REVOLUŢIA

INDUSTRIALĂ
INVENŢII- APLICAŢII
Secolul XIX
PROFESOR GRECU MARIA
LICEUL MATEI BASARAB CRAIOVA
COMPETENŢĂ

Examinarea
consecinţelor
directe şi
indirecte
ale
acţiunii umane
 CUPRINS  Maşina de cusut
 Maşina de scris
 Anesezia Manuale de istorie clasa a X-a;
 Telefonul
 Automobilul Alexander Hellemans, Bryan
 Bicicleta
Bunch, BIBLIOGRA
Istoria descoperirilor
Ştiinţifice;
 Cinematografia CronicaFIE ilustrată a omenirii ,vol 8;
 S. Bernstein, P. Milza, Istoria
Cimentul de Portlan
 Dinamita Europei, Institutul european, Iaşi,
1998, vol.3, 4;
 Fotografia I.Geiss, Istoria lumii, Ed.
 Îngrăşământul Allesentiall, Bucureşti, 2002;
chimic Mircea N. Popa ,Prelegeri de istorie
universală, universitatea Bucureşti,
1981;
R. Vasile, De la secolul de fier la al
doilea război mondial, Ed. Silex,
1998;
 ANESTE Termenul de anestezie, folosit pentru
prima dată in antichitate de Platon, a
ZIA
Primul anestezist profilat este
considerat englezul John Snow
(1813-1858) care a functionat ca
„anestezist sef” al Londrei.
El este autorul unei lucrari
(„Despre inhalarea eterului in
interventiile chi­rurgicale”), in care
descrie cinci stadii ale anesteziei
cu eter. A parasit apoi eterul,
administrand peste 4 000 de
anestezii cu clcroform, fara nici
un deces.
Si-a castigat o mare celebritate,
administrand anestezie cu
cloroform reginei Victoria in anul
fost introdus, cu semnificatia lui
actuala, de catre Wendel Holmes
(1846). Tradus, termenul este
expresia acelei stari reversibile a
organismului viu, in care este
abolita orice senzatie. Cu aceasta
semnificatie, termenul nu este corect
folosit pentru tehnicile de analgezie
locala si analgeziile de conducere.
Semnificatia lui ramane adecvata si
aplicabila tehnicilor de anestezie
generala.
Nevoile chirurgicale s-au confruntat
dintotdeauna cu problema combaterii
durerii in timpul operatiilor si in
perioada postoperatorie. Durerea,
 Istoria automobilului începe în 1769, o dată cu crearea
automobilului cu motorului cu abur și care putea transporta
persoane la bord.
 1806, apar vehiculele dotate cu motoare cu ardere internă care
funcționau cu combustibil lichid.
 1900, apar și vehiculele cu motor electric. însă primele motoare
moderne cu benzină cu adevărat eficace au fost realizate de Karl
Benz, invenție patentată pe 29 ianuarie 1886, pe care a utilizat-o la
o mașină cu trei roți.
 1885, Gottlieb Daimler realizează un motor cu ardere internă, care
utiliza drept combustibil benzina și în anul următor, împreună cu
Wilhelm Maybach, proiectează un automobil care să nu mai
semene cu un vehicul tras de cai și prevăzut cu un astfel de motor.
 1891, prin Paris încep să circule automobilele fabricate de Panhard
și Levassor, echipate cu motor de tip Benz. Sunt vândute primele
mașini fără cai marca Peugeot sub licența Panhard & Levassor.
 Automobilul

