Aparatul de fotografiat: repere cronologice

• Un obiect indispensabil în zilele noastre, fie c ă îl folosim doar la evenimentele importante din via ța noastr ă și în vacan țe sau
suntem pasionați de fotografie, aparatul de fotografiat a avut nevoie de mai bine de 200 de ani pentru a deveni ceea ce este
astăzi.
• Înca din vremea lui Aristotel (384-322 î.e.n.) s-a vorbit de așa-numita „cameră obscură”, acesta observând că dacă
se realiza o gaură într-o cutie, pe peretele opus acestuia se va forma o imagine reală, însă răsturnată. Au urmat tot
felul de îmbunătățiri, prin adăugarea de lentile convexe sau de oglinzi concave – pentru redresarea imaginii.
• Aceste cunoștințe circulau însă în special în lumea restrâns ă a fizicienilor, matematicienilor
sau astronomilor. Giovanni Battista della Porta (1535-1615) a fost cel care le-a dat o
răspândire mai mare, făcând posibil ca în timp, camera obscură să devină cunoscută publicului
obișnuit.
Camera obscură portabilă pare să aibă strânsă
legatură cu astronomul german Johannes
Kepler (1571-1630) care, ghemuit într-un cort întunecat
și cu ajutorul unui telescop, proiecta imaginile unor
peisaje panoramice pe hârtie, după care le reproducea,
desenând toate formele.
Micșorarea și portabilitatea camerelor obscure a luat
ulterior amploare din ce în ce mai mare, aceste
dispozitive fiind utilizate în scopuri civile și militare (în
special în topografie dar și pentru reproducerea unor
desene, gravuri sau hărți, precum și în medicină-pentru
desene anatomice cât mai precise). 
• Rămânea însă deschisă problematica permanentizării imaginii, prinderea ei pentru
eternitate cu ajutorul unor procese chimice.
Acest lucru avea să se întâmple în 1826, an din care datează cea mai veche fotografie care
a supraviețuit zilelor noastre: „View from the window at Le Gras”, realizată de către
francezul Joseph Nicéphore Niépce.
1. Niépce a încercat să perfecționeze procedeul
și a început și o colaborare cu Louis
Jacques Mandé Daguerre, din păcate însă
se stinge din viață în iulie 1833, nereușind să
ducă la capăt ce și-a propus.

2.   După decesul lui Niépce, Daguerre a

continuat să experimenteze, reușind să pună
la punct un procedeu care reducea timpul
imens de expunere de 8 ore la numai 10-20
de minute.

3. Procedeul se preta însă pentru imagini

statice, timpul de 10-20 de minute fiind mult
prea lung chiar și așa pentru realizarea de
portrete.  Cu toate acestea, prima fotografie
a unui om a fost realizată tot de către
Daguerre în 1838 și reprezenta un lustragiu
care curăța pantofii unui client, aceștia stând
aproape nemișcați preț de zece minute.
• A apărut  astfel „daghereotip-
ul”. În 1839, guvernul francez
avea să cumpere drepturile de
autor ale invenției, iar din luna
august a aceluiași an,
informațiile au fost făcute
publice iar ziua a devenit data
oficială a descoperirii
fotografiei, în prezent și Ziua
Internațională a Fotografiei (19
august).

