Istoria fotografiei

Termenul de fotografie vine din grecescul

“photos” – lumină şi “graphein” – a
desena. • Aparat din lemn de cireş,
sfârşit de sec XIX.
Tehnica fotografică cuprinde modalităţi variate de
producere a unor imagini permanente pe suprafeţe
sensibile, prin acţiunea fotochimică a luminii sau a
unei alte forme de radiaţie, sau prin tehnici mult mai
recente de captare a imaginilor prin mijloace
electronice.
Pentru a fi posibilă realizarea fotografiei sunt combinate 2 procese distincte.
Este oarecum surprinzător faptul că fotografia nu a fost inventată mai înainte
de anul 1830, dat fiind că aceste procese erau cunoscute cu ceva timp în
urmă. Primul dintre aceste procese a fost de natură optică. Vestita "Cameră
Obscură“,
exista de cel puţin patru sute de ani. A fost păstrată în interiorul
acesteia o pictură a lui Leonardo da Vinci, datând din 1519. Cam
tot în acea perioadă camera obscură era folosită pentru a
menţine picturile într-o formă cât mai bună şi mai apropiată de
realitate.
 Al doilea proces a fost de natură chimică. Cu sute de ani înainte ca fotografia să
fie inventată, oamenii au fost atenţionaţi, de pildă, că unele culori sunt albite de
soare, dar au fost subliniate anumite mici distincţii între căldură, aer şi lumină.

• În secolul XV, apar primele menţionări despre "camera

obscură" utilizată mai ales de gravori, care o foloseau pentru a
realiza schiţe pe baza imaginii proiectate de către un mic
orificiu ("stenopa“-ochi) pe o foaie de hartie.
Diferite tipuri de camere Cameră obscură care
obscure foloseşte o oglindă plană
pentru a reproiecta imaginea
pe un ecran exterior

Una din primele imagini

ale camerei obscure
În 1570, fizicianul italian Giambatist della Porta inventează obiectivul
fotografic; el măreşte diametrul orificiului "stenopa" şi adaugă o lentilă
convergentă; imaginea devine mult mai clară şi mai luminoasă.
 Cameră Obscură, 1820.

Realizare 1850,
Daguerrotip.

Realizare
sec. XXI
 Istoria dezvoltării fotografiei, arată că în secolul
19 fotografia era domeniul câtorva profesionişti,
deoarece necesita aparate mari şi plăci
fotografice de sticlă, dar în primele decenii ale
secolului 20, odată cu introducerea roll-filmului

şi a aparatului portabil,
a captat atenţia publicului larg.
 – Demonstrează că lumina
În 1666 -
este sursa culorilor, a ceea
Isaac Newton
ce vedem noi de fapt.
(1642-1726)

Foloseşte o prismă de cristal pentru a

descompune lumina naturală
în spectrul de culori constituente şi o altă
prismă pentru a le recombina, astfel încât să
obţină aceeaşi lumină albă.
Johannes Kepler
(1571-1630)
În 1610 construieşte o cameră obscură "portabilă", în
formă de cort: în vârful cortului se afla obiectivul care,
prin intermediul unei oglinzi, proiecta imaginea pe o
tabletă, unde artistul schiţa elementele principale ale
peisajului.
În 1725 - Johann Schulze (1687 - 1744)
– Descoperă că sărurile argentice suferă un
proces de înegrire sub acţiunea luminii.

În 1758 - John Dolland

(1706-1761)

dezvoltă lentilele de
tip acromatic,

ceea ce îmbunătăţeşte imaginea camerei

obscure (lentilele acromatice, la trecerea
luminii prin ele, nu descompun raza de
lumină în culorile ei componente şi deci, nu
prezintă aberaţie cromatică)
 În 1801 - Thomas Young (1773-1829)
– Sugerează că retina conţine trei tipuri de
receptori ai culorilor, unul sensibil la culoarea
albastră, altul la verde şi al treilea la roşu.
Creierul interpretează diferitele combinaţii
Dispozitivul Young ale acestor culori pentru a forma toate
celelalte culori ale spectrului vizibil.