 Celebrul Motorwagen patentat de Karl Benz în

1885, primul automobil dotat cu motor cu ardere
internă și realizat în producție de serie
BENZ "VELO" MODEL - 1894
Vehiculul Panhard & Levassor, model 1899, unde forma caroseriei
aminteşte de cea a trăsurilor
1817 - Strămoșul bicicletei a fost creat de către baronul BICICLETA
german Karl Drais, care a inventat și și-a patentat
mașinăria. Așadar, în acel an a avut loc prima plimbare
cu bicicleta din orașul său natal, Mannheim, până în
suburbia Rheinau.
1817 : Prima bicicleta fara pedale apare in
Pedala bicicletei - 3D
Germania si cantarea 22 de kg
1820 : Apar alte variante ale bicicletei cu 3 sau
4 roti
u
1839 : in Scotia este patentat un vehicul cu
doua roti, despre care se banuieste ca ar fi
prima bicicleta
1860 : incepe productia de biciclete in Franta
unde devine foarte populara datorita
introducerii pedalelor
1870 : apare prima bicicleta cu roata de fata
mare si cea de spate mica, cu pedale, devine
populara in Anglia
BICICLETA
BICICLETA
 Cinematografia
FILMUL este o serie de fotograme înșirate a unor mișcări.
In aparatul de proiecție cinematografică, redarea fotogramelor
se face în așa fel încât fiecare va sta în fața ferestrei de proiecție un
anumit timp, după care se va face proiecția următoarei. Această
sucesiune care se face într -un tempo sacadat (cadențat) este
percepută de ochiul uman ca o mișcare naturală. Dacă nu ar exista
această persistență retiniană, după unii remanență retiniană, de
fapt un defect al ochiului, nu ar fi putut să apară cinematograful.
Pentru a se ajunge la proiecția cinematografică a trebuit să se
descopere arcul voltaic (l808) ca sursă de lumină pentru lanterna
de proiecție, fotografia, fixarea imaginilor pe un suport solid,
transparent și flexibil, a trebuit să se defecteze un aparat de
fotografiat cu care se fotografia un cocoș zburând și să se vadă
descompunerea mișcării și multe alte "nimicuri" .

 Kinetoscopul, este aparatul care redă imagini în
mișcare din lumea reală obținute cu ajutorul unui
kinetograf, mai pe înțeles un aparat de filmat cu
suport fexibil de 35 mm cu perforații.
 Kinetoscopul este inventat și realizat de Edison în
anul 1890 și prezentat pentru prima dată la Expoziția
Mondială de la Chicago. Pentru a creea senzația de
mișcare, folosește un tambure dințat cu rotație
sacadată imprimată de un sistem de transport sacadat,
astfel că fiecare imagine va sta în fața vizorului un
anumit timp pentru a fi pecepută, după care
obturatorul o va acoperi făcând posibilă aducerea
următoarei. Deplasare se făcea cu o frecvență de 46
imagini pe secundă.
 Oricum, cu toate că aplicația lui, a kinetoscopului nu a
fost de durată a însemanat un pas important spre
invenția fraților Lumière, CINEMATOGRAFUL.

Aparat de proiecţie
"Galop"-film pentru kinetoscop
 Prin prima proiecție
cinematografică a fraților Lumière,
1895 - Primul aparat „cinematograf”
realizată la 28 decembrie 1895 la
al fraților Lumière folosit la filmat și
Grand Cafee din Paris, cu o peliculă
la proiecție (alăturându-i-se o sursă de
numită "Ieșirea muncitorilor din
lumină)
uzinele Lumière" a apărut o nouă artă
și o industrie, INDUSTRIA
CINEMATOGRAFICĂ.
 Cimentul de Portland

