (= tonuri joase, adînci) se va alege u n negativ cit mai contrast
e:·�fr'"e\1a · rr c ci;i at pe hîrtie cu gradaţie contrastă, efectuînd u-se o expunere bogată. Se va
- :;
folosi un revelator energic, pe bază de hidrochinonă, chiar fără metol. Se va lăsa copia
în revelator pînă la ati ngerea i n tensităţi i d e negru dorite ; . dacă această i ntensitate nu
se obţine, se repetă operaţia, cu o expunere şi mai mare. Se foloseşte o baie de fixare
obişnu ită.
Trebuie să se ţ i n ă seama de faptul că nu orice copie neagră-păcură se poate n u m i
u n ·/ow-key-:in d i fe � ent de maniera s a u teh n i ca în care este real izată o fotografie, e a trebuie
să reprezi nte o i magi n e artistică ; dacă acest l ucru nu se constată p rivi nd i magi nea, încer­
carea este ratată.

LUMEN

U nitate d e măs u ră pentru puterea fl u x u l u i l u mi nos a l l ă m p i l or electrice ; este notat

cu si mbol u l Im.
O lampă s u p ravolantă de 250 W, de pi ldă, are o p utere de 9000 Im ; o lampă t i p
nitrafot de 500 W are 1 1 .000 Im, etc.

L U M I E RE (Louis)
I ngi ner francez (1 864 - 1 948), membru al Acade miei de Şti i nţe d i n Paris, care împreună
cu fratel e său Auguste a rezol vat problemele r i d icate de cercetări l e lui Marey şi Edison
cu p r i v i re la proiecţia de i magi n i fotografice în succes i u n e rapidă pe un ecran, i nventînd
astfel c i nematografu l , a cărui dată d e naştere este socotită z i ua de 28 decembrie 1 895,
cînd a avut loc p r i ma proiecţie p u bl ică, l a Pari s.
Tot ei au p us bazel e i n d ustriei naţionale franceze prod ucătoare d e aparataj fotografic
şi c i nematografic, p recum şi de produse c h i m i ce şi e m u l s i i fotosensi b i l e, negative şi pozitive.

L U M I NARE

Cantitate d e l u m i n ă pri m ită în timpul expunerii d e fiecare punct al strat u l u i foto­

sensibi I ; a nu se confunda cu luminozitate (v. cuv.).

L U M I NAREA LABO RATO R U L U I

Reg u l a generală este : laboratorul fotografic trebuie s ă fie l u m i nat s u fi cient d e puterni c
pentru a se p utea l ucra î n bune con d i ţ i u n i , avînd u-se grijă c a această l u mină s ă n u voaleze
s u b n i ci un motiv emu lsi i l e sensibi le.
Pentru p re l ucrarea e m u l s i i lor ortocromatice, sensi b i l e n u mai l a culori l e al bastru, verde,
şi gal ben, l u m i n a d i n laborator va fi de c u l oare roşi e ; se recomandă un fi ltru d e tipul
Agfo sau ORWO 107.

233
 Emulsiile pancromatice, fi i nd sensi b i l e fată de toate cu lori l e, cel mai 1 -.Să
fie p re ucrate în întuneric dep l i n ; în caz de absol ută nevoie se oate fo losi un fi ltru de
WO 108 ; l u m i na nu va fi apri nsă_!.rlj_ă
deci pen ru u n i nterval foarte sc ă se controlez� tadit:l_�:reJ opăr_i_i .
eveloparea hîrtiilor fotografice s e poate face î n condi ţ i i opti me l a l u m i na u n u i
,
fi ltru de c u l oare galben-verde mat, de t i p u l Agfa sau ORWO 1 1 3„Dsau.Tf':f[„ ._._ -
-
e1 ica1 e sursa de l u m i na, desigur prevăzută cu fi ltrul cores pu;:;;� t�� . n u trebuie
să se afle la o distanţă mai m i că de 75 c m de tăvi le, dozele, tancuri l e etc . în care se
desfăşoară p rel ucrarea material elor fotografice.
Man i p u larea rolfi l melor, plăci lor, p lanfi l melor, fi l melor de 35 m m etc. (încărcarea
şi descărcarea casetelor, debitarea d i n role mai mari etc.) trebu ie făcută în întuneric
absolut.
Trebuie s� se caa+ coleze temeinic dacă ! 1 r mjoarea laboratoru l u i este absp! 11t inqctinică, -
ceea--c:;Jnseam1 .'i. ca în conditii normale de m u ncă să nu existe riscul ca aceasta s�
cauzeze n i ci cel mai m i c voal pe s u p rafetele sensibile„ Acest i nactinism se verifică p r i n
developarea u n e i col i de hîrtie sens i b i l ă sau a unui negativ, d u pă ce o j u mătate a S ll p ra­
feţei respective a stat expusă u n t i m p relativ îndelu ngat (mi n i m u m 30 s) l a l u mi na
d i rectă a lanternei. Dacă d u pă developare, atît s u prafaţa expusă la l u mi nă cît şi cea
neexpusă rămîn la fel de transparente, su rsa de l u m i nă este i nacti nică.
Sursele de luminare ale laboratoru l u i pot fi :
- lămpi electrice (becuri) cu balonul de sticlă acoperit cu un strat colorat transparent
de lac ; fol osi rea lor n u este recomandabi l ă, deoarece d u pă u n foarte scurt t i m p de folos i re
lacul va începe să crape, să se cojească, făcînd loc razelor de l u m i nă actin i că care vor
voala materialele folosite ;
- l<lmpi e lect r i c e (becu ri) avînd bal o n u l confecţi onat din sticlă colorată în masă;
coresp u nd scopu l u i ; trebuie verificat i nacti nismul prin metoda arătată mai înainte ;
- lanterne cu ecrane colorate : reprezintă cea mai bună su rsă pentru l u mi narea labora­
toru l u i ; sînt p revăzute cu o p l acă de sticlă colorată în masă, sau - de cele mai m u lte
o ri - cu un ecran format din două p lăci de sticlă i ncoloră între care au fost d is puse u na
sau mai m u lte foi de hîrtie sau gelatină colorată. Potrivit necesităţilor se va fol osi un
bec mai slab sau mai putern ic, unul sau mai m u lte ecrane su prapuse, de culoare adecvată
material u l ui folosit.
Pentru d i verse t i p u r i de e m u l s i i sensibile, se foloseşte de obicei o s u rsă de l u m i nă
înactinică p recum urmează :

L u n g i mea d e
T i p u l de e m u l s i e Culoarea l u m i n i i u n d ă (Â)

Pozitivă, lentă (cloru ră de argi nt) gal ben A > 5 000

Pozitivă, rapidă (bro m u ră de argint) gal ben-portocal i u A > 5 600

2 34
 Lungimea de
Tipul de e m u l s i e Culoarea l u m i n i i undă (A)

Negativă , desensi b i l izată verde 5 000<1.<5 600

Negativă l entă, necromatizată galben-portocal i u J. >5600
Negativă, rapidă, necromatizată
portocal i u-roşu sau
verde-o l i v 5 400<1.<65 700200
J. >

O rtocromatică roşu 6000

J. >

300 < < 5 600

-----
--- ----------- - ----- --

/
- ------- ·-------

Pancromatică verde închis mat 5 J.

Sens i b i l ă la infraroşu verde închis mat 1 � 300<1.<5 600

Fi ltrele colorate, conform acestui tabel , întrebui nţate pentru l u m i narea laborato­
r u l u i se n u m esc ecrane inactinice.
În l i psa unor ecrane gata fabricate, acestea se pot realiza şi prin m i j l oace i mprovizate,
d u pă cum u rmează :

�>
A
- 4
Se procură o cantitate suficientă ..d.e...blrti e de calc şi se taie la d i mens i u n i l e dorite:
se ţine t i mQ._de cjncj mi nu � d i n băi l e de mai jos, încălzite la
soluţie % tartrazină : s e obţine cu\oarea___galben
50°C:
B
- soluţie 1 % crisoidină : se obţine culo�rea portocal i u
C
- soluţie 1 % verde naftol ; s e obţine culoarea verde
D
- soluţie 2% albastru-carmin : se obţine c u loarea al bastru-verde
E
- soluţie 1 % violet de metil : se obţine cul oarea violet
Filtrul inactinic necesar se va realiza s uprapunînd între două plăci de sticlă, col i ţe l e
colorate, d u pă c u m u rmează :

Emulsia Colite d e
developată suprapus L u m i na obţinută

Pozitivă lentă 2 coliţe A galben

Pozitivă rapidă 1 coală A + 1 coală B portoca l i u
Negativă necromati zată 2 coli A + 1 coală D verde-gal ben
Ortocromatică 2 col i A + 1 coală E roşu
O rtopancromatică 2 co l i A + 2 coli E roşu înc h i s
Pancromatică 2 col i A + 2 col i c +
coală D verde î n c h i s mat

235
L U M I NĂ
I m p resie produsă asupra retinei och i u l u i de un ansam b l u de rad i aţ i i n u mite unde,
care se propagă cu o viteză de 300 OOO km/s avînd l u ngi m i de undă cupri nse între 400
şi 700 m i l io n i m i de m i l i metru ( m i l i mi croni = m. µ).
În fu ncţie de grupa de l u ngi m i de undă pri mită de ret i n ă och i u l va avea i m p resi i
d iferite, denu mite culori ; astfel :
de la 400 la 450 = violet
de la 450 la 51 O = al bastru
de la 51 O la 570 = verde
de la 570 la 580 = galben
de la 580 la 620 = portocal i u
de la 620 la 700 = roşu

Com poziţia l u m i n i i :
1 - ultraviolete ; 2 - zona razelor albastre ; 3 - zona razelor verzi ;
4 - zona raze l o r roşi i ; 5 - infraro ş i i .

În propagarea sa, lumina întîl neşte ş i traversează d iferite med i i , care se n u mesc :
- izotrop, cînd aceste propagări, în med i u l considerat, se fac în toate d i recţi i l e
cu aceeaşi viteză ; c a exempl u : aerul , apa, sticla folosită pentru fabricarea lenti l e l o r etc.
- anizotrop, cînd această viteză de propagare variază în fu ncţie de d i recţie ; aşa
sînt cristal ele b i refri ngente.
Atunci cînd l u m i na se propagă, în funcţie de med i u l pe care îl întîl neşte, poate
să fie absorbită (absorbţie), reflectată (reflexie), refractată (refracţie), dispersată (dispersie),
sau polarizată (polarizare).
Orice corp (sol i d , l i c h i d sau gazos), atu nci cîn d asupra l u i cade u n fascicul l u m inos,
absoarbe, transmite (corpurile t ransparente), difuzează sau reflectă o cantitate variabilă
din l u mina p r i mită, în fu ncţie de struct u ra proprie.
De p i l dă, un corp d e c u l oare neagră reflectă totuşi o parte din l u m i na i ncidentă p ri­
mită; d e asemenea, u n corp alb, absoarbe o parte d i n l u m i na i n c id entă p r i m ită, n u o reflectă
în total itate. Un obiect apare al bastru, deoarece reflectă radiaţi i l e al bastre şi le absoarbe
pe toate celelalte ; roşu, deoarece le reflectă pe cele roş i i , absorb i n d u-le pe celelalte ş.a.m.d. ;

236
este, d esigur, u n mod s i m p l i ficat de a prezenta lucrurile, deoarece un corp n u absoarbe
niciodată complet întreaga bandă a spectru l u i .
Lumina reflectată de subiect î n d i recţia obiecti v u l u i aparat u l u i fotografic este cea care
i m p resionează e m u l s i a fotosensi b i l ă ; t i m p u l de expu nere este proporţional cu i ntensitatea
l u mi n i i reflectate : el este determi nat totodată de sensi b i l itatea e m u l s i e i , ca şi de d eschi­
derea relativă a diafragmei obiectivul u i .

L U M I NĂ D I F U ZĂ

L u m i n ă care, p r i n dispersarea sa, creează o ambianţă foarte unifo r m ă : ea poate fi ,

d e p i l dă, l u mi n a unei z i l e c u ceaţă foarte uşoară formînd u n ecran pentru razel e soare l u i
sau, aceea a u n e i s u rse d e l u mi nă foarte puternică reflectată u niform d e către u n ecran,
sau difuzată de trecerea pri ntr-u n ecran transl u c i d . Lumina difuză în moai e d u ritatea u m b re­
l o r : fotografi i l e efectuate la o asemenea I u m i n ă sînt Ii psite de contraste : mări rile făcute
cu o astfel de s u rsă de l u m i n ă sînt armoni oase, dar mai p uţin p recis contu rate.

fÂ!A \�
�
/I#
/J{�
' l/f.r
finit
,�, \

'" '\
\ ��\\
f
I
//t.t/l ,\' \
I ' //li! \ \�\ \
! t//// \ \�\ \
, 1,, ,
/,�!/' �\
\�
, , \

',, ,,, \

L U M I NĂ D I RIJATĂ

L u m i nă care, p r i n folosi rea u n u i mij loc mecanic, optic sau natural, este înd reptată spre
un anumit p u nct, s pre o anumită zonă bine d e l i mitată.
Un aparat de proiecţi e (care poate fi foarte b i ne chiar şi un aparat de mărit), înzestrat
cu condensator optic, contu rează foarte precis i magi ni le, şi în acelaşi t i m p dă un contrast
destu l de accentuat între l u m i n i şi u m bre.

L U M I NĂ P O LARIZATĂ

V. p o I a r i z a r e.

237
L U M I N OZITATE

Cantitatea max i mă de l u m i nă pe care un obi ect i v este capabi l să o transmită ; depinde

de distanţa focală, prec u m ş i d e des chiderea diafragmei, dispozitiv care permite obt u rarea
unei părţi d i n l u mi na admisă şi a cărui închi dere are i n fl uenţă d i rectă asup ra l u mi n ozităţ i i
relative şi d rept u r mare, asu p ra t i m p u l u i de expunere.
Pentru a uşura cal cularea timpului de expunere, pe montura obi ecti v u l u i sînt trecute
n u mere care reprezintă, fiecare d i ntre ele o l u m i nozitate de două ori mai m i că sau de
două ori mai mare decît cel d i n d reapta sau d i n stînga sa.
Cel mai adesea sînt notate cifrele u r mătoare : f: 1 , 5 ; 2; 2,8 ; 4; 5,6 ; 8 ; 1 1 ; 1 6 ; 22 ;
se mai întîlnesc însă şi alte scări, deşi mai puţin răspîndite, precu m f: 4,5 ; 6,3 ; 9 ; 1 2, 5 ;
1 8 ; 25 ; 36.
I n d iferent însă d e notaţia folosită, l u mi nozitatea merge descrescînd l a j u mătate pe
măs u ră ce diafragma este înch isă cu o cifră, ceea ce are d rept conseci nţă neapărată folo­
s i rea u n u i t i m p de expunere d e două ori mai mare şi i nvers.
Luminozitatea unui obiectiv este invers proporţională cu patratul distanţei focale. Deschi­
derea relativă, care i nd i că l u mi nozitatea reală a obiecti vu l u i , se dete rmi nă îm părţi nd dia­
metru l maxi m al diafrag mei, adică deschi derea utilă, la d istanţa focală a obiectivu l u i . De
exem p l u , u n obiectiv de 1 35 m m d istanţă focală înzestrat cu o diafrag mă de d i ametru

maxi m de 30 m m . , va avea ca deschidere relativă �

1
-- care se notează cu f: 4,5.
=

1 35 4,5

L U PA

I nstrument optic desti nat să mărească i magi ni le, compus în esenţă di ntr-o lenti lă convex­
concavă, p r i nsă într-o montură metal ică. Este folosită în fotografie în special pentru a
verifi ca punerea la pu nct a clarităţ i i i magi n i i pe geamul mat, pentru ce rcetarea negati v u l u i ,
pentru a uşura efectuarea u nor retuşuri negative sau pozitive m a i del icate etc.

Maş i n i e l ectrice de l ustruit şi uscat fotografi i :

1 - c u plăci de c ro m - n i c h e l ; 2 - cu t a m b u r rotativ.

238
L U STR U I RE

Operaţie care permite probelor copiate pe hîrtie lucioasă să capete s u prafaţă stră l u ci­
toare. În acest scop, copia pozitivă udă, aşa cum a fost scoasă d i n apă d u pă s pălarea finală,
este aplicată în aderenţă perfectă pe s u prafaţa unei plăci de cristal cu rate, sau a u nei plăci
d e metal, cromată ş i bi ne l ustruită, pe care este p resată p uter n i c cu aj utorul u n u i rulou
d e cauci uc.
Se lasă să se usuce pe încetu l sau este pusă în apropierea unei s u rse de căl d u ră
(eventual într-o i nstalaţie desti nată special acestu i scop) ; cînd copia este complet uscată
se desprinde s i ngură de pe s u prafaţa pe care a fost a p l icată. Un mij loc i mp rovizat, dar
foarte eficient, constă în a s u p u n e copia aplicată pe placă şi presată, u n u i jet de aer
cald , cum ar fi un uscător de păr sau chiar rece, cum ar fi u n aspirator de praf
fol osit ca s u flător de aer.
M
MACROFOTOGRAFI E

Procedeu care ind ică în esenţă orice negativ real izat cu mij loace exclusiv fotografice,
în care s u biectu l este reprodus pe cl işeu în d i mens i u n i mai mari decît acelea pe care
l e are în realitate (d i n greceşte, macros mare). A nu
= se confu nda, cum se întîmplă
adesea, c u microfotografia (di n greceşte, mieros m i c),
= care i ndică fotografierea unui
obiect extrem d e m i c, efectuată cu aj utorul unui microscop.
Macrofotografia are foarte n u meroase aplicaţi i , u nele decorative, altele docu­
mentare.
Mări rea obţin ută d i rect pe negativ, este în fu ncţie de aparatura şi accesori i l e folo­
site (teleobiective, prox are etc.) ; este bine însă să nu se exagereze pe această l i nie,
deoarece se va constata creşterea difi c u ltăţ i l o r d e încadrare a subiectu l u i , d e p u nere
l a punct a clarităţi i etc. O macrofotografiere d e proporţii neexagerate poate fi ampli­
ficată cu depl i n succes u lterior, în momentul copierii s u b aparatul d e mărit.

MAG E N TA

Termen folosit în mod c u rent în fotografia în c u l o ri pentru a desemna c u l oarea

o bţ i n ută p r i n amestecu/ spectral al roşului cu albastrul.

2 40
MAG N EZI U
S i m bol chi m i c : Mg.
Metal al b-arginti u , maleabi l şi d u cti l ; în contact c u u m ezeala îşi pierde stră l u c i rea
metal i că, acoper i n d u -se cu un strat de oxid ; sub formă de p u l bere sau sîrmă arde cînd
e aprins în aer, dezvoltînd o l u mi n ă orbitoare ş i degajînd oxid de magneziu ; datorită
acestei cal ităţi, a fost foarte m u lt folosit în fotografie, ca sursă de lumină artificială; în
ulti m u l timp este fol osit d i n ce în ce mai rar, datorită atît pericol u l u i d e i ncen d i u p e care
îl prezi ntă, cît ş i fapt u l u i că degajarea oxid u l u i d e magneziu se prod uce c u mult fu m şi
m i ros s u părător.

MAN I P U LAREA APARAT U L U I FOTOGRAFIC

I nstantaneele efectuate c u u n t i m p de expu nere m a i l u ng decît 1 /1 00 s ar trebui ,
pentru a avea garanţia obţi nerii unei i magi n i cu contu ruri p recise, să fie executate d e
pe u n trepied. În p ractică, însă, se operează « d i n mină » şi l a 1 /50 s, s a u chiar la 1 /25 s.
Mod u l în care este ţinut aparatul i n fl uenţează foarte m u lt asu p ra stabi l ităţ i i sale ; apara­
tele d e « format m i c », dotate c u telemetru şi c u vizor optic trebui e apăsate destul de
putern i c pe fruntea, faţa sau obrazu l operator u l u i în t i m p u l declanşări i ; aparatel e de
format mij loci u , tip reflex, trebuie sprij i nite cît mai b i n e d e pieptul operatoru l u i , cu
braţele uşor îndepărtate, dar c u mîi n i l e l i pite de corp. În momentul declanşări i este
bi ne să se reţi nă respi raţia.

MĂN U ŞI
Folosi rea mănuşi l o r de cau c i uc s a u d e material plastic în t i m p u l prel ucrări i în labo­
rator a e m u l s i i lor sens i b i l e feresc mîi n i l e operatorului de i ritaţi i sau eczeme ale piel i i ,
p recum ş i de petele pe care sol uţi i l e fotografice le p rod u c epiderm e i .
Există însă riscul d e a n u se sesiza transportarea c u aj utorul l o r a u n o r stropi
de revelator în baia de fixare, sau i nvers ; d e aceea, trebuie ca d e fiecare dată, după
ce s-a l u c rat c u mănuşi l e într-o baie, să se c l ătească înai nte d e a le i ntrodu ce într-o altă
baie.

MARMO RARE
Deteriorare i recu perab i lă a unui negativ fotografic, avînd aspectul structural al unei
p lăci d e marm u ră ; provi ne d e cele mai m u lte o ri d i n cauza l i psei de agitare a revelato­
r u l u i în t i m p u l developări i .

MĂRI RE
Procedeu fotografic destinat să facă vizi b i l e c e l e m a i fi n e deta l i i ale u n u i negativ,
să restituie în fotografie adevărata perspectivă a s u biectu l u i , să pună în valoare i maginea

16 - c 2271 Fotografia de l i A l a Z
241
pri ntr-o încadrare adecvată. În acest scop se foloseşte u n aparat de mărit (v. cuv.). Nega­
tivul este i ntrod us, între două plăci de cristal, în d r u m u l razelor de l u m i n ă ; se va acorda
o deosebită atenţie îndepărtării prafului care se depune întotdeauna pe s u p rafaţa s u pe­
rioară a plăcii de deasupra negativu l u i .

6
b
Fotog rafiere şi măr i re :
a - de pe subiectul (casa) se obţine o i magine negativă
îndepărtat
apropiată mică ; 6 - d e pe s u b i ectul mic, apropiat (negativul) se
obţine o imag i n e mai mare, p r i n proiecţie, pe hîrtie fotografică ;
1 - su biect ; 2 - şi 6 - obiectiv ; 3 ş i 5 - negativ ; 4 - lampă e l ec-
trică : 7 - i ma g i n e fotog rafică.

Punerea la pu nct a clarităţii imaginii se face deplasînd în sus şi în jos, prin mişcări
foarte fine, obiectivul aparat u l u i de mărit şi u rmărind formarea i magi n i i pe planşetă ;
această operaţie poate fi foarte m u lt u ş u rată prin folosi rea u nei mire fi ne (v. cuv.).
Timpul de expunere va fi determi nat prin încercări făcute cu şuviţe de hîrtie sens i b i lă,
din acelaşi sorti ment cu fotografia fi nal ă ; în cazuri de dotare teh n i că opti mă, expunerea
5e determină cu aj utorul u n u i exponometru fotoelectric special.
După stabi l i rea timpului de expunere se supune i m p resi u n i i l u m i noase o coală de
hîrtie fotografică de d i mens i u n i l e dorite, care apoi se developează, se fixează etc.

MASCĂ

Den u m i rea atribuită foi l o r de hîrtie neagră sau de carton, eventual unor plăcuţe
d i n tablă subţire de a l u m i n i u , care au prevăzută în mij loc o decu pare de d i mens i u n i şi
forme diferite, în funcţie de necesităţ i , de cele mai m ulte o ri de formă rectangulară,
sau ova l ă ; se fo losesc atunci cînd se efectuează o mărire şi se doreşte ca subiectu l , de

242
obicei u n portret, să fie încad rat de margini al be, fără cont u r precis, i magi nea fotogra­
fică încadrîndu-se în deschizătura centrală.
Dacă este necesar ca marg i n i le respective să fie de tonalitate mai închisă decît subiec­
t u l central, se vor folosi măşti de tip diametral opus celor descrise.

MĂS U RI E N G LEZE

Deşi în Anglia a fost adoptat oficial sistemu/ metric, u n i tăţi l e d e măsu ră engleze se mai
folosesc încă în foarte m ulte ţări (în America, I n d ia etc.) ; n u meroase articole fotogra ­

fice (fi l m , hîrtie, c h i m i cale) au i n d icate pe am balaje unităţi de măsură engleze, De ase­
menea, anu mite reţete de preparare a băi l or, în revistel e de special itate în l i mba engleză,
sînt date încă tot în astfel d e u n i tăţi . Este deci uti l să se c u n oască echivalenţa acestora
cu unităţ i l e de măs u ră d i n s iste m u l metric.
a. Lungime:
1 yard = 3 feet = 36 i nches = 0,91 4 m
1 foot (picior) = 1 2 i nches = 0,305 m
1 i nches = 0,0254 m
- echivalenţe rotunjite :
1 i n ch 25,4 mm 7 i nches = 1 78 mm
2 i nches = 51 mm 8 i nches = 203 mm
3 i nches = 76 m m 9 i nches = 229 mm
4 i nches = 1 02 m m 1O i nches = 254 mm
5 i nches = 1 27 m m 11 i nches = 280 mm
6 i nches = 1 52 m m 12 i nches = 305 mm
b. G reutate:
pound ( l i vră engleză) = 1 6 ounces = 453 g
1 ou nce = 437 1/2 grai ns = 28,35 g
1 grai n = 0,064 g
c. Capacitate :
1 gal ion = 4 q uarts = 8 pi nts = 4,5
1 pint = 20 flu i d ou nces = 0,57
1 fl u i d ounce = 28 cm 3
d . Temperatura :

grade Fah renheit : 32° 33°,8 35°,6 37°,4 39°,2 41 °

grade Cel s i us : oo 1o 20 30 40 50

grade Fah ren h eit : 42° ,8 44°,6 46° ,4 48° ,2 50° o

51 ,8
grade Celsius : 60 7° 90 90 1 0° 11°

grade Fah renheit : 53° ,6 55°,4 57° ,2 59° 60°,8 62° ,6

grade Celsius : 1 2° 1 3° 1 4° 1 5° 1 6° 1 7°

16*-329
243
 --- ----· - ----- - -- -- - - - - - - - -- --- - --- - -·----- ----- --

grade Fah renheit : 64'' , 4 66° , 2 68'' 69° , 8 71 ° , 6 73° , 4

g rade Celsius : 1 8° 1 9° 20° 21 o
22 0 23°
----- · · - --- - · - - --- - - --- --- - - - --- - ------- -·-----

g rade Fah renheit : 75°, 2 77 0 78° .s 80° , 6 82°, 4 84° , 2

g rade Celsius : 24 ° 25 ° 26° 27° 28" 29 °
------- -- -- ---- - --- -------

g rade Fah renheit : 86° 87° , B 89 ° , 6 91 ° , 4 93° , 2 95°

g rade Celsius : 30° 31 o
32° 33° 34 '' 3 5°
-- - - -- - -- - - -- -- - ------

g rade Fahrenheit : 96°,B 98°,6 1 00° , 4 1 02° . 2 1 04° 1 05 ° , B

g rade Celsius : 36 ° 37° 38 ° 39° 40 ° 41 °
··· · ·· --------

g rade Fahrenheit : 1 07° , 6 1 09° , 4 1 1 1 ,2 o 1 1 3° 1 1 4°) , 8 1 1 6° , 6

1
g rade Celsius : 42 °
-
43°
- - -- - - ---
44'' 4 5° 46 47°

g rade Fehrenheit : 1 1 8° , 4 1 20° , 2 1 22°

g rande Celsius : 48 ' 49° 50 °

e. Corespondenţa formatelor fotografice cu rente :

i nches : 2 'j. x 2 '/. 2 'j, x 3 '/, 3 x5

'j.

centi metri : 6x6 6,5 x 9,5 9x12

i nches : 3 'j. x S 'j, 4x5 Sx7 6 1/, x B 'j,

centimetri : 9x14 1 0 x 1 2,S 1 2 ,7 x 1 7 ,7 1 6 , S x 21 , 6
- --- - -- - -- -·---- --- - ------- - - · - ·-

i nches : 8x10 10 x12 12X15

centi metri : 20, 3 X 2 5 , 4 25 , 4 X 3 0 , 5 30, S x 38 . 1

MATERIAL FOTO S E N SI B I L

Material u l sensi b i l negativ ind ispensa b i l pentru real izarea unei fotografii se com­
pune din două părţi d isti ncte : suportu/ transparent şi straw/ de gelatină i mp regnat cu
săruri d e argi nt sens i b i l e la l u mi nă, denumit emulsie termen folosit d e obicei în această
-

I ucrare, pentru a desemna i ndiferent care material fotosensi bi I folosi t : roi i fii m, plăci,
film d e 35 mm etc.
În funcţie d e natura su portu l u i transparent, material u l fotosens i b i l poate fi împărţit
În două mari categori i : plăci ş i fl/me.
Plăcile fotografice sînt constituite d i ntr-u n su port rigid de stic l ă, pe care se afiă apli­
cat u n strat d e emulsie sens i b i l ă. Aceste p l ăci sînt l i vrate în pachete d e 1 2 bucăţi , amba­
late în hîrt i e neagră, în cutii de carton perfect opace, în care l u mi na nu poate pătrunde
decît în caz d e accident : cuti i l e n u trebuie desch i se decît în laborator, în întuneric
depl i n sau l a o l u mină i nact i n i că faţă d e t i p u l d e e m u l s i e respect i v : în vederea folo­
s i ri i , fiecare p l acă trebu ie i ntrodusă într-o casetă specială.
Fil mele: dacă o e m u l s i e este apl i cată pe u n s u po rt s u p l u , transparent, care poartă
n u mele de peliculă, atunci material u l fotosensi b i l capătă d en u m i rea de rol/film, fllmpack
planfllm, film de 35 mm etc.

244
 Rol/filmul este format d i ntr-o bandă l u ngă de ci rca 80 cm de s u port transparent
e m u lsionat, d u b l ată d e o bandă d e hîrtie opacă de o l u ngi m e ceva mai mare, neagră pe
faţa i nterioară şi roşie, verde sau gal benă pe cea exterioară, care protejează pelicula
î mpotriva l u m i n i i . Atît pel i c u la cit şi hîrtia protectoare sînt înfăşu rate strîns pe u n mosor
confecţionat d i n l e m n , material p l astic rigid sau metal. Un sistem de n u merotare în re­
g i strat pe suprafaţa colorată a ban dei protectoare de hîrtie, vizi b i l pri ntr-o mică feres­
truică care există în peretele d i n spate al fiecărui aparat fotog rafic, permite d e l i mitarea
negativelor între ele. Pe u n rol lfi l m se pot obţine 1 6, 1 2 sau 8 negative, în funcţie de
formatul aparatu l u i : 4,5 X 6 cm, 6 x 6 cm, sau 6 X 9 c m ; l a unele aparate L i n h of, se pot
obţine 1 O negative format 5,5 x 7,5 c m (este vorba tot t i m p u l de filmul standard, tip 1 20).
Pel i cu l a se i ntrodu ce di rect în aparat, fără a fi nevoie de o casetă sau alt accesoriu
special ; această operaţie, deşi pos i b i lă în p l i nă l u mi nă, este b i n e să se facă la adăpost de
razele solare d i recte, d e preferi nţă la u mbră, la adăpost d e praf ş i vînt.
Filmpack : sistem de ambalare a u n u i mate rial fotosensi b i l tot mai rar folosit ; negati­
vele se află tăiate fiecare separat, d u b l ate de o bandă de hîrtie neagră, l i pită la u n u l d i n
capetele cl işeu l u i , c u aj utor u l căreia acesta se man i p u l ează. Negativele, în n u măr d e 1 2,
de obicei de format 6 X 9 cm, se găsesc închise într-o cutie de carton uşo r ; întreg pachet u l
se i ntroduce la întuneric într-o casetă specială d e metal s u bţi re, care apoi poate fi ataşată
la aparat în p li nă l u m ină. Prin acţionarea benz i i de hîrtie neagră pe care se află înscris
n r.1 , se aduce î n poziţie de l u cru p r i m u l negat i v ; acţionînd nr. 2, pe cel d e al d o i l ea,
şi tot astfel pînă la nr. 1 2, d u pă folosi rea căr u i a întreg pachetul trece la developat. De
reţinut că există şi pos i b i l itatea d e a se scoate, în întuneric, ş i n u mai cîteva din negativele
expuse (dacă nu s-a fol osit încă tot pachetul), pentru a fi developate n u mai ele, u rmînd ca
celelalte să poată fi folosite separat, cu pri ma ocaz i e .
Planfilmul: este folosit m a i ales de profesionişti, în s pecial pentru portret, d e ş i poate
fi folosit şi la alte s u b i ecte fotog rafice. Este vorba de u n fi l m rigid, de perfectă p l ani­
tate, tăiat l a u n format standard (6,5 x 9 cm, 9 x 1 2 cm). Randamentul său este absolut
s i m i lar c u cel al unei plăci de sticlă, prezentînd faţă de aceasta o serie de avantaje, prec u m :
i nexistenţa riscu l u i s parger i i , greutate mai m i că etc. Planfilmul se l ivrează în pachete a
cîte 1 2 bucăţi , ambalate în hîrtie neagră oprind accesu l l u mi n i i la e m u l s i a fotosensibi lă.
Pentru a fi folosit, fiecare negativ se încarcă la î ntuneric într-o casetă d e tip special ;
identificarea părţii e m u l si onate (pentru a se p utea efectua o corectă încărcare a casetelor)
se face cu ajutorul u n o r crestătu r i triungh i u lare aflate pe margi nea clişe u l u i : ţi nînd crestă­
t u r i l e în partea d reaptă-sus, e m u lsia se află cu faţa spre operator.
Filmul de 35 mm se prezintă s u b forma unei benzi perforate pe ambe l e marg i n i ; pe rfo­
raţ i i l e servesc antrenări i fi l m u l u i î n scopul aduceri i u n u i negativ nefolosit î n d rept u l obiec­
tivu l u i în l ocul u n u i negativ anterior expus. Fi l m u l se l i vrează fie în cuti i metalice de dife rite
mări m i , î n care se află am balate î n hîrtie opacă d e c u l oare neagră o cantitate vari i nd între 5
şi 300 m, fi e în cartuşe (patroane) c u p ri nzînd 1 , 60 - 1 ,70 m ech ivalentul a 36 negative de di­
mens i u n i l e 24 x 36 m m . Desigur, debitarea din met raj în cartuşe se face în întuneric depl i n.
Emulsia: i nd iferent de t i p u l suport u l u i pe care este apl i cată, e m u l s i a fotosensibilă s e
compune î n principal d i n gelatină şi săruri de argint. Pentru a reproduce s u biect u l cît
mai fidel în alb-negru, i nclusiv semitonurile, la aceste săruri se adaugă diferiţi pigmenţi

2 45
coloraţi, care fac e m u l s i a să devină sensi b i l ă la toate culorile existente în natură. În funcţie
de sensi b i l itatea e m u l si i l or faţă de d i verse culori , adică d e p ropri etatea pe care o au acestea
de a reproduce în al b-negru i nclusiv gama de semitonuri cen uşii, materialul fotosens i b i l
poate fi clasat d u pă cum u rmează :
- emulsii ordinare, sensibile
n u mai l a violet şi al bastru ; cu
aceste e m u l s i i , albul va fi reprodus
prin negru, negru p r i n alb, iar
albastrul şi violet u l p ri ntr-un
cenuşi u mai mult sau mai puţin
accentuat ;
- emulsii ortocromatice, sen­
s i b i l e l a violet, al bastru, verde şi
galben, avînd o sens i b i litate
maximă pentru albastru şi violet
şi una foarte scăzută pentru galben.
Pe negativ se va obţine prin
u rmare u rmătoarele rezu ltate :
al bastrul şi violetul vor fi traduse
pri ntr-un cen uşiu foarte închis,
2 2 J 4 spre negru ; verdele, p r i ntr-un
C u rbele de sens i b i l itate ale dife ritelor emulsi i : cen uşi u ceva mai deschis, iar galbe­
a - e m u l s i e ordi nară ; b - e m u l s i e ortocrom atică ; c - emulsie nul pri ntr-un cen uşi u foarte trans­
ortopancromatică ; d - e m u lsie pancromatică; - sens i b i l itatea
parent. Deoarece aceste e m u l s i i
cromatică a o c h i u l u i ; - - - sensi b ! l itatea cromatică a
emulsiei ; 1 - roşu ; 2 - galben ; 3 - verde ; 4 - albastru. n u sînt sens i b i l e l a roşu şi porto-
cal i u închis, culorile respective vor
fi redate pe negativ p ri n zone complet al be, n e i m p resionate. E m u l s i i l e ortocromatice,
recomandate pentru s u b i ectele l i psite d e domi nante roş i i sau portoca l i i , prezintă
avantaj u l că pot fi man i p u l ate şi developate într-o încăpere l u m i nată cu o l anternă
roşie, cu loare i nactinică pentru acest tip de e m u l si e ;
- emulsii pancromatice, sens i b i l e l a toate culorile, d e l a violet l a roşu, c u u n max i m u m
de sens i b i l itate pentru al bastru ş i u n m i n i m u m pentru verd e ; pe negativ, al bastrul va fi
redat întotdeauna pri ntr-u n cenuş i u foarte închis, aproape negru, verdele p ri ntr-un cen uşiu
foarte deschis, iar celelalte culori p ri ntr-o gamă g radată d e cenuşi u , între aceste două ex­
treme ; este e m u l s i a fotografică i d eală pentru toate apl i caţi i l e fotografice. P r i n folosi rea
filtrelor colorate (v. cuv.) ea poste reda cu fidel itate - evident, în valoraţii de alb, negru
şi cenuşi u - toate culori l e din natură.
Emulsii speciale desti nate în pri nci pal pentru aplicaţi i particulare, care - deşi nu
i ntră în sfera de activitate obişn uită a amato r u l u i sau nici chiar a p rofesionistu l u i fotograf -
este uti l să fie ami ntite chiar şi n u mai cu titl u de docu mentare :
- emulsii sensibile la ultraviolet: d upă c u m le arată şi n u mele, sînt destinate fotografierii
cu raze u ltraviolete ; această operaţie necesită fol osi rea de obiective speciale ale căror
l entil e n u e l i mi nă aceste radi aţii emise d i n abundenţă de soare ;

2 46
 - emulsii sensibile la infraroşu : s pec trul vizibil începe la violet şi se termină l a roş u :
aceste radiaţii, nomi nal izate î n general p r i n l u ngimi de u ndă expri mate în m i l i microni,
marchează 400 mµ pentru violet şi 700 mµ pentru roşu. I nfraroşul îşi manifestă existenţa
în diferite fel u ri : în primul rînd prin acţiu nea s a asu pra p l ăcilor fotografice (special pre­
parate) şi foarte adesea sub formă de căl d u ră . Emulsiile sens i b i l e la i nfraroşu poartă întot­
deauna o indicaţie cu privi re la sensibil itatea cromatică care îi l i mitează zona de util izare :
emulsiile i nfraroşi i c u rente au o sensibil itate cromatică care depăşeşte foarte puţin zona de
750 mµ, cu u n maxi mum s p re 730 mµ. Anu mite emulsii de p reparaţie specială, ating şi
reg i unea de 800 - 850 mµ. Pentru cazu ri c u tot u l excepţionale există e m u l s i i destinate
a fi fol osite i mediat, care ating chiar 1 .300 mµ. Toate aceste emulsii sînt sensi bile, în
afară d e i nfraroşu, l a al bastru şi u neori şi l a o mare parte din radiaţi i l e spectrului! vizi b i l .
Pentr u a se obţi ne maxi m u m de randament de l a aceste e m u l s i i , trebuie să fie e l i m i nate
prin fi ltre corespunzătoare, radiaţ i i l e s pectrul u i vizi bi l ;
- emulsii în culori, desti nate reproducerii nemijlocite a c u l ori lor o rigi nale ale subiec­
t u l u i , fie prin sistem u l negativ-pozitiv, fie prin obţi nerea di rectă de diapozitive color, pe
fi l me i nversibile. (v. (otografia în culori).

MATO LEI N
Lac-verni special, preparat pe bază de terebentină şi colofoniu, folosit la retuş ; se întinde
în strat foarte fi n pe suprafaţa negativu l u i , pentru a faci l ita aderarea g rafit u l u i creioanelor
c u care se efectuează operaţia respectivă ; (i se mai spune şi matolin).
Formula:

colofon i u 10 g
esenţă de terebenti nă 1 00 cm3

M EN I SC
L�i l ă convergentă convex-concavă, denumită şi menisc convergent, �înt dotate
aparatele
. fotografice nepretenţioase, de tip box ; dă naştere l a aberaţii (v. cuv.).
Există şi menisc diver�ent : _� i c� CJ___l ��til � cl_i ���':_n 1 ă c �_n_cav-conv�xă (v. şi lentilă).
-----------· _ __ _ _ :_ __

M ERC U R
Simbol c h i m i c : Hg. Metal d e c u l oare argintie-străl ucitoare, c u g reutate moleculară
de 1 3, 6 ; l a temperatura obişnu ită se p rezintă în stare l ichidă. S e foloseşte pentru hi persen­
s i b i l izarea emulsi ilor, p recum şi l a întări rea i magi n i i l atente (v. intensificare).

M ETO L
Formulă chimică : C6H4(0 H)( N H .C H 3)1/2H2S04 (metilparaamino(enol sulfat).
S u bstanţă folosită în sol uţi i l e pentru devel opare ; are acţi u n e energ i că. Se prezintă
s u b formă de cristale i n colore sau foarte uşor colorate ; di luţie maxi m ă : 4,8 g. în 1 00 cm 3

247
apă la 1 5°C. în prezenţa sulfitului de sodiu poate deve lopa şi fără ajutorul s u bstanţelor alca­
l i n e ; se fol oseşte de cele mai m ulte ori în asociere cu hidrochinono (v. cuv.).
Sol uţi i i l e care conţ i n metol pot provoca la unele persoane ecze me sau i ritări ale
epidermei.

M ICRO FI LM
Copie fotog rafică pe fi l m de 35 m m , executată la scară foarte mică; pentru descifrare,
se proiectează pe un ecran, la di mensi u n i l e origi nal u l u i sau chiar mai mare. De pe un
asemenea fi l m se pot efectua şi copii pozitive pe hîrti e fotografică. -..
Dacă este sufi cient u n s i ngur exemplar, reprod ucerea poate fi făcută d i rect pe o e m u l­
s i e i nvers i b i lă. Se foloseşte în s pecial pentru reprod ucerea cărţi lor rare sau a documentelor
foarte preţioase, obţinîndu-se o i mportantă reducere a spaţi u l u i d e depozitare şi totodată
evitarea uzurii origi nalelor.

M I CRO FOTOGRAFI E
Macrofotografia (v. cuv.) permite să se obţină în mod curent măriri de ci nci pînă la
zece ori a d i mensi u n i l o r originale ale subiectu l u i . Atunci cînd este însă vorba să se obţi nă
amplificări considerabile, o bi ectivul aparat u l u i de fotografiat nu mai este suficient, el
trebuie înlocuit cu u n microscop (v. cuv.).
Mări r i l e care pot fi obţi n ute cu un microscop normal sînt d e ci rca 5 000 - 8 OOO ori.
Cu u n microscop electronic se pot obţine i magi ni clare ale u nor organisme microbiene sau
particule meta l i ce d e ord i n u l 1 /1 00 OOO m m şi chiar 1 /500 OOO m m .
Această ram u ră a fotog rafiei prezintă u n deosebit i nteres şti i nţifi c şi i ndustrial. M i cro­
fotografia şti i nţifică este d esigur la îndemîna n u mai a specialişti l o r experi mentaţi şi perfect
uti laţi, însă o ri ce fotograf pasionat, d i s p u nînd de o aparatură de format mic de fabricaţie
superi oară (Contax, Zenit, Leica, Kiev, Exacta, Zorki, Canon etc.), poate obţine la rînd u l
său rezultate deosebit d e i n teresante ş i cît s e poate de satisfăcătoare.
Folos i n d aparatura fotog rafică pe care o posedă, completată cu un sistem de vizare
cu prismă ş i geam mat, pu nerea la p u n ct a clarităţ i i şi încad rarea nu sînt probleme de
nerezolvat ; b i n eînţeles, este nevoie d e un bun microscop (v. cuv.), la care să fie ataşată
sau adaptată aparatura fotografică de care se d i s p u ne.
E m u ls i i l e cele mai potrivite sînt cele pancromatice, cu granulaţie fi nă. Microfotografia
c
în arb-iîegru este însă înlocuită d i n ce in ce mai m ult de m icrofotografi� în culori d i recte
(diapozitive), care prezintă o valoare documentară m u l t s uperioară.
M i crofotografia ştii nţifi că face apel în mod c u rent la e m u l s i i foarte variate, ca - de
exe m p l u - e m u l s i i l e pentru raze i nfraroş i i .

M ICRO FOTO M ETRU

Aparat folosit pentru dete rmi narea opacităţii locale, pe zone foarte m i c i , a negativelor
fotografice.

248
 M ICROSCOP
I nstru ment optic folosit pentru cercetarea o biectelor foarte mici ; e l formează o i ma­
g i ne m u lt mărită a obiect u l u i , permiţind cercetarea detal i i lor altfel neobservabile. Este
compus, în esenţă, d i n obiectiv, care formează
i maginea reală mărită a obiect u l u i şi ocular,

�
care j oacă rol u l u nei lent i l e de observare a
i mag i n i i date de o biectiv şi care formează i ma-
gi nea defi nitivă, virtuală.
Dacă în locul acu aru ui este cuplat un , I
I'. �rat e fotogra 1at, cu a1utoru m i croscopu ul �
.
se pot efectua microfotografii (v. cuv.). \

M I RĂ

Bucată de peliculă pe care sint i m primate

l i n i i foarte fi ne şi n u meroase, incrucişind u-se
în toate sens u r i l e .
Mira, denumită şi film martor sau test
neg;iv, permite o sta b i l ire absol ut p ;ecisă· a
clarităţii imaginii sub aparat u l de mărit ; după
determinarea clarităt. i i , m i ra s e scoat e �
-
lpcul ei se i ntrod uce nagativul de pe care u rmează a se obţi ne copia pozitivă
C u aj utorul m i rei se verifică şi paralelismul aparat u l u i de mărit.

M Î I N I PATATE
Form u la cea mai radicală pentru curăţi rea mîinilor pătate ş i a u n g h i i l o r înnegrite d i n
cauza revelator u l u i este u rmătoarea :

249
 perman ganat de potasiu 2 g
acid s u l fu r i c 1 0 cm'
apă 1 OOO c m'

Se toarnă acidul sulfuric în apă (şi n u i nvers !), ţi nînd reci pientul c u o mină şi agitînd
c u grijă amestecu l cu aj utorul unei baghete de sticlă manevrată c u cealaltă mînă.
Mîi n i l e se ţin în această sol uţie t i m p d e 5 m i n , d u pă care se i ntroduc pentru alte 5 m i n
într-o soluţie d e bisulfit de sodiu 30%. Această operaţie repetată periodic, fereşte pe cel
care o practică de a dobînd i fai moasele « mîi n i de fotograf », atît d e neplăcute l a vedere.
Dacă mîi n i l e sînt foarte tare pătate, este nevoie să se procedeze la o serie de băi d e c u ră­
ţi re, repetate zi l ni c, t i m p de o săptămînă.

MÎNER
Accesoriu care s e ataşează, c u aj utorul u n u i şurub, l a aparatul d e fotografiat, pentru
ca acesta să poată fi ţ i n ut d e o manieră cît mai stab i l ă ; d e obicei , minerul este îmbrăcat
într-o cămaşă de cauc i u c striat, pentru ca să nu al u nece d i n mină şi este înzestrat, de obi­
cei, şi cu un declanşator flexibil.

M O D I FICAREA TEMPERAT U R I I

N u întotdeauna este comod sau posi bi I s ă s e încălzească toată cantitatea d e revelator

care urmează a fi folosită pentru developarea negativelor sau copi i lor pozitive ; în asemenea
s ituaţ i i se poate recurge l a încălzi rea n u mai a unei cantităţi reduse d i n baia respectivă,
care apoi - tu rnată în restul l ic h i d u l u i - să-l aducă, în ansam b l u , la tem peratura d e l ucru
necesară.
For m u l a de mai jos permite determi narea temperaturii la care trebu i e r i d i cată o
parte d i n soluţie astfel ca d u pă reîncorporarea ei l a vol u m u l total să se obţi nă rezultatul
dorit :

în care :
V1 este voi u mu I total al soluţiei ;
Tn temperatura necesară ;
T, temperatura existentă ;
V; vol u m u l de l i c h i d care t rebuie încălzit.
Dacă temperatura u n u i revelator care u m p l e u n tanc cu o capacitate de 1 O I , este
de 1 3°C, la ce tem peratură trebu i e să se aducă 2 I d i n această baie pentru ca în fi nal
întreaga cantitate de l ic h i d să aibă 1 8°C ?
Î nlocu i n d datele în for m u l ă se obţi ne :

250
 1 0 (1 8 - 1 3)
= � = 250c
2 2
Este deci necesar ca 2 I d i n sol uţie să fie încălziţi la 25°C, sau - bineînţeles - 1 I la 50°C.

M O N OC L U

Cea mai s i m p l ă lenti l ă fol osită în fotografie, care dă totodată şi cel e mai defectuoase
imagi n i ; i se mai s p u n e şi menisc (v. cuv., vezi şi lentilă).

M O N OCRO M I E

Reprod ucerea d e i magini otografice într-o si ngură culoare (prin opoziţie c u policro­
mie - v. cuv.).

M O N TAREA DIAPO ZITIVELO R

Diapozitivele desti nate a fi p roiectate este b i n e să fie montate între două sti cle,
încad rate apoi într-o rămiţă de metal sau material p lastic rigid. Î n acest fel ele sînt ferite
de zgîriet u r i , u rme de degete, depuneri d e p raf etc.
Monturile desti nate diapozitive l o r de 24 X 36 mm au în general di mensi u n i le de 5 X 5 c m .
Este b i ne c a pe montură (rămiţă) să fie a p l i cat u n mic
d i s c d e hîrtie de cu loare albă sau roşie (l uat d e l a o maşină
d e perfo rat col i l e de hîrtie desti nate a fi dosariate), în
partea d i ns p re gelatina di apozitivu I ui, întotdeau na î n d reapta,
jos. Respectînd fără excepţie acest consemn, operato rul
se va putea orienta pentru i ntroducerea corectă a monturi i
în s e m iîntu neric, în aparat u l de p roiecţie.

M UTAR

Accesoriu optic destinat aparatelor reflex cu două

o b iective « Rol leiflex », acţionînd asu p ra scări i de rep ro­
ducere şi u n g h i u l u i de cîm p. Se fabrică în două variante,
care p roduc rezultate diferite : Rol le i - M utar 1 ,5 X .
- Mutar 0,7 X , construit d i n 4 lentile, lărgeşte u n g h i u l
d e cîm p al obiectivu l u i d e bază al aparat u l u i de l a 5 6 ° l a 72°, ceea ce înseamnă
reduce rea focal e i acestuia d e l a 75 m m l a 54 m m ;
- Mutar 1 ,5 X, real izat d i n 5 l e ntile, red uce u ng h i u l d e cîmp d e l a 56° l a 40°, ceea
ce corespunde unei d i stanţe focale de 1 09 m m .

251
 Aceasta înseam nă că obiectivul de bază al aparatului + Mutar 0,7 X = obiectiv super­
angular; iar obiectivul de bază ol aparatului de fotografiat + Mutor 1 ,5 X = teleobiectiv.
Pentru ca dese n u l şi claritatea i magi n i i să n u lase de dorit este necesar să se dia­
fragmeze obiectivul aparat u l u i la cel puţ i n f: 5,6 ; i n di cele de i l u mi nare descrescînd,
este necesară o corecţie de diafragmă de ci rca 0,5.
N
N ADAR

Felix Tournachon, zis Nadar, este p r i m u l mare fotograf portretist francez : pe l a m i j ­

locul seco l u l u i al X I X-iea a real izat o s e r i e de portrete excepţionale ale u n o r remarcab i l e
p ersonal ităţi ale epoci i : pri ntre aceştia s-au n u mărat : oameni d e stat, artişt i , scriitori,
m uzicieni celebri etc.
Fotografi i l e făcute d e Nadar cu mai bi n e d e un veac în u rmă, i m p resionează şi astăzi
p r i n deosebita l o r cal itate artistică şi tehnică, fiecare d i n e l e fi i nd un adevărat stu d i u
psi hologic.

N AT U RĂ STATI CĂ
Gen de fotografie în care tema o formează u n u l sau mai m u lte obiecte. aranjate de o
manieră artistică. Dificultatea constă aici mai m u l t în rezolvarea compoziţională, în i ns p i ­
rata folos i re a l u m i n i lor, decît în operaţia d e fotografiere p ropri u-zisă.
Su biectul trebuie să fi e cit mai s i m p l u , aşezat pe o masă, pe pardoseală sau ch iar
pe pămînt, respectînd regu l i le compoziţiei (v. cuv.). Aici, mai m u lt decît ori u nde, dispu­
nerea obiectelor t rebuie să p rezinte u n caracter aproape geometric, ceea ce înseamnă
că compunerea generală a tablou l u i trebu i e să fi e bine c h i bzuită : u n p r i m obiect princi­
pal trebuie să fi e contrabalansat d e u n al doilea mai m i c, sau de u n efect de l u m i n ă
p rofilat pe perete.

2 5:3
 Portretul scri itor u l u i Victor H ugo, real izat de Nadar.

Fol osind s u rse de lumină artificială, există pos i b i l itatea reg l ă r i i d u pă voie a efectelor
de l u m i nă ş i u m bră, care j oacă un rol pri mordial în compoziţi e ; sînt necesare cel puţin
două �urse de lumină, u na contrabalansînd-o pe cealaltă, Exceptînd caz u l î n care se u rmă­
reşte un efect de echi l i b rare a obi ectu l u i p ri ncipal, se vor evita u m brele prea d u re căzute
pe fond. O calitate esenţială care se cere l u m i n i i cu aj uto r u l căreia se fotografiază o natură
statică este redarea fidelă a materiei; o l u m i nă frontală aplatizează totu l ; l u m i na prea tăioasă

254
a u n u i reflector poate fi îndulcită dacă i se p u n e în cal e o s u p rafaţă translucidă (o coală
s u bţ i re d e hîrtie al bă, o b ucată de pînză a l bă etc.).
Î n cazul folos i r i i luminii naturale, subie.ctele trebuie să fie bi n e l u m i nate, fără u m b re
tari. Obiectele vor fi plasate de p referi nţă în p l i n aer, sau la rigoare în apropierea u nei
ferestre mari, zonele întunecate trebui nd evitate.
Este contraindicat să se amestece l u m i n a z i l ei cu l u m i n a artificială ; se va l ucra fi e
c u u na, fie c u cealaltă, d a r niciodată cu amîndouă î n acelaşi t i mp.
Se va folosi o emu/sie pancromatică de sensibi l itate medie, c u o gran u l aţie foarte fi nă.
O e m u l s i e de 1 7° - 1 8°/1 0 D I N este cit se poate de i nd i cată ; riscul ca s u b i ectu l să
m i şte fii n d i nexistent, expu nerea poate f1 oricît d e l ungă.
Deoarece d e obicei operatorul se află în situaţia de a fotografia de l a d istanţe foarte
mici, este aproape i n dispensabi l să se folosească o lentilă adiţională (proxar, v. cuv.):
se va face apel la o d i afrag mă închisă, în nici u n caz mai deschisă de f: 8, pentru a p utea
asigura o profu nzi me d e claritate satisfăcătoare.
Aparat u l va f1 i nstalat pe un trepied stabi l ; o natură statică nu poate face obi ectu
u n u i i nstantaneu l uat cu aparat u l ţ i n ut în mină, nici chiar în condiţi i b u n e de l u mi nă.
Este i ndicat să se folosească un revelator c u acţ i u n e moale, care să redea fidel cele
mai fi ne deta l i i ale subiectu l u i .
Copi i l e pozitive se pot trage atît p e hîrtie l ucioasă, al bă, cit şi p e hîrtie c u struc­
tu ră, a l bă sau gălbuie, pe hîrtie mată, etc„ î n fu ncţie d e s u b i ect, l u m i n i l e folosite etc. ,
i nterpretarea j ucînd aici un r o l deosebit.
Cele mai potrivite aparate fotografice pentru asemenea teme sînt cele care permit
contro l u l c larităţ i i i magi n i i pe gea m u l mat ; d e asemenea, pot f1 folosite c u s ucces ş i apa­
ratele tip reflex monoobiective. Dacă se foloseşte u n aparat tip reflex c u două obiective ,
se va ţ i n e seama şi se va efectua corecţia de paralaxă, decalaj u l cîm p u l u i fotografiat fi i n d
foarte accentuat atunci cînd se operează de l a distanţe m i ci , situaţie care se întîlneşte
în mod frecvent în acest gen de fotografie.
Obiectivul trebuie să fie u n anastigmat (v. cuv.) perfect corijat de aberaţii (aberaţia
cromatică, în special) şi fără orice fel de deformări ; se recomandă fol osi rea obiecti velor d e
focală m a i mare, care permit o amplasare relativ îndepărtată d e s u b i ect, evitînd u-se astfe l
deformări le.
De o deosebită i m portanţă este maniera în care se rezolvă aspectul compoziţional
Trebuie respectată regula unităţii : se va evita s u praîncărcarea temei ; cine vrea să arate
prea m u lte, pînă la u rmă nu reuşeşte să arate n i m i c c u m trebuie.
U n subiect p ri nci pal , alături d e subiecte secundare i ntel i gent repartizate ş i u n fond
adecvat, constituie cele mai bune condiţii pentru a se putea realiza o i magi ne reuşită ;
trebuie aranjată cu grijă repartizarea volumelor, l i n i i lor, l u mi n i lor.
Punctul de staţie are, de asemenea, i m portanţă ; dacă s u bi ectul conţ i ne l i n i i verticale
el n u trebuie să fie prea rid i cat, căci se vor produce deformări.
Alegerea fundalului trebuie făcută cu mu ltă g rijă ; o alegere neinspi rată poate compro­
mite o i magi ne care altfel ar putea f1 i reproşabilă, p r i n ea însăşi . Este greu de stabi lit o
reg u l ă generală căci fu ndal u l depinde înai nte de o rice de caracterul s u bi ectu l u i ; unele
subiecte se armonizează c u u n fon d închis, altele se acomodează cu valori apropiate de cele

255
propri i , altele necesită un fond i ntens l u m inat etc. Se vor evita fundal u r i l e încărcate,
ţi pătoare, care atrăgînd atenţia asu pra l o r, m icşorează i mportanţa su biect u l u i princi pal ;
totodată trebuie avut g rijă ca fu ndal u l sa fie suficient de îndepărtat, pentru a-i da aer
şi rel i ef nat u ri i statice.
Toate aceste i nd i caţi i au u n caracter general ; în natura statică artistu l fotograf are
u n cîm p deosebit d e larg în care să-şi poată manifesta cu noşti nţele profesionale, gustul
artistic, personal itatea.

256
N EGATIV

Scopu l fotografierii este obţi nerea, într-o manieră cit mai fidelă, a d iferitel o r tonal i­
tăţi ale s ubiectu l u i . Pentru această operaţie s e fol oseşte u n aparat fotografic, în care s e
află o e m u l s i e fotosens i b i l ă ; d u pă fotografiere, aceasta treb u i e developată, acţiune care
are d rept scop transfo rmarea i magi n i i latente p roduse de acţ i u nea l u m i n i i , într-o i magi n e
vizi b i l ă. Această transformare se p rod uce p r i n acţiunea revelatorului care red uce bromura
de argint ce a s uferit acţiunea l u mi n i i , transfo rmînd-o într-un depozit de argi nt metal i c
care v a fi de o gros i me mai mare sau mai mică, î n fu ncţie de acţ i u nea l u m i ni i , c a şi d e
acţ i u nea revelatoru l u i .
Exami nînd u-se u n negativ, l a o s u rsă d e l u mi n ă i nact i ni că pentru emu lsia respectivă,
i mediat d u pă ce a fost scos d i n baia d e developare, s e poate observa că părţ i l e l u m i noase
ale s u b iectul u i sînt traduse în negru (rezultat a l depozitării arg i nt u l u i meta l i c) . în t i m p
ce zonele întunecoase, negre, ale s u b i ectu l u i , au pe negativ o tonal itate deschi să ; semito­
n u r i l e sînt trad use pri ntr-un cen u ş i u mai m u l t sau mai puţin accentuat, p rovenind de
asemenea, de l a o depu nere de argint d e o anu m ită gros i me .

I magi nea cu valori i nverse ami ntită mai înai nte n u este însă stabi l ă ; stratul sensi b i l
cuprinde încă săruri d e argint care n-au fost expuse l a l u mi nă şi asu pra cărora - c a urma­
re - n i ci revelatorul n-a avut n i c i o acţi u ne. Pentru a face această i magi ne permanentă,
t re b u i e ca negativul să fie trecut într-o baie de fixare, care va opri acţ i u nea revelator u l u i ,
dizolvînd săru r i l e d e argi nt nedesco m p use ce s e m a i găsesc î n c ă în emulsie. Se obţine astfel
un clişeu format d i n zone transparente, corespunzînd părţ i l o r negre ale s u biectu l u i , pre-

17 - c. 2271 Fotogra�ia de I o A la Z
257
c u m şi d i n zone negre sau Toarte dense, corespu nzătoare părţi lor l u mi n oase ale subiec­
t u l u i . Datorită acestor valori inversate faţă de valorile originale ale subiectului clişeul a primit
denumirea de negativ.
Cele de mai s us sînt valab i l e şi în cazu l fotografiei în culori (v. cuv.), cu deosebi rea că
negativul color prezintă culorile complementare celor ale subiectului.
După fixare, este necesar ca nega­
tivele să fie supuse unei spălări i ntensive
în apă cu rgătoare, iar apoi uscate ; u n
negativ uscat t rebuie p u s la păstrare în
condiţi i opti me, s p re a putea fi folosit
oricînd l a nevoie.
I mediat d u pă uscare, plăcile fotografice
de sticlă vor fi i ntroduse, fiecare separat,
într-un p l i c transparent de d i mensiuni
uşor su perioare d i mensi u n i l or p lăcii
(pentru o cît mai lesnicioasă man i pulare) :
pe p l i c se vor scrie toate datele referitoare
l a temă, data fotog rafierii, ele mentele de
expunere folosite etc ; plăcile i ntrod use î n
p l i curi se v o r aranja apoi într-o cutie
d e carton sau l e m n , î n o rdi nea n u merelor
înscrise pe p l i cu ri : este s i ngura modal itate
potrivită pentru păstrarea negativelor pe
sticlă ; adăpostită în pi icu I său transparent
(de preferat, d i n hîrtie de calc), p laca
poate fi p rivi�ă fără a fi scoasă, p rotejată
fi i n d astfel împotriva zgîriet u r i lor, am­
p rentelor digitale, etc.
În- ceea ce priveşte rolfilmele, d u pă
uscare se vor decu pa, cîte u n u l , două
sau t rei negative şi s= vor i ntroduce, de
asemenea, în p l i c u ri sau teci de hîrtie de
calc, care pot fi reunite apoi în « carnete­
clasor », u n u l pentru fiecare fi l m în parte,
U.Jcore
C!esle serrind drept greu/ale sau aranjate tot în cutii de carton, în
' pentru întindere
o rd i n e n u meri că.
Desfăşu rarea p roces u l u i tehnic pentru obţi- Filmele de format mic, de 35 mm, se
nerea u n u i negativ. pot păstra fi e în rulou, fi l m u l fii nd i ntrod us
într-un mic c i l i ndru d e carton, metal
4şor sau material plastic, fie în segmente a cîte 6 negative fiecare i ntroduse în teci
s,eparate şi asamblate apoi într-un carnet-clasor (cîte şase teci a şase negative, î n total
un fi l m într.e g) ; este de preferat cel de al doi l ea sistem , care asigură o conse rvare ş i
o manipu lare î n cond iţi i s u perioare.

258
N EGATIV FLO U - I MAG I N E CLARĂ

Un pri nci p i u e l e mentar de optică sta b i l eşte că de pe un negativ flou, datorat u n e i

determi nări eronate a clarităţii i magi n i i l a fotografiere, n u se poate obţi n e o i magi n e
clară, chiar dacă negativul respectiv este p roiectat c u aj utorul u n u i aparat d e mărit înzes­
trat cu u n sistem optic care ar marca - în sens i nvers - aceeaşi eroare focală manifes­
tată de obi ectivul aparatului de fotografiat. Aceasta, deoarece fiecare punct al i magin i i
u n u i negativ flou este datorat u n e i supraimpresiuni imperfecte a undelor luminoase p e care
l e prod uce s u b i ectu l ; proiectînd d i n nou această i magi ne, fiecare p u n ct al e i provoacă o
nouă serie de unde care nu sînt convergente, ci divergente.
Cele arătate mai înai nte sînt valab i l e pentru i magi n i l e optice, care pot fi observate
vizual ; nu tot astfel stau însă l ucrurile cu i magin i l e de i nterferenţă - hologramele (v. cuv.),
produse de unde l u minoase. Holografia se ocupă d e structuri l e ondu latorii echivalente
ale unei i magi n i complet flou, dar care conţi n e î n acelaşi timp ş i toate i nformaţii l e optice,
putînd fi reconstituită pentru a forma o i magi ne vizi b i l ă. ln principiu, este deci posi bil să
se extragă i nformaţ i i asupra struct u r i i
o n d u l atori i c h i a r a u n u i negativ flou şi să
se obţină o i magi ne vizuală clară.
Holograma H este preparată cu
aj utor u l diapozitiv u l u i D obţi nut de pe L
un negativ flou, pri ntr-o metodă fotogra­
fică clasi că. Î n t i m p u l preparării holo­
gramei , o i magi ne complet flou a unui
D
punct l u mi nos S , obţin ută cu acelaşi
aparat ş i î n aceleaşi condiţii ca ş i negativu l
origi nal, este înserată în raza de referi nţă
A, în cad rul aranjamentului holog rafic.
Holograma care rezultă d i n schiţa de
sus este combi nată (schiţa de jos) cu Ameliorarea negativu l u i flou.
i magi nea punctului S , în s u rsa d e l u m i n ă
a aparatului d e mărit, în ti m p ce negativ u l ori g i nal N este înserat î n caseta portnegativ,
unde acesta este l u m i nat de laseru/ (v. cuv.) L, în ti m p ce obiectivul aparat u l u i de mărit
E efectuează claritatea i magi n i i pe hîrtia fotografică P. Combi naţia SH acţionează ca un
fi ltru d e frecvenţă î n spaţi u , producînd î n P o i magi n e clară.
Î n practică, deşi se obţine o i magi ne sensi b i l ameli orată d i n punctul de vedere al
clarităţi i, aceasta nu este pe depl i n satisfăcătoare d i n pu nct de vedere fotografic : atît dese­
n u l contururilor, cît şi redarea semitonuri lor, contrastelor, valorilor originale, lasă serios
de dorit.

N EOCOCC I N Ă
V . c o c c i n ă.

259
N I EPCE (Abel)

Fizician francez, (1 805 -1 870) văr cu Nicephore Niepce, i nventatorul fotografiei m()derne ;
a fost p r i m u l care a folosit plăci l e de sti c l ă d rept su port - transparent - al e m u ls i e i
fotosens i b i le.

N I EPCE (Nicephore)
Fizician francez (1 765 -1 833), inventatorul rotografiei . I deea aceasta i -a venit, pen­
tru prima dată în anul 1 793, în Sicilia, u nde îşi făcea stag i u l m i l itar î m preună cu fra­
tele său Claude.
Spre anul 1 806, aflaţi acasă la Gras, în apropiere de Chalon, cei doi fraţi au rel uat
i deea fotografi e i , fără însă a o o profu nda, deoarece erau preocupaţi de alte cercetări pe

care le considerau mai i m portante : punerea la punct a u n u i motor cu explozie, stu d i i

aprofundate asu p ra extrage rii zahăr u l u i d i n sfeclă, asu p ra proprietăţi l o r i n d igou l u i etc.
Î n anul 1 81 4, odată cu punerea la punct cu dep l i n s u cces a motoru l u i căru i a i se dedi­
case ani de zile, Nicephore a trecut l a cercetări ş i experienţe serioase cu .privi re l a foto­
grafie, iar d u pă doi ani a o b ţ i n u t p r i m e l e rezultate concrete ; în cursul a n u l u i 1 81 6 el

260
obţ i ne negati ve pe hîrtie a l bă, sensi b i l izată şi încearcă - pentru moment fără s u cces ­
să l e copieze în pozitiv. E l reuşeşte acest l ucru abia în a n u l 1822, an care poate fi
considerat co anul naşterii (otografiei moderne.
Î n a n u l 1 827, Nicephore face o călătorie la Londra, unde se afla grav bol nav fratele
său Claude, el are asupra sa descrierea su mară a i nvenţiei sale, pusă acum l a pu nct, pe
care a d e n u mit-o « heliogravură », precu m ş i cîteva i mag i n i fotog rafice, cărora le dăduse
n u mele de « vederi ».
Î n ti mpu l acestei şederi la Londra, el leagă prietenie cu secretarul Academiei Regale
de Şti i nţe, M. Bouer, care îl aj ută să p rezinte i nvenţia sa, în toate detal i i le, în faţa mem b ri­
l o r p restigi oasei i nstituţi i ; Niepce refuză însă să dezvă l u i e şi secretele teh n i ce ale i nven­
ţiei sale, motiv pentru care aleasa soci etate hotărăşte să nu p u b l i ce proces u l-verbal al acestei
preze ntări care a avut loc la B decem b rie 1 827.
I nventarea fotog rafiei este consem nată oficial abia în 7 ian uarie 1 839, cînd savantul
Aroga face o c o m u n i care în acest sens la Academia Franceză, atri bui ndu-i meritul l u i Louis
Monde Doguerre (v. cuv . ). ceea ce - d i n punct de vedere al adevăru l u i i storic - este
i nexact.