Aparat Wedgwood

În 1802 -Thomas Wedgwood (1771-1805)

Obţine cu

siluete ale obiectelor opace prin contactul cu

hârtie acoperită cu nitrat de argint, însă imaginile
erau instabile şi dispăreau la lumina zilei. Încă nu
fusese descoperit procesul de fixare a imaginii.
 În 1819 – John Herschel:1792-1871
– descrie proprietăţile trisulfatului de sodiu,
care va deveni fixatorul.

În 1826 - J. Nicephore Niepce

(1765-1833) – Obţine prima imagine permanentă
(Heliograf) folosind o cameră obscură şi
o combinaţie chimică asemănătoare unui
bitum alb, plăcile pe care era întinsă
substanţa fiind expuse timp de 8 ore.
Copierea se făcea prin presarea
matriţei pe suportul de hârtie
(ca la imprimarea ziarelor).
 În 1834 - Fox Talbot (1800-1877)
– Folosind hârtie acoperită cu clorură de argint,
experimentează producerea “negativelor”
siluetelor.

Replică“capcana
de şoareci”

Primele succese le-a avut în 1835 şi includeau

imprimarea imaginii frunzelor unei plante,
făcute cu aparatul său de fotografiat în
miniatură (supranumit şi aparatul “ cursa
de şoareci ”).
În 1835 - Fox Talbot - Folosind micile
aparate “capcana de şoareci”
fotografiază fereastra bibliotecii sale
din Lacock Abbey, creând primul negativ.
În 1837 - Louis Jacques Mandé Daguerre (1765-1851 )
–dezvoltă un proces funcţional
(Daguerrotip). O placă de cupru,
acoperită cu iodură de argint, era
expusă şi apoi developată în vapori
de mercur pentru a obţine un pozitiv
direct. Iodura de argint rămasă a fost
îndepărtată cu o soluţie caldă de sare
de bucătărie. A avut nevoie de 30 de
minute pentru a o developa.

Dagherotipul, strămoşul aparatului de fotografiat.

În 1839, ca urmare a subvenţiilor de la stat primite

de Daguerre şi Isidore Niepce, Daguerrotipia e
optimizată pentru uzul general, patentată în
Anglia.
În 1839 - Fox Talbot –pregăteşte şi prezintă hârtiile cu realizările
sale, la Royal Institution şi Royal Society. Spre deosebire de
procesul Daguerre, imaginea la el e inregistrată ca “negativ” şi
trebuie să fie imprimată printr-un proces similar pentru a produce
“pozitivul” final. Mai multe imprimări pozitive pot fi obţinute dintr-un
singur negativ.
În 1839 - John Herschel – Sugerează fixarea imaginilor
lui Talbot în tiosulfat de sodiu şi
inventează termenii de fotografie,
pozitiv şi negativ.
“calotype”1845

În 1840 - Fox Talbot, urmând

sugestiile, îmbunătăţeşte procesul folosind iodura de
argint şi developând în acid galic. Utilizarea negativelor de
hârtie face ca imaginile să nu aibă la fel de multe detalii ca
cele obţinute prin Daguerrotip.
În 1841 Patentează “calotype” (ulterior, “Talbotype”),
un proces negativ/pozitiv cu timp de expunere de 5 minute.
 În 1841, Petzval Josef
Lentile duble,1860
(1807 - 1891)

Aparat Petzval
Aparat Petzval

– Calculează metodic, ştiinţific, lentilele şi

obţine la acestea o luminozitate foarte mare,
fapt care duce la reducerea timpilor de
expunere în sistemul Daguerrotip la 1 minut.
 În 1847 - Niepce De St. Victor
(1805-1870)
descoperă folosirea albuminei pentru fixarea
sărurilor argentice pe o bază de sticlă.
Dreptunghiurile de sticlă, acoperite cu
emulsie, necesitau doar 10 minute de
expunere. Talbot patentează procesul în
Anglia.
Fotografie realizată cu folosirea
albuminei
În 1850 - Blanquart-Evrard
– Propune folosirea albuminei pentru
imprimarea pe hârtie.