1824, Joseph Aspdin, un constructor din Leeds,

MareaBritanie, patenteaza mortarul pe care il
denumeste “portland”, datorita culorii care semana
foarte mult cu cea a pietrelor din insula Portland, din
largul coastelor britanice.
Metoda lui Aspdin presupunea dozarea
corespunzatoare a pietrei de var si a argilei, care erau,
ulterior, arse, pentru a se obtine mortarul.
Desi contemporanii lui Aspdin au privit acest
material de constructie cu suspiciune, constructorul
englez isi deschide prima fabrica pentru producerea
cimentului, in Wakefield,
1828, o parte din productie a fost folosita pentru
construirea unui tunelul care trecea pe sub Tamisa,
 Cimentul de Portland
 Un adevarat pionier in industria materialelor de constructii din
Statele Unite ale Americii este Robert W. Lesley, care, in anul
1874, infiinteaza compania specializata in producerea si
exportarea materialelor de constructii – Lesley &Trinkle. Acesta
preia unele dintre ideile colaboratorilor sai, de exemplu, presarea
materialului pulverizat in mici caramizi, inainte de a fi arse in
cuptor. Inventarea cuptorului rotativ, care a inlocuit
 In anul 1885, inginerul de origine britanica F. Ransome
patenteaza primul cuptor orizontal, usor inclinat, care putea fi
rotit, pentru ca materialul sa fie mutat gradual dintr-un capat in
celalalt. Acest cuptor avea o capacitate mare si putea suporta
temperaturi de ardere uriase.
 Thomas A. Edison a fost un adevarat pionier in ceea ce priveste
dezvoltarea cuptorului rotativ pentru producerea cimentului. In
anul 1902, acesta introduce, pentru prima data, intr-o fabrica, un
 Cimentul – aplicaţii