N ITROCELU LOZĂ

Nitratul de celuloză este o su bstanţă cel u l ozică folosită pent ru p ri ma dată ca s u port
pentru fi l me l e fotografice, d e către G. Eastma n ; fi i n d uşor i nflamabi lă, în u lt i m u l t i m p
este tot mai m u l t înlocuită de acetatul de ce l u l oză.

N OAPTE

Prin fotografie nocturnă se înţelege orice i magi ne efectuată d u pă apusul soare l u i ,

cu aj utorul excl usiv a l surselor d e l u m i n ă ambiante ; aria tematică este foarte vastă.
Î n conti n uare sînt menţi onate n u mai cîteva d i ntre situaţ i i l e particu lare care se prezintă
mai frecvent în pract i că.
Pentru acest gen de fotog rafi i convine orice tip de aparat (otografie ; nu este neapărat
necesar un obiectiv foarte l u mi nos, de f: 2 sau (: 1 , 5, care ar prezenta des i g u r avantaj u l
de a s c u rta considera b i l ti m p u l de expunere ; este sufici entă şi o l u m i n ozitate de ( : 4,
sau chiar şi mai m i că.
Aparatul va fi montat pe un trepied stabi l ; se va opera cu aj utorul u n u i decl.onşotor
flexi bi l cît mai l u ng. Este absolut i nd i spensabi lă şi fo losi rea u n u i parasolar, pentru a p ro­
teja obiectivul de eventuale raze de l u m i nă o b l i ce, care ar putea cădea acci dental pe
lenti la frontală.
Se va folosi o emulsie pancromatică de înaltă sensi b i l itate (27°/1 O D I N , de exe m p l u) ,
care v a face pos i b i l ă evitarea u n o r expuneri p rea l u ng i ; n u t r eb u i e folosit n i ci u n fi ltru,
care n u a r face decît s ă se p re l ungească i nevitabi l şi i n uti l timpul d e expu nere, fără a
aduce în schi m b n i ci u n efect apreciabi l .

261
 Monu mente lumi nate : majoritatea acestora .sînt puse în evidenţă în t i m p u l nopţii
de proiectoare amplasate l a oarecare d istanţă, metodă de i l u m i nare care scoate în relief
toate detal iile arhitectonice ; se va evita, la fotografiere, i mitarea i magi nilor stereotipe
d e pe cărţi l e poştale i l ustrate, adică înregistrarea monument u l u i în întregi me, fără vreun
p r i m plan şi fără o compoziţie artistică. Este preferab i l să se încerce, i ntroducerea în i ma­
gine a unor s i l uete nel u mi nate, precum ar fi : crengi le copaci l or, un detaliu de poartă
în fier forjat etc., care să contrabalanseze în mod estetic părţile l u m i nate.
Timpul de expunere variază în fu ncţie de i ntensitatea l u minoasă ; ca orientare generală,
este necesară o expunere de m i n i m u m zece secunde la o d iafragmă de f: 5,6, cu o emulsie
pancromatică foarte sensibi l ă ; acest timp poate fi red us la j u m ătate dacă, de exe m p l u ,
şoseaua aflată în pri m plan este udă, d u pă o ploaie s a u d u pă o stropi re obişnuită. Trebuie
ştiut că cele mai frumoase fotografii noctu rne se obţin după ploaie.
Scene de stradă : acestea trebuie să se desfăşoare de p referinţă sub o sursă de l um i nă
i ntensă ; se vor înregistra mai degrabă nişte s i l uete, decît i magi n i cu m ulte detal i i . Subiec­
tul (persoanele) trebuie să rămînă i mobi l pe toată d u rata expuneri i .
Pentru asemenea scene s e va expune ci rca 1 /2 - 1 s l a f: 4.
Fîntîni arteziene l u minate : se vor compune scene potrivit i nd icaţi i lo r de mai înainte,
pentru a exista şi un pri m plan de efect. Aparatul fotografic va fi astfel p lasat încît obiec­
tivul să fie ferit de căderea stropi lor de apă, fapt care ar compromite i remediabil negati vu l :
timpul d e expu nere a r fi d e ord i n u l 3 - 5 s l a f: 8.
Vederi de ansamblu ale u nei aşezări u rbane, l uate de pe o înălţi me ; l u m i n i l e feres­
trelor, ale fel i narelor de la încrucişarea bulevardelor, reclamele l u m i noase etc., dau u n
efect foarte plăcut p e fu ndal u l întunecat a l nopţi i.
Î n timpul expuneri l o r l u ngi (cele de cîteva secunde) se va ţine la îndemînă o bucată
de carton sau orice alt material sau obiect de culoare neagră, mată, cu aj utorul căruia
să poată fi mascat obiectivul în situaţia în care farurile u n u i vehicul s-ar putea îndrepta
s p re el. Persoanele şi vehiculele care nu au l u minile apri nse, dacă se deplasează relativ rapid
în cîmpul vizual al obiectivului, nu vor fi în registrate de emulsia fotosensibilă, dacă d ia­
fragma folosită a fost mică. Î n general nu se recomandă folosi rea u nei diafragme mai
deschise de f: 5,6.
Pentru developare se va fol osi un revelator care l ucrează moal e ; dacă există îndoieli
asupra corectitudi n i i t i m p u l u i de expunere folosit şi temeri de subexpu nere, se va evita
folosirea u n u i revelator pentru granulaţie fi nală, nepotrivit pentru negativele subexpuse,
preferîndu-se folosirea unui revelator standard normal.
Cop i i l e pozitive se vor trage pe hîrtie fotografică cu su port alb, cu s u p rafaţă l ucioasă ;
s uprafeţel e mate sau cu g ranulaţii nu sînt potrivite pentru acest gen de fotografie.

N O RI
Pentru fotografierea norilor este nevoie pe lingă aparatu l fotografic, de un tr.epied
stabil prevăzut cu rotulă (v. cuv.), cîteva filtre colorate şi de o emujsie pancromatică de sen­
sibilitate mijlocie (20°/1 0 D I N) ; fi ltrele vor merge de l a galben mij l ociu pînă la portocaliu
închis. Este absolut necesar să se cunoască coeficientul de poză (v. cuv.) al fiecăruia.

2 62
 Nu este suficient, aşa cum se c rede în general , să se îndrepte obiecti vul aparatu l u i
s pre cerul înnorat ş i să s e apese pe butonu l declanşator u l u i flexi b i l ; operatorul trebuie
să fie p reocupat d e l atura artistică a s u biectu l u i , cu alte cuvi nte să ştie să compună cad rul
respectiv.
Pentru fotografierea nori lor, în i magi n e se va cuprinde o zonă de pămînt destul de
îngustă, reprezentînd cam a cincea parte d i n înălţi mea i magi n i i . Această zonă este b i n e să se
prezinte ca o l i ni e frîntă, p rofi l ată pe orizont ; este d e efect ca pe această l i n i e să se creione­
ze cîţiva stîlpi de telegraf sau .de l i nie electrică d e înaltă tens i u ne sau i ndiferent ce alte
s i l uete cu contur deosebit. Î n orice caz, această fîşie îngustă d e pămînt trebuie să nu
p rezi nte o l i nie monotonă.

263
 Desi g u r, nu este pos i b i l ă aşezarea norilor d u pă pofta i ni m i i ; de aceea, operatorul
trebuie să pîndească şi să înregistreze momentele cele mai favorabi le ; cele în ti m pu l cărora
razele soare l u i cad obl ic, spre operator, sînt cele mai favorabile. N u tre b u i e ezitat să se
opereze în contra l u m i nă, adică avînd soarele în faţă dar mascat pentru un moment de un nor.
T i m p u l de expu nere se va calcula cu m u ltă grijă, înd reptînd exponometrul spre u n nor
cit mai mare ; se va ţine seama, neapărat, de coeficientul de poză al fi ltru l u i folosit.
Cu o e m u lsie pancromatică de sensi b i l itate m ij locie, t i m p u l de expu nere va fi de
aproxi mativ 1 / 1 00 s, l a f: 1 6 ; c u m însă o serie d e factori, prec u m : p u ritatea atmosfe­
rei, fel u l în care sînt l u m i naţi nori i , înălţi mea la care se află, c u l oarea şi transparenţa
lor, s u prafaţa ocu pată d e al bastrul cer u l u i etc„ i nfluenţează nemijlocit asu pra d u ratei de
expunere, fol osi rea unui exponometru cu celulă fotoelectrică este abso l ut necesară.

NUD
Gen de fotografie care p retinde o mare pricepere tehnică şi u n profund s i m ţ art1st1c.
Î n fotografia de nud apar două mari probleme : compoziţia, ad i că alegerea atitudini i ,
ech i l i brul l i n i i l o r ş i val ori l o r etc„ lumina, care t reb u i e s ă pună model u l î n valoare şi să
permită o redare corectă a carnaţiei.
Un fru mos stu d i u d e n u d trebuie să d e monstreze c u claritate că autorul n u a avut
nici un fel de i ntenţie îndoiel nică, că a dorit să scoată în relief doar fru m useţea corp u l u i
o menesc ; o astfel d e fotografie poate fi făcută în i nterior, recurgînd la l u m i nă artificială,
dar şi î n aer l i ber.
Se vor alege fundal u r i l e cele mai s i m p l e : ceru l , apa, n i s i p u l , o d raperie, un perete nu
prea apropiat ; se va evita o l u m i nă prea d i rectă, jonglînd u-se cu s e m iton u r i l e care dau
plasti citate i magi n i i şi modelează artist i c formel e ; se va evita o redare indiscretă a tră­
săturilor feţei, dacă acest l ucru nu este necesar d i n pu nct de vedere compoziţional.
Se va folosi o emulsie d e sensi b i l itate medie (1 8°-20° D I N), c u gran u laţi e fină; aceasta
permite pe de o parte o expu nere relativ scurtă, iar pe de altă parte o redare corectă
a tentelor piel i i .
Pentru u n corp fru mos b ronzat d e soare, se v a folosi u n fi ltru galben deschis, pen­
tru a face semiton u r i l e transparente, l ăsînd cerul să-şi păstreze densitatea ; n i s i p u l reflectă
puterni c l u mina şi dă efecte de contra l u m i nă foarte fru moase ; un corp i eş i nd d i n apă, cu
m i şc � ri g raţioase, prezi ntă efecte de l u m i n ă de o fru m useţe deosebită.
ln i nterior, mişcarea este î n l ocu ită prin atitudine; la aranjarea l u mi ni l or n u trebuie
scăpată d i n vedere ritmica membre lor, înclinarea tors u l u i , ţi nuta cap u l u i ; n u trebuie
forţat fi rescul atitu d i n i i , pentru a n u dăuna semnificaţiei plastice.
O s u rsă de l u mi nă puternică, aşezată la oarecare distanţă, va crea ambianţo; o a doua,
mai apropiată, va învi ora model u l , dindu-i tentele d e l u mină şi adînci mea u mb relor.
C u două lămpi tip nitrafot de 500 W se poate rezolva cu u ş u r i nţă această problemă.
O d i afragmă de (: B sau f: 1 1 corespu nde pe depl i n profunzi m i i de cimp necesare ;
ti mpul de expunere poate să varieze între 1 /2 şi 1 /1 0 s.
Se va evita o l u m i nare prea d e aproape, căci armonia valori l or se va frînge, iar l u mi­
n i l e s u p raexpuse se vor prezenta ca arse d u pă developare.
Nu trebuie developat mai m u lt decit este strict necesar ; este nevoie de o cit mai
fi nă g ranu laţie, pentru o redare cit mai fidelă a struct u r i i pie l i i .

N U MĂR G H I D
I ntensitatea l u m i noasă a unei l ă m p i fu lger fi i nd constantă, s i ng u r i i factori variab i l i
de care trebu i e s ă se ţ i n ă seama sînt : distanţa lampă-subiect şi diafragma ; p r i n m u lt i p l i ­
carea acestor doi factori se o b ţ i n e u n n u măr constant ; acesta este numărul-ghid. Deci,

264
pentru a afla valoarea diafragmei care trebuie utilizată, este suficient să se împartă n u mă­
rul-ghid l a distanţa în metri .
Dacă, de p i ldă, numărul-ghid este egal cu 22, diafragma care va trebui folosită va f1 :
pentru d istanţa d e 1 m , 22 : 1 = f: 22 ; pentru distanţa d e 2 m , 22 : 2
= f: 1 1 ; pentru d is­
tanţa d e 4 m, 22 : 4 = 5,5 (deci f: 5,6), etc.
Alţi factori, mai puţ i n i m portanţi, dar de care trebuie totuşi să se ţină seama, deoa­
rece modifică la rîndul lor n u mărul-g h i d sîn t :
1 . sensibilitatea emulsiei folosite : dacă n u mărul-g h i d este 2 8 pentru o emulsie d e sen­
s i b i l itate medie (1 9 ° - 20°D I N ) , el va fi 20 pentru o emulsie lentă (1 5°-1 6°DI N), iar pen­
tru o emulsie rapi dă (23° - 24°D I N) va deveni 40 ;
2. ambianţa : dacă pereţ i i şi tava n u l încăperii sînt de culoare deschisă, fi i n d totodată
apropiaţi u n i i de alţi i , o bună parte d i n l u mi nă va fi reflectată, pe cînd dacă se l uc rează
într-o încăpere mare şi cu pereţi de culoare închisă, această reflectare nu se mai pro­
d uce ; în conseci nţă, folosind aceeaşi lampă-fu lger, între cele două camere poate să existe
o d iferenţă d e i ntensitate l u mi noasă egală cu 1 sau chiar cu 2 diafragme ;
3. reflectorul lămpii : u n reflector de formă b i ne studiată şi de d iametru mare, va
asigura u n randament mult superior u n u i m i c reflector plat ; diferenţa poate ati nge 1
sau 2 d iafragme ;
4. developarea : uti l izarea u n u i revelator pentru granu laţie ultrafi nă necesită în general
o s up raexpu nere d e 1 00%, adică diafragma deschisă cu o unitate.
Dacă este folosită întotdeauna aceeaşi emulsie, aceeaşi l ampă fu lger, iar obtu ratorul
este reglat l a 1 /25 s, n u trebu i e reţi nut decît u n s i n g u r număr ghid, ceea ce excl ude
o rice ezitare în momentul fotografieri i ; acest n u măr-ghid poate să difere apreciabi l
faţă de cel i nd icat î n tabele, ţi nînd seama d e d iferiţi factori care î l pot modifica.
O serie de patru i mag i n i , real izate fiecare cu o d iferenţă de o d iafragmă faţă de cea
p recedentă, permite stabi l i rea precisă a n u măru l u i g h i d prop riu lămpii respective.
o
O B I ECTIV

Partea cea mai i m portantă a u n u i aparat fotografic ; cal itatea unei fotografi i depi n d e
în cea m a i mare măs u ră şi în p r i m u l rînd d e însuşi r i l e s a u deficienţele obiectivului folosit
pentru înregistrarea i magi n i i pe negativ. Cerinţa fundamentală pe care t re b u i e s-o satis­
facă un obiectiv este redarea cu maxi m u m de corectitu d i n e pos i b i lă a s u biect u l u i foto­
g rafiat.
Principalele caracteristici ale oricărui obiectiv sîn t : distanţa focală, luminozitatea,
unghiul de cimp şi puterea de separaţie (v. cuvintele respective) ; în funcţie de desc hiderea
utilă (v. cuv.) a d i afragmei creşte sau descreşte profunzimea de claritate (v. cuv.).
Pri n luminozitate (v. cuv.), se înţelege capacitatea obiectivului de a i l u mi na cu o anu­
mită i ntensitate o emulsie fotosen s i b i l ă.
Un obiectiv poate fi compus d i n una ,Juprofo/li de lipire
sau mai m ulte lentile (v. cuv.). "'
O lentilă convergentă poate fi considerată
ca fi i n d formată d i n două prisme triunghiu­ F
lare aşezate bază l a bază ; ca î n cazul orică­ Focor
ror alte p risme, razele refractate, reprezintă
descompunerea l u m i n i i albe în culori l e curcu­
beu l u i , i magi nea u n u i punct l u m i nos fi i nd IJiston/d focolli. f
CrownF!int
fo rmată în realitate d i n mai m u lte puncte
dife rite, care n u se găsesc în acelaşi plan. Obiectiv.

267
Aceasta se întîmplă pentru oricare pu nct l u m i nos al subiectu l u i , astfel că i magi nea,
practic şi teoretic nu este întru totu l clară : punctele respective se află eşalonate pe o
a nu mită distanţă, e d rept extrem de m i că, de ord i n u l fracţ i u n i lor de m i l i metru (v. aberaţii).
Pentru a se corija acest defect, s-a adăugat pri mei lentile o a doua lenti lă c u carac­
teristici d iferite, al cărui rol este acela de a provoca formarea i mag i n i lor tutu ror punc­
telor în acelaşi plan ; în t i m p ce pri ma lentilă este convergentă, cea de a doua este diver­
gentă, ele fi i nd confecţionate d i n masă de sticlă de natu ră şi i nd i c i d iferiţi : crown (v. cuv.)
pentru lentila convexă şi flint (v. cuv.) pentru lenti la concavă.
Claritatea generală este relativ satisfăcătoare la o deschidere de f: 1 1 ; un asemenea
obiectiv se găseşte pe oricare aparat de fotografiat de tip « box ».
Claritatea n u se obţi ne însă automat ; pentru aceasta este nevoie să se mărească
sau să se mi cşoreze distanţa d i ntre lentilă şi gea m u l mat pînă se determină poziţia care
oferă o claritate opti mă. Această operaţie se n u meşte pu nerea la p u n ct a clarităţii sau
determinarea clarităţii.
D i n cele menţionate ante rior se poate conc hide că obiectivul este un sistem optic
format din una sau mai multe lentile.
Î n fu ncţie de anu mite trăsăt u r i specifice, putem menţiona :
meniscu l, obiectiv format di ntr-o si n g u ră lenti lă convergentă, descris mai înai nte ;
se mai spune şi menisc convergent ;
periscopul, obiecti v format d i n două meniscuri aşezate si metric faţă de o d i afragm ă ;
obiectivul acromat, creat în a n u l 1 830 de către Chevalier compus d i n d o u ă lent i l e
-

l i pite s a u n u laolaltă cu balsam de Canada ( v . cuv.) ; uti l izat cu o slabă deschidere d e dia­
frag mă, adică folosind u-se practic n u mai partea sa centrală, acest obiectiv dă o i magi ne
satisfăcătoare ; dacă însă se vor exam i na cu atenţie l i n i i l e verticale, în special s pre mar­
g i n i , se va putea obse rva că aceste d repte s uferă o curbare ;
obiectivul anacromatic, obiectiv
creat la începutul secol u l u i al XX-iea

ii
de C. Puyo şi L. de Pulligny, în scopul
obţ i n e r i i de i magi n i cu contururi es­
tompate ; în prezent este mai puţin
fol osit. Dă i magi n i învăl uite într-un
flou artistic (v. cuv.) destinat în s pe­
cial pentru real izarea de portrete,
2 J
e l i m i nînd în foarte mare măs u ră ne­
T i p u ri de obi ective : cesitatea retuşu l u i ;
1
- meni�c convergent ; 2
- periscop ; 3
- acromat. obiectivul apocromatic, a cărui
corecţie cromat i că a fost real izată
pentru toate culorile spectru l u i , cu o exigenţă împi nsă la extrem ; este util izat în special
pentru selecţia tricromă (v. cuv.), precum ş i pentru reproducerea docu mentelor poli crome ;
obiectivul recti li niar, real izat pentru p r i ma dată de către Dallmeyer, care dă o i magine
perfect clară şi d reaptă, fără curburi ; acest obiecti v este format din patru lentile, l i pite
două cite două. Foarte apreciat un t i m p , a fost apoi treptat în locuit de obiectivul cu
trei l e nti l e ;

2 68
 obiectivul « triplet », format d i n trei lent i l e separate, dă o i magi n e teoret i c perfectă.
Formula sa constructivă permite atingerea unor deschideri ridicate, de o rd i n u l f: 3 , 5 ;
obiectivul tip « Tessar », are patru lenti l e ; p ri mele două sînt l i pite între ele ; cele­
lalte două, nel i pi te. Dă o claritate perfectă, fără nici u n cusur. For m u l a constructivă
permite atingerea unei l u m i nozităţi d e ord i n u l f: 2, 8 ;

Diufragmri

Triplet.
� li �·-: ·�
Tessar. Aplanat.

obiectivul aplanat (aplanetic), realizat d e Steinheil, reprezintă o combi naţie si metrică

d e două obiective acromatice situate de o parte şi d e alta a u nei d iafrag me ; acest sistem
optic, al cărui fiecare element poate fi folosit şi ca obiectiv de s i ne stătător (dar, desigur,
cu o l u ngime focală d ublă, v. obiective dedublabile), corijează satisfăcător distorsia şi
aberaţia sferică, dar lasă să subziste o curbură de cîmp şi u n astigmatism foarte accentuate ;

" , I�•
' 17
<i t
-
,
,
1
I '" I
<!i

Obiective amstigmate

obiectivul anastigmatic, sau p e scurt anastigmat; datorită l enti lelor sale d e cal itate
s u pe rioară, realizate d i n sticlă pe bază de silicat de bariu (cunoscută sub n u m e l e d e « stic l ă
d e J ena »), a u putut fi corectate toate aberaţi i l e ; trebu i e şti ut că « anastigmat » n u i nd i că
decît o formulă optică, nu o garanţie de cal itate i ntri nsecă.
Anastigmatele sînt d e ti p uri extrem d e variate ; ele se deosebesc în fu ncţie d e com­
b i naţia l enti lelor şi m od u l l o r d e asamblare. Unele comportă elemente s i m etrice, altele

269
sînt asi metrice ; u nele au lenti lele l i pite, altele nu. N u mărul de lenti l e variază, de ase­
menea, de la trei pînă la şapte, opt sau chiar nouă ;
obiectivu l de mare luminozitate, cu u n n u măr multiplu de l enti l e ; pentru a se
putea ati nge l u m i nozităţi mai mari de f: 2,8, cerute de necesitatea efectuării de foto­
grafii în cele mai dificile condiţii de l u m i nă, s-a recu rs l a formule speciale de construcţie,
derivate în general de la o biectivele micro­
scopului. În acest fel s-a aj uns l a obiective
cu o l u mi nozitate egală cu f: 2, f: 1 ,5 ; f: 1 ,
ş i chiar f: 0,9 ; asemenea obi ective n u mără
5 pînă l a 9 lent i l e.
în legătură cu obiectivele anastigmate
este b i n e de cu noscut cîteva considerente :
- anastigmatel e cu lent i l e neli pite şi în
care strat u r i l e de aer i nterpuse formează
ele însele lentile, permit folosi rea de lentile
mai puţi n numeroase, d e unde rezultă un
cîşti g de l u m i nozitate l a o deschi dere teo­
retic egală ; de fapt, cu cît n u mărul l enti lelor
este mai mare, cu atît mai n u meroase sînt
pierderi le d e l u m i nă cauzate d e absorbţia
în masa de sticlă sau de reflexie ;
Obi ectiv d e mare l u minozitate. - la anastigmatele cu lentile l i pite se
mai adaugă şi pierderile de l u m i nă datorate
culori i puţi n t u l b u ri a balsamului de Canada cu care au fost l i pite ;
- anastigmatele cu trei şi patru l enti l e fu rnizează, în general, i magi ni mai strălu­
citoare, mai precis desenate, decît cele cu şase sau mai m u lte lenti l e ;
- practica a demonstrat c ă obiectivele foarte l u m i noase şi c u l enti l e n u meroase, ca
urmare ai rectă a construcţiei lor, dau adesea, atunci cînd se fol oseşte o deschidere mică,
o i magi n e mai puţi n clară şi de cal itate i nferioară, decît atu nci cînd se folosesc cu o des­
chi dere mare.

OBI ECTIVE « CALDE », O B I ECTIVE « RECI »

De la acelaşi s u biect, fotografiat în acelaşi moment, în aceleaşi condiţii de l u mină
şi folosind acelaşi t i m p de expunere şi aceeaşi d i afrag mă, acelaşi aparat fotografic, pre­
cum şi acelaşi t i p de emulsie în culori, se pot obţi ne două i magi n i sens i b i l diferite d i n
punct de vedere cromatic, n u mai pri n si mpla în l oc u i re a u n u i obi ectiv cu alt u l absol ut
s i m i lar d i n punct de vedere al d i stanţei focal e şi al l u m i nozităţ i i , precum şi al n u măru l u i
de lenti l e d i n care este format.
Studi erea problemei a demonstrat că există obiective « reci » şi obiective « calde »,
numărul celor d i ntîi fi i n d mai mare ; bi neînţeles, în cadr u l fiecărei categori i există dife­
renţe mai mult sau mai puţi n accentuate. Recu rgerea la obiective de aceeaşi marcă ş i
de acelaşi t i p n u constituie nici o garanţie pentru o redare cromatică i dentică. Nici folo-

2 70
 sirea unor obiective de aceeaşi distanţă focală sau de aceeaşi formulă optică nu asigură
o ambianţă cromatică analoagă. Tot ce se poate afirma cu certitud i n e este că obiectivele
de focală lungă slnt ln majoritatea cazurilor « reci ».
Cum de este pos i b i l ca un obiectiv să poată modifica culorile unei i magi n i 1 Există
trei cauze p ri nci pale, legate d e natura însăşi a o b i ectivu lui :
- compoziţia sticlelor optice folosite pentru fab ricarea lentilelor, maniera în care
acestea au fost combinate :
- tipul şi coloraţia strat u l u i anti reflex aplicat (sau l i psa acestuia) ;
- comportarea obiectivu l u i faţă d e razele u ltraviolete.
Trebuie reţi nut însă că obiectivul n u este s i n g u ra cauză şi că numeroase alte elemente
contribuie la i nfluenţarea cromatis m u l ui i magi n i i ; coloraţia s ubiectu l u i , modul de i l u m i ­
nare, d i stanţa d i ntre aparat şi s u biect, i nfluenţa decorul u i înconju rător, natura emulsiei
color folosite, t ratamentul d e laborator aplicat acesteia, sînt tot atîţi factori suscepti­
b i l i d e a provoca apariţia unei d o m inante sau a alteia.
Î n fu ncţie d e măs u ra în care aceste diferite variabi l e vin să atenueze sau să accentueze
efectul, este pos i b i l ca un obiectiv « cald », să producă i magi ni doar « căld uţe », sau
d i m potrivă « fierbinţi », ori ca un obiectiv « rece » să realizeze i magi n i « îngheţate » sau
doar « răcorite » :
- coloraţia subiectului: trăsătura « rece » sau « caldă », i nerentă fiecărui obiectiv
în parte, s e face cel mai bine s i mţită în cazu l subiectelor d e tentă neutră sau pastelată ;
ea este estompată în foarte mare măsură în cazul subiecte lor colorate stră l ucitoare ;
- modul de iluminare : modificarea cromatică este mai marcată în l u m i nă difuză (cer
acoperit sau, d e p i l dă, la u m b ră, decît într-o l u m i nă strălucitoare, contrastă ; în acest
u lti m caz, de altfel, cromat i s m u l rămîne n e i n fluenţat dacă l u m i na care cade pe su biect
este ea însăşi extrem de caldă, aşa cum se întîmplă dacă se fotografiază d u pă amiaza­
tîrz i u sau d i m i n eaţa-devreme :
- distanţa dintre subiect şi aparat : obiectivele dau i magi n i d e tonalitate mai rece
în cazu l peisajelor îndepărtate, a s u b i ectelor aflate la d i stanţe mari, decît în cazu l su biec­
telor fotografiate de la o d istanţă medie sau apropiată ; această tendi nţă generală către
« rece » pentru fotografii l e l u ate de la distanţă este datorată voalului atmosferic (v. cuv.)
a l depărtărilor care s e i nterpune între subiect şi obiectiv; i ntensitatea domi nantei al bas­
tre care rezultă va fi cu atît mai m i că, cu cit aptitudi nea obiectivu l u i de a pătrunde
această « ceaţă u ltravioletă » va fi mai mare ;
- influenţa decorului lnconjurător: dacă în j u r u l sau în apropie1-ea subiectu l u i se găsesc
mase de culori proaspete, p recum a r fi boschete d e arbuşti verzi, pel uze de gazon de
u n verde viu sau ziduri cu o coloraţie i ntensă, este fi resc ca reflexele colorate pe care
acestea le revarsă asupra subiectu l u i să neutral izeze domi nanta i n erentă a obiectivului
şi să s e s u bstituie acesteia (sau, d i m potrivă, să o accentueze şi mai mu lt) ;
- influenţa prelucrării de laborator: dacă tratamentul fi l m u l u i este efectuat cu i nsu­
ficientă grijă, tonal itatea proprie e m ulsiei însăşi (rezu ltată d i n d iferenţele d e fabricaţie),
precum şi aceea care provine d e la obiectiv sau decurge d i n i ntervenţia unuia sau mai
m ultora d i ntre factorii enumeraţi mai înainte, pot foarte bine să fie sau e l i m i nate în
favoarea unei dominante cauzate d e developare (situaţie fericită), sau accentuate de
aceasta (situaţie d e nedorit), d u pă caz.

271
O B I ECTIV DED U B LABI L
Obiecti v anastigmat (v. cuv.) compus d i n două grupuri de l enti l e ; fiecare d i n aceste
grupuri poate fi folosit şi izolat, posedînd o corecţie s uficientă a diferitelor aberaţi i ;
fiecare grupă de l enti l e dă însă o l u ngime focală aproape d u b l ă în comparaţie c u întreg
ansam b l u l , iar deschi derea relativă este d i m i n uată în conseci nţă l a j u mătate.
Pos i b i l itatea dedublării obiectivului este foarte preţioasă şi eficientă, în cazu l aparatelor
d e fotografiat p revăzute cu b u rduf cu dublu ti raj. la care n u există pos i b i l i tatea sch i m bării
obiectiv u l u i .

O B I ECTIV (întreţinere)
F i i n d o piesă deosebit d e fragi lă, obiectivul trebu i e întreţi nut c u deosebită atenţie ;
capacul d e protecţie n u va fi îndepărtat decît n u mai î n momentu l cînd s e fotografiază efecti v.
Se va avea grijă să nu se atingă lentilele c u degetele ; folosirea unei bucăţi de piele
de căprioară pentru ştergerea lentilelor este contraindicată; este o gravă eroare că se reco­
mandă adeseori folosi rea e i , deoarece - o r i cît de fi nă s-ar părea că este - în real itate
ea are u nele uşoare asperităţi, care pri ntr-o folosire repetată, pot zgîria lentilele. Î n
afară de aceasta, m i c i corpuri d u re, i nvizi bile cu o c h i u l l i ber, se pot cu uşurinţă adă­
posti pe s u prafaţa ei şi pot cauza zgîrieturi grave, i re mediabi l e ; în locu l unei asemenea
bucăţi d e piele este de prefe rat să se folosească o bucată de mătase fină, care nu lasă
scame sau o m i că pensulă foarte fină din păr de veveriţă.
S u p rafeţel e tratate cu fluorură sînt atît de del icate încît nu este permisă folosi rea pen­
tru îndepărtarea fi ricelelor de praf de cit a u nei pompe-pară cu aer.
Obiectivul aparat u l u i nu treb u i e lăsat expus razelor d i recte ale soare l u i sau în u me­
zeal ă ; se va evita totodată să fie lăsat descoperit în laborator, deoarece anumite emanaţii
ale produselor c h i m i ce pot provoca daune suprafeţei lenti l e i .
Obiectivul v a fi păstrat într-o stare d e perfectă cu răţe ni e ; dacă lentilele s î n t m u r­
dare, consecinţa i mediată este d i m i n uarea clarităţi i şi atenuarea contrastelor.

OBI ECTIV « O C H I DE PEŞTE » (Fish-eye)

Obi ectiv cu deschidere unghiulară foarte mare (în
jur de 200°), care ac operă o zonă extrem de înti nsă ;
d i n a:eastă cauză, el deformează putern i c perspectiva
n o rmală cu care este obişnuit och i u l omenesc, dind
naştere la i magi n i cu totul neaşteptate, dar d e mare
efect.
I m ag i n i l e l uate de foarte aproape de s u b i ect sîn t
deosebit de spectacu loase ; desigur, c h i p u l u n u i om
fotografiat c u acest obiectiv n u va mai fi u n portret,
ci o caricat u ră.
E fectele cele mai reuşite se obţi n fotografi i n d
clăd i ri , străzi s a u pi eţe, care cu cît sînt m a i g r e u d e recu noscut în vers i unea « ochi
d e peşte » , cu atît sînt mai apreciate.

2 72
 I magi ne obţi n ută cu obiectivul « ochi de peşte » .

OBI ECTIV S U PERA N G U LAR

Den u m i re dată u n u i obiectiv anastigmat, care - datorită construcţiei sale speciale
- permi te, la o distan ţă focală egală, cupri nderea unui unghi de cîm p m u lt mai larg
decît un obiectiv normal ; un obiectiv normal poate acoperi u n unghi de 50- 60°, care

1 8 - c, 2271 Fotografiil de l a A b Z
2 73
poate fi mărit cu puţin prin diafragmare ; cele su perangulare ating în mod c u rent 85°
şi chiar 1 05°.
Ele sînt d e un foarte mare folos în fotografi i le d e arhitectură şi cele d e i nterior,
în care de obicei nu există pos i b i l itatea u n u i recul sufici ent pentru operator.

·---
O BT U RATO R
I
M ecani s m care permite reglarea d u ratei de expunere a su­
p rafeţei sens i b i l e l a razele de l u mi n ă ; există n u meroase ş i diferite
1 sisteme, care însă pot fi rezumate la u rmătoarele trei t i p u ri :
obtu ratorul central, cu care sînt e c h i pate o mare parte a
aparatelor fotografice : cele t i p reflex cu două obiective, apara­
Superangular. tele cu burd uf, aparatele L i n h of, n u meroase aparate de format
m i c, etc. Un obt u rator central este constituit d i n cîteva lamele
confecţionate d i n oţel foarte subţi re şi rezistent totodată ; aceste lamele se acoperă reci­
p roc, alu necînd unele deas u p ra celorlalte, desch izîndu-se şi închizîndu-se prin acţi onarea
u n u i resort.
El permite expuneri cu un t i m p şi doi t i m p i de poză, prec u m şi o gamă largă de
viteze pentru i nstantaneu, mergînd d e l a 1 s pînă la 1 /500 s, u neori chiar şi mai scu rte ;
vitezele aşa-zise « l ente » (de la 1 s la 1 /1 0 s) sînt obţin ute cu aj utorul u n u i mecanism,
care joacă rol u l de întîrzietor. Protot i p u l u n i versal cunoscut şi apreciat a unui
asemenea obtu rator este compurul.

Obtu ratoare :
1 - cu perdea ; 2 - centra l ; 3 - focJ.I ; 4 - fa n tă de d e s c h i d e r e variat.. i U ;
5 - perdele.

2 74
 obtu ratorul focal (obtu rator cu perdea), care, în loc să se afle în s patel e obiectivului,
se găseşte plasat în i mediata apropiere a s u prafeţei sensibile. Este constituit d i n două
j u mătăţi de perdea între care se găseşte o fantă d e deschidere variabi l ă ; reglînd desch i ­
derea acestei fante, precum şi tensi unea resorturilor care declanşează trecerea per­
delel or, se poate obţine, în afara unor expu neri l u ngi în u n u l sau doi t i m p i , i nstantanee
de rapi ditate foarte variabilă, de l a 1 s pînă l a 1 /2000 s , ceea ce convine foarte mult pen­
tru aparatele desti nate unor reportaje de mare viteză (sport, în s pecial).
obtu ratorul « ghilotină » este constituit d i nt r-o mică cortină d i n pînză neagră, mon­
tată pe u n şasi u şi înfăşu rată pe un tam bur. Corti na, c u l isantă, este s usţi n ută de u n
resort care atunci cînd este eli berat p rovoacă căderea e i . Acest t i p d e obtu rator permite
expuneri « poză » şi i n stantaneu (între 1 /1 5 - 1 /1 00 s), dar d u rata reală a expu neri i este
foarte aproximativă ; cu el sînt echi pate aparatele de tip mai vec h i , c u n oscute s u b
n u mele d e « cameră d e atel ier » ; astăzi n u se mai foloseşte pentru echi parea d e noi
aparate.
Vitezele i n d i cate pe tam b u r u l gradat aflat pe fiecare aparat sînt rareori exacte ; pe
aparatel e dotate cu obturator central - de exe m p l u - rareori cifra 1 /25 s reprezintă
în real itate această valoare, iar c u cifra 1 /1 000 s foarte rar se atinge efectiv această viteză.
Această i nexactitate prezintă un d u b l u i nconvenient : t i m p u l de expunere este i ncorect,
ceea ce poate d uce la o i ns uficientă claritate în cazul fotografierii u n o r scene care com­
portă m işcări foarte rapide, violente ; totodată dacă eroarea este mare, se poate cons­
tata o subexpunere sau o supraexpunere, i nexactităţi care n u pot fi negl ijate, în s pecial
l a fotografia î n culori.
F i i nd însă vorba d e deficienţe d e fabricaţie, g reu s e poate obţi n e o amel iorare prin­
tr-o i ntervenţie d i rectă, chiar dacă o face un special ist ; d i m potrivă, există riscul de a se
accentua şi mai mult eror i l e i niţiale. Este de p referat ca, p r i ntr-o s u p raveghere atentă
şi prel u ngită pe o d u rată mai mare de t i m p, să se constate de ce ord i n pot fi erori le
o bturator u l u i aparat u l u i fotografic respectiv, pentru a se folosi eventual o gradaţie alătu­
rată, în p l us sau în m i nus, aceleia înscrise pe tamb u r, dar care ar reprezenta expunerea
reală, sau pentru a se recu rge la o corecţie corespu nzătoare de diafragmă.

O BTU RATOR E LECTRO N I C

O i novaţie tehnică foarte i mportantă adusă aparatelor fotografice î n ulti m i i ani este
i ntroducerea obturatorului electronic, care are şanse să în locuiască, puţin cîte puţin, tradi­
ţi onal u l obturator mecanic. Noul sistem oferă o mai mare precizie decît metodele consa­
crate pînă în p rezent ş i posedă totodată o gamă de viteze foarte înti nsă, intre 30 şi
1 /1 000 s ; este s uficient ca operatorul să aranjeze manual diafrag ma dorită şi sen s i b i l i ­
tatea fi l m u l u i folosit ; apăsînd pe b utonu l d e declanşare, i ri s u l se deschide, i a r partea
el ectronică a o bturatorului este cea care determină momentu l înch iderii. As upra d u ratei
de expu nere, operatorul nu posedă nici un i ndiciu.
Totul se desfăşoară « în orb », potrivit metode i programării, reglate electronic. Lame­
l e l e i ri s u l u i j oacă aici un rol d u bl u : acela d e obtu rator, dar totodată ş i pe acela de dia-

18*34.
275
frag mă. Dacă, de exe m p l u , expunerea corectă ar fi asi g u rată de d i afragma f: B şi t i m p u l
1 /250 s , l uc rînd c u u n obtu rator central tradiţional tre b u i e m a i întîi reglată d i afragma
la f: B, apoi obt u rato r u l la 1 /250 s : l a obtu rat o r u l e l ectron i c , î n m o mentu l declanşării
i ri s u l se desch i d e dar s e o p reştel a d i afragma corespu nzătoare cu f: B , apoi se î n c h i d e
d u pă o peri oadă d e t i m p cores p u n zătoare vitezei d e 1 /250 s.
Acest ob tu rator e s t e prev:izut ş i cu t i m p u l « B », i a r p e n t r u fotog rafi erea c u aj u to r u l
b l i ţ u l u i e s t e i n d i cată ş i viteza 1 /30 s , c u reglaj man u a l .
Partea e l ectronică c u p r i n d e transi stoare, di ocJe, conde nsatoa re, e l ectromag n e ţ i , tot u l
l a p r o p o r ţ i i m i n iatu rale.

O BTU RATO R S I N CRO N I ZAT

O b t u rator înzest rat cu u n di spozit i v d e contact, l e g at d e o p r iză aflată pe c o r p u l
aparat u l u i fotografic, iar p r i n i ntermed i u l acesteia în l egătură c u o lampă fu l ge r ; p r i n
decl anşarea obtu rato ru l u i se p roduce s i m u l tan şi scăpărarea fu lgeru l u i de l u m i nă .
Pentru obturatoarele centrale ex i stă t r e i ti p u ri d i fe rite d e s i n cro n i zare :
sincronizare « X », concepută pentru lămpile-fulger electronice (v. cuv,), poate fi
fo los ită, de asemenea, şi pentru c e l e cu foi ţ ă de magneziu ; contact u l cu s u rsa de c u rent
e l e c t r i c s e prod uce î n cl i pa în care l a m e l e l e obturatoru l u i sînt c o m p l et deschise ;
sincronizare « F », contactul se produce la porni rea în c u rsă a l a m e l e l o r obtu rato-
r u l u i : este o s i n c ronizare necores p u nzătoare pentru fu l g e r u l e l ectro n i c (care se pro­
cJ uce foarte rap i d : 1 /500 - 1 /1 000 s) : ea p e r m i te fo l o s i rea e x cl us i vă a l ă m p i l o r cu magnez i u .
C u aceste d o uă t i p u ri de s i ncronizare « X » ş i « F », o b t u rato r u l t r e b u i e s ă fle reg l at
la 1 /25 sau 1 /30 s : se poate, d e s i g u r , reg l a obt u rato r u l şi la viteze mai mici, dar fără
n i c i , u n avantaj p ractic, ba d i mpotri vă : i mag i nea c l ară dată de fu l g e r se poate s u p rapune
peste o i mag i n e furn izată de l u m i na am bi antă care poate să fle m i şcată ;
si ncron izare integrală ; dacă se doreşte uti l i zarea u n o r viteze de obturare rap i d e ,
e st e i n d i s pensab i l să s e as i g u re c o i n c i d enţa d i ntre i nten s i tatea l u m i noasă max i mă fur­
n izată de l a m pă. ş i desc h i d e rea totală a obtu rato ru l u i . Nu va fi fo l os i tă decît o m i c ă parte
d i n l u m i na e m i să, dar în m o m e n t u l cînd aceasta are cea mai mare i ntensitate ; a fost
deci i magi n at un dispozitiv de întîrziere a declanşării de c i rca 20 m i l isec u n d e . Acest
t i p d e s i n cronizare este d e n u m i t « i ntegral » deoarece per m i te uti l izarea t u t u ro r vitezelor
obtu ratoru I u i .
Aceste o bt u ratoare permi t, d e asemenea, o pozi ţ i e d e s i n c ronizare « X ll valabi lă
pentru fu lgeru l e l ect ronic, care poate fi u t i l izată ş i c u l ă m p i l e c u magnez i u l a 1 /25 s.

Pentru obturatoarele cu perdea, s i n cron izarea e s t e m u l t m a i d e l i cată decît aceea a

obtu ratoarelor centra l e . Este ştiut că un asemenea obtu rator este format din d o uă
perd e l e ca re se d e p l asează s u cces i v î n faţa u n e i s u p rafeţe sensi b i l e ; i nterva l u l d i ntre
acestea const i t u i e o fantă, s u p rafaţa sens i b i l ă este deci i m p resionată p e tranşe s u ccesive.
Pentru a obţine o expu nere d e aceeaşi d e n s i tate d e l a un capăt l a altul al i magi n i i , este
nevoie ca în t i m p u l d e p l asări i fant e i , i ntensi tatea l u m i n0asă să rămînă aceeaş i . Pentru acest
motiv, a u fost fabri cate l ă m p i c u o c u rbă de l u m i n ă foarte p l ată, c u o d u rată d e com­
b u st i e s u fi c i e n t d e l u ngă pentru obtu ratoarele c u perdea.
Aparatele moderne sînt prevăzute c u s i n c ronizare i ntegrală : pot n d eci fo l os i te
toate t i pu r i l e de l ă m p i , cu condiţia uti l izăr i i de viteze l ente, nu mai mari însă decît 1 /25
- 1 /30 s . Acest mod d e fol os i re a l ă m p i l or-fu l ge r se a p ro p i e d e metoda open-flash (v.

2 76
cuv.) ; este necesar- ca l umi n.l ambiantă să ne s uficient de slabă, pentru a n u risca să se
obţină o i magi n e neclară a u n u i subiect în m i ş care care să se suprapună i magi n i i c lare
dată de lam pa-fu lger.

O C U LAR

Piesă constitutivă a u n u i i nstru ment o ptic vizual (mi croscop, l u netă, vizor de aparat
fotografic etc.), p r i n care se o bservă i maginea reală a obi ectu l u i formată de obiectiv;
este alcătuită d i n una sau mai m u l te l enti le.

OGLI N DA
Lămpile elec t rice desti nate să fie fol osite într- u n proiector de tip spot (v. cuv.) pentru
a da o l u m i nă de efect, sînt prevăzute î n partea lor posterioară cu o oglindă argi ntată,
care tri m ite spre înai nte întreg flu x u l de l u mi nă, e l i m i nînd u-se astfel orice pi erdere.
Î n cazul lanternelor de proiecţ i e d e mici d i mensi u n i , această ogl indă nu constitui e o
parte i ntegrantă a lămpii fol osite ca sursă de l u mi nă ; în spatele l ă m p i i se află m ontată,
pe corpul lante rnei, o mică o g l i ndă sferică de formă concavă, care înde p l i neşte acelaşi rol .

OLEOBRO M I E
Den u m i re care are l a origine d ouă c u v i nte engl ezeşti : bromide ( = bromură) ş i oii
( = u lei) ; este vorba de un procedeu cu aj utorul cărui a se o bţi n fotogra n i ele mare
valoare estetică, pri n folosi rea u nor cerne/uri grase ; i se mai spune şi bromoil. D u pă c u m
o arată şi n u mele, p u nctul de plecare î l reprezintă o copie trasă pe hîrtie fotograncă
c u bromură de argint.
a. Copia fotograncă, o bţ i n ută fie pri n contact fie p r i n mări re, va fi developată ln
mod obişnuit, fără pr·ecauţ i i special e ; cele mai reuşite fotog rafi i tratate bro m o i l se obţi n
pe copi i l e care prezintă o gamă bogată de semito n u r i , fără mase prea mari de a l b sau
negru ; copia pozitivă obţi n ută d u pă developare şi lrxar·e se va spăla pre l u ngit în apă
cu rgătoare.
b. Tanarea gelatinei şi înălbireo i magi n i i sînt u rmătoa rel e operaţi i ; e l e pot fi efec­
tuate separat. De obicei se fac însă s i m u ltan, într-o s i n g u ră baie avînd u rmătoarea
compoziţi e :
s u l f.i l d e n1pru 20�;, 30 c m :i
b r o m u ră ele pot;i s i u 1 0% 2 0 cm :i
b i cromat de potasiu 3 �/0 10 cm 3
apc"l 1 00 crn:i

Î n această soluţie gelati na se toncoză complet, putînd să reziste acţ i u n i i apei calde ;
în acelaşi t i m p , i magi nea dispare cu desăvîrş i re. Du rata operaţiei variază în fu ncţie de
densitatea i magi n i i ; o spălare de 5 min, u rmată d e o fixare timp d e 4 min într-o baie
de fixare, obişnu ită şi de o spălare i ntensivă t i m p de 30 m i n , vor încheia această serie
de operaţ i i .

277
 c. Umflarea gelatinei se efectuează în apă caldă, la o temperatură care trebu i e deter­
m i nată pri n încercări succesive ; în p r i n c i p i u , această temperatură trebuie să fle cu S°C
mai scăzută decît p u n ctu l de fuzi une al gelatinei respective ; cînd gelatina s-a u m flat
pe d e p l i n datorită absorbţiei ape i , copia prezi ntă u n aspect special : se remarcă pe s u p 1·a­
faţa ei « m unţi » şi « văi » ; (vă i l e fi i n d constituite de părţ i l e negre ale i magi n i i sau de
sem iton u r i l e închise, iar m u nţ i i reprezentînd zonele rămase a l be, adică părţ i l e l u m i ­
noase a l e s u biectului) ; adîncitu rile v o r fac i l ita adunarea cernelei grase, profu nzi mea
lor reg lînd densitatea semito n u rilor.
d . Tratarea cu cerneală are loc d u pă ce copia astfel pregătită este aplicată cu gela­
ti na în sus, pe o placă de sti c l ă ; pentru tratarea pigmentară se folosesc pe nsule înmu­
i ate în cernel u 1·i grase care se găsesc în magazi nele de special itate, putînd fl folosite
atît cele de c u l oare neagră, cit şi cele de i nd iferent care altă culoare. Î n ceea ce p r i ­
veşte pens ulele, este necesară o g a m ă de 4 - 5 bucăţi de d iferite gros i m i , de p i l dă n u me­
rel e : 3, 8, 1 4, 20. Cerneala se întinde pe o paletă de u nde se i a cu pensula în cantităţi
foarte mici şi se aplică pe copie, ati ngînd-o uşor, în acelaşi loc, de mai multe o r i .
Metoda perm ite o i nterpretare personală a val o r i l o r i magi n i i , repartizarea mai
i ntensă sau mai s u perficială a cerne l i i grase rămînînd la latitudi nea operatoru l u i . Dacă
l a primele încercări rezultatele pot fi mediocre, cu puţină perseverenţă, se poate aj u n­
ge la obţi nerea unor l ucrări de o deosebită fru m useţe, cu calităţi estetice i m pos i b i l d e
obţi nut fără o astfel d e p re l u c i-are.

OPACITATE
Raportul care există între cantitatea de l u m i n ă transm isă pri ntr- u n med i u absolut
transparent şi aceea care traversează o a n u m ită zonă a negati v u l u i ; d e exe m p l u , opaci­
tatea este egală cu 500 dacă pri ntr-o zonă a c l i şe u l u i trece de c i n c i sute de ori mai puţină
I u m i nă decît pri ntr-o altă zonă perfect transparentă.
Opacitatea unui negativ este corespunzătoare densităţii safe generale ; ea creşte pro­
porţional cu d u rata exp u n e r i i şi d u rata relativă a devel opări i .
Diferenţa d i ntre densităţi le u n u i negativ s e măsoară în fu ncţie d e opaci tatea cons­
tatată între zonele cele mai transparente şi cele mai închise ; l a opacităţi le 1 ; 1 0 ; 1 00 ;
1 OOO, d e exe m p l u , cores p u n d l ogari t m i i zeci mal i O ; 1 ; 2 ; 3 etc., care reprezi ntă densi­
tăţ i l e respective.

OPEN-FLAS H
Termen englezesc care i n d ică metoda de fotografiere cu aj uto r u l u nei l ă m pi-fu l ger,
atu nci cînd deschi derea obtu rator u l u i nu este s i ncro nizată c u declanşarea fu lgeru l u i .
Operaţi i l e s e efectuează în ordi nea u rmătoare : 1 ) deschiderea obturatorului, avînd repe r u l
pentru t i m p u l de expu nere pus la l i tera « B » : 2 ) declanşarea fulgerului ; 3) închiderea
obturatorului.
Această metodă obligă aşezarea aparatu l u i pe un tre pied, sau ţ i n e rea l u i d e către o
a doua persoană ; fotog rafierea propri u-zisă n u se poate face decît într-o l u m i n ă ambiantă
extrem de slabă, de p referat în întu n e r i c d e p l i n , pentru ca n u mai i magi nea l u mi nată de
fu lger să i mp resioneze emu lsia. Este, d es i g u r o manieră foarte puţ i n recomandată d e folos i re

2 78
a l ă m p i i -fu lger, metodă la care de altfel se face apel foa1-te rar şi nu mai în l i psă de altă
soluţie.
Î n general, toate aparatele moderne sînt p revăzute c u o p riză de flash sincronizată;
o asemenea priză este uşor d e montat la orice aparat care nu o posedă, fi i n d totodată
nu p rea costisitoare.

O RTOC RO MATIC
E m u l s i i l e ordi nare fol osite în e poca c o p i l ă r i e i fotog rafi ei n u e rau sensi b i l e decît l a
radiaţi i l e al bastre, violete şi u ltravi o l ete. La s fîrşi tul seco l u l u i trecut, Vogel 1·euşeşte,
cu aj utoru I co l o ran ţi l o r, să exti ndă la verde şi galben această sensi b i I itate : aceasta a însem n at
realizarea emulsiilor ortocromatice (de la g 1·eces c u l orthos = d rept + chroma = c u l oare).
Descoperi rea u lteri oară de noi coloranţi sensi b i l izatori a permis realizarea pancro­
matismului (v. cuv.), care conferă e m u l s i i lo r o sensi b i l i tate s uficientă faţă de toate c u l o r i l e
vizi b i l e ale spectru l u i .
Majoritatea fotografi lor, profesionişti sau amator i , a u 1·estrîns c a u rmare aria mate ri­
alelor fotografice folosite la cele pancromatice : trebuie ştiut însă că operatoru l se poate
m u l ţ u m i cu o e m u l s i e o rtocromatică de fiecare dată cînd su b iectu l nu prezi ntă şi c u l oarea
roş i e . De exem p l u , peisajele în care d o m i nă verdeaţa sînt deosebit de bi ne redate de e m u l­
s i i l e o rtocromatice, mai ales dacă se fol oseşte şi u n fi ltru gal ben (v. şi material fotosensibil).

O RTOPAN CRO MATIC

E m u l sie pancromatică l a care sensi b i l itatea faţă de c u l oarea roşi e este m a i redusă :
a1·e o sens i b i l i tate generală i nferioară faţă de e m u l s i i l e u l transensi b i l e la roşu . Rap i d i ­
tatea variază între 1 6°/1 0 D I N şi 20°/1 0 D I N . Este t i p u l d e e m u l s i e care se adaptează
foarte bine pentru o uti l izare general ă : peisaj, portret în aer l i ber, fotografie i n d ustrială,
ştii nţifică etc.

O X I DARE
Alterare a a n u m i to r produse c h i m i ce în contact c u oxigen u l ; su bstanţele red ucătoare
(!Jl.e idrochinonă, glici n ă, amidol, etc.) d i n b- · velo are se oxidează foarte rapid
dacă nu li se adaugă su stanţe de conservare (în s pecial, sulfit de sodiu - v. cuv.).
p
PAN CRO MATIC

T i p de e m u l s i e sens i b i l ă la toate radiaţi i l e l u m i noase d i n spectr u l vizi b i l ( d e l a g recescu l

pan = tot · i ch roma = cui v . ortocromatic 1 material foto�jJ).
ste e m u l s i a fo e ativă care se fol oseşte cel mai m u l t l a ora actuală deşi
developarea ei este mai p retenţioasă decît a ce e1 ortocromatice, eoarece fre
desfăşoare în întuneric depl i n .

PA N O RAMA

Prin fotografie panoramică se înţelege o serie de i magini reprezentînd într-o manieră

cont i n uă u n s u b i ect de o întindere mare ; o panoramă poate fi efectuată atît în exterior
cit şi în i nterior, pc orizontală ca şi pe verticală.
Poate n folosit orice aparat fotogranc. care trebuie montat pe u n trepied c u b u nă
stabi l itate, înzestrat cu o rotulă panoramică corespu nzătoare fo1·mat u l u i negativu l u i ; p 1· i n
rotulă panorami că s e înţelege o p i esă d e construcţie s pecială, avînd o bază la1·gă prevă­
zută cu gradaţi i ; întreg ansam b l u l aparat-rotu lă-trepied nu t rebuie să prezinte absolut
n i ci u n joc.
I magi n i l e se trag una d u pă alta, d e l a stînga s pre d reapta sau i n vers, d e sus în jos
sau d e jos în sus, fiecare imagine suprapunîndu-se puţin peste cea precedentă. T i m p u l de
expu nere va fi determi nat cu cea mai mare g rijă, cu aj utorul u n u i exponometru cu cel u l ă
fotoelectrică, pentru c a toate negativele s ă fie egal expuse.

280
 Fiecare i magine va fi încad rată cu g r i j ă , ia1· rotula va fi bl ocat� după fiecare inca d rare,
înai nte de a se declanşa obtu ratorul ; dacă în momentu l fotografierii s u flă. cu putere vîn t u l ,
este d e p referat s ă s e amîne întreaga operaţie pină c e vîntu l încetează, căci este suficient
ca o s i ngu1·ă i magine d i n serie să fie decalată sau mişcată, pentru ca toată m u nca să fie
compromisă. Dacă amînarea este i mposi bilă, se va căuta să se asi g u re o adăposti re cît
mai eficientă a aparatul u i ; toate negativele vor fi devel opate s i m u ltan , în acelaşi revelator,
aceeaşi d u rată de t i m p ; acest l ucru nu preti nde n i ci un fel de măsu 1·i speciale dacă toate
i magi n i l e au fost trase pe acelaşi fi l m .
D e asemenea, ti mpul de expu nere l a copiere sau mări re trebuie s ă !l e rigu ros acelaşi
pentru toate i magi n i l e, care - la rîn d u l l o r - vor fi toate developate în aceleaşi condiţii
de timp, temperatură, revelator etc. ; i magi n i le, copiate pe acelaşi sorti ment de hîrtie,
trebuie să ai bă o tentă u niformă şi acelaşi contrast.
După uscarea fotografi i lor, u 1·mează montaj u l care c reează e rec t u l panoramic : toate
i magi n i le vor fi decu pate exact la l i mită şi montate una lîngă alta ; un rnare aj utor în acest
moment al real izări i panoramei îl constitu i e faptul că la fotografiere s-a avut grijă să se
s u p rapună uşor fiecare i magi n e peste cea p recedentă.

PARAAM I N O FE N O L
Formulă chi mică: C6H� (OH) ( î� H2).
Su bstanţă folos i t ă l a p 1·egătirea unor băi de devel opare (v. Radina/). Se prezi ntă s u b
forma de cristale m i c i , i ncolore sau uşor colorate. D i l uţia max i mă : 3 3 g în 1 00 c m3 apă
la 1 5°C.

PARAFEN I LE N DIAM I N Ă
Formula c h i m i că : C6Ht ( �J H2)2 .
� folosită la developare ; se prezint;\ s u b [arma de cristale albe sap rnz .ii.
i ntră în corn oziţia revelatoarelor pentru obţi nerea de gran u laţie fi nă. De obicei, se folo­
seşte în asociere cu alt� su bstanţe e eve opa1·e, glicina, d e exe m p l u .

PARALAXĂ
Decalaj existent i ntre i magi nea pe care o fu rnizează vizorul a p a r at u l u i fotografic şi
aceea pe care o înregistrează în real i tate obiectivul. S e datorează fa ptu l u i că vizo r u l şi
o biectiv u l sînt situate pe două a x e optice paralele, dar diferite.
După cum se ştie, vizorul este plasat l a majoritatea aparatelor fie deasu p ra obiecti­
v u l u i , fie lateral ; poziţia l u i fi i nd fixă, u ng h i u l sub care este vizat s u bie c tul şi cel s u b
care în registrează obiecti vul n u sînt absolut i dentice, există o diferenţă ; operaţi a avînd
d rept scop compensarea acestei erori , se n u meşte corecţie de paralaxă.
Paralaxa este deosebit de accentuată pentru distanţele foarte apropiate (în special
între 1 şi 2 m) î n această situaţie existînd perico l u l să n u se obţ i nă decît o i magi n e serios
trunchiată a subiectu l u i .

281
 Paralaxa vertical ă : u n aparat înzestrat cu u n vizor plasat exact deasu p ra obi ecti vu l u i
d ă o i magi ne corectă pentr-u orice s u b i ect situat între i n fi n it şi ci rca 3 m . Pentru d i stanţele
mai m i c i , vizor- u l « vede » p u ţ i n mai sus decît obiectivu l , fapt de ca1·e trebuie să se ţ i n ă
seama ; cu cît s u b i ectul este m a i ap ropiat, cu atît diferenţa este mai accentuată. lată pentru
ce la 1 , 50 m deşi prin vizor se vede un cap întreg o bi ecti v u l nu îl va în registra decît de

Jubiecfulpnn•
de vizor

Subieclul ce opore
pe film

Corecta1·ea paralaxei p r i n încl i narea vizoru l u i .

a bărbie în jos . Trebuie s ă s e ţi nă seama de această diferenţă pentru s u b i ectele aflate foarte
aproape, vizînd u-se p u ţ i n mai sus, lăsîndu-se deasu pra ceva mai m u l t aer ca de obice i .
Paralaxa se manifestă aici n u mai î n p l a n vertical ; tot ce se află în d reapta sau în stînga
s u b i ectu l u i nu s uferă n i ci o modificare.
Paralaxa laterală se produce atu nci cînd vizor- u l este plasat lateral pe aparat, sau
atunci cînd - deşi plasat deasu pra - se operează ţi nînd aparatul în această poziţie parti­
cu lară. Nu se ridică n i ci -o problemă atu n c i cînd s u bi ect u l se găseşte între i nfi nit şi trei
metri ; mai aproape de trei metri însă, vizo r u l începe să vadă « mai l a stînga » sau « mai
l a d reapta » decît o biectivu l .
Î n cazul u n u i vizor iconometric d e p i l dă, plasat î n stînga aparatu l u i ş i operînd î n
această poziţie, dacă s e vizează u n m i c g r u p d e persoane plasat l a ci rca d o i metri, î n t i m p
ce în vizor se v a vedea în întregi me persoana situată l a extrema stîngă a gru p u l u i , o b i ec­
tivul nu va în registra decît o j u mătate din corpul acesteia sau chiar n i mi c . Este necesar
să se ţ i n ă seama de această particularitate în momentul efectuării fotografiei, pentru a
putea cuprinde su biectul în întregi me.
S i n g u re l e aparate fotografice la care paralaxa este inexistentă sînt aparatele tip reflex
monoobiective. I nconvenientul paralaxei se evită cu uşuri nţă cu aj uto r u l u n u i vizor p revăzut
cu g radaţi i pentru corecţia paralaxei ; acest i nstru ment este prevăzut l a bază cu u ri
dispozitiv de încli nare, care poate fi reglat în fu ncţie de distanţa la care se operează. U rma­
rea este că i magi nea dată de vizor devine absolut identică cu aceea înregistrată de obi ectiv.

PARAS O LAR
Accesori u cu aspect d e pîl nie sau ci l i ndru, confecţionat din tablă, material plastic
sau - l a nevoie - chiar d i n carton, care se ataşează l a obiecti v u l aparat u l u i fotog rafic,
pentru a î m piedeca căderea pe l enti lele acestu ia, a unor raze de lumină parazite.
I nteriorul parasolarului trebuie să aibă în mod o b l igatoriu c u l oarea neagră, mată,
pentru a se e l i m i na o r i ce risc de reflexe.

2 82
PAS

Un congres i nternaţional de fotografie a stabilit, între altele, ca şurubu r i l e

cu aj utorul cărora se fixează aparatel e fotografice pe stative să aibă u n fi let
Withworth = 5/1 6" ; pentru a i nd i ca aceste

(},
ş u ruburi în l i mbaj u l fotogranc se foloseşte în
mod c u rent expresia « pas congres », cu atît
mai m u lt cu cit în fapt se mai întîlnesc încă
şi şuruburi care au u n n let mai mic (3/16"), I
T
c unoscute sub n u me l e de « pas Kodak ».
· Este b i ne ca fiecare fotograf să aibă în trusa
sa un şurub intermediar, care la u n u l d i n capete
să aibă o p i u l i ţă de 5/1 6", iar la celălalt capăt u n
ş u r u b de 3/1 6" şi u n al doi lea, c u o p i u l iţă d e
3/1 6" ş i u n ş u r u b de 5/1 6". Î n acest fel s e Parasolar
poate evita orice eventuală s u rpriză neplăcută,
în cazu l în care pasu l şuru b u l u i u n u i trepied este diferit de cel al p i u l iţei aparat u l u i .

PĂSTRAREA N EGATIVELOR

Plăc i l e d e sticlă şi planfi l mele vor n păstrate î n p l i c u ri confecţionate d i n hîrtie d e

calc, aranjate vertical în cutii de di mens i u n i corespu nzătoare format u l u i negativelor.
C l işeele de pe rol lfi l m e vor fi decupate sau fiecare separat, sau cite 2-3 împreună
ş i se vor i ntroduce în « teci » de hîrtie de calc ; pot fi reunite laolaltă toate tec i l e conţi­
nînd negativele proven i n d de pe acelaşi fi l m . Clişeele pe fi l m de 3 5 mm vor fi decupate
în segmente de cite şase şi i ntrod use tot în « teci » de hîrtie de calc. Deşi este m u l t
m a i transparent, n u se recomandă folosi rea celofa n u l u i pentru confecţi onarea acestor teci,
deoarece se man i pu l ează mai d i fi c i l şi se deteriorează foarte uşor;

P E I SAJ

Fizionomie proprie u nu i colţ de natură, cupri nzînd o arie mai înti nsă sau mai restrînsă,
combi nînd componentele naturale cu prezenţa sau rezultatel e prezenţei omul u i .
C a g e n artistic de s i ne stătător a apărut pentru p r i ma dată în p i ctura daneză, î n
secol u l al XVI-iea.
Î n fu ncţie de temă, de cad rul specific al reprezentăr i i , peisaj u l poate fi : rustic, i ndu­
strial, citad i n , mari n etc.
Din punctul de vedere al vizi u n i i ş i mod u l u i d e organizare, poate fi : de deta l i u
reprezentat i v, panoramic, compus etc.
Peisaj u l ca gen fotografic este în măs u ră să exprime o serie întreagă d e senti mente
personale ale operator u l u i , e l putînd fi : i d i l ic, epic, d ramatic, monu mental etc.

283
 O mare i mportanţă pentru expresivitatea i magi n i i o a re felul iluminării, în fu ncţie
de care, acela�i s u b i ect poate arăta fie vesel sau sen i n , fie posomorît, tri st.
Este potri vit să se folosească o emu l s i e de sensi b i l itate medie, cu granu laţie cît mai
fi nă (ex . : 20°. D I N ) ; î n general, un fi ltru galben m i j l oc i u este s u ficien t : dacă se urmăreşte
obţiner e a unor e fecte mai accentuate, se poate face apel şi la fi l t re mai închise.
Se va diafrag ma la f : B - f : 1 1 , pentrn a se ob ţ i 11 e o p rofu n z i me d e cldr·itate cît
mai mare şi un de>en cît mai precis conturat.
Afară de cazuri cu totul speciale, se va devel opa într-un revelator pentru gr·anulaţie
fi nă, spre a se p u tea pune în valoare toate detal i i l e, atît din zonele l u m i nate cît ş i d i n
u m b ră.

P E L I C U LĂ
E m ulsie fotosens i b i lă, aştern ută pe un su port transparent de acetat de celuloză sau
material sintetic, fle x i b i l şi subţire, formînd o banderolă înfăşu rată în j u r u l u n u i mosor ;
d i me n s i u n i l e peliculei variază în fu ncţie de formatul negativu l u i care se poate obţine cu
aj utorul e i , n u mă r u l acestor negative etc. I se mai spune şi fi l m fotografic şi poate f1 alb­
negru sau color.

PE N TAPRISMĂ
Prismă de reflec ţie formată d i n cinci s u p rafeţe plane, cu două faţete de refracţie şi două
de reflexie tota l ă , care întoarce raza de l u m i n ă l a 90° fără a i nversa i magi nea, s pre deose­
b i re de prisma tri u n g h i u lară cu unghi d rept,
care, de asemenea, întoarce raza d e l u m i nă,
dar i nversează i magi nea.
Abaterea raz ei nu depinde de poziţia
prismei şi nu se schi mbă în fu ncţie de
m i şcarea acesteia în j u rul axei perpen­
d i culare pe planul de rotire.

PERDEA
2 2
Componentă a u n u i obturator fo cal sau
« cu ghilotină » ( v . cuv.).
Cu ti mpul, pe1·deaua obturato r u l u i , confecţionată de obicei d i ntr - o pînză cauci ucată,
se usucă, îşi pierde elastici tatea necesară, devine poroasă şi începe să lase să treacă prin
anu mite pu ncte raze d e l u m i nă, cauzînd porţ i u n i voalate ale negativelor. S i ngurul remed i u
pos i b i l constă î n în locui rea perdelei degradate cu :ilta nouă.

PERI SCOP
Obiectiv fotografic format d i n două meniscuri ( v . cuv.), aşezate si metric faţă de diafragmă.
Se n u mără p ri ntre obiectivele folosite în p e r i oada d e pionierat a fotog rafie i , manifestînd

285
foarte m u lte d i ntre aberaţiile optice ale l entilelor s i m p le, între care : aberaţia sferică ,
cromatică, astigmatism, aberaţia de curbură de cîmp. S i n g u ra aberaţie de care este l i psit,
datorită construcţiei sale s i m etrice, este distorsia (v. obiectiv şi lentilă).

