Sunteți pe pagina 1din 3

ISTORIA FOTOGRAFIEI

Camera obscura
Aristotel (384-322 a.C) afirma ca daca se face o gaura intr-un perete, pe peretele opus va aparea o imagine rasturnata
a ambientului din exterior. In antichitate multi artisti foloseau aceste camere obscure pentru a picta. Sunt controverse
legate de cine a realizat prima camera obscura.

Reinerus Gemma-Frisius a observat o eclipsa de soare in Lovain in 24 ianuarie 1544, iar mai tarziu a folosit aceasta
ilustrare a evenimentului in cartea sa “De Radio Astronomica et Geometrica”, 1545. Acest desen este considerat ca
fiind prima reprezentare a unei camere obscure publicate care se cunoaste pana in prezent.

Camera obscura, Reinerus Gemma-Frisius, 1544 (Gernsheim, H.,


The Origins of Photography)

In anul 1570 napoletanul Giovanni Battista della Porta explica


aparitia imaginilor, acestea fiind formate din pete luminoase de
diametru ceva mai mare decat cel al orificiului, sunt neclare si
au contururi estompate.

Tot Porta observa ca daca mareste orificiul si introduce o lentila


convergenta (singurele cunoscute erau lentilele de ochelari)
se obtine pe un ecran plasat in apropierea focarului lentilei
o imagine mai clara si mai luminoasa. In felul acesta Porta
inventeaza obiectivul fotografic. Camerele obscure cu lentile se
dezvolta continuu si se diversifica.

In anul 1611 astronomul Johannes Kepler construieste o camera obscura portabila in forma de cort. O lentila
combinata cu o oglinda la 45° (inlocuita ulterior cu o prisma cu reflexie totala) proiecteaza imaginea obiectelor
exterioare pe o masuta orizontala unde era urmarita cu creionul.

Camera Obscura portabila, Johannes Kepler (1571 – 1630), 1620 (Gernsheim, H., The
Origins of Photography)

Athanasius Kircher (1601-1680) intr-o carte scrisa in 1646, descrie o camera obscura,
care are niste pereti exteriori, iar in centrul fiecarui perete sunt pozitionate lentile, exista
si o carcasa interioara unde se pozitioneaza o hartie transparenta pentru desen, artistul
trebuie sa intre printr-o trapa pozitionata sub podea. Apoi au aparut alte versiuni.

Johann Heinrich Schultze, in 1727, profesor de medicina la Universitatea Leopoldina-


Carolingiana din Nurnberg, descrie (in limba latina, uzuala in acea vreme) innegrirea la
lumina a unui terci continand clorura de argint.

In anul 1747, matematicianul Euler pune problema construirii unor lentile fara aberatii
cromatice. El ia ca termen de comparatie ochiul omenesc, liber de asemenea aberatii.
Fizicianul englez Newton considera imposibila realizarea de lentile acromatice. Dar in
1757, englezul John Dollond realizeaza impreuna cu suedezul Klingenstierna primele lentile acromatice, dar pastreaza
secretul.

Lentila acromatica dubla patentata de John Dollond

Asocierea de lentile formeaza un sistem optic. Aceasta asociere comerciala


acromatica e optimizata pentru a reduce aberatiile cromatice, reducand
astfel si aberatia sferica si alte aberatii optice. Lentilele sunt fabricate din
sticla cu indici de refractie diferiti. Adesea, un element e fabricat din sticla
si altele/coroana din sticla cu piatra. Aceasta combinatie produce o imagine
mai buna decat un obiectiv simplu.

In 1775, opticianul Georg Friedrich Brader construieste camere obscure


perfectionate, cu obiective intersanjabile cu diferite distante focale. Imaginea este reflectata de o oglinda la 45 de
grade plasata in interior pe un geam orizontal superior, pe care este plasata o foita de calc la vederea copierii. Pentru
prima data operatorul se afla in afara camerei obscure.
Chimistul suedez Scheele studiaza, in 1777, actiunea luminii asupra sarurilor de argint.

In 1814, fizicianul Fraunhofer, profesor la universitatea din Munchen, pune bazele teoretice a corectiei aberatiei
cromatice si a aberatiei de sfericitate. Pastreaza insa si el secretul.