 Cimentul este un material de construcție în

Un muncitor afişat în două
 Cimentul este folosit în principal pentru
ipostaze-în prima el toarnă într-o
găleată ciment şi apă, iar în a doua
le amestecă pentru a face mortar.
UTILIZARE
Prin amestecul cimentului cu nisip,
pietriș, alți aditivi și apă obținem
BETON – cel mai folosit material
de construcții din lume.
Betonul (franceză béton) este un
amestec de pietriș, nisip, ciment
 Amestecul s-a numit și ciment puzzolanic după
(sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă,
care se transformă prin uscare într-o
masă foarte rezistentă și care se
folosește în construcții.
formă de pulbere fină, obținut prin prelucrarea
materiei prime și care, în contact cu apa, face priză
și se întărește. Dupa intarire, isi mentine rezistenta
si stabilitatea, chiar si sub apa.
producerea de mortar și beton. Prima formă de
ciment a fost descoperită de către romani. Acestia
înlocuind calcarul cu marne și marnocalcare în
cuptoarele de obținere a varului și crescând
temperatura de ardere, au obținut un material care,
fin măcinat și amestecat cu cenușă vulcanică, este
considerat primul ciment din istorie
(„caementum”).
numele localității Pouzzolli de lângă Vezuviu, de
unde s-a exploatat prima dată cenușa vulcanică.
  1866 - SUEDEZUL ALFRED NOBEL A INVENTAT
DINAMITA
 Invenţia sa, asemenea multor altor invenţii anterioare,
a fost rezultatul cunoştinţelor cumulate ale mai multor
oameni. Genialitatea sa rezultă din efortul neobosit şi,
până la urmă, din capacitatea sa de a perfecţiona
dinamita în scopul utilizării sale în aplicaţii practice şi
sigure în întreaga lume.
 Povestea dinamitei începe în 1846, cu Ascanio
Sobrero, un chimist italian. Acesta este primul care a
Alfred Nobel tratat glicerolul cu acid azotic şi sulfuric pentru a
(1833-1896) produce componenta principală a dinamitei:
A fost un chimist, nitroglicerina. Problema era reprezentată de faptul că
inventator și om de la adăugarea acidului azotic şi a acidului sulfuric avea
afaceri suedez. Printre loc o reacţie puternic exotermă (cu degajare de
altele, el a inventat căldură), iar amestecul devenea instabil, adesea pe
dinamita și a întemeiat punctul de a exploda. A durat destul de mult timp
fundația ce oferă până când inventatorii şi-au dat seama că amestecul
anual faimoasele trebuie răcit în timpul preparării.
Premii Nobel.
 Una dintre cele mai importante descoperiri ale DINAMITA
sale a fost rezultatul amestecării nitroglicerinei,
acum într-o formă stabilă, cu un lichid uleios şi cu
oxid de siliciu. Acest amestec
. putea fi transformat
într-o pastă, frământat asemenea unui aluat şi
modelat sub formă de baghete.
Mai rămânea totuşi o problemă, şi anume modul
de detonare a acestor baghete de dinamită.
1865 - Nobel a conceput „capsa detonantă”, un
dop de lemn umplut cu praf de puşcă ce se putea
aprinde cu ajutorul unui fitil, prin intermediul
căreia dinamita putea fi detonată în condiţii
controlat.
 FOTOGRAFIA
 Cuvântul fotografie are originea de la două cuvinte provenite din limba greacă:
fotos (φotoς) care se traduce ca lumină, evident (în cazul de față se folosește
termenul de lumină) și grafein (γραφειν) care se traduce ca lumină, desen, scris.
Literalmente se poate traduce prin a picta cu lumină. În vorbirea curentă pe
scurt se folosește termenul de imagine.
 Cele trei fenomene necesare obținerii imaginilor fotografice sunt
cunoscute de mult timp:
 Încă de pe vremea lui Aristotel s-a știut cum se poate pune realitatea
într-o cutie: este suficient să facem o gaură într-o cutie închisă ca să
apară o imagine reală inversată pe fondul interior al cutiei. Se obține
astfel o așa-numită cameră obscură.
 Pe de altă parte, alchimiștii știau că lumina înnegrește clorura de
argint.
 A treia contribuție a venit din partea lui John Herschel, care în 1819
a descris proprietățiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni
"fixatorul" fotografiei.
 Joseph Nicéphore Niépce, un mic fizician din provincie, a folosit
toate aceste trei proceduri pentru a fixa o imagine pe o plăcă metalică cu
depunere de halogenură de argint (1829).
Niepce a murit în 1833, dar invenția sa a fost recuperată de către Jacques Mandé
Daguerre.
De aceea, data oficială a invenției fotografiei este 1839, când Daguerre
a prezentat invenția numită de el "daghereotip", care este o simplă
ameliorare a descoperirii făcute de Niepce.
Grație daghereotipiei se obține o matriță a mediului pe o placă metalică
tratată cu o substanță fotosensibilă , după o expunere de "doar" 8 ore
(când cerul este complet senin). Copierea se făcea prin presarea matriței
pe suportul de hârtie, ca și la orice tipărire a ziarelor.
Această expunere lentă aduce cu sine câteva probleme: străzile Parisului,
chiar și la o oră de vârf, apar în întregime goale. Tehnica va avansa însă
rapid, noua invenție făcând să apară și o nouă meserie, aceea de fotograf,
căutată în special de ziarele vremii.
Prima fotografie cunoscută, realizată în 1825 de Joseph Nicéphore Niépce
 ÎNGRĂŞĂMÂNTUL CHIMIC
 Justus von Liebig este considerat
întemeietorul chimiei pentru
agricultură.
 Cea mai cunoscută invenție a sa a fost
extrasul din carne, care îi poartă
numele.
 Tot el a descoperit cloroformul,
primul gaz folosit de medici ca
Justus von Liebig anestezic în cursul operațiilor.
1803 — 1873 a fost un chimist și  În 1851, Justus von Liebig a
inventator german, cunoscut mai descoperit un procedeu practic de
ales pentru contribuțiile sale în
domeniul chimiei organice și
precipitare a argintului metalic pe o
aplicațiilor acesteia în suprafață de sticlă, ceea ce a permis o
AGRICULTURĂ. fabricare mai ușoară a oglinzilor.
 MAȘINA DE CUSUT
 1814- croitorul australian Josef Madersperger a prezentat
prima lui masina de cusut, construita incepand cu anul 1807.
 1830 -croitorul francez Barthélemy Thimonnier a patentat
masina de cusut care realiza cusaturi drepte folosind
impunsaturi inseriate. Pâna in 1841, Thimonnier a detinut o
fabrica de80 de masini care coseau uniforme pentru Armata
Franceza.î
 1833 - Walter Hunt a inventat masina de cusut cuimpunsatura
lockstitch (ce folosea 2 fire, unul deasupra si unul dedesupt)
 1842 - John Greenough a patentat prima masina de cusut în
SUA.
 Modul de realizare a
cusăturii