PERSO N (procedeul)

Procedeu d e separaţie a ton ur ilor (v. isohelie) recomandat d e A. Person , care constă
în u rmătoare l e : dacă un negativ comportă o a m p l itudine de tonalităţi atît de vastă încît
hîrtia fotografică este i ncapabilă să l e reprod u că pe toate, este necesară trecerea la sepa­
rarea lor şi l a reportarea lor pe două negative separate ; u n u l d i ntre aceste negative este
desti nat special pentru reprod ucerea u m b relor, iar celălalt pentru reproducerea l u m i n i l or.
I magi nea defi n itivă va fi rezultatu l p roiectări i succesive, p r i n i ntermed i u l aparat u l u i de
mărit, a celor două negative, ale căror i magi n i se vor s u p rapune pe hîrtie.
Î n p ractică, se procedează astfel : d u pă negativul destinat să fie mărit se confecţionează
două pozitive cu aj utoru l a două expuneri diferite : una, foarte scurtă, va reprod uce
fidel u mbrele, a doua, mai l un gă, va reda detal i i l e l u m i n i l o r ; de pe aceste două pozitive
se trag două negative ; cel al u mbrelor va fi viguros, adică puţin expus şi pute rnic de­
velopat, î n ti m p ce acel al l u mi n i l o r va n foarte moale.
Uneori, negati vul origi nal se remarcă p r i n desenul amănunţit al u mbrelor şi un cont rast
s u fici ent pentru a permite uti l izarea l u i la p roiectarea zonelor dense ; în acest fel , folosi rea
original u l u i scu rtează p rnces u l de reprod ucere.
Această descriere clasică a procedeului Person este totuşi i nexactă, în sensul că - de
fapt - n u este vorba de p roiectarea s i m u ltană a celor două negative. Dacă se confecţio­
nează un negativ pentru l u m i n i , u m brele vor fi absolut transparente ; acestea, la copiere,
vor fi com plet în negrite, fără detal i i , iar de pe al d o i l ea negativ, pentru u mbre, nu se va
mai p utea obţine absolut n i m i c.
Procedeul Person se rezumă, p ractic, la u rmătoare l e : de pe u n negativ cu contrast
mare se confecţionează un pozitiv cît mai moale iar de pe acesta se obţine un negativ,
de asemenea, moal e ; este si ngura formulă care permite reproducerea l u m i n i l o r, conser­
vînd totodată şi u mbrele.
Dacă contrastele se menţi n în l i m ite rezonabi le, se reuşeşte ap roape întotdeauna să
se obţi nă de pe un negativ foarte contrast un negat i v sufi c i ent de moale şi complet, pri .n
s i m pla metodă a unei s up raexpu neri u rmată de o developare scurtă. Acest negativ
moale p roduce o i magi n e completă, dar cenuşie, peste car·e Person su prapune aşa-z i s u l
negativ al l u m i n i lo r ; p roi ectarea negativul u i contrast conferă pri mei p roi ectări cenuşi i
accente l e de negru care o înviorează.
Teoretic, ar n pos i bi lă a p l i car·ea concepţiei l u i Persan de separaţie a ton u ri lor în fel u l
u rmăto r : se ia o i magi ne m u lt s u p raexpusă ş i foarte p u ţ i n developată, care s ă furnizeze
o i magi ne a s u biect u l u i cenuşie şi fără rel i ef, iar pentru a-i da vigoarea necesară s-ar
recurge la un al doilea negativ, foarte contrast, care ar asigura p rofu nzi mea u m b rel or.
Astfe l , u n i i auto ri, vorb i n d despre procedeu/ Person, p reconizează ca încă d e la fotog ra­
fierea i n iţială să se î n registreze două negative, pri m u l cu o expu nere pentrL1 u m b re ;

286
este o s ugestie nerealistă, deoarece obţi nerea în acest fel a două negative care să se
s u p rapună exact este pos i b i lă n u mai în teorie, cel p u ţ i n pentru formatele mai m i ci de
9 x 1 2 cm.

PERSPECTI VA.

Dacă în faţa u nei ferestre se găseşte u n peisaj, este s u ficient să se î ntindă pe sup rafaţa
gea m u l u i o foaie de hîrtie de calc pentru ca pe ea să se deseneze cu aj utorul u n u i c reion
contururile peisaj u l u i aşa cum apare el och i u l u i . Se va putea observa că obiectele care
se află în p r i m p lan acoperă automat pe cele d i n planurile mai îndepărtate ; de p i l dă
arborele d i n planul mai apropiat maschează în parte căsuţa ca1·e se găs:eşte l a oarecare
d i stanţă d i ncolo de e l , care - la rîndul ei - ascunde în pa1·te colina ca1·e se află l a ci rca
500 m mai departe.
Acest desen reprezintă d e fapt ceea ce vede ş i och i u l , deşi în realitate arborele se
află în faţa căsuţe i , aceasta î n faţa col i nei, dar în nici u n caz unele peste altele, aşa cum le
reprezintă desen u l . Acest desen n u este decît reproducerea într-un singur plan, a u n u i
s u b i ect, a unei scene tridimensionale, adică avînd l u ngi me, lărg i m e ş i p rofu nz i me. E l este
reprezentarea în perspectivă a peisajului, pentru o anu m ită poziţie a oc h i u l u i ; deîndată
ce poziţia ochi u l u i se schi m bă, desen u l nu se va mai prezenta sub acelaşi aspect. Astfe l ,
dacă se priveşte d i ntr-un p unct aflat n u mai puţin m a i la d reapta, arborel e n u v a m a i masca
căsuţa, iar aceasta - d i mpotrivă - va acoperi complet vîrful col i nei care se vedea perfect
în situaţia p recedentă.
Pentru a race acest desen, un ochi normal tre o u i e să se găsească la aproxi mativ
30 c m de foaia de calc.
Dacă este în locuit och i u l printr-un aparat fotografic, înzest rat cu u n obiecti v avînd
o d i stanţă focală de 30 cm, acesta va în registra ceea ce a văzut ş i och i u l ; dacă de pe
negativul obţi nut să face o copie p r i n contact, ş i se apl ică dese n u l f3cut anterior peste
fotografie, se va constata că l i n i i le p r i n c i pale, proporţ i i l e celor două i magi n i atît de
diferit obţin ute, coincid întrutot u l , mai ales dacă sînt exami nate n u mai cu u n singur ochi .
D i n această constatare se poate deci deduce c ă o imagine fotografică nu este altceva
decît reprezentarea în perspectivă a subiectului.
Deformări datorate perspectivei. Se c u n oaşte efectu l produs de o persoană aflată la
2 - 3 m de aparat ş i fotografiată c u tăl p i l e p icioarel o r înd reptate sp re obiect i v ; pe negativ
se obţi n n i şte tăl pi la fel de i m p ozante cît tot restu l corpu l u i ; acest exe m p l u clas i c este
evitat d es i g u r de toţi fotografi i . Trebuie reţi nut însă că ş i în acest caz reproducerea este
exactă, conform regu l e i perspectivei .
Acelaşi lucru s e poate s p u ne ş i despre fotograf1 i l e l uate d e jos î n sus sau d e sus în
jos, de l a distanţe foarte mici. Î n p r i m u l caz, m e m b rele i n ferioare vor avea aspectul u n o r
coloane de te m p l u a n t i c subţii ndu-se nefiresc în sus ; în c e l de al doi lea capu l v a apărea
mare cît un bostan aşezat pe un corp rah i tic. Persoanele fogtografiate nu au, desig u r,
tăl p i l e p i c i oarelor mai mari decît tot corpu l ; n i ci capul atît de monstruos ; i magi n i l e pare
anormale pentru că sînt exami nate de la 30 c m adică de la distanţa normală a vederi ; dacă

287
ele ar fi fost l u ate cu un aparat de format 6 X 9, de exe m p l u , înzestrat cu un obiectiv
d e 1 0 c m d istanţă focal ă ş i dacă s-ar fi exami nat fotografii l e respective la o distanţă de 1 0
c m d e och i , d efectele aparente a r fi apărut mai puţin accentuate.
Pent r u a se evita toate aceste deformări este însă s u ficient să se opereze de l a o
d i stanţă rezonabilă de s u biect ; c h i a r dacă personaj ul pr· i n c i pal va ap5rea ceva mai m i c

pe fotografie, el v a avea aspectul u n e i fi i nţe normale, ned i s p roporţionate ; de altfe l ,

dacă se v a c o p i a prin mărire, printr-o încad rare adecvat5. s e v o r putea obţi ne cu uşuri nţă
d i mens i u n i l e dorite.
Din aceste reg u l i ale p e rs pectivei, sau mai e xact s p u s din a n u mite defecte ale perspec­
tivei, se pot trage şi u n e l e învăţămi nte cu apl icaţi i p ractice avantajoase. lată, de exe m p l u ,
cazu r i l e pe care l e oferă persoanele înalte ş i slabe s a u foarte s c u n d e şi �rase. Î n p ri m u l
caz, operator u l t rebuie s ă s e posteze c u aparatul într- u n punct aşezat ceva mai s u s decît
s u biectu l şi să fotografieze cu obiectivul îndreptat uşor în jos ; în fotografie, persoana
va apărea ceva mai puţin înaltă. Î n a l doi l ea caz, persoana va fi fotografiată d e j os în sus,
c u redresarea l i n i i l o r verticale sub aparat u l d e mărit, dacă este nevoie ; î n i magi ne,
persoana va apărea mai înaltă şi mai s u p lă, ceea ce chiar dacă nu coresp u nd e întrutotul
realităţ i i , îi va face m u ltă plăcere.
Obiectivele cu distanţă focală mare şi perspe c tiva. Dacă două persoane de înălţime
egală se găsesc, de exe m p l u , la 5 şi respectiv 9 m de aparat şi se fotografiază cu u n obiecti v
d e focală normală, se v a constata că p r i ma persoană - A , apare pe negativ m u lt mai
mare decît cea de a doua - B; este rezultatul pe care îl dă perspectiva. Se poate d i m i n ua

2 88
această diferenţă d i ntre înălţi mea aparentă a celor două persoane? Da ! Operatorul, în
loc să rămînă la d istanţa de 5 m de A, se va da înapoi cu încă 5 m şi va fotografia ca
şi mai înainte, tot cu un o b i ectiv normal ; pe fotografie se va constata că d iferenţa de
înălţi me între A ş i B este mai puţin accentuată decît în situaţia p recedentă, devenind
aproape acceptabi lă, cu toate că persoanele conti nuă să se afle eşalonate în profunzi me
1 a aceeaşi d istanţă de patru metri una de alta. Dacă în acest fel se poate considera oare­
c u m rezol vată problema înălţi m i i personaj e lor, i magi nea l o r va fi totuşi foarte m ică,
înecată în m ij l ocul altor detal i i . P,erned i u l este relativ s i m p l u : u rmează să se mărească
la copiat pînă la d i mensi unea dorită.
Dacă însă, staţionind în acelaşi p unct, operatorul ar fi folosit un obiectiv de focală
lungă, cele două persoane ar fi apărut încă ş i mai apropiate una de alta, iar înălţi mea
persoanei B ar n apărut încă ş i mai mare ca proporţie, apro p i i n d u-se sensi b i l (fără desig u r
s ă o egal eze) de înălţi mea persoanei A, aflată în plan u l d i n faţă. D i n acest exem p l u s e
poate trage concluzia că folosirea unui teleobiectiv permite aproierea celor două planuri,
mări nd totodată d i mensiu n i l e i magi n i i aflate în plan u l îndepărtat ; în acelaşi t i m p ,
plan u l apropiat rămîne aproape nemod ificat.

2 J

4 6

Perspectivă :
1 - punctul d e staţie este normal, la înălţimea orizont u l u i ; l in i i l e converg
s p r e orizont ; 2 - punctul de staţie se 2ăseşte deaiupra orizontu l u i , l i n i i l e
converg s p r e u n p u n c t aflat deasupra o r i z o n t u l u i : 3- punct u l d e staţie s e
a fl ă s u b orizont, l i n i i l e converg s p r e u n p u n c t aflat s u b orizont ; fi g u r i l e
4 , 5 şi 6 - cores p u n d celor din ng. 1, 2 şi 3 , d a r p u n c t u l d e staţie a fost
depla>at •pre stinga.

289
19 - c. 2271 Fotografia d• la A l a Z
 D i n cele de mai înai nte rezultă că pri n îndepărtarea de subiect u l p ri ncipal şi prin
folosi rea unui o b i ecti v de focală l u ngă, s e poate apropia planul îndepărtat d e pri m u l
plan, mărindu-i în acelaşi t i m p proporţi i l e. Prin folosi rea u nu i obiectiv d e distanţă focală
scurtă (superangular) se vor obţi ne efecte i n verse : mări rea p roporţi i l o r pri m u l u i plan
şi d i m i n uarea foarte accentuată a proporţi i l o r plan u l u i îndepărtat.
D i n schiţele alătu rate se poate observa cu uşuri nţă cum, în fu ncţie de pu nctul de
staţie al operator u l u i , de încli narea aparat u l u i în plan orizontal şi vertica l , aspectul
peisaj u l u i respectiv se modifică complet.

P ERSPECTIVĂ AERIANĂ
I m p resia vizuală care constă î n senzaţia de îndepărtare relativă a diferite l o r planuri,
pe care o încearcă ochi u l atunci cînd exa m i nează reprezentarea fotografică a unui peisaj
de pildă. Ea este datorată j o c u l u i vol u melor, joc u l u i de l u m i n i şi u m b re, ca şi p rezenţei
mai mult sau mai puţin si mţite a voalului atmosferic (v. cuv.).

PETE DE CERN EALĂ

Pentru s u p ri marea lor d e pe s u p rafaţa unei fotog rafii se p repară baia u r mătoare :
permanganat de potasiu 1 g.
acid clorhidric concentrat 5 cm'
apă 500 cm'
Î n această soluţie i magi nea d ispare complet ; se i ntrod uce apoi pentru 20-30 s
într-o soluţie de 5% metabisulfit de potasiu d u pă care se redevelopează ; petel e de cerneală
nu mai reapar.

pH

Revelatoarele conţin, în general, substanţe alcaline şi substanţe acide, în d iferite

proporţi i . O soluţie î n care acţi u n ea s ubstanţel o r alcal i n e şi a cel o r aci de se anulează
recip roc, este o soluţie neutră. Termen u l pH i nd i că, între O şi 1 4, g rad u l de acid itate sau
alcal i nitate al u n u i revelator, la O aflînd u-se max i m u m de aciditate, iar la 1 4 max i m u m de
alcal initate ; pentru o sol uţie neutră sau pentru apă pH =7.
Pentru a fi active, revelatoarele treb u i e să ai bă u n pH superior c i frei 7; revelatoarele
cu gran u laţi e fină, puţi n alcal i ne, au un p H care osci l ează între 7,5 şi 8, 5 ; în schi mb,
revelatoarele e ne rgice au u n pH mult mai rid icat, putînd aj u nge pînă la 1 3 .
Măsu rarea pH-u l u i perm ite cifrarea constanţei revelato r u l u i ; iată cum se prezintă
un tabel cu d i ferite valori p H ale u n u i revelator, în raport c u clasificări le obişn u ite ale
alcal i n ităţ i i u n e i soluţi i :
foarte aci d p H c!e l a o l a 2
acid p H de l a 3 l a 4

290
 s lab aci d p H de l a S l a 6
neutru pH 7 (apă distilată)
=

slab alcal i n pH 8 . . . 9 (revelator cu borax)

=

alca l i n pH 1 O . 1 1 (revelator cu carbonat de sodiu)

= . .

Valori le pH u rmează o progresie logaritmică : o soluţie care are un pH 8 este deci

=

d e 1 0 ori mai alcal i nă decît una al cărei p H 7; iar un p H = 9 i n d ică u n g rad d e alcal i ni ­
=

tate s u perior d e 1 00 o r i u n u i p H 7. Variaţi i l e p H , a l e căror d istanţări în cifre sînt

=

puţin spectaculoase, joacă însă un rol foarte mare î n determi narea cal ităţ i i revelatoru l u i .
Astfel , revelatoarele care conţi n borax l ucrează l ent, cele c u carbonaţi de sodiu ş i
potasiu - ceva mai rap i d , în fu ncţie de cantitatea p e care o încorporează, iar cele c u
hidroxizi de sodiu sau potasiu sînt deosebit de e nergice.

PI ERDERE DE L U M I NĂ

Orice fascicul luminos care traversează u n med i u transparent suferă pierderi, în parte
datorită absorbţiei razelor de către med i u l însăşi, în parte d i n cauza reflexelor pe feţele
de i ntrare şi ieşi re ; aceste p i erderi sînt cu atît mai mari cu cît razele incidente sînt mai
o b l i ce faţă de axa optică.
Pierderile datorate absorbţiei de către sticla d i n care sînt confecţionate lenti l e l e
u n u i obiectiv modern, sînt în general mi nore şi adesea n eg l ijabi le pentru l u mi na vizi bi lă,
atunci cînd este vorba de fasciculele c u o încli naţie mică faţă d e axă.
Tabe l u l de mai jos arată valorile u nei trans m i s i i med i i , (ăcînd abstracţie de pierderile
prin reflexie, pentru d i ferite gros i m i de sticlă, expri mate în centi metri :

grosi mea,
cm. 2 3 4 5 6 8 10 15

transmisia,
%
99,5 1 99 98.5 I 98 97.5 I 97 96 95
I 92,7

Pierderile sînt mai mari în caz u l rad iaţ i i l o r apropiate d e violet, de altfel i n uti le şi
adesea dău nătoare pentru activitatea fotog rafică obişnuită.
Pierderile datorate reflexiei pe feţele de i ntrare şi ieşire ale fiecărei lentile sînt mai
mari decît cele datorate absorbţiei; în obiecti vele care c u p ri n d l enti l e l i pite între e l e,
p i e rderea la traversarea l i pitu r i i este neglijabilă (i nferioară l u i 1 °/o).
Luînd în consideraţie n u mai s u p rafeţele care separă sticla de aer, pierderile ar fi,
în med i e , de valoarea următoare :

n r. s u p rafeţelor 10
2 4 6 8 12
aer-sticlă
--- - -- -

transmisie 80,4 72,1 64,6 57,9

89.7 51 ,7
medie, %

19*-321 381
291
 Pentru a evalua p uterea de transmisie totală a u n u i obiectiv, se va ţ i n e seama de
amîndouă cauzele d e pierderi d e l u m i nă, înmu lţind între ele cele două transmisii parţiale.
Astfel, un obiectiv c u 6 s u prafeţe aer-sticlă (adică c u trei lent i l e neli pite între ele) în
care s u ma grosi mi lor sticlei este de 3 cm, va transmite : 0,721 x 0,985 = 0,71 sau 71 % · Dec i , o
pierdere de l u mină de 29%.

PI NACRI PTO L
Pinacriptolul verde, ca şi pinacriptolul galben, sînt coloranţi uti l izaţi în fotografie pentru
desens i b i l izarea e m u l s i i lor, ceea ce permite developarea lor la o l u m i nă relativ abundentă.
S u b den u m i rea de «Pinaweiss» firma Agfa a pus la di spoziţia celor i nteresaţi pastile de
pinacriptol alb, care se dizolvă chiar în revelator, fără a-l colora sau a-i mod i fica caracteris- •

ticile, şi care permite ca d u pă ci rca trei m i n ute de la i ntroducerea fi l m u l u i în revelator

p rocesul de developare să poată fi controlat la o s u rsă de l u m i nă destul de puternică,
cum ar fi u n fi ltru verde-mat nr. 1 1 3 D, coresp u nzător în aceste cond iţii chiar şi pentru
developarea fi l melor pancromatice.

PI ROCATE H I N A

Formulă chi mică : C8H4 (OHh.

Substanţă chimică folosită pentru developare, d e n u mită şi ortodioxibenzol; se p rezi ntă
s u b formă de cristale i ncolore sau uşor roşietice. Î n sol uţii care c u p r i nd carbonat de sodiu
sau de potasiu, permite developarea l entă a negati vel or, cu obţinerea u nei granulaţii
extrem de fi ne, dar cu uşoare tendinţe de voal general ; î n sol uţii care c u p r i n d alcaloizi
caustici, developează extrem de rapid .

P I RO S U LFIT D E POTASI U

V. m etabis uI (i t d e p o t a s i u.

PLACA
Suprafaţă de sticlă pe care se află aşternut un strat fotosensibil (emu lsie) . Este folosită
pentru obţinerea de i magi n i negative sau diapozitive. Plăcile fotografice pot fi ortocromatice
sau pancromatice, al b-negru sau color, pentru i nfraroşu etc.
Di mensi u n i l e standard cele mai util izate : 6,5 x 9 cm, 9 x 1 2 cm, 1 3 x 1 B cm, 1 B x 24 c m .

P LAN FILM
S uport semirigid transparent, confecţionat din material s intetic neinflamabil, pe
care s e afiă aşternută o emulsie fotosensi bi l ă ; are aceleaşi calităţi şi întrebui nţări ca o
placă fotografică (v. cuv.)

292
 Printr-o convenţie unan i m acceptată, aceste fi l me rigide (planfilme), i nd i ferent d e
marcă şi d e ţara în care au fost fabri cate, poartă pe marg i n i crestături care p e r m i t i ndenti­
ficarea l o r în totală obscuritate ; aceste crestături răspund unui dublu scop ;
- permit cunoaşterea naturii emulsiei, în fu ncţie de n u mă r u l şi forma l o r (de pi ldă,
o s i ng u ră crestătură t r i u ng hi ulară i ndică e emulsie pancromatică; două crestături, o emulsie
ortocromatică) ;
- permit identificarea părţii emulsionate, fii n d ştiut că atunci cînd planfi l mu l este
ţi n ut cu emulsia spre operator, crestăturile trebuie să se afie obligatoriu în partea de
sus, în dreapta.

PLOAI E

Fotografierea picăturilor de apă, căzînd în averse asupra u n u i peisaj citadi n sau rura l
este o operaţie extrem de d e l i cată şi rareori se reuşeşte obţinerea unor i magi n i care
să fie în acelaşi ti mp şi plastice şi convi ngătoare.
Trebu i e, în orice caz, l uate măs u r i l e d e precauţie necesare pentru ca obiectivul apara­
t u l u i să fie protejat de picătu r i l e de apă, fi i nd ştiut că chiar şi cea mai mică u rmă de apă
pe le nti la frontală este s u ficientă pentru a deforma i remed iabil claritatea i magi n i i ; în acest
scop se va folosi un parasolar. Se va avea, de asemenea, g rijă să fie ferite de contact u l
cu a p a părţ i l e vitale ale aparat u l u i , părţi le metal i ce, d ispozitivele d e reglare a clarităţ i i etc.
Deoarece un corolar al p l o i i este absenţa soare l u i , este necesară o e m u l s i e pancro­
matică cît mai sens i b i l ă ; o sens i b i l itate ridicată permite o diafragmare puternică şi fol o­
si rea unor t i m p i de expunere relativ scurţ i , cu atît mai m u l t cu cit fotografierea are
loc seara sau noaptea, l a l u m i na art i fi cială, c u m se întîmplă foarte des cu asemenea scene.
Din punct d e vedere fotografic, prezintă i nteres efectele vizuale p roduse de ploaie,
cum ar fi reflexele create de m i c i l e och i u r i d e apă ce se formează pe străzi sau şosele,
arabescuri l e de pe ferestrele bici u ite de ploaie, arabescu r i l e i nedite produse de p rezenţa
s trop i l o r pe o s u p rafaţă l u cioasă sau t ransparentă etc.
Reflectarea monu mente l o r sau persoanelor în ochi u ri l e de apă este adesea foarte
i nteresantă, dacă este compusă şi studiată cu grijă. Aici, sol u l ocupă pri m u l plan, în t i m p
ce s u b i ectul reflectat în apă v a ocupa partea centrală a i magi n i i ; subi ectul propri u-zis
poate fi s u p r i mat sau lăsat vizi b i l n u mai parţial.
Ţi nînd seama de starea atmosrerică, timpul d e expunere va fi destul de l u ng : 1 /25 s
sau chiar şi mai l u ng, l a o diafrag mă de f:5,6, cu o e m u l s i e pancromatică foarte sens i b i l ă ;
b i neînţel es , dacă vremea s e l u mi nează, c u m s e întîmplă u neori d u p ă o ploaie cu fu rtu nă,
t i m p u l d e expunere va fi mi cşorat corespunzător, ajungînd l a 1 /50 s sau chiar 1 /1 00 s.
De altfe l , ti m p u l d e 1/1 00 s devine o viteză absol ut necesară, dacă este vorba de scene de
stradă.
Teme de ploaie la lumină artificială :
- monumente luminate : se vor prefera pentru efectuarea fotografi e i , momentele d e
acalmie care urmează d e obicei d upă o ploaie abundentă; şoseaua încă udă, reflectă abun­
dent l u mina şi contri b u i e su bstanţial la scurtarea sensibilă a t i m p u l ui de expunere care
va fi în general d e 4 - 5 s la d i afragma f: 5,6, cu o emulsie pancromatică foarte sensi b i l ă ;

293
 - reflectarea monumente/or în ochiurile de apă : în acest caz se va căuta un unghi
cit mai i nteresant, cit mai atrăgător. Nu este necesar ca monumentul să fie c u p ri ns în
întreagi m e în och i u l de apă, este sufi ci entă şi n u mai o parte din e l , care trebuie să fie
însă cit mai reprezentati vă.
Negativele vor fi developate normal, într-un revelator care lucrează moale, fără
contraste mari . Ele vor fi copiate apoi pe o hîrtie luci oasă, cu su port a l b .

P O LARI ZARE
Proces prin care u n corp sau u n sistem fizic dobîndeşte proprietatea de polaritate,
adică aceea de a avea în două pu ncte ale sale caracteristici de aceeaşi natură, dar opuse
una celei I alte.
O rază d e l u m i nă «vi br·ează» în toate d i recţ i i le, la fel cu o coardă de vi oară şi, întot­
deauna, perpen d i c u l ar pe d i recţia de propagare. Dacă pe trai e ctul acestei raze care se
propagă în toate planuri l e cu o m işcare ondu latorie se p l asează o reţea de benzi mi cro­
scopice paralele se va prod uce polarizarea, ceea ce înseamnă că n u mai oscilaţiile paralele
ale re(e/ei vor putea trece, în timp ce o/tele vor (i complet eliminate; această l u m i nă se va
n u m i polarizată, deoarece v i b raţi i l e sale nu se mai p roduc decît într-un s i ng u r plan.
Dacă în loc d e a se i ntercala pe
traiectul u nei raze d e l u m i nă normală
o reţea de benzi paralele, aceasta va fi
d i rijată-potrivit u n u i anumit unghi pe
o suprafaţă I ustruită reflectantă, o
placă de sticlă de p i l dă, ea va trece în
J20
parte prin aceasta, iar în parte se va
reflecta ; dacă u n g h i u l format cu această o b
s u p rafaţă reflectantă n u depăşeşte o
a n u m ită l i m ită (ai ci 32°), se va produce
de asemenea, fenomenul polarizări i ,
raza I u mi noasă reflectată v a fi deci
polarizată, ad ică nu va mai v i b ra decit
într-un si ngur plan.
Dacă se va încerca să se exa m i ­
2
neze obiectele plasate într-o vitrină
sub u n unghi d e ci rca 32°, l uc r u r i l e Polarizarea l u m i n i i :
s a u persoanele aflate l a exterior se - �aza l u m i noasă r, care se propagă în toate d i recţiile
perpendiculare pe axu l său , intilneşte supra raţa a b. Ea se
vor reflecta în s u prafaţa sti c l e i , îm­
polarizează (adică n u se mai propagă decit î n t r-un s i n g u r
pi edecînd och i u l să vadă obiectel e afla­ p l a n ) şi e s t e t r i m i s ă în aparatul de fotog rafiat O , s u b u n
te în i nterior. unghi d e c i rca 32° producind rdlexe su părătoare ; 2 - dacă
După cum s-a putut constata raza întilneşte nltrul de polarizare greşit o r i entat , adică
avînd benz i l e microscopice d e herapatită paralele cu planul
mai sus, dacă o rază de l u m i nă cade
d e propagare a l raze i , aceasta traversează riltrul ş i i m presi­
pe o s u prafaţă de sticlă sub u n a n u m it oneuă e m u lsia sens i b i l a arlată i n aparatul O : 3 - riltrul
u n g h i , raza re flectată este polarizată. d e polarizare bine ori entat e l i mină rJzc!c parazite.

295
Deci, ceea ce lmpiedecă cercetarea obi ectelor plasate în vitrină este această rază polarizată,
care poate fi e l i m i nată, după cum se va putea vedea mai j os. Dacă se plasează pe traiect u l
razei l u m i noase polarizate o altă reţea d e benzi paralele, se v a constata că: dacă benzi le
sînt paralele cu d i recţia u n i că a osci laţi i l o r l u m i noase, acestea d i n u rmă vor traversa
fără greutate reţeaua şi vor conti nua să se propage mereu în acelaşi plan. Dacă însă
reţeaua este rotită în j u r u l u n u i presupus ax propri u , osci laţi i l e vor fi e l i m i nate progresiv
pînă la d i s pariţia lor completă, care se va produce atunci cînd benzile paralele formează
un u nghi de 90° faţă de poziţia lor i ni ţială. Astfel, datorită reţelei s usmenţionate, există
pos i b i l itatea d e a se e l i mi na şi de a se controla această supărătoare l u m i n ă polarizată.
În cazul vitri nelor este s uficient să se plaseze pe t raiectul razei de l u mi nă reflectate o
reţea de benzi paralele, pentru a se e l i m i n a orice reflex veni nd de la exterior şi pentru
a putea d isti nge clar toate obiectele aflate în i nterior.
Raze de l u mi nă polarizate există d i n belşug în natură : sînt prezente, de p i l dă, în
l u m i na emisă de un cer al bastru, perpendicu lar pe d i recţia razelor solare, ca şi în cele
reflectate sub un a n u m i t u ng h i de orice s u prafaţă nemeta l i că.
Reţeaua de benzi paralele de care s-a ami ntit pînă acum poartă numele de ecran
de polarizare ; acesta permite polarizarea l u m i n i i care traversează plaRul său de polarizare,
precum şi reglarea d u pă dori nţă a intensităţ i i l u mi n oase a fascicu l u l u i deja polarizat, p r i n
s i mpla deplasare a plan u l u i de polarizare faţă de c e l al osci laţi i lor.
Pentru realizarea reţe l e i d e benzi paralele microscopice se folosesc anu m ite cristale
care polarizează l u m i na, osci lînd normal în toate d i recţ i i le şi i nterceptînd în anumite
pozi ţ i i determi nate întreaga l u mină deja polarizată. Corpul cel mai folosit este herapatita,
un compus al iodului şi al chininei, descoperită de savantul englez Herapath, în primele
decen i i ale secol u l u i al XX-iea : u lterior, s-a reuşit să se prod ucă aceste cristale ş i pe
cale artificială permiţînd să se obţină ecrane de polarizare la u n p reţ accesi b i l uzaj u l u i
fotografic. Aceste cristale au o tentă cenuşie-verzu i e ş i sînt montate între d o u ă sticle
optice, totul fi i n d prins într-o montură prevăzută cu sistem de prindere care permite
să se adapteze la obiectiv ; planul de polarizare este marcat cu un reper.
Ecranul de polarizare se fixează pe montura obiectivu l u i d u pă ce a fost determinată
cea mai b u n ă poziţie a planului d e polarizare : pentru această operaţie este suficient să
se plaseze ecranul înai ntea ochi lor, ţi nîndu-se planul d e polarizare vertical d u pă care să
se înceapă rotire;i ecran u l u i cu o m işcare lentă pînă cînd se va constata e l i m i nare�
completă a razelor s u părătoare. Această e l i mi nare este u neori parţială ; alteori se întîm­
plă că, în t i m p ce planul de polarizare face un u n g h i de 90° faţă de poziţia sa i niţială, să
apară alte raze lu mi noase polarizate ; acestea se produc deoarece reflexele pot să ia
naştere d i n toate părţi le, plan u l d i feritelor fascicu l e polarizate nefi i nd în mod
obl igator i u acelaşi. În acest d i n u r m ă caz, treb u i e să se recurgă l a două ecrane, u n u l
aplicat în d r u m u l razelor s u rsei d e l u m i nă (dacă este vorba d e l u mină artificială) ş i
celălalt pe obiectiv.
Poziţia opti mă a ecran u l u i d e pola rizare fii n d găsită, este s uficient ca aceasta să
fie aplicat pe obiectiv fără a i se mai modifica u ng h i u l . La un aparat d e fotografiat înzes­
t rat cu geam mat se poate controla absorbţia de raze l u m i n oase polarizate d i rect pe
acesta. Cu un aparat reflex cu două obiective, reglarea va fi efectuată avînd ecranu l de

296
 polarizare apl i cat pe obiecti vul de vizare, d u pă care ecranu l va fi permutat pe obiectivul
propriu zis d e fotografiere.
E m u l s i i l e pancromatice sînt cele mai potrivite acestui scop ; se pot însă uti l iza şi
emulsii ortocromatice. În general, ca o consecinţă d i rectă a coloraţiei şi a compoziţiei
ecran u l u i , este necesară o creştere su bstanţială (de 2 - 3 ori), a d u ratei t i m p u l u i de
expunere ; este o situaţie oarecum s i m i lară cu aceea în care este fol osit un fi ltru puter n i c
colorat ; prezenţa ecran u l u i n u dăunează în nici u n fel fi neţii i magi ni i , nici redării culori lor,
cu excepţia ceru l u i .
A p l i caţ i i l e fotografice ale ecran u l u i d e polarizare sînt nenu mărate ; între acestea pot
fi menţionate ca fii n d mai i m portante :
- închiderea tentei cerului fără mod i fi carea redării celorlalte culori ; în această
situaţie, ecranul de polarizare se va com porta ca un filtru colorat de densitate
variabi lă, după dorinţă ; se vor putea obţi ne, pentru cer, toate efectel e i ntermediare,
d e la acela obţi nut fără fi ltru, pînă la acela obţi nut cu u n filtru roşu, fără a se
i nfluenţa asu p ra culorii sau asupra străluci r i i obi ecte l o r aflate în plan apropiat : efectu l
obţ i nut este maxi m atunci cînd aparat u l este îndreptat perpendicular pe d i recţia
razelor solare şi n u l atunci cînd se găseşte în acelaşi plan cu ele ; astfe l , la răsă­
ritul şi apus u l soare l u i , reg i u nea care p roduce efectu l cel mai mare este nord-zenit-sud,
iar l a prînz, cînd soarele este l a zenit, toate d i recţi i l e apropiate de orizont. Datorită
ecran u l u i d e polarizare se poate obţine scoaterea cu putere în rel i ef a p ri m u l u i plan,
care s e va detaşa faţă d e u n cer foarte întunecat ; un asemenea efect este i mpos i b i l să se
obţină cu u n fi ltru colorat obiş n u i t : pri m-plan u ri l e vor fi mai m u lt sau mai puţin s u bex­
puse şi nu se va obţine rezultatul dorit ; pentru fotografia în culori este, în orice caz, s i ng u ra
modal itate de a se înch ide n uanţa ceru l u i ;
- modificarea contrastului d i feritelor părţi ale u n u i subiect fără modificarea i l u m i nări i ;
fol os i rea ecran u l u i de polarizare permite, într- o an u m ită măs u ră, controlarea străl uci r i i
s u prafeţelor vopsite, a vitrinelor, acoperişuri lor, pavajelor etc ;
- fotografierea obiectelor aflate sub sticlă sau sub apă : dacă axa optică a aparat u l u i for­
mează u n unghi de ci rca 37° cu s u prafaţa reflectantă s u b care se găsesc obiectele ce trebuie
fotografiate (vitri ne, obiecte s u b apă, fotog rafi i sau tablouri s u b sticlă etc), reflexel e
s upărătoare pot fi atenuate p r i n folos i r·ea ecran u l u i de polarizare ;
- eliminarea reflexelor pentru a pune în evidenţă textura superficială, fotografierea
corpurilor u mede ; se întîl nesc reflexe su părătoare pe veselă, porţelan u r i , l i noleum, pardo­
seală ceru ită, lemn l ustruit, suprafeţe u mede etc. , care vor putea fi înlătu rate în cea mai
mare parte cu aj utorul ecran u l u i d e polarizare.
În afară d e creşterea t i m p u l u i de expunere, prezenţa ecran u l u i d e polarizare n u
modifică cu n i m i c pu nerea l a pu nct, nici claritatea i magi n i i . Negativele obţi n ute se vor
developa normal, fără precauţii s peciale.

P O LARO I D
Procedeu fotografic care permite obţi nerea unei i magi n i p0.. < t i vc într-un i nterval
de t i m p foarte scu rt, de maxi m u m un m i n ut. În locu l u n u i rol l fl l m clasic, este folosită

297
o bobină care cuprinde atît materi a l u l fotose n s i b i l - al b- negru sau color - cit şi s u bstan­
ţele revelatoare şi de fixare. D u pă expunerea emulsiei respective (cu aj utorul u n u i aparat
fotografic de construcţie specială, în esenţă foarte s i m p l u şi puţi n costisitor), i ntră
î n acţi une s u bstanţele c h i m i ce încorporate bob i n e i . Se obţ i n u n i cate, de o cal itate
satisfăcătoare pentru fotoamatorii dornici să realizeze i magi ni surpriză, într-un ti m p record.

P O LI C RO M I E
Reproducerea u n u i document color·at p r i n ti pări rea î n mai m u lte cu lori, al căror
n u măr poate d i feri : bicromie 2 c u l o r-i ; tricromie
= 3 culori etc.
=

PORTRET (la lumină artificială)

Efectuarea u n u i portret la l u m i nă artificială este pos i b i lă cu orice aparat de fotografiat ;

este necesar să fie folosit un fi l m pancroma tic de sensi b i l itate medi e şi sa se expună
suficient pentru a se obţi ne u n negativ corect.
Dacă se foloseşte un aparat cu obi ectiv d e focală normală este b i n e ca operator- u l să
nu se apropie exagerat de m u lt de s u biect, pentru a nu da naştere la deformări (v. perspec­
tivă). Este necesar să se pri ndă în cad ru cap u l , u me r i i şi o parte a bustu l u i persoanei
fotografiate. Dacă urmează să fie fotografiat un g r u p de persoane, d i stanţa de la care
trebuie să se opereze variază în fu ncţie de n u măru l acestora ; depărtarea nu trebuie
să fie însă mai mare decît aceea necesară pentru a c u p ri nde î n cad ru toate persoanele
care compun g r u p u l .
Se pot obţi ne portrete foarte b u n e folosind o singură sursă d e lumină; î n acest caz
însă, rezultatel e obţin ute vor putea fi considerate mai degrabă «efecte de l u mi nă» decît
portrete p ropri u-zise ; o si ngură s u rsă de l u mi n ă dă de obicei contraste mar i , care pot
fi însă atenuate cu aj utorul u n u i ecran reflecto r (v. cuv.), format d i ntr- u n carton de d i men­
s i u n i mai mari acoperit cu hîrtie al bă, sau d i ntr-o pînză a l bă înti nsă pe o ramă etc.
Cu două surse de lumină, u mbrele sînt mai puţin accentuate ; este un mij loc excelent
pentr-u portretul de amator.
Folos i n d trei surse de lumină se pot obţine toate efectele artistice necesare pentru
real izarea unui portret.
O dotare i d eală, d i n p u nctu l d e vedere al s u rselor de l u m i nă, ar consta î n :
- două lămpi nitrafot de cite 500 W fiecare, i ntroduse în cite un reflector metalic
care contri b u i e la o mai b u n ă concentrare a l u m i ni i ;
- unu sau două ecrane reflectante, confecţionate d i n pînză a l bă sau carton caşerat cu
hîrtie a l bă sau stan i o l :
- un spot (v. cuv.) pentru efectele s peciale.
Cu aj utorul lor se pot real iza portrete de cel mai preţenţios n i vel artistic.
Cu cit s u rsele de l u mi nă vor fi mai aproape de subiect, cu atît ace>ta va fi mai bi ne
l u m i nat ; desi g u r, ele tre b u i e să rămînă î n afara zonei pri nse în obiectivul aparat u l u i foto­
g rafic.

298
 !,TOm-�
O
� r
F:J,5 !/! I

1�
s
f:4 ,,

r' m
' �'� '
f.Z
0 � {:iOm

1 t
\.
20 .
î

!fl�20m
'� 1 �
I
f: 5,6 !/!Os

r lt I
f: 5,6 !/!Os
�� .

\(l,20rry
'1 l�
1"!.
8 !Om �
1 2a Im i , 160
ţ t , t m
ţ

Tm�m � " \(5"0m(20'm i

I
fi, li/Os
F:5,6 l/2s

�d
<Jf-- rm�
�1
.

� r
1�1�

i
�

�.m
Im ,
�
l,r
�m/,2�0m
�0,20m
�20r
F J,5 f/!Os

ml,50m
f; I, ls

�� ii
I
J,:JO

'

Diferite scheme pentru real izarea de portrete l a l u m ină artificială,

299
 C l işeele obţi n ute la l u mi n ă artificial ă avînd de obicei un contrast ridicat, se reco­
mandă a fi developate într- u n revelator care l ucrează moale, pentru a se putea obţi n e
cit m a i m u lte detal i i în u mbră.
În schemele alătu rate, l ă m p i l e sînt în majoritatea cazurilor d e tip nitrafot de 500 W ;
desigur, pot fi fol osite c u succes ş i lămpi d e o putere mai m i că, d e 250 W sau chiar
de 1 50 W, mări ndu-se însă în mod coresp unzător şi timpul de expu n ere.

PORTRET (la lumina naturală)

Pentru a face un portret reuşit în i nteri oru l u nei camere nu este neapărat nevoie
de lumină artificială : desigur, aceasta este mai uşor d e folosit, din cauza regularităţ i i sale
ş i a uşuri nţei cu care poate fi controlată. Dar, folosind l u mi na zi lei şi cîteva accesori i
foarte simp le, care se pot construi uşor de o persoană îndemînatică, se pot realiza portrete
deosebit de frumoase.
Poate fi întrebui nţat oricare aparat, i ndiferent de tip sau d e obiecti vul cu care este
echipat ; el va fi montat pe un trepied stabi l şi va avea ataşat un declanşator fle xibil. Se
recomandă folosi rea unei e m u l s i i pancromatice de sens i b i l i tate medie, pentru a se asi g u ra
o gran u l aţie cit mai fi nă.
Aparatul n u treb u i e să fie aşezat exagerat de ap roape de subiect, chiar dacă se u rmă­
reşte obţi nerea u n u i bust sau a u nu i cap la scară cit mai mare ; aceasta pentru a se evi ta
deformări l e : bărbie şi nas exagerat de mari, urechi prea mici etc., ceea ce ar face ca
în l oc de portret să rezu lte o cari catu ră.
Timpul de expunere variază în fu ncţie de cond i ţi i l e de l u mi n ă şi d e sens i b i l itatea
fi l mu l ui fol osit ; este deci necesară folosi rea u nu i exponometru cu cel u i i fotoel ectrică.
Pentru devel opare se va folosi un revelator care l ucrează moale, pentru a contri bui
l a atenuarea u n o r eventuale contraste prea mari, în general necorespu nzătoare pentru
un portret.
Deoarece o copie pri n contact nu dă, d e obice i , un rezultat satisfacător, trebuie să
se recurgă aproape întotdeauna la o mărire.
De obicei, se va încadra n u mai capu l s u b i ectu l u i , sau cel mult şi partea su perioară a
corpu l u i .
L a efectuarea mări r i i , trebuie acordată o atenţie specială punerii î n pagină ; subiectu l
va fi plasat astfel incit să respecte regu l i l e estetice (v. compozi(ie); se va evita ca i magi nea
să fie rigu ros centrată, lăsînd u-se întotdeauna mai m u lt spaţi u în d i recţia spre care pri ­
veşte s u biect u l , dacă persoana este fotografiată d i n profi l ; deas upra capu l u i nu este nece­
sar prea m u lt s paţi u ; u neori se poate tăia chiar d i n păr, dacă estetica o cere.
Plasarea armonioasă a braţelor este o treabă destul d e d i fi c i l ă : în practică, este mai
b i n e să se renu nţe la încadrarea lor decît să fie prezentate inestetic.
U n ica s u rsă de l u mi n ă folosită este d e obicei soarele; totuşi, cu aj utorul accesori i lor
d e care se va a m i nti în contin uare, este posibil să fie create şi alte surse secundare .

Este de p referat să se folosească u n fon d cu o tentă neutră, n u prea deschisă ; prezenţa

u n u i fon d este i n dispensabi l ă, căci detal i i l e l ocui nţe i , ale mobil i eru l u i , tapet u l d e pe

300
perete etc. nu îşi aduc întotdeuna o contri buţie pozitivă în cazul u n u i portret ; este reco­
mandab i l ca în l ocu l l o r să fie folosit un s i m p l u fundal, confecţionat d i n pînză, carton ,
sac, o pătură fără model în ţesătură etc.
Este i nd ispensab i l ă folosi rea u n o r ecrane reflectante, în scopul asi g u ră r i i surselor d e
l umină secundare, cu aj utorul cărora să poată f i atenuate u mbrele prea accentuate d e p e
anumite părţi a l e figu r i i . Ca ecran reflectant ar putea fi folosită chiar şi o ogl i ndă mare ; este
însă difi c i l de manevrat, iar pe de altă parte prod uce foarte adesea zone i negale de l u mi n ă
p e faţa s u bi ect u l u i . Poate fi înlocu ită c u s ucces c u u n u l sau mai multe ecrane reflectante
realizate p r i n aplicarea de hîrtie de stani o l pe un s uport de carton sau de placaj. La
nevoie este suficientă şi o coală mare albă de hîrtie pentru desen, aplicată pe un carton
sau pe o ramă. Ecranele reflectante în n u măr de 2 - 3 , vor fi p lasate cît mai ap roape
de subiect, dar în afara cîmp u l u i aparatu l u i , în aşa fel încît să se evite u mbrele prea accen­
tuate.
Schemele alătu rate i n d i că modalitatea de a d istri b u i reflectoarele şi a pune în staţie
aparat u l , în raport c u fereastra şi cu s u b iectu l . Bi neînţeles, mai pot exista o multitudine

Reflector

q\ Refiedor
�
�.
�

r:.'\
• �
2 J

�
f/ector

;;;:r:;fo .
• a •

-..,.-„
. •

�\Reflector �- � -=-i1
\
I>,>

7 8

de alte combi naţ i i în funcţie de d i spoziţia ferestrelor, d i mensi u n i l e încăpe r i i etc. care
pot n rezol vate cu s ucces fără prea mare greutate.

301
 D i n aceste scheme se poate observa că l u mi na vine de la una sau două ferestre situate
în acelaşi perete sau pe doi pereţi adiacenţi, aparat u l fotografic - ca şi mode l u l - putînd
să se deplaseze în toate sens u r i l e .
- schema nr. 1 : s u b i ectul aproape d e fereastră, cu aparatul în faţă : l u m i na d i ntr-o
parte, în ti m p ce în partea d i nspre perete pen u m bra şterge toate detal i i l e persoanei ; se
va l u m i na această parte cu aj utorul u n u i ecran reflectant, contrastele deveni n d m u lt mai
atenuate ;
- schema nr. 2 : s u bi ectu l plasat în colţu l opus ferestrei, aparatul fi i n d s ituat foarte
aproape de fereastră ; l u mi na cade egal as u p ra subiect u l u i , ecran u l reflectant nu mai este
deci necesar ;
- schema n r. 3 : subiectu l plasat foarte aproape d e peretele opus ferestrei ; l a stînga
l u i se plasează un reflector. Aparatul este aşezat aproape de fereastră, în partea stîngă
şi s u b iectul este I u m i nat în d reapta de către fereastră ; în partea stîngă u mb ra este atenuată
de către ecran u l reflectant ;
- schema nr. 4 : s ubiectu l este plasat în partea opusă ferestre i , faţă în faţă cu aceasta ;
aparatul cu spatele spre fereastră. Î n această situaţi e l u m i na va fi mai degrabă mediocră,
lăsînd fig u ra fără rel ief şi fără contraste ; este un aranjament nereuşit şi nereco­
mandabi l ;
- schema nr. 5 : s u biectul este p lasat ap roape de fe reastră în contral u m i nă, cu fi g u ra
întoarsă uşor spre i nterior, în t i m p ce aparatul se află faţă în faţă cu fereastra ; s u bi ectu l
p ri meşte l u m i na d i n spate ; l u m i n a cade pe u m e r i i o b raj i l o r şi pe contu rul fru nţi i , nasu­
lui ş i bărbiei, dînd efecte foarte plastice ; este o poziţie recomandab i lă atunci cînd e
vorba de un p rofi l regulat şi cînd faţa are un oval fru mos ; se va folosi u n parasolar, căci
există risc u l ca vre-o rază de l um i nă care i ntră pe fereastră să p roducă efecte supără­
toare lovind l entila o bi ectivu l u i ;
- schema nr. 6 : s u b i ectu l este plasat aproape de fereastră, cu figu 1-a întoarsă spre
aceasta ; la d reapta s u b i ectu l u i se găseşte un ecran reflectant la stînga sa altu l , astfel că
aparatul vizează subiectu l pri ntre aceste două ecrane ;
- schema nr. 7: s u biect u l este p lasat aproape de fereastră, întorcînd capu l s p re
ecranul reflectant plasat în d reapta s a ; aparatul se află p lasat în încăperea învecinată şi
vizează s u biectul pri n uşa deschisă d i ntre cele două camere ;
- schema nr. 8 : s ubiectul este p l asat aproape de fereastră privind spre aparat,
care se află într-o altă încăpere şi care vizează s u biectul prin uşa deschisă ; fereastra se
află în faţa aparat u l u i deci se poate controla l u m i na, fie p r i n folosi rea u n e i d raperi i ,
fie închizînd u-se puţi n fereastra, d u pă necesităţi ; se poate renu nţa eventual l a folosi rea
ecranu I u i reflectant ;
- schema nr. 9 : o cameră cu două ferest re ; s u b i ectu l se află în mijlocul încăperi i ,
l u m i nat d i n stînga d e la ferestre ; aparat u l este p lasat în fund u l camerei ; l u mi na, dest u l
d e b rutală, care vine d e l a c e l e două ferestre, este atenuată de d raperi i l e care se găsesc
la ferestre, iar d i n partea u m b rită, de un ecran reflectant. Cele două ferestr� pot fi
folosite, una ca s u rsă princi pală de l u m i nă, i a r alta ca l u mi nă secundaă .

.
. .

302
 Cîteva sugest i i refe ritoare la caracteru/ luminii şi asu p ra naturii subiectului :
- o fe reastră care se găseşte la nord furn izează o l u mi nă o moge n ă ;
- n u acelaşi l ucru se întî m p l ă cu o fereastră aflată sp re sud ; în acest c az , l u m i na va
f1 mai brutală şi va fi nevoi e să fie aten uată, fol osi ndu-se - eventual - perdel e de t u l :
- se vor util iza, dacă este pos i b i l , perdele opace în partea de j os şi transparente în
partea d e sus, în aşa. fel încît l u m i na să cadă asupra subiect u l u i de sus în j os, sub u n
unghi d e 45° ;
- reflectoarele pot fi constitu ite d i ntr-o pînză albă sau al bastru desc his, întinse b i n e
pe o ramă care să poată f1 încl i nată în orice d i recţie, în toate sensur i l e necesare ;
- se poate folosi, de asemenea, o foaie de carton acoperită cu hîrtie albă
sau stan iol ;
- se va p rofita de eventuala prezenţă în came ra respectivă a unor ogl i nzi mari pentru
a mări i ntensitatea l u m i noasă generală.

POTASĂ

Den u m i re folosită în mod c u rent pentru carbonatul de potasiu (v. cuv.), întrebu i nţat
ca substanţă accelera toare (v. cuv.), la prepararea u n o r băi de devel opare.
Există şi potasă caustică hidroxid de potasiu (v. cuv.).
=

POTASĂ CAUSTICĂ

V. h i d r o x i d d e p o t a s i u.

POZĂ

I . Termen folosit adesea pentru a i ndica o d u rată de expunere mai l ungă decît acelea
care permit închiderea automată a obtu ratorului ; cele mai l u ngi viteze cu reglare automată
sînt în general, pe mai toate aparatele, de 1 secundă (există şi excepţi i : l a Exaxta Varex =

1 2 secunde !).
Cele mai m u lte aparate fotografice sînt înzest rate cu pos i b i l ităţi mecanice pentru
« poza » într- u n t i m p ; există însă şi aparate dotate c u « poză » în doi t i m p i :
- « poza » într-un t i m p (marcată prin l itera B pe tam b u r u l care i ndică viteze l e de
obtu raţie ale apa ratu l u i), situaţie în care obtu ratorul rămîne deschis atîta timp cît opera­
torul nu s lăbeşte apăsarea pe b uton u l de declanşare. Se foloseşte pentru « pozele » mai
scu rte :
- « poza » în doi t i m p i (marcată p r i n l itera T), si tuaţie în care o bt u rato r u l rămîne
desch i s pînă cînd operatorul apasă încă o dată pe buto n u l de declanşare.
l i . Te rmenul de « poză » este folosit în mod c u rent şi în sens u l de fotografie, copie
pozitivă.
I I I . Expresia « t i m p de poză » se fo loseşte în sensul de timp de expunere.

303
PRAF

U n u l di ntre cei mai redutabi l i d uşma n i ai fotografu l u i , amator sau profesionist este
p rafu l . Depu nerea l u i pe negative, în t i m p u l uscăr i i acestora sau în t i m p u l copieri i , dă
naştere la u r m e albe foarte su părătoare pe copia pozitivă, s u b formă de l i n i uţe, bastonaşe,
vierm işori etc., care cer o m u ncă foarte migăloasă de retuşare u lterioară, nu întotdeauna
u r mată de rezultate satisfăcătoare. C u răţenia exem plară a încăperi lor şi a mesel o r de l ucru,
a ustensi l e l o r rol osite, este una din cond iţi i l e care trebuie respectate pentru a scăpa de
u r mări l e neplăcute ale p rezenţei fi ricelelor de p raf. Pent ru îndepărtarea l u i de pe negative,
rame portc l i ?eu etc., se poate folosi o pens u l ă fină d i n păr de veveriţă.

PREPARAREA SO L UŢI I L O R

S e vor folosi întotdeauna produse chimice proaspete sau, î n orice caz, într-o stare d e per­
fectă conservare. Economisi rea, greşit înţel easă, a u n u i rest d e su/fit de sodiu, vechi şi
necoresp u nzător păstrat, poate costa enorm de s c u m p prin degradarea i remed i a b i l ă a unor
negative care n u mai pot fi repetate.
Chi micalele vor fi măsu rate cu m u ltă g rijă, fol osi n du-se o balanţă farmaceutică pentru
cantităţ i l e reprezentînd fracţ i u n i d e gram ; se va întrebui nţa o epru betă gradată pentru
s u bstanţele l i chide.
Ideal u l este folosi rea d rept sol vent a apei distilate; în l i psă se va folosi apa de ploaie
sau apa fiartă şi decantată.
Prod usele chi mice vor fi dizolvate întotdeauna în ord i nea i nd i cată în reţetă ; nu
se va i ntroduce u ri c h i m i ca! nou pînă ce nu s-a d izolvat complet cel i ntrod us înai ntea l u i .

PRISMĂ

I nstru ment optic de cristal destinat să îndrepte razele de l u mi nă captate de obiectiv

într-o anu m ită d i recţie. Se uti l izează în fotografie pentru răstu rnarea i magi n i i în i nteriorul
vizoru l u i a n u m itor aparate reflex, ceea ce permite ca urmare vizarea l a înălţi mea och i u l u i ,
conservînd totodată avantaj u l u n u i vizor reflex, sau pentru obţi nerea u n o r teleobi ective
de distanţă focală foar·te mare la d i mens i u ni red use. Pris mele i ntră în construcţia teleme­
tre/or cu care sînt înzestrate aparate l e fotografice (v. pentoprismă).

P RO BĂ

Termen p r i n care în l i mbaj u l fotografic se înţelege o copie pozitivă pe hfrtie, fii n d

corespu nzător termen u l u i cl işeu folosit pentru i maginea negativă ; adeseori aceşti doi
termeni complet d i feriţi se confundă, fo losind u-se - în mod încorect - unul în locul
celuilalt.

304
PROCES N EGATIV

Total itatea operaţii l o r u l teri oare înregistrării pe emulsia fotosens i b i l ă a unei i magini,
care a u d rept scop obţinerea unui negativ (v. cuv.), u rmînd ca de pe acesta să se poată
executa apoi o copie pozitivă.

11 l

7
6
Etapele procesu l u i negativ :
1 - developare ; 2 - clătire : 3 - fixare ; 4 - spălare ; 5 -

clătire în soluţie d i luată de acid acetic ; 6 - şi 7 - uscare.

PROCES POZITIV

Stadi u de prelucrare fotografică care are d rept scop obţi nerea, de pe u n negativ (v.
cuv.). a unei copii pozitive; se deosebesc trei fel uri de l ucrări :
- copiere prin contact, pe hîrtie fotografică cu clorură sau clorobromură de argint, de
sens i b i l itate n u p rea ridi cată, necesitînd timpi de expunere l u ngi şi o sursă de l um i n ă
puternică ;

20
305
- c 2271 Fotografia d e l a A l a Z
 - copiere prin intermediul aparatului de mărit, pe hîrtie fotografică cu bromură de argint,
de sensibilitate r i d i cată, necesitînd timpi de expunere relativ scu rţi şi o sursă de l u mi nă
nu deosebit de putern ică ;
- copiere diopozitivă, efectuată pe

[ l/
material u l fotosens i b i l cu su port trans­
parent.

PRO D U S E ;H I M ICE

Din numărul mare de produse chimice

.s,are pot fi întrebui nţate pentru �g ­
garea materrafelor fotografice, cele �':l.:

! �
��
ţionate mai jos sînt acelea care treou i e s ă
JJevelopare
"1�iste �raiârcbiarciacă ���1�
�ntre ele se întrebui nţează n u mai în
c ��� ·

Acetat de plu m b :
Pb (CH8 COOH) 2 · 3 H20
OTRAVĂ !
Cristale prismatice, i ncolore în stare
pură, brune sau cenuşii pentru uz i nd u ­
fixare
strial. Sol u b i l itate : 6 5 g rame în 1 00 cm3
de apă, l a 1 6°C. Se util izează în u n e l e
s o l u ţ i i pentru virare s a u fixare.

Acetat de sod i u : CH8COO N a · 3 H 20.

Cristale i ncolore, sol u b i l itat e : 30 g
în 1 00 cm 3 apă la 1 6°C ; se solidifică în
lamele. Se uti l izează în unele soluţii
pentru virare, ca s u bstanţă pentru în­
tîrziere în soluţi i l e care conţi n hiposulfit
Uscare
de sodiu : d i minuează aci ditatea băi lor.
Etapele proces u l u i pozitiv .
�ă : C H8COCH 3 .
L i c h i d i ncolor, i nflamabi l , volat i l . Se
păstrează în flacoane bine astupate ; dizolvă nitroceluloza_,_

Acid acetic : <:_0 3COOH.

TOXIC ! CAUSTIC !
L i c h i d i ncolor cu m i ros înţepător ; în stare concentrată trebu i e manipu lat cu deosebită
grij ă, deoarece poate provoca arsuri g rave ale p i e l i i . Se foloseşte - în soluţie foarte d i l u ­
ată - c a baie de întrerupere, precum ş i pentru e l i m i narea depuner i l or albicioase datorate
apei calcaroase.

306
 Acidul acetic glacial serveşte la prepararea s u portul u i n e i nflamabil al peliculelor; el
dizolvă : gelati na, cel u l o i d u l , grăs i m i le, răş i n i l e etc. Pentru uzul fotografic curent nu
se foloseşte aci d u l aceti c glacial, ci o d i luţie de 28"/o, care se obţine amestecînd 3 părţi
d i n sol uţia concentrată cu 8 părţi apă ; oţetu/ este acid acetic foarte d i l uat (3 - 8"/o).
Constituie una d i n materi i l e pri m e de bază folosit la prepararea acetatului de celuloză
(v. cuv.) care se util izează la confecţi onarea s u portu l u i transparent neinflamabil al fi l me l o r
fotografice.

Acid azot i c : H N03.

OTRAVĂ VIOLENTĂ !
Lichid incolor sau galben ; produs corosi v, fu megător. Se amestecă cu apa în orice
proporţie. Se foloseşte în z i ncografie pentru gravarea cl işeelor obţinute prin i mpres i u n e
fotomecani că ; serveşte la cu răţi rea radicală a tăvi lor şi recipienţilor folosiţi în laboratoarele
fotografice.

Acid benzoi c : C6H6COO H .

Cristal e a l be aciforme sau lamel iforme, greu s o l u b i l e î n apă, uşor s o l u b i l e î n alcool,
eter, benzi nă. Se foloseşte la prepararea hîrti i lor fotografi ce, ca s u bstanţă pentru întîr­
ziere, împotriva u mflări i gelat i nei în băi l e de vi rare etc.

Acid boric : H3B03

I ntră în com poziţia anu m itor sol uţi i revelatoare compensatoare, se p rezintă s u b
forma de cristale aciforme sau ca u n praf alb.

A c i d citri c : C6H807 · H 20.

Cristal e sau granule eflorescente, i neoi ore, care se desco m p u n la u miditate şi se
d izolvă în apă ş i alcool ; i ntră în compoziţia băilor de clarificare, se foloseşte pentru p repa­
rarea e m u l s i i lor.

Acid clo r h i d ri c : HCI.

TOXIC ! CAUSTIC !
Lichid incolor, corosiv ; se va evita să aju ngă pe m ucoase sau p lăgi desch ise. Se
foloseşte pentru cu răţirea tăv i l o r şi vaselor d e sticlă util izate în laborator. În soluţie
d i l uată (1 %) se foloseşte pentru îndepărtarea depu neri lor calcaroase albicioase d e pe
negative.

Acid lact i c : C H 3-CHOH-COOH .

Lichid incolor, s i ropos, s o l u b i l itate bună în apă, alcoo l , gl iceri nă. Poate înlocui
acidul acetic diluat.

w•
 Acid oxalic: COO H - CO O H .
OTRAVĂ !
Cristale transparente, i ncolore, i nodore : sol u b i l itate bună în apă şi alcool : i ntră în
compoziţia u n o r băi de virare, în u n e l e soluţii pentru developare etc.

TOXIC ! FOARTE CAUSTIC !

Lichid i ncolor sau de culoare găl b u i e, uleios, foarte corosiv. Tre b u i e man i p u lat cu
extrem de m ulte precauţii (se va turna întotdeauna aci d u l în apă, nu i nvers, existînd pericol u l
s ă s e d e a naştere l a explozii grave). Î ntre b u i nţat în s o l u ţ i i foarte d i l uate serveşte l a
acidularea băilor d e fixare şi d e slăbire, precum şi pentru cu răţirea taselor şi vaselor
d e sticlă.

Alcool etilic: C 2 H50H.

Alcool metilic: C H30 H .
TOXICE !
Se folosesc pentru accelerarea uscări i negativelor. De obicei se întreb u i nţează în
acest scop alcool denaturat, care este mai puţi n costisitor. M i rosu l nu tocmai plăcut
al acestui a nu constit u i e un i nconvenient major.

Aldehida formică : HCHO.

TOXICĂ !
Se prezintă s u b formă gazoasa, 1 n fotografie se foloseşte însă sol uţia sa apoasa 1 n
concentraţie 40% (cun oscută s u b d e n u m i rea d e formol), ca tanant, în sco p u l întăririi
gelatinei negativelor şi pozitivelor.

Alaun d e aluminiu şi d e potasiu : K2504 ·Al 2 (S04)a-24 H 20.

Sulfat dublu de aluminiu şi de potasiu, denumit în mod c u rent alaun. Se prezintă s u b
formă de cristale i n colore. S e foloseşte c a tanant pentru întărirea strat u l u i de gelat i n ă :
s e m a i foloseşte şi î n anu mite b ă i de virare.

Alaun de crom : K 2SO, ·Cr2 (SO,)a·24 H 20.

TOXIC !
Se prezi ntă s u b forma de cristale violete, uşor s o l u b i l e în apă : se fol oseşte pentru
iprepararea băilor de fixare tanante, ca şi a băi l o r exclusiv tanante.

Amidol (v. clorhidrat de diaminofenol).

Amoniac: N H3·Gaz cu m i ros înţepător, foarte sol u b i l în apă, cu care dă o s o l uţie bazică
·de hidroxid de amon i u , N H40H .

.308
TOXIC ! CAUSTIC !
Se uti l izează în băile de întărire a negati velor, precu m şi în reţetele pentru decolo­
rarea strat u l u i dorsal l a unele fi l me.
Apă oxigenată: H 202
L i c h i d i n color, instabi l : se util izează pentru e l i m i narea urmelor de hiposulfit, precum
ş i pentru hipersensibilizarea unor e m u l s i i fotosens i bi le.

TOXIC !
Se prezintă s u b formă de cristale roş i i şi are prnprietăţi şi folos i re analoge acelora
ale bicromatului de potasiu, adică : sens i b i l izarea hîrtii l o r fotografice pigmentare.

� �!ornat de potasi u : K2Cr207•

-
TOXIC !
Se prezintă s u b formă de cristale roşii-portoca l i i , uşor s o l u b i l e în apă, în soluţie s e
conservă foarte bi ne. S e foloseşte în fotografie în scopuri m u lt i ple : băi de albire, virare,
întărire; c u răţi rea vaselor de sticlă şi a taselor (în soluţie acidă d i l uată) etc.
Bisulfat de sodi u : NaH S04 + H20
M i ci cristale i n colore, c u s o l u b i l itate foarte bună în apă ; î n combi naţie c u acetat u l
de sod i u înlocuieşte acidul acetic.
Bisulfit d e sodiu : NaHS03 .
Se prezintă fie în stare a n h i d ră s u b formă de p u l bere a l bă, fie s u b formă de cristale
fi ne. Foarte sol u b i l î n apă, degajă u n mi ros puternic de anhidridă sulfuroasă, Serveşte
la acid u larea băi lor de fixare şi i ntră în com poziţia anumitor băi de developare. D i n
cauza i nstab i l itătii sale chi mice în l ocu l l u i este preferată folosi rea metabisulfitului d�.
----
I
- ------- ·� -- - -----

Borax (tetraborat de sodiu) : (Na2B407 · 1 OH20).

P u l bere sau cristale albe. Este o s u bstanţă alcal i nă s labă. Se întrebui nţează la prepa­
rarea revelatoare l o r pentru granu laţie fi nă : îm preună cu clorura de aur i ntră în compoziţia
an u mitor băi de virare.

Bromură de amoni u : Br - N H4•

Cristale a l be, foarte s o l u b i l e în apă ; proprietăţi analoge acelora ale bro m u r i i de
potasi u : se foloseşte însă mai rar ca aceasta.

Bromură de otasi u :
r1stale a l be, greu solubi l e î n apă rece, uşor s o l u b i l e î n apă caldă : soluţia se conservă
bi ne : este util izată ca substanlă antjvaa[ şi de întîrziere în majoritatea băi lor de developare.
I nt ră în com poziţia d iferitelor băi de întări re şi se rveşte la prepararea e m u l s i i l o r sens i b i l e
c u gelatino-bromiyă.

Carbonat de calciu : CaC03•

P u l bere al bă, amorfă ; i ntră în compoziţia unor băi de virare.

309
 Carbonat de potasiu : K2C03.
Pul bere al bă, higroscopică, se conservă rău ; îi este preferat de obicei carbonqţjj/
. ··· -
dROdiu, care oferă aceleaşi servicii da-;:-�;t�� lt mai stab i l ; substanţă ��cel�;;;t�are
.
0!.:
-
_:i.:.;tr..î:.:.
n;.; n.:. ::
d î:....: n co
�:--:=-::�
m
:. p;:::o::
� =-:-:
z....
it..., i1...
i a�b,..ă„ 0._
r d e.:.::
""e d�e:.:v..::: I o::..tp:.:a:.:.r.:::.
e . .::In�s:.::o:.:_Iu:t;,:_
:..
e s:.::
. i ::... ..: a::, ă __:(c:_
: t:::.
tu::r:..:a:.:. 9:. . p::.:e:.:.r.:.:m.:.:i�e__u��a
%�)'.!.' ..!
a p roape instantanee a negativelor.

Carbonat d e sodi u (an h id ru) : N a2C03•

Carbonat de sodiu (cristal izat) : N a2C03 - 1 OH20.
Este de preferat folos i rea formei a n h i d re, fii nd ceva mai stabi lă. Trebuie să fie păstrat
in flacoane b i n e astupate, fi i nd un produs c h i m i c higroscopic; 1 00 g s ubstanţă a n h i d ră =
270 g s u bstanţă cristalizată. Se fol oseşte ca agent accelerator în compoz1ţ1a majorităţii
--;:;velatoarelor de uz cur�:--··
Clorat de potasiu : K CI03
OTRAVĂ !

Pudră al bă, cu sol u b i l itate med i ocră în apă ; i ntră în compoziţia p u d relor l u m i niscente,
împreună cu magnezi u l sau alum i n i u l .

Clorură de amoni u : CI N H4.

G ranule sau pudră albă ; sol u b i l itate bună în apă, slabă în alcool ; i ntră în compoziţia
băilor de fixare rapidă.. .
...- ---'"--· ···-
Clorură de fier : FeCl3.
TOXICĂ ! CAUSTICĂ !

Cristal e higroscopice de culoare roz-găl b u i ; se fol oseşte la prepararea băi lor pentru
vi rarea în al bastru a hîrtiei fotografice cu b ro m u ră d e argint.

Clorură de au r : AuC13 - 3 H20.

OTRAVĂ !