• Fotografiile erau însă unicat și

pentru o nouă imagine trebuia
refăcută întotdeauna
expunerea. William Henry
Fox Talbot a fost cel care a
venit cu soluția pentru problemă,
punând la punct în 1840
primul proces negativ-
pozitiv, denumit „Calotip” (Ca
lotype).
• Pe baza acelei metode și cu
îmbunătățiri aduse de-a lungul
vremii, se realizează chiar și
fotografiile din ziua de astăzi.
• 1851 a adus un nou proces fotografic, denumit tehnica pe bază de colodiu (Colodion process), inventat de
sculptorul și fotograful britanic Frederick Scott Archer. Acesta a redus mult timpul de expunere, îmbunătățind
totodată calitatea copiilor fotografice. 
• Procesul presupunea acoperirea unei plăci de sticlă cu săruri de argint și o emulsie vâscoasă, denumită colodiu.
Expunerea dura câteva secunde, dupa care placa se transforma într-un negativ care era tratat cu un agent de fixare,
ceea ce permitea copierea imediat după fotografiere.
Colodiul a fost înlocuit ulterior cu gelatina, care se usucă mai repede, ajungându-se treptat la timpi de expunere de
sub 1/25 dintr-o secundă. Iar pentru manevrarea ușoară a plăcilor s-a modificat și designul aparatelor foto de la
acea vreme.
• Totuși, persistă problema multiplicării prin contact a fotografiilor, adică imaginea finală și negativul aveau aceeași
dimensiune. Acest aspect a fost rezolvat mai spre finalul secolului, când copiile au început să fie realizate prin
proiecție, lucru care a adus după sine și micșorarea dimensiunilor negativului, dar și a aparatelor foto.
• Așa s-a ajuns ca, în 1888, George Eastman să patenteze aparatul de fotografiat cu rolfilm, o bucată de peliculă
fotografică de aproximativ 1m lungime, care era introdusă într-o casetă metalică izolată ermetic de lumină,
înfășurată pe o rolă. După expunere, aceasta se mula pe o altă rolă, dupa care urma procesul chimic de developare.
Un model extrem de popular a fost Kodak Brownie, lansat în
anul 1900. Acesta costa 1$ și a fost produs în serie. După ce
realiza fotografiile, clientul trimitea aparatul la laboratoarele
Eastman și primea prin poștă atât fotografiile făcute, cât și
aparatul încărcat cu film. Pe o rolă Kodak se puteau face cca
100 de fotograme.
      
       
• Este pusă la punct și fotografia color. Deși prima imagine color datează
încă din 1861 (fizicianul James Maxwell), aceasta nu a avut succes
întrucât se decolora.
•  Finalul anului 1903 aduce însă primul sistem color, denumit Autochrome
Lumiere, care se realiza cu ajutorul a 3 pl ăci fotografice alb-negru cu
substanțe cromatice sensibile doar la culorile roșu, verde și albastru
(RGB), care ulterior se suprapuneau și rezulta o fotografie color
transparentă.
• Tot în anii 1900, Leica lansează primul aparat foto. Compacte, ușoare și cu un
design destul de modern, aparatele Leica au devenit populare destul de repede.
• Nemulțumit însă de calitatea imaginilor în formatul 18x24mm (specific
cinematografiei), Oskar Barnack – inginer optician la renumita firmă Leitz – a
proiectat un nou model de cameră foto, în format 24x36mm, denumit UR Leica.
• Acest format a devenit standard și este folosit și în zilele noastre.
1. Prima camera comercială prezentată publicului se numea simplu, Leica,  și a fost lansată în 1925, fiind dotată cu obiectivul
Elmar de 50mm f/3.5. Leica a fost vândută în peste 1000 de exemplare până la sfârșitul anului, fiind un real succes, iar din
1926, Leitz începe să comercializeze și primele aparate de mărit în format mic.

2. De asemenea, reușita unei fotografii fiind dependentă de lumina zilei sau de o sursă de lumină artificială, un alt pas important a
fost inventarea blițului portabil cu bec de unică folosință (1929).

3. Anul 1929 aduce, de la Franke & Heidecke, dupa 3 ani de cercetare, primul aparat de fotografiat cu două obiective: unul pentru
vizarea reflex și al doilea pentru fotografiere. Obiectivele erau situate pe o axă verticală iar camera de format 6×6 folosea
rolfilm  și se numea Rolleiflex 610, fiind prima dintr-o serie lungă și celebră de camere foto.
• În 1934 este lansat primul aparat foto Canon. Pe vremea aceea denumirea era de fapt Kwanon și a
fost primul aparat foto din Japonia cu obturator în plan focal de 35mm.
•   În 1936, după numeroase încercări, Canon lanseaza Hansa Canon, primul aparat foto comercial cu
obturator în plan focal de 35mm, iar în 1959 și primul SLR al companiei.

• În 1936, apare și primul aparat foto de la Olympus-Semi Olympus, iar după mai bine de zece ani,
•  în 1948, va apărea primul aparat foto Nikon (Nikon I) dar și primul Fuji (Fujica Six) și
Hasselblad.