Această metodă nu a fost niciodată patentată şi a fost

utilizată în mod obişnuit, timp de 40 de ani.
 În 1851 - Scott Archer
(1813-1857)
Propune procesul “Colodiu”. Colodiul (o soluţie
de nitroceluloză într-o mixtură de alcool etilic
şi eter etilic) formează un fixator al iodurii de
argint pe sticlă. Expunerea şi procesarea se
execută imediat după acoperirea plăcii.

Fotografie
realizată cu
colodiu

Scott Archer nu a patentat procesul şi a murit în sărăcie. Două versiuni

ale acestui proces au fost “Ambrotype” şi “Tintype”. Expunerea era de
aproximativ 10 secunde. Procesul “Colodiu” (collodion) a produs o
expansiune a fotografiei.
1861 - James Clerk Maxwell (1831- 1879)
– A demonstrat formarea culorilor prin
combinarea a trei surse de lumină colorată (roşu,
verde şi albastru). Toate celelalte culori, inclusiv
lumina albă, sunt o combinaţie a acestor culori
primare. Culorile se combină printr-un proces de
adiţie (additive process).
1868 - Louis Ducos du Hauron

– Publică o carte în care sugerează cum ar putea, teoretic,

funcţiona diverse metode de fotografiere în culori, dar
acestea încă nu pot fi puse în practică.
1871 - Dr. Richard Leach Maddox (1816-1902)

– Sugerează în ‘British Journal Of Photography’ că

gelatina, derivat dintr-o proteină aflată în oase, poate fi
un înlocuitor al colodiului. “Emulsiile” de gelatină şi
“plăcile uscate” au fost comercializate de diferite
companii începând din 1878, gelatina folosindu-se şi
astăzi. Timpii de expunere ai emulsiilor se micşorează
drastic, până la 1/25 sec.
 În 1887 - Hannibal Goodwin (1822 - 1900)
– Cleric în New York, patentează rola de film cu o
bază de plastic flexibil.
1888 - George Eastman (1854-1932) – Produce prima
cameră foto simplificată pentru publicul general, Kodak
nr.1 şi primul serviciu de masă pentru developare şi
procesare. Este fondatorul firmei Kodak.
1889 - George Eastman – Produce prima rolă de film
transparent (pe bază de nitroceluloză).
George Eastman,stânga şi Edison,1920. Roll-Filmul

1889 - Thomas Edison (1847- 1931) – Despică în două jumătăţi egale

rola de film Kodak (de aproximativ 70mm ), transformând-o în peliculă
de 35 mm şi adaugă perforaţiile laterale pentru transport, acesta
devenind standardul internaţional pentru pelicula de film foto.
Eastman avea o idee inovatoare, aceea de a schimba plăcile
de sticlă, fragile şi incomode. La început, a încercat cu o
hârtie tratată cu nişte substanţe speciale. Mai apoi, cu
ajutorul unui tânăr chimist, a scos primul suport pentru
fotografie transparent, suplu şi a construit o nouă maşină
adaptată la acesta.
În 1888, Eastman a ales numele de KODAK pentru invenţia sa, pentru că
se poate pronunţa la fel în aproape toate limbile cunoscute.
A fabricat un aparat de fotografiat uşor şi un film care permitea 100 de
expuneri.
Aceste poze erau făcute de un amator, care apoi expedia
aparatul la Rochester şi primea înapoi pozele imprimate şi
apartul său, încărcat cu un nou film, totul pentru 10 dolari.
Tot atunci, Eastman a lansat sloganul publicitar al firmei
sale, care a făcut înconjurul lumii şi nu Poză 1890, Eastman
a fost uitat nici la 100 de ani :
”You press the button, we do the rest!”.
Succesul a fost imens.
• Era de ajuns să apeşi un singur buton, pentru ca
să devii magician. Fotografia nu mai era apanajul
specialiştilor, devenise accesibilă oamenilor de
rând.
La mai mult de 100 de ani de la acele evenimente,
procedeul nu s-a schimbat, dar perfecţionările
aduse au fost multiple. Sensibilitatea la culori a
fost mult îmbunătăţită, placa devenind sensibilă
la razele ultraviolete, la infraroşii şi la razele X.
Lumina artificială a permis fotografierea în timpul
nopţii şi în camerele întunecoase, dar şi mărirea
imaginilor.
Eastman
Model 1897
 Anii 1890 - FerdinandHurter (1844-1898)
Şi Vero Charles Driffield (1848-1915)
Inventează primul sistem independent de
clasificare a emulsiilor, în funcţie de
viteza acestora de reacţie (direct
condiţionată de cantitatea de lumină
incidentă pe emulsie), acest sistem
precedând ceea ce astăzi este cunoscut
ca fiind valoarea sensibilităţii ca
standard, ISO.