Cristale de culoare bru nă, foarte solubile în apă. Soluţia treb u i e ţi nută la adăpost
de l u m i nă. Intră în com poziţia băi l o r de vi rare ; în acelaşi scop se mai foloseşte şi clorura
dublă de aur şi de potasiu, precu m şi clorura dublă de aur şi de sodiu.
Clorură de mercur : HgCl2 (sublimat corosiv).
OTRAVĂ VIOLENTĂ !
Pudră albă sau cristale incol ore; sol u b i l itate bună în apă, alcool , eter. Se foloseşte
pentru întări rea negative l o r.

Clorură de platină: H 2[PtCl8] - 6 H20

C ristale de culoare brună-găl buie sau roş i e ; sol u b i l itate foarte bună în apă, b u nă
în eter şi alcoo l ; se foloseşte în unele băi de virare.

310
 Clorură c;Je sodiu : NaCI (sare de bucătărie).
' C:�T�tale i ncolore ; sol u b i l itate -foa�te-b�nă în apă ; se uti l izează în unele băi de virare.
Citrat de fier a moniacal : (C8H507hFe2(N H4)3•
Paiete brune sau verzi, foarte sol u b i l e în apă ; se foloseşte la virarea în al bastru a
hîrti i lo r cu bromură de argint.

Citrat de potasiu : C8H507K3 H20. •

Pudră al bă, gran u loasă, delicvescentă ; solubil itate excelentă în apă, slabă în alcool.
I ntră în compoziţia diferitelor băi de virare pe bază de cupru, precum şi în prepararea
emulsiilor cu clorură de argint.

Dextrină : C8H1005.
"""'Pudră a·l.bă sau gălbu i e, fo���--��uE_�� !-.f>� '.__ se.r:_���.:
.. ___ �a _ _prepararea
--
c leiurilor
fotog�aii��:"-· -„ -------- _ _ „__„ -- ---·-·
•••„„_____ .

ra;;iJ
„--·

D�ofenol (clorhidrat de) (NN2).a�..1H3· 0H ·ltiCL- -­

TOXIC!
_penumit şi în mod curent dar i n corect i se mai spune şi diamidofenol ;
se p rezintă s u b fo r m ă de cristale cenuşii străl u citoare, foarte so l u bi le în a ă. Treb u i e
păstrat î n fla oane de sticlă de culoare brună, la a d ă ost de l u m i nă." În sol uţie nu se
·
con - bi trebuie re arată i mediat înainte de întrebuin are. o s
reducătoare foarte activă şi permite developarea negativelor fără a avea nevoie de adăugirea
v;:eunc;-r substante alcaline •
.-a;·•
---·--· -----
Escul ină
Substanţă extrasă din castane de India; i ntră în compoziţia filtrelor desti nate să
absoarbă razele u ltraviolete.

,Fericianură de potasiu : K3[Fe(C N)a].

TOXICĂ !
Cristale roş i i , foarte solubile în apă. Sol uţia trebuie păstrată la adăpost de l u m i nă.
Serveşte la prepararea băilor de albire şi a băilor de slăbire.
Ferocianura de potasi u : K4[Fe(CH)a] · 3 H20.
TOXICĂ !
Cristale gal bene. uşor sol u b i l e în apă; se vor păstra aceleaşi precauţi i ca faţă de
fericianura de potasiu.

Formol : HCHO.
TOXIC! CAUSTIC I
Sol uţie 40% a aldehidei formice. Se util izează entru tanarea strat u l u i de elati nă,
în l ocu soluţiilor de alau n. Folosirea sa este difici l ă d i n cauza gazu l u i înţepătoc_i:.:.__care
îlemană şi care i rită puternic .mucoasele (o chi , nas etc.).
-�-----

311
 G liceri nă: C H 2(0H) CH(OH) C H 2 0 H .
Lichid i ncolor, si ropos ; se foloseşte rareori, în cazu ri cu totul special e : la retuş,
împotriva răsucirii suport u l u i e m u l s i i l or etc.
Gllcină: H2 N C H 2 COOH (acid ami noacetic).
Pulbere a l bă, solu b i l ă în apă în prezenţa unei s ubstanţe alcal i ne. Soluţia t rebuie conser­
vată la adăpost d e aer, l u mi nă şi u m i d itate. Se foloseşte ca s u bstanţă reducătoare în
compoziţia băilor de developare desti nate emulsiilor negative şi pozitive.
Hidrochinonă : C6H4 (OHh.
TOXICĂ !
Cristale prismatice de un alb străl ucitor, greu sol u b i l e în apă rece, uşo r s o l u b i l�
în apă caldă. Se păstrează la adăpost de u m i d i tate şi de l u m i nă în flacoane bine încbls-e .
• Este una d i n s u bstantele red ucătoare cele mai folosite ln fotografie, de obicei.1n...asociaţie
c u metolu/ ; s u b 1 6°C acţiunea sa d i m i n uează considerab i l , putînd aj u n����

Hidroxid de potasi u V. p o t a s ă c a u s t i c ă.
Hidroxid de sod iu V. s o d ă c a u s t i c ă.

Cristale i n colore, transparente, foarte solubile în apă, dizolvarea acestu i produs

c h i m i c prod u cîndu-se concomitent c u o marcată scădere a temperaturii apei. Constitu i e
baza tutu ror băilor d e fixare; u neori se foloseşte, în cantităţi foarte mici, c a s ubstanţă
acceleratoare în anu mite băi de developare pentru granulaţie fi nă.
Iod : I
TOXIC !
Lamele violete, greu solubile în apă. Intră în compoziţia anumitor băi de slăbire;
acţionează ca substanţă pentru e l i m i narea h i posulfitul u i , după fixare.

Iodură de mercur: Hgl2•

OTRAVĂ VIOLENTĂ !
Pudră roşiatică ; sol u bi l itate s labă în apă, dar excelentă în iodură de potasiu, sulfit de
sodiu şi soluţii cu hiposulfit de sodiu. Se foloseşte în unele băi pentru întări rea negative lor.
Iodură de potasiu : K l .
Sare albă, cristal izată, sol u b i lă î n apă ; se foloseşte pentru prepararea emulsiilor sen­
s i b i l e, băi de virare, băi de întărire, etc.

Magneziu : Mg
Pul bere care serveşte la p repararea amestec u r i l o r fol osite pentru fotografi erea la
lumină artificială ; în ti mpul arderii prod u ce o l u m i nă foart e puternică, însoţită de dega­
jarea u n u i fu m înecăcios, neplăcut m i rositor ; trebuie manipulat cu multă atenţie, prezen­
tînd pericol de i ncen d i u .

312
 Cristale i ncolore cu mi ros de s u l f, uşor întepător ; fi i n d mai stabi l , este preferat
bisulfitului de sodiu; se foloseşte pentru acid u larea băilor de fixare, sau ca s ubstanţă d e
�
cQ._n:: rvare în unele ăi de developare.
_
Metabisulfit de sod i u : Na2S205•
Cristale i ncolore sau p ud ră albă; util izare i d entică cu cea a metabisulfitului de potasiu.
Metaborat d e sodiu : NaB02 ·4H20.
Cristale a l be, sol u b i l itate bună în apă, i nsol u b i l în alcool sau eter. Se util izează ca
s u bstanţă cu acţ i u ne alcal i nă slabă.
�toi : ( H O - C6HiN H - C H3)2 · H2S04•
�Lre u n an i m acceptată pentru a i n di ca sulfatul de parametilaminofenol.
Se prezintă s u b forma u nei pudre albe cristal i ne, sol u b i l ă în apă, care trebuie păstrate
la adăpost de aer, u m ezeală şi l u m i n ă ; la a n u mite persoane poate provoca iritaţii sau chiar
eczeme ale pielii, greu de v i ndecat ; de aceea d u pă mani p ulare, mîi n i l e vor f h p ă l at e
i ntens cu a p ă ş i săp u n . Este s ubstanţa reducătoare fol osită în m o d curent, d e obice i în
combinaţie cu hidrochinona, calităţi l e lor completîndu-se rec i p roc.
Monosulfură de sodiu : Na2S ·S H20.

TOXICĂ !
Cristale i ncolore sau - s u b formă a n h i d ră=(Na2S), p u d ră albi cioasă. Degajă vapori
de hidrogen sulfurat ; trebu i e conservată l a adăpost de aer ş i l u m i nă, în altă încăpe re
decît cea î n care se află materialele fotosensi b i l e. Se foloseşte î n special pentru virare
p r i n su lfurare în două băi, a hîrtiei fotografice cu gelatino-bromură de argint.
Nitrat de argint : Ag N 03 (sau azotat de argint).

TOXIC! CAUSTIC !
Se prezintă s u b formă de paiete albicioase. Se va conserva la întuneri c ; foarte peri­
culos pentru mani pu lant, arde şi pătează e p i derma şi vestmi ntele. Este folosit în u n e l e
băi de virare.
N itrat de p l u m b : Pb (N03)2

OTRAVĂ !
Mici cristale a l be, solu b i l itate excelentă în apă, mediocră în alcool. Se uti l izează î n
u ne l e băi de întărire, b ă i d e virare ş i fixare.

TOXIC!
Cristale gal bene-verzu i ; i ntră în compoziţia unor băi de î ntări re.

313
 Oxalat de fier: Fe2 (C204)3

OTRAVĂ !
Pudră galbenă, greu sol u b i l ă ; se foloseşte în unele băi de virare.

Oxalat feros : Fe C204.

OTRAVĂ !
Pudră galbenă, foarte puţi n s o l u b i l ă în apă ; se foloseşte u n eori ca agent revelator.

Paraaminofenol (clorh i d rat de) : H O - C8H4- N H 2 - HC I .

Pul bere albicioasă, foarte sol u b i l ă în apă. Se conservă în flacoane bine astupate, la
întuneric. S ubstanţă reducătoare mai p uţ i n folosită în prezent.

TOXICĂ !
----c-rrsta le cenuşi i , solubile în apă ; p rodus foarte uşor oxidabil prezintă i n convenientul
că pătează puternic degetel e şi vestmintele ; jn soluţie n u se conservă bine ; trebuie ferit
de aer şi l u m i nă. Se foloseşte ca substantă reducătoare într-un mare�ăr de formule
de băi de deve lop;;:e oentru granulatje fiQă ; d i m i n uează si mţitor rapiditatea emulsiei,
p reti nzînd ca u rmare o c reştere substanţială a timpului de expunere.

Permanganat de potasiu : K M n 04.

Cristale strălucitoare, de culoare al bastru-vi olet, foarte uşor solubile în apă. Intră
în compoziţia b ăilor de slăbire; se mai fol ose te entru îndepărtarea voal u l u i d i croic de
pe negative, pentru c u răţi rea-tas�lor şi veselei de laborator, pentru îndepărtarea pete or
de revelator de pe mîin i , pentru verificarea grad u l u i de spălare a suprafeţelor sensi b i l e etc.

Persulfat de amoniu : (N H4)2S208.

C ristale i n co lore sau pul bere al bă, foarte sol u b i l ă în apă ; se va păstra l a loc uscat,
tn flacoane bine astupate. Intră în com poziţia băilor de �fEJ21.!:e a negativelor cu contraste
-
p rea mari .
Persulfat de potas i u : K 2S208.
Cristale i ncolore sau a l be ; solubil itate medi ocră în apă, i nsol ubi l în alcoo l . Se utili­
zează pentru e l i m i narea u rmelor de hiposulfit d u pă fixarea e m u l s i i l o r sensi b i l e n egative
şi pozitive.

Pirocatehină = (C8Hc(OH)2)
C ristale albe, î n formă de lamele, foarte solubile în apă ; se păstrează la adăpost de
aer şi l u mi n ă ; este o su bstanţă reducătoare care i n tră în compoziţia unor băi de developare.

Pirogalol (acid pirogalic) : C8H3 (OH)a.

Mici cristale albe, strălucitoare, aciforme, foarte sol ubile în apă. Se păstrează la adăpost
de aer şi l u m i nă. Su bstanţă red ucătoare cu acţi une energică, folosită mai puţin în prezent.

314
 Potasa caustică : KOH.
TOXICĂ ! FOARTE CAUSTICĂ !
Produs c h i m i c foarte higroscopic, foarte peri culos de man i p u lat ; trebuie păstrat la
loc uscat, în flacoane astu pate ermet i c cu dopuri d e cau c i u c ; este o su bstanţă alcal i nă
foarte energică, care i ntră în compoziţia anu m itor băi de developare rapidă .
..,,,...
Sodă caustică : NaOH.
FOARTE TOXICĂ ! FOARTE CAUSTICĂ !
Plăcuţe sau bastonaşe a l be ; aceeaşi fol os i re ca şi potasa caustică. Necesită aceleaşi
precauţi i la man i p ulare şi prezi nţă caracteristi ci chi m i ce s i m i lare.

Su bli mat corosiv : HgCl2.

FOARTE TOXICĂ !
Pul bere a l bă, puţi n sol u b i lă în apă, otravă violentă, deosebit de peri c u l oasă. Se va
păstra într- u n d u lap încu iat, iar pe flacon se va l i pi o etichetă pe care va fi scris, mare
şi clar OTRAVĂ ! Intră în compoziţia băilor de întărire a negativelor. Atunci cînd este
pos i b i l trebuie evitată folosi rea l u i , avînd în vedere perico l u l care îl reprezintă.

S u lfat de al umini u : Al2 (SOJ3 · 1 8 H20.

Cristale, gran u l e sau pudră al bă ; sol u b i l i tate excelentă în api, i ns ol u bi le în eter
şi alcool ; i ntră în compoziţia băilor tanante.

Sulfat de amoniu : (N H4)2 S04.

Cristale cu solu b i l itate excelenta În apă ; i ntră în compoziţia unor băi pentru virarea
în albastru a hîrt i i lor cu b ro m u ră de argint.
S u lfat de cupru : CuS04 · S H20.
TOXIC!
Cristale al bastre, foarte s o l u b i l e în apă ; se foloseşte în special pentru prepararea
băilor de virare a hîrti i lor cu b ro m u ră de argint.

Su lfat de fier: Fe S04 · 7H 20.

Cristale verz u i , cu sol u b i l i tate foarte b u n ă în .apă, i ns o l u b i l e î n alcoo l ; ,intră în
compoziţia u n o r băi de developare.

Su lfat de sodiu : Na2S04.

P u d ră albă sau cristal e c u sol u b i l itate b u n ă în apă. Se fo loseşte în unele băi de virare
acide, evitînd umflarea gelat i n e i . Este uti l izat în special în ţăr i l e cal de, pentru developarea
la temperaturi r i d i cate.

Su lfat de zinc: Zn S04.7H20.

Cristale i ncolore, cu s o l u b i l itate excelentă în apă ; uti l izat în unele băi de virare a
hîrti i lor cu b ro m u ră de argint.

315
 Su lfit de sodiu (anh i d ru) : Na2503 (cristalizat : Na2503 7 H,.Q,__
"' e 1zo vă b i ne în apă, se fol oseşte ca substanţă de convervare, în toate băi l��eve"
l opare. Este de p referat forma a n h i d ră, fi i n d mai stabi l ă ; 1 00 g. sulfit de sodiu anhidru =200 g
sulfit de sodiu cristalizat.
Sulfocianură de amoniu : N H4CNS.
TOXICĂ !
Su lfocian u ră de potasi u : K C N S .
TOXICĂ !
Săruri i ncolore, foarte sol u bi l e în apă ; delicvescente. Se păstrează în flacoane foarte
bine astupate. I ntră în compoziţia anu mitor băi de virare. Sulfocianura de potasiu i ntră ş i
î n compoziţia anu mitor băi d e deve lopare pentru gran ulaţie foarte fină.
Sulfocian u ră de sodiu (tiocianat de sodiu) NaS NC.
Cristale i ncolore, higroscopice, sol u b i l i l e în apă, producînd concomitent scăderea
temperat u r i i l ic h i d u l u i . Acţ i u n e şi folosire s i m ilară cu sulfocianura de potasiu.
Su lfouree - tiouree v. t i o c a r b o a m i d.
Sulfură de sodiu. v. m o n o s u I f u r ă d e so d i u.
Tetraclorura de carbon : CCl4•
� --- - ··

Lichid uti l izat pentru degresarea şi c u răţi rea negative l o r necorespunzător man i p u late
ş� vate.
Tiocarbamidă : CS(N H2)2
Prisme i ncolore, s o l u b i l e în apă, se foloseşte pentru virarea pri n s u lfurare a hîrti i lo r
fotografi ce cu brom u ră d e argi nt, î n l o c u l sulfurii d e sodiu, deoarece n u emană gazele neplă­
cut m i rositoare ale acestei a ; de asemenea, se foloseşte pentru îndepărtarea voal u l ui galben
pe care î l prezi ntă u nele negative.
Tiosulfat de amoni u : ( N H 4)2S20J .
Cristale i ncolore sau albe, s o l u b i l e în apă, insol u b i l e în alcool . Este folosit u neori i n
băile de fixare rapidă; o soluţie 1 5 - 20% de tiosulfat de amoniu fixează mai rapid decît una
= „

" '°'Zu o concentraţie d u b l ă de hiposul 1 t d e sodiu„

iosu lfat de sod iu v. h i p o s u I f i t d e s o d i u.

PROFU N Z I M E DE C Î M P
Zonă de claritate care s e întinde înai ntea şi înapoia plan u l u i în care este situat subiec­
tul asupra căruia s-a efect uat pu nerea la pu nct (claritatea).
Se ştie că o i magi ne este clară atunci cînd punctele care o formează coresp u n d în
mod corect cu p u nctele s u bi ectul ui fotografiat ; ea este flou (v. cuv.) atu nci cînd aceste
pu ncte sînt înecate în mici pete circula re mai mult sau mai p u ţ i n înti nse, d e n u m ite cercuri
de difuzie sau de confuzie.

316
 Există o gradaţie a clarităţi i , În funcţie de exigenţa cu care sînt pri vite l ucruri l e ;
u n negativ d e format mic, desti nat d e mu lte o r i să fi e mărit considerab i l , va trebui să
p rezinte o c laritate absolută, d e cel p uţi n 1 /30, ceea ce vrea să însemne că diametrul
unui cerc de difuzie n u are voie să depăşească 3 3 sutimi d e m i l i metru.
Pentru formatel e mai mari, se consideră ca s u fi cientă o claritate d e 1 /20 sau chiar 1 /1 0.
Ea depinde de factori destul de nu meroş i : cal itatea obiecti v u l u i, desch i derea diafragmei
etc., dar mai ales d e g rija cu care a fost efectuată punerea la p u nct : ceea ce înseamnă
că fotografu l trebuie să cunoască foarte bine reg u l i l e profunzimii de cîmp.

7
"':7
I

I
'Y5 6

1
'Y5 6

,
'Y5 6 7 8 g !Om 00
- -- - --
2

Corelaţia d intre d iafragmă şi profunzi mea de claritate :

1 - d i stanta pînă. la s u biect ; 2 - zona clară.

Claritatea este cu atît mai înti nsă cu cît deschiderea d i afrag mei este mai m ica ş1 cu
cît l u ngi mea focală a obiectivului este mai scurtă. Cu u n format de 24 x 36 m m , la o
d istanţă focală de 50 mm şi o d i afrag mă de (: 4, p u nerea la p u nct fi i n d făcută pentru
i nfi nit, p rofu nzi mea d e cîm p se întinde de la 1 5 m la infinit, în timp ce pentru u n obiec­
tiv d e 75 mm distanţă focal ă aceasta n u se va înti nde decît d e la 21 m la i n fi nit.
Profunzimea de cîmp mai depinde şi d e d istanţa asu p ra căreia s-a făcut p unerea la
punct ; ea este mai red usă în partea anterioară (ci rca 1 /3) ş i mai întinsă s p re partea
posterioară (circa 2/3), în raport de plan u l pentru care s-a efectuat p u nerea la p u nct.
Se înţelege lesne că profunzimea de cîmp este relativ mult mai mare în cazul p u neri i la
p u n ct pe subiecte înd epărtate. Astfe l , la i nfi nit, ad i că în zona situată d i ncolo de p u nct u l
asupra căruia s-a stab i l it claritatea ş i pînă la orizont, p rofunzi mea d e cîm p se înti nde

317
asu pra unor obiecte aflate la distanţă de mai m u lţi ki lometri între ele. La l i m itele extreme
ale profu nzi m i i de cîmp, n u s u rv i ne o cădere bruscă a clarităţi i , ci o d i m i nuare p rogre­
sivă, t radusă pri ntr-o lărg i re p rogresivă a cercu rilor d e d ifuzie.

Profunzime d e cîm p :
A - zonă clară cu ( : 5 , 6 ; B - zonă clară cu ( : 1 1 ; C - zonă clară cu ( : 22.

P RO F U N Z I M E FO CALĂ

Cantitatea cu care poate varia, fără a altera claritatea i magi n i i , planul s u p rafeţei
sensi bile, înspre înainte sau înapoi faţă de panul exact de claritate ; este, în mod practic,
toleranţa admis i b i l ă î n poziţia geam u l u i mat sau a casetei portplacă.
Profunzimea focală este i nvers proporţională cu deschiderea obiectivu l u i (diafragma)
şi este repartizată în mod egal înai ntea şi înapoia plan u l u i clarităţ i i absol ute ; această pro­
funz i me fii n d relativ foarte m i că, tre b u i e avut grijă ca planul în care se află negativul să
fie aşezat rigu ros în focar.
Nu trebuie confundată noţi unea de profunzime focală cu cea de profunzime de cîmp
(v. cuv.). Aceasta d i n u rmă fi i n d m u lt mai i m portantă p r i n conseci nţele sale p ractice.

PROXAR

Lentilă adiţională (v. cuv). conver-gentă (pozitivă) care se apl ică în faţa o b i ectivu l u i
aparat u l u i de fotografiat cu aj utoru l u n e i monturi ( l a fel ca u n fi ltru colorat), pentru a
permite fotografierea de la di stanţe foarte m i ci ; este gradată, potrivit puteri i sale optice,
în dioptrii (v . cuv.) ; se foloseşte în s pecial pentru efectuarea de reproduceri.

PSE U DOSO LARI ZARE

Acest procedeu n u derivă din fenome n u l solarizării (v. cuv.) propri u-zise, care constă
în i nversarea parţială sau totală a i magi n i i , ca u rmare nem ijlocită a unei s u p raexpuneri
foarte mari ; e l este bazat pe efectul Sabattier (v. cuv.), care permite obţi nerea d e i magi n i
a l e căror contu r u ri sînt marcate de o l i ni e de tonal itate închisă sau deschisă, rezultat a l
i n versă r i i parţiale a i magi n i i în curs u l developă r i i .

318
 Nu orice s u biect se pretează la pseudosolarizare; trebuie alese teme cu l i n i i s i m pl e,
foarte clar şi precis desenate, fără u m bre cu detal ii ; obiecte l e trebuie să fie puternic l u mi­
nate, prezentate în faţa u n u i fon d d e cu loare închisă dacă obiectu l are o tentă deschisă,
sau un fon d deschis - dacă obiect u l este d e tentă închisă. Drept teme pentru primele
încercări pot fi l uate : u n profi l omenesc, o vază, o statuetă, o floare a l bă, iar ca fundal o
d raperie neagră.
Timpul de expunere trebuie calcu lat foarte exact ; trebuie excl usă orice s u praexpunere
care ar putea da naştere la u n voal, oricît d e superficial.

Developarea se începe în mod normal, dar se întreru pe înainte ca în zonele nei m presio­
nate d e l u mină să apară vreo urmă d e voal ; se scoate negativul d i n revelator, se îndepăr­
tează c u m ultă grijă orice picătură d e lichid, d u pă care se expune l a o l u m i nă albă
puternică o d u rată de t i m p care variază în funcţie de i ntensitatea şi depărtarea s u rsei d e
l u mi n ă : 5 - 1 0 s la distanţa de 1 m d e o lampă e lectrică de 1 00 W , este o l u m i nare suficientă ;
se conti n uă developarea, în înt u neric sau la o l u m i nă i nact i ni că pentru e m u lsia respectivă,

319
d ar fără ca negativul să fle rei ntrodus în revelator, ceea ce înseamnă că va acţiona n u mai
i nflma cantitate de revelator care i m p regnează încă emulsia; d u rata poate varia între 5 şi
15 m i n .
Operaţ i i l e u rmătoare : baia d e întrerupere, baia de fixare, s plălarea, n u prezintă nici o
d ificultate specială ş i n i c i p recauţ i i deosebite.
Această tehnică, deşi pare foarte s i mplă, p retinde n u meroase încercări, reuşita i nver­
s ării fi i n d dependentă de cauze multiple, cea mai i m portantă fi i n d d u rata expu neri i la
I u mi nă în cursul developări i şi raportul d i ntre aceasta şi expunerea i n i ţială, la fotografiere.
Chiar ş i pentru un fotograf experimentat există o mare i n certitudine cu privi re l a rezulta­
tul ce poate fi obţi n ut la fiecare încercare de pseudosolarizare. Operaţia poate fi făcută atît
pe un negat i v, cît şi pe o copie pozitivă ; cel mai recomandabi l este să se încerce pseudo­
solarizarea u n u i negat i v-copie obţinut p r i n reproducerea u nei cop i i pozit i ve ; această
metodă prezintă avantaj u l de a nu cauza degradarea eventuală, poate i remed iabi l ă, a
negativului original.

PSEU DOSOLARI ZARE M U LTI PLA

Pseudosolarizarea controlată se obţine plecînd de la un negativ-duplicat real izat c u aju­
torul u n u i diapozitiv i ntermediar tras de pe negativul origi nal ; ea poate fi i n versată de
două sau mai m u lte ori (pseudosolarizare dublă sau multiplă).
Porn i n d de la un ne gativ de contrast normal, corect i mpresi onat, se trage p r i n contact
un d iapozitiv viguros pe un fi l m foarte contrast, de sens i b i litate scăzută. De pe acest dia­
pozitiv, tot prin contact, pe acelaşi ti p de fi l m, se obţine un d u p l i cat al negativu l u i ori­
g i nal, prin developarea într-un revelator avînd următoarea compoziţi e :
pi rocat e h i n ă 10 g
s u l fi t d e so d i u a n h i d ru 20 g
carbonat de sod i u anhidru 40 g
apă distilată l a 40-so•c 1 OOO c m '

Se foloseşte fără a se d i l ua, la temperatura de 20°C ; d u rata 40 -60 s. Fi l m u l este expus

apoi ci rca 1 s la l u m i nă albă furnizată de o lam pă electrică de 1 00W, aflată la 1 m d istanţă.
După expunere, fi l mu l este i ntrodus d i n nou în revelator, unde rămîne 40 -60 s (revela­
torul trebuie să rămînă în acest ti m p într-un repaus absolut), t i m p în care se real izează
inversarea parţială a i magi n i i . in continuare, fil m u l este fi xat, spălat şi uscat în mod normal .
in locul revelator u l u i i n d i cat mai înainte, poate fi folosită u rmătoarea baie de develo­
pare care are o acţi une mai energ i că :

soluţia A : hidrochinonă 25 g
metabisulfit d e potasiu 25 g
br-omură de potasiu 25 g
apă distilată l a 40-50°C 1 OOO c m 3

soluţia B : liidroxid de sodiu 50 g

apă d i s t i lată l a 40-50°C 1 OOO cm '

Cele două sol uţi i se amestecă înainte de folosi re în p roporţia 1 /1 ; temperatura de

l u cru 20°C. Folo:ind această baie, p r i ma developare va d ura n u mai 10 s; părţile develo-

320
 pate ale negativ u l u i d u p l icat trebuie să apară în negru p u r şi fără pete ; se expune apoi
fi l m u l pentru 1 /1 0-1/2 s la 1 m d istanţă de o lampă electrică de 1 00 W; se reintroduce
fi l m u l în revelator pentru 1 0 s ; n u se agită soluţia· Apoi se procedează la fi xare, spă­
lare, uscare.
Operaţia pentru obţi nerea p r i n contact de noi pozitive- negative - pozitive de pe
cele deja salarizate, poate fi continuată atît cit se consideră necesar pentru obţi nerea
efect u l u i fi nal u rmărit. La sfîrşit se efectuează o copie pozitivă, pe hîrtie (prin contact sau
prin i ntermediul aparatului de mărit), fie n u mai de pe u lti m u l negativ - du p l i cat pseudosola­
rizat obţinut, fie suprapunîndu-1 pe acesta perfect peste primul negat i v şi cop i i ndu-le
s i m u ltan pe aceeaşi coală de hîrtie.
Toate operaţi i l e descrise mai înainte se pot efectua destul de comod deoarece fi l m u l
pozitiv pe care se copiază fi i nd de sensi b i l itate foarte redusă, poate fi prelucrat chi mic,
fără nici un pericol, la l u mina verde obişnuită a laborator u l u i , la care, de obicei, se deve­
lopează hîrtia fotografică. Este pos i b i l să i ntervină şi unele insuccese şi anu me :
- negativul-duplicat n u s e salarizează : cauza poate fi diapozitiv u l p rea transparent sau
voalat ; diapozitivele desti nate real izării de d u p l i cate-negative trebuie să fie vigu roase în
zonele l u mi noase iar w mbre l e tre b u i e să fie perfect transparente ; o primă developare p re­
l u ngită peste timpul i ndicat face difi c i l ă i nversarea parţială a i magi n i i , după expunerea
la l u m i nă ;
- voal în timpul inversării : defecţi une datorită folosi rii pentru l u m i narea laboratoru·
l u i a u n u i fi ltru mult prea deschis la culoare.
- contururi şterse sau mişcate : negativul a fost agitat î n revelator, după expunerea
la l u mină ;
- puncte sau liniuţe albe în u m brele solarizate ale dupl icat u l u i negativ : revelatorul
a conţi nut i m p u rităţi , care înai nte de expunerea la l u mina albă s-au fi xat pe negativ şi
au împied i cat o l u m i nare generală u niformă.

P U DRĂ L U M I N ISCENTĂ

Pudră pe bază de magneziu (Mg), căreia i se adaugă u neori şi alte metale în stare de
p u l bere ; este d i n ce în ce m ai puţin folosită în fotografie, deoarece, pe lingă l u m i na
foarte violentă şi s u părătoare pe care o p roduce la apri ndere, mai degajă şi un fum înecă­
c i os şi neplăcut m i rositor, prezentînd şi un real pericol de p rovocare de i ncendiu.

P U N ERE LA P U N CT

Prescurtare a expresiei punere la punct a clarităţii; operaţie care costă în asigu rarea
u nei clarităţi maxime a su biectu l u i ceea ce înseam nă de fapt reglarea distanţei d i ntre cen­
trul optic al obiecti v u l u i şi emulsia sensibi lă, în funcţie de distanţa care separă su biectul
de aparat u l fotografic.
Există d i ferite sisteme care permit punerea la punct : fol osi rea telemetrului (cuplat
sau nu cu obiectivu/), folosi rea scalei de distanţe, a geamului mat etc.

21 - c . 2171 Fotogra�e de l a A l a Z
32 1
P UTERE; DE SEPA RATI E
„ .

Facultatea pe care o posedă un obiectiv, într- u n grad mai mare sau mai mic, de a
separa de o manieră absolut vizi bilă, l i n i i paralele extrem de fi ne, trasate foarte ap roape
una de alta ; este ceea ce se n u meşte calitatea definitorie a obiectivului, sau aptitu d i nea sa
de a repr0duce cele mai mici detali i .
A r fi greşit s ă s e atri b u i e exclusiv obiectivu l u i rezultatul u n u i test desti nat stab i l i r i i
puterii d e separaţie a u n u i obiectiv deoarece ş i e m u l s i i l e sensi b i l e posedă l a rînd u l lor o
putere de separaţie proprie. Această p utere de separaţ i e este cu atît mai s labă cu cît
sens i b i l i tatea e m u lsiei este mai ridicată, cu atît mai m ică cu cit cristalele de bromură de
argint sînt mai mari. C ri stalele de d i mensi u n i mari au un efect de d i fuzie mai mare decît
cristalele mici, iar pe un fi l m cu sensi b i l itate ridicată sînt, de ase menea, mai mari decît
pe un fi l m mai puţi n sensi bi l ; sînt caracteristici i nerente natu rii pe l i c u l e i , chiar dacă în
prezent emu lsi i l e de sensi b i l itate ridi cată prezintă o putere de separaţie relativ mare.
Dacă un anu mit obiectiv O, folosind o anu mită e m u l s i e E, permite să se obţină o
i magi n e formată d i n 1 00 l i n i i a l be şi 1 00 l i n i i negre, aceasta înseamnă că puterea de sepa­
raţie asi g urată de obiectivul O + em u lsia E este = 1 00 l i ni i pe m i l i metru. Exami narea
negativului obţi nut va permite constatarea că fidelitatea reproduce r i i este d i n ce în ce mai
puţi n bună, pe măsură ce se apropie de l i m ita puter i i de separaţ i e . Această l i m ită este
ati nsă atunci cinci între l i ni i l e negre nu mai există l i n i i a l be. Deci, dacă grosi mea l i n i i lor
negre creşte (rămînînd tot t i m p u l l a aceeaşi bandă d e l i n i i ) este evident că reprod ucerea
u n e i mire sau a u n u i document oarecare va avea detal i i pentru care scara reală nu va fi
respectată, dacă se l u crează î n zona apropiată de l i m ita puteri i de separaţi e .

f, l1
11,V �,11 l' l a b c

Puterea de separaţie :
o - o r i g i nal ; b - e m u l s i e sensibilă de 1 4° D I N ; c - idem ,

n
de 1 8° D I N .

Se va constata, de asemenea, că contrastul d i m i nuează pe măsu ră ce puterea d e sepa­

raţie creşte ; acest fenomen poartă n u me l e de tra s fer de modulaţie. Modu laţia u nei m i re
max. - m i n . ( 1 • • _
este egală cu . max. = u m 1 nenţa maxi ma, m i n. = l u minenţa m i n i mă, ale
max. + m i n .
l i n iilor albe ş i negre). Neexistînd n i c i o prescripţie care să permită expri marea

322
pute r i i de separaţie în anu mite cifre, aşa c u m este expri mată sens i b i l itatea e m u lsi i l or,
d e p i l dă, mirele uti l izate pentru măsu rarea puteri i de separaţie există, în d i fe rite
modele, cele mai c u n oscute fii n d : mira Foucault, mira National Bureau of Standard, mira
Normes Fran�aises, mira U.S. Air Forces, etc., între ele fii nd d iferenţe de frecvenţă, l ungi·
mea l i n i i lor, etc.
Factorii de care depinde obţi nerea unei fotografii cu putere de separaţie ridicată sînt
n u meroş i : iată n u mai cîţiva : calitatea optică a obiecti vu l u i fol osit, cal itatea tehnică a apa­
rat u l u i cu care se l ucrează, siste m u l de i l u m i nare, calitatea opt i că a obiectivu l u i aparat u l u i
de mărit şi stabi litatea acestuia, cal i tăţ i l e specifice a l e materialelor fotosens i b i l e negative
şi pozitive folosite, puritatea c h i micalelor, aplicarea u n u i tratament c h i m i c d e laborator
adecvat etc., etc.,
Bineînţeles, elementul cel mai i mportant în formarea i magi n i i este obiectivul ; e m u lsia
fotosensi bilă, oricît de s uperi oară ar fi calitatea e i , n u poate înregistra nimic altceva decît
ceea ce îi fu rnizează obiectivu l . Puterea d e separaţie a u n u i obi ectiv perfect este l i mitată
de către difracţie (v. cuv.), care este cu atît mai m i că, cu cît este mai mare deschiderea
obiectivu l u i şi c u cît este mai scurtă l ungi mea de undă a l u m i n i i fol osite. Lumina zilei,
bogată în radiaţ i i de l u ngi me de u n dă m i că ( m u lt al bastru) este dec i , d i n acest pu nct d e
vedere, mai bună (la fel ca şi cea emisă de u n bliţ electronic) decît cea e m i să de o lampa
electrica cu fi lamentul de tu ngsten, bogată în radiaţii de l ungi me de undă mare
(mult roşu).
D i n punct de vedere practic, chiar ş i la obi ectivele foarte b i n e corijate, s u bsistă întot­
deauna aberaţii reziduale mai m u lt sau mai puţi n i mportante care degradează parţial i ma­
gi nea şi d i m i n uează contrastu l şi puterea de separaţiea obiectivu l u i . Fluorarea l enti lelor
(v. cuv.) a permis d i m i n uarea acestor efecte negative, contri bui nd eficient l a ame l i o rarea
p uterii de separaţie a obiectivelor, la creşterea contrast u l u i i magi ni lor asigu rate de acestea,
chiar şi în cazul în care se l ucrează cu d i afragma total desc h i să.
Puterea de separaţie este i nfluenţată şi de cal itatea aparatului pe care este montat
obiectivul respectiv. Î n pri m u l rînd , aparatul t rebuie să asi g u re pos i b i l i tatea ca pel ic u l a
sensi b i l ă s :i fie plasată în plan u l opt i m d e c laritate.
C u cît este mai mare deschi derea obiectivu l u i , cu atît este mai mare şi puterea l u i
de separaţie : d a r p e măsură c e desch i derea creşte, descreşte toleranţa d e punere l a p u nct
a clarităţi i , pînă l a punctul ca la :o desch idere d e f: 2, toleranţa nu este decît d e
ci rca 3 µ !
O riguroasă punere la punct a clarităţ i i este absolut necesară. D i n păcate, de m u lt e
o r i se obţ i n rezultate i nferioare c u obiective care - î n s i n e - sînt d e cal itate foarte bu nă,
dar fii n d montate la aparate a l căror s istem d e punere la pu nct lasă de dorit, fu rnizează
i magi n i a căror putere de separaţie este nesatisfăcătoare.
Subexpunerea este mai puţi n dăunătoare decît supraexpunerea; o s u p raexpunere
de două diafrag me, cu un film foarte rapid, poate face să scadă puterea d e separaţie
l a j u mătate.
Oridecîteori este posibi l , se va fol osi e m u lsia cea mai puţi n sensibi lă.
21•
323
 Desigur, nu trebuie negl ijată n i c i puterea de separaţie, satisfăcătoare sau n u , pe
care poate să o asi g u re obiectivul aparatu l u i de mărit.
În i ntrerpretarea rezultatel o r mai treb u i e avut în vedere t i m p u l d e expu nere fo losit
precum şi con d i ţi i l e de develo pare, care, d e asemenea, i nfl uenţează într-o oarecare măs u ră
puterea de separaţie.

324
R
RAC U RSI U

Procedeu de folos i re a perspectivei liniere (în desen, pictu ră, fotog rafie), al cărui efect
constă în fapt u l că extremităţ i l e obiectu l u i rep rezentat apar exage rat de apropiate, iar
unele d i mens i u n i ale acestuia foarte red use.

RADIAŢ I E

E mitere ş i propagare d e unde sau corpuscul i ; orice radiaţie i m p l i că u n transport d e ener­

g i e ; deoarece în n u meroase cc.zuri radiaţia se face s u b forma u n u i fas c i c u l de raze, ter­
menii de radiaţie şi raze se folosesc cu aceeaşi accepţ i u n e . Radiaţiile pot fi de mai m u lte
fel u ri : acustice, electromagnetice, termice, corpusculare, catodice, cosmice, moleculare, atomice,
radiaţie solară, radiaţie alfa, radiaţie beta, radiaţie canal etc. Di ntre toate acestea, în foto­
grafie interesează radiaţia electromagnetică, care constă în p ropagarea ondu l atorie a u n u i
cîm p electromagnetic variabi l . Î n v i d , viteza d e propagare a acestor rad iaţii este d e
299 792,5 km/s, ceea c e reprezintă limita absolută a tuturor vitezelor ; î n alte med i i , această
viteză scade în raport i nvers cu i nd i cele de refracţi e al med i u l u i . Cele două componente
(electrică şi magnetică) ale undei electromagnetice osc i l ează în două plane perpendicu lare
u n u l pe celălalt, l i n i a de i ntersecţie a acestor două plane fi i n d d i recţia de propagare. Pe
l îngă caracterul conti n u u (ondu latori u) conferit de u nde, radiaţia e lectromagnetică are
ş1 un caracter d isconti n u u (corpuscu lar), cuantele sale fi i n d fotonii. Proprietăţ i l e ondulator i i

325
se manifestă îndeosebi în fenomenele legate de p ropagare (reflexie, refraqie, interferenţă,
difracţie etc). Spectrul ei este împărţit d u pă criteriul l u n g i m i i de I undă în cîteva domeni i :
radiaţii infraroşii, luminoase (spectrul vizibi l), ultraviolet, X (Roentgen), gamma.
Pentru a face mai concretă i deea de radiaţie, se poate efectua experienţa u rmătoare :
se aruncă o piatră într-un ochi de apă absol ut l i n iştită ; se va constata că în j u rul p u n c­
t u l u i de cădere a pietrei se p roduc o serie de mici văl u rele concentrice, care - l uînd
naştere d i n cent ru - se deplasează, mărind u-şi ci rcomferi nţa, spre periferie.
Radiaţiile electromagnetice adică razele de l u mi nă, care iau naştere în soare, se propagă
în s paţiu tot s u b aceste forme ondulate : fiecare radiaţie în parte, fiecare rază, mai este
n u m ită şi undă, termen încă şi mai expresiv decît celelalte două.
O undă este deci caracterizată pri ntr-o succes i u n e de creste şi adîncuri, exact ca un
val de apă ; di st anţa care separă două creste sau două gol u ri s uccesive se numeşte lungime
de undă şi se măsoară în :
µ = m icron = m i i me de m i l i metru
µµ = m i l i micron = m i l ionime de m i l imetru
A = Angstrom = 1 0 µµ = 10 m i l i onimi de m i l i metru
de exemp l u : 0,4 µ (micron) = 400 µµ = 40 A
A doua caracteristică a u nei unde este frecvenţa, care exprimă n u măru l de creste
şi adîncuri care se produc în t i m p de o secundă.
A treia este viteza, adică d i stanţa parcursă de o u ndă î n timp de o secu ndă.
Radiaţiile cosmice, de pi ldă, au l u n g i m i de u ndă de ord i n u l m i l i m i cronilor, în t i m p ce
radiaţiile hertziene sînt de ord i n u l k i lometri l or.

RADI O G RAF I E
I magi ne obţin ută c u aj utorul r aze lor X (Roen tgen ) , folosind cal itatea acestora d e a tra­
versa corpurile relativ opace. Apl icarea principală este în medicină : constatarea de frac­
turi, afecţi u n i p u l monare, depistarea unor corpuri străi ne etc.
Imagi nea se obţi ne pe un fi l m de d i mensi uni egale cu acelea ale s u biectu l u i fotografiat ;
se developează într-un revelator contrast şi se fixează ca orice negativ.
Radioscopia este n u mai s i mpla exami nare vizuală a i magi nii su biectu l u i , redată vremel­
nic de razele X pe u n ecran fluorescent ; este o operaţie si mi lară cu exami narea i magi n i i
pe u n geam mat, într-un aparat fotografic.
Rep roducerea pe fi l m de 35 mm a i magi n i i o bţi n ute cu aj utorul razelor X, roartă
n u mele de microradiografie (pri n i ntermed i u l aparat u l u i fotografi c).

RAMĂ
Fotografiile desti nate a fi aşezate pe pereţi trebuie să fie înrămate ; este i ndicat ca
ramele să fie întotdeauna cit mai d i screte cu puti nţă, vopsite în ton u ri care să se armoni­
zeze atît cu fotografia, cit ş i cu tapet u l pereţilor încăperii.
Cele mai potrivite rame sînt cele s u bţiri, cu s u prafaţa l isă sau fără exces de apl icaţii
complicate, vopsite cu bronz.

326
RAMĂ DE MĂRIT

I nstru ment format d i ntr-o placă d e bază (d i n metal , lemn sau material p l astic rigid),
l a care este ataşată o mască, fie cu d i men s i u n e fixă (corespunzătoare n u mai unui anumit
format), fie reglabi lă ( confecţionată din două lam ( de oţel care se pot fi xa l a di mensiu ­
u nea dorită).
i n această ramă se prinde
hirtia fotosens i b i l ă care u rmea­
ză s:i pri mească i m presiunea
l u m i noasă ; i magi nea va avea în
fi nal d i mensi u n i egale cu ale
măşt i i fol osite şi va fi încadrată
de marg i n i albe care pot fi
l ăsate sau tăiate jos co m plet,
d u pă necesităţi .

RAMĂ-PRESĂ

I nstrument s i m p l u care
permite să se p u nă în strîns
contact negativu I şi hîrtia sensi­
bilă desti nată să dea i magi nea
pozitivă. Se compune d i ntr-un
cad ru de lemn, în care se află fixată o bucată de sticlă de bună cal itate, făcă n i ci u n fel d e
defecte (pete, nod u r i , zgîrietu ri etc) : c e l m a i corespunzător este pentru acest scop u n
negativ pe suport de sticlă, de pe care se înlă­
tură i magi nea pentru a rămîne n u mai s uportu l .
S e aplică faţa neemulsionată a negativu­
lui pe sticlă, se s u p rapune peste acesta partea
e m u l s ionată a hîrtiei fotografi ce, (deci , aten ­
ţie : emulsie contra emulsie!), se acoperă tot u l
cu u n capac şi cu aj utoru l a d o u ă cleme-arc
se asigură o presare corespu nzătoare.
Ramă-presă de copiat este u n accesoriu
d e laborator foarte i mportant care trebui e
întreţinut într-o stare d e depl i nă curăţenie,
ferit d e p raf ş i u mezeală.

RAPO RT DE MĂRI RE

Cantitatea c u care creşte, d u pă efectuarea u nei mări ri fotografice, d i mens i u n i l e copiei

pozitive, în comparaţie cu negativu l d e la care s-a pornit.

327
 De foarte m u lte ori este necesar să se t ragă de pe acelaşi negativ copii pozitive de
d i mens i u n i diferite ; în aceste cond i ţ i i , d e îndată ce s-a stabi l it t i m p u l de expu nere pentru
o anu mită mări re, este uşor să se afle raport u l d i nt re ti m p i i de expunere corespu nzători
d i feritelor formate. Evident că, cu cit mări rea este mai apreciabi lă, cu atît ea necesită un
t i m p mai l u ng d e expunere.
Relaţia d i ntre d i mens i u n i l e u n u i negativ ş i cele ale copiei obţi nute de pe e l se ex­
primă de obicei printr- u n coeficient liniar; mări rea se calculează împărţi nd latura i maginii
pozitive, la cea corespu nzătoare a negati v u l u i : un negativ de 24 X 36 mm, copiat în 1 3 x 1 8 cm
este mărit d e ci rca 5 ori (1 30 m m : 24 m m = ci rca 5).
Sta bi l i rea timpului de expunere, trecînd d e la un format la a l t u l , se obţine fol osind
f mări mea (A1 + 1 ) 2
ormu I a : . . Presu punînd că de pe u n negativ 6 x 9 cm s-a obţi nut cu o
mări mea (A2 + 1 ) 2
expunere de 1 5 s o copi e 1 3 X 1 8 cm corectă (mări re de două ori), care va fi expunerea
corespunzătoare pentru obţi nerea de pe acelaşi negativ a unei copi i de 30 x 45 c m ?
•
. . . (5 + 1 )2 62 36 .
-

Aplicind for m u l a de mai sus, se va obţi n e : --- = - = - = 4, ad 1 ca 1 5 s x 4 60 s.

=

(2 + 1 ) 2 32 9
Această l ege, stabil ită de Eder, deşi ţ i ne seama de i nfluenţa distanţei de la care
se face proiecţia nu dă totuşi decît i nd i caţi i aproxi mative.
Grafi c u l alătu rat s u p r i mă ne­
cesitatea calculelor şi dă, p r i n lec­
t u ră di rectă, coeficientu! de multi­
plicare care treb u i e apl icat în func­
ţie de mări rea avută în vedere ;
presupunînd că t i m p u l de expu nere
este cu noscut : 1 O s - pentru o
mări re de t rei ori (de exe m p l u ,
de pe u n negativ 4 , 5 x 6 cm, se face
o copie format 1 3 x 1 8 cm) ; pentru
o copie 50 x 60 cm., deci o mări re
de ci rea zece ori mai mare, se va
proceda astfel : se u r măreşte ve r­
ticala coloanei d i n dreptu l cifrei 3,
coborînd pînă la intersecţia ace­
steia cu orizontala corespunzătoare
cifrei 1 O ; acolo se află cifra care i n ­
d i că coeficientul d e prelu ngire 7,5,
20 ceea ce înseamnă că va fi nevoie
d e o expu nere de 1 O x 7, 5 = 75 s .
Pentru trecerea d e la u n format mai mare la unul mai m i c se procedează la fel ,
n u mai c ă în sens i nvers ; d u pă stabi l i rea coeficient u l u i corespunzător, t i m p u l p r i m s e împarte
la acest coeficient, aflîndu-se noul t i m p d e expu nere.
Raportu ri de ampl ificare ridicate t re b u i e rezervate numai unor negative d e calitate
excelentă, deoarece p roporţional cu mări rea cresc şi diferitele defecte ale clişe u l u i , g ran u ­
l aţia devine m a i su părătoare etc., t i nzînd totodată spre d i m i n uarea clarităţii desenul u i .

328
RAPORT DE STRĂ L U C I R E

Pe u n docu ment un iform l u m i nat, raportul dintre strălucirile extreme este egal c u
raport u l d i ntre o/bedo-urile (v. cuv.) extreme; valorile o/bedo- u l u i arată că acest rapo rt
nu poate reprezenta, în cazurile cele mai favorabi l e, (de, exemplu, desen cu t u ş negru
pe hîrtie fotog rafică cu su port a l b), o valoare mai mare decît 0, 80/0,02 = 40.
Raportul d i ntre i l u minările extreme variază foarte m u l t în funcţie de condiţi i l e
atmosferice ş i d e d i recţia l u m i n i i ; într-o atmosferă foarte p u ră, u m brele sînt puţi n l u m i ­
nate, primind n u mai l u m i na difuzată d e cerul al bastru şi d e obiectele înveci nat e ; p e
ti m p înnorat, raport u l di ntre i l u m i nări le extreme este foarte coborît, u m brel e fi i n d
l u m i nate de l u mina a l bă p e care o difuzează nori i ; i nfl uenţa veci nătăţi i (reflexele) variază
m u lt, în fu ncţie de d i recţia l u mi n i i .
Î n cazul u n •J i peisaj însorit, străluci rea ce r u l u i , î n comparaţie cu cea a u nei coale
de hîrtie a l bă pri m i nd o i l u mi nare de 1 6 OOO l ucşi, n u este decît de 25 - 30 ori s u peri­
oară străl u c i r i i u m brelor celor mai puţin l u mi nate, obiectele cu u n olbedo foarte scăzut
fi ind rare în natură.
U rmătoarele cifre, indică, aproxi mativ, raportul de strălucire extremă pentru cîteva
subiecte :
peisaj cu soare în c i m p u l v i z ua l , pină la 2 OOO OOO
i n t e r i o r cu fereastra înd reptată spre un peisaj însorit 1 OOO
portret în contral u m ! n ă , haine a l be 1 00
peisaj înso rit , c u p r i nzînd obiecte a l b e şi u m bră densă în pri m-plan 60
interior fără fereastră 15
peisaj în l u m i nă d i fu z ă , cu p r i m-plan întun ecat 20
pămînt văzut d i n avi o n , e l icopter, vizat vert i c a l 4
peisaj pe t i m p d e ceaţă

Cu titlu de curiozitate, iată contrastu l mediu de străl ucire în tab l o u r i l e unor pic-
tori vestiţi :
Ingres, David . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 0 -20 ;
Van Eyck, Velosquez, Corot . . . . . . . . . . . . . . 6-1 2 ;
Cesonne, Sisley, Pissoro, Monet . . . . . . . . . . . . 3 - 6.

RAZA

Fascicul paralel îngust d i ntr-o rad iaţie o n d u l atorie sau corpuscu lară, cu secţ i u nea
constantă şi neg l ijabi l ă în raport cu d i mensi u n i l e sistem u l u i fizi c în care se propag ă : roză
luminoasă (care i nteresează în fotografie), roză electronică, roză moleculară etc. Deoarece
n u meroase radiaţi i , ca - de exe m p l u - cele e lectromagnetice cu l ungime de undă m i că
( = spectru vizibil), sînt constituite d i n fasci c u l e de raze mai m u lt sau mai puţin diver­
gente, termen i i de radiaţie şi d e roză se fol osesc în aceste cazuri cu aceeaşi accepţi e.
Î n fenomenul dublei refroeţii p r i n cristale u n i axiale, e xistă două raze l u m i noase care
poartă den u mi ri speciale : rozo ordinară care se propagă în crista l u l bi refri ngent d u pă
l egi l e obişnuite ale refracţiei şi rozo extraordinară, care nu respectă leg i l e refracţiei ;
ambele sînt total polarizate, avînd planele de polarizaţie perpendicu lare între ele.

32 9
RAZĂ REFLECTATĂ
Fenomen o pti c de schi mbare a d i recţiei de p ropagare a u nei rad iaţii electromag­
netice l a i n cidenţa ei pe s u prafaţa d e separaţie a două med i i d iferite, fără ca radiaţia
respectivă să treacă d i ntr-un mediu în celelalte
(v. şi refracţie).
Acest fenomen se întîl neşte în mod cu rent în
fotografie : lumina polarizată (v. polarizare) p rovoacă
la s u prafaţa a n u mitor obiecte metalice, de sticlă,
sau pe s u prafeţe l e u mede, reflexe s u părătoare.
Acestea pot fi e l i m i nate sau cel puţin aten u ate
Reflecţie : în foarte mare măsură, p r i n folos i rea ecrane/or de
1 - rază i nc i d e ntă ; 2 - rază renectată. polarizare (v. cuv.).

RAZE CO NTI N U ATOARE

V. B e c q u e r el

RAZE X
Radiaţii electromagnetice care se plasează în spectrul solar d i ncolo de razel e u ltra­
violete, avînd o l u ngi m e de undă mai m i că decît acestea. Sînt i m percepti b i l e pentru
och i u l omenesc ; au însă o acţi une concretă asu pra e m u l s i i l o r fotografice. însuşire care
este fol osită în scopuri med i cale sau de cercetare şti i nţifică (v. radiografie).

RĂS U C I RE
Unele cop i i fotog rafice au ten d i nţa de a se răsuci în t i m p u l uscări i ; acest i nconve­
nient poate fi evitat dacă înainte de a fi p use la uscat se ţin cîteva m i n ute într-o baie
de apă conţi nînd 4% alcool şi 1% glicerină.

REAU M U R (Rene Antoi ne)

Fizician, şi naturalist francez, cunoscut îndeosebi pentru termometrul său cu alcool,
care a dat n u mele unei scări termometrice î n care p un ct u l de topire a gheţi i este notat
cu O, iar p u n ct u l de fierbere a apei cu 80 ; s i m bo l = 0R. Un grad Celsius (v. cuv.) este
egal cu 4/5 d i ntr-un grad Reaumur.

RECIPROCITATE
Pe u n u l şi acelaşi material fotosensi b i l (de exe m p l u , un fi l m de 35 m m) se efectuează
o serie de fotografii ale ace l ui aş i s u b i ect, în aceleaşi cond i ţi i ; pentru prima i magi ne se
folosesc un t i m p de expu nere şi o d i afrag mă al căror p rodus este corespu nzător con-

330
diţiilor de l u m i nă date ; se repetă aceeaşi fotografie scurtîndu-se timpul de expunere
la j u mătate, dar deschizînd u-se diafragma cu o d ivizi u ne şi aşa mai departe. Toate ima­
g i n i le vor fi identice ca densitate ; este ceea ce se n u meşte legea reciprocităţii. În prac­
tică însă, l ucrurile nu se petrec întotdeauna aşa, în special în ceea ce p ri veşte fotografia
în culori (v. defect de reciprocitate).

RECLAMA

Ram u ră cu s pecifi c cu tot u l aparte, cu noscută în u lti m u l t i m p sub d e n u m i rea de

fotografie publicitară.
Deşi respectă reg u l i l e generale ale com poziţiei, deşi foloseşte toate m i j l oacele care
ajută în general la obţi nerea unei i magi n i artistice (specularea efectelor de l u m i nă,
folosirea tramelor, a obiectivelor cu caracteristici speciale etc), acest gen de fotografie
urmăreşte un s i ng u r scop ; punerea în evidenţă, în valoare, a mărfii pentru care se face
reclama respectivă, desigur în scop excl usiv comercial .
În măsura în care acest scop este realizat, fotografia în cauză poate fi socotită ca
reuşită sau ca un fiasco.

REFLECTO R
D i s pozitiv al u n u i corp de i l u m i nat sau al u n u i proi ector, care serveşte la modificarea
repartiţiei spaţiale a flu x u l u i l u mi nos emis de o s u rsă de l u mină şi care se bazează pe feno­
menul de reflexie, (regulată sau difuză), sau pe fenomenu l de reflexie totală. Reflectoru l
este desti nat să tri mită într-o anum ită
d i recţie razele produse de o l ampă electrică.
După construcţie, reflectoarele pot fi :
cu oglinzi concave, (de obicei paraboidale),
cu prisme simple sau cu reflexie totală (la
p roiectoarele cu deschidere foarte mare),
emailate sau de sticlă difuzantă (util izate la
corpuri le de i l u m i nat) etc. 2
Forma cea mai si mplă şi totodată cea
mai des întîl n ită, este cea conică; s u rsa de
l u m i n ă este plasată în vîrfu l con u l u i , iar
pereţii i nteriori, pol izaţi, tri mit razele de
l u m i spre baza con u l u i , care este deschisă.
Dacă se va examina cu atenţie s u prafaţa
I u m i nată, se va putea constata că l u mi n a
este foarte i negai repartizată: centrul e i
este m a i l u mi nos decît celelalte părţi ; acest
J
defect este cu atît mai accentuat cu cît
Repartiţia spaţială a fl u x u l u i lum i nos :
s u p rafaţa l u m i nată se află mai departe de 1 1 - lampă electrică fără renector ; 2, 3 şi 4 - di re-
s u rsa de l u mină. rite t i puri de reflectoare.

331
Fotografie p u b l i citară
 Unele tipuri de reflectoare metal ice sînt confecţionate în aşa fel incit vîrfu l con u l u i
este î n l ocuit cu o s u p rafaţă emisferică ; randamentul l u m i nos este însă încă şi mai defi­
cient decit în cazul p recedent, cu atît mai m u l t cu cit, adesea, l ampa electrică incorect
plasată i ese afară d i n reflector.
Un reflector raţional construit trebuie să a i bă o formă parabolica ; lampa va f1 plasată
Îf' centru, iar l u mi na va fi repartizată uniform pe toată sup rafaţa l u m i noasă, fără zon e
de i ntensitate d iferită. C e l m a i i n d i cat este ca reflectorul să fi e confecţionat d i n metal
uşo r ; se pot folosi şi reflectoare de carton , dar trebu i e acordată mu ltă atenţie fapt u l u i
că acestea pot l ua foc de la că! d u ra degajată de l a m p a fol osită c a sursă de l u m i nă.
În cazul reflectoare lor parabo l i ce, lampa va fi plasată în însuşi focarul re flecto r u l u i .
U n e l e reflectoare a u u n dispozitiv c u aj utorul căruia poate fi reglată poziţia lămp i i .
U n reflector construit anume î n scopuri fotografi ce trebuie s ă fie înzestrat cu u n
întreru pător, u n dispozitiv de aeri s i re ş i răci re a corpu l u i reflector u l u i p r i n ci rcu laţia
aeru l u i în i nteriorul con u l u i , u n d i s pozitiv care să permită încli narea reflectoru l u i , ca şi
r i d i carea şi coborîrea l u i pînă la înălţi mea doriti.

REFLE X I E
Atunci cind o rază de l u m i nă cade pe o s u p ra faţă netransparentă şi neabsorbantă,
ea este reflectată, ceea ce înseam nă că este deviată de la d i recţia sa i n iţială.
Lumina incidentă cade pe s u p rafaţa considerată ş i este trimisă într-o d i recţie d i fe­
rită : avem lumina reflectată. Ungh i u -
r i l e formate de aceste două raze ( i n c i ­
dentă şi reflectată), faţă de perpen­
dicu l ara r i d i cată pe s u p rafaţa respectivă
în punctu l de i ncidenţă, sînt egale.

REFLEX

Sistem de vizare caracterizat p r i n

obţinerea i magi n i i pe u n geam mat,
cu aj uto r u l unei ogli nzi încli nate l a 45°.
Aparatele reflex sînt de două t i p u ri :
- reflex cu un obiectiv (ti p Zenit, Leicaflex, Canon etc.) ;
- reflex cu două obiective (ti p Rol l eiflex, Mamyaflex, Flexaret etc .).
Aparatele reflex c u două obi ective p rezi ntă următoarel e avantaje :
- i magi nea poate f1 văzută tot t i m p u l , i ncl usiv pe d u rata obturări i , în timp ce ea
d ispare la reflexul monoobi ectiv în momentul r i d i cări i ogl i nzi i :
- i ndiferent de d i afragmarea obiectivu l u i propri u-zi s, i mag i nea rămîne permanent
foarte l u m i noasă pe geamul mat.
Dar prezintă totodată şi i n convenientul exi stenţei paralaxei (v. cuv.) de care sînt
scutite monoobiectivele (v. şi aparat fotografic).

333
REFLEXE Î N I N TERI O R U L E M U LS I E I

Razele d e l u mină suferă reflexe multiple î n însuşi interiorul stratului fotosensibil; acest
l ucru pare puţi n cam cu rios, fii n d ştiut că acest strat este extrem de s u bţi re : dacă
însă se exa m i nează la un microscop puternic o secţiune de e m u lsie, se poate observa
că în ciuda acestei s u bţi r i m i , ea este formată d i n patruzeci de straturi s u prapuse de cris­
tale de bromură de argint. Este astfe l mai uşor de înţeles că l u m i na care pătrunde în i nte­
riorul e m u lsiei, reflectată de s ute de m i i de cristale, se dispersează în toate d i recţi i l e :
raza destinată u n u i si ngur cristal este retri misă de acesta s pre cristalele vecine ş i aşa
mai departe. Aceste reflexe au o i nfluenţă negativă asu p ra clarităţii i magi n i i .
Pentru ameliorarea acestui i ncon­
ven i e nt, unele fabrici p roducătoare au
recurs la o opacizare aproape totală a
emulsiei, i mpregnînd u-i gelatina cu colo­
< o o
ranţi gal beni, de t i p u l crisoidinei ; s-a
2
;. . o ,3 reuşit astfel să se împiedice săriturile
Q) o o I

�·· · �
l u mi n i i de la u n cristal de bromură de
argi nt l a cristal u l vec i n , fapt care perm ite
d u blarea pute r i i de separaţie a e m u l s i e i .
În fotografia cu rentă însă, nu sînt necesare
Reflexia în i nteriorul emulsiei : chiar asemenea exigenţe extreme : sînt
1- gra m u l � d e b r o m u ră de argint, i m p resionată
direct ; 2 - g ra n u l e i m presionate prin reflexi e ; 3 -
suficient de satisfăcătoare unele măsuri
strat de e m u ls i e . mai s i mple, în vederea atenuării efectelor
reflexiei.
U na di ntre aceste măs u ri este stab i l i rea corectă a timpului de expunere. În principiu,
orice cristal de bromură de argint ati ns de raza de l u m i nă care îi este destinată va retri­
mite o parte d i n l u m i na p r i mită către veci n i i săi. Dacă însă expunerea a fost calculată
corect, s i n g u r crista l u l l ovit d i rect va primi cantitatea de l u m i n ă necesară pentru a-l
face devel opabi l : deci, pentru a î m p i ed ica ca acţi u nea revelato r u l u i să se întindă şi
asupra cristalelor veci ne, este nevo i e ca expu nerea să fie menţ i n ută la nivelul strict nece­
sa r. Difuzi u n ea l u m i n i i în i nteriorul e m u l s i ei va fi întotdeauna mai i m portantă în acele
zone ale negativului care cores pund l u m i n i l or i ntense, decît în acelea corespu nzătoare
u m brelor p rofu nde ale s u biectul u i : aceasta înseamnă că deşi în zonele l u m i n i lor i ntense
pierderea de claritate va fi ceva mai accentuată, se va î m piedica totuşi afectarea tota­
l ităţii i magi n i i . Aceasta exp l i că de ce este necesară dete rmi narea cu o cit mai mare pre-
cizie a t i m p u l u i de expunere.
O constatare, confirmată de practică, este aceea că emulsi i l e fotosensi bile în alb­
negru care se folosesc în prezent în mod cu rent dau cele mai bune rezu ltate dacă sînt
subexpuse cu una sau două d i afragme faţă de i nd i caţi i l e pe care le dă un exponometru
de bună cal itate. Dacă se foloseşte un aparat d e măsură extrem de precis, de pi ldă
u n luxmetru, este i n d i cat - pentru a se obţine o expu nere optimă - să se închidă
diafrag ma cu patru divizi u n i în raport c u t i mp u l de expunere i nd i cat d e i nstru ment

334
n u mai pentru u m b re. Dacă. de exemplu, l ux metrul arată pentru u mbre o diafrag mă
de f : 4, se va folosi f: 16 pentru ca ansa m b l u l i magi n i i să p ri mească o expu nere o ptimă.
Procedînd astfe l , se lasă la latit u d i nea d e expu nere a emu lsiei asigu rarea resti­
t u i r i i deta l i i l o r d i n u mb re ; o asemenea teh n i că permite să se obţ i nă o c laritate maxi m ă
în toate zonele negati v u l u i , o modelare excelentă ş i o g ranu laţie foarte fi nă.

REFRACŢI E

Fenomen optic care se produce atunci cînd o rază de l u m i nă trece d i nt r-un a n u m i t

m e d i u ( d e pi l dă, aerul), în altu l (apa) ; r o za incidentă, adi că c e a d i rijată spre cel d e al
doilea med i u , pătrunzînd în acesta, n u se mai găseşte în conti nuarea părţ i i aflate l a exte­
rior, ci uşor deviată ; acest fenomen se n u meşte refracţia luminii: el nu ia naştere decît
dacă raza i ncidentă aj unge o b l i c pe s u prafaţa celui de al doi lea med i u .
Fenomenul se poate uşor verifica privi n d o b l i c o baghetă i ntrodusă pe j u mătate în
apă ; extrem itatea baghetei care se găseşte s u b apă n u
m a i pare a se afla în prel ungi rea părţii care se află în
aer ; bagheta pare ru ptă l a separarea celor două medi i .
D e asemenea, dacă se privesc obiectele care se găsesc
pe fun d u l unui bazi n , al u nei piscine sau pe fun d u l unui
curs d e apă l i mpede, acestea par că se găsesc la o
adînci m e mai m i că decît în real itate ; această « apro­
pi ere » a fu n d u l u i este cauzată tot de refracţi a l u m i n i i .

REFRI N G E N ŢĂ
Mărime caracteristică med i i lor t ransparente,
izotrope din pun ct d e vedere optic (care n u prezintă birefringenţă).
Î n cazul unei raze de l u m i nă, ea reprezintă raportul d i ntre sinusurile unghi u ri lor de
i nci denţă şi cele d e refracţie.
Indicele de refringenţă este egal c u raport u l d i ntre viteza l u m i n i i în med i u l d i n care
vine şi v iteza în med i u l în care raza se refractă.

REG E N E RAREA A RGI N T U L U I

Materialele fotografice negative conţin aproxi mativ 8 - 1 0 g d e argint metalic p e u n
metru patrat d e strat d e e m u l s i e ; cele pozitive, ci rca 2 - 3 g pe metru patrat.
După developare, în strat u l de e m u lsie rămîne neredusă aproape 75 - 80% d i n canti­
tatea d e arg i nt i ni ţ i a l ă ; acest argi nt se depune în t i m p u l prelucrări i lîn baio de(flxore,""d�
unde poate fi rec u perat prin d iferite procedee :
- precipitare cu sulfură de sodiu : se prepată o soluţie de sulfură de sodiu 20% ; pentru
fiecare 1 OOO cm3 d e baie de fixare epuizată, se toarnă 20 cm3 din soluţia de mai sus ; se
amestecă energ i c, d u pă care se l asă să se l i mpezească ; pe fun d u l borcan u l u i , tăvii etc. se
depune u n sedi ment ; se filtrează, argi ntul rămînînd pe hîrtia d e filtru ;

335
 - precipitare cu rongalită (formaldehid-sulfoxilat de sodiu) : la 1 OOO cm 3 baie de fixare
epuizată se adaugă 20 g. carbonat acid de sodiu ; d upă ce încetează degajarea b ulelor de
bioxid de carbon se adaugă 20 g rongalită; se lasă sol uţia să se aşeze m i n i m u m 49 de ore ;
arg i ntul metal i c s e depune pe fund ; s e fi ltrează ; baia d e fi xare iese regenerată p r i n acest
p rocedeu şi poate fi folosită d i n nou ;
- precipitare cu ajutoru/ soluţiilor revelatoare uzate: se amestecă în cantităţi egale reve­
l ator pe bază de metol-hidrochinonă uzat şi baie de fi xare epuizată ; se adaugă 1 00 cm3 soluţie
d e hidroxid de sodiu 30% pentru fiecare 1 OOO cm 9 din amestecul de mai sus ; după ce se
a mestecă energic, se lasă în repaus 48 de ore, apoi se fi ltrează.

R EG U LA DIAGO N ALELO R

Regulă cu aj utorul căreia, porni nd de la o soluţie cu concentraţie mai mare, se poate

obţine o soluţie de concentraţie do rită. (v. explicaţie detai lată la concentraţie).