• Tot 1949 este anul în care apare primul aparat Polaroid destinat publicului larg. Denumit Land
Camera, după numele inventatorului său, Edwin Land, acesta folosea role de film de conțineau toate
ingredientele necesare pentru obținerea unei fotografii imprimate într-un timp extrem de redus.
Modelele care au urmat au perfecționat ergonomia iar filmul s-a transformat în pachete de clișee
individuale, cu auto-developare.
În 1956, producția de camere foto Polaroid atinge cifra de 1.000.000 .
• În 1952 apare și primul aparat foto Pentax, denumit Asahiflex.
De asemenea, toți producătorii lansează noi modele, tehnica avansând permanent.
1975 este un alt an remarcabil în istoria fotografiei și a aparatelor de fotografiat , fiind momentul
în care KODAK a realizat prima cameră foto care înregistra imagini alb-negru pe o casetă cu
bandă magnetică.

• Ideea i-a aparținut lui Steve Sasson și a fost brevetată trei ani mai târziu.  Aparatul
înregistra imagini statice pe un mediu digital. Senzorul era un Fairchild CCD și necesita 23
de secunde pentru înregistrarea unei fotografii de 100×100 pixeli pe o casetă cu bandă magnetică.
Aparatul cântărea aproximativ 4 kg.
• Dezvoltările din domeniu încep să se țină lanț.

• În 1976 Canon lansează Canon AE-1, prima cameră cu mecanism digital de măsurare a expunerii, în 1986 Kodak anunța

dezvoltarea primului senzor din lume de 1 megapixeli – senzor suficient de mic pentru a funcționa într-un aparat foto portabil,
iar în 1988 Fuji lansează Fuji DS-1P, prima cameră foto digitală care salva imaginile pe carduri de memorie.

• 1987 continuă seria de tehnlogii inovatoare, Canon

lansând EOS 650, primul aparat foto SLR cu AF
(autofocus), dotat cu un sistem de montură complet
electronic.
• În 1994 Nikon lansează primele obiective foto cu stabilizarea optică.
Progresul a continuat, toți marii producători intrând în era digitală, procesul de modernizare fiind în plin avânt.

• Anul 2000 a adus o nouă provocare pentru fotografie: Sharp J-SH04, un telefon mobil cu cameră foto încorporată.
Avea un display cu 256 de culori iar rezoluția senzorului CMOS era de 0,1 megapixeli. Astfel, a devenit și primul
telefon care putea transmite MMSuri. Se comercializa doar în Japonia și a ajuns pe piață în 2001, fiind vândut la
prețul de 500$.

• A fost începutul unei cotituri puternice în industrie, în special în detrimentul camerelor foto compacte.
• Revenind la reperele cronologice, 2004 a adus lansarea Epson R-
D1, aparat foto considerat primul mirrorless și primul
rangefinder.
•  Neașteptat, majoritatea asociind Epson cu domeniul
printingului, însă pe baza acestui model s-au realizat și
dezvoltările ulterioare pentru alte aparate de fotografiat
mirrorless.
• În 2005 Canon lansează Canon EOS 5D, primul DSLR full frame la un preț mai accesibil (undeva la 3299$),
aproape la jumătate față de alte modele full frame de atunci.
• De asemenea, dimensiunile erau considerabil mai mici, neavând grip încorporat ca alte camere profesionale.

• In 2010 Sony și-a lansat primele aparate foto mirrorless, 

seria Nex, unele dintre cele mai apreciate camere foto de
acest tip în prezent.
• 2011 a adus și el o nouă surpriză: aparatul de fotografiat care generează imagini a căror focalizare
poate fi ajustată dupa momentul apăsării pe declanșator. Pe scurt, Lytro. Noul sistem măsoară nu
doar cantitatea de lumină care atinge senzorul, ci și direcția din care aceasta vine, permițând practic
recompunerea ulterioară a oricărei imagini captate. 

De la un domeniu al câtorva profesioniști la probabil unul dintre

cele mai populare hobby-uri, fotografia joacă în societatea de
astăzi un rol foarte important ca mediu informațional iar tehnica
fotografică își continuă evoluția. Cu ce ne vor surprinde anii ce
vor să vină, urmează să aflăm.