Aparatul de fotografiat

Un obiect indispensabil în zilele noastre, fie că îl folosim doar la evenimentele importante din viața
noastră și în vacanțe sau suntem pasionați de fotografie, aparatul de fotografiat a avut nevoie de mai bine de
200 de ani pentru a deveni ceea ce este astă zi.
Înca din vremea lui Aristotel (384-322 î.e.n.) s-a vorbit de așa-
numita „cameră obscură”, acesta observând că dacă se realiza o gaură
într-o cutie, pe peretele opus acestuia se va forma o imagine reală , însă
ră sturnată . Au urmat tot felul de îmbună tă țiri, prin adă ugarea de lentile
convexe sau de oglinzi concave – pentru redresarea imaginii.
Aceste cunoștințe circulau însă în special în lumea restrânsă a
fizicienilor, matematicienilor sau astronomilor. Giovanni Battista della Porta (1535-1615) a fost cel care le-
a dat o ră spândire mai mare, fă când posibil ca în timp, camera obscură să devină cunoscută publicului
obișnuit.
Din descrierile gă site, rezultă că într-adevă r camera obscură era o încă pere într-o clă dire și că imaginea
putea fi vazută doar de cei ce se aflau în interior. Cu timpul însă , s-au gă sit modalită ți de a o transforma
într-un obiect mai mic, portabil, care să ajute în special la realizarea de lucră ri topografice.
Camera obscură portabilă pare să aibă strânsă legatură cu astronomul german Johannes Kepler (1571-
1630) care, ghemuit într-un cort întunecat și cu ajutorul unui telescop, proiecta imaginile unor peisaje
panoramice pe hârtie, după care le reproducea, desenând toate formele.
Micșorarea și portabilitatea camerelor obscure a luat ulterior amploare din ce în ce mai mare, aceste
dispozitive fiind utilizate în scopuri civile și militare (în special în topografie dar și pentru reproducerea
unor desene, gravuri sau hă rți, precum și în medicină -pentru desene anatomice cât mai precise). În paralel,
avansau și descoperirile din domeniul chimic, în anul 1600 de exemplu Robert Boyle descoperind că la o
anumită expunere, clorura de argint se colorează în negru iar în 1727, Johann Heinrich Schulze
realizând că anumite lichide își schimbau culoarea dacă erau expuse mult timp la lumină.
Niépce  a încercat să perfecționeze procedeul și a început și o colaborare cu Louis Jacques Mandé
Daguerre, din pă cate însă se stinge din viață în iulie 1833, nereușind să ducă la capă t ce și-a propus.  După
decesul lui Niépce, Daguerre a continuat să experimenteze, reușind să pună la punct un procedeu care
reducea timpul imens de expunere de 8 ore la numai 10-20 de minute. Procedeul se preta însă pentru imagini
statice, timpul de 10-20 de minute fiind mult prea lung chiar și așa pentru realizarea de portrete.  Cu toate
acestea, prima fotografie a unui om a fost realizată tot de că tre Daguerre în 1838 și reprezenta un lustragiu
care cură ța pantofii unui client, aceștia stând aproape nemișcați preț de zece minute. A apă rut astfel
„daghereotip-ul”. În 1839, guvernul francez avea să cumpere drepturile de autor ale invenției, iar din luna
august a aceluiași an, informațiile au fost fă cute publice iar ziua a devenit data oficială a descoperirii
fotografiei, în prezent și Ziua Internațională a Fotografiei (19 august).
Fotografiile erau însă unicat și pentru o nouă imagine trebuia refă cută întotdeauna expunerea. William
Henry Fox Talbot a fost cel care a venit cu soluția pentru problemă , punând la punct în 1840 primul proces
negativ-pozitiv, denumit „Calotip” (Calotype). Pe baza acelei metode și cu îmbună tă țiri aduse de-a lungul
vremii, se realizează chiar și fotografiile din ziua de astă zi.
În 1952 apare și primul aparat foto Pentax, denumit Asahiflex.
De asemenea, toți producă torii lansează noi modele, tehnica avansând permanent.
1975 este un alt an remarcabil în istoria fotografiei și a aparatelor de fotografiat , fiind momentul în care
KODAK a realizat prima cameră foto care înregistra imagini alb-negru pe o caseta cu banda magnetica
Ideea i-a aparținut lui Steve Sasson și a fost brevetată trei ani mai târziu.  Aparatul înregistra imagini
statice pe un mediu digital. Senzorul era un Fairchild CCD și necesita 23 de secunde pentru înregistrarea
unei fotografii de 100×100 pixeli pe o casetă cu bandă magnetică . Aparatul cântă rea aproximativ 4 kg.

George Eastman (12 iulie 1854- 14 martie 1932) s-a nă scut în oră șelul Waterville, statul New York , din
confederația Statele Unite Ale Americii

Este inventatorul suportului fotosensibil flexibil , pelicula de nitroceluloza , în anul 1884 Aceasta a fă cut
posibilă construcția de aparate de fotografiat mai mici, ușoare, portabile. Frații Lumière  folosesc această
descoperire pentru invenția lor, cinematograful pelicula fiind elementul indispensabil.

La 4 septembrie 1888 patentează invenția sa aparat de fotografiat cu roll film. De menționat că  roll
filmul este o bucată de peliculă fotosensibilă de circa 1 m lungime, care este introdusă într-o casetă
metalică ermetic izolată de lumină, înfă șurată pe o rolă , care în aparatul de fotografiat după  expunere se
rulează pe altă rolă de asemeni într-o casetă ermetic izolată de lumină, până la procesul chimic de
developare. Prin noțiunea de expunere se înțelege fotografierea propriu zisă

Este fondatorul renumitei fabrici de material fotosensibil cu o granulație extrafină (foarte favorabilă
peliculelor cinematografice de format îngust 8 mm; 8,5 mm; 16mm) și cu sensibilitate foarte
mare, Kodak(actual face parte din compania Thomson). Pelicula Kodak Color este foarte că utată pe
piața cinematografiei și a fotografiei
Se sinucide în 1932 din cauza unei boli foarte grele a coloanei vertebrale care îi provoca dureri mari.

Un apparat de fotografiat Eastman:

NUME PRENUME ELEV: BURJAN ALFONZ-EDE

CLASA: A IX A-B
PROFESOR COORDONATOR: OPRICA MARIA
Bibliografie:
1. Wikipedia: “GEORGE EAStMAN”
2. Imagini: f64, ede burjan photography
3. “FOTOGRAFUL CREATOR” de andreas Feininger
Data publicarii: 2015
Editura: polirom