REPORTAJ

I magi n i l e real izate de reporteru l fotog raf t rebuie să aibă, pe lîngă u n conţ i n ut bogat
de idei, o mare expresivitate ; ele trebuie să fie convi ngătoare ; faptele su rprinse cu apara•
t u l fotografic trebuie să fie actuale şi - mai ales - ti pice.
Fotoreporterul t rebuie să ştie să observe, să selecţioneze operativ şi i nteligent eveni·
mentel e cele mai i mportante, fenomenele cele mai semnifi cative, c are să-l intereseze pe
cititorul ziarului sau p u b l i caţiei .
A vedea este maniera cea mai d i rectă de i nformare, och i i fi i nd cei mai b u n i martori ;
p oate fi pus la îndoială u n cuvînt, sau un rînd scris dar nu şi o fotografie. lată de ce foto·
g rafia joacă un rol deosebit în toate reportajele. U n reportaj fotografic este compus în
general d i n mai multe i magi n i , u nele di ntre ele fi i nd docu mente a căror valoare se carac­
terizează prin originalitatea, exc l usivitatea, greutăţile întîmpi nate pentru realizarea lor;
asemenea fotografii sînt rareori rezultatul exclusiv al hazardului bi nevoitor, deşi u neori
şi acesta j oacă un rol major.
Nu există n i ci un dome n i u de activitate care să nu prezinte i nteres pentru reporterul
fotograf, de la uzină la teatru, d i n agricultură pe stadion, de la festivităţi l a 1 atel ierele
de creaţie ; pentru a putea face faţă cu succes acestei mari varietăţi de subiecte pe care
viaţa i le oferă în fiecare c l i pă, el trebuie să posede o solidă pregăti re p rofesională, o
p rofu ndă cunoaştere a problemelor politice la o rd i nea zilei, să aibe o serioasă pregătire
i deologică.
lată cîteva sectoare de activitate :
- fotografia industrială ; cere o practică înde l u ngată ; alegerea temei, i l u m i narea cores­
pu nzătoare, găsi rea unghi u l u i cel ui mai favorab i l pentru fotografiere, iată n u mai cîteva din
p roblemele care trebuie operativ rezolvate ; trebuie avut în vedere că, de obicei , în halele
în care se l ucrează, l u m i n a n u este cu totul favorab i l ă pentru fotografiat, că adesea maşi ­
n i l e şi agregatele care trebuie fotografiate sînt încon j u rate de un mare n u măr de alte

336
22- c. 2271 FotOirafia de l a A l a Z
uti laje care d i sirag atenţia privito r u l u i de la subiectul pri ncipal etc. Pentru a se putea
evita poziţi i , expresii şi atitudi n i nefi reşti, nenaturale ale celor ce lucrează la maş i n i l e
respective, trebuie folosit pe scară largă instantaneu/, cu folosirea u n o r t i m pi de expu nere
cît mai seu rţi posi b i I ;
- fotografia sportivă : ocupă un l oc deosebit de i m portant în activitatea fotoreporte­
r u l u i ; nu mai o cunoaştere temei n i că a teh nicii şi regulamentelor d i feritelor disci p l i ne
sportive poate favoriza real izarea unor i mag i n i expresivf' şi de efect. Pentru stabi l i rea
t i m p u l u i de expunere corespunzător fotografierii u n u i subiect sportiv, pe lingă factorii
obişnuiţi (sensi b i l itatea peliculei, d i afragmă, l u m i nă) trebuie avută în vedere viteza
precum şi d i recţia de deplasare a s u bi ectu l u i , d i stanţa de la operator la subiect etc.
(v. şi sport);
- subiecte de actualitate : cer fol osi rea aparatelor fotografice de gabarit şi g reutate
redusă, care să permită util izarea de obiective i nterschi mbabi l e ; se vor folosi e m u l s i i pan­
cromatice cu o sensibil itate cît mai r i d i cată, deoarece fotografi i l e de acest gen trebuie făcu te
de cele mai m u lte ori în condiţi i vitrege de l u mi nă, dar totodată şi cu o diafragmă î n c h i s
pentru a avea o profunzime de cimp cit m a i mare ; este, de asemenea, necesară fol osi rea
parasolarelor şi - după caz - a filtrelor colorate;
- fotografia de teatru s u bînţelege orice temă care se desfăşoară într- o sală ; pot fi
fotografiate spectacole d ramatice, de operă, de estradă, concerte, ci rc, balet etc.
Alegerea loc u l u i de unde se fotog rafiază depinde de specificul fiecărei săl i , de u n g h i ul
de încl i nare a podelei, de înălţi mea rampei etc. I l u m i narea scenei este adesea inegală, per­
sonajele principale fi i nd l u mi nate puternic de reflectoare, în t i m p ce restul spaţ i u l u i
scenic rămine în pen u m bră ; motiv pentru care mate rial u l fotog rafic negativ fol osit t rebue
să ai bă u n contrast red us şi o latitud i ne d e expunere cît mai mare.
În săl i l e de spectacol trebu i e să se fotografieze avînd ca s u rse excl usive de l u mină
cele existente pe scenă sau în arenă ; folosi rea oricărei alte l u m i n i complementare este
i nterzisă, deoarece ar prod uce pertu rbări deplorab i l e care ar duce cu siguranţă la i nvitarea
celui în c u l pă să părăsească sala.
Este necesar un obiectiv d e o cit mai mare l u m i nozitate, de cele mai multe ori fi i n d
nevoie d e o d i afragmă f : 2 sau chiar f : 1 , 5, pentru a s e putea folosi t i m pi de expu nere
relativ scurţi, 1 /25 s, de p i l dă.
Se va fol osi o emulsie pancromatică foarte sens i b i lă (27° DIN).
Desigur, timpul de expunere poate varia foarte m u lt, în fu ncţie de tipul de spectacol
(scena respectivă, l u m i n i l e existente etc.) de aceea este absolut necesar să fie determi nat
cu aj utorul u n u i exponometru cu cel u l ă fotoelectrică. Pentru developare se va folos i u n
revelator pentru granu laţie fină ; copierea s e va face pe hîrtie l ucioasă.
Se recomandă, ca, în p realabi l , fotoreporterul să asiste cel p uţi n o dată la întregu l
s pectacol , s ă facă cîteva fotografii de probă, cu timpi de expunere diferiţi ; această « repe­
tiţie » î i va permite apoi să aleagă fără g reş momente l e cele mai s e m n i ficative fo l os i n d
timpii d e expunere corespu nzător i .
O grijă deosebită trebuie acordată aparat u r i i , materialelor cu care se lucrează. Foto­
reporterul trebuie să a i băj pos i b i l itatea să se dep laseze rapi d , să fie operativ. lată pentru ce
aparatele de format mic (24 x 36 mm) sînt cele mai folosite. Adeseori temele au o desfă-

338
şurare alertă ; în conseci nţă, t i m p i de expunere de ord i n u l 1 /500 s - 1 /1 OOO s se fol osesc
în mod cure nt. Manipu larea aparat u l u i (sch i m barea fi l m u l u i , punerea la p u nct a clarităţi i ,
reglarea d i afragmelor ş i a vitezelor etc.) t rebuie s ă s e poată face c u uşuri nţă. G reutatea
aparat u l u i trebu i e . de asemenea, să fie m i n i mă, căci de obicei fotoreporteru l este înarmat
cu mai mu lte aparate, fiecare cu gama sa de obiective i nterschi m babi le.
Pentru anu mite necesităţi de cal itate a i magi n i i , aparatele d e format 6 X 6 c m sînt, de
asemenea, foarte folosite. Formatul negativ u l u i permite o mări re fără a se căpăta pe copie
o g ranulaţie p rea accentuată, căci raportul d e mări re este mai m i c decît de p e u n nega­
tiv 24 x 36 m m ; se folosesc de obice i aparate d e tip reflex, fie c u două obiective, fie n u mai
cu u nu l .
E m u l s i i l e se aleg în fu ncţie de sens i b i l i tatea 1 0 1" ; vitezel e de obturare t reb u i n d s ă fie
de obicei rap i de, iar l u m i na fi i n d adeseori săracă, iar totodată profunzimea de cîmp treb u i n d
s ă fie şi e a satisfăcută, iată tot atîtea argu mente care pledează în favoarea pel i cu l elor c u
sensi b i l itate cît m a i ridi cată ( d e t i p u l Kodak Tri X, ORWO N P 27, I/ford HP4), pentru i ma­
g i n i l e în alb-negru.
Î n ceea ce pri veşte i mag i n i l e în culori, fi l m u l negativ, desti nat cop i e r i i de pozitive pe
hîrtie, este foarte rar folosit, atît din cauza sensibil ităţ i i sale mai scăzute cît mai ales d i n
cauza d u ratei mari d e t i m p p e care o necesită l ucrul î n laborator pentru obţinerea u n e i
cop i i . F i l m u l i nvers i b i l , care perm ite obţi nerea d i rectă de d i apozitive, este m u lt mai frec­
vent folosit.
Pentru fotog rafi i l e de i nterior, foto reporterul n u-şi poate permite să folosească d rept
sursă de l u m i nă decît bl iţ-ul electro n i c, care asi g u ră : o cadenţă satisfăcătoa re a fu lgere l o r
de l u m i nă, o pute r n i că i ntensitate l u m i noasă, o greutate relativ m i că ; l u m i na l ă m p i i respec­
t i ve trebuie să a i bă o temperatură de culoare s uficientă pentru a permite o expu nere corectă
a fi l melor color ech i l i brate pentru l u m i na natu rală.
Deşi n u î0totdeau na aceasta este pos i b i l , t rebuie ştiut că cele mai bune rezultate se
obţi n dacă fotor�porterul îşi develo pează s i ng u r fi l mele a l b- negru, n u mai e l fi ind în măsură
să cunoască preci; condiţi i l e în care a l uc rat şi - deci - să poată aduce corecţi i l e pe care
l e socoteşte a fi 'lecesare.
U neori, u rgen ,� extremă a necesităţii aj u ngeri i reportaj u l u i în pagi n i l e ziarel or sau
ale p u b l i caţi i lo r poatP p reti nde nerespectarea u nora d i ntre reg u l i l e « stricte » ale p rel u­
crării fotografice de larorator ; în asemenea situaţ i i , se poate folosi o baie de fixare tanantă
(v. cuv.), după care negativul se clăteşte s u mar, apoi , ud fi i n d , se i ntrod uce între crista l e l e
casetei aparat u l u i de m } r i t , se efectuează c o p i a atît de u rgent necesară, d u pă care fi l m u l
s e spală p relungit ş i s e Ll� ucă. Două sînt i nconven ientele u n u i asemenea p rocedeu : riscul
degradării iremediabile a ni;gativului (zgîriet u r i , d es l i pi ri de gelati nă), extrem de frag i l în
stare u d ă ; claritate mai puţin satisfăcătoare a copiei, contururile i magi n i i negative
ude fi i nd des i g u r m u l t rn"li puţin p recise, d i n cauza gelati nei u mflate de apa cu care
este îmbi bată.
lată, succint prezentate, cîteva d i n problemele pe care le r i d i că fotografia d e
repo rtaj , care cere fotoreporteru l u i cal ităţi deosebite, cele morale şi psi hologice nefi i n d
c e l e m a i puţi n i m portante, p recu m ş i o foarte tem e i n ică stăpî n i re a tuturor tai ne l o r
fotografice.

339
REPRO D U CERE
Ra m u ră specială a fotog rafiei care se oc_u pă cu redarea desenelor, schemel or, dese­
nelor i n d ustriale, tab l o u ri l or, fotografi i l or, etc. Reproducerea se poate face l a lumină
naturală sau artificială ; dacă se fol oseşte l u m i na natu rală, tre b u i e evi tate razele d i recte
ale soare l u i , care-· de o b i cei - vor da naştere la reflexe. Este recomandabi l să se ope­
reze într-o ambianţă d i fuză avînd grijă ca origi nalul să fie l u m i nat u n i form, să nu cadă
pe el n i c i o u m b ră etc.
Folos i nd lumino artificială, se obţine uniform itatea i l u m i nări i , dacă se respectă u rmă­
toarele reg u l i :
- i nstalaţia de i l u m i nare să a i bă u n n u măr par de becuri ;
....:. bec u r i l e respective să fie de i ntensitate l u mi noasă şi compoziţie s pectrală i denttce ;

Ansam b l u pentru rep rod ucere.

-. toate bec u r i l e să se găseasca in acelaşi plan paralel cu original u l ;

- bec u r i l e să fie montate în reflectoare, astfel ca l um i na să fie di rijată exclusiv
s p re s u b i ect şi n u spre obiectivul aparat u l u i fotografic.
Se va avea în vedere că c u cît becu r i l e sînt relativ mai îndepărtate de subiect, l u m i..-.
narea deşi devine mai slabă, este mai u n i formă.

840
 Ti m p u l de expunere depinde de sensibil itatea material u l u i folosit, d i afragma uti­
l izată, i ntensitatea l u m i noasă a becu rifor, l u mi nozitatea proprie a s ubiect u l u i etc. S u biectu l
fiind întotdeauna i mobi l , n u este nevoie de o e m u l s i e foarte sensibi lă, ci de u n a o ri cît
_
'oe_ _le � tă, cu gran u l aţie fi nă; pre l u c rarea negativu l u i (developare, fi xare) nu ridică pro-
bleme speciale.
,,
În cazul reprod uceri i unor desene liniare, prin care se înţeleg orice documente li -
si e de semito n u r i , i ndiferent că este vorba de gravu r i , tăieturi de ziar, desen teh n i c
etc. deşi operaţia în s i n e este relativ si mp lă, s e rid ică o serie d e probleme s peciale.
Origi nalele cu desene l i n iare diferă între ele considerabi l în ceea ce p riveşte uşu­
ri nţa mai mare sau mai mică c u care se pot obţine reprod uceri satisfăcătoare. -� e f1lai
b u n e rezultate se obti n des i g u r de pe desenele făcute cu tu ne ru �lrti e al bă, dar_de __

în ată ce este vorba de tăieturi de reviste şi ziare, încep _JJ__gr-e utăţ i l e în s p_e�ial pentru
. -
motjy11I că hîrtia veche se îngăl beneşte întot �� aun�_. Se ;a fol o;Q e m�� i ; cît mai p�
"';;nsibi lă, dar cît mai contrastă. F i i n d vorba de obţi nerea u n u i negativ, cît mai conţrgst,
cu l i n i i transparente d etaşînd u-se pe un fond aproape opac este recomandab i l s ă s e folo­
sească u n revelator energic c u hidrochinonă şi hidroxid de sodiu, cum ar fi :
A. t>u lfit de sod i u 60 g
h i d rochi nonă
h i d roxid d e sod i u
30 g
25 g
.) !'"
l

bromură d-e potasiu 20 g

apă 1 OOO cm'

Se l u crează l a temperatura de 20°C : d u rata 2 m i n .

;
Dacă originalul este de foarte bună cal itate, pre; ntînd t răsătu ri negre pe un fond
a l b i ;;=t ens, se poate folosi un revelato� care să nu con tTrlă�tan"ţe caustice, precum :
---
B. meta! 1 g o „„
s u l n t de sodiu a n h i d ru 75 g ;/L.�) ; ' \
)
. I • .
'
h i d rochinonă 9 g \_ /; !1
carbonat de sod iu a n h i d r u 25 g
bromură d e potasiu 5 g
apă 1 OOO crr-•

_Negativele developate în această sol uţie au u n contrast suficient de ridicat pentw-·

a î n l esni obţi nerea u n o r copi i de bună cal itate. La o tem eratură de 1 B°C, d u rata deve-
ări i este e ci rca min.
Timpul d e expunere corect se dete r m i nă cu aj utorul u n o r probe prel i mi nare, d u pă
care este suficient un calcul s i mp l u pentru a-l putea aj usta la condiţi i l e particulare ale
fiecărui caz î n parte. Distanţa d i ntre subiect ş i lămp i l e electrice folosite ca su rsă de
l u m i nă, prec u m şi scara la care se face reprod ucerea sînt cele două variante d e care
trebu i e să se ţină seama.
Cele două tabel e alătu rate î n l esnesc calcularea expuneri i în funcţie de elementele
ami ntite mai înai nte, i n d i cînd factorul de expunere ce t rebuie aplicat (tabel u l I) pentru
d i stanţel e lampă-s u b iect cuprinse între 45 ş i 90 cm, iar tabe l u l li pentru diferitele valori
ale raportului de micşorare sau de amplificare . ..l!J.. p_orjnta d e a e l i m i na i ntroducerea încă
_
• 1nei varjabi le. se recomandă folosi rea permanentă a unei de!ichideri constante a d iafrag­
mei, fie f: 1 1 , fie f : 1 6. - --

341
 Tabelul I

d i stanţa lampă/su biect, 0,4S o.so O,SS 0,60 0,6S 0 ,70 0.7S o.so o.as 0 ,90
m

coeficient de expunere
relativă 1 1 ,3 1 ,6 1 ,9 2,3 2,6 3 3 ,4 3,8 4

Tabelul li

raport i magine/subiect
(reducere sau ampli-
ficare) 1 :20 1 : 1 0 1 :4 1 :4 1 :2 1 :1 ,5 1 :1 2 :1 3 :1

coeficient de expu­
nere relativă 0 ,45 0,5 0, 7 0,8 1 ,25 1 ,8 4 7

_C opierea pe hîrtie nu rid ică nici u n fel de probl eme ; se va avea grijă să nu se s u b­
·
exp � n�. Este de preferat o uşoară supraexpunere şi se va copia pe o hîrtie de gradaţie
fat mai c�trastb
la reproa ucerea u nor subiecte în semitonuri (tabl o u ri , desene în creion etc.), nega­
tiv'Ui se va developa într-o baie pentru gran u laţie fi nă. Fi xarea, ca de obice i .
Documentele pe hîrtie semitransparentă (texte scrise de mină, la maşi nă, sau desene)
se pot copia şi prin contact d i rect, obţinîndu-se desigur o copie negativă, de aceleaşi
d i mens i u n i cu origi nal u l .
Cele mai potrivite aparate pentru rep rod uceri sînt cele reflexe c u u n singur obiec­
tiv, la care claritatea i m agi n i i poate fi controlată pe un geam mat ; pentru fotografierea
oe aproape, se adaugă la obiectivul respectiv o lenti l ă specială, un proxar (v. cuv.).

RETI C U LAŢI E

Crăpături foarte fi ne care pot apărea pe suprafaţa negativu l u i p rovenind de cel e

m a i multe ori d i n diferenţa mare de temperatură d i ntre baia de devel opare şi cea de
fixare, sau d i ntre aceasta din u rmă şi apa de spălare. Reticulaţia este u n defect i reme­
diabi l .

342
 Uneori se caută să se obţină în mod s pecial reticularea copiilor pozitive, în scopul
punerii în valoare a unor efecte s peciale ; de obicei însă, asemenea efecte s e obţin prin­
tr-o pseudo-reticulare, înlesn ită de folosi rea unor trame (v. cuv.) i nterpuse în aparatul d e
mărit î n t i m p u l expunerii l a l u m i nă a copiei pozitive.

RETRO FOC U S

Obiectiv superangular (v. cuv ) fondat p e p r i n c i p i u l i nvers al teleobiectivului (v. cuv.),

.

ceea ce înseamnă, că, d rept u rmare a i nterp u ne r i i unei l enti l e pozitive convergente în
faţa obiectivu l u i , acesta necesită u n t i raj mai mare decît u n obiecti v normal de aceeaşi
focală.
Retrofocd!; ul permite uti l izarea u n ui obiectiv de focală scu rtă pe un aparat reflex
monoobiectiv, atunci cînd u n obiectiv s u p e rangular de fo rmulă normală ar veni să lo­
vească în margi nea i nferioară a og l i nzii rabatabi le, i m pied i cînd-o să se r i d i ce pentru a
e l i bera d r u m u l razelor spre pelicula fotosensibi lă.

343
RETU Ş
Corectare, p r i n i nterve nţie mecanică, a i mag i n i lor negative şi pozitive ; este o opera­
ţie deosebit de pretenţioasă şi deli cată, care cere m u ltă răbdare ş i îndemînare.
Material alb-negru ;
Retuş negativ : corectarea petelor l u m i n oase, a m i c i l o r zgîrieturi şi a altor defecte
s i m i lare se face prin haşurarea cu vîrfu l creion u l u i . Pentru ca grafitul să adere la stratul
de e m u l s i e se aplică pe s u prafaţa acesteia o foarte m i că cantitate de matolein (v. cuv.),
care se întinde într-un strat subţi re p r i n rrecarea c u deget u l . În cazu l u n u i retuş
nereuşit, lacul mato l e i n împreună c u grafitul aplicat cu vîrfu l crei o n u l u i poate fi şters
cu aj utoru I terebentinei.
Retuşul poate fi considerat bun atu nci cînd pe copia pozitivă nu se observă în nici
u n fel i ntervenţia mecanică. Pu nctele a l be măru nte se acoperă adesea pri ntr-o s i m plă
ati ngere cu vîrful ascuţit al creion u l u i ; defectel e mai mari se înlătură prin aşternerea
u n u i n u măr oarecare de haşu ri fi ne, de diferite for me.

Diferite metode d e haş u rare (mări re de cîteva

s ute de o r i ) .

Petele se haşurează porn i nd d e la centru spre margine. Creioanele pentru retuş

(v. cuv.) se ascut în mod special ; se cu răţă l e m n u l de pe mina de g rafit pe o porţi u n e de
25 m m apoi se freacă m i na cu hîrtie de ş m i rghel foarte fi nă, pent ru a se obţine o formă
conică, cu vîrfu l b i n e ascuţit.
Unele pete t ransparente, zgîrieturi mai mari, se acoperă cu aj utorul unor pensule
foarte fine d i n păr de veveriţă.
Pentru scoaterea punctelor. negre, a fi rişoarelor etc„ se folosesc scalpele (bisturie),
lame de bărbierit sau cuţitaşe speciale, prec u m ş i creioane abrazive (v. cuv.).
Pentru toate l ucrările d e retuş este necesar să se folosească u n accesori u special :
pupitrul (puitu/) pentru retuş.
În t i m p u l l ucru l u i , puitu/ de retuş t rebuie să stea s u b un unghi de 60°.
Retuş pozitiv: n u d iferă, ca teh n i că, de cel negativ ; fotog rafia se fixează pe o plan­
şetă sau pe şevalet. Se începe cu îndepărtarea pu nctelor i nuti le, se trece la acoperi rea
pu nctelor l u minoase, a pete lor şi a altor defecte s i m i lare, care dău nează cal ităţ i i i mag i n i i .
Acoperirea se poate face fie cu aj utorul mi nei de grafit a creion u l u i (dacă copia pozi-

344
tivă este pe hîrtie mată), fie cu o pens ulă foarte fină, m uiată în tuş s pecial, d i l uat după
nevoie.

Retuşu l diapozitivelor color

Operaţia poate fi făcută în două mod u r i , care pot fi eventual conjugate :
slăbirea-prin m i j loace c h i m ice-a tonal ităţii u nei cu lori (cazul unei domi nante s u pă­
rătoare), sau chiar a mai m u ltor cu l ori (cazul s u bexpu neri i , care - d u pă c u m se ştie -
dă naştere la d i apozitive dense, l i psite de transparenţă) ;
întărirea locală (sau slăbirea), prin i ntervenţie manuală, a uneia sau mai m u ltor
culori, pe o întindere variabilă.
Toate e m u l s i i l e color fi i nd constituite din trei straturi s u prapuse - în ord i ne :
galben, magenta, cyan (v. cuv.) - este evident că o i ntervenţie locală manuală sau meca­
nică la straturile aflate dedesubt nu este posibi lă. Pentru a se putea aj u nge la fiecare
strat în parte este necesar să se folosească mij loace c h i m i ce ; în acest scop se prepară
trei soluţii, care se vor nota cu : G - pentru galben, M - pentru magenta, C - pentru
cyan (formulele respective se dau mai j os) ; în cazul în care se u rmăreşte s lăbi rea sau
chiar dispariţia uneia sau alteia di ntre aceste culori, se va folosi soluţia respectivă.
Înai nte de a fi t ratat cu una d i n aceste sol uţi i , diapozitivul trebuie ţinut timp de 1
mi nut (nu mai mult) într-o bai e de î n m u iere, apoi se i ntroduce pentru 30 s în u na d i n
soluţiile G , M sau C , l i c h i d u l agitîndu-se înconti n u u . Stad i u l ati ns d e efectu l u rmărit
se controlează privi ndu-se d iapoziti vul prin transparenţă, înai ntea unui geam mat l u mi­
nat din spate de u n bec de 60 - 1 00 W, care să furnizeze u n spectru l u m i nos al bastru.
Cînd nivelul dorit a fost atins, se trece l a spălarea d iapoziti vului, mai întîi în apă disti­
lată, apoi în apă c u rentă t i m p de 1 0 m i n (nu mai mu lt). În caz că a fost folosită soluţia G,
este preferabi l ca apa de spălare să aibă între 2S0 şi 30°C, tem peratură care favorizează
e l i m i narea celor două produse c h i m i ce d i n care este constituită baia respectivă.
Uscarea se va face la tem peratura ambiantă, la adăpost de praf, departe de orice
su rsă de căld u ră.
Tehnica acestei prel ucrări n u prezintă n i ci o dificu ltate ; în orice caz este bine ca
la început să se facă cîteva încercări cu d iapozitive care nu prezintă i nteres prea mare
ş i a căror eventuală degradare n u ar avea i mportanţă.
lată compoziţia băi lor necesare unui asemenea t ratament :
Soluţia de înmuiere :
clorură de ceri lamoniu 1 g
apă d istilată 1 OOO cm '

Sol uţia se păstrează în flacon bine astupat şi se conservă bi ne. Pentru l ucru se iau
50 - 1 00 c m3, necesari în m omentul respectiv, care apoi se aru ncă.
Soluţia G (pentru s lăbi rea strat u l u i de culoare galbenă)
h i poclorit de sodiu 4 cm 3
acid acetic glacial 12 c m 3
apă d i stilată 1 OOO cm '

Flaconul va p u rta o etichetă roşie pe care se va scrie mare : O TRAVĂ ! Într-un flacon
de c u l oare bru nă, bine astu pat, sol uţia se conservă t i m p de şase l u n i , dacă este păstrată

345
la adăpost de l u m i nă, departe de orice s u rsă de căldu ră, la o temperatură ambiantă
cit mai scăzută. Pentru folos i re se iau n u mai 50 - 1 00 c m 3 , care apoi se aruncă. Se va
evita i ns p i rarea vaporilor pe care îi degajă sol uţia şi nu trebuie duse la ochi degetele c u
care s-a u m blat în soluţi e !
Soluţia M (pentru slăbi rea strat u l u i d e culoare magenta)
clorură de zinc 12 g
apă distilată 1 OOO cm'

Se conservă în flacoane bine astupate ; se i au pentru l ucru 50 - 1 00 cm 3, care apoi

se aruncă.
Soluţia C (pentru slăbi rea strat u l u i de culoare cyan)
acetat de sod iu 1B g
b i s u l fi t de sodiu cristalizat 0,5 g
apă d i s tilată 1 OOO c m '

Se păstrează în flacon bine astupat, c u eticheta : O TRAVĂ !

Se folosesc pentru o prelucrare 50 - 1 00 cm 3 , care apoi se aruncă.
Toare cele trei sol uţi i G, M şi C pot fi d i l uate, pentru a se obţi ne efecte mai s u per­
ficiale. Timpul de contact d i ntre di apozitiv şi aceste soluţii poate varia de l a 1 min la
40-45 min, în funcţie de efectu l dorit, precum şi de măsura în care sol uţia este agitată
sau n u ; medi a de l ucru este însă de 2 - 3 min. Dacă trebuie s lăbite două, sau toate
cele trei tonal ităţi , este nevoie ca d u pă fiecare operaţie să se procedeze la o spălare de
1 0 min după care să se ţină d i n nou d iapozitivul în baia de înmu iere.
Pentru retuşul prin intervenţie manuală focală este nevoie de : u n pu pitru de retuş,
echi pat cu un bec cu spectru al bastru de 60 -1 00 W ;
- o l u pă c u miner, care s ă mărească d e 3 - 5 ori ;
- un set de culori transparente (pe bază de albumi nă, eco l i nă) ;
- cîteva pens ule mici, foarte fi ne, d i n păr de veveriţă sau zibe l i nă, de cea mai bună
calitate, nu merele 00, 0,1 şi 0.2;
- cîteva căpăcele de sticlă, porţelan sau faianţă, pentru amestecu l culorilor şi efec­
tuarea încercări lor prealabi l e ;
- cîteva pompiţe de pus picături, cu aj utorul cărora să se recolteze micile canti­
tăţi de culoare din tuburile sau reci pienţi i respectivi ;
- o pereche de mănuşi al be d i n b u m bac, su bţi ri sau degetare d i n bum bac s u bţi re
pentru degetele mare şi arătător, care se folosesc pentru a se evita atingerea diapozi­
tivu l u i cu degetele ; n u este i ndicată fol osi rea unor mănuşi de cauci u c ;
- hîrtie s ugativă al bă, pentru a suge apa d i n pensulele încărcate cu culoare ;
- apă disti lată.
Coloranţii trebuie transformaţi în soluţii cu o concentraţie de 1 %. u r mînd a fi d i l uaţi
mai mu lt, după necesităţi, în momentul întrebui nţări i .
Rezultate foarte satisfăcătoare s e obţin folosi nd : fucsină, neococcină, alizarină, albastru
erezii, roşu de Congo etc.
Se va avea grijă ca : să se îndepărteze o ri ce u rmă de praL de pe d iapozitiv, cu aj u­
torul unei pensu l e foarte fi ne şi cu rate, sau cu o pară de suflat aer ; diapozitivul se va
aşeza pe un geam mat, l u m i nat dedes u bt, c u faţa emulsionată spre sticlă şi cu s upor-

34G
 tul î n sus; culorile se vor aplica pe suport, s p re deosebire de retuşul alb-negru care se
apl ică pe partea emulsionată ; se ia din culoarea aleasă cu ajutoru l pensul ei de grosi mea
cea mai corespu nzătoare di mensi unilor zonei care u rmează a fi corectată ; se ap ropiea
pensula de hîrtia sugativă, pentru a i se lua surplusul de apă ; se aplică culoarea pe
diapozitiv, supravegh i n d operaţia cu aj utorul l upei. Teh nica constă în aplicarea repetată
de p unctişoare mici, u n u l lingă altu l , cu vîrful aproape uscat al pensulei : d u pă aplicarea
c u lorii, se lasă să se usuce la adăpost de p raf, la temperatura ambiantă. La început se
vor aplica culori l e mai desch ise, apoi cel e mai înch ise : d i n cînd în cînd, se va verifica
e fectul obţinut, privind d iapozitivul în ansam b l u l său : acest gen de retuş, n u trebuie
exagerat în special dacă este vorba de formatul 24 X 36 mm, deoarece a retuşa n u
înseamnă a confecţiona un nou diapozitiv, « di n mînă » !
Aplicarea celor arătate mai înai nte permite reval ori ficarea a numeroase diapozitive
considerate ca nesatisfăcătoare sau îndoielnice, fie că este vorba de peisaj sau portret.

REVELATO R

O suprafaţă fotosensibi lă, care a fost supusă i nfluenţei l u m i n i i , nu prezintă n i ci o

i magine aparentă ; ea conţi ne însă o imagine latentă. Dizolvînd în apă o combi naţie
de anumite produse chi mice şi tratînd în soluţia obţi n ută s u p rafaţa fotosensi b i lă i mp re­
sionată de l u m i nă se va constata că începe să apară la vedere imaginea latentă ; sol uţia
respectivă poartă numele de revelator sau baie de developare.
Mecanismul intim. al acestei operaţii este foarte co m p l i cat ; esenţial u l care trebu i e
cunoscut este c ă ac tjlmea revelatorului cqnstă ja q redu ce sărurile de argint iniluenţate de
„1 umină1 în timp fe sărnrile neexpuse l u m i n i i rămîn absolut i ntacte. De aici rezultă şi
faptul că cl işeul p rezintă valori i nverse decît acelea fu rnizate de subiect : ne rul
alb, albul dev i n e negru : pentru acest motiv clişeul se şi n u me te ne ativ.
e
m 1 n ş1 sim pl ifi cîn , re ucerea săru rilor de argjnt se produce în fel u l u rmăto r :
"evelatorul disociază e l ementele care formează emulsia fotosensibilă (bromura de argint),
antrenează b romura în revelator în tim c n u l e l e de ar int care au fost
"
expuse a u m 1 na se înnegresc şi rămîn pri nse în stratu l de el ·-. Reduse

argintului etc.), ele for mează zone e negre ale i magi n 1 1 negative. Această reducere
fi i n d di rect ro or i onală ca acţiu nea l u m i n i i , rezultă că în afară de alb i n e ru, nega-
1 v u va traduce şi toate nuanţe e e cenu 1 u .
Este de la sine înţe e s c a a e re nu va furniza o i magi n e satisfăcătoare
decît în anumite cond iţi i foarte precise : fol osi rea unor chimicale cu un grad foarte ridicat
de p uritate, corecta dozare a l or, respectarea temperaturii prescrise etc.
�ajoritatea revelatoarel o r curente se compun, în proporţii variabi le, d i n urmă a-
cele su an e :
�
·

- substanţa re" are, care reduce haloge n u ra de arg i nt i mpresionată de l u mi n �.

_
în argint met�: = .

- substanţa de conservare, care împiedică oxidarea prea rapidă a revelatorul u i :

347
 .t2t�Iµ_
- substanţa acceleratoare, care contr i b u i e l a creşterea puterii d e reducere a s u bs­
tanţei revelatoare, accel e rînd astfel procesu l de developare ;
- substanţa im otriva voalării, care împi dică reducerea haloge n u r i i de argi nt nei m­
presionate, în arg i nt metal i c ; p U"l'!
- solventul, care este întotdeauna apa.

Su bstanţe red ucătoare (revelatoare)

p
Cuprind u n n u măr destul de mare de roduse c h i m i ce, cele mai folosite d i ntre ele fi i n d :
-
a. Metol (v. cuv.). ;(2_./LA.Js:o:;: ţ= ,4 i; ;J:<:'îll Pc„,/
""'1!ste u n redudîbr foarte activ, dind naştere la negativ� complete, foarte armoni­
oase, chiar ş i în cazuri de subexpu nere ; este folosit în special pentru developarea nega­
tivelor de m i c format, în vederea obţ i n e r i i u nei cît mai fi ne g ranulaţ i i . Se prezintă sub
formă de p u l bere cristal i nă fi nă, cenuşie, cu strălucire meta l i c ă ; se păstrează în borcane
de culoare bru nă, bine astupate. l
b. Hidrochinonă
= paradioxibenzol : C6H4 (OH) 2 • •'W,... 11 (. -fe.171 fwc./ f ) 7 l
Reducător extrem de ener ic, cu acti une d u ră ; folosit sin r dă nastere la negative
extrem de contraste si i e. Acţionează slab la tem peratu ri sub 1 6°C ; acţi une optima
a - 20°C la fel ca şi meto l u l . Cel mai adesea este fol osită asocierea metol-hidrochi­
nonă, care formează baza revelatoarelor de uz curent. Se prezintă s u b forma de cristale
aciforme, albe, u neori cen u ş i i .
c . Amidol
= diaminofenolclorhidrat ; C6H 3(0H)(N H) 2) 2 2 H C I .
rahl b cristal i n , uşor s o l u b i l în apă ; l ucrează foarte activ, oferind avantaju l de a nu
avea nevoie d e aj utorul u n e i s u bstanţe -;_cceleratoare ; pătează puternic ep1derm � ; solu­
ţ i i l e cu amidol se conservă prost şi trebuie preparate n u mai înai ntea lolos 1 n 1 .
„d. Glicină
= paraoxifenilglicin : HOC6HtN HCH 2 COOH.
M ici cristale albicioase. Revelator cu acţi une roarte s u plă, mod ificîndu-şi acţ i u nea prin
s i mpla modificare a d i l uări i ; dă naştere la negative clare ş i bine modelate.

Su bstanţe de conservare
a. Sulfit de sodi u : Na2S03•
Se găseşte s u b două forme : a n h i d ru (praf alb amorf) şi cristal izat (cristale i ncolore de
diferite mări mi) ; 1 g sulfit a n h i d ru 2 g sulfit cristale. C ristalele de sulfit de sodiu pot
=

trece uşor în st#ea amorfa, p1erzînd apa de cristalizare ; oxidîndu-se, dau naştere la
sulfat de sodiu (nu la sulfit !)
Sulfitul preîntîm i nă oxidarea prematu ră a s u bstantei revelatoare ; el i mo b i l izează
p d usele de oxidare formate, menţ 1 n 1 n a un n ivel constant concentraţia acestora
în soluţie, favorizînd constanţa proprietăţi lor revelatoru l u i . O cantitate i nsuficientă de
s u lfit în ceyejator face ca acesta să se coloreze repede în bru n , d i n cauza apariţiei aci-
-

zi/or huminici.
Avîn p roprietatea de a d izolva halogenura de argint, sulfitul de sodiu ia parte activă
la crearea structurii granul oase a i mag i n i i fotografice.
b. Metabisulfit de potasiu : K 2S206•
Se prezintil. sub forma d e cristale i n c6 1ore ; în soluţie apoasă m i roase puternic a bioxid

348
1
� _
de sulf; are reactie acidă În solutie metabisu/ 1tu/ de potasiu poate fi î n l oc u i t cu sulfitu/
.
e sodiu an h i d ru în proportia d e 1 g la 0,56 g .
\_
F
_,..
_

c. Bisulfit de sodiu : N a H S 02 .
-
lllfţ"afal b cu mi ros înţepător. Se uti I izează mai rar.

S u bstanţe acceleratoare

S u bstanţ e l e folosite pentru crearea u n u i med i u alcal i n , s i n g u r u l î n care pot l u cra

s u bs't'anţele revelatoare. sînt ·

J·
Carbonatul de sodiu (sqdăl · Na.C03. �{... �Ji:.:,,,4, �{,: ;;,1Nl 4Â "fJ,,,.,(1 : ?., l
� prezintă sub două as pecte : a n h i d ru (praf alb amorf) sj cristal izat ; 1 g carbonat ot.. ; k
de sodiu anhidru = 2 , 7 g. carbonat de sodiu cristalizat. În caz u l u n e i depozitări necores u n -
zătoare, carbonat u l a n h i d r u , rin ătru a u m eze l i i · s e transformă în b u i ă r i re u
<::-
so u 1 1 (carbonat acid de sodiu), s u bstanţă care nu maj corespunde uzu l u i fotografi c .
„. La .fel ş i carbonat u l cristal izat, capătă fo rma u n u i praf amorf, pierzîndu-şi calităţ i l e .
b. Carbonatul de potasiu K2C03.
P u l bere c r i stal i nă care absorbe pute r n i c u mezeala d i n ae r . Uşor s o l u b i l în apă, s o l ­

.
__
v i rea filf!d însoţită c u degajare de căl d u ră. Tre b u i e conse rvat în borcane astu pate ermet i c .
Se poate î n l ocui a c u b în u r mătoarel e proporţi i : 1 g carbonat de sod i u an h i d ru

= 1 :'.3 g carbonat de potas i u ; l..g carbonat de potas i u 0,76 g carbonat de sod i u

=

an h i d ru ; .1 g carbonat de sod i u cristal izat 0,5 g carbonat de potas i u ; 1 g carbonat d e

=

potas i u = 2 g carbonat de sodj u crjstaljzat

c. Hidroxid de sodiu (sodă caustică): NaOH.
C ristale lamel i fo r m e i n colore sau a l b u ri i , care se topesc uşor în aer. S u bstanţa atacă pu­
ternic epi de rma. Se foloseşte n u mai în sol uţi i l e revelatoare foarte rap i d e , c u acţ i u n e
extrem de energ i că.
d. Hidroxid de potasiu (potasă caustică!: K Ol::L_
4f
Se p r.ezi ntă s u b fo rmă de bastonaşe al b u r i i , care se topesc uşor în aer. Prop r i etăţi ana­
loge cu cele ale hidroxidului de sodiu. Atenţi e ! c ş i d sînt p roduse extrem de toxice !
Cf Bora_x _ : _ _Na�B,07 ·1 )
0H20.
� ·

C r i stale cu b i ce d e culoare alba, sau p raf al b . Trece uşor în stare amorfă; se d izolvă greu
în apă rece ; 1 g borax a n h i d ru = 1 ,9 g borax c r i stal izat.

� 11 bstanţe î m potriva voalăr i i

a. Bromura de potasiu : K B r.
Cristale c u b i ce , trans parente, i n colore . Are u n d u b l u rol : î m p i e d i că voalarea ( m i cşorează
dens itatea aceste i a) şi totodată înceti neşte proces u l de developare.- Se fo loseşte aproape
.
,j.n excl u s i vitate ; alte s u bstanţe care a u propri etăţi s i m i lare, dar care sînt foarte rar folo­
site , sîn t : bromura de sodiu, iodura de potasiu, nitrobenzimidazolul, benzotriazolul.
Solv entu l
Toate sol uţi i l e fotografice se p repară cu ajuto r u l apei. I n fl uenţa p roprietăţ i lor apei
asupra proprietăţ i l o r fotog rafi ce ale soluţi i l o r este foarte i m portantă, deoarece com po­
ziţia apei în natură este foarte vari ată. Apă complet pură nu este dedt apa distilată. U n ele

349
 i mp urităţi care se găsesc în apă pot degrada soluţi i l e fotografice, p rovocînd în timpul
pre\ ucrări i voalarea materialelor sau apariţia de pete care n u mai pot fi îndepărtate.
După grad u l de asperitate, apa poate fi moale (conţinut maxi m de săruri sol u b i le
0,03%). sau dură (ci rca 2% săru ri solubi le). Foarte satisfăcătoare, d i n punct de vedere
fotografic, este apa de p l oaie sau cea p rovenită d i n zăpada topită.
*

1
Prepararea revelatoru lui. Reguli generale :
:__ dacă î n enunţarea for m u lei n u se dau indicaţi i speciale, p rodusele c h i m i ce care i ntră
în compoziţia revelator u l u i se vor i ntroduce în solvent în ordi nea în care sînt menţionate ;
- d i n cantitatea totală de s u lfit dest i n ată reparării revelatoru l u i , se va dizolva
·

î nai ntea oricărui alt o mică cantitate 1 2 l i n u rită entru a reveni o even-
tuală rapidă oxi dare a s ubstanţei reducătoare ; i•---------,
f .
l
- se va folosi apă destui de caldă, fără însă a se exager (între. 30 şi 4 45°c))
-._în caz u l prod uselor c h i m i ce anhi �re. se vor i ntroduce acestea În apă şr n u i n vers,
cacr se va forma un bloc i nsolubi l ; p rodusu l c h i m i c se va i ntrod u ce în cantităţi mici,
agitînd u-se cont i n u u cu o baghetă de sti c l ă ;
- n u se recomandă p regătirea unor cantităti mari de s o l u ţ i i de rezervă şi n i c i c u
o concentraţie foarte mare ;
- se va aru nca fără ezitare o ri ce p rodus c h i m i c as upra căruia există cel mai mic
dubiu, altmi nteri pot apărea defecte i reparabi le, care ar costa m u l t mai mult decît chi mi­
cal u l d u bios la care s-a renunţat.
Atunci cînd se i ndică în d reptu l solvent u l u i cantitatea, de exempl u : 1 OOO .crn_3 tre­•..

buie înţeles că volumul total (final) al soluţiei, inclusiv chi micalele dizolvate să fie 1 OOO cm3.
Dacă nu este s pecificat în mod expres în dre tul redusu l u i c h i m i c res e�tiv . că
este vorba e starea cr1sta 1zată a acestu ia, se înţelege automat că se i n dică starea anhidri!.;_
_
��ţ�te de revelator (pentru negative)
�-� l�t_c>!:_!.:� n ciard�_ ,.;r .J--fM
(în această rubri că sînt incl use reţetele care convi n , în condiţi i normale, negativelor de
format mare - peste 6 X 9 cm)
ReŢeta nr. 1 (Gevaert 201)
metol 0,5 g
sul fit de sod i u 50 g
h i d rochinonă 6 g
carbonat de sodiu 32 g
b r o m u ră d e potasiu 2 g
apă 1 OOO c m '
Temperatura = 1 8°C ; d u rata = 5 min.
Reţeta nr. 2 (Gevaert 2 1 2)
metol 2 g
s u lfit d e sod i u 25 g
h i d rochinonă 1 ,5 g
carbonat de sad i u 30 g
b r o m u r ă de potas i u 0 ,5 g
apă 1 OOO cm'
Temperatura = 1 8°C ; d u rata = 5 m i n .

350
 Reţeta nr. 3 (L.P. Clerc)
metol 2 g
sulfit d e sod i u 35 g
h i d rochinonă 5 g
carbonat de sod i u 25 g
bromură d e potas i u 1 g
apă 1 OOO cm'

Temperatura = 1 8°C ; d u rata = 5 m i n .

Reţeta nr. 4 (Kodak D 72)

metol 3 g
s u l fit de sod i u 45 g
h i d rochi nonă 12 g
carbonat de sod i u 67,5 g
bro m u ră d e potasiu 2 g
apă 1 OOO cm'

Î nai nte de fo los i re se va dilua 1 /1 cu apă. Temperatura = 1 8°C. d u rata = 4 m i n ;

s e obţi n negative vigu roase.

Reţeto nr. 5 (Cibisov)

metol 1 g
su lfit d e sod i u 45 g
h i d rochinonă 5 g
carbonat d e sodiu 20 g
bromură d e potas i u 1 g
apă 1 OOO cm'

Temperat u ra = 1 8° C ; d u rata = 6-8 m i n ; revel ato rul se conservă bine ; se obţin

negative c u contrast pronu nţat.

Reţeto nr. 6
metol 2 g
s u l fit d e sodiu 95 g
h i d rochinonă 9 g
carbonat d e sodiu 48 g
bromură de potasiu 5 g
apă 1 OOO cm'

Temperatura = 1 8°C ; d u rata = 4-5 mi n ute. Revelator foarte i nd icat pentru deve­
loparea radiografi i l o r ; se obţi n negative cu contrast foarte mare.

Reţeto nr. 7
s u l fit de sod i u 60 g
h i d rochinonă 30 g
h i d roxid d e sodiu 25 g
bromură d e pota s i u 20 g
apă 1 OOO cm'

Temperatura = 20°C ; d u rata = 2 min. Se între b u i nţează pentru a se obţine maxi­

m u m pos i b i l d e contrast (în special pentru reprod uce rea d e desene l i niare).
J..-f1.,.
,.,J. I! „ -+:- „ .A .
Revelator compensato r ( pentru gran ulaţie fină) t\.1.V1"' C....) v'I.<�
Cu ajutQrJit u o u_i _asemenearevelator se pot obţ i n e negative moi, cu m_u lte det_a l i i�
compensează mari l e d iferenţe de l u mi nozitate între l u m i n i l e şi u mb rele subiectu l u i !
'--
totodată ţori i ează mai eficient decît ori care alt revelator, dife renţele de expunere care,.:.
.
pcff exista între � l i eele aflate e acela i rol lfi l m . S.:; obti n e un negati v c u granu l aţie
oarte fi nă, ceea ce permite efectuarea d e măriri l a orice d i mensiune, chiar d e pe nega-
, n--, „--„--. .� .·� ·-,

tive de format mic.

Reţeta n r. 8 (Ag(a _l±)

metol 4, 5 g
s u l fit d e s o d i u 85 g
borax 1 g
bromură d e potasiu 0,5 g
apă 1 OOO cm'

Temperatura = 1 8°C ; du rata = 1 5 - 20 m i n .

Reţeta n r . 9 (Gevaert 206)

metol 2 g
s u l fit d e s o j i u 1 00 g
h i d rochinonă 4 g
borax 2 g
apă 1 OOO cm'

Temperatura = 1 8° C ; d u rata = 8 - 1 0 m i n .

Reţeta nr. 1 0 (Kodak 076)

metol 2 g
s u l fi t d e s o d i u 1 00 g
h i d rochinonă 5 g
borax 2 g
apă 1 OOO cm'

Temperatu ra = 1 8° C ; d u rata = 1 8 - 20 m i n ute.

Reţeta nr. 1 1 (K?dak D76D)

metol 2 g
s u l fit de s o d i u · 1 00 g
h i d rochinonă 5 g
borax 8 g
acid boric 8 g
apă 1 OOO cm '

Te mperatura = 1 8°C ; du rata = 1 0 - 25 m i n . (în fu ncţie de contrastu l urmlrit)

Reţeta nr. 1 2 (N.l.K.F.I.)
metol 5 g
s u l fit de sodiu 95 g
carbonat d e sod i u 5 g
bromură d e potas i u 2,5 g
apă 1 OOO c m '

Temperatura = 1 8°C ; d u rata = 8 - 1 2 m i n .

Reţeta nr. 13 (N.l.K.F. 1.)
metol 5 g_
- Su lfit de s o d i u 75 g
borax 12 g
acid boric "' g
apă 1 OOO c m '
Temperat u r a = 1 8°C ; d u rata = 1 5 -20 m i n .

3 52
 Reţeta nr. 1 4
hexametafosfat d e sodiu 0,250 2
metol 3 g
s u l fit d e s o d i u 75 g
h idrochinonă · 5 g
citrat de sodiu 10 g
bromură d e potasiu 0,4 g
apă 1 OOO cm•

Tem peratura = ,1 8° C ; d u rata = 1 5 m i n .

Reţe t9._!2!_.__!__5_(fl..to_fT)al)
ortooxietilami norenolsu I fat 6 g
hexametafosfat de sodiu 1 g
s u lfit de sodiu 100 g
carbonat de sodiu 10 g
bromur"ă de potasiu 3 g
apă 1 OOO cm'

Temperatura = 20° C ; d u rata = 1 2 m i n .

Reţeta nr. 1 6 (Final)
----.;,,.,,___„____ ----- -� -

hexametafosfat de sodiu 0,1 25 g

metol 3 ,5 g
s u l fit d e sodiu 50 g
h i d rochinonă 3 ,5 g
citrat d e sodiu 10 g
borax 6 g
bromură de potasiu 4 g
apă 1 OOO cm•
Temperatura = 20°C ; d u rata = 1 0 m i n .
Reţeta nr. 1 7
---- -�-··

metol 5 g
s u lfit d e sodiu 1 00 g
borax 2 g
tiocianat d e potasiu 1 g
bromură d e potasiu 0,5 g
apă 1 OOO c m •

Temperatura = 1 8° C ; d u rata = 12 mi n ; g ranu laţie foarte fi nă.

Reţeta nr. 1 9 (Kodak 025)
metol 7,5 g
s u lfit d e sodiu 1 00 g
b i s u l fit d e sodiu 20 g
apă 1 OOO c m '

Temperatura = 25°C ; d u rata = 1 8 m i n .

Reţeta nr. 2 0 (E. larovici)
metol 7,5 g
s u l fi t d e s o d i u 1 00 g
h i posu l fit d e sod i u 3 g
borax 2 g

Temperatura = 1 8° C ; du rata = 1 0 m i n .
n - 2271 Fotografi; d e I " A 1 , Z

353
 Reţeta nr. 2 1 (Gevaert 204)
s u l nt de sodiu 15 g
g l i cină 10 g
carbonat d e potasiu 60 g
alcool met i l i c 1 0 cm8
apă 1 OOO cm'

Temperatura = 1 8°C; durata = 14 min.

Reţeta nr. 2 2 (Seyewetz-Micros-Lumiere)
metol 5 g
s u l lit de sod i u 60 g
parafen ii e n d ia m i n ă 10 g
bromură d e potasiu 1 g
fosfat trisodic 3,5 g
apă 1 OOO c m '

Ţemperatu.ra = 18°C ; durata = 5-B min ; granulaţie foarte fină.

Reţeta nr. 23 (Sease nr. 3)
s u l fit d e sodiu 90 g
parafe n i l enci ia m i na 10 g
gl icină 6 g
apă 1 OOO cm'
Temperatura = 18°C; durata = 5-B min ; granulaţie foarte fină.
Reţeta nr. 24 (Windisch 665)
metol 12 g
s u l fit d e sod i u 55 g
ortofeni l e n d iami nă 12 g
metabisulfit d e potas.iu 69 g
apă 1 OOO cm'

Temperatura = 1 8°C ; durata 12-16 minute ; granulaţie foarte fină.

Reţeta nr. 25 (Gevaert 207)
metol 4 g
s u l fit d e sodiu 1 00 g
carbonat d e sodiu 5 g
bromură d e po1asiu 2 g
apă 1 OOO cm'
Jt�t-::::e�a�u�: =f:�l{B-�O min.
r
am•dol 4 g
30 g
1 OOO c m '

6 g
90 g
1
1 g
0,5 g
apă 1 OOO c m '
Temperatura = 18°C; durata = 1 5 min.
354
 _Revelator cu d4'._s:i�-a�i=-.!,�i!!�.
Reţeta nr. 28 (pentru negative subexpuse)
------------ -- -·- - � ._ - -- ·- -
cool met i l i c 750 c m '
metol 14 g
s u l fit de sodiu 52 g
hidrochinonă 14 g
h i d ro x i d d e sod iu 9 g
bromură d e potasiu 9 g
apă 1 OOO c m '
Temperatura = 1 8°C ; d u rata = 4-6 m i n .
H i d roxi d u l de sod i u se d izolvă în a p ă rece într- u n vas separat ; d u pă completa d izol-
va1·e se adaugă l a sol uţia generală.
e� ţeta nr. 29 (pentru n<:_g(Jtive supraexpuse)
s u l fi t de sodiu 25 g
hidrochinonă 7 g
carbonat d e sod i u 12 g
bromură de potas i u 5 g
apă 1 OOO c m '
Temperatura = 1 0 -1 2°C ; d u rata = în funcţie de grad u l de s u p raex p u nere, între
5 şi 1 5 m i n .
Reţeta nr. 30 (pentru developare la temperatură ridicată).
meto! 5 ,7g
s u l fit d e sod i u 90 g
borax 22,5 g
br-omură d e potas i u 2g
s u l fa t d e sod i u 45 g
apă 1 OOO c m '
Temperatura = 24°C ; d u rata = 6 min.
Temperatura = 27°C ; d u rata = 4,5 m i n .
Temperatura = 29°C ; d u rata = 3,5 m i n
Tem peratura = 32°C ; d u rata = 2,5 min
-------.

(
nr. 31 (pentru developare la temperatură scăzutăl
metol
SUifit de sodiu SO g
""' hidrochinonă 15 g
20
I --rîidroxid d e potasiu
- bro m u r-ă de potas iu
g
1 g
apă 1 OOO c m '

�
Te mperatu ra = între 5 şi 1 0°C ; d u rata = 4 - 6 m i n . La 5°C se foloseşte soluţia nedi-
1 l uată ; la 1 0°C, se d i l uează cu apă în p ro portia 1 la 1 , adăugind u-se 1 ,5 g bromu ră de
' potasi u la 1 OOO cm3 sol utie.
Reţeto nr. 3} (developare rapidă).
metol 15 g
·5
0- g
h i d rochirionă „ 15 g
�
h i d roxid d e sodiu 30 g
'""
bromură de potasiu 1 g

4 20°C ; d u rata = 20 - 40 secunde!

·-· apă 1 OOO cm'
Temperatura

355
 Reţeta nr. 33 (Gevaert 222)
metol 2 g
sullit d e sod i u 50 g
hidrochinonă 5 P.
s u l fat d e sod i u 45 g
carbonat d e potasiu 30 g
apă 1 OOO c m '

Temperatura = 25° C ; d u rata = 3 - 4 min

Tem peratura = 30° C ; d u rata = 2 m i n .
Temperatu ra = 35°C ; du rata = 1 , 5 m i n .
Reţeta nr. 3 4
metol 2 g
s u l fi t d e sod i u 50 g
borax 5 g
s u l fat de sod i u 50 g
sulfocianură d e potasiu 1 g
bromură d e potasiu 1 g
apă 1 OOO cm'

Temperat u ra = 25°C ; du rata = 1 0 m i n .

Temperatu ra = 30°C ; du rata = 7 m i n .
Temperatura = 35°C ; d u rata = 3 m i n

r·
* „„
�. .... ....... �....
..

I� · ( � : ��t.� �e revelat�.'". (pen.E.!:��!l„ . \-·

·„
--„
- �
•
„,„·___
,
...;
A:C::4
\c
1
Temperatura optimă de l ucru este de 1 8 -20°C.
.- . - -- .�-

' Reţeta nr. 35 111�1..J.; L

metol 5 g
40
--
sul fit d� ;Od i � g
h i d rochinOnă 6 g „. , ,
i'
carbonat d e sod i u 30 li
bromură d e pOta;iu 2 g
apă 1 OOO cm'

Lucrează contrast : d u rata = 2 m i n .

„. .
·.Reţeta nr. 36 /;\�G:t.
metol 4 g
s u l fit d e sod i u 12 g
carbonat d e s od i u 10 g
bromură d e potasiu 0.6 g
apă 1 OOO cm'
Du rata = 3 m i n . Lucrează moale; indicat pentru portret.
Reţeta nr. 37
•;

metol g
s u l lit d e sod i u 50 g
h i d rochinonă 5 g
carbonat d e sod i u 27 g
b r o m u ră d e potasiu 1 g
iodură d e potasiu 0,5 g
apă 1 OOO c m '

356
 Du rata = 2 m i n . Se recomandă pentru tratarea hîrti ei expi �:=:� ;.::'.:_..:�istă
"'� apariţie
ten a voalului general.
. _

Reţeta nr. 38
s u l fit d e sod i u 10 g
� i d rochinonă 4 g
carbonat d e sod i u �1 g
bromură d e potasiu 0,5 g
apă 1 OOO c m '

Du rata = 5-7 min. Lucrează contrast. Este necesar u n timp de expunere de 3 - 4

ori mai" mare c a de o bicei .
Reţeta nr. 39 (Gevaert. 251)
metol 1 ,5 g
sulfit d e sod i u 25 g
h i d rochinonă 6 g
carbonat d e sodiu 35 g
bromură d e potasiu 1 g
apă 1 OOO c rr. '

Du rata = 1 ,5 -2 m i n .
Reţeta n r . 4 0 (Kodak 1 63)
metol 2,5 g
sulfit d e sod i u 75 g
-
h i d rochinonă 17 g
carbonat d e sodiu 65 g
bromură d e potasiu 3 g
apă 1 OOO c m '

Du rata = 2 m i n
Pentru folosire se amestecă 1 vol u m soluţie cu 3 vol u me apă.
Reţeta nr. 41 (Gevaert 253)
metol 3 g
s u l fit d-e-sod i u 20 g
carbonat d e sod i u 20 g
bromu ră d e potasiu 1 g
apă 1 OOO cm'

Lucrează moal e ; d u rata = 1 - 2 min, în fu ncţie de hîrtia folosită.

Reţeta nr. 42 (Kodak 1 58)
metol 3,5 g
s u l fit d e sod i u 50 g
h i d rochinonă 1 3 ,5 g
carbonat d e sodiu 70 g
bromu ră d e potasiu 1 g
apă 1 OOO c m 3

Pentru întrebui nţare se amestecă cu a ă în proporţie 1 /1 .

- 60 secu nde.

357
 Reţeta nr. 43 (Gevaert 252)
metol 2,5 g
s u l "it d e sod i u 50 g
hidrochinonă 6 g
carbonat d e sod i u 40 g
bro m u ră d e potas i u 0,5 g
apă 1 OOO c m '

Du rata = 1 ,5 - 2 m i n .
Reţeta nr. 44 (Agfa 1 00) A r<.. Fc
metol g
s u l nt d e s o d i u 13 g
h i d rochinonă 3 g
carbonat d e sod i u 26 g

p·. ' ,.jJ' ;

bro m u ră d e potasiu 1 g
apa 1 OOO c m '
·

, � e wc � ·]< ·!
FFfJ..... l l r 22 .l i.... i

25 g . , I
5 g / J

0,5 .g
·1 OOO cm'

Du rata = 2 m i n . Pătează pute r n i c degetele.

sâTliţTl1e m e �ţionate în conti nuare . dau tonuri calde, negru-brune ş i . c h i ar roşcate
(cu hf�iTi l e pe bază de cl orobromur.ii.): în fu ncţie de d i l uţia băi i , d u � at a exp u n e r i i şi a
developări i .
Reţeta n r . 4 6 (Kodak 0 1 66)
metol 1 ,1 5 g
s u l rit d e sod i u 25 g
h i d rochinonă 8,5 g
carbonat d e sod i u 25 g
bromură d e potasiLl 12,5 g
apă 1 OOO cm'

i ntare se ia 1 vol u m soluţie şi 3 vol u me apă.

Du rata = 3 m i n .
Reţeta n r . 47 (Gevaert 2 6 1 )
s u l fit d e s o d i u 40 g
.f'.
. g lr c r n a . \ 6 g
h i d rochinonă. 6 g
carbonat d e s o d i u g32
b r o m u r ă d e potasiu g 2
apă 1 OOO cm'

Du rata = 2 -. 3 m i n ; folosita ned i l uată dă tonuri .. negru-brune.

Du rata = 5 -7 m i n ; d i l u ată 1 parte s o l utie + 2 părţi apă, d ă ton u ri brun-roşcate .
....
Du rata = 7- 1 0 m i n ; d i l uată 1 parte s o l uţie ± 4 părţi apă, dă tonuri roşcate, spre
roşu ap rins.

358
 Reţeta nr. 48 (Ge vaert 262)
sulfit de sodiu 70 g
hidroc h ino n ă 25 g
carbo n est de sodiu 30 g
bromură de potasiu 2 g
apă 1 OOO cm'

Ned i l uat, dă tonuri negru-brune ; se poate d i l u a în proporţie 1 /2 pînă la 1 /6, pre­

. 11 .
l u ng i n d corespu nzător t i m p u l de expunere Ş I căpătînd tonuri din Ce În Ce mai GeS c"f se
s pre roşu .

---- --;---- --
Reţeta n r . 49 (pentru e m u l s i i negative şi _e_�;_<: i�ive Reri � te)
_ _
metol 2 g
sulnt de sodiu 30 g
amidol 5 g
bromură de potasiu 3 g
apă 1 OOO cm'

Reţeta nr. 50 (pentru e m u l s i i perimate)

metol j g
sulnt de sodiu 50 g
hidrochinonă 3 g
borax 40 g
bromura de potasiu 0,5 g
apă 1 OOO cm'

Reve l ator în doi ti mpi

Principal u l avantaj pe care îl prezintă un revelator în doi t i m pi este d e l i m i nă riscu-
ri l e de oxidare, înlăt u ră temeri le for mării u n u i eventual voal · l a aceasta se mai adau ă
şi aptu c- a teri l e de temperatu ră a u foarte puţină infl uenţă asupra rezultat u l u i fi nal.
Reţeta nr. 5 1
§e p repară d i n u rmătoarele două soluţi i :
solutia 1 :
..._.--�--

I
[. metol
�h�
i roc i n o n ă
d
� � �
h � � � __....-; ;.;;;.;;,_
� ��
4'
10 g
1�5�g�
i i -:metabisulnt de potasiu

�-
m
50 m
soluţia 2 :
1 l� -,�
=
::�: b"�
a� ul�:�:�d�
:·� ��t:�
o� �:=s�iu:..-�����
:; 5 :g�-'�-
';;-'
J.- bromură de potasiu 1 g
ai5â sOO cm8
Î n funcţie de p roporţia d i ntre cantităţ i l e care se amestecă d i n cele două sol uţi i ,
�oate obţ1 ne :
revelator care l ucrează moale : 80 cm3 d i n soluţia 1 + 420 cm3 d i n soluţia 2 ;
revelator care l ucrează normal : 1 50 c m 3 d i n soluţia 1 + 350 c m 3 d i n soluţia 2 ;
revelator care l ucrează contras t : 220 c m 3 d i n soluţia 1 + 280 c m 3 d i n soluţia 2 ;

359
-�
 �
�
se prepară din :1 4
,
l-:-!; L„ „� c,. t(k carbonat
, .
Ce potasiu anl-i1dr•J . 50 g
.• 1� )·�·\. \J sulfit de soj iu a!"'lhidru 10 g
�-�...... � l \l "' v bromură de potasiu 1 g
apă 500 c m '

Emulsia fotosens i b i l ă i mpresi onată este tin ută timp de 5 r::ir:!J..'2Jl..9_�:..!.'... i.::'!.':.!���
V'e';;abi l:i - moote, normat sau contrast), se şterge apei cu o piele ce că pr;oară uaă _L
�--­
-z - ;·ri;;_z;;:;�-
bine stoarsă, după care se i nt roduce pentru încă 5 min în boia B; u r mea şi
-rpălarea, potrivit procedeelor normale.
Reţeto nr. 52 (Stoe c kl e r)
....
Baio A :
metol 5 g
sulfit de sodiu a nhidru 1 00 g
apă 1 OOO cm'
Baio B :
bora x �o p .
apă 1 OOO cm'
În functie de nat u ra e m u lsiei i de gradul de contrast u rmărit d u rata evelo - i i
î n prima baie poate fi între 5 şi 8 m i n ; du rata e evelopare în cea de a doua bale e�
i nvariabi l ă : 3 min. Evident, prelu ngi rea pînă la 1 6 - 20 m i n a developării în pri ma baie.
ar echivala cu developarea într-o baie u n i că de tipul metol-su/fit, iar cea de a doua �e
n u ar mai fi necesară.
Fixarea şi spălarea, ca de obicei._

RI D U RI

Faţa omenească, i n diferent de vîrstă, p rezintă întotdeauna cute mai m u lt sau mai
puţin pronunţate, accentuate de i ntensitatea l u m i n i i şi de ungh i u l d i n care cade aceasta.
O l u mină căzută de sus accentuează adesea de o manieră b rutală cearcănele de s u b och i ;
atenuarea lor nu se poate real iza decît prin retuş.
Unele persoane, ti nere chiar, au mici cute fine s u b ochi ; în cazul femei lor pînă la
30 de ani, acestea se vor suprima com p l et prin retuş ; la persoanele mai în vîrstă vor fi
n u mai atenuate ; ridurile de l a coada ochi u l u i vor fi d i m i n uate în funcţie de vîrsta persoanei.
Rictusu/ adie- cuta care se formează între rădăcina nas u l u i şi coltul buzelor, în scu rt_�
perioadă de ti mp în care risu contractă muşch i i feţei, (contracţie mult mai accentuată
decît ni se pare de obicei), deşi este o vizi une fugiti vă, obiectivu l o înregistrează cu
fidel itate ; i magi nea redă un punct de vedere real şi foarte veridic, dar acesta nu corespunde
totuşi i mp resiei u nani m acceptate despre c h i p u l persoanei respective. Din această cauză,
rictusul p rea accentuat al unei persoane care rîde nu adaugă n i m i c la asemănare, ci d i m­
potrivă, desfigu rează mode l u l ; este deci bine să fie atenuat, fără a-J elimina total .
O persoană adultă este întotdeauna înti nerită pri n atenuarea rictusului, acesta fi ind
una din cutele faciale esentiale care i ntră în consideraţie pentru aprecierea vîrstei cuiva.
Colţu r i l e gurii sînt, în general , disgraţioase, dar - din cauza mobil ităţii buzelor -
în viaţă atrag foarte puţi n atenţia ; vor fi micşorate p r i n retuş. mai aJ.es dacă au tendi nţa
de cădere ; uneori, pot fi complet d i s i m u late, pentru a red uce i mportanţa unei g u ri exa­
gerat de mari.

360
 U m b ra buzei i nferioare pe bărbie, ca şi 1- i d u r i l e de pe gît, cîştigă p r i n estompare,
Mînuit cu discreţie, retuşul r i d u r i l or nu comprom ite asemănarea d i ntre fotografie
şi mode l .

RITM

Ceea ce creează cel mai b i ne i m presia de ritm în fotografie este repetiţia, cu condiţia
ca s ubiectul ales să fi e b i ne gîndit, deoa1- ece n u orice temă se p retează l a asemenea
i nterpretare.

361
 În teat i- u , r-e petarea gest u 1- i l o r s a u c u v i n t e l o 1· î n t r-o a n u m ită man i e r ă provoacă rîs u l :
aşa ceva n u se î n t î m p l ă în fotog rafi e . P u b l i c u l de teat r u rîde p e n t r u că î n t r e c u v i n t e l e
repetat e au l o c pauze s e m n i ficat i ve , e x i stă r u p t u r i d e t e m p o ; î n fotografie, d i m pot r i vă ,
p rezentarea n u este s u cces i vă , c i regu lată ş i s i m u l t an ă ; a i c i n u m a i este v o r ba d e r u pt u r i
d e tempo, ci de ritm.
Repetarea b i n e al easă ş i b i n e g î n d i tă, î n fotog rafie, creează u n s e n t i m e nt d e a r m o n i e ,
s t ră i nă vese l i e i , d a r foarte a p r o p i ată d e s e n i nătate, d e î n cî ntare, l egat m a i m u l t d e i n t e l i ­
g e n ţ ă decît d e i n s t i n c t .

RO DI NAL f_ C' �
, Den u m i re i n d u s t r i a l ă, i nt rată în l i m baj u l fotografic c u r e n t , i n d i cî n d o s o l u ţ i e c o n c e n ­
trată d e reve l at o r p re parat p e bază d e paraamino(enol. P e n t r u fo los i re , s e d i l u ează foa.r te
: /1 0 1 /40, în fu n c ţ i e d e re �! tat �u_::_m ă r i ţ.
-
m u l t , î n p ro p o rţ i e d e
_
o m p oz 1 ţ 1 a ro ina 1:'��� �-S�_e b u i e p re p a rat s î n t u r mătoare.Le.:
-
- se d izo l vă 50 g paraamino(enol-clorhidrat în 600 c m 3 apă d u p ă care se adaugă
1 50 g metabisulfit de potasiu (soluţia �

:J u2
 - separat se p regăteşte o a doua soluţie dizolvînd 75 g hidroxid de sodiu (sodă cau-
�
stic�) în 350 cm3 apă (soluţia B);
.