1890 – Primele reproduceri fotografice

semiton, apar în ziare, altfel fiind nevoie de
zece ani pentru ca procesul să fie adoptat pe
de-antregul. Semitonurile (halftones) au fost
obţinute prin utilizarea unei camere foto ce
conţinea un ecran de sticlă pe care era
desenat un caroiaj, astfel încât imaginea să
fie spartă în mici puncte.
 Auguste şi Louis Lumiere
1903 – apare procesul color Autochrome Lumiere,
sistem care foloseşte transparenţa
straturilor chimice şi reacţia
selectivă a substanţelor.
Procesul presupunea fotografierea pe trei substraturi
transparente
acoperite fiecare în parte,
cu substanţe cromatice sensibile
la cele 3 culori fundamentale, roşu,
verde, albastru.
Prin compunerea celor 3 substraturi, rezultă
imaginea cu culorile naturale.

1904 - Dr. H. Vogel

– Cercetările îl conduc spre filmul
pancromatic ce foloseşte pigmenţi chimici
fotosensibili. Acest tip de film este sensibil la
toate culorile spectrului vizibil.
 În 1924 - Oscar Barnack
(1879-1936) cameră foto Barnack

A desenat o cameră foto pentru

a fi folosită împreună cu un
microscop, utilizând un film, cameră foto Leica
aceasta devenind prima
cameră de 35 mm, de precizie.
A fost denumită Leica. Posibilităţile
aparatului Leica au făcut posibilă
apariţia unei noi forme
de fotojurnalism.

1935 LeopoldMannes
şi Leopold Godowsky (1870-1938)

doi muzicieni, ajută la dezvoltarea procesului Kodachrome, pentru

filmele casnice, în anul următor acesta fiind implementat
în formatul 35 mm.
Anii: 1940 – Fabricile cu laboratoare chimice industriale au preluat
procesarea filmelor de la chimiştii individuali.

1947 - Dr. Edwin Land (1909-1991)

– Inventează un procedeu
“instant” de
fotografiere, iniţial Aparatul
denumit Polaroid Land. suprapune
negativul
expus pe o
hârtie foto şi
împrăştie
între ele
substanţele
chimice
necesare
procesării.
După fixare,
“negativul” şi
“pozitivul” sunt
separate.
1952 – Gevaert realizează primele filme dedicate scopurilor ştiinţifice şi
tehnice (industriale).
1963 - Dr. Edwin Land – Echipa de cercetători a corporaţiei sale,
Polaroid, inventează primul material instant pentru imagini color.
1976 – Canon – Introduce AE-1, prima cameră
de 35 mm, cu microprocesor inclus.
Anii 1980 – Este introdus un sistem numit "codare DX“
pentru filmele de 35 mm. Casetele au imprimat pe ele un
cod ce poate fi citit de senzorii aparatelor dotate cu
această facilitate. Codul conţine informaţii despre
sensibilitatea filmului, numărul de poziţii, etc.
1984 – Canon – Face demonstraţii cu prima cameră
foto digitală.
1985 – Minolta – Introduce Minolta 7000, camera foto
SLR, 35mm cu autofocus.
1998 – Sunt introduse primele camere digitale de
uz public.
1935-3 generaţii