1822 – Joseph Nicéphore Niépce reuseste pentru prima data fixarea unor imagini fotografice durabile. Pana la
el, imaginile prinse pe suprafete acoperite cu suprafete sensibile la lumina erau perfect vizibile la inceput, insa sub
actiunea luminii ambientale imaginea disparea din cauza lipsei unui procedeu de fixare a imaginii.

Niepce folosea ca strat fotosensibil o pelicula subtire de bitum de Iudeea, depus pe o placuta metalica. Dupa
expunere (care dura cateva ore in lumina directa a soarelui, de aceea nu apar umbre si lumina este uniforma) se
dizolva bitumul neimpresionat cu ulei de lavanda, realizand astfel fixarea imaginii.

Prima fotografie din lume realizata de Joseph Nicéphore


Niépce, care a avut o expunere de 8 ore si 20 de minute.

1826 – Niepce face cunostinta cu Louis-Jacques-


Mandé Daguerre, pictor cu talent si om intreprinzator,
dispunand de bogate resurse materiale. Incepe o
colaborare intre ei, constand din cautari febrile, pe
baze pur empirice, pentru gasirea unei posibilitati de
perfectionare a procedeului de fixare a imaginilor.

In anul 1829 ia fiinta firma Niepce – Daguerre, pe baza


unui contract de colaborare intre cei doi. Din pacate
Niepce moare in 1833 si nu se poate bucura de roadele
stradaniei sale.

Daguerre continua munca inceputa, iar in 1835 pune la


punct principiul daguerropatiei, utilizand placi de cupru argintate, tratate cu vapori de iod. Iodura de argint formata
superficial este incomparabil mai sensibila decat bitumul, astfel ca este suficienta o expunere de cateva minute.
Placile erau apoi developate in vapori de mercur, care intareau imaginea prin amalgamarea argintului metalic depus
sub influenta luminii. Imaginea era apoi fixata prin spalare cu o solutie de clorura de sodiu.

“Boulevard du Temple” a fost prima fotografie in care apare o persoana si a fost realizata de Daguerre in 1838 in
Paris. In fotografie se poate vedea o strada, dar traficul nu apare din cauza expunerii foarte mari peste 10 minute.
Exceptie facand omul si lustragiul de pantofi din partea
stanga si mai erau doua persoane care stateau la o masa
din apropiere, dar acestea nu au stat destul de mult si
astfel nu au aparut in fotografie.

Termenul de FOTOGRAFIE i-l datoram lui Sir John


Herschel, care a folosit pentru prima oara acest termen
in 1839, anul in care procesul fotografic a devenit public.
Cuvantul deriva din termenii grecesti fotos (φotoς) care
se traduce “lumina” si graphy (γραφειν) care se traduce
ca “scriere, desen”.

In acelasi an, 1839, o comisie a Academiei Franceze,


compusa din personalitati stiintifice reputate: Alexander
von Humbold, Biot si Arago, analizeaza inventia si Arago
o prezinta Academiei. Biot arata ca o asemenea inventie
trebuie pusa la dispozitia intregii omeniri. Daguerrotipia,
cu toate deficientele ei (unicate, imaginea inversata stanga-dreapta, procedeu complicat si greu reproductibil), s-a
raspandit cu mare repeziciune. Daguerre este coplesit de onoruri: i se decerneaza “Legiunea de Onoare”- cea mai
mare distinctie a vremii, i se asigura o singura renta viagera de 6000 de franci.

Englezul Wiliam Henry Fox Talbott introduce in anul 1840 asa-numitele “placi umede” constand dintr-un strat de
colodiu depus pe sticla ce se sensibilizeaza, in momentul folosirii, prin inmuiere succesiva in solutii de nitrat de
argint si bromura de potasiu. Dupa o scurta expunere (bromura de argint ce se formeaza este extrem de sensibila la
lumina), imaginea “latenta”, practic invizibila, se intareste prin “developare” cu o solutie de pirogalol in acid acetic,
apoi bromura de argint neconsumata se dizolva in amoniac, realizand astfel fixarea imaginii.
Suportul transparent permite copierea in numar nelimitat de exemplare pe hartie continand de asemenea saruri
de argint. Marele inconvenient consta in faptul ca, placile trebuind preparate si apoi prelucrate “pe loc”, fotograful
ambulant cara cu el, alaturi de aparat si stativ, un intreg laborator de chimie si o “camera neagra” pentru efectuarea
operatiilor in absenta luminii naturale.