-
- se toarnă cu grijă soluţia B în solutia A. amestecînd cont i n u u cu o baghetă de st_i.s.li;.
-- · - · -

�a�ugă apă pănă se obţine un vol u m total de 1 OOO cm�.;luţ i-; .

RO E N TG E N (Wi l helm Conrad)

1 . Fizician german (1 845 -1 923) care, făcînd experienţe de descărcări electrice în
t u b u ri vidate, a constatat că d i n locul unde razele catod i ce cădeau pe sticla tubu l u i străbă­
teau în exterior unele rad iaţ i i c u însuş i r i deosebite : străbăteau corpuri opace, i m p re­
s ionau plăcile fotografice etc. Aceste rad i aţi i , pe care el le-a d e n u m it raze X, s-au
dovedit a fi de natură el ectromagnetică, la fel ca şi l u m i na vizi b i l ă , de care d i feră n u mai
p ri ntr-o l u ngi me de undă mai m ică.
2. U nitate de măs u ră a dozei de radiaţii X sau gamma ; u n roentgen (se notează cu R)
p roduce prin ion izarea u n u i centi metru cub de aer, o sarc i nă electrică egală cu u n fran­
klin (de fiecare fel : pozitivă sau negativă).

ROLLFILM
Bandă de p e l i c u l ă fotosens i b i lă, înfăşu rată pe u n mosor d e l e m n , metal s a u material
plastic. Pentru a fi p rotejată îm potriva l u mi n i i , pel icula este acoperită c u o banderolă
d e hîrtie opacă, neagră pe faţa d i ns pr·e i nterior,
care permite man i pu l area materia l u l u i (încărcarea
şi descărcarea aparat u l u i fotografic) în pl i nă l u m i nă.
Există rol l fi l me pentru d iferite formate (de
exempl u : 4 X 6 cm ; 3 x 4 cm), dar cel mai răspîndit
rol I fii m este cel d e format 6 x 9 cm, pe care se
pot obţine 8 negative format 6 X 9 c m , 1 2
negative 6 x 6 c m sau 1 6 negative 4,5 X 6 c m .

ROT U LĂ
Accesoriu care, i nterpus între stativ (trepied)
şi aparatul de fotografiat, permite î n c l i narea acestu i a
î n toate d i recţi i l e ; este denumit u neori şi cap mobil.
Rotula panoramică are g ravate repere şi cifre
mergînd de la O la 360°, fapt care perm i te repe­
rarea l i mitelor d iferitelor porţi u n i ale u nei vederi
panoramice.

R U LO U DE P RESARE
C i l i ndru de cauc i u c, în i nteriorul căru i a se află u n ax d e metal, care se poate învîrti
într-o armătură meta l i că prevăzută cu u n mîner.

363
 Ruloul se p l i mbă apăsat pe deasu pra fotografi i l o r apl icate încă unde pe o placă de
oţel cromat a unei p rese electrice de uscat sau pe u n geam gros ; prin această mişcare
de d u-te-vino a rulou l u i se e l i mină s u rp l us u l de apă, iar copi i l e rămîn ataşate de s u p ra­
faţa plăci i respective pînă la completa evaporare a apei d i n structura inti mă a hîrtiei
şi din gelat i nă, după care se desprind singure.

R U SS E L
V. e f e c t u I R u s s e I.
s
SABATTI E R
V . e f e c t u I S a b a t t i e r.

SAPO N I NA
S u c vegetal extras d i n scoarţă de quiffija, arbore de tal ie mică, cu frunze străluci­
toare şi flori mici a l be, care c reşte în special pe coastele Anzilor chil ieni. Saponina este
o g l icozidă care înlesneşte o aşternere omogenă a emulsiei fotografice pe s u portul de
fi l m sau hîrtie. Coaja arbore l u i se i ntroduce în apă, unde saponi na se dizolvă ; soluţia
obţi nută este supusă apoi u n u i tratament c h i m i c s pecial desti nat e l i m i nării i m p u rităţi lor ;
după uscare se obţine o pudră de saponină, de culoare al bă-găl b u ie, care i rită căi le respi­
ratorii, p rovocînd strănuturi repetate dacă este man i pulată fără mască de p rotecţie.
Această pudră se adaugă cristal elor de halogenură de argint şi gelat i nei conţin ute de
e m u lsia fotosens i b i l ă ; aplicarea acesteia pe suport se face cu maşini s peciale, foarte com­
p l i cate, trebu i n d să se as igure întinderea u n u i strat absolut u niform, de grosi mea max i m ă
a 1 /1 0 d i ntr-un fi r de păr ; l i psa saponi nei ar face i m posi bi l ă realizarea acestei operaţ i i î n
condiţii satisfăcătoare.

SATU RAŢI E
O sol uţie este saturată atunci cînd, ln anu mite condiţi i , în ea nu se mai poate dizolva
o nouă cantitate de substanţă ; un vol u m de apă determi nat poate conţi ne în suspensie
o cantitate l i m itată de p roduse chi mice ; doza max i mă suscepti b i l ă de a fi d izolvată într-u n
a n u m i t vol u m de a p ă caracterizează fiecare produs c h i m i c în parte.
Produsele c h i mice folosite pentru prepararea băi l o r fotografice se dizolvă mai uşor
în apă caldă decît în apă rece ; se va avea însă grijă să n u se folosească apă foarte cal dă,
deoarece u rmarea va fi oxidarea u n o r su bstanţe ; cea mai potrivită temperatură pentru
d izolvarea majorităţ i i p roduselor c h i m ice este de ci rca �0°C.
Dacă o soluţie este saturată l a o temperatură r i d i cată, iar apoi este l ăsată să se
răcească, o parte din produsele c h i m i ce d izolvate se cristalizează pe măsu ră ce temperatura
băi i scade.
Pentru d izolvarea unor cantităţi i mportante, în s pecial d i n acele produse c h i mice
care au tendi nţa să fo rmeze bulgări (ca sulfitul de sodiu, metabisulfitul de potasiu etc.)
este i ndicat ca acestea să fie i ntroduse într-o m i că pungu l i ţă de pînză şi abia î m p reună
cu aceasta să fie i ntroduse în apă.

SCARĂ
Raport u l existent între d i mensi u n i l e reale ale u n u i obi ect sau ale u n u i personaj
şi cele pe care acesta le capătă în reprezentarea sa fotografică.
Mări mea i magi n i i pe negativ depinde de distanţa de la s u biect l a operator, precum
şi de lungimea focală a obi ectivu l u i fol osit. Dorinţa de a se obţi ne o i mag i ne cît mai mare
a subiectu l u i nu trebuie să d ucă la o apropiere exces ivă de acesta, deoarece s-ar prod uce
deformări deosebit de i n estetice, mergînd chiar pînă la caricatură. O i magi n e la scară
mare poate fi obţin ută în bune condiţi u n i n u mai p r i n folosi rea u n u i obiectiv cu distanţă
focală mare (teleobiectiv).

SCARĂ TERM O M ETRICĂ

Scară pentru determi narea val o r i lor temperatu ri lor ; cele mai cu noscute scări termo­
metrice sînt : Celsius, Reaumur, Fahrenheit, Kelvin (v. cuvi ntele).
În p ractica fotografică cu rentă, se folosesc - în special - scara Celsius pentru deter­
m i narea temperaturi i soluţi i l o r c h i m i ce şi scara Kelvin pentru stabi l i rea temperaturii de
cu loare a d ife ritelor s u rse de l u m i n ă .

SCE N E A N I MATE

Fotografierea u nor asemenea subiecte cuprinde o arie deosebit de înti nsă : scene
de stradă, fotog rafi i d e g r u p u r i de persoane, cop i i j u cînd u-se, ani male, portrete în p l i n
aer etc.
Principala precauţie care trebuie l uată este de a opera cu o viteză suficient de scurtă
pentru a obţi n e i magi n i clar desenate ale s u b i ecte lor în m i şcare. Tre b u i e avut în vedere

3G6
că cu cit subiectul în mişcare este mai ap {oape de aparat, cu atît trebu i e să fie mai mare
şi viteza de obtu raţi e .
Deschiderea diafrag mei este în acest caz tri butară t i m p u l u i de expu nere, operatorul
fiind obligat să raţioneze în fel u l u rmător : ţ i nînd seama de faptul că viteza cu care se
deplasează subiectul p reti nde folosi rea u n u i timp de expunere de 1 /250 s, ce diafrag m ă
corespunde acestu i t i m p în condiţi i l e de l u m i nă existente ? Se recomandă fo losirea u n e i
e m u l s i i pancromatice rapide (23 ° D I N - 27° 01 N), ceea ce permite să se fol osească atît
o expu nere scu rtă, cît şi o diafragmă relativ m i că.

367
SCE N E DE G E N
Î n această categorie s e c lasează orice i magi ne pri nsă « di n zbor », fără n i ci u n fel
de pregăt i re prealabi lă, dar care - spre deosebire de alte i n stantanee - p rezi ntă un
caracter i nocent, care o deosebeşte d e celelalte. Deşi ase menea i magi n i sînt greu de real izat,
ocazi ile nu se i vesc prea rar ; pentru a le întîl n i , operatorul trebuie să le caute depla­
sînd u-se cu un ochi deosebit de atent, o r i u nde se pot întî l n i g r u p u ri de oameni, i ndi­
ferent de ocupaţie. Ori ce aparat de fotog rafiat este corespunzător acestui scop ; timpul
de expunere t rebuie potrivit d i nai nte, la 1 /250 s - de p i l dă, l a fel ca şi diafragma, în
funcţie de cond iţi i l e generale de l u m i n ozitate la o ra respectivă ; se va folosi o e m u l s i e
c î t m a i sensi bilă. Este b i ne ca obiectivul să f i e p revăzut cu u n parasolar, deoarece poate
i nterveni pe neaşteptate nevoia de a opera în contral u m i nă.
Se va opera foarte repede, fără ca s u biectul să observe ; bi neînţeles, fotografia trebuie
s ă ai bă acel caracter can d i d , naiv, fără d e care n u va p rezenta n i ci u n i nteres, sau . . .
n u va fi o scenă de gen. Dacă scena du rează, este b i n e să se t ragă o serie de i magi n i ,
u n a d u pă alta.
Scenele de gen pot cîştiga foarte m u l t în valoare, mai cu seamă dacă apar într-o
revistă sau ziar, dacă l i se găseşte un titlu amuzant care să s u b l i n ieze sau chiar să accen­
tueze ideea scenei respective.

SCH EI N ER
Metodă de deter m i nare a sensibilităţii e m u l s i i l o r fotografice, în care o creştere de
t rei grade (3°Sch) reprezi ntă o sens i b i l itate d u b l ă ; este folosită pe scară din ce în ce
mai redusă. Pentru orientare este b i ne de ştiut că, de p i l dă, 28°Sch = 1 8°/1 0 D I N , 30°Sch =

20°/1 0 D I N , 34°Sch 24°/1 0 D I N , şi aşa mai departe.

=

SCU LPT U RA
Se face adesea o confuzie nejustifi cată între fotografierea operelor sculpturale şi a
celor de arhitectură ; deşi în realitate aceste s u bi ecte sînt adesea veci ne, tehni ca necesară
reproduceri i lor este destu l de diferită. Fotografierea s c u l ptu r i l o r este m u lt mai anal itică
şi ar putea fi comparată cu arta portret u l u i . Ea lasă operato r u l u i o l i bertate de acţ i u n e
m u l t m a i mare, putîndu-şi manifesta d i n p l i n personal itatea.
Alegerea luminării, mai d u l ce sau mai b rutală. frontală sau obl ică, unghiul de fotografiere,
decuparea subiectului, sînt tot atîtea p robleme pe care fiecare le poate rezolva potrivit
p ropriei sale tehnici şi personal ităţ i . U ng h i u l de fotografiere n u reprezintă n u mai cău­
tarea unei perspective corecte ; el tre b u i e să perm ită redarea cît mai plastică, mai expresi vă,
a statuiei respective. Dacă se priveşte de j u rî m p rej u r o stat u i e d i ntr-un m uzeu se va
constata că pentru a o fotog rafia nu există u n u l , ci n u meroase p u n cte de vedere, care
toate pot fi bune dacă se respectă condiţia de a nu t răda opera !
Ope rato r u l îşi poate perm ite obţi nerea de i magi n i foarte d i ferite, putînd fotografia
stat u i a întreagă sau n u mai bust u l , faţa sau chiar şi nu mai un deta l i u , un gest, dar cel
mai semnificativ.

368
 O problemă esenţială este redarea materiei, care constituie d i ficu ltatea cea mai mare
în acest gen de fotografie. Marm u ra, de p i l dă, trebu i e deosebită de l a pri ma vedere
de pi atră sau de l e m n . Reuşita depinde de t i m p u l de expunere fol osit, prec u m şi de modul
cum a fost l u m i nată l ucrarea .
Punerea la punct a clarităţii trebuie făcută cu deosebită minuţiozitate. Su biectul
principal trebu i e să fie clar în întregi me, dar profunzimea de claritate l i mitată numai la
planuri l e princi pale, ceea ce contribuie la detaşarea statuiei de fu nda l , îi dă « aer ». Se
va folosi deci o diafragmă ceva rnai deschisă decît în cazul fotog rafi ilor de arhitectură
propri u-zisă.

24 - C 2271 Fotog rafia d e l a A la Z 369

 U neori se poate accentua relieful fotografi ind la ora cind soarele, lovind statuia o b l i ·- .
lasă în u mbră fondul (zi d u l sau ansamb l u l aflat în spate).
Se recomandă folosirea unor emulsii de sens i b i l itate medie, de g ranulaţie cit mai
fi nă. În ceea ce priveşte obiectivele, se va evita pe cit po5i b i l folosi rea superangularelor.
În schimb, teleobiectivele sînt i ndispensab i l e în special dacă este cazu l să se fotografieze
de la distanţă statui amplasate la înălţime, fără să se facă apel la eşafodaje complicate.

S ELECŢ I E TRICROMĂ

Tehnică specială, cu aj utorul căreia se poate obţine reproducerea prin procedee

fotografice a tuturor culorilor existente în natu ră, cu aj utorul a trei cl işee succesive
obţi nute prin folosi rea a trei filtre de c u l oare magenta (v. cuv.), verde şi cyan (v. cuv.).
De pe cele trei cl işee susmenţionate se trag apoi diapozitive în culoarea complementară
aceleia a filtrului fol osit la fotografiere ; dacă aceste diapozitive se suprapun şi se privesc
prin transparenţă, se constată că s-a obţi n ut reconstitui rea exactă a culorilor subiectului.
Efectuarea succesivă a celor trei c lişee este în practică foarte difici lă, ba adeseori
chiar i mposibilă (în cazu l unor subiecte ani mate).
După îndelungi cercetări s-a reuşit să se poată obţine pe o s i ngu ră suprafaţă sensi b i l ă
şi pri ntr-o unică expunere, u n clişe u conţi nînd toate culori l e (v. fotografia in culori).
Folosind aceeaşi metodă pentru fotografierea de trei ori s uccesiv a u n u i obiect
policrom l u mi nat de l u m i nă al bă, întrebui nţînd în acest scop acelaşi material fotosens i b i l
ş i folosind de fiecare dată unul d i ntre u rmătoarel e filtre colorate : magenta, verde sau
cyan, se vor constata diferenţe considerabile între negativele obţinute ; albul, cenuşiuf
neutru şi negru/ vor fi traduse prin aceleaşi valori, în timp ce culorile vor fi redate
de o manieră foarte d i ferită.
U n galben pur şi saturat, de pi ldă, care respi nge aproape în totalitate radiaţ i i le roşii
şi verzi, dar absoarbe radiaţii l e albastre şi violete ale l u m i n i i incidente, apare negru prin
i ntermediul fi ltrului cyan, dar prin i ntermed i u l celorlalte două filtre apare de u n cenuşiu
foarte deschis.
U n verde ca iarba, care difuzează cea mai mare parte a radiaţiilor roşii, dar sti nge
radiaţ i i le verde şi cyan, este redat p ri ntr-un cenuşiu deschis prin i ntermedi u l fi ltrului
roşu ş i printr-un cenuşiu foarte închis prin celelalte două filtre.
U n verde-galben, care respinge o mare parte din radiaţiile verzi şi o mică parte d i n
radiaţi i le roşii, dar absoarbe aproape complet radiaţi i le cyan, este redat pri ntr-un cenuşiu
destul de deschis pri ntr-un filtru verde, printr-un cenuşiu de i ntensitate medie pri ntr-un
fi ltru roşu şi prin negru pri ntr-un filtru cyan.
Diferenţele d i ntre cele trei cl işee se menţi n , deşi ceva mai atenuate, chiar pentru
tonalităţ i l e foarte deschise ; de pi ldă, un cer albastru, care resp i nge toate radiaţi i l e cu
predomi nanţa albastrului, apare aproape alb pri ntr-un filtru cyan, iar prin celelalte două
filtre, de un cenuşiu desch i s ; un verde-smarald, care d i fuzează radiaţ i i l e verzi şi le stinge
pe toate celelalte, este redat în cenuşiu închis printr-un fi ltru verde, şi negru prin cele­
lalte două.

370
SELE N I U

S i m bol chi m i c : Se.

Element c u n u măru l ato m i c 34; se găseşte în natu ră, în cantităţi mici, în u nele sulfuri ;
se între bui nţează la fabricarea celulelor fotoelectrice, prec u m şi în i ndustria sticlei, cera­
m i cei etc.

SEMITO N

Acest n u me se dă unei copii pozitive care a fost obţin ută pornindu-se de l a u n

negativ normal, redindu-se întreaga gamă a valori lor, d a r de o slabă gradaţie ; o astfel
de fotografie « sem iton » dă i mpresia u n u i crochi u foarte fi n făcut cu o m i n ă de creion
n u prea moale. Trebuie avut î n vedere că, în nici un caz, acest efect n u poate fi obţi nut
pe o hîrtie de gradaţie moale, pe care de o bi cei albul n u are o s ufi cientă străl ucire; se
va folos i , de asemenea, hîrtie fotografică exclusiv cu s u p rafaţă l ucioasă.
Pentru negativele contraste se va folosi hîrtie de gradaţie normală, i nterpunînd î n
t i m p u l copi erii un ecran al bastru desch is ; pentru negative normale, hîrtie normală sau
chiar contrastă ; pentru negative moi, hîrtie contrastă sau chiar foarte contrastă.
I niţial se va face o copie etalon, pentru a se stab i l i t i m p u l de expu nere corespu nzător
u nei d u rate de developare corecte într-un revelator obişnuit, obţinînd u-se alburi clare,
semiton u ri şi negruri foarte i ntense ; se va nota timpul de expunere stab i l it astfel.
Pentru a se obţine o copie semiton, se va dubla timpul de expu nere stabilit anterior,
iar pentru developare se va fol os i un revelator cu compoziţia u rmătoare :
metol 3 g
sulfit d e sodiu a n h i d r u 15 g
carbonat d e sod i u a n h i d ru 10 g
apă 1 OOO c m '

Această sol uţie concentrată se va d i l ua în momentul folosi rii cu 5 pînă la 10 părţi

apă ; cu cit d i l uţia este mai mare, cu atît mai s l abă va fi gradaţia tonurilor fotografiei
. obţi n ute.
Deve loparea va fi întreruptă cu puţi n înainte ca copia să fi atins tonul dorit, prin
i ntrod ucerea acesteia într-o baie d e întrerupere pentru cîteva secunde, d upă care se va
folosi u rmătoarea baie de fixare :
h i posu l fi t de sod i u 400 g
a l a u n d e crom 10 g
b i s u l n t d e sod i u a n h i d r u 25 g
apă 1 OOO c m '

Nu se va fol os i în nici u n caz u n revelator care conţine hidrochinonă, deoarece aceasta

ar înles n i apariţia u n u i voal de fond i ndezi rabi l ; nu trebuie folosită nici bromura de potasiu,
care contribuie l a creşterea contrastului i magi n i i şi la înverzi rea ton uri lor. Dacă i maginea
obţi n ută n u are u n ton cen uşi u c u rat, înseamnă că developarea a fost prea rapidă, i nsu­
ficient de p re l u n gită.
24*- 31 9

371
S E N SI B I LITATE

Viteza cu care reacţionează o e m u lsie fotosens i b i l ă pentru a se obţine o înnegri re

determi nată a argi ntu I u i , în fu neţ ie de cantitatea de I u m i nă recepţionată ; această sensi­
bilitate generală, nu trebu i e confundată cu sensibilitatea cromatică (v. cuv.), care expr i m ă
mod u l în care e m u l sia reacţionează faţă de diverse rad i aţi i ale spect r u l u i solar. O
e m u lsie u ltrarapidă poate să a i bă o sens i b i l itate cromatică i mperrectă şi să fie i nsuficient
de sensi b i l ă faţă de a n u m ite culori precum al bastru, roşu etc.
Sensibilitatea generală a e m u l s i i lor se dete r m i nă pri n diferite procedee ; cele mai
util izate sînt : DIN (german), ASA (american), GOS T (sovietic), Scheiner (francez) etc. (v. cuv.
ş i v. sensitometrie). Bazel e diferite pe care acestea sînt stab i l i te împiedică, din pu nct
de vedere teoretic, o com paraţie perfectă a rezultatel o r 1 0 1- ; în p ractică însă, e l e permit
- cu o aproxi maţi e ad m i s i b i l ă, - uti l izarea unui exponometru gradat în i ndife rent care
s iste m.

S E N S I B I LITATE CROMATICĂ

Mod u l în care reacţionează o e m u l s i e fotosen s i b i l ă faţă de d i rerite radiaţ i i ale spect r u l u i

solar ; nu tre b u i e confu ndată cu sensibilitatea generală ( v . cuv.) a aceleeaşi e m u l s i i .
În fu ncţ i e de sens i b i l itatea lor cromatică, e m u l s i i l e sînt clasificate în : ortocromatice,
ortopancromatice, pancromatice, etc. ( v . cuv.).

SE NSITO M ETRI E

Ansamblu de metode folosite pentru dete r m i narea sensi b i l ităţ i i mate rialelor fotografice
în raport cu i ntensitatea şi compoziţia spectrală a rad iaţiei l u m i noase, cu d u rata ş i
caracterul expuneri i , p recum ş i î n raport cu mod u l de prel ucrare (developare, fixare,
s pălare, uscare) a material u l u i . Sensitometria necesită s u rse de l u mi n ă cu i ntensitate şi
cu d istri buţie spectrală cu noscute şi constante în t i m p, procedee şi expunere controlată,
condiţii de p re l ucrare b i ne derinite etc.
Cele mai uzuale metode sensitometrice sînt : DIN, ASA, GOST, Scheiner (v. cuv.).
Sens i bi l itatea material u l u i fotografic raportată l a d u rata expunerii se dete r m i n ă cu
aj utorul u n u i i nstrument n u mit sensitometru.
Pentru j usta înţelegere a unor termeni foarte des uti l izaţi în fotografie, dar de fapt
î m p r u m utaţi d i n sensitometrie, mai jos sînt exp l i cate noţ i u n i l e respective.
Negativul prezi ntă valorile i nve rsate ale subiectu l u i : părţ i l e negre ale original u l u i
sînt traduse p r i n zone transparente, părţ i l e l u mi noase p r i n zone opace, i a r semiton u r i l e
pri n tente cen u ş i i , m a i închise s a u m a i desch ise.
Revelatorul creează un depozit de argi nt meta l i c proporţ ional cu zonele l u m i nate
şi cu semiton u r i l e p rezentate de s u b i ect. Acest depozit de arg i nt va lăsa să treacă,

372
în funcţie de grosi mea sa, o anumită cantitate de l u mi n ă ; dacă depozitul de pe an u m ite
zone este de mică g rosime, el va lăsa să treacă mai mu ltă l u m ină în com paraţie cu zonel e
care ar avea u n depozit de argi nt metalic mai mare : se s p u n e c ă p r i m a zonă este mai
transparentă decît celelalte, iar acestea sînt mai opace decît cea di ntîi .
Pornind de la acest exe m p l u , transparenţa poate fi defi n ită ca fi ind raportul d i ntre l u m i na
pe care o lasă să treacă depozitu l de argi nt şi l u mina care cade pe acest depozit ; dacă
l u m i na transm isă este de n u mai 1 /1 0 d i n l u m i na i ncidentă pri mită, înseamnă că transparenţa
acestei zone este de 1 /1 O.
Opusul transparenţei este opacitatea, sau cu alte cuvi nte puterea de i ntercepţie a
l u m i n i i de către depozitu l de argi nt existent : dacă transparenţa unei zone este de 1 /1 0,
opacitatea sa, adi că starea exact i nversă este de 1 0/1 = 1 0. Astfe l , un depozit care lasă
să treacă, de pi ldă, j u mătate d i n l u mi na incidentă prim ită, se spune că posedă o trans pa­
renţă de 1 /2 şi o opacitate de 2. Tot aşa, un depozit care lasă să treacă o cinci me d i n
l u m i na i ncidentă, are o transparenţă d e 1 / 5 ş i o opacitate de 5 .
Rezumînd cele d e mai sus, se poate spune c ă un depozit d e argint creează o opacitate
proporţională cu greutatea sa pe unitate de suprafaţă; această g reutate pe u n itate de s u prafaţă
este analogă cu densitatea fizică : în sensitometrie se eval uează opacitatea corespu nză­
toare, care este transcrisă p r i n logaritmul ei.

S E PARAŢIA TO N U RI LO R
V . i s o h e l i e.

SEPIA
1 . Su bstanţă colorată, bru nă, secretată de vi etatea mari nă n u mită sepie sau fabri cată
pe cale artifi cială şi folosită pentru desen.
2 . Tonal itate generală a i magi n i i pozitive care se obţine prin virorea (v. cuv.) fotogra­
fi i l or cu ajutorul monosulfu ri i de sod i u .

SERII DE C O PI I
Atu nci cînd de pe acelaşi negativ este necesar să se copieze o serie mare de exemplare,
se procedează astfel :
- în p r i m u l rînd se expun toate copi i l e :
- se i ntroduc copi i l e în revelator într- u n ritm cadenţat, u na după alta, cea de a
doua copie aşezînd u-se peste cea d i ntîi , a treia peste a doua, a patra peste a treia şi aşa
mai departe ; d u pă ce au fost i ntroduse toate copiile, se ia cea mai dedesubt şi se
aduce deasupra, apoi următoarea şi tot aşa, întreg pachetul :
- în momentu l în care pri ma copie a atins densitatea dorită, este scoasă d i n revelator
şi introdusă într-o baie de întrerupere, urmată de celelalte copi i , în ordi nea şi rit m u l
folosite l a i ntroducerea în revelator ;

373
 - baia de întrerupere va avea o concentraţie de 2% acid acetic; folosi rea ei într- u n
asemenea c az este absol ut necesară, pentru a se putea asi g u ra omogenitatea developări i
întregi i seri i .
Acest mod operator este foarte p retenţios ; este necesară o mare operativitate.

S FERICITATE (aberaţie de)

Lipsă de claritate a i magi n i i cauzată de una d i ntre aberaţ i i l e pe care le prezintă
lentilele s i m p l e (v. aberaţii).

S I L U ETA
Pentru a obţ i ne u n efect de siluetă este s ufi ci ent să se i l u m i neze puterni c perete l e
a l b în faţa căruia se află s ubiectul, l ăsîn d u - 1 p e acesta d i n u rmă complet n e l u m i nat ; s e
va expune corespu nzător i ntensităţi i l u m i noase a perete l u i , s u b i ectul v a fi în conseci nţă
subexpus complet, fără n i ci un detal i u şi se va trad uce pe negativ cu o zonă absolut
transparentă, care - copiată pe hîrtie - va da u n pozitiv cu o s i l u etă complet neagră ,
pe rfect conturată, detaşînd u-se pe un fond al b, cu sau fără deta l i i .
Corespunde orice ti p d e e m u l si e ; se v a developa într-un revelator energi c, cu acţi u n e
contrastă, atît negativul cît şi c o p i a pozitivă. Problema g ranulaţiei n u se pune.

S I N CRO-CO M P U R
V . o b t u r a t o r s i n c r o n i z a t.

SI N CRO N I ZARE
Ansa m b l u de operaţ i i p r i n care se determină declanşarea fu l geru l u i l u mi nos al u n e i
lămpi electron ice (bliţ, flash, v . cuv.) s i m u ltan cu deschi derea obtu rator u l u i aparat u l u i
fotografic.

S I NTEZA C U LORI LO R
Dacă d i n cele trei culori primare (sau fundamentale) este retrasă o culoare, s e obţine
- prin combi narea celorlalte două - o cu l oare n u m i tă complementară.
În majoritatea procedeel o r actuale pentru reprod ucerea culori lor, au servit d rept
bază de porn i re, u rmătoarele trei culori complementare :
Culoare primară (fundamentală) Culoarea complementară corespunzătoare
1 ) al bastru 1) gal ben ( verde + roşu)
=

2) verde 2) magenta ( al bastru + roşu)

=

3) roşu 3) cyan ( al bastru + verde)

=

374
 Rezultat u l acestor combi naţ i i poate surprinde, dar nu trebuie u itat că el nu este
exact decît dacă este vorba de raze luminoase su prapuse ; rezultatul ar fi cu totu l diferit
dacă s-ar amesteca c u l ori materiale, cu alte cuvi nte dacă s-ar s u p rapune pigmenţi coloraţi.
Aceste constatări au dat naştere celor două mari metode folosite pentru a se face
s inteza c u l ori lor : sinteza aditivă şi sinteza substractivă (v. cuv.).
Dacă sînt trimise cu aj utoru l a două p roi ectoare raze 2 J
l u mi noase colorate pe un acelaşi ecran a l b , ele se adiţionează
şi d i n amestecu l lor rezu ltă : al bastru + verde = cyan ; al bastru
+ roşu = magenta ; verde + roşu = gal ben.
Amestecul celor t rei culori va da alb. De notat că fas-
cicu l u l rezultat d i n amestecu l a două raze este întotdeau na
mai l u m i nos decît cea mai l u mi noasă d i ntre cele două con­
stituante ; aceasta este şi raţ i u nea pentru care acest procedeu
a fost denumit sinteză aditivă. Se va reţ i n e faptul că pentru
a se obţi ne p r i n această metodă amestecu l razelor de l u m i nă 6
a fost uti l izată proiectarea pe un si ngur ecran a u n o r raze S i n teza aditivă :
d e cu lori diferite p rove n i n d fiecare de l a o s u rsă de l u m i n ă 1 - ro-;; u ; 2 - magenta ;
3 - a l bastru ; 4 - galben ;
separată (ad i că t rei p roi ectoare diferite).
5 - cyan ; 6 - verde.
Dacă, d i m potrivă, se s u p rapun două fi ltre de culori
d i ferite care apoi se i nterpun în drumul u n e i s u rse de l u m i nă
2 J
a l bă d i rijată s pre un ecran a l b, se va constata că culoarea
o bţi n ută este întotdeauna mai puţin l u m i n oasă decît oricare
d i ntre constituantele sale, I uate fiecare separat ; este vorba
de sinteza substractivă, în care amestecul celor t rei c u l ori pri­
mare dă negru.
În baza acestu i p r i n c i p i u , un pictor care îşi amestecă c u l o ­
r i l e opace pe o paletă obţine ton uri d i n ce în ce mai întunecate,
fiecare culoare adăugată absorb i n d o parte d i n razele colorate.
lată fi ltrel e care permit reconstitu i rea pri n procedeul sub- 6
stractiv, a celor t rei culori fundamentale :
- fi ltrele magenta + galben = roş u ; S i nteza s ubstractivă :
1 - magenta ; 2 - a l bastru ;
- fi ltrele gal ben + cyan = verde ; 3 - cyan ; 4 - roşu ; 5
- fi ltrele cyan + magenta = al bastru. verd e : 6 - galben.

S LĂBI REA N EGATI V U L U I

Operaţie care constă în îndepărtarea unei cantităţi mai mari sau mai mici d i n
d e p unerea de arg i nt care for mează i magi nea ; s e recu rge l a e a atunci cînd se u rmăreşte :
- m icşorarea densităţi i generale a negat i vu l u i ;
- d i m i n uarea densităţ i l o r mari, cele m i ci rămînînd neschi m bate ;
- d i m i n uarea densităţi lor mici, e l i m i narea voal u l u i genera l , fără modi ficarea densi-
tăţilor mari ;
- mări rea sau m i cşorarea contrast u l u i i magi n i i .

375
 Slăbi rea su perficial ă : s o l u ţ i i l e respective acţionează u niform atît asu pra părţilor
transparente, cît şi asupra părţi lor dense ale negativul u i . Contrastul n u se schi mbă, fii nd
d i m i nuată n u mai densitatea generală, ceea ce corespunde unei pierderi de sensibil itate.
Formula cea mai c u rent folosită este cea a l u i Farmer, potrivit căreia se prepară urmă ­
toarele două sol uţii de rezervă :
Soluţia A
h i posu l lit de sodiu 1 00 g
apă 1 OOO cm '
Soluţia B
fer i c i a n u ră de potas i u 20 g
apă 200 c m '
(se va conserva la întuneric)
Î nai nte de întrebui nţare se prepară soluţia de l u cru, l uîndu-se cl i n :
soluţia A 1 00 cm'
soluţia B 10 cm9
apă 200 cm'

Menţinerea t i m p de 5 min a negativu l u i în această baie corespunde unei scăderi a

sens i b i l ităţ i i (rapidităţii) e m u l siei de 2 , 5 ori : prel ungi rea la 25 m i n a acestei operaţii cores­
punde unei scăderi de sens i b i l itate de 1 0 ori.
În caz u l unor negative excesiv de dense, se poate accelera acţi unea de s l ăb i re p r i n
adăugarea unei su bstanţe alca l i ne, d e p i l dă 2 cm 3 de amoniac, s a u p r i n neadăugarea l a
soluţia d e l ucru a celor 200 cm 3 de apă, ceea ce a r
face ca s l ăbi rea să se producă de patru o r i m a i re­
pede. După ce se constată, pri n contro l vizua l , că
negativul a ati n s densitatea do rită, se spală 30 m i n
în apă cu rgătoare. Sol uţia de l ucru este i nstabi l ă ;
d u pă folosire t rebuie aruncată. Este b i n e de ştiut
că, d u pă s lăbi re, negativul t ratat în această baie va
avea transparenţele « mîncate », adică zonele care
corespund umbrelor profunde vor fi complet lipsite de
detalii.
S l ă b i rea s u perficială. Slăbi rea proporţională : su bstanţel e c h i m i ce
fol osite în acest scop m i cşorează densitatea optică
în toate porţi u n i l e i magi n i i , în mod p roporţi onal,
adică înlătură mai mult arg i n t din zonele cu densităţi
mari corespunzătoare l u m i n i l o r şi mai puţi n d i n acelea
cu densităţi m i ci (zonele transparente ale negativu l u i ,
corespu nzătoare u m b re l or) : c a rezultat s e m icşorează
contrastul imaginii.
Acest tratament este recomandat pentru nega­
tivele developate peste măs u ră de m u lt şi -
în general - pentru a red uce d i n i ntensitatea
mari l o r l u m i n i , în scopul de a face negativul mai
S lăbi rea p roporţională. armon i os.

376
 Reţeta nr. 1 .
S e prepară separat următoare l e două soluţi i :
permanganat de potasiu 2 g
A. apă 500 c m '

B. acid sulfuric 1 cm1

apă 500 c m '

Pentru folosi re se iau cite 3 cm3 d i n fiecare soluţie de rezervă şi se amestecă cu

1 00 cm 3 apă. După slăbire negativul se clăteşte sumar şi se i nt rod uce apoi pentru 20-
30 s într-o baie de fixare acidă, pentru a se decolora tenta pe care o lasă perma n­
ganatu/ de potasiu, d u pă care se spală pre l u ngit. Soluţia cu permanganat de potasiu este
stabilă şi poate fi fol osită de mai m u lte o r i . Pentru o s lă b i re mai rapidă, trebuie crescută
cantitatea care se ia d i n soluţiile A şi B, menţinînd constant vol u m u l de apă în care se
d i I uează (100 cm 3) .
Reţeta n r . 2 .

A. permanganat de potasiu 0,1 g

acid sulfuric 1 0o/0 5 cm3
apă 350 cm'

B. persu lfat d e amoniu 30 g

apă 1 OOO c m 8

Soluţia de l ucru se prepară l uîndu-se 1 vol u m d i n soluţia A ş i 3 vol u me din soluţia B ;

s e i ntrod uce negativ u l ş i s e aşteaptă pînă l a obţi nerea rezu ltat u l u i d o r i t ; după slăbire
negativul se i nt roduce pentru 5 m i n într-o sol uţie 1 % bisulfit de sodiu, du pă care se
spală prelungit.
Reţeta nr. 3.
Înai nte d e întrebui nţare se prepară u rmătoarea soluţi e :
fe ricianură d e potasiu 2,5 g
h i posulfit de sod i u 1 00 g
apă 1 OOO cm'

Negativ u l se ţine în această soluţie pînă se ati nge g rad u l de slăbire dorit. Contro l u l
se face p r i n s u pravegherea d i rectă a evol uţiei negativu l u i ; d u p ă s lăbi re s e spală prelungit
î n apă cu rgătoare apoi se usucă.
Reţeta nr. 4.
Se prepară soluţia A :
fericianură d e potasiu 7,5 g
apă 1 OOO c m '

în care se tratează negativu l , agitînd baia neîncetat ; d u rata : 1 - 4 min, în fu ncţie de grad u l
d e slăbire necesar. După aceasta, negativul se trece d i rect î n
soluţia B :
h i posulfit de sod i u 200 g
apă 1 OOO c m :i

37 7
în care se ţine 5 min ; urmează apoi obişnu ita spălare în apă. În cazul în care se constată
că s lăbi rea este încă i nsuficientă, întreg p roces u l poate fi rel uat de la început. Soluţia A
se conservă bine în flacoane de culoare brună; într-un litru de soluţie se pot t rata ci rca
1 5 rollfi l me sau fi l me de 35 mm. În această soluţie A nu treb u i să ajungă oxizi sau pro­
toxizi de fier, care pot colora i ntens în albastru atît soluţia cit şi material u l fotografi c ;
dacă acci dentul a s u rvenit, coloraţia al bastră poate fi îndepărtată tratînd negativul .într-o
baie de h idroxid de potasiu 5%. Sărurile de cupru aj u nse în această sol uţie pot cauza pe
negativ pete verzi sau cafenii ; dacă în soluţia A pătrunde hiposulfit de sodiu, aceasta îşi
pierde rapi d p rop rietăţile.
Slăbi rea s u praproporţională: su bstanţele c u acţi une supraproporţională slăbesc i ntens
porţi unile mult înnegrite şi foarte puţin pe cele s lab în negrite ; ele se folosesc pentru
slăbirea negativelor s u pradevel opate, ca şi a acelora provenite de la fotografiere la l u mină
foarte contrastă.
Se prepară u rmătoarea soluţi e :
pers u l fat d e a m o n i u 20 g
acid s u l fu r i c 1 0 % 20 cm'
apă d i sti lată 1 OOO cm'

Du rata operaţiei variază în l i mite foarte largi şi depi nde de caracteristicile negati ­
v u l u i care trebuie slăbit. D u p ă tratarea în soluţia d e persulfat, negativul se i ntroduce
pentru 2 - 3 m i n într-o soluţie de fixare acidă, d u pă care u rmează spălarea şi uscarea. Sol uţia
de fixare j oacă în acest caz rol u l unei băi de întreru pere, care poate fi efectuată la fel
de bine şi cu o sol uţie de sulfit de sodiu 5%. În
caz de s lăbi re i ns uficientă, operaţia poate fi
repetată.
Slăbi rea c u soluţia cu persulfat asigură o cal itate
superioară p roces u l u i de corectare, însă este nevoie
de mai multă grijă decît în cazu l slăbi rii cu feri­
cianură de potasiu. Soluţia cu persulfat este foarte
sens i b i l ă la ac ţi unea i mpu rităţi l o r ; fierul sau clorul
d i n compoziţia apei, resturi de s u bstanţe rămase
pe tăvi sau borcane etc„ pot avea o i nfluenţă
negativă sens i b i l ă as upra întregii operaţi i ; de a1c1
S l ăbi rea s u p rap roporţională. şi nevoia de a folosi la prepararea soluţiei apă
distilată. Sol uţia nu se conservă.
Slăbirea inversproporţională: s u bstanţele c h i m i ce folosite s lăbesc i ntens porţi u n i l e
c u densităţi m i ci de înnegri re şi în m i că măs u ră p e c e l e cu densităţi mari ; ele se folosesc
pentru înlătu rarea voal ării, pentru obţi nerea u nei mari t ransparenţe, pentru puritatea
fond u l u i la i magi n i le care înfăţişează desene, . l i ni i etc.
Pentru operaţi i l e cu o singură baie se recomandă soluţia :
clorură de n e r 25 g
citrat de potasiu 75 11
s u l nt de sod i u a n h i d r u 30 g
acid citric 20 g
h i p os u l fit de sod i u 200 g
apă 1 OOO c m '

378
 D urata tratării material u l u i în această soluţie variază între 1 şi 1 O m i n , în fu ncţie
de g radu l de slăbire dorit. Într-un l itru de soluţie se pot trata 6-7 rol lf11 me sau fi l me
de 35 mm. Sol uţia se conservă satisfăcător 4 - 5 zile. D u pă tratare, negativu l se spală
bine în apă.
Procedeu l cu două băi succesive : negativul este înăl bit în una d i n soluţiile u rmă­
t oare (amîndouă dau rezultate s i mi lare) :

soluţia A. rericianură de potasiu 14 g

bromură de potasiu 28 g
amoniac 29% 1 ,5 c m '
apă 1 OOO c m '

soluţia B. fericianură de potasiu 35 g

bromură de potasiu 10 g
apă 1 OOO c m '

Negativul se introduce în soluţie şi se ţ i ne pînă la dispariţia completă a imagi n i i ,

d u pă care se spală în apă cu rgătoare 5 min ; urmează o developare i ncompletă, într-un
revelator obişnuit pentru negative (dar nu pentru granulaţie fină !), în care cl işe u l este
ţi nut pînă ce ati nge grad ul de înnegri re dorit. U rmează o scurtă clăti re cu apă, fi xare
într-o soluţie obişnu ită, spălare p re l ungită şi uscare. Toate operaţi i l e se efectuează în
p l i nă l u m i nă.

S O DA

Den u m i rea c u rentă fol osită pentru carbonatul de sodiu (v. cuv.), folosit ca substanţă
acceleratoare (v. cuv.) în compoziţia băilor de developare.
Există şi sodă caustică = hidroxid de sodiu (v. cuv.).

S O DA CAU STICA
V . h i d r o x i d d e s o d, i u.

SODI U

Si mbol chimi c : Na (natriu).

Face parte d i n grupa metalelor alcal i ne ; se găseşte în natură în com poziţia mu ltor
silicaţi şi sub formă de clorură de sodiu.
Este un metal moale, uşor compresi b i l , foarte reactiv d i n pu nct de vedere chimic ;
reacţionează energ i c cu halogen i i şi cu apa ; compuşi i săi au o foarte largă întrebuinţare
în fotografie (v . su/fit de sodiu, carbonat de sodiu, hiposulfit de sodiu, hidroxid de
sodiu etc.).

379
 S O LARI ZARE

Dacă se stud iază o c u rbă d e înnegri re, se constată că, oricare ar fi caracteristic i l e
emulsiei, l a u n moment d a t înnegri rea încetează să m a i crească proporţional c u d u rata
de expu nere la l u mi nă.
C u rba nu mai u rcă, t i nde să devi nă orizontală, apoi începe să desc rească, deşi i ntensi ­
tatea l u mi noasă cont i n u ă să crească : acest fenomen se n u meşte solarizare. U rmătorul
exemplu va înlesni să se înţeleagă şi mai b i ne
problema: dacă se fotografiază d i rect o s u rsă
d e l u m i n ă foarte pute r n i că, soarele, de pi ldă,
acesta nu va fi redat pe negativ - aşa c u m
s-ar putea crede - p r i ntr-o pată neagră, c i
pri ntr-o pată de tentă desch isă. Porn i nd de l a
acest fenomen, se poate obţi ne, c e l puţin
teoretic. d i rect o i magi ne i nversată. În p ractică
însă se recu rge la procedee c h i m ice de i nversare,
care dau rez u ltate i ncomparabi l s u perioare,
C u rbă de solarizare. constante.

SOLUŢII CONCENTRATE

Conservarea solujiilor concentrate este în general m u l t mai s i g u ră decît cea �_.sol �ţii lor
d i l uate; în consecinţă, b ă i l e nu trebuie d i l uate decît în l'no·mentLifToTo7iri'i�
Trebuie avut totuşi grijă să n u se rec u rgă l a o concentrare extrema a -�� ţ i i lor,
=- deoarce prepararea l o r devi n e dificilă (unele produse c h i m i ce se d izolvă incomplet, 'a.itele
-
pot cristaliza etc.).'- ·

SPĂLARE

Scopul spălării este îndepărtarea completă d i n stratul de e m u l s i e şi d i n suportul d e

hîrtie a hiposulfitului d e sodiu, a sărurilor complexe d e argint, c a şi a celorlalte s u bstanţe.
Neel i mi narea acestora poate provoca decolorarea i magi n i i fotografice, precu m şi apariţia
u nor pete galbene pe aceasta. Este o operaţi e foarte i m portantă, dar se u ită prea adeseori
că grija acordată unei corecte fixări face mai rap i d ă şi mai s i g u ră spălarea fi nală, în t i m p
ce o s pălare, oricît d e p re l u ngită, n u poate compensa o fixare i ns uficientă. De asemenea,
se uită u neori că săru r i l e de hiposulfit se depun l a fu n d u l apelor de spălare, ceea ce face
ca o b u n ă spălare să nu fie nu mai una prel u ng ită, ci să depindă şi de î m p rospătarea
permanentă a apei.
O b u n ă s pălare depinde de mai m u l ţ i factori, precu m :
- natura sărurilor care t rebu i e să fie e l i m i nate d i n stratul d e e m u ! s i e ;
- viteza de difuziune a sărurilor sol ubi le, d i n strat u l de e m u l s i e în apa de spălare ;

380
 - compoziţia băii de fixare;
- temperatura apei de spălare;
- tehnica spălări i ;
Temperatura opti mă a a p e i de spălare : 1 4 - 1 6°C.
Spălarea se poate face :
- în apă reînnoită de cîteva ori ; şase împ rospătări ale apei d i n tavă, la i nterval de
cinci m i n ute una de alta, sint absol ut sufici ente pentru a se asigura o bună spălare ;
- în apă curgătoare; este procedeu l cel mai efi cient şi cel mai comod ; amenajarea
ideală constă în a perm ite acces u l apei p e la fu ndul tăvii în care sînt depuse cop i i l e
pentru spălare ş i evacuarea apei p r i n partea d e sus, peste marg i n i l e tăvi i , excl uzîndu-se
astfel pos i b i l itatea depunerii d e săruri p e fu n d u l vas u l u i . În asemenea condiţii sînt
suficiente 1 5 - 20 m i n pentru o perfectă spălare a negative l o r ; o s pălare mai p rel u ngită
nu se recomandă, deoarece p rezi ntă riscul de a se provoca o creştere a g ranu laţie i
negati vului ;
- spălarea ln cascadă, aşa c u m se poate vedea şi d i n figu ră, nu este deloc co m p l i -

S pălare în cascadă.

cată ; trebuie acordată atenţie u n u i s i ng u r amănunt : fotografi i l e scoase d i n baia de fixare,

se i ntrod uc pentru s pălare în tava aflată pe treapta cea mai de jos, urmînd ca d i n aceasta
să u rce apoi pe treptel e superi oare, de u nd e să meargă la uscat.
--._ixistă unele prod use chi mice care permit ca timpu l de spălare să fie red!JS l a
c · ev 1 n ute. E l e ăsesc ata p reparate l a magazinele d e special itate, s a u p o t fi
�ătite potrivit formulei următoare :
1 OOO c m '
apă oxigenată 1 25 c m '
1 7 cm3

38 1
 Soluţia trebuie preparată în momentul folosi rii, deoarece nu se conse rvă ; negativul

/
se ţine î n soluţie 2 min. Procedeul trebuie însă aplicat nu mai în caz de foarte mare u rgenţă,
deoarece nu prezintă o garanţie sigu ră pentru buna conservare ulterioară a negati_
vului : este necesar ca i mediat ce timpul permite, negativul astfel tratat să fie s pălat
d i n nou, respectînd indicaţi i l e de mai sus.
Eficacitatea spălării poate 11 controlată în fel u l următo r : se toarnă cîteva picături
d i ntr-o soluţie de permanganat de potasiu 1 /1 OOO în apa care ar reprezenta u ltima
spălare a negativu l u i ; aceasta se colorează i mediat în vi olet desch i s : dacă d upă cîteva
c l i pe această culoare se închide, devine maronie şi apoi se decolorează complet, este
o dovadă că hiposulfitul n-a fost e l i mi nat complet. Acest control nu este însă necesar dacă
spălarea a fost făcută cu respectarea prescripţiilor ami ntite mai înainte .
Anu mite ape calcaroase lasă pe suprafaţa emulsiilor sensi b i l e o depu nere albicioasă
care poate fi e l i mi nată prin clăti rea su mară într-o soluţie de 2,5% acid acetic sau într-o
soluţie de 1 % acid clorhidric.
Coloraţia verzuie sau al bastru-violacee care apare la uscare pe anumite emulsii pancro­
matice se e l i m i nă uşor pri ntr-o spălare fi nală într-o soluţi e de 5% carbonat de sodiu,
sau în apă, în care se adăugă cîteva picături de amoniac.

SPECTROG RAF

I nstrument pentru în registrarea spectrelor radiaţiei electromagnetice (de la infraroşu

la radiaţia X) pe plăci fotografice. Se aseamănă cu spectroscopu/ (v. cuv.) numai că folo­
seşte d rept receptor o cameră fotografică.

S PECTRO M ETRU

I nstru ment pentru studierea spectrelor radiaţiei electromagnetice p r i n măsurarea

i ntensităţii fiecărei componente monocromatice. Construcţia sa este asemănătoare celei
a spectroscopului (v. cuv.), cu deosebi re că foloseşte d rept receptor, în l ocul ochi u l u i ,
alte dispozitive : celule fotoelectrice, pile fotoelectrice etc.

SPECTROSCOP

I nstru ment optic pentru observarea vizuală a spectrului lumin i i ; este alcătut dintr-un
colimator prevăzut cu fantă (care transformă fascicu l u l incident într-un fascicul paralel),
o piesă d ispersivă (prismă optică sau reţea de difracţie) -care separă componentele
monocromatice ale radiaţiei l u mi noase şi o lunetă pentru observarea cu och i u l l i ber
a spectrului.
Este folosit pentru anal iza fidelităţ i i de redare a culorilor de către materialele foto­
g rafice color, în laboratoarele uzi nale de preparare a acestora.

382
S PECTROSCO P I E

Parte a fizicii care stu diază spectrele radiaţiilor electro-magnetice d i n punct d e

vedere teoretic şi experi mental : spectroscopia opticil are ca obiect studierea zonelor
spectrale: u ltraviolet, vizib i l şi i nfraroşu ; d i ntre acestea, din punct u l d e vedere foto­
g rafic, i nteresează în special zona spectru l u i viz i bi l .

SPECTRU S O LAR

L u m i na fu rnizată atît de soare, cît şi de o lampă electrică oarecare, este considerată

în general drept lumină albă, deşi această culoare nu este decît o i l uzie, căci dacă va
fi descompusă se va constata că e lementele care o formează se găsesc în cantităţi foarte
variab i l e , şi în consecinţă, acţio nează de o manieră, de asemenea variabilă asupra unei
emulsii fotosensi b i le. În fotografie este foarte uti l să se cu noască compoziţia l u m i n i i ,
în scopul trad uceri i în a l b şi negru a diferitelor culori cît mai aproape pos i b i l de efectul
înregistrat de och i u l o menesc.
Dacă se îndreaptă o rază d e l u mină s p re u na d i n feţe l e laterale ale unei prisme
tri u n g h i u lare, iar de cealaltă parte se plasează un ecran al b, se va vedea c u m se dese­
nează o u rmă l u m i n oasă de diferite culori, mergînd de la violet pînă la roş u ; nici urmă
d e l u m i nă albă ! Ea este înl ocuită de această gamă de culori, denumită popular « cu rcu­
beu », sau riguros ştii nţifi c spectru solar.
Pri ntr-o exami nare de aproape a culorilor care formează spectrul respectiv se va
constata că acestea sînt : violet, indigo, albastru, verde, galben, portocaliu, roşu. În practică,

Spectru solar :
1 - roşu ; 2 - portocaliu ; 3 - galben ; 4 - verde ; 5 - a l bastru ; 6 - i n d i g o ; 7 - vi ol e t .

ş 1 in special în fotografie, nu se menţionează culoarea indigo, folosind u-se în l oc terme­

nul albastru-violet sau cyan, adesea lăsîndu-se n u mai să se înţeleagă existenţa sa. C u l o r i l e
spect r u l u i sînt viz i b i l e şi acţionează m a i m u lt s a u mai p u ţ i n i ntens asupra u nei e m u l s i i
fotografice. Deşi i nvizi bile pentru och i u l omenesc, pe lîngă acest spectru vizibil există şi

383
alte rad iaţii care se află în veci n ătatea violetului şi a roşu l u i ; pentru a putea fi menţionate
s-a dat den u m i rea de ultraviolet radiaţi i lo r existente în veci nătatea violetu l u i şi de infra­
roşu, celor d i n veci nătatea roş u l u i , bi neînţeles di ncolo de l i mitele spect r u l u i vizi b i l . Deşi
o c h i u l o menesc n u l e percepe, şi aceste radiaţii fac parte din spectrul solar. D e n u m i­
r i l e de infraroşu şi ultraviolet nu i mp l i că nici o noţi u n e de culoare, ci p u r şi s i m p l u i n d ică
p rezenţa u n o r radiaţii i nvizi b i l e în i mediata veci nătate a altora vizi bi le, bi necu noscute.

SPORT

Fotografi i l e cu s u b i ecte sportive ş1 1 n general s u b iectele care se află în m işcare, au

prezentat întotdeauna u n i nteres deosebit. În pofida marei rapidităţi a gestu rilor sportive,
o b u nă fotografie de sport t rebuie să aibă u n desen p recis, să fie absolut clară. Operatorul
fi ind obligat p r i n forţa l ucrurilor să l u c reze c u cît mai mari viteze d e obturare, va folosi
o emulsie pancromatică foarte sens i b i l ă (27° D I N) . Viteza d e l ucru necesară este în marea
majoritate a cazu rilor de ordi n u l 1 /1 OOO s. Obiective l e folosite trebu i e să ai bă o l ungi me
focală destul de mare, pentru a perm ite fotografierea de la d i stanţă, deoarece de cele
mai mu lte o ri apropierea de s u bi ect n u este pos i b i lă. De asemenea, este d e dorit să fie
de l u m i nozitate cît mai mare, f: 2 sau chiar f: 1 ,5.
Cele mai uşor d e fotografiat sînt subiectele care vin spre operator sau se îndepăr­
tea<:ă de e l , u rmînd aproxi mativ axa optică a obiectivu l u i ; chiar dacă s u biectul se m işcă
cu o viteză destu l d e mare, avînd în vedere că deplasarea u n g h i u l ară este practic
n u lă, se poate folosi o viteză de expunere n u extrem de scurtă : 1 /250 s este foarte
potrivită.
Acest gen de subiecte se întîl neşte în special la atletism: sărit u ra în înălţi me, în
l u ngime, sos i r i l e în c u rsele pe distanţe scurte etc. Operatorul se va p l asa la o d i stanţă
de 1 0 - 1 5 m de l i nia d e sos i re, fol os i nd un teleobiectiv de distanţă focală
mij locie.
Subiectel e care se apropie sau se îndepărtează d e operator u rmînd o l i n i e o b l i că,
formînd u n unghi de ci rca 45° cu axa optică prezintă dificultăţi ceva mai mari decît în
cazul preceden t ; este util să se fol osească viteze d e expu nere ceva mai scu rte, 1 / 500 s,
de exe m p l u , dacă subiectu l se află l a 1 0 -1 5 m ; dacă acesta se găseşte mai departe, se
poate fol os i şi o viteză de 1 /250- 1 /300 s. În practică însă, la fotografi i l e sportive se reco­
mandă î ntotdeauna uti l izarea celei mai s c u rte viteze de obturaţie pe care o permite
aparatu l respectiv, pentru a exista siguranţa că se va obţine o i magi n e clară.
Su biectele care se deplasează lateral, perpendicular pe axa optică, sînt cele mai d ifi­
cile. O viteză mi n i m ă d e 1 /1 OOO s este d e cele mai m ulte ori necesară ; deplasînd însă
aparatul în sensul d e m işcare al s u biectu l u i , se pot obţi n e i magi n i clare şi l a 1 / 500 s,
avîn d însă fundal u l complet flou, ceea ce va s u b l i n i a şi mai b i n e i deea de mi şcare.
Este recomandabi l ca, atu nci cîn d situaţia permite, să se repete cl işeele care pre­
zi ntă un i nteres special, căci în acest domeniu trebuie admis d e l a început un număr
d e eşecu ri teh ni ce. L u m i n a care cade d rept d i n faţă nu este favorabilă fotografi i lo r spor­
tive ; contral u m i n a este însă excelentă, chiar dacă cere un t i m p mai l u ng d e expunere.

384
SPOT
Prescu rtare, dar s i n g u r a frecvent fol osită, a cuvînt u l u i « spot light », care în engle­
zeşte înseamnă pată de lumină. U n spot este u n d i spozitiv de i l u m i nare care permite să
se transm ită as u p ra s u b i e ct u l u i o pată de l u mi n ă cu contu ruri b i n e determi nate ; spre

25 - c. 2271 FotograVia d e l a A l a Z 385

deoseb i re de alte dispozitive de l u m i nat, care dau o l u mi nă moale şi difuză, spotul pro­
duce o lumină dirijată, extrem de pute rnică.
E l se compune d i ntr-o lanternă în i nterioru l căreia se găseşte o lampă de proi ecţie
înzestrată cu u n reflector cu og l i ndă ş i u n
s i stem optic care permite reglarea d iametru l u i
petei de l u mi n ă pot rivit necesităţ i i ; lanterna
este montată pe un s u port special care per­
m ite să fl e orientată în toate d i recţi i l e .
Spot u l poate fi folosit pentru a se plasa o
l u m i nă în spatele subiectu l u i , sau pentru a se
obţine efecte tar i , « d ramatice » ; este un com­
2 p l e ment al celorlalte s u rse de l u m i nă .
Spot :
1 - o g l i ndă : 2 - lampă e l ectrică ; 3 -
l e n t i l ă plan-convexă.

STABI L I REA CLARITĂŢII

Aparatel e tip « box », precu m şi alte aparate s i m ple, n u com portă o punere l a
pu nct a clarităţii imaginii; ele sînt reg1ate d i n fabri caţie cu claritatea p e infinit şi fii nd
înzestrate cu l enti le si mple cu deschidere relativ m ică, deci cu mare profunzime de
cÎmp, permit obţinerea de i magini clare începînd de la ci rca trei metri spre i nfi nit.
La aparatel e fotografice l a care este necesară o pune re la punct a clarităţ i i în funcţie
de distanţa la care se află s u b iectu l , claritatea se dete r m i nă pri n una d i n metodele
următoare :
- la aparate le cu burd uf există de obicei un index sol idar cu furca de s usţinere a
obiecti v u l u i , care se deplasează În lungul unei scări gradate în met r i , fixată pe capacul-bază ;
- la alte t i p u ri de aparate cu b u rd uf, ca şi la toate aparatel e a căror cutie are o formă
rigidă, pu nerea la pu nct a clarităţ i i se face p r i n deplasarea obiectivului prin Înşurubarea sa
Într-o montură elicoidală, pe care sînt g ravate d i stanţe l e ;
- l a aparatele care folosesc casete cu p l ăci sau planifl l me, claritatea i magi n i i poate fi
determi nată foarte precis cu aj utorul geamului mat ; tot pe gea m u l mat se stabi leşte
claritatea şi la toate t i p u r i l e de aparate reflex ;
- un sistem care se bucură de o foarte largă răspînd i re este cel al folosirii teleme­
trului, cu plat sau nu cu obiectivu l , modal itate care si mpl ifică extre m de m u lt stab i l i rea
distanţei exacte d i ntre operator şi s u b i ect, avînd d rept conseci nţă practică o perfectă
determi nare a clarităţ i i i magi n i i .

STATIV
Dispozitiv confecţionat d i n metal sau - mai rar - d i n lemn, fol osit pentru mon­
tarea ş i susţi nerea aparat u l u i fotografic, în cazu l necesităţii u no r expuneri mai l u ngi
decît 1 /30- 1 /25 s.
U n b u n stativ treb u i e să a i be o stabilitate perfectă a picioarelor, nici u n a din p i esele
componente să n u vibreze, nici să nu aibe joc.

386
STEN O P
Orificiu c u u n diametru ext rem d e m i c , practicat î n u n u l d i n pereţ i i u nei camere
obscure (v. cuv.), care - deşi nu este prevăzut cu nici un sistem optic (lent i lă sau o biec­
t i v) - permite formarea unei i magi n i răsturnate pe peretele opus, reproducînd obiec­
tele situate în faţa orifici u l u i , în exterioru l camerei.

Este strămoşul neevoluat al aparatel o r fotografice de astăzi .

I maginea dată d e către stenop n u se formează decît în caz u l cînd orifici u l este real mente
foarte m i c ; des i g u r, i magi nea obţ i n ută este întunecată şi cu contu ruri destul d e i m precise.

STEREOSCO P I E
Procedeu fotog rafic care permite reprod uce rea tuturor obiectelor vizibile d i n natură
cu relieful lor relativ ; uti I ize�ză aceeaşi p ropri etate pe care o posedă ochi ul omenesc de
a percepe rel i efu l . Senzaţia de r elief percepută d e ochi este produsă d e vizi u nea acel uiaş i
obiect s u b două u n g h i uri dife rite. Astfe l , och i u l d rept vede o biect u l s u b un unghi d at ,
împreună cu toate detal i i l e aflate spre d reapta ; ochi u l stîng, la rîn d u l său , vede acelaşi
obiect sub un u ng h i sens i b i l d iferit şi percepe toate detal i i le aflate în stînga ; iar ansam b l u l
dă senzaţia d e rel i ef, care d e altfe l d i spare d e îndată c e se î n c h i d e u n u l d i n o c h i .
L a fel c a şi o c h i i noştri, aparatul stereoscopic este format d i n d o u ă aparate fotogra­
fice monoculare identice formînd un s i n g u r ansam b l u , sau mai exact două camere obscure,
înzestrate cu două obiective i dentice, avînd aceeaşi d i stanţă focală, aceeaşi p lacă. De fapt,
descrierea de mai sus corespunde - s i m p l i ficînd tot u l , desigur, - u nu i aparat stereo­
scopic modern.
Distanţa din tre axele optice ale celor două obiective este s i m i lară cu cea d i ntre pupi­
l e l e ochilor o m u l u i , adică ci rca 7 c m . Această d i stanţă de 7 cm este aceeaşi pentru orice
25*-319

387
format de aparat fotografic, deoarece distanţa aceasta determină rel i efu l , iar n u forma ­
t u l aparatul u i ; astfel, u n aparat de format m i c dă aceeaşi senzaţie de rel ief ca şi u n u l de
format mij loci u sau mare.
În aparenţă, i magi n i le obţin ute cu fiecare din cele două obiective sînt absol ut i dentice :
în realitate, ele diferă net una de cealaltă, diferenţă care de altfel p roduce rel iefu l . Această
precizare este necesară în sco p u l de a se evita greşeala care s-ar p utea face l uînd un nega­
tiv oarecare şi copiind de pe el două i magi n i pozitive abso l ut identice, care să fie p l asate
d u pă aceea una alături de alta, în dori nţa de a se obţine o i magi ne stereosco p i că.
Fotografierea se face ca de obicei, cu deosebire că &ici se obţi n două negative stereo­
scopice, în locu l u n u i a s i ng u r. Pentru a se obţine u n cit mai bun efect de rel ief, este reco-

Aparat fotog rafi c stereoscopic şi aparat pentru exam inarea

poz it ivelor obţi n ute.

mandab i l să se diafragmeze puternic, motiv pentru care obi ectivele aparatelor stereo­
scopice nu sînt n i c i odată de o l u m i noz itate p rea mare.
Negativele se developează ca de obicei, fără vreo p recauţie specială.
Din cauza i n versă r i i laterale a i magi n i i î n t i m p u l fotografieri i , este necesar să se i nter­
vină în momentul copierii, pentru a s c h i mba amplasarea i magi ni l o r fi nal e : i magi nea
din d reapta va fi i m pri mată în stînga şi, i nvers, i magi nea d i n stînga va fi i mpri mată în
d reapta.
Exami narea i magi n i lor se face cu aj utoru l u n u i aparat denumit stereoscop ; acesta este
un fel de aparat fotografic si m p l i ficat format d i n două lenti l e denumite ocu lare, p r i n care
se p rivesc cele două cop i i stereoscop i ce i ntroduse într-un şasiu aflat la o distanţă de 30
c m de aceste oculare. Rel i eful este restab i l i t fidel, l a fel ca î n natură.

STERRY (efectul)

V. e f e c t u I S t e r r y .

388
STICLĂ MATĂ

Placă de sti clă ( = geam mat) la care una d i ntre feţe a fost mătuită în scopul d e a se
putea obţi ne pe ea o i magi ne trans misă p r i nt r- u n obiecti v fotografic. Punerea la pu nct
a clarităţ i i i magi n i i , pri n contro l u l acestei a pe sticla mată, este o metodă foarte eficientă
şi precisă.

Sticlă fotosensibilă care, expusă la l u m i nă se înne re te · fen

sibil. Olupă în negri re, care se pro uce în mai puţi n de 1 m i n ut (dacă i radierea se face pe
u� puternic sau cu aj utorul radiaţii lor u l traviolete), sticla revine tot atît de repede
l a culoarea i niţială dacă este ţ i n ută în întuneric.
Cercetările actuale au în vedere uti l izarea sticlei fototropice ca element de control
pentru s i stemele de expu nere auto matizate, în scop u l înlocu i r i i mecan i s melor cu ochi
electric, m u lt mai co mpl i cate şi costisitoare. Sticla, în negrind u-se în fu ncţie de i ntensi­
tatea fl uxu l u i l u m i nos, permite asi g u rarea unei i ntensităţi l u m i noase constante pentru
i mpresionarea fi l m u l u i cu care este încărcat aparatul.

STICLĂRI E, PO RŢELAN U RI

Fotografierea obiectelor de sticlă prezintă două mari 1 nconveniente : dificultatea d e

eliminare a reflexelor şi dificultatea d e redare a transparenţei. Se va folosi neapărat u n
ecran d e polarizare (v. cuv.) pentru atenuarea reflexel o r ; trebuie însă şti ut c ă practic
nu este decît rareori pos i � i l ca reflexele să poată fi e l i m i nate în total itate ; pentru a
d i mi n ua i ntensitatea şi n u măru l reflexelor este necesar să se l i miteze n u mărul s u rselor
de l u mi nă la strict u l necesar. În general este d e preferat să se folosească contra l u m i na,
avînd ca s u rsă 1 - 2 reflectoare şi contrabalansînd pri ntr-o l u mină de ambianţă difuză
brutalitatea unei l u m i n i de efect.
În ceea ce priveşte porrelanurile, este i ndicat să fie fotografiate folosind u-se o l u m i ­
nare laterală puternică, ajutată de o l u m i nă frontală mai s l abă care s ă atenueze u mb rel e ;
s e poate, l a fel d e bi ne, folosi ş i o l u mină puternică d i n raţă, c u o l u m i nă d e sprij i n late­
rală pentru î n m u ierea u m b relor. Transparenta u mbrelor este cu atît mai necesară cu cît
este mai deschis la c u l oare material u l d i n care este confecţi onat s u biectul ; n i şte u m bre
opace pe o farfu rie fină de porţelan al b este tot ce poate fi mai disgraţios.

STI LB
U n itate de măs u ră a strălucirii î n siste m u l CGS; u n sti/b este străluci rea uniformă
a unei s u rse l um i n oase plane, a cărei i ntensitate l u m i noasă, în d i recţie normală pe plan,
este d e o candelă; are si m bol u l sb.

389
STRAT S E N SI B I L

Pri n stratul sensibil a l unei e m u l s i i fotografice s e înţelege rezultat u l u n u i an u mit

n u măr de preparaţii şi combi naţii c h i mi ce, care - în t i m p u l fab ricări i - sînt aştern ute
pe un s u port de sticlă, cel u loid sau material n e i n flamab i l .

Stratul sesibil c u p rinde atît e m u l s i a conţi nînd sărurile de argint + bromuro de potasiu
+ iodură de potasiu, cit şi s u bstrat u l de gelatină d es t i n at să facă să adere emulsia la s u port.

STRĂLU C I RE
V. r o p o r t d e s t r ă I u c i r e .