2000 – Canon – Canon introduce primul aparat digital SLR cu

senzor CMOS pentru piaţa de consum, EOS D30.
Cea mai veche fotografie care s-a păstrat
este datată din 1826 sau 1827 şi este
imaginea unei curţi interioare

văzută de la fereastra sa de
către francezul Joseph
Nicéphore Niepce. Poza a
necesitat o expunere de
8 ore. Rezultatul obţinut a fost
un pas enorm pentru cercetarea
în domeniul fotografiei.
 Fotografia digitală
Ultima etapă în dezvoltarea recentă a ştiinţei
fotografice, o realizează fotografia digitală. Camerele
cu roll-film sunt aproape date uitării de marea
majoritate a consumatorilor, cu excepţia
profesioniştilor tradiţionalişti.
Camerele digitale
înregistrează în memoria lor digitală fotografia

putând apoi să fie transferată pe alte suporturi magnetice

(calculator), sau pe hârtie (la fel cum se întâmpla cu
imaginile impregnate pe roll-film).
Avantajele sunt nenumărate, printre care,
poate cel mai important, este spaţiul
incomparabil mai mare de păstrare a pozelor
(nu mai depindem de cele 36 de poziţii ale unui
roll-film).
 Tipuri de aparate de fotografiat
mai vechi
"Contessa Nettel Sonnet1920
CERTIX B - construita prin anii '30 de "Seroco Camera", 1920
Certo Kamera din Germania.

"Kodak Panoramic",1899
Aparat cu burduf

“Daguerreotype”.Prima fotografie a lui Abraham Lincoln,

se crede că era făcută cu un astfel de aparat.

"Long Focus Premo",1895

"PHOTOSPHERE", unul dintre primele aparate din metal
şi cu obturator semisferic construit de firma Compagnie
Francaise de Photographie în 1888, un aparat foto pentru
spionaj "EXPO WATCH" fabricat în 1905 la N.Y. ce imită
perfect un ceas de buzunar.
 Daguerrotype camera,1839 Kine-Exakta,1938
  J.N.Niépce,
J.M.Daguerre,
W.F.H. Talbot

Cameră miniatură,
Minox- 1936

Ango, C.P.Goerz,Berlin 
~1896 Hesekiel, Berlin,
Stereo camera  1895 Cameră Eastman
Jules Dubosq, Londra, Kodak, 1904
1851
Jules Carpentier,  Franţa~1890
"Justaphot", instrument optic pentru calcularea timpilor
de expunere, 1920, fabricant Franţa.
Cameră model E 8800

1959, cameră lentile

Daguerrotype ~ 1840 cu zoom
 Prima menţiune scrisă despre fenomenul optic al formării spontane a
imaginii prin umbră, la apariţia luminii, se găseşte într-un manuscris
al învăţatului Hasan Ibn Hasan (965-1038), cunoscut şi sub numele
de Alhazen, care în lucrarea sa dă multe amănunte despre acest
fenomen, dovadă că "naşterea" fotografiei era pregătită de oameni
învăţaţi cu aproape o mie de ani în urmă. Se afirmă că însuşi
filosoful grec Aristotel (384-322 î.Chr.) cunoştea principiul "camerei
obscure", invenţie care a stat la baza apariţiei aparatului de
fotografiat de mai tîrziu. El povesteşte că în camera în care se
odihnea ziua, printr-o mică gaură în perdeaua trasă pătrundea o
rază de soare care-i proiecta pe perete imaginea răsturnată a celor
care treceau pe stradă. Acest mic orificiu el l-a numit "stenop" -
adică ochi.
Dacă Aristotel doar a semnalat fenomenul, fără să-i poată da o explicaţie
ştiinţifică, cel care a studiat efectul optic al formării imaginii într-o
cameră obscură a fost celebrul pictor şi savant italian Leonardo da Vinci
(1452-1519). El a explicat în 1515, că razele de lumină care se propagă
în linie dreaptă îşi schimbă direcţia atunci cînd trec prin orificiul din
peretele camerei obscure şi de aceea, imaginea apare răsturnată.
Experimentele lui Leonardo da Vinci au fost reluate de fizicianul
şi matematicianul italian Girolamo Cardano, din Milano, care în
anul 1550, a montat în locul "stenopului" de la camera obscură
o lentilă convexă, cu ajutorul căreia a obţinut o imagine clară şi
mai luminoasă
 Alte forme de fotografie: Cianotipia:
Utilizat între 1840 şi 1915, acest proces avea rezultate uşor de identificat, prin
nuanţele albastre de culoare ale fotografiilor. Tehnica de realizare a
cianotipiilor era relativ uşoară şi cerea utilizarea a doar 2 substanţe chimice, iar
printurile erau durabile, făcând ca acest proces să devină extrem de popular la
sfârşitul secolului XIX.