Mașina de cusut este un

dispozitiv complex care
realizează prin coasere
conectarea a două sau mai
multe piese de material (în
special textil) destinat (în
general) îmbrăcăminții. La
origini a fost un dispozitiv
pur mecanic, activat prin
pedalare, dar la ora actuală
este un dispozitiv electric
sau chiar electronic și
programabil.
 MAȘINA DE SCRIS

 Prima mașină de scris funcțională a fost inventată de către

Pellegrino Turri, în 1808, pentru a veni în ajutorul persoanelor
oarbe.
 Pastorul danez Rasmus Malling Hansen, în 1870 a prezentat
publicului "globul de scris", care semăna mai degrabă cu o pernă
mare de ace. Mașina a fost ulterior transformată într-un produs
comercial.
 Hansen a testat mai multe poziții ale literelor pe o tastatură din
porțelan, pentru a determina aranjamentul care să faciliteze
scrisul și să îl facă mai rapid decât cel de mână.
 MAȘINA DE SCRIS
 1868 - a fost brevetată prima mașină de scris comercială, din
dorința inginerului mecanic american Christopher Latham
Sholes, de a produce invenții pentru a îmbunătăți soarta
omenirii.
 Sholes meșterea la o mașină care să imprime automat numărul
paginilor din cărți, când i s-a sugerat că ar putea încerca o
construcție mai complexă, care să poată imprima toate literele
alfabetului. El și-a extins creația folosind la bază un vechi
telegraf căruia i-a adăugat taste pentru tot alfabetul.
 Patentul Sholes & Glidden a fost vândut pentru 12.000 dolari,
deoarece Sholes a refuzat să o mai folosească sau să o
recomande pentru utilizare.
 TELEFONUL
 Alexander Graham Bell este creatorul primului model
de telefon dar inventarea lui a fost bazată pe multe alte
invenţii ale altor oameni de ştiinţă celebrii.
Johann Philipp Reis, un om de ştiinţă german, a fost
primul care a avut ideea de a transmite sunetul prin
intermediul energiei electrice. A construit chiar un aparat
care putea transmite sunetul, cunoscut sub numele de
„telefonul Reis".
Antonio Meucci, un om de ştiinţă italian, a creat si el o
versiune timpurie a telefonului şi a făcut o demonstraţie
in Havana. A depus chiar si o cerere de brevetare pentru
modelul sau. Unii il creditează pe Meucci ca fiind primul
care a inventat telefonul.
 TELEFONUL
În transmițătorul sau microfonul lui Bell, undele sonore
loveau o diafragmă flexibilă de care era atașat un magnet
permanent.
Diafragma și magnetul vibrau, și un efect numit inducție
electro-magnetică producea un curent variabil într-o bobină
alăturată.
Acest curent variabil era transmis prin cabluri la un
receptor în care trecea prin bobina unui electromagnet.
 Curentul variabil producea un câmp magnetic variabil,
care făcea să vibreze o diafragmă subțire de fier, pentru a
reproduce vibrațiile sonore inițiale.
Transmițătorul lui Bell producea doar un semnal slab, fără
mijloace de a-l amplifica.
Alexander Graham Bell telefonul , 1876
PERSONALITATEA
REPREZINTĂ CEA MAI
ÎNALTĂ SINTEZĂ
SUFLETEASCĂ.
MISIUNEA
PERSONALITĂŢII ESTE
CA PRIN EA SĂ SE
CONTRIBUIE LA
REALIZAREA