STRO BO FOTO G RAFI E

Stu di u l fotografic şi anal itic al mişcări lor periodice (« strobos », în greceşte = mişcare
circulară), constînd în în registrarea i ntermitentă pe u n u l şi acelaşi negativ, a d iferite l or
poziţi i ale u n u i corp în m işcare, real izată p r i n între ruperea peri o d i că fie a i l u m i nări i , fie
a obturaţiei : frecvenţa cu care pare că se mi şcă cor p u l (care poate fi o fii nţă vie sau
un obiect oarecare) este egală cu d ife renţa d i ntre frecvenţa m i şcării reale şi frecvenţa
în registrări l o r fotografice. Alegî n d convenabil frecvenţa î n registră r i l o r fotografice, se
poate m i cşora, aparent, frecvenţa unei m işcări . fapt care permite exami narea ei detaliată.
Cînd cele două frecvenţe sînt egale, cor p u l pare a fi în repaus.
În afara « efect u l u i » fotog rafic p rop r i u zi s o i magi ne stroboscopică poate fol os i pentru
- ,

anal izarea şi ameliorarea d iferitelor deficienţe de sti l sau tehnică, în special în unele ramuri
sportive; tenis, sărituri de pe tram b u l i nă la înot, scri mă etc.

STR U CTU RA G RA N U LAŢI E I

În cazul unor mări ri fotografice l a scară foarte mare, s e observă că - mai m u lt decît
grosi mea gran ulelor structuro lor antrenează degradarea i magi n i i . Această structură
-

depi nde în parte de natura e m u lsiei însăş i , dar în şi mai mare măs u ră depinde de mod u l
în care acţionează revelatoru î folosit.
Există revelatoare care, l i teral mente, fac să explodeze g ran u l el e de argi nt : băi le
de developare care conţin hidrochinonă, în s pecial, dau o gran u l aţie cu aspect d i l atat,
s pongios, care se t raduce pe i magi nea mărită p ri ntr-o an u m ită l i psă de p recizie a contu­
rurilor. Din acest pu nct de vedere, metolul se dovedeşte a fi m u l t s u perior : el prod uce
o gran u l ă mai omogenă, cu margi n i c u rate, s u portînd mai uşor mări mea.
Revelatoarele care conţi n hidroxid de sodiu sau de potasiu, precum şi - în măs u ră
mai mică - cele care conţi n carbonaţi al cal i n i (carbonat de sodiu sau de potasiu), pro­
voacă, de asemenea dezagregarea granulelor de argint. Aceasta rezultă n u n umai din
acţiunea d i rectă a acestor p roduse c h i m i ce asu p ra granu l e i de arg i nt, cît, mai ales, din

39 0
cauză că o alcal i n itate foarte puternică a băi i face să se u m fle gelatina e m u lsiei ; un feno­
men analog se prod uce atu nci cînd temperatura băi lor este p rea rid icată : dacă nu se
poate asigura o temperatură corespu nzătoare, si ngurul reme d i u recomandabil constă
în i ntroducerea prealabi lă a peliculei într-o bai e tanantă, care - întărind gelat i n a -
îm piedică apoi d i l atarea ei s u b acţi u nea căld u r i i . De notat că revelatoarel e pe bază d e
pirocatehină s a u acid pirogalic, posedă, d e asemenea, proprietatea d e a întări gelat i na ş i
deci d e a l i mita expansi unea g ranulelor de arg i nt.
Dec i , pentru a se obţine u n maxi m u m de claritate a i magi n i i negative, trebuie asi ­
gu rate cond iţiile necesare obţi neri i unor granule compacte fără asperităţi, cu contururi
bine definite ; aceasta preti nde alegerea cu deosebită grijă a revelatoru l u i care este folosit.
Fineţea sau l i psa d e fi neţe a gran ulaţiei are mai puţi nă însemnătate pri n ea 1nsăşi şi n u are
neapărat semnificaţia u nei i mperfecţiuni teh n i ce.

39 1
STU D I O

Încăpere special amenajată d i n p u nct u l de vedere al i l u m i natu l u i ş i utilării c u apara­

t ură fotografică, putînd asi g u ra efectuarea în condiţii tehn i ce opti me a tuturor gen u r i l or
de fotografii la l u mină artificială.
Este vers i u nea modernă a bătrî n u l u i atelier fotografic.

S U B EX P U N ERE I NTENŢI O NATĂ

Începînd cu a n u l 1 959, o nouă tendi nţă a început să se facă si mţită în « l u mea foto­
g rafiei » (profesionişti, amatori, fabricanţi) : expunerea e m u l s i i l o r fotosens i bi l e la un i n d i ce
superior i n d icel u i nomi nal (d u b l u , în general). I ntenţia era de a se credita i deea că o
subexpunere sistematică (sau cel puţin e l i m i narea parţială a factor u l u i de securitate de
care se ţ i ne seama î n stab i l i rea ind icelui d e expunere nomi nal), trebu i e să se traducă
în mod obligato r i u pri ntr-o ameli orare a cal ităţ i i ş i a gran u laţiei negativu l u i .
Aceasta este absolut fals în ceea c e pri veşte e m u l s i i l e ultrarapide ; chiar dacă o s u b­
expunere înlesneşte obţi nerea de negative mai transparente şi deci mai comode la copiat,
ea d uce de asemenea l a o creştere foarte accentuată, ch iar i ntolerabilă, a g ranulaţiei.
Este adevărat că em u l s i i l e actual e foarte sensi b i l e permit o latitudine de expunere de
aproxi mativ patru diafrag me, fi i nd pos i b i l să se obţină pe u n fi l m de 640 ASA rezultate
acceptabi le chiar cu expu neri care ar corespunde unor sens i b i l ităţi eşalonate între 1 60
şi 2 500 ASA. Merită s u b l i niat faptu l că supraexpunerile n u par a da naştere la o creştere
exagerată a g ranu laţi ei, aşa c u m se întî m p l ă cu e m u l s i i l e lente. Di mpotrivă, negativele
uşor subexpuse prezintă o excel entă cal itate a i magi n i i , în special u mbre l e avînd o deta­
liere foarte fină. Pe de altă parte, p relungirea forţată a developări i nu duce în nici un
caz la o creştere a latitudi n i i de expu nere, ci doar la o creştere a densităţii l um i n i lor
puternice, în timp ce u mbre l e n u marchează n ici o amel iorare semn ificativă ; totodată
se constată o creştere a g ranu laţiei şi a contrastu l u i negati velor obţi n ute astfel. Singurul
avantaj al unei developări forţate este că se uşu rează întrucîtva copierea negativului
s ubexpus, pri n creşterea relativă a densităţii generale a acestui a .
. Este o eroare să se creadă că este de ai uns să se forţeze deve l oparea, p r i n prel un­
gi rea ti m p u l u i de şedere a negativu l u i în revelator, pentru a se aj u nge la apariţia unor
detal i i mai n u meroase ; atît în cazu l e m u l s i i lor su persensi bi le, cît şi î n cazu l emulsiilor
d e sensi bi l itate medie, n u este pos i b i l ă o compensare a unei expu neri i nsuficiente,
pri ntr-o forţare a tratament u l u i c h i m i c de laborator.

S U B EX P U N ERE, S U P RAEX P U N ERE

Abateri de la exp u n e rea corectă, care constitu i e i mpedi mente esenţiale în calea
abţi nerii unor negative de bună cal itate.
Desenul alătu rat arată cum se prezintă curba caracteristică a u nei e m u l s i i fotosensi­
bile negative, în cazu l subexpunerii, expunerii normale şi supraexpunerii; partea recti-

392
 l i n i e a acestei cu rbe (marcată pri ntr-o l i n i e mai groasă) este singura care reprezi ntă
negative corecte, adică cele ale căror l u m i n ozităţi sînt proporţionale cu înnegri rea
c l işeu l u i .
Pre l u n g i rea cu rbei în sensu l subexpunerii prezintă o pantă exagerat d e d u lce ;
acesta este i nd i c i u l pentru un negativ s u bexpus, pe care i ntervalele de stră l u c i re
relativ mari sînt redate cu foarte
puţină diferenţiere ; partea subexpusă
2 J
poate fi deci comparată cu o emulsie
care l u crează moale. Forma cu rbei I ! I I

1.....11
arată că i nfl uenţa d i verselor l u mi no­ I ..--
I I
zităţi n u a p rovocat înneg r i r i pro­
! .... . "' II
porţionale ; d u l ceaţa pantei , s i mpto-
' ...111 "'
I
matică pentru s u bexpuneri, necesită o I I
I
�'III"' I
la copiere folosi rea unei hîrtii fotogra- t
fice foarte cont raste, care să ajute - --I-" I I
pe cit pos i b i l - la adăugarea oaricărei
vigori rep rezentări i s u biect u l u i .
I Ir I

În ceea ce p ri veşte contrastu l , 1: :

I
I
aceleaşi caracteristici s e întîlnesc l a
cealaltă extremitate a curbei, cores­
C u rbă caracteristică :
pu nzătoare u n u i negativ supraexpus ; 1 - zona s u bexpu nerii ; 2 - zona expu n e r i i normal e ; 3 -
aici, panta foarte d u l ce arată că anumite zona supraexpu n e ri l o r ; a - densitatea ; b - i m presiunea
contraste relativ putern i ce, se trad uc l u m i noasă.

p r i n val o ri m u lt p rea apropiate.

C u rba unei e m u l s i i poate fi deci împărţită în trei zone, cele două extreme asemă­
nîndu-se între e l e în anumite p rivi nţe : un negativ subexpus (la care se poate vedea, p r i n
reflexie, i magi nea pozitivă), a r e o foarte redusă opacitate ş i este l i psit de contrast, mai
ales în zona u m b re l o r ; un negativ supraexpus, a căru i densitate este excesivă, prezintă
d i n pu nct de vedere al contrastu l u i s i m ptome s i m i lare, contrastul fi i nd sens i b i l i nferior
faţă d e cel real, prezentînd o l i psă de vigoare în s pecial în zona l u m i n i lor.
Între u n negativ subexpus ş i unul s u p raexpus, se situează o întreagă serie de nega­
tive de opacitate d iferită, dar de un contrast asemănător ; ele corespund părţ i i în l i n i e
dreaptă a cu rbei caracteristi ce.
Atunci cînd este vorba de negative d espre care se ştie că au p r i m i t o expunere cu
totul i nsuficientă, este absolut necesar să se p re l ungească d u rata normală de developare,
pentru a înlesni - atît cit va fi pos i b i l - apariţia detal i i lor în u m bră. invers, t rebuie
scurtată d u rata developării fi l me l o r puter n i c s u p raexpuse, pentru a evita o opacitate (v. cuv.)
excesivă se vor obţine astfel negative cu contrast redus, dar cu o densitate satisfăcătoare.
Contrar unei păreri foarte răspîndite, pentru developarea negativelor subexpuse
nu se vor folosi revelatori energici şi rapizi, care favorizează apariţia contrastelor puter­
nice, în detri mentul detal i i lo r în u m bre. E l e vor fi p re l u c rate, de preferi nţă, într-un reve­
lator compensator, la o temperatură mai r i d i cată decît de obicei (ci rca 25°C) prel u n g i n d
ş i ti m p u l de deve l opare.

393
S U BLI M AT COROSIV
V . b i c I o r u r fi d e m e r c u r .

S U LFAT DE BARI U
V. b a r i u ( s u l f a t d e ) .

S U LFIT DE SODI U
Form u l a chi mică - Na2S03 (anhidru)
- Na2S03 ·7H20 (cristale)
Sare a acidului sulfuros : se obţine pri n reacţi a d i ntre bioxidul de sulf şi soluţia
sau suspensia apoasă a hidroxidului sau carbonatului de sodiu ; are p roprietăţi red ucătoare.
În fotografie se foloseşte ca substanţă de conservare a băi l o r de developare, con­
tribuind l a împiedicarea oxidări i p remat u re a acestora. În contact cu aerul se oxidează
încet şi se transformă în sulfat de sodiu, care nu mai corespunde pentru a fi folosit la
prepararea revelator u l u i .
Pentru eventuale înlocuiri reci p roce, trebuie ş t i u t c ă : 1 g s u l fit de sod i u anhidru =

2 g s u lfit de sod i u cristale.

S U LF U RI C (acid)
For m u l a chi mică: H 2S04
Lichid i ncolor sau uşor găl b u i , i n odor, dens, cu aspect u l eios, oxidant puternic,
avid de apă. Amestecul său cu apa se face cu mare degajare de căl d u r ă ; în conseci nţă,
în mod obl igatoriu, se va tu rna, în cantităţi m i c i , acidu l în apă ş i nu apa în acid sulfuric .
N erespectarea acestei i n dicaţii poate provoca o explozie puternică. Este u n acid oxi gen a t
al sulfulu i, cu greutate moleculară 1 ,84 avînd punct de topi re 1 0,5°C, iar p u n ct de fier­
bere 338°C (98%). Se o bţ i n e prin com b i narea trioxidului de sulf cu apa.
Atacă toate metalele cu excepţia aurului şi platinei; carbonizează s ubstanţele organice ;
produce arsuri g rave în contact cu piel ea, de aceea atu nci cînd se man i p u l ează acidul
sulfuric, trebuie acordată o mare atenţi e ; se va evita stropi rea mîi n i l o r, a hai nelor ş i
- bi neînţeles - a ochilor.
Săr u r i l e sale se n u mesc sulfaţi.
În fotografie, intră u neori în compozi ţia băilor de fixare acidă. Se foloseşte, d e ase­
menea, pentru cu răţi rea vaselor de laborator.

S U PO RT

Suportul e m u l s i i l o r pozitive este format fie d i ntr-o hîrtie ceva mai p l i nă, fie d i n
carton s u bţi re.
E m u l si i l e negative pot avea ca s u port : sticlă (plăci), celuloid sau nitrat de celuloză
(i nflamabi le), sau aceta tul de celuloză (nei nflamabil).

3 94
S U RSE DE L U M I NĂ
L u m i na p roven i tă de la d i ve rse surse artificiale diferă de lumina naturală în ceea ce
priveşte p roporţia relativă a diferitelor radiaţii care o compun. Radiaţi i l e roşi i sînt
aproape întotdeauna mai abu ndente, iar cele al bastre deficiente, atu nci cînd este vorba
d e l u mi na emisă de un sol i d adus în stare d e i ncandescenţă ; pe măsu ră ce temperat u ra
corpu l u i se r i d i că, el e mite : mai întîi (la 250°C) rad i aţ i i i nfraroşi i , spre 500°C, rad i aţ i i
roş i i , apoi u rmează cele verzi al bastre-verzi , iar pe l a 1 800°C, u ltravioletele.
Temperatura respectivă, expri mată în g rade absol ute, se n u meşte te m peratu ră de
culoare (v. cuv.) a s u rsei consi d e rate.
Temperatura acestor s u rse artificiale de l u m i n ă fii n d m u lt i nferioară temperaturii
soare l u i , este n o rmal ca radiaţ i i l e emise de e l e să fie mai bogate în roşu şi mai sărace
în al bastru-vio l et.
Variaţia compoziţională a l u m i n i i emise de u n s o l i d , este uşor de constatat la lămpile
cu incandescenţă : cu cît ten s i u nea reţelei electrice de a l i mentare este mai r i d i cată, cu
atît l u mi na emisă este mai albă şi mai activă asu p ra e m u i s i i l o r fotog rafice.
Faţă de l u mi na soare l u i la amiază, iată valorile aproxi mative de roşu , verde şi al bastru­
violet, a cîtorva s u rse d e l u mină mai i mportante :
Surso de luminj Roşu Verde Albastru-viofec

soare la amiază 33 % 33 % 33 %
1 u m i n ă naturală . ven i nd d i ns pre nord, cer foarte
acoperit 3 0% 31 % 39 %
l u m i n ă nat u rală, ven i n d d i nspre nord , cer senin al bastru 26 % 28 % 46 %
lampă el ectrică cu fi lament i ncandescent 61 % 32 % 7%
bec de gaz , i n candescent 54% 38 % 8%
arc voltai c cu cărbune 50 % 32% 1 8%
t u b cu vapori de mercur, joasă pres i u n e 0% 1 0% 90%

SZATH MARI (CARO L POPP)

U n u l di ntre pionierii fotografiei în România (1 81 2 - 1 887), consi derat d rept p r i m u l
fotoreporter d e război d i n l u m e ; a făcut fotografii î n t i m p u l război u l u i C r i m e i i , în a n u l
1 853 pe frontul d e l a S i l istra.
T
TABELĂ D E CALC U L PENTRU E X P U N ERE ( lumină artificială)

I. F e l u l m a t e r i a : u l u i f o t o s e n s i b i l Nr. ghid
pancromatic o
ortocromatic 2
·
li. D i s t a n ţ a I a m p ă - subiect Nr. ghid
0,8 m 4
1 ,O m 5
1 ,5 m 6
2,0 m 7
3,0 m 8
4 ,0 m 9
6 ,0 m 10
8,0 m 11
1 o.o m 12
III. S e n s i b i I i t a t e a î n D I N
DIN 1 3-15 1 7-1 8 20-21 23 -24 27
N r . ghid 3 2 1 o -1
IV. C a r a c t e r i s t i c a s u b i e c t u I u i
l u m i nos n r . ghid O
sem i lu minos nr. ghid 1
întunecat n r . ghid 2

396
V. I n t e n s i t a t e a s u r s e i d e I u m i n ă
Waţi 500 250 200 1 00 75
nr. ghid 2 3 5 6

VI. C a r a c t e r i s t i c a s u r s e i d e I u m i n ă
- sursa de lumină n r. ghid
cu reflector o
fără reflector 1
l u m i nă d ifuză 2

VII. D i a fr a g m ă
Deschi derea 1 ,5 2 2,8 4 5,6 8 11 16 22
N r. g h i d o 2 3 4 5 6 7 8

VIII. T i m p u I d e e x p u n e r e (corespu nzător s u mei n u merel or g h i d)

S u ma n r . g h id 9 10 11 12 13 14 15 16 17
Expunere, s 1/500 1 /250 1 /1 00 1 /50 1 /25 1 /1 0 1 /5 1 /2

Suma nr. ghid 18 19 20 21 22 23 2.4 25 26

E x p •J nere, s 2 4 8 15 30 min 2 min 4 min 8 min

S u ma n r . ghid 27 28 29 30
E xpunere, s 1 5 m i n 30 m i n 6 0 m i n 2 o re etc

TAB E LA DE CALCU L P E NTRU E X P U N ERE (lumină naturală)

I. Subiectul
Tema : Nr. g h i d :
nori o
peisaj fără prim plan 4
peisaj cu clădiri l u minoase în prim plan 6
peisaj cu clădiri întunecoase in prim plan
mare deschisă, lacu r i , cîmpie întinsă 1
malul măr i i 2
p i eţe
străzi largi 6
străzi înguste 8
clăd i r i l u m inoase 4
clăd i ri întunecoase 8
portret ş i grup în aer l i ber 7
portret şi grup la u m bră 10
portret î n interior, lingă fereastră 10
idem. l a 1 m de fereastră 14
idem, la 2 m 17
cameră l u m i noasă 24
cameră întunecoasă 30

397
li. C o n d i ţ i i l e a t m o s fe r i c e
Condiţii : Nr. ghid
soare cu nori al bi o
soare fără nori 1
nori uşori 2
nori cenuşii
cer întunecat 4
cer foarte întunecat, înainte de fu rtună 6

III. S e n s i b i l i t a t e a m a t e r i a ! u l u i î n D I N
Din 13 15 17 18 20 21 23 24 27 32
Nr. ghid 2 1 o o -1 -1 -2 -2 -3 -5

IV. L u n a ş i o r a f o t o g r a f i e r i i
l u na ian. feb r . mart. apr. mai tun.

ora dec. nov. oct sept. aug. iul.

Numere ghid
5-19 9 9
6-1 8 9 8 7
7-17 8 8 6 5
8-1 6 8 7 5 3 2
9-1 5 8 7 5 3 2
1 0 -1 4 7 5 3 2
1 1 -1 3 5 4 2 o
12 4 3 o o

V. D i a f r a g m a
Deschidere 1 ,5 2 2,8 4 5,6 8 11 16 22 32 36
Nr. ghid -1 o 2 4 6 8 9 11 13 15 18

V I . T i m p u I d e e x p u n e r e (corespunzător s u mei n u me relor g h i d)

S u ma nr. ghid 9 11 14 16 18 20 22 24
Timp, în s 1 /1 OOO 1 /500 1 /200 1 /1 00 1 /50 1 /25 1 /1 o 1 /5
S u ma nr. ghid 27 29 31 32 33 34 35 36
Timp, în s 1 /2 2 3 4 6 8 12
S u ma nr. ghid 37 38 39 40 41 42
Timp, în s 18 26 38 52 68 90

TABELĂ DE EX P U N ERE (si mpl ificată)

Folosi rea acestei tabele dă o i nd icaţie aproximativă; nu este recomandabi I să fi e
folosită atu nci cînd se fotografiază pe u n fi l m color negativ s a u revers i b i l ; tabel a cores­
punde în măs u ră satisfăcătoare pentru fi l mele a l b-neg r u , care permit o aproxi maţie

398
mai mare în calcu larea t i m pu l u i de expu nere. I nd i caţi i l e de mai jos sînt valab i l e pentru
fi l mele cu o sens i b i l itate de 20° D I N .
S e v a modifica d i afrag ma cu o u n i tate, în p l us s a u în mi n u s - d u p ă caz, l a o d iferenţă
de sens i b i l itate egală cu 3°DI N .

I II Dl

N y YI

X XI

Tabelă s i m p l ificată, pentru expunere :

(t = t i m p ; d = d iafrag mă). I. t = 1 /1 25 s ; d = f : 1 6 ; soare străl ucitor sau u şo r
voal a t , pe p l a j ă sau zăpadă : li. r = 1 /1 25 s : d = f : 1 1 : s o a r e strălucitor s a u
uşor voalat : ///. t = 1 /1 25 s : d = f: B : t i m p î n n orat, dar l u m i n os : / V . c = 1 /1 25 s :
d = f : 5 , 6 : l a u m bră, în z i însorită, c e r albastru : V. t = 1 /1 25 s : d = f : 4 :
t i m p î n norat ; î n t u n ecat ; VJ. t = 1 /60 s ; d = f : 2 , B ; i nt e r i o r l u m i nos ; VII. t =-
1 /1 0 s : d = (:2 : i n l e r : o r întunecat : V il/ = 1 /25 s : d = f : 2 : i nterior l u m i nat nor­
mal cu l u m i n ă arti fkială. IX. t = 1/25 s ; d :::r. f: 2, 8 ; s u b i ecte bine l u m i nate cu
lămpi nitrafot : X. 1 = 1 /60 s : d = f: 2 : spectacol, bine l u m i nate : X/ . c = 1 /5 s :
d = ( : 2 ; monumente l u m inate, noaptea .

399
 Dacă se opereaza 1 n contralumină, se va d u b l a expunerea. Dacă se folosesc fi ltre
colorate, t i m p u l de expu nere se va m u lti p l ica d upă cum u rmează :
x 1 ,5, pentru fi ltru gal ben-med i u ;
x 2, pentru fi ltru galben-verde ;
x 4, pentru fi ltru portocal i u ;
x 6 , pentru fi ltru roş u .

TAB LO U RI
Reproducerea tab l o u r i l o r se face cu o aparatură fotografică de cea mai perfecţi onată
construcţie, pentru a se obţine o claritate perfectă, o l u m i nare egală pe întreaga s u p ra­
faţă şi o redare corectă a tuturor valo r i l o r. Obiectivul folosit trebuie să fie un anastig­
mat (v. cuv.) de cal itate, corijat pentru a reda cu fidel itate toate culori l e spectru l u i
solar. S e v a folosi o emulsie pancromatică. De ase menea, trebuie folosită o gamă întreagă
de filtre colorate men ite să realizeze � i l i bru\ de valori (este vorba, desigur, d e repro­
d uceri l e pe fi l m alb-negru ; reproducerea pe fi l m în cul ori exclude folosi rea vre u n u i
fi ltru). Pentru a se obţi ne o l u m i nă egală, trebuie fol osite c e l puţi n d o u ă s u rse de l u m i nă,
plasate de o parte şi de alta a tablou l u i şi aşezate cu m u ltă grijă pentru ca n i ci u nu l să
nu depăşească puterea cel u i lalt. În orice caz se va fol os i un n u măr egal de s u rse de l u­
m i n ă de i ntensitate egal ă, de fiecare parte ; se va recu rge la o l u mi nare foarte obl i că
pentru evitarea reflexelor ; pentru e l i m i narea completă a reflexelor se va fol osi un ecran
de polarizare (v. cuv.). Un parasolar este, de asemenea, i n d i s pensabi l . Se va expune
abundent (pentru a n u fi necesară decît o developare
scu rtă), într-un revelator pentru granu l aţie fină,
care să faci l i teze redarea tutu ror detal i i l or.

TALBOT (Fox)
Academici an şi lord englez, consi derat încă şi
astăzi - în mod nej ustifi cat - în mai toate ţări le
anglo-saxone, d rept i nventatorul fotografi e i .
În real itate e l a real izat n u mai o perfecţionare
a p roced e u l u i fotografic pozitiv-negativ prin fol o­
s i rea u ne i hîrt i i tran s l uci de, ceea ce d es i g u r nu a
însemnat puţi n I ucru pentru dezvoltarea fotogra­
fie i . Aceasta însă s-a întîmplat abia în anul 1 844,
adică la 1 8 ani de la descoperi rea fotografiei de
către francezu l Nicephore Niepce (v. cuv.).

TA NARE
Operaţie necesară atunci cînd, în mod fortuit, fotograful se găseşte în situaţia de a
developa o e m u l s i e fotosen s i b i l ă într-o baie aflată la o tempe ratură ridicată ; uti lă, de
asemenea, în cazul unor p re l ucrări u l te ri oare mai îndelungate ş i mai d e l i cate ale mate-

400
 rialu l u i . Această « tăbăcire » a gelatinei se operează într-o bai e pe bază de p roduse
tanante, îndeosebi alaun de crom. Aceste produse pot fi util izate în însăşi baio de fixare
(« baie de fixare tanantă »), sau într-o baie separată i ntercalată între p roces u l de deve­
l opare şi cel de fixare, sau - eventual - chiar d u pă fixare.
lată cîteva formu le :
Reţeto nr. 1
h i po s u l fit de s o d i u 25 g
su!Gt d e sodiu anhidru 15 g
a c i cJ .:i c e t i c 3 0 % 45 c m 3
abun de a l u m i n i u 15 g
1 OOO c m '

Reţeto nr. 2
h i posu l flt d e sod i u 300 g
s u l fi l d e sod i u a n h i d r u 48 g
a c i d s u ! fu r i c 5 % 4 0 c m :i
a l J u n Je c r o m şi potasiu 32 g
Jpă 1 OOO c m '

Reţeto nr. 3
h i posu l fit de sod i u 250 g
s u l fi t d e sod i u a n h i d r u 50 g
fo r m a l i n ă 40% 1 2 cm3
apă 1 OOO c m '

A N C DE DEVELOPARE
Recipient de formă para l e l i p i pedică, aşezat vertica. l , î n care se găseşte o cantitate-
__relatl'Vrnare de reveTator (de ord i n u l zeci lor de l itri) permiţÎnd p rel � � i m u lt;;; �
-----�--=-----. -=-- ....
unei cantităţi însem nate de matena:l1re-gătlv fr.o l lfl l me, planlf1Îme7 fi l me ae 35 mm).
_.-.-�,..==-�-� --�=----o--

---- ��
· --::.-----
Poateflconfecţionat d i n porţelan, gresie, plăci d e material plastic, metal i noxidabi l ;
stînd în poziţia verticală, ocupă u n spaţ i u
foarte restrîns, existînd pos i b i l itatea să fl e
aşezate mai mu lte asemenea tancuri în aceeaşi
încăpere. Fiecare tanc poate conţi ne, d u pă
necesităţ i , sol uţii diferite : revelator, baie de
întrerupere, baie de fi xa re etc. Trebuie avut
în vedere ca un acelaşi tone să fie folosit
întotdeauna pentru a fi încărcat cu aceeaşi
baie, fii n d destinat exclusiv şi defi n itiv fle
pentru developare, fie pentru fixare etc.
Plăcile de sticlă se aranjează cu g rijă în
prealabi I într- u n fel d e rastel-pane r ; pion/­
filmele se pri nd cu cleme i ndividuale, cît mai
d e margi n e ; pan e r u l respectiv sau clemele Tanc de developare ş i mod u ri d iferite
se atîrnă apoi d e barel e s ubţi ri care formează d e s uspensi e a peliculelor.

26-c. 2271 Fotogrofia de la A la Z 401

un soi de g rătar aşezat pe rama s u peri oară a tanc u l u i . Rol lfi l me l e şi fi l mele de 3 5 m m
se prind, d e asemenea, c u clame, care s e atîrnă d e grătar ş i s e lasă s ă s e scufu nde î n
revelator în întreaga l o r l u ng i me, fi i n d ţ i n ute întinse d e o altă clemă prevăzută c u o
contragreutate, ataşată la partea i nferioară.
Developarea are loc în camera obscură; operaţia p rn p r- i u - zisă nu diferă cu n i mic,
indiferent dacă se face î n tanc sau doză (v. cuv.).

TAVĂ

Vas de formă d reptu nghiu lară cu margi n i l e ridicate, în care se toarnă diferitele
sol uţii fotoch i m ice şi în care se p re l ucrează material ele fotosens i b i le, în special cele
pozitive.
Tăv i l e pot fi confecţionate d i n materialele cele mai difer·ite, fiecare p rezentînd avan­
taje şi desavantaje. Materialele cele mai corespu n7ătoare sînt : oţelu/ inoxidabil, porţelanul
sau faianţa, materialele plastice, tabla smălţuită.

TELEFOTO G RAFI E

V. b e I i n o g r a f i e .

TELEM ETRU

I nstrument optic desti n at pentru determi narea distanţei care separă s u biectul de
aparatul de fotografiat ; se bazează pe principiul coincidenţei a două i magi n i . Fi i nd vorba
de coincidenţă, i mp l i cit este vorba şi d es p re un a n u mit decalaj voit şi c u noscut ; operaţia
care consistă în s u p r i marea acestu i decalaj pentr·u
a se realiza coincidenţa necesară serveşte şi la de­
termi narea d i stanţe i .
Telemetru/ cel m a i s i m p l u se c o m p u n e d i n două
oglinzi, d i nt re care una fixă, iar alta mobilă în j u rul
axei sale.
Ogli nda fixă lasă să treacă, pe de o parte, ra­
zele ce v i n de la s u b i ect, iar· pe de altă parte tri­
m ite spre och i u l operatoru l u i razele transmise de
2
cea d e a doua ogl i ndă. Această a doua og l i ndă se
Telemetru s i m pl u cu ogl i nzi :
m işcă în j u rul u n u i ax, iar deplasar·ea sa u n g h i u lară
1 _ ogl indă �xa. : 2 _ oc h i ; 3 _ og l i n d ă
mobilă. este folosită pentru a i nd ica d istanţa căutată. Decala­
j u l d i ntre cele două i mag i n i este cu noscut, iar scara
de distanţe este stabi l ită experi mental. Depărtarea d i ntre cele două ogl i nzi constituie baza
telemetrulu i ; telemetre l e aparatelor fotog rafice au o bază între 5 şi 1 O cm ; cu cît este
mai mare această bază, cu atît mai precise sînt i ndicaţi i l e date de telemetru. De obicei,

402
ogl i nda fixă dă o i magine fixă şi întreagă a s u b i ectu l u i , în t i m p ce ogl i nda a doua, mobi lă,
dă n u mai o parte d i n i magi ne ; operaţia constă în a face să se s u p rapună pînă la deplina
coincidenţă aceste două i magi n i .
Telemetru/ cuplat reprezintă u n sistem care face pos i b i l ă man i p u larea s i m ultană a
telemetru l u i şi a obi ecti v u l u i , în aşa fel încît atunci cînd telemetrul este reglat pentru
di stanţa la care se arlă subiectu l , obiec­
tivul se găseşte automat p us şi el la pu nct.
C u m , pe d e altă parte, înloc u i rea ogl i n­
z i l o r sau prismelor p r i n l enti le (una
plan-convexă, alta plan-concavă) a permis,
datorită mări r i i i mag i n i i telemetrice, să
se uti l izeze ca vizor însuşi ocularul tele­
metru l u i , s-a putut astfel red uce la o s i n ­
g u ră. operaţie vizarea, punerea l a punct a J
clarităţii şi deplasarea obiectivului. Acest
s istem, folosit la aparate ca : Kiev, Leica,
Zorki, Contax etc., reprezintă cel mai p re­
cis s istem d e determi nare a clarităţ i i .

TELEOBI ECTIV

O b i ectiv d e construcţie s pecială care

permite obţinerea u n o r i magi n i la scară
mare ale unor subiecte aflate la depăr­
tare apreciabi lă de aparat u l fotografic.
� rinci pi ul teleobiectivului este bazat �
Telemetru cu p risme :
1 - placă d ivizcare de l u m i n ă ; 2 - prismă renectoare:
3 - pană optică ; 4 şi 5 - ferestre d e sticlă obişnuită;

adăugarea u nei lenti l e negative d i ver·gente, 6 - pîrg h i e ; 7 şi 8 - came ; 9 - obiectiv ; 10 - dia­

frag mă ; 1 1 - virful ş u r u b u l u i : D - cimpu l vizual al
la un obiectiv nor·mal obţi nîndu-se a m ­
telemetrului ; C - mJ.rimeJ. imaginii reflectate,
p l ilrcarea i magi n i i furnizate de acesta.

TEMPERATU RA BĂI LO R
Î n orice revelator·, developarea este
cu atît mai rapidă cu cît temperatura
acestuia este mai ridicată. Orice reacţie Teleobiectiv.
chimică este accelerată la cald, iar· difuz i u nea revelator u l u i în gelatină este, de asemenea,
mai rapidă la cald decît l a rece, erect a te n uat însă parţial de faptul că, gelat i na u mflîn ­
d u-se ceva mai m u lt, revelatoru l are de parcu rs u n d r u m mai l u ng.
Pe lîngă accelera1·ea developări i , o r·i d i care a temperat u r i i revelator u l u i dete r m i nă
adeseori şi o creştere a rapi d ităţii e mulsiei, dar provoacă întotdeauna şi o creştere a
densităţi i voal u l u i .
Este b i ne s ă se respecte întotdeauna temperatu ra i n d i cată pentru fiecare formulă
de revelator.

403
TEMPERATU RĂ ABSO LUTĂ
Temperatu ra în grade centigrade (Celsius) la care se adaugă 273° ; de p i ldă, tempe­
ratura de 2 273°K (Kelvin, v. cuv.) este egală cu 2 000°C.

TEMPERATU RĂ DE C U LOARE
U n corp încălzit capătă o coloraţie care variază în fu ncţie de temperatura sa, al bas­
t r u l crescînd pe măs ură ce creşte şi tem perat u ra ; a fost astfel pos i b i l să se obţ i nă o i dee
foarte precisă cu privire la calitatea l u m i n i i (deci, a c u lorii), furn izată de d iferite s u rse l u m i ­
noase. Este ceea c e s e cheamă temperatură d e culoare; e a s e măsoară în grade Kelvin,
de la n u mele fizician u l u i englez care l e - a dete rmi nat (v. cuv.). Variaţ i i considerabi le, cu
consecinţe foarte i m portante asu p ra redării fotog rafice a culorilor se pot observa în fu ncţie
de anoti m p , oră, zonă geografică, condiţii meteorologice etc.
Dacă se ia ca exe m p l u l u mi na soare l u i pe t i m p s e n i n , se va constata că o i magi ne
l u ată la amiază p rezintă adeseori o d o m i nantă al bastră, în t i m p ce acelaşi s u b i ect, foto­
g rafiat în acelaşi loc, d i m i neaţa puţin d u pă răsăritul soare l u i , sau d u pă am iaza sp re a p u s u l
soare l u i , a r e ten d i nţă s p re o domi nantă roşiatică. Aceasta s e exp l i că p r i n faptu l c ă tempe­
ratura de c u l oare este la amiază de ord i n u l 5 000 - 6 000° K , iar d i m i neaţa şi d u pă
amiaza, 3 000° - 4 000° K . lată temperatura de c u l oare a unor s u rse de l u m i n ă mai des
fo l osite :
lumina naturală:
răsăritul şi apusul soa r e l u i 2 000 - 3 000° K
d i m i neaţa şi d u pă a m iaza, t i m p sen i n 3 000 - 4 000° K
la a m iază, zi însorită 5 000 - 6 000° K
la amiază, zi însorită, cer cu nori a l b i strălucitori 6 000 - 7 000° K
lumină artificială:
lămpi e l ectrice cu i ncandescenţă 2 000 - 3 000° K
lămpi s u p ravoltate (ti p nitrafot) 3 400° K
lăm p;-fu lger 3 800°K
lămpi-fulger electronice -ti p « l u m ina zi lei » 5 000 - 6 000°K

TERE B E N T I N Ă
Prod us u l ei os obţi n ut p r i n d isti larea răş i n i l o r de conifere, i ncolor sau uşor găl b u i ,
c u mi ros s pecific, i nsol u b i l în apă, sol u b i l î n a/cool, eter, benzen, c loroform.
Se foloseşte ca solvent pentru l ac u r i , răş i n i , c u l ori de u l ei etc., în fotog rafie, l a prepa­
rarea matoleinei (v. cuv.).

TERMOCOLORI M ETRU
Aparat pentru măsu rat temperatura de culoare a l u mi ni i ; se bazează pe principiul
celulei fotoelectrice; majoritatea termocolorimetrelor actuale sînt înzestrate cu două ase­
menea cel u le, u n a s u b fi ltru al bastru (sens i b i l ă la radiaţi i l e al bastre) cealaltă s u b fi ltru
roşu (sens i b i l ă l a radi aţ i i l e roşi i).

404
 Ce l e două cel u l e sînt în legătură cu un microampermetru gradat în grade Kelvin
(v. cuv.) Î n fu ncţie de p redomi nanţa razelor al bastre-vi o l ete sau a celor galbene-roş i i ,
ad i că d e temperatura d e cu/oare (v. cuv.) a acestora, săgeata aparat u l u i i n d i că nu n u mai
temperatura respectivă, dar şi fi ltrul care trebuie folosit pentru acordarea pos i bi l i tăţi l o r
emu lsiei fotosens i b i l e util izate, cu condiţi i l e de l u m i nă existente.
Trebuie reţinut că pentru cunoaşterea temperatu rii de c u l oare a tutu ror s u rs e l o r
de l u m i nă i ncandescentă este s ufi cient - d i n punct de vedere practic - s ă s e măsoare cît
mai exact p roporţia d i ntre rad i aţ i i l e roşi i şi cel e al bastre pe care le emană s u rsa de l u mi nă.
O d i ferenţă d e 1 S0 - 200° K în temperatura d e c u l oare, i nfl uenţează sen s i b i l asupra
comportamentu l u i e m u l s i i l o r în culori.
Necesitatea eval uări i într-un mod precis a tem perat u r i i de cu loare, înai ntea fiecărei
expuneri , a dus l a real izarea acestui aparat, care nu trebuie confundat cu un exponometru
cu celulă fotoelectrică, deoarece e l , pe lîngă că eval uează cal itatea c u l o r i i expri mată
în grade Kelvin, i n d ică şi natura (culoare + i ntensitate) fi ltru l u i de corecţ i e necesar
pentru emulsia sensi b i l ă folos ită, încît să s e poată obţ i n e o redare corectă a s ubiectul u i .

TERM OGRAFI E
Procedeu bazat pe absorbţia selectivă a radiaţiei infraroşii de către un docu ment origi­
nal, provocînd pe u n strat receptor formarea unei i magi n i ce devine vizi b i l ă p r i n fuzi u nea,
d i st i larea, sau s u b l i marea unei s ubstanţe care îi este încorporată. Această i magi ne poate fi
obţ i n ută fie p r i n contact, fie prin transparenţă sau p ri n reflexie. Proced e u l prezintă u n
foarte mare i nteres, d a r - c e l puţin pentru
moment - n u poate fi l uată în cons ideraţie
folosi rea l u i în fotografia cu rentă, d i n cauza foar­
tei scăzute sensi bi I ităţi pe care o prezintă.
O variantă a termografiei este metoda Kal­
var, care, de asemenea, a recu rs /a procedee dia­
zoice (v. diazotipie), dar s u b o altă for m ă : s u b
acţiu nea radiaţi i l o r u ltravi o l ete, sînt e l i berate
b u l e m i croscopice de azot, care constitu i e i ma­
g i nea latentă ; bulele sînt conţ i n ute într-un liant
polimer; prin încălzi re, ele s e d i lată, iar s u por­ 2
tul lor s uferă o deformare. După răci re s u por­ Comparaţ i e între p roced e u l clasic cu să­
t u l prezintă u n aspect vezicular, în zonele care au ruri d e arg i nt ( 1 ) şi în metoda Kal var(2).
s uferit acţiunea l u m i n i i .
I magi nea apare ca o conseci nţă a d ifuziei l u m i n i i : la fi l mele bazate pe săruri de arg i nt,
ea este real izată prin absorbţia razelor l u m i noase. Folos i n d nou l procedeu, s-a reuşit să se
obţi nă efectuarea de copii pozitive în alb-negru, cu depl i n ă stabi l itate şi de mare fi neţe.

TERM OGRAFI E ÎN C U LORI

Termograful î n culori este constituit, în l i n i i m a r i , d i ntr-un sistem de expl o rare şi u n
mod u lator cromatic. Î n s i stem u l de explorare, razele cal orice e mise de către s u biect sînt
focal izate, cu aj utorul unui obiectiv cu germaniu, asupra u n ui detector piroelectric. O

405
oglindă oscilantă acţionată de un m i c motor exp l orează i magi nea p u nct cu p u n ct şi l i nie
cu l i nie, acoper i n d în 30 de secunde u n unghi de cîm p d e 1 0 x 1 0 grade. Puterea d e sepa­
raţie este de 0,1 grade (ceea ce corespunde u n u i standard de televiz i u ne de 1 00 de l i n i i ) .
Î n s patele ogl i nzii de explorare
se găseşte o ogl i ndă concavă care
8 înd reaptă fasci c u l u l l u m i nos de în re­
gistrare s pre planul fi l m u l u i , asigu­
- rînd o s i n cron izare automată între
I expl orarea i nfraroşie ş i în registra-
I
I rea fotografică.
I Caracte ristica particu lară a apa­
I
rat u l u i o constituie convertizorul color
I I care proi ectează un fascicul l u mi nos
I 9 I
L_-1----,_ ___ -J. /5 1 ce t rece p r i nt r-un condensator, o
� I 10 I ogli ndă fixă ş i og l i nda u n u i galva­
L
__ _ _ _ _ _ J nometru cu oscilograf, pe o p l acă în
Schema aparatu l u i termografic în culori : care este practicată o deschidere :
1 - obiectiv c u g e r m a n i u ; 2 -- detector p i r o e l ectr i c ; 3 ş i l u m i n a care trece p r i n această des­
4 - d i recţ i i l e d e m i şcare a l e ogl i n z i i (5) î n s c o p u l « c i t i r i i »
ch idere constit u i e o su rsă de l u m i nă
imagi n i i ; 6 - o g l i n d ă concavă ; 7 - o g l i n d ă s e m i r e rlectantă ;
8 - fi l m color ; 9 - a m p l i ticato r ; 10 - galvanometru c u
pe care o p roiectează ogl i nda « citi­
o g l i n dă; 1 1 - placă cu d e s c h i d e r e ; 1 2 - o g l i n d ă ; 13 - filtru; toare ll pe s u p rafaţa sensi b i l ă color.
1 4 - lampă ; 1 5 - modu lator d e l u m i n ă . Î ntre el ementel e condensatoru l u i se
găseşte u n fi ltru color s pecial con­
stituit d i n mai mu lte benzi alăturate, de c u l o r i d iferite, mergînd de la roşu , trecînd
prin portocal i u , gal ben ş i verde, spre al bastru şi violet. Culori l e se găsesc astfel aşezate
în dife rite poziţii faţă de fascicu l u l l u m i nos.
Ogli nda galvanometru l u i se deplasează,
răspunzînd semnalelor vari a b i l e e m ise de către
detectoru/ piroelectric. Fasci cu l u l l u m i nos care
mătură fi l m u l , î n registrează o i magi ne fotografică
care conţine d i fe rite culori. Aceste culori
d iferite sînt în relaţie d i rectă cu temperatura
obiect u l u i exp l orat ; relaţia de tem peratură
poate să fie stab i l ită cu mar·e p r·ecizie p r i n
măsurarea period i că a unei tem peraturi d e
referi nţă i nterioară a termografu l u i . Este pos i bi l ă
o reglare permiţînd aleger·ea oricărei game
de temperatură.
De exe m p l u , i nstrumentul poate fi reglat
pentru a acoperi o gamă de temperatură între Pri nci p i u l m o d u l a ţ i e i color :
1 - n l t r u ; 2 ş i 3 - o g l i nzi ; 4 - deschidere ;
40 şi 50°C, ceea ce înseamnă că fiecare c u l oare
b e n z i l e filtr u l u i : sus-negru ; R - roşu ; O -
a fi ltrul u i cu benzi (care c u p r i nde şapte culori, portoca l i u ; Y - galben ; YG - g a l b en-verde ;
p l us negru ş i al b) cores p u nd e u n u i i nterval d e G - verde ; B - a l bastru ; V - violet ; j os-al b .

406
tem peratură de 1 °C ; în aceste condiţi i , zonele negre ale i magi n i i colorate cores p u n d
temperaturilor obi ectu l u i m a i mici de 41 °C, zonele roşi i l a 41 - 42°C, c e l e portocal i i
l a 4 2 - 43°C etc. ; (extremitatea negru -roşu a gamei d e culori s e poate afla fie l a prag u l
i n ferior, fie la pragul s u perior al gamei de tempe raturi ; aceasta depi nde n u mai d e
orientarea benzi i fi ltrul u i c o l o r faţă de modu latorul cromatic). Des i g u r, gama poate fi
l ărgită ; ea poate - de exe m p l u - să acopere un i nterval total de 1 00°C, fiecare c u loare
corespunzînd u n u i i nterval de 1 0°C.
Principa l u l avantaj al termografiei în culori rezidă î n faptu l că d i ferenţele cantitative
de temperatură pot fi apreciate vizual. La termogra[iile alb-negru, evaluarea cantitativă
foarte precisă cere măsurarea densităţi i cu aj utorul u n u i densitometru şi stab i l i rea u n o r
contu ruri de izodensitate, pentru d e l i m i tarea zonelo r care au aceeaşi temperatură.

TERM O M ETRU

I nstrument i n d ispensa b i l într-un laborator fotografic, p rofesi on ist sau d e amator.

Tre b u i e avut în vedere că termometrele al căror l ic h i d este colorat în roşu nu pot fi
citite în laboratoarele care folosesc l u mi na roşi e d rept l u mi n ă de ambianţă.
Temperatura băilor trebuie întotdeauna măsu rată înai nte de a fi introduse în ele,
în scopul pre l u c rări i , emulsi i l e fotografice negative sau pozitive. Respectarea tempera­
turilor recomandate pentru fiecare soluţie, asi g u ră obţinerea unor i magi n i de calitate
superioară.

TETRABO RAT DE SODI U

V. b o r a x .

TETRACLO R U RĂ D E CARBO N
Formula chi mică: CCl 4 •
Compus o rgan i c l i c h i d , i ncolor şi trans parent, cu mi ros plăcut, nei nflamab i l , greu
sol u b i l în apă, uşor s o l u b i l în alcool, eter, benzen, cloroform. Î n fotografie este uti l izat ca
solvent al petelor de g răsi me, pentru cu răţi rea negativelor; în laborator se mai folo­
seşte şi pentru d i s i m u larea l a mărire a zgîrieturi l or d e pe c l i şee ; adăugat benzinei, o
face neinflamabi lă.

TI M P DE E X P U N ERE

Pentru a i mpresiona î n mod satisfăcător e m u l s i a fol os i tă, în scopul obţine r i i u nei

i magi n i corecte, a s u biect u l u i , este necesar să se lase să pătrundă în aparat o anumită
perioadă de timp, p r i n i ntermed i u l obiectivului şi al diafragmei, l u mina trimisă de s u biect.

407
 îi m p u l necesar· pentru a putea efectua în mod corespunzător aceată operaţie este
denumit timp de expunere sau timp de poză. El este de o rd i n u l fracţi u n i lor de secu ndă,
la l u m i n a z i l e i şi desigur, mai l u ng, la l u mi n ă artificială.
Cu cît d i afrag ma este mai mică, cu alît va trece mai puţină l u mi nă ; ca u rmare, t i m p u l
d e expunere v a fi m a i l u ng.
D i m potrivă, dacă diafragma este larg deschisă, în aparat va pătrunde o cantitate
mare de l u m i nă, iar t i m p u l de expu nere va fi considerabi l red us. Acest ti m p de expu-

Timpul d e expunere ( 1 ) , în funcţie d e i ntensitatea l u m i n i i (2) şi

diafragmă (3).

nere depinde, de asemenea, de l u mi na re flectată d e s u biect ; dacă l u mi n a ambiantă este

foarte s labă, s u biectul nu va t r i m i te spre aparat decît o mică porţie de l u m i n ă şi oricît
de mult s-ar deschide diafrag ma, cantitatea de l u m i nă care va pătrunde în aparat va fi '
î ncă relativ s labă., iar t i m p u l de expunere nu va putea fi scurtat. D i m potrivă, dacă subiec­
tul este în p l i nă l u m : nă, aceasta va pătrunde în aparat în mare cantitate, iar t i m p u l de
expunere va putea fi considerabi I red us.
Sensibilitatea materialului folosit i ntervi ne de asemenea; dacă ea este lentă, va cere
mai m u l t t i m p pentru a da o i magi ne de bună cal itate ; cu alte cuvi nte, t i m p u l de expu­
nere va fi mai l u ng decît dacă sens i b i l itatea ar fi fost mai r i d i cată, factor care contribuie
d i rect la scurtarea t i m p u l u i de expunere.
Toţi aceşti factori sînt în p r i n c i p i u variabi l i : l u m i na reflectată de către s u b i ect, sensi­
b i l i tatea e m u l s i e i , diafrag ma. În practică, însă, n u pot fi modificate, pri mele dou ă ; rămî�ie­
în conseci nţă, n u mai d i afrag ma care poate permite să se obţi n ă un t i m p d e exp u·n � r � -·
optim, sau cel puţi n menţinerea în cad rul u nor l i mite acceptabile. lată de ce d i afrag ma
j oacă un rol atît de mare î n fotografie, î n deter m i narea t i m pu l u i de expunere ; timpul
de expunere variază în funcţie de cantitatea de lumină pe care o lasă să treacă diafragma,
sau cu alte cuvi nte, este în raport direct cu patratul diafragmelor.

408
 TI OSU LFAT DE SO D I U
V. h i p o s u I fi t d e s o d i u .

TI O U REE

Form ula chi mică: H 2 N - CS - N H 2 •

Se prezintă s u b formă de cristale pris matice, i ncolore, sol u b i l e în apă şi alcool ; punct
de topi re = 1 82°C.
În fotografie se foloseşte pentru e l i mi narea petel o r sau a voal u l u i galben de pe
negative şi pozitive, ca agent antivoal sau pentru p repararea u n o r băi de virare.
Se mai nu meşte şi tiocarboamidă.

TI REZĂ
-------

Termen folosit în mod c u rent în l i m baj u l fotografic pentru a n u mi aparatul de copiat

prmcoîîfoc t (v. cuv.f""
- ------ ----

TOLERANŢĂ DE CLARITATE

Toleranţă care reprezintă g rad u l de claritate cerut de o i magi ne fotografică ; ea este

expri mată printr- o cifră care corespunde u n u i d iametru max i m al cercului de confuzie
(v. cuv.).

TRAMĂ
,.,
Reţea de linii, foarte fi ne, cu un desen reg u l at sau mai puţi n re u l aţ,__ folosită pentru
r_�� d i ferite e ec : op 1ce pe copia poz1 1va, c�: _:_ � ct�_3!Jlo u , i mitarea st ��-Z:_
_
turii specifice a u nor tablouri vechi cu vopseaua-crăpată, redarea structurii unor ţesă­
turi mai fi ne sau mai grosiere, a piel i i etc. Pentru obţinerea lor este suficient să se foto­
grafieze o asemenea s u prafaţă interesantă. l u m i nată puţi n d i nt1·-o parte pentru a-i pune
în valoare ele mentele s pecifice, dar evitînd totodată obţi nerea unor u m bre prea dense ;
negativu l obţ i n ut trebuie să fie cît mai transparent cu puti nţă.
Folosi rea trame/or la copierea pozitivă reprezintă o practică fotografică foarte veche.
Se poate combina proiectarea u nei t rame cu cea a negativ u l u i , s i m u ltan :-.Qecă însă
- •contact d i rect c u emu lsia negativu l u i , desen u l recis al l i n i i l or t ramei,
�arte d� îofrnm useţa i magi nea, va constitui un el ement inestetic. Problema constă în
a obţine o i magine clară pe care se profi lează o tramă cu desenul estompat, permiţînd
diferenţierea planuri l o r copiei. • aces este s u ficient ca între negativ şi tramă să
fie plasată o p l acă de sticlă c u rată, tot u l să fie i ntrodus i n caseta por negativ a aparatu u i

409
 de mărit, iar claritatea să se facă pe contururile ne ati v u l u i , avîndu-se grijă să nu se dia-
ragmeze. ....
---

TRA N S F E R DE M O D U LAŢI E

Fenomen care constă î n d i m i n uarea contrast u l u i u nei i magi n i p e măs u ră ce p uter ea

de separaţie (v. cuv.) creşte.

TRANSFO CATO R

Subansambl u optic cu aj utorul căru i a distanţa focalii şi unghiul de cîmp pot fi modi­
ficate d u pă necesităţi , l a u nele obiective d e construcţie s pecială ; pentru expl i caţi i deta­
l iate v. zoom.

TRAN SPARENŢĂ

Proprietate a u n u i med i u , care poate fi s t răbătut de un fascicul de rad i aţ i i l u mi­

noase, î m p răşti i n d sau absorbind o fracţ i u n e cit mai m i că d i n rad i aţia i ncidentă ş i l ăsînd
nemodi ficat caracterul fasci c u l u l u i respectiv, cal itate pri mordială pentru lent i l e l e compo­
nente ale obiecti velor fotografice.
Orice corp transparent, ca - d e p i ld ă - s u port u l u n u i material negativ, opune o
anumită rezistenţă la trecerea l u m i ni i ; el absoarbe o cantitate d i n i ntensitatea l u m i n oasă
pri mită, lăsînd totodată să treacă o altă cantitate. Presu p u nînd că o lamă de stic l ă colo­
rată c u feţe paralele p r i meşte o i ntensitate l u m i noasă d e 1 00 ! u m e n i ea va absorbi, de
exe m p l u , o i ntensitate l u mi noasă d e 10 ! u meni ş i va lăsa să treacă o cantitate de l u m i nă
egală cu 90 ! u meni.

410
 Transparenţă : raportul d i ntre intensitatea luminoasă transmisă 11 şi cea primită Ip
'"" 11 90
a a·1 ca" � 0, 9 : 1-aportul este s u b u n itar.
1 ,, 1 00
Opacitate ; raportu l d i ntre intensitatea luminoasă primită 11 şi cea transmisă Ip, adică
1 00
�1 ,1 1 1 : i ntensi tatea l u m i noasă pri mită. fi i n d mai mare decît cea transmisă,
90
raportul este mai mare decît 1 .

TREPI ED
Stativ (v. cuv.) d i n metal s a u d i n l e m n , avî nd trei p i cioare t e l escopice ; este folosit
pentru s u s ţi nerea aparat u l u i fotogralic, î n s i tual, i a cînd cond i ţ i i l e de l u m i nă. cer folosi rea
u n o r t i m p i de expu nere mai l u ngi decît 1 /30- 1 /25 ; de obicei este p revăzut şi cu o
rotulă (v. cuv.).

TRI C RO M I E
Reprod uce rea u n e i i mag i 11 i fotogr-afice pri n i mpresi u nea î n t r- ei c u lor- i : se/eqia tri­
cromă (v. cuv.) perm i te reconstitui rea tuturor n uanţelor s u biectu l u i , cu ajutorul celor
trei culori d e bază : cyan, verde ş i magenta (v. cuv ). .

TRU CAJ
Apl i cat în fotografic, acest cuvînt poate si însemne tot a lît de bi ne falsi ficarea u nor
documente prin m i j l oace l e specifice genu l u i (dîndu - le o aparenţă de autenticitate), dar
poate să însem n e şi folosi rea unor tehnici speciale, precu m pseudosolarizarca, gra{ismul,
fotograma sau basoreliefu/, care în u l t i mă i nstan ţă, chiar dacă nu se poate spune că este o
falsi ficare a realităţi i , reprezintă în orice caz o deformare a acesteia.
 I
t
/ __

u
U LTRAV I O LETE

Radiaţii electromagnetice ale spect r u l u i solar, situate în i m ed i ata vecinătate a razelor

d e culoare violetă ; a u o l u ngi me d e undă mai m i că de 400 m : e l e n u sînt percepute de
och i u l omenes c ; există în mare cantitate în nat u ră şi i mpresionează anu mite e m u l s i i
sensibi le.
Î n fotografia cu rentă, rozele ultraviolete sînt absorbite de sticla d i n care sînt confec­
ţionate lent i l e l e o biectivu l u i , care n u le lasă să treacă s p re e m u lsia sensi b i lă ; la mare alti­
tudine însă, ab u ndenţa lor face necesară folosirea u n u i fi ltru U V (pe bază de esculină),
care să le e l i m ine.

U M BRE

Prezenţa umbrelor pe o i magi ne fotografică contri b u i e la a-i da rel ief ş i modelare ;

e l e trebuie însă să fie dest u l de transparente şi în acelaşi t i m p cît mai deta l i ate pos i b i l .
Aceste calităţi pot fi obţi n ute pri ntr- u n t i m p de expu nere suficient de l u ng, pri ntr-o
developare într-un revelator compensator, şi - dacă este folos ită l u m i na artificială -
p r i n î n m ui e rea u mbrelor cu aj utoru l u nei s u rse de l u m i n ă s pecial îndreptată
asu p ra l or, sau cu aj utorul u n o r ecrane reflectoare (v.cuv.) confecţi onate d i n carton
sau pînză al bă.

412
U M I DITATE
U n u l d i ntre i namicii cei mai de temut în fotofgrafie ; d i n cauza ei se alterează n u me­
roase produse c h i mice, e m u l s i i sens i b i l e, se des l i pesc l e n t i l e l e obiectivelor etc, etc.
Trebuie ferite cu deosebită grijă de umiditate, atît aparatura fotografică cît şi pro­
d usele c h i mice ; atunci cînd nu se folosesc, atît aparat u l fotog rafic, cît ş i obiectivele, vizoa­
rele, etc„ este recomandabi l să fie păstrate în pungi de mate rial plasti c ; c h i m i calele
t rebuie păstrate în flacoane b i ne astu pate, fi e cu dopuri d e ca uciuc, fie c u capace înşu­
ru bate, prevăzute cu garn ituri de cauci uc.

UMOR
Umorul î n fotografie este c u totul d ife rit d e oricare altă formă d e umor imprimat.
O fotografie cu adevărat u moristică trebuie să se poată l i ps i de comentariu sau legendă,
căci orice text exp l i cati v n-ar face altceva decît s ă dău neze efect u l u i general ; fotografia
respectivă pentru a-şi merita n u mele, tre b u i e să poată să p rezi nte situaţia u mo1·istică
fără aj utorul vre u n u i accesori u , i nd i ferent care ar fi acesta.
Ca să provoace rîs u l , o ase menea fotografie trebu ie să convingă p 1·ivito r u l că a fost
real izată în mod s pontan, datorită exclusiv întîm plării care a făcut ca fotoreporterul să
se afle la faţa locu l u i tocmai în momentul în care s-a produs i nci dentu l comic, iar p u rtă­
torul aparat u l u i fotografic a reacţionat suficient de prompt pentru a în registra moment u l
pe pel i cu lă.
Des i g u r, u neori cond iţi i l e obiective permit să se pres u pună că u n eveni ment u moris­
t i c este pos i bi l să se p rod ucă ; în acest caz, operatei-ul trebuie să se înarmeze cu 1·ăbdare
să aştepte şi să reacţi oneze prompt l a moment u l opo1·tun.

U N G H I DE CÎMP
Unghi care determină limitele extreme ale imaginii fo1·mate d e obiecti v pe gea m u l
mat, ad i că cîm p u l pe care această i magi ne este egal de l u mi n oasă ş i egal de clară.

Cu cît d istanţa focală este mai mică, u n gh i u l de cîmp este mai mare şi i nvers .

414
 Acest unghi variază, des i g u r, de la obi ectiv la obiecti v, în fu ncţie de lungimea (ocolă :
el depi nde însă, într-o oarecare măs u ră şi de diafragmă, ad i că de deschiderea uti l izată :
cu cît aceasta este mai m i că, cu atît u n g h i u l de cîmp acoperit este mai mare. Unghiul
de cîmp al u n u i o bi ectiv de l u ngi me focal;\ normală este de c i rca 60°. E l se red u ce l a 30°,
sau chiar şi mai puţi n. la o focală mare şi poate trece d e 90° l a u n obiecti v s u perangular.
Pentru a dete r m i n a u ng h i u l îmbrăţişat d e u n obiectiv, trebuie împărţită diagonala
c l i ş e u l u i la lungimea (ocolă a obiectivu l u i .

U RG EN ŢE
Adeseori, este absolut necesar să se obţină într- u n i nterval de ti m p foarte scurt
o fotografi e : în conseci nţă, toate operaţ i i l e de prel ucrare a materialelor fotosens i b i l e
(developare, fixare, spălare, uscare).trebuie făcute c î t m a i repede. Este d e dorit c a
această grabă să n u fie împi nsă d i ncolo de anu m ite l i mite rezonabile, deoarece există
riscul de a se comprom ite i r·emed iabil întreaga activitate depusă anterior i ntrării mate­
rial u l u i în faza de laborator.
Pentru developarea negati v u l u i se poate folosi u rmătoarea soluţi e :
metol 2 g
s u l fi t de sod i u 26 g
hidrochinonă 6 g
carbonat d e sodiu 40 g
bromu rfl de potasiu 1 g
ap<! 1000 cm'
la 1 8°C, developarea este termi nată în 1 50 s. S e i n troduce apoi negativul pentru
20 s într-o Ilaie de întrerupere, conţi nînd 2% acid acetic, d u pă care se fixează în :
h i posu l ot de sod i u 400 g
a l a u n de crom 10 g
bisulot de sod i u 30 g
apă 1 OOO cm'

U rmează o spălare i ntensă în apă cu rgătoare, t i m p de 5 m i n , d u pă care negativul

se i ntrod uce pentru 2 min, în alcool (denatu rat), agitînd tot t i m p u l . Se pune la uscat,
la o d i stanţă de 1 ,5 m de o s u rsă de căl d u ră moderată.

U SCAREA C O P I E I POZITIV E
Copiile pozitive (fotograni le) se usucă în aparate de uscat încălzite electric. Procedeul
este u rmătoru l : fotografia u dă, aşa cum a fost scoasă din baia de spălare, se apl ică pe o
placă de o(e/ cromat sau de crom-nichel (dacă este hîr·tie fotogr·ancă cu sup r·afaţa mată, se
aplică pe s u po rtul de carton s p re placă ; dacă este hîr·tie l ucioasă, cu gelatina s p re p lacă) ;
se trece de cîteva ori u n rulou de presat, confecţi onat d i n cauci uc, pe deas upra ei :
d u pă aceea, placa î m p reună cu hîrtia fo tograncă a p l i cată pe ea, se i ntroduc în aparat u l
electric d e uscat : î n cîteva mi nute copia este uscată (v. şi lustruirea (otografii/or).
Î n l i psa u n u i aparat de uscat fotog ran i l e pot f1 apl i cate pe un geam sau un crista l
mare c u rat, fără zgîrietu r· i , p resate cu r u l o u l de cauci u c şi apoi lăsate pînă la uscare :
fotografi i l e uscate se despri n d s i ng u re de pe cristal u l pe care au fost etalate.

415
 Dacă copi i l e se ondulează (se răsucesc), se pot călca pe spate, cu un fie r de călcat nu
prea tare înc i ns ; operaţia n u prezi ntă n i c i u n pericol pentru i ntegritatea copi e i respec­
tive.

USCAREA N EGATI V U L U I

După spălare, materialele fotografice negative treb u i e uscate ; s e vo r respecta u r mă­

toarele i n d icaţ i i de uscare ;
- operaţ i a trebuie făcută într-o încăpere sau d u lap fără praf;
- temperat u ra d i n încăpere este b i n e să fie de 24- 25°C ; dacă stratul de e mulsie
a fost î n p realabi l trecut pri ntr-o baie d e tonare (v. cuv.), tem peratura poate atinge 40°C,
fără pericol ;
- uscarea trebuie să se desfăşoare u n i form ; n u trebuie m utat material u l fotografic
d i ntr-o cameră rece în una caldă sau i nvers, deoarece există perico l u l unor degr-adări
i remed i abi le ;
- n u este b i ne să se procedeze nej ustificat la o a doua spălare a materialelor n u mai
parţial uscate, deoarece d i n cauza înti nderii neun iforme a gelat i n i f, pot apărea d u ngi ;
- se poate trata material u l , d u pă spălare, t i m p de 5 - 6 m i n într-o baie de alcool
denatu rat, ceea ce va contri b u i la scurtarea t i m p u l u i de uscare ; nu se va recu rge însă
l a acest procedeu decît în caz de absol ută necesitate, deoarece o conseci nţă s i g u ră este o
mări re a granu laţiei negativu l u i .
Pentru uscarea plăc i l o r de sticlă şi a plan fi l melor s e folosesc m i c i rastele de construcţie
specială.
Rol lf11 mele ş i fi l mele d e 35 m m se vor p ri nde cu cite o clamă de l a fiecare extremi­
tate şi se vor suspenda într-un loc l i psit de praf, sau cel mai bine într-un uscător special
electric, cu c u rent de aer cal d . Se va evita orice îndoitu ră ; se recomandă ca fi l mele să
stea întinse pe întreaga l u ngime pînă la d e p l i na uscare. Pe cît pos i b i l se va evita folosi rea
alcool u l u i în scopul acceleră r i i uscă r i i rol lfi l melor şi fi l melor de 35 m m . Se poate folosi
în mod c u rent alcoo l u l pentru uscarea plăcilor de sticlă, care pot să su porte fără prea
mari riscuri u n asemenea tratament ; chiar şi în acest caz î nsă, există pos'r b i l itatea ca
gelatina să capete un aspect lăptos. Folosi rea unei s u rse puternice de căl d u ră îndrep­
tată d i rect s p re fi l m pentru a-i g răbi uscarea nu este recomandabi l ă ; ea poate provoca
d istors i u n i ale s u portu l u i sau chiar topi rea gelati nei . Se poate fol osi un aparat e lectric
de uscat păru l , ţinut la o d i stanţă de cel puţin 50 cm d e pel i c u l a atîrnată l a uscat ; jetul
de aer va fi p l i m bat în sus şi în j os, într-o mişcare permanentă. Se va avea grijă ca jet u l
d e a e r să n u poarte s p r e s u p rafaţa încă u medă a fi l m u l u i fi re d e p raf, căci acestea n u
v o r m a i putea fi îndepărtate d u pă uscare, producînd vătămări serioase negativu l u i .

USCARE U LTRARAPI DĂ

Pentru uscarea foarte rap i dă a negativelor, în situaţia în care nici folosi rea alcoolului
nu este considerată s uficient de eficientă pentru a face faţă u rgenţei , se prepară o baie

416
saturată de carbonat de potasiu, d izol vînd 400 g d i n acest p rodus c h i m i c în 500 cm3 apă.
După fixare, negativul se clăteşte s u mar şi apoi se i ntroduce în soluţia s us menţionată
în care este ţ i n ut 1 5 s. Scos d i n această baie, negat i v u l este - d i n punct de vedere
practic - uscat şi deci poate fi folosit i mediat pentru copiat sau mărit.
După trecerea u rgenţe i , este absolut necesar să se spele prelungit negativul respec­
tiv în apă cu rgătoare, opera ţ i e urmată apoi de o uscare în cond i ţ i i normale.

27 - c . 2271 Fotograna d e la A l a Z348

V
VAC U BLIŢ

Folosi rea ca s u rsă d e l u mi nă artificială a magneziului (v. cuv.), prezentînd n u me­

roase şi serioase i nconveniente, progres u l tehnic a condus la realizarea u nei lămpi-fulger
cu magneziu = vacubliţ. Aceasta este formată d i ntr-u n balon de sticlă (bec) u mp l ut cu
oxigen în car·e se află o foiţă s u bţire de magneziu (sau aluminiu) şi o montu ră metalică
cu g h ivent.
Cu aj utorul curent u l u i electric fu rnizat de o baterie, acumu lator sau reţea de c u rent,
fi lamentul lămpii devi ne i n candescent şi încălzeşte foiţa de magnezi u pînă la o tempe­
rat u ră la care aceasta se apri nde şi arde cu o l u m i n ă foarte vie, orbitoare. Arderea
p roducînd u-se î n spaţi u l complet închis al balon u l u i de sticlă, nu se produce n i c i fu m ,
n i c i mi ros şi se excl ude orice pericol de i n ce n d i u .
Cu aj utorul u n u i cablu sincron se poate realiza sincronizarea ( v . cuv.) declanşării
obtu ratoru l u i aparat u l u i fotografic cu producerea fu lgeru l u i de l u m i nă.
O lampă vacubliţ nu poate fi întrebu i nţată decît o s i n g u ră dată, încărcătura ei
arzînd co m p l et în t i m p u l expuneri i .
G l o b u l de sticlă este acoperit cu u n l a c c e l u l ozic care împi ed ică răspîndi rea cio­
b u r i l o r d e sticlă, în caz u r i l e - destu l de rare - în care bec u l s-ar sparge ; acesta este
de altfel înzestrat cu un reper de securitate : o mică past i l ă albastră, plasată în vîrf. În
cazul existenţei u nei fis u r i în sticlă, cea mai m i că u r mă de u m iditate face ca pasti l a să
devină roz, i nd i c i u că lampa a devenit i nutil izabi l ă ; folosi rea unei lămpi vocubliţ este deci
absol u t fără pericol.