Sir John Herschel a

descoperit această tehnică
în 1842, iar omul de ştiinţă
Anna Atkins (1799- 1871)

a promovat-o prin fotografii utilizate într-o

serie limitată de cărţi despre plante, în
1843. Anna Atkins este astfel considerată
prima femeie fotograf.
Fotogramele: Imagini obţinute fără a utiliza o cameră,
prin plasarea obiectelor direct pe
suprafaţa materialului fotosensibil şi
expunerea la lumină.

Man Ray (1890 – 1976)

a făcut probabil cele mai

cunoscute experimente cu fotograme,
dar această tehnică a fost explorată şi
de Imogen Cunningham şi Pablo
Picasso.
 Fotografii color prin sistemul
Autocromia: "autochrom"
A fost primul proces uşor de utilizat, prin care se realizau
fotografii color şi a fost patentat în 1903 de către fraţii
Lumiere în Franţa. Culorile se obţineau din straturi
semitransparente de granule microscopice de amidon
din cartofi, fiecare strat fiind colorat în roşu, albastru sau
verde. Acest proces a rămas principalul mijloc de obţinere
a fotografiilor color până în 1935.

O fotografie celebră,
realizată prin acest
proces, este cea a lui
Edward Steichen
realizată în 1904 şi
vândută pentru
2.9 mil USD.
 industriei În societatea de azi,
fotografia joacă un rol
foarte important ca mediu
informaţional,
ca o unealtă în slujba:

fotojurnalism documentare
sau ca un hobby foarte
răspândit.
Este esenţială în afaceri şi în multe alte
domenii.

artă ştiinţei
publicitate
 Ce poţi face cu un aparat foto?
Priviţi:
Vă plac culorile mele?

Unde sunt
POSUMUL-un animăluţ prietenii mei?
tare drăguţ

Învăţ să zbor
Ora mesei
 Fotografii de Sergei
Mikhailovich Prokudin-
Gorskii (1863-1944)

Fotografii de acum 100 de ani

Imortalizăm creaţiile noastre de Paşte
 Cascadă
Imortlizăm natura

Curcubeul

Mini-cascadă
• Dunărea la apus La marginea lacului.

Lebede pe lac.

Culorile toamnei
 Foto 1 Foto 3

Hiroshima...

Eugene Atget, 1898-1899,

Foto: Amintiri pentru urmaşi. Cântec.

Zbor.

Foto 2
Dacă nu aveaţi nici cea mai mică idee despre cum arată cascada
NIAGARA

sub pământ şi mai ales, cum vor arăta

tunelurile construite acolo,iată câteva
ca să vă puteţi imagina lumea
imagini foto, Niagara Underground
Apus?...Răsărit?...

Si acum ... după atâta muncă, cred că

fiecare dintre noi merită un somn
dulce.

Inimă
Culori, culori...
Imagine artistică
 DOCUMENTARE ŞI REALIZARE,
la 100 de ani de fotografie COLOR,
1907-2007
• PROF.MACSUT CAMELIA
• G.Ş.TRAIAN DEMETRESCU
• CRAIOVA