Primul aparat reflex binocular a fost realizat in anul 1865 de H. Cook.

Medicul englez Maddox inlocuieste placile umede cu “placi uscate”, in 1871, continand bromura de argint inglobata
de aceasta data in gelatina. Aceste placi erau conservabile ani de zile, ele puteau fi usor transportate in casete
speciale, expuse cu un aparat simplu si apoi prelucrate in liniste acasa. Din acest moment, fabricarea placilor a putut
fi realizata de firme specializate si produse sub controlul riguros al calitatii.

In 1871 H.W. Vogel descopera faptul ca anumiti coloranti organici adaugati in cantitati infime la stratul de gelatina fac
placile sensibile la lumina de lungime de unda mai mare (verde, galben, rosu). Apar astfel placile ortocromatice, apoi
pancromatice, mult mai sensibile decat placile obisnuite si in acelasi timp capabile sa traduca mai corect in nuante de
cenusiu culorile din natura. Tot aceasta «sensibilitate cromatica» face posibila fotografierea la lumina artificiala.

In anul 1884 americanul George Eastman (fondatorul Kodak) produce primele pelicule (rolfilme) de 25 de pozitii.
In 1888 se lanseaza un aparat de doar 18 cm lungime care avea un film de 100 de pozitii, dotat cu un obturator fix
cu o viteza de 1/15 sec. Singurul inconvenient era ca trebuia trimis la firma producatoare care inlocuia filmul. Pretul
acestui aparat era de 25 $. Sloganul Kodak pentru acest aparat era: Voi apasasi declansatorul, noi ne ocupam de
restul. De la peliculele de hartie (nitrat de celuloza), in 1889 se trece la cele din celuloid, care se folosesc si in prezent.

Aparitia cinematografiei face posibila dezvoltarea formatului unic (Format Leica).

In 1910, firma franceza “Lumiere” produce primele marci autocrom pe care se pot face diapozitive color – punandu-
se bazele fotografierii in culori naturale, din ce in ce mai raspandita astazi. Progresele optice permit realizarea
unor obiective de cateva zeci de ori mai luminoase decat cele de la inceputurile fotografiei. In mod analog creste
si sensibilitatea peliculei. Apar aparatele fotografice din ce in ce mai perfectionate, iar dezvoltarea impetuoasa a
microelectronicii in ultimele doua decenii face posibila automatizarea expunerii, a punerii la punct a distantei etc. In
1923 apare pe piata un aparat foto usor si versatil – Leica, proiectat de Oscar Barnack, un angajat al fabricii de optica
germana – Leit.

Tot acum apar si tehnici neconventionale, cum ar fi sistemul Polaroid (1948) realizat de chimistul Edwin Herbert Land,
care permite prelucrarea pe loc a materialului fotografic sub forma de copie pozitiva alb-negru sau color.

Istoria fotografiei - repere


• 1519 Leonardo Da Vinci foloseste pentru prima data camera obscura, ca ajutor in grafica si pictura

• 1827 N. Niepce reuseste, dupa o expunere de 8 ore, sa obtina prima imagine fotografica.

• 1837 Louis Jacques Mand Daguerre creeaza primul daguerreotip.

• 1851 William Henry Talbot produce primul instantaneu foto utilizand iluminarea prin descarcare electrica
(stramosul blitz-ului).

• 1859 Apare primul aparat foto panoramic - Sutton

• 1884 Stebbing Automatic Camera este primul aparat fotografic cu roll-film

• 1888 Apare primul aparat de fotografiat tip box numit Kodak, creatie a lui George Eastman.

• 1899 Pascal creeaza primul aparat cu motor cu arc pentru roll-film.

• 1914 Apar primele aparate pe format 35mm

• 1924 Ernst Leitz proiecteaza si lanseaza pe piata primele aparate Leica (35mm, roll-film perforat)

• 1948 Apare primul aparat foto Nikon de 35mm. Edwin Land lanseaza aparatul Polaroid.

• 1976 Canon AE-1, primul aparat pe 35mm comandat cu microprocessor.

• 1984 Firma Canon prezinta primul aparat foto digital.