418
 Dura ta de combusti e a rragneziu/ui variază, în fu ncţie de t i p u l lămpii de la 1 /200 s
la 1 /1 0 s ; de asemenea, t i m p u l scu rs între contactu l l a s u rsa electrică şi l u m i n a maxi mă
em isă variază de la 5 la 40 m i l isecunde.
Lămpile pot fi dotate c u diferite t i p u ri de fasung :
- (asung cu ş u r ub Edison, pentru lămpile mari ;
-- (asung-baionetă, pentru l ăm pi le mici ;
- (asung de sticlă, utilizabil cu un adaptor specia l , prevăzut cu ejector.
Lămpi l e cu vacubliţ s e fac, pentru necesităţi l e fotografiei în culori, în două variante :

J
Lampă vacubliţ cu fas ung de sticlă :
1 - l a m pă ; 2 - adaptor ; 3 - încastrarea l ă m p i i ; 4 - e fecta re.

- lămpi al bastre, care permit util izarea emulsiei tip « l u mi n ă naturală » ;

- lămpi galbene, care permit u t i lizarea emulsiei t i p « l u m i nă artificială ».
Torţa (minerul) unei ase menea lăm pi-fu lger este fo rmată de obicei d i n :
- un tub în care se găsesc p lasate una sau mai m u lte baterii (pi le) electrice, desti­
nate să fu rnizeze c u rentul electric necesar aprinderi i foiţei d e magnezi u ;
- o d u l i e la care se cuplează fasungul lămpi i ; (plus u n i ntermediar care permite
util izarea de l ă m p i , fie cu fasung Edison, fie cu fasu ng-baionetă) ;

419
 - un reflector care concentrează l u m i na ;
- u n d i spozitiv care permite ataşarea torţei l a aparatul d e fotografiat ;
- un cab l u s ubţi re de legătură între torţă şi p riza-bl i ţ a aparat u l u i fotografic.
Reflectorul, în fu ncţie de forma şi d i mensiunea sa, poate i nfluenţa sens i b i l i ntensi­
tatea l u m i n i i care loveşte s u b i ectu l ; reflectoarele de d i mensi u n i mici n u trebuie u t i l i ­
zate decît pentru lămpile mici ; folosind l a e l e lămpi m a r i , se v a p roduce i n evitabi l o
serioasă pi erdere de l u mină ; poziţia lămpii trebuie să fie întotdeauna bine centrată.
Reflectoare l e foarte p late difuzează l u mina s u b un unghi super·ior cel u i al u n u i obi ec­
tiv de focală normală ; sînt i n d i cate pentru aparatele de format mic, la care se folosesc
foarte des obiective s u perangulare.
Reflectoarele foarte p rofu nde dau maxi mum de randament l u m i nos, dar - dacă
n u sînt axate perfect asu p ra s u biectul u i - există riscu l d e a avea zone mai puţin l u m i ­
nate, pe marg i n i . Reflectoarele c u s u prafaţă i nterioară l isă a u tendi nţa s ă d e a u n efect
de spot (v. cuv.), ad i că o i l u m i nare foarte centrată as u pra s u b i ectu l u i ; d i n acest motiv,
n u meroase reflectoare p rezintă o s u prafaţă nereg u lată, rugoasă, cu faţete sau c u cercuri
Joncentrice. Control u l unei bune repartiţii a l u m i n i i se poate face fotografii nd u n zid
alb, examen necesar în special dacă se foloseşte u n obiectiv s u perangu lar.

D i ferite t i p u ri de reflectoare.

Priza-bliţ este plasată în c uplaj cu obturatorul, undeva pe corp u l aparat u l u i d e foto­

grafiat ; ea este constituită d i ntr-un capuşon de 4 - 5 mm l ungi me (v. şi cablu sincron).
Un d ispozitiv de contact p l asat în obtu rator, aflat în legătură cu p riza, iar de l a
aceasta, printr-un cablu s pecial , cu lampa-fulger, pe rmite declanşarea l u m i n i i în t i m p u l
cît obtu ratorul este deschis ; este ceea ce se n umeşte u n obtu rator sincronizat (v. cuv.).
Anumite lămpi posedă o siguranţă care permite apri nderea foiţei de magnez i u cu
aj utorul cu rentu l u i e lectri c p rovenit d e l a o reţea e l ectrică ; o asemenea lampă poate fi
plasată în fas u n g u l oricărei l ustre d i n casă, a unei veioze obişnu ite etc., folosind u-se
pentru fotografiere metoda open-flash (v. cuv.).
Î n majoritatea situaţii lor, aparatul şi torţa formează u n ansam b l u rigid ; torţa poate fi
montată fie pe g l isiera aflată deasu pra sau lateral pe corpul majorităţ i i aparatel o r, fie
la oarecare distanţă de aparat, lateral, cu aj utoru l unei p i ese metalice în formă de L .
Acest ansa m b l u , foarte uşor d e mîn u it, este potrivit, în special, pentru fotografi i l e d e

420
reportaj. L u m i n a cade însă destu l de plat şi cam prea de jos. Se poate obţine o i l u m i ­
nare mai bună, mai naturală, folosind d rept legătu ră între torţă ş i aparat u n fi r suficient
de l u ng pentru a pe1·m ite ţ i n e rea torţei cu mina întinsă lateral şi mai de sus, sau p u nînd
pe altei neva să ţ i n ă torţa.
Se mai poate înd repta reflectorul s pre tava n u l camere i , obţi nînd u-se o l u mi n ă
difuză, foarte p l ăcută, î n special dacă pereţ i i sînt de c u l oare deschisă ş i reflectă bi ne
l u m i na ; desigur, i ntens itatea l u m i noasă a l ă m p i i va fi m u lt scăzută, sub raportul eficien­
ţei , în comparaţie c u o i l u m i nare d i rectă.
Unele torţe sînt prevăzute cu o priză s u p l i mentară care perm ite branşarea u nei a
doua lămpi-fu lger înzestrată cu un cab l u ceva mai l u ng.

VALOARE
Raportul dintre diferite culori, tradus în fotografie în alb şi negru - trecînd pri ntr-o
întreagă gamă de cenuşiu. Redarea corectă a valori l o r u n u i obiect colorat se obţi ne
prin folosi rea unei e m u ls i i pancromatice şi u neori a unui filtru, dar, d e asemenea, p r i n
folosi rea u n u i t i m p d e expu nere corect, o developare corespu nzătoare ş i o copiere pe
o hîrtie cu g radaţie corespu nzînd exact contrastu l u i pe care îl prezi ntă negativu l .

VARIATO R DE L U M I NĂ
Aparat înzestrat cu un dispozitiv care perm ite red ucerea puteri i l u mi noase a l ămpi l o r
de tip nitrafot şi - în general - a oricărei lămpi supravoltate sau obişnuite, avînd u n
cons u m max i m de 500 W .
Reducerea puter i i l u m i noase face să crească viaţa l ă m p i l o r supravoltate, căci l a o
l am pă încălzită la j u mătate - de p i l d ă - şocu l termic al fi lamentu l u i este de două ori
mai mic.
Variatorul de lumină este constituit d i ntr-un ci rcuit redresor c u d i od ă de s i l i c i u
care, fi i n d ali mentată de la o s u rsă de c u rent alternativ, n u permite decît u nei j u mă­
tăţi a c u rentu l u i sector u l u i să traverseze lampa. Redresor u l este adăpostit într-un carter
din material plastic, perfect izolat ; el se c u p l ează cu lampa b ranşînd cele două fi re ale
cab l u l u i d e a l i mentare la bornele d e ieşire ale cutiei de control. Un întreru pător plasat
la partea superioară a cutiei permite alegerea regl aj u l u i corespunzător i ntensităţii pentru
care se sol icită lampa.

VERDEAŢĂ
Masele sau zonele verzi sînt adesea redate în fotografie în tonalităţi prea înch ise ;
pentru obţi nerea unor tonal ităţi mai deschise ale acestora se va folosi un filtru colorat :
gal ben, galben-verde, sau verde. Trebuie s ă s e ţ i n ă seama d e faptul c ă l a cea mai mică
adiere de vînt masele verzi se p u n în mişcare ceea ce poate p rovoca negat i v u l u i o l i psă
d e claritate, uneori supărătoare ; în consecinţă, se va evita folosi rea unor t i m pi de expu­
nere mai l u ngi decît 1 /50 s.

42 1
VIGN ETARE

Repartizare i negală a l u m i n i i pe s u prafaţa negativ u l u i : în centru o i ntensitate l u mi­

noasă puternică în comparaţie c u marg i n i l e i magi n i i , unde se constată o scădere sensi­
bilă a l u m i nozităţ i i .
Di ntre razele de l u m i n ă care aj ung l a obiectiv porn ind d e l a părţi le laterale ale
subiectu l u i , o mare parte este i nterceptată de montura obiectivu l u i , o altă parte este
o prită de montura lenti l e i s uperioare, astfel că n u mai o fracţi u n e d i n acest fasci cul de

Unghiuldepoză22'12°

o
Unghiuldepoză0°

Reducerea vignetări i pri n mări rea l enti lei .

raze contribuie l a formarea i magi n i i . Micşorarea acţi u n i i fasci c u l u l u i razel or de l u mi n ă

constituie ceea ce se n u meşte vignetare.
Vignetarea poate fi m i cşorată dacă la construcţia obiecti velor se măresc lenti lele
frontale şi cele posterioare ; în acest fel , o mare parte d i n razel e care altmi nteri ar fi fost
îndepărtate, sînt captate ş i folosite la formarea i magi n i i .
Vignetarea s e poate red uce şi pri ntr-o diafragmare puternică.

VI LLARD (efectul)
V. e f e c t u I Vi 11ard.

V I RARE

Operaţie fotografică p racti cată d i n ce în ce mai rar ; mai jos sînt prezentate cîteva
d i n procedeele de vi rare care dau rezultatele cele mai constante. Acestei operaţ i i n u
trebuie să-i fie supuse decît copi i l e developate profund, perfect fixate ş i spălate, cea
mai mică negl ijenţă în această privi nţă putînd avea ca u rmare prod ucerea de pete şi
i negalităţi, d e tonuri gălbui d e cel mai nefericit efect optic.
Virare în brun, prin su lfurare, d u pă înăl b i r e : este una di ntre cele mai bune metode
pentru vi rarea hîrti i lo r fotografice pe bază de bromură şi clorobromură de argint, în
tonuri sepia şi brun cal d ; rezu ltatele sînt destul d e regul ate, dar tonul variază în funcţie

422
de marca de fabricaţi e a hîrtiei cît şi de revelatoru l în care copia a fost developată ;
ton u l este mai p l ăcut la hîrti i l e cu bromură decît la cele cu clorobromură.
Copia desti nată virării t rebuie s ă fie vigu roasă, c u a l b u r i foarte p u r e ; ea va fi mai
întîi al bită pînă la decolorarea aproape completă, i magi nea nemaiapărînd decît într-o
tentă gal benă, foarte deschisă, în baia u rmătoare :
foricianur� de potasiu 20 g
bromură d e potasiu 20 g
apă 1 OOO c m '

D u pă aceea, copia se s pală. p rel ungit, pînă la completa decolorare, iar apoi se
vi rează într-o soluţie de monosulfură de sodiu (v. cuv.) 1 5%, în care capătă aproape i n­
stantaneu tenta definitivă. U rmează o s pălare de cel puţin 30 m i n în apă cu rgătoare.
Soluţia de monosulfură de sodiu nu trebuie p reparată decît în momentul folosi r i i , căci
ea nu se conservă bine ; se poate p regăti o sol uţie de rezervă, în concentraţie 30%,
care să fie d i l uată înai nte de folosi re. S o l uţia de rezervă trebuie însă păstrată în altă
încăpere decît în laboratorul fotog rafic, deoarece emană gaze şi m i rosu ri foarte neplă­
cute, dar mai ales extrem de dăunătoare pentru materialele fotografice pozitive şi
negati ve. Soluţia de monosulfură de sodiu lasă pe tăvi pete bru ne, care pot fi îndepărtate
cu aj utorul unei soluţii d i l uate de bisulfit de sodiu. Treb u i e evitat contactul p i el i i cu
soluţia de monosulfură de sodiu; la man i p u larea se vor folosi mănuşi de cauciuc.
V i rare în b r u n prin su lfurare, într-o si ngu ră bai e : i magi nea poate fi vi rată p r i n
ţi nerea copiei t i m p de 1 5 - 20 m i n într-o baie caldă (60 -70°C), rezultată d i n ameste­
cul u rmătoare l o r trei soluţi i :
soluţia A :
apă rece 750 cm•
hipos u l fit de sodiu 1 00 g

soluţia B:
apă caldă 1 50 cm'
alaun d e potasiu 25 g
(se va adăuga la soluţia A, după răcire)
soluţia C :
apă disti lată (rece) 1 00 cm'
nitrat d e argint cristalizat 4 g
clorură d e sodiu 4 g

Clorura de sodiu nu va fi adăugată decît d u pă d izolvarea completă a nitratului de

argint. Soluţia C, se va adăuga, fără a fi filtrată, în amestecu l A + B, agitînd puternic cu
o baghetă d e sticlă. D u pă vi rare, s e va îndepărta depunerea care s e formează la s u p ra­

faţa copiei, cu aj utorul u n u i tampon de vată m u iat în apă căld uţă, d u pă care urmează o
s pă lare de 60 m i n în apă cu rgătoare.
Vi rare cu su lfat d e c u p r u : hîrt i i l e fotografice pe bază de bromură permit să se ob­
ţi nă, în fu ncţie d e d u rata d e şedere a copiei în baia respectivă (1 0 - 20 m i n), tonu r i
b ru ne, bru ne-roşi i ş i chiar roşi i .
soluţia A : apă 51)0 cm•
c itrat d e potasiu 50 g

solutia B : a pă 500 g
sulfat d e cupru 50 g

423
 Se amestecă A cu B înai nte de folosire şi apoi se adaugă, agitînd conti n u u , 66 cm3
d i ntr-o soluţie d e fericianură de potasiu 1 0"/o. După vi rare, copia trebuie clătită sumar
şi uscată.
Virare în ton u r i al bastre 5 i verzi : se al beşte copia în soluţia u rmătoare :
apă 1 OOO cm'
fericianură d e potasiu 40 g
amoniac 30 - 50 picături

Se spală pînă la decolorarea compl etă a alburi lor, apoi se p rocedează la vi rare în
una d i n sol u ţ i i l e următoare :
tonuri albastre :
apă 1 OOO cm'
citrat d e lier amoniacal 2 g
acid clorhidric 5 cm3

tonuri verzi :
apă 1 OOO cm'
monosu l fură d e sodiu 1 g
acid clorhidric 5 cm3

Du rata vi rări i 5 m i n ; u rmează o spălare pre l u ngită în apă cu rgătoare.

Virarea rn albastru mai poate n făcută şi într-o s i n g u ră bai e :
apă 1 OOO cm'
fericianură d e potasiu 4 g
acid oxalic cristal izat 4 g
c i t rat de potasiu amoniacal 4 g

Solutia se va n itra după dizolvarea necărui chi mical ; vi rarea se produce lent ; ea
poate n întreruptă de îndată ce s- a obţi nut ton u l dori t ; u 1- mează spălarea obişnuită.
lată ş i alte for m u l e de vi rare :

Tonuri sepia :
prima baie :
apă 1 OOO cm'
ferician u ră d e potasiu 10 g
bromură d e potasiu 10 g

a doua baie :
apă 1 OOO cm'
monosulfură d e sodiu 10 g

Tonuri platinate :
Se procedează la albi re în :
apă 1 OOO c m '
fericianură de potasiu 10 g
bromură d e potasiu 10 g

Se spală p rel ungit, apoi se developează d i n nou într-un revelator standard pentru
hîrtie, d i l uat în p roporţia 1 /5, d upă care se procedează la nxare, spălare, uscare, în mod
obişnuit.

424
 Tonuri albastre :
Se prepară separat u rmătoarele trei sol uţi i :
A. rericianură de potasiu 10 g
bicromat de potasiu 1 % 1 ,3cm"
apă 1 OOO c m '

B. alaun d e roer amoniacal 25 g

apă 1 OOO cm'

c. a.cid oxalic so g
apă 1 OOO c m '

Î nai nte de întrebui nţare se amestecă în părţi egale, l a l u m i nă atenuată ; se vi rează

în această bai e ; se fi xează într-o baie d i l uată de hiposulflt de sodiu, apoi se spală p rel ungit.
Tonuri roşii :
Se prepară u rmătoarele două soluţi i :
A. azotat de uraniu 1 g
apă 200 cm'

B. fer i cianură d e potasiu 1 g

apă 200 c m '

Se amestecă cele două soluţii, se vi rează, se spală, se usucă.

Tonuri verz i :
I . S e amestecă înai nte de fol os i re :
A. permanganat de potasiu 1 g
apă 500 c m '
B. clorură d e au r 1 g
acetat de sodiu 15 g
apă 500 cm'

S e vi rează, se s pală, şi se usucă.

li. Se vi rează î n sol uţia :
azotat de uraniu 2 g
azotat de cobalt 2 g
apă 1 00 c m '

Apoi se fixează în sol uţia :

su l fat de fier 5 g
acid s u l fu r i c 66% 5 c m ;,
perclorură d e fier 2,5 g
apă 300 c m '

Se s pală p rel u ngit, apoi se usucă.

Tonuri viole t :
Se vi rează în u rmătoarea soluţie preparată înai nte d e folosi re :
azotat de uraniu 2 g
clorură d e aur 1 g
apă 200 cm'

Apoi se s pală p re l u ngit, se usucă.

425
VITEZĂ

Tern1en folosit în mod c u rent în l i m baj u l fo tograrlc în sensul de timp de expunere;

exemp l u : « s-a l ucrat cu diafragmo f: 8, vitezo 1 /1 00 s ».

VITEZĂ M I N I MĂ DE E X P U N ERE
A n u m ite s u biecte în m işcare rapi dă obl igă l a rolosi rea unor vilele minime d e obtu­
rare ; aceşti t i m p i de expu nere sînt i ndependenţi de cond i t i i l e de l u m i nă, de sens i b i l i ­
tatea e m u l siei s a u d e d iafrag ma folosită ; toţi aceşti factori tre b u i e coordonaţi astfel
încît să: se potri vească ei cu t i m p u l de expu nere, şi nu i nvers. T i m p i i respectivi repre­
z i ntă u n m i n i m u m care, ori de cite ori cond i ţ i i l e permit, poate fi scăzut la j u mătate
sau chiar la un sfert.

� ll lf
�
�
g17°� .'\'? /-_fJOo
50'('( ti5"'-
.100,
I \ "-
"
t5m
\ "-

� �
\ I
I
'<::
\ '"
'
fiI T/150 \

\f.M
\ "
\�"�11200 /I \" wm

Ll1;2so I
1/JOO

I
I '.DJ25m
Q

A
�JOm B
V iteza m i n i mă de expu nere :
A - depend e n �a d i n tre d i s tan ţă şi u n g h i u l de expu nere : cu cit u n g h i u l c 5 te mai a s c u ţ i t expu nerea
poate să lie m:ii mică ; B - i d e m , t i m p u l lii n d constant (1/100 s) , iar d i s lan �J şi u n g h i u l variabi l e .

Tre b u i e reţ i n ută i deea că în calc u l u l e x p u n e r i i trebuie s ă se ţ i nă seama şi d e d is­

tan \a d i ntre subiect şi operator : cu cît distan \a este mai mare, viteza de m işcare va
apărea relativ mai m i că şi i nvers.

V I Z I O N EZĂ
Aparat optic pentru exami nat c l işeele, de construcţie foarte si m p l ă : un ocular a
cărui poziţ i e este reg lab i l ă p r i n înşurubare sau a l u necare înai nte-înapoi, faţă de plan u l
în care se plasează i magi nea c e u rmează a fi exami nată ; în partea opusă ocularu l u i s e

426
află un mic ecran mat, trans lucid, care se înd reaptă spre l u m i nă atunci cînd se p r i ­
veşte p r i n ocu lar ; există şi modele m a i p retenţioase la care, în spatele ecran u l ui se află
montat un bec e lectric care-şi răsfrînge l u m i na s pre ocu lar.
Se fol oseşte şi pentru exami narea diapozitivelor în culori.

VIZOR

Accesori u deosebit de i m portan t a l aparat u l u i de fotog rafiat, prezentîndu-se s u b

aspecte foarte d iferite : vizor c u pr i s m ă vizor iconometric, vizor universal etc.
,

La aparatele cu burduf sau tip « box » vizo rul este format di ntr-o lenti l ă conver­
gentă car-e formează o i magi ne pre l u ată de o og l i ndă încli nată la 45°, care o retransmite
pe s u p rafaţa plasată orizontal a unei lenti le p lan-convexe ; încad rarea i magi n i i este destu l
de d i fici lă.
Mai erlcient este vizorul iconometric,
cons tituit d i ntr-un cadru de metal postat
în faţă şi un cadru m u lt mai m i c plasat
înapoia cel u i d i ntîi ; pentru a determina
exact cîm p u l i magi n i i , t rebuie apropiat cît
mai m u lt aparatul de och i , pentru a face
să coi ncidă margi n i l e i nterioare ale celor
două cadre.
Vizorul optic este o m i niatură a unei o.
l u nete tip Gali/eu; el formează o i magi n e
redresată, foarte clară ş i p recis deli mitată
a s u b i ectu l u i . La aparatel e reflex, vizarea
se face prin exami narea d i rectă a i magi n i i
trans misă p e geam u l mat de către o ogli ndă.
O problemă i m portantă legată d e fo­
l osi rea vizor u l u i , o constituie evitarea sau
corectarea paralaxei (v. cuv.).

VOAL ATMOSFERIC Vizor :

o - s c h e m a u n u i vizor telescop i c ; b - 5chcma u n u i
C u excepţia unor circumstanţe deose­ v i z o r cu o g l i n d a .

bit de favorabi l (curn ar fi , de pi ldă, o splen­

d i dă zi însorită care u rmează unei ploi e pri măvară), u n peisaj îndepărtat poate fi cu
greu red a�ct în fotografie. Chrar dacă u neori anu mite detal i i aflate s pre l i mita
orizont u l u i pot fi percepute cu och i u l l i ber, e l e nu sînt î n registrate satisfăcător de
emu lsia fotosen s i b i l ă nici dacă se foloseşte un filtru colorat (portoca l i u sau roşu) ; cauza
acestui neaj uns este voalul atmosferic.
Peisajele îndepărWe sînt fntot deauna acoperite de acest voal , mai m u lt sau mai
p u ţ i n dens.

427
 Ca oricare med i u i m pu r, atmosfera este to uşi transparentă pentru razele infraroşii
(v. cuv.) : această transparenţă descreşte pentru rad i aţiile l u m i noase de l u ngime d i n ce
în ce mai m i că, pentru a aj u nge în cazul razelor ultraviolete aproape opacă.
Radiaţi i l e netransmise se difuzează, ca orice l u m i nă pe t i m p de ceaţă, creînd un voal
atmosferic de o densitate variabilă, în fu ncţie de factor i i care-l determi n ă : culoarea
radiaţi i lor, grad u l de i m pu ritate a atmosferei etc.

VOAL CALCAROS
Depunerea albicioasă pe s u prafaţa stratului sensi b i l , datorată folosi rii unei ape prea
bogată în săruri cal caroase ; poate fi e l i m i nat pri n ţi nerea negativului 1 -2 m i n într-o
baie di I uată de acid clorhidric (2,5%).

VOAL DE DEVELOPARE

Se produce în general , în u rma folos i r i i u n u i revelator la o tem peratură prea ridi­

cată, sau ca u rmare a unei developări pre l u ngite m u lt peste durata d e t i m p normal ă :
poate fi e l i m i nat, sau amel iorat, p r i n i ntrodu cerea pentru ci rca 4 5 s a negativ u l u i într-o
sol uţie de 2% fericianură de potasiu.

VOAL DE VEC H I M E

Îşi manifestă prezenţa d u pă developarea unei emulsii expirate d e u n t i m p destul d e

l u n g ş i este mai accentuat p e margi n i l e i magi n i i . Poate fi evitat u neori , prin adăugarea
unei cantităţi mai mari d e bromură de potasiu în revelator. Dacă negativul nu este prea
s lab, se poate încerca tratarea lui într-o baie de 2% fericianură de potasiu.

VOAL DICROIC

Voal d e culoare gălbuie, care privit s u b u n a n u m i t u n g h i pare verzui : afectează ne_g�:„„

··
t� care au fost ţinute un t i m p prea l u n g în revelator În s ecial dacă ac�.�ţg, „ius.es.e
folosit în prealabil în mo excesiv. cest voal poate fi provocat, d e asemenea, _ş.L_ d e. _

prezenţa 1 n aia de fixare a u nor cantităţi relativ i mportante de revelator. Este u n u l

a u nei bai„.„„„- ' he
e.---·--·-· -·" " ·
- d i n motivele care argumentează În favoarea folosi r i i neapărate de întrerup
între cele două operaţ ii :- deve'fo pare .:::. fixar
_ .„„ � ,,
. - „ „ .„ . . -

--Ac�st v�al poate fi e l i mi nat : sau cel pu-firi dim i n uat, în următoarea soluţi e :
tiocarbamid ftiou ree I 5 g
acid citric 5 g
apă 1 OOO c m '

N u se vor i ntrod uce în această soluţie decît negativele fixate într-o baie _\!.S,��- - şi
biÎÎe spălate ; negativul va fi ţi n ut in această baie n u mai t i m p u l strict necesar pentru
�--

428
 �P.i!!:i:L! !:I voalului dicroic, căci o ri ce prel u n g i re i n utilă poate d uce la slăbi rea i magi ni i ;
· -�p�_ !lJ;�-�!l�ală i ntens. _

Se mai poate folosi şi o baie de permanganat de potasiu, 1 % ; coloraţia produsă d e

permanganat se e l i m i nă cu o sol uţie de bisulfit d e sodiu 20% ; la sfîrşit se spală prel ungit.

VOAL LATENT
Orice e m u l s i e rapidă conţi ne o i nfimă cantitate de gran u l e de argi nt developate ;
examen u l microscopic i nd i că pr-ezenţa acestor g ran u l e devel opate c h iar şi în reg i u n i l e
care par a fi c e l e m a i p u re ale u n e i i magi n i obţin ute p e c e l e m a i lente e m u l s i i , fie e l e
ş i pozitive. Voal u l latent neputînd să fi e constatat decît d u pă devel opare şi ţi nînd seama
totodată de fapt u l că aceleaşi mij l oace folosite pentru împiedicarea apariţiei voal u \ u
d e developare împied ică ş i apariţia voal u l u i latent, este d e cele mai m u lte o r i i mpos i b i l
s ă se deosebească u n u l d e celălalt.
- --
Densitatea voalului latent este cu atît mai mare cu cît densitatea i mag i n i i p ropriu- -- ·
· --
----

zi se �t� m âTSrăl:ia:
---
_ - --
- ------ ·· „_ ______ --- --- -
- --
-
-
--
-

VO LATIL

L i c h i d care se evaporă foarte repede ; anu m ite produse chi m i ce folosite în fotografie,
între care acetona, alcoolul, amoniacu/, formalina etc„ fii nd volati le, trebuie conservate
în flacoane ermetic închise.
w
WATKI N S
Raport u l d i ntre t i m p u l necesar apariţiei pri melor contu1·uri ale unei i magi n i î n reve­
lator şi t i m p u l necesar deve lopări i sale complete ; acest coencient variază în fu ncţie de
revelatorul fo l osit, dar pentru fiecare ti p de revelator el este constant.
Raportul respectiv este reprezentat pri ntr-un n u măr denu mit « coeficientul lui Wat­
kins », U n exe m pl u : dacă primele contu ruri apar d u pă 9 s într-un revelator cu meto l­
h i d rochi nonă ca1·e are un coeficient Watkins egal cu 1 O, se poate considera că developarea
se va term ina în 90 s (9 x 1 0 = 90).
lată coeficientul lui Watkins pentru revelatoare l e cele mai răspînd ite :
- pentru un 1·evelator cu metol 30 :
- pentru u n revelator cu metol-hidrochinonă 1 O ;
- pentru u n revelator c u amidol (diaminofenol) 1 8.
Această metodă dă 1·ezu1tate b u n e în cazul develop5rii e m u l s i i l o r relativ lente, a
celor a căror developare se poate face la o l u mi nă care s� perm iti1 s u p raveghe1·ea lor
vizual, la care se poate controla cu suncientă precizie apariţia p r i rnelo1· contururi ; ea este
însă i m p racticabi l ă cu e m u l s i i l e pancromatice care trebuie devel opate în totală obscu ritate.

WATT
Si mbol = W ; u nitate de măsură a pute r i i în siste m u l de u nităţ i 51, determi nată de
James Watt (1736 - 1 81 9) ; este egală cu pute1·ea care corespunde sch i m b u l u i unei energii
de u n joule pe secu ndă.

430
 Î n electricitate, wattul este u nitatea de măsură a pute r i i active şi cores punde puterii
dezvoltate într-un c i rcuit străbătut de un cu rent conti n u u d e u n amper sub tensiu nea de
u n volt; lămpile electrice supravoltate sau s i m p l e fol osite în fotograne au i nd i cată pute­
rea l o r l u m i noasă p r i nt r-un n u măr u r mat d e l itera W: 1 00 W; 250 W; 500 W.

WESTO N
Metodă de determi nare a rapid ităţi i e m u l s i i lor fotosens i b i l e ro l osită încă în unele
ţâri d i n America ; şi acolo însă există tendi nţa de a f1 înlocuită p r i n indicele de poză
ASA (v. cuv.).
U n n u măr d u b l u de grade Weston corespunde unei rapid ităţi duble ; de pi ldă, dacă
50° Weston corespund unui t i m p de expunere 1 /50 s, 1 00° Weston coresp u n d u n u i t i m p
d e expunere egal c u 1 /1 00 s.
z
ZĂPADĂ
Subiect foarte difi c i l d e fotografiat ; d i n zece fotografi i de amator cu asemenea temă,
foarte rar se vor găsi mdi m u lt de trei reuşite, de obicei zăpada fi i nd redată p r i ntr-o
masă al bă, fără detal i i , fără structu ră, fără rel ief.
Zăpada fi i nd al bă, nu are - î n princi p i u - culori domi nante. Î n p ractică, cerul
al bastru se poate reflecta pe sup rafaţa zăpezii dîndu-i acesteia o domi nantă al bastră.
Soarele în această e pocă a anul u i , tri m ite relativ mai p uţine rad iaţii gal bene, portoca l i i
şi roş i i decît în perioada d e vară : iată pentru c e se recomandă folosi rea u n e i emulsii
pancromatice.
Î n p rinci p i u , folosi rea u n u i fi ltru nu este necesară, dacă subiectul principal este o
masă de zăpadă, fără cer aparent. Dacă însă ceru l este i nclus în cad ru, se va folosi un
fi ltru UV, dacă se fotografiază la o altitud i ne de peste 1 500 m şi un fi ltru galben slab
dacă operatorul se află la o altitu d i n e mai mică ; u n asemnea fi ltru n u face necesară
mod ificarea t i m p u l u i de expunere.
Dacă ceru l al bastru se reflectă în zăpadă şi aceasta p rezintă un rel i ef i nteresant, se
recomandă folosi rea u n u i fi ltru galben mij loci u , pentru traduce rea fidelă a acestui ta­
b l o u . « Secretu l » reuşitei rezidă n u mai în determinarea corectă a timpului de expunere.
Dacă potrivit i nd icaţi i l o r u n u i exponometru cu celulă fotoelectrică se va stabi l i t i m p u i de
.
expunere d i n acelaşi p u nct în care se află şi aparat u l de fotografiat, cu sigu ranţă că acest
t i m p va fi în real itate p rea scurt ; s u b i ectu l p r i n c i pal va fi su bexpus. Cel ula exponome­
t r u l u i va fi i nfl uenţată de fapt nu de către subiect, ci de întreaga masă de zăpadă încon-

432
j u rătoare, care reflectă o cantitate enormă de l u m i nă. Pentru ca t i m p u l de expunere
să poată fi corect determi nat, operatorul t rebuie să se apropie cu exponomet r u l pînă
la 1 ,5 - 2 m d e s u b i ect, astfel încît n u mai acesta să i nfluenţeze cel u l a fotoelectrică, nu
şi masa înconj u rătoare. Dacă, d i mpotrivă, scopu l u rmărit este o modelare perfectă a
u n u i cîmp acoperit de zăpadă, t i m p u l de expunere se va determ i na înclinîndu-se puter­
nic exponometrul spre sol, pentru ca celula să nu fie i n fluenţată de cer.
lată cîteva i nd i caţi i s u mare care ar putea fi uti l e în cazul cînd operator u l n u posedă
un exponometru :
Pentru o emulsie de sens i b i l itate medie (20° D I N) :
peisaj : claritatea se stab i l eşte pentru 7 m ; d i afragmă f: 8 ; se obţine o p rofu nzime a
cîmpu l u i de claritate de la 3,5 m pînă la i nfi n i t ; se va fol os i un fi ltru galben deschis
dacă cerul este senin, t i m p u l de expunere va fi 1 /250 s ;
peisaj cu fu n d al întun ecat : (păd u re d e braz i , de exemplu) ; aceeaşi reglare pentru
p rofunzi mea d e cîmp, acelaşi t i m p d e expu nere ca mai sus ; se va folosi o d iafragmă mai
deschisă, f: 5,6 sau chiar f: 4 ;
portret : cond i ţ i i l e d e l u mină rămînînd aceleaşi d e mai sus .:'aritatea s e stabi l eşte
exact pentru d i stanţa la care se află s u bi ectu l (4 - 5 m) ; se va foi •si un filtru galben
deschis, d i afrag ma de f: 5,6, timp d e expunere d e 1 / 1 00 s.
N u toate orele z i l e i sînt potrivite pentru fotografierea zăpezi i ; este preferabi l să
se fotografieze atunci cînd razele soare l u i cad oblic, punînd în rel ief cele mai mici detalii
ale masei d e zăpadă. Ca reg u l ă generală se va avea în vedere : cu cît soarel e este mai jos
(adică în pri mele ore ale d i m i neţi i , sau în ultimele ore înainte de căderea serii), cu
atît i mp resia de p rofu nzi m e ş i d e claritate este mai i ntensă. Folosi rea u n u i parasolar
este i n d i s pensabi lă. Pentru developare se va folosi un revelator care l ucrează moale,
s p re a n u se pierd e n i c i cel mai m i c detali u . Se recomandă copierea pe hîrtie albă
l ucioasă, care să redea a l b u l foarte c u rat, dar şi neg rul d i n u mbre foarte i ntens.

ZGÎRI ETU RI

Frecarea emulsi i lor sens i b i l e de pereţ i i i nteriori ai aparatel o r fotografice sau ai case­
telor folosite treb u i e evitată, deoarece se vor p roduce în mod cert zgîrieturi mai m u l t
s a u m a i p uţi n accentuate, care n u v o r întîrzia s ă se facă vizi b i l e pe copia pozitivă. Ase­
menea urme pot fi atenuate dacă se foloseşte la mărimea negati v u l u i un ecran difuzant,
ceea ce va d uce însă la un f/ou (v. cuv.) general al i magi n i i . Se mai poate folosi cu s ucces
apl i carea u n u i strat s ubţi re de tetraclorură de carbon pe suprafaţa negativ u l u i . Rezultate
bune se obţi n prin a p l icarea pe negativ, pe s u prafaţa zgîriată, a u n u i strat fi n de glice­
rină care, i ntrînd în şănţuleţele zgîrîiet u ri l or l e fac să nu mai fie vizi b i l e ; i nconvenientul
constă în aceea că g l i cerina se va depune şi pe rama portnegativ a aparat u l u i d e mărit,
necesitînd u lterior o mi nuţioasă curăţi re generală a aparat u l u i , s pălarea negativul u i ,
etc., etc.
Zgîrieturile cu aspect de fi re telegrafice paral e l e p rovi n de obi cei de la frecarea
neîntreruptă în t i m p u l derulării rol l fi l m u l u i pe asperităţ i l e acci dental existente pe

434
micile role metal i ce ale aparatelor ; t i-ebuie procedat la remedi erea i mediată a stării
acestor role.
Pri n retuşare se poate obţine d ispariţia de pe copia pozitivă a u rmelor acestor zgîrie-
turi.

ZO N E TRA N SPARENTE
Se pot observa u neori pe negative şi pot p reveni d i n cauza :
- unei acţi uni i negale a revelatoru l u i (v. bule de aer);
- unei uscări forţate a negativu l u i .
Se datorează neg l ijenţei şi nu pot fi remediate decît prin retuş, dacă sînt relativ
foarte mici.

ZOOM
Denumire care s e dă, î n general , tutu ror obiectivelor fotografice c u focală variabilă,
P��i u l L!.f:l_L!i._<:��_:�._obiectiv este destul de s i m p l u : este suficient să se trans�-­
__

forme progresiv elementul divergent anterior, în element convergent, iar elementul

Q_osterior convergent în element d ivergent ,
e.,e ntru a trece de l_a un obiectiv syperan­
gular la un teleobiectiv.
_. Acest rez�fost obţi nut încă d i n

a n u l 1 937 d e către Siemens, cu aj utorul u n u i

t:ransfocator, comp��;:-.:9·-ientiîădiver­
g:ntă anterioară şi alta d iyergentă posterj­
oara. 1 ntre acestea a_flJ_n_d u_-s� () a tre.ia \enti l ă 2
conver�tă avînd un n u măr de d ioptrii SLJ_P.e­ Superang u lar ( 1 ) , teleobiectiv
���·e lorlalte două, putînd totoda"tă -să-=;i -„ (2), anastigmat (3).
sCFiif- fib� poziţi�-;-d�-pă�·eceSTiăţi�-oacă �-����tă
'
ientITă„mOblîă·-5:ar-afÎip�ată înapoi, elementul posterior ar deveni convergent, iar cel
an�l-�-�VE,g�rlJ'...�jlr obt 1 ne cee<l;__��-JlU meşte Un dispozitiv superangular.
Cînd această lent i l ă s-ar afla plasată înai nte, elementul anterior devenind convergent
---
iar 'Cel posterior djyergent s ar obţine 110 tefeqhjectjy
Acestui complement optic variabi l i s-a adăugat un obiectiv real, u n anastigmat .
�at de aberaţ i i , cu care împre11nă a format 110 sing11r ansamb l u optic, l uînd asTier"'
naştere obiec�ivul zoom_,_._
Construcţia u n u i asemenea obiectiv necesită în fapt un n u măr foarte mare de
lent-i le, în unele cazu ri a}Ungfndu-se la 18-20 lentile. ·---- -··--·--·--�-----···
Trecîndu-se de la �«-superangUlar » sa·u ·« normal » la poziţia « teleobiectiv»,
trebuie să se ţină seama de diminuarea profunzimii de cimp, precum ş i de schimbarea
perspectivei.

435
 Litografie de H. Daumier (1 808 - 1 869).

CRO N O LO G I E FOTOGRAFICĂ

1 777 -Scheele (K . W. ) : înnegri rea cloru rii de arg i n t cu aj utoru l rad iaţ i i l o r al bastru
şi viol et ale s pectru l u i .
1 800 - Hersche/ (William ) : descoperi rea radiaţiei i n fraroş i i .
1 801 - Ritter (}. W . ) : î n n egri rea c l o ru r i i d e arg i nt c u aj utorul radi aţi i l o r ultra-
v iolete.
1 802 - Wedgwood (T) : copierea p r i n contact a u n o r si luete, pe un suport sensi-
b i l i zat cu azotat de argint, fără fixare.
1 809 - Davy (H ) : descoperi rea a rc u l u i electric .
1 81 8 - Niepce (Nicephore ) : g ravarea p ri m e l o r planşe h e l iografice (copierea d e
gravuri p e plăc i d e metal sensi b i l izate c u bitum d e l udeea) ; încercări d e
fotografie d i rectă ; camere fotog rafice c u b u rduf ; d iafragma - i ris.
1 81 9 - Herschel (John F . W. ) : descoperi rea h i posu l fiţ i l o r ş i a sol u b i l izării haloge-
n u r i l o r d e argint d e către aceştia.
1 822 - Niepce (N ): se o bţ i n e prima fotog rafie !
1 832 - Wheatstone (C ) : p rimele experienţe d e stereoscopie (desene geome-
trice) .
1 835 - Daguerre (L. J. M . ) : daghereoti p i a (fotografie d i rectă pe o placă d e a rg i nt ,
transformată l a sup rafaţă în i od u ră d e argint; developarea i magi n i i l atente
c u aj uto r u l vapori l o r de merc u r) .

43 7
1 835 - Talbot (W. H. Fox) : desene fotografice ; copi i p e hîrtie sens i b i l izată c u
clorură d e arg i nt ; fixarea c u aj utorul i od u r i i d e potasi u sau p r i n s pălare
p re l u ngită în apă sărată .
1 837 - Reade (}. B . ) : fotom i c rog rafi i i cu aj utorul m ic roscopu l u i solar, pe hîrtie
sensi b i l izată c u azotat de argi nt (înnegri re d i rectă sau d evelopare în acid
gal i c) ş i fixarea în h i pos u l fit.
1 839 - Bayard (H. ) : i magi n i pozitive d i recte pe hîrtie cu clorură d e argi nt înnegrită
l a l umină şi apoi împ regnată cu i od u ră d e potas i u , înai ntea expunerii în
aparatul fotografic.
1 839 - Oaguerre (L. }. M . ) : guvern u l francez face cunoscut p u b l i c mod u l operatoriu
ş i princi p i i l e pe care se bazează daghereotipia.
1 839 - Ponton (Mungo) : descoperi rea sens i b i l ităţi i faţă d e rad iaţ i i l e l u m i noase a
u n e i hîrt i i i m pregnate cu b i c romat de potas i u .
1 839 Hersche/ (John F. W . ) : folosi rea, pentru p r i ma oară, a cuvînt u l u i « foto-
-

g rafie » ; întări rea imag i n i lo r cu aj utorul clorurii de m ercu r .

1 839-1 841 Donne (A) : Fizeau (H. L . ) : transformarea plăcilor dagheriene în plăci pentru
-

i mp r i marea în « tai I le-douce » .

1 840 - Goddard (}. F. ) : folosirea b ro m u l u i pentru sens i b i l izarea plăcilor dagheriene.
1 840 - Draper (}. H . ) : primele fotografi i ale l u n i i , obţin ute pe plăc i dagheriene.
1 840 Petzval (}. H . ) : obiecti v u l pentru portret (prima a p l i care p ractică a calcu-
-

l u l u i , în stud i u l u n u i obiectiv) .
1 840 Fizeau (H. L . ) : vi rarea c u aj utorul soluţi i l o r d e a u r a daghereot i p i i l o r.
-

1 840 - Soiei/ (}. B . F. ) : acti nometrul pentru determi narea t i p u l u i de expunere.

1 841 Talbot (W. H. Fox) : p roced e u l calot i p (negativ pe hîrtie cu iod u ră d e
-

a rg i nt i m p regnată cu azotat d e arg i nt ş i aci d gal i c ; developarea c u acid

gal i c ; copii pozitive d e pe aceste negative) .
1 842 - Herschel (John F. W. ) : hîrtie fotografică pe bază de fe rop rusiat, p recum şi
alte p rocedee cu săruri d e fi e r .
1 843 - C/audet (A . F. } . ) : folosi rea de fundal u ri p i ctate sau desenate, pentru
efectuarea de portrete.
1 844 - Fizeau (H. L . ) şi Foucault (L) : constatarea d i ferenţelor de rec i procitate pe
p lăci l e dagheriene ; fotometrie fotografică.
1 844 - Martens (F) : aparat fotografic panoram i c pe rmiţînd obţi nerea u n u i t u r de
orizont pe p lăci dagheriene.
1 844 - Brewster (David) : stereoscop cu oculare convergente.
1 847 - Niepce de St. Victor (C. E. A . ) : negativ pe sticlă, p r i n p rocede u l a l b u m i ne i .
1 847 - Humphrey (D ) : editarea, l a N ew York a p r i mei reviste d e fotog rafie,
« The Daguerreotipe » .
1 847 - Blanquart - Evrard: hîrtie cu a l b u m i n ă , pentru cop i i pozitive ; developarea
imag i n i l o r copiate pe hîrtie cu înneg r i re d i rectă.
1 847- 1 851 - Mathieu şi Le Gray; Humbert de Molard: v i rarea, în soluţi i pe bază de aur, a
copi i l o r pozitive pe hîrtie.

438
1 848 - Becquerel (Edmond ) : tentative de fotografiere în culori pe p l ăci de argint
i ncomplet clorurate.
1 849 - Le Gray (G. ) : încercări cu colod i u m , pentru obţi nerea d e i magi n i negative

pe sticlă.
1 849 - Brewster (David ) : aparat stereoscopic cu două obiective.

1 851 - Schott Archer (F) : procedeul cu colodium umed .

1 851 - Talbot (W. H. Fox) : fotografierea u n u i obiect în m işcare rap i dă, cu aj uto ru l

scîntei i produse de descărcarea u n u i condensator.

1 851 - Regnault (V) : folosi rea p i rogalo l u l u i ca agent de developare (developarea

fizică).
1 852 - Martin (A. A . ) : i magi n i cu aspect pozitiv cu aj utorul colod i u l u i u med apl i cat

pe un suport înnegrit (feroti p i e) .

1 852 - Talbot (W. H. Fox) i nsolubil izarea gelatinei bic romatizate, d u pă expunerea

la l u m i nă ; primele încercări de hel iogravură prin intermed i u l tramelor.

1 852 - Lemercier, Lerebours, Barreswil/ ş i Davanne : foto I itografie în semiton uri, p e

piatră sens i bi l izată cu bitum.

1 853 - Niepce de St. Victor (C. F. A . ) : h e l i ogramă cu bitum pe p lacă de oţe l .

1 853 - Gaudin (M . A. A . ) : fol osi rea c i an u r i i d e potasi u pentru fixarea i magi ni lo r

pe bază d e arg i nt ; încercări cu gelatină c a substanţă de suspensie a săru r i l o r

d e argint.
1 854 - Prestch (P ): fotogalvanografie, p l anşe în sem itonuri pentru i m pri marea
prin m u laj galvanoplastic .
1 854 - Lespiault (M ) : şasi u negativ cu rulouri; hîrtie fotosens i b i l ă ataşată unei benzi

d e stofă.
1 854 - Brebisson (A. L. ): hîrtie sărată i m pregnată cu amidon , pentru cop i i pozitive .

1 854 - Poitevin (A. L . ) : foto l itog rafie pe pi11tră sens i bi l izată cu coloizi bicromati-

zaţi ; p r i mele tentative de a obţi ne i magi n i « carbon ».

1 855 - Lafon de Camarsac (P. M . ): fotog rafi i i vitrifiate, pe email sau porţelan.

1 855 - Taupenot (F. M . ) : negative pe p l ăci p reparate, cu colod i u ş i albumină, ne-

necesitînd o sens i b i l izare i med iat înainte d e întrebui nţare.

1 855 - Re/andin : obturator cu perdea, montat pe obiectiv.

1 856 - Hi// Norris (R ) : negativ cu colod i u uscat.

1 856 - Tournachon (C.F. ) , zis Nadar : fotografie aeriană l uată din nacela unui bal o n .

1 857 - Maxwell (}. Clerk) : p r i ma încercare de selecţie tricromă şi de sinteză a

c u l o r i l o r printr-o triplă p roiecţie.

1 859 - Bunsen (R) şi Roscoe (H . E . ) : folosi rea pudrei de magnezi u ca s u rsă de l u m i nă

artifi cială.
1 859 - Woodward (}. } . ) : aparat de mărit, folos i nd ca s u rsă de l um i nă rad iaţ i i l e
solare.
1 860 - Fargier : i magi ni pigmentare în semiton u r i , pe strat sens i b i l gelatină - bi -

c romat aplicat pe suport transparent, expus pe faţa dorsală.

1 860 - Ralending (E) : retuşu I nagativ.
1 861 - Gaudin (M . A. A . ) : emu lsie cu colod i u pentru c l i şee negative.

439
1 861 - Russel (C ) : negative cu colod i u uscat, p reparat cu tan i n .
1 862 - Russel (C ): revelator al cal i n (pi rogalol şi amon iac) pentru developarea
c h i m ică ; i nversarea i magi n i i prin d izolvarea negati v u l u i p rovizo riu şi deve­
l oparea săru r i l o r de argint rămase.
1 864 - Gwan (Joseph W ) : p rocede u l carbon p r i n d u b l u transfer ; perfecţionări
aduse hel iograv u ri i .
1 864 - Ducos du Hauron (L ) : b revetarea u n u i aparat (rămas nereal izat) pentru
fotografi i i animate.
1 865 - Tessie du Motay (C.M.) şi Marechal (C.R. ): fototi p i e .
1 865 - Wharton - Simpson (G ): e m u lsie pozitivă cu colodiu pentru hi 1·t i i cu în ne-
gri re d i rectă, folosită pe scară comercială în 1 867 d e }. B. Obernetter .
1 866 - Sanchez (M) şi Laurent (F) : baritarea hîrti i lor folos ite ca suport al i mag i n i i
fotografice pozitive.
1 866 - Steinheil (H. A . ) : obiectivul aplanat (recti l i n iar) .
1 867 - Cros (Charles ) : p r i n c i p i i le selecţiei şi s i ntezii tricro m e .
1 868 - Harrison (W. H . ) : încercări de prelucrare a unor e m u l s i i pos itive cu gela-
ti no-bro m u ră , pri n developare c h i m ică.
1 868 - Albert (). ) : perfecţionări în domeniul fotografiei (folosi rea de dale de sticlă
d rept su port) .
1 868 - Ducos du Hauron (L ) : fotografia tricromă şi diferitele m od u ri în care poate
fi real izată ; s i nteza su bstractivă.
1 869 - Ost (A ) : stabi l izarea, c u acid c i tric, a hîrti i lor cu săruri de arg i nt (în negri re
d i rectă) .
1 870 - Dagron (P. R . P . ) : m i c rofotog rafierea documente l o r folosite pentru cores-
pondenţa p r i n porum bei - călători , între Bordeaux şi Par i s u l ased iat .
1 871 - Maddox (R . L . ) : emulsie pozitivă cu gelati no-b rom u ră , tratată p r i n d evelo-
pare fizică.
1 872 - Gil/ot (C ) : c l işee ti pografice g ravate pe zinc, d u pă o teh n ică preconizată de
F. Gillot (1 850)
1 873 - Vogel (H ) : sens i b i l izarea cromatică a e m u l s i i lor faţă de c u l oarea verd e .
1 873 - Willis (W ) : hîrtie cu p l atină, pentru i m ag i n i pozitive obţi nute p r i n develo-
pare (pusă în comerţ , d u pă d i fe rite perfecţionări , în 1 878 ).
1 873 - 1 874 - johnston () ) : Bolton (W. B . ) : emulsie negativă cu gelati no-b rom u ră , p reparată
cu exces de b ro m u ră şi cantitate mică de gel ati nă ; plăci l e p reparate porn i nd
de la această emulsie au fost puse în comerţ în 1 874 de către Liveropool Dry
Plate Co , sub denu m i rea de plăc i uscate.
1 874 - Janssen () ) : studiu cronofotografic al trecer i i planetei Venus p r i n d reptul
soare l u i .
1 877 - Carey-Lea (M ) : revelator cu oxalat feros .
1 878 - Petit (Ch . G. ) : cl işeu în s i m i l igravură de pe fotografia u n u i rel ief în gips ,
copiat pe o probă cu carbon .
1 878 - Bennett (C. E . ) : creşterea rapidităţii e m u l s i i lor cu gelati no- b rom u ră, p r i n
matu rizarea acestora în m ed i u neutru .

440
 1 878 - Manckhoven (O . C. E . ) : p repararea e m u l s i i l o r cu gelatino-b rom u ră în
p rezenţa amoniac u l u i .
1 878 - Wratten (F. C. L . ) : prepararea e m u l s i i l o r cu gelatino - b rom u ră s u b formă d e
pastă.
1 878 - Muybridge (G . ) : stud i u cronofotografic al m işcării animalelor.
1 879 - Klic (K ) : heliog ravură pe c u p ru , pornind d e l a o copie cu carbo n .
1 879 - Eastman (G ) : maş i nă pentru emulsionat p l ăc i l e sens i b i l e .
1 880 - Abncy (William ) : folosi rea h i d roch i nonei ca substanţă pentru develo-
pare.
1 881 - Eder (}. M . ) şi Pizzighelli (G ) : e m u l s i e pozi tivă cu gelati no-clorură de arg i n t ,
pentru developare c h i mică .
1 881 - Cros (Charles ) : h i d roti p i e p r i n i m p regnarea u n u i colorant în gelatină.
1 882 - Berkeley (H. B . ) : rolosi rea s u l fi t u l u i de sod i u în revelator, ca su bstanţă
de conservare .
1 882 - Attout şi Clayton : p u nerea în comerţ a plăc i l o r orto-cromatice cu gelatino­
b ro m u ră .
1 882 - Abney (William ) : e m u l s ie cu gelati no-c lorură de acgint pentru hîrt i i c u
înneg r i re d i rectă (hîrtii aristotip) p use în comerţ î n 1 884 de către J. B .
Obernetter.
1 882 - Meisenbach (G ): i nd ustrial izarea s i m i l ig1·av u 1· i i cu tramă (tramă cu o s i n g u ră
d i recţie a l i n i i lo r întoarse cu 90 ° în m i j loc u l pozei ) .
1 882 - Edwards (}. B . ) : obturator focal cu fantă fixă ş i tens i u n e constantă.
1 882 - Marey (E. J . ) : cronofotografie pe placă fixă şi pe p e l i c u l ă mobi l ă (fotog rafi i
în s ucces i une rapidă, l a i ntervale de t i m p egale) .
1 883 - Farmer (H. H . ) : slăbi rea negativ u l u i î n baie u n ică (ferician u ră d e potas i u +
h i pos u l fit d e sod i u) .
1 884 - Eastman (G.) : hîrtie - negativ s u b formă d e p e l i c u l ă î n bob i n e , pentru
folosi rea într- u n şasi u special real i zat d e W. A. Walker; maşină pentru
emulsionarea hîrtiei în fl ux conti n u u .
1 885 - lves (F. E . ) : s i m i l igravu 1·ă cu tramă cad ri l ată şi d i afragmă patrată .
1 887 - Goodwin (H ) : b revet (el i b e rat abia în 1 898) pentru fabricarea de p e l i c u l e
cu gelatino-brom ură pe celuloi d subţi re în benzi l u ngi .
1 887 - Hanau (G ) : casetă cu sertăraş , pentru plăc i .
1 887 - Pizzighelli (G) : hîrtie cu platină, pentru înnegri re d i rectă.
1 887 - Bausch (E) : obt u rator central cu lamele, constituind în acelaşi t i m p ş i
d iafragma - i ri s .
1 888 - Carbutt (} ) : pelicule s e m i r i g i d e cu gelati no-bro m u ră aplicate pe celuloid.
1 888 - Andersen (M ) : folosi rea ca s ubstanţă revelatoare a parafeni l endiam inei .
1 889 - Namias (R) : slăbi rea negativelor cu permanganat acid .
1 889 - Lainer (A) : stabi l izarea băi l o r de fixare cu aj utorul bisulfiţi l o r .
1 889 - Enjalbert (T. E . ) : aparat automat pentru portrete pe plăci speciale
(feroti p i e ) .

441
1 890 - Hurter (F) ş i Driffield (V. C . ) : studiu şti i nţific al caracteristic i l o r e m u ls i i l o r
sensib i l e ; crearea fotometriei fotog rafice.
1 890 - Rudolf (P) ş i Abbe (E) : o b i ective stigmatice.
1 890 - Bonnet (G ) : copi i pe meta l , cu aj utorul c l e i u l u i bicromatizat (procedeul
« emai l » al fotogravuri lor)
1 891 - Lippmann (G ) : fotografie î n cu lori p r i n metoda i nterferenţială.
1 891 - Ducos du Hauron (L) : noi contri buţ i i l a stereoscopie.
1 891 - Andersen (M ) : - folosi rea paraam inofenol u l u i ca s ubstanţă d e develo-
pare .
1 891 - Bogisch (A) : folosi rea ca s ubstanţă revelatoare a meto l u l u i , g l i ci nei şi dia-
m i no fenol u l u i .
1 891 - Turner (S . N . ) : pelicule în bobină putînd fi încărcate în aparat în p l i nă z i .
1 891 - Edison (T. A . ) : k i n etoscop u l , dînd i l uzia m işcării p r i n vizionarea succesivă
a unor i magi n i rep rezentînd d iferite faze ale unei scurte acţ i u n i .
1 891 - Backeland (L) : hîrtie c u clorură d e argint coloidal , necesitînd o develo-
pare .
1 893 - Taylor (H. D . ) : obiective stigmatice cu trei lenti le n e l ipite între e l e .
1 895 - Roentgen (W. K . ) : descoperi rea razel o r X şi a rad iografiei .
1 895 - Klic (K) : h e l i ogravu ra rotativă cu tramă (exploatată apoi de fi rma Rem-
brandt lntaglio Priting Co. ) .
1 900 - Lumiere (A. şi L . ) : fotorama, d ispozitiv pentru î n registrarea u n u i t u r d e
orizont com plet (pano rama) .
1 901 - Eichengrun (A ) : suport pelicu lar nei nflamab i l , pe bază de acetat de c e l u l oză.

1 902 - Cramer (H. LOppo) : revelator cu meti?I şi h i d roch inonă.

1 902 - Devi//e (E) : pri ncipi u l u n u i aparat destinat stereo-fotogrametr i e i .

1 902 - Pulfrich (C ) : stereocomparator pentru fotogrametrie.

1 902 - Traube (A) : folosi rea roş u l u i de eti l ca sens i b i l izator c romatic, p ri m u l d i n

seria isocian u r i l o r .
1 902 - Eastman Co. : apl i carea u n u i strat de gelati nă pe faţa dorsală a peliculelor,

pentru a a n i h i l a tendi nţa acestora d e a se înfăş u ra în bai e.

1 904 - Kiinig (E) şi Homolka (B ) : sens i b i l izatori c romatici (ortocrom) şi pancroma-

tici (pi nac ro m , pi nacianol ) .

1 904 - Rawlins (G. E. H . ) : apl icarea p roced e u l u i cu cern e l u r i g rase, în fotografia

artistică .
1 907 - Lumiere (A. şi L . ) : placa autocromă pentru fotografia în cu lori .

1 907 - Goldschmidt (R. B . ) : rep rod ucerea fotografică a documentelor pe fi l m cine-

matog rafic standard (microfi l m).

1 908 - Clerc (L. P . ) : teoria tramei pentru fotog rav u ră .

1 908 - Belin (E. ) : trans miterea de i magi n i fotografice pe fi ru l telefonic (bel i n og rafie,

telefotog rafie ) .
1 91 0 - Goldberg (E. ) : c l i n cenu ş i u - neutru, folosit în sensitometri e.

1 91 2 - Gaumont (L. ) : i magi n i tricro m e p r i n s i nteza aditivă s i m ultană.

442
 1 912 - Fischer (R . ) şi Siegrist (H. ) : developarea c romogenă ; apl icarea ei în tri-
c ro m i e .
1913 - Eastman (G. ) şi Mees (C. E. K . ) : c rearea laboratoarelor de cercetări foto-
g rafice « Kodak ».
191 9 - Adams (E. Q. ) ş i Ha/fer (H. L . ) : descoperi rea cri ptociani nei , p ri m u l sensi-
b i l izator eficient pentru i nfraroş u .
1920 - Pape (William J . ) , Mi/fes (W. H . ) şi Hamer (F. M . ) : constitui rea sensibi-
l izatorilor cromatici din g r u pa cian i ne i .
1920 - Cramer (H. Liippo ) : d esens i b i l izarea e m u lsiilor.
1921 -Belin (E. ) : transmiterea de i magi n i fotografice prin telegrafia fără fi r .
1921 - Bocage (A. ) : metodă de cercetare interioară a fi i nţelor vi i , cu aj utorul
rad iografi e i .
1 921 - Duclaux (} . ) ş i Jeantet (P. ) : sens i bi l i zarea e m u l s i i l o r faţă d e rad iaţ i i l e u ltra-
violete venite de la mari depărtări , prin aşternerea u n u i strat fluorescent
deasupra emulsiei.
1923 - Koegel (G. ) : copi e rea de desene l i n iare pe hîrtie (diazotipie) , cu aj utoru l
vapori l o r de amoniac .
1923 - Kiinig (W. ) : p repararea de di- şi tricarbocian uri , pentru a fi folosite ca
sens i b i l izatori pentru l imita extremă a roş u l u i şi cea foarte apropiată a
infraroş u l u i .
1924 - Sheppard (S. E . ) şi Punnett (R. F. ) : descoperi rea şi identificarea i m p u rită-
ţ i l o r active ale gelatinei , permiţînd obţinerea e m u lsi i lo r cu sens i b i l itate
r i d i cată.
1924 - Barnack (O . ) : aparat fotografic de format m i c , util izînd fi l m c i nematografic,
real izat d e fi rma Leitz (Leica ) .
1 925 - Seguin (A. şi L . ) : folosi rea în p ractică a descărcării u n u i condensator electric
într-un gaz rar, pentru fotografierea u n o r teme în mişcare.
1928 - Hamer (F. M . ) : sens i b i l izatori p o l imeti n i c i , derivaţi ai benzatiozo l u l u i .
1928 - Arens (H. ) ş i Eggert (F. ) : real izarea de noi t i p u ri de e m u l s i i fotosensib i l e .

1929 - Ostermeier (}. ) : comb ustia de fire sau foiţe de a l u m i n i u în oxige n , în interiorul

u n u i glob de sticlă (vacubl iţ) .

1935 - Mannes (L. D . ) şi Godowsky (L. ) : selecţie şi s i nteză substractivă tric romă, pe
aceeaşi peliculă (em ulsii s u p rapuse) .
1935 - Brooker (L. G. S . ) şi Keyes (G. H . ) : prepararea d e tetra şi pentacarbo-
cian u ri .
1935 - Heinsenberg (E . ) : e m u l s i i pentru pozitive d i recte şi contrat i p u r i .

1 93 6 - Strong (J. ) : creşterea l u m i nozităţ i i obiectivelor p r i n s u b l i mai-ea de fluoruri

inso l u b i l e pe s u p rafeţele aer-sticlă.
1938 - Matt (N. F . ) şi Gurney (R. W . ) : teoria i magi n i i latente.

1939 - James (T. H . ) : stud i u asup ra ci neticii developări i .

1939 - Jones (L. A . ) : bazele experimentale ale normalizăr i i sensitometriei emulsi-
ilor negative.

443
1 939 - Edgerton (H. E . ) : perfecţionarea lămpilor-fu l ge r electronice .
1 940 - Ardenne (M . ) : stud i erea, c u aj uto rul m i c rosco p u l u i el ectronic, a struct u r i i
i m agi n i l o r developate.
1 942 - Rott (A . ) : princ i p i u l i nversare-transfer p r i n d i fuzie şi apl icaţ i i practice.
1 946 - B/ackner (L . L . ) , Brown (F. M . ) şi Kunz (C . } . ) : obţ i n e rea unei cop i i pozitive
la 60 d e secunde de l a fotografiere ( p roced eul « polarnid » ).
BI BLIOGRAFI E

B a u , N . Filtres en photo et cinema. E d . I , Paris, Editura Paul M onte i , 1 948 .

B a u , N . Photo-formulaire, E d . I , Pari s , Editura Paul Monte i , 1 95 3 .
B a u , N . L a pratique des petites formats. E d . I , Paris, E d i t u ra Paul Monte i .
B a u , N . Traitement des emulsions negatives. E d . I , Editura Paul Monte i .
B e n o i t, J e a n Photo- flash . E d . a l i-a, Paris , editura Pau l Monte i , 1 956.
B u n i m o v i c i . D . Prakticeskaia fotografia . E d . I, Moscova, Goskinoizdat, 1 952 .
C I e r c , L . P. Structure et proprietes des couches photographiques. E d . a l i-a, Pari s ,
Editura Paul Monte i , 1 948
C I e r c , L . P . La technique photographique. E d . a V-a, voi . I ş i l i , Paris, E d i t u ra Pau l
Monte i , 1 950 .
C u i s i n i e r, A . H . Lec;ons de photographie, theoriques et pratiques. E d . a IV-a, voi .
I şi l i , Paris , Editura Pau l Monte i .
C u i s i n i e r, A . H . L a pratique de developpement e t l'amelioration des negatives. E d .
a I X-a, Paris, Editura Paul Montei .
C u i s i n i e r, A . H . La pratique du tirage des epreuves, diapositifs et agrandissements. E d .
a V I I I-a, Paris Editura Pau l Monte i .
C u i s i n i e r, A . H . L a prise de vues photographiques, E d . a l i-a, Paris , Editura Pau l
Monte i .
DeIarue - N o u v e I I i e r e. Photographiez partout a l a lumiere arti {ieie/le. E d . I , Paris ,
Editura Pau l Monte i .
D e m a c h y , R . e t P u y o , E . Les procedes d'art e n photographie, Ed l-a, Paris, E d i ­
t u ra Photo-Cl u b , 1 906.
D e r i b e r e, N „ Porchez e t T e n d r o n . La photographie scientiphique. E d .
I , Paris , Ed itura Paul Monte i .
F r o u i n , Manuel d u retoucheur d'agrandissement. E d . a I I I -a, Paris, Editura Paul Monte i .
G I a f k i d e s , P i e r r e . Comment preparer Ies bains photographiques. E d . I , Paris , edi-
tura Paul Monte i .
G I a f k i d e s, P i e r r e . L a chimie photographiques. E d . I , Paris , E d i t u ra Pau l Montei .
H e e r i n g, W a I t e r , . La photographie de nuit. E d . I , Harzb u rg , E d i t u ra H eering 1 937.
I a k o v I e v D. I . Prikladnaia fotografia. Ed. I, Moscova, Goski noizdat , 1 952 .
I a s t o I d , V. A. - G o v o r k o. Rukovodstvo po fotografii. E d . I I I , Moscova, Goski noizdat,
1 951 .

445
I o f i s , E . A. Prakticescoe posobie po fotografii. E d . I , Moscova, l skustvo, 1 95 3 .
K i r i I o v , N . I . , A n t o n o v S . M . Protesî ţvetoni fotografii. E d . I , Moscova, Goski-
noizdat, 1 951 .
K o r t h P a u I . Das Bastef-Buch fur Fotofeute . E d . I , Hal le, ed itura H eering, 1 934.
K r o s s W a I t e r. Kunstlicht technik. Ed. I , Harzburg, Editura Heering, 1 942 .
L o r e 1 1 e L u c i e n . La photographie simplifiee. E d . I , Paris , ed itura Paul Monte i .
L o r e I I e L u c i e n . Le portrait photographique. E d . I , Paris , Editura Pau l Monte i .
M e r t ţ K . L . Ţvetnaia fotografia . E d . I , Moscova, G os k i noizdat, 1 950.
M i k u I i n V. Fotografia v 25 urokah. Ed. a IX-a, Moscova, Goski noizdat, 1 949 .
N a t k i n M a r c e I . Developpement , faboratoire. E d . l-a, Paris , Ed itura Mana 1 952.
N a t k i n M a r c e I. Tirage , agrandissement. Ed. I, Paris , ed i t u ra Mana, 1 952.
N a t k i n M a r c e I. Truquages , retouche, reproduction . Ed. I. Paris , editura Mana, 1 952.
N a u m a n H. Das Auge meiner Kamera. Ed. a IV-a, Hal le, Editura W i l helm K nappe, 1 951 .
P u s k o v V. V . Kratkii fotograficeskii spravocinik. E d . l-a, Moscova, Goski n oizdat, 1 952.
R e b i c o f f D. Photo- flash efectronique. Ed. l-a, Pari s , editura Paul Montei .
R o u b i e r J e a n . La photographie et le cinema d'amateur. E d . I , Par i s , editu ra Larousse,
1 956,
R o u m a n e s A . La retouche des negatifs . Ed. I, Pari s , editura Paul Monte i .
S t a p f H e I m u t . Fotografische Praxis . E d . a I I I-a, Leipzig, Fachbuchverlag, 1 956.
Z o I o t n i ţ k i i D. M. Kontrof proţesov obrabotkii kinoplenkii. Ed. I, Moscova, Goski­
noizdat, 1 950.
W i n d i s c h H a n s . Die Neue Foto-Schule. Ed. a IV-a, Harzburg, Editura H eeri ng, 1 940.
Bun de t i p o r ; 08. 03.�
Coli de tipar; 28 Tir;;:Ti.ooo + 140 + 40 exemplare legate
c.z. 77(03)
- . ·- - --

intreprinder j'l.t'f�ancă
·'-'

��j
« Arta Grafiică »
Calea Şerban- � 133 Bucureşti

ililll�
 FOTOGRAFIA DE LA A LA Z

'
•·'}•
"

...fla.
JIUi.

L e i 40 m
/'
I

··�

'i
/

J..