Istoria aparatului de

fotografiat

Bodiu David
Clasa a X-a
 Aparatul fotografic (sau aparat de fotografiat) este un
aparat optic cu ajutorul căruia pot fi obținute imagini reale ale
obiectelor. La aparatele clasice, fixarea acestor imagini se făcea pe
plăci sau filme acoperite cu un strat de emulsie fotografică. În urma
revoluției digitale, majoritatea aparatelor de fotografiat transformă
informația vizuală în informație digitală, cu ajutorul unui senzor de
imagine.
Părțile principale sunt:

• obiectivul fotografic (fix sau interschimbabil);

• obturatorul (controleaza timpul in care filmul a fost expus la
lumina. Este un mecanism complex care poate functiona in
modul automat sau manual, putand controla timpul in care
acesta sta deschis.)
• camera obscură (rigida sau pliabilă)
• caseta materialului fotosensibil (fixă sau interschimbabilă);
 In Antichitate, Aristotel a explicat principiul camerei
obscure: daca lumina patrunde printr-un spatiu foarte mic,
intr-o cutie intunecata, pe peretele opus orificiului se formeaza
o imagine rasturnata a obiectului din fata cutiei respective. In
secolul al XIII-lea, englezul Roger Baconc, cel care a promovat
metoda experimentala in stiinte, a construit prima camera
obscura, prin care putea fi privit soarele.
Micșorarea și portabilitatea camerelor obscure a luat ulterior
amploare din ce în ce mai mare, aceste dispozitive fiind utilizate în
scopuri civile și militare (în special în topografie dar și pentru
reproducerea unor desene, gravuri sau hărți, precum și în medicină-
pentru desene anatomice cât mai precise). În paralel, avansau și
descoperirile din domeniul chimic, în anul 1600 de exemplu Robert
Boyle descoperind că la o anumită expunere, clorura de argint se
colorează în negru iar în 1727, Johann Heinrich Schulze realizând că
anumite lichide își schimbau culoarea dacă erau expuse mult timp la
lumină.
Rămânea însă deschisă problematica permanentizării imaginii, prinderea ei
pentru eternitate cu ajutorul unor procese chimice.

Acest lucru avea să se întâmple în 1826, an din care datează cea mai veche
fotografie care a supraviețuit zilelor noastre: „View from the window at Le
Gras”, realizată de către francezul Joseph Nicéphore Niépce
Niépce a încercat să perfecționeze procedeul și a început și o colaborare
cu Louis Jacques Mandé Daguerre, din păcate însă se stinge din viață în
iulie 1833, nereușind să ducă la capăt ce și-a propus. După decesul lui
Niépce, Daguerre a continuat să experimenteze, reușind să pună la
punct un procedeu care reducea timpul imens de expunere de 8 ore la
numai 10-20 de minute. Procedeul se preta însă pentru imagini statice,
timpul de 10-20 de minute fiind mult prea lung chiar și așa pentru
realizarea de portrete. Cu toate acestea, prima fotografie a unui om a
fost realizată tot de către Daguerre în 1838 și reprezenta un lustragiu
care curăța pantofii unui client, aceștia stând aproape nemișcați preț de
zece minute.
Așa s-a ajuns ca, în 1888, George Eastman să patenteze aparatul de
fotografiat cu rolfilm, o bucată de peliculă fotografică de aproximativ
1m lungime, care era introdusă într-o casetă metalică izolată ermetic
de lumină, înfășurată pe o rolă. După expunere, aceasta se mula pe o
altă rolă, dupa care urma procesul chimic de developare.
A fost un moment de cotitură în istoria fotografiei, aceasta
deschizându-și porțile și amatorilor. Societatea KODAK se ocupa de
toate operațiile tehnice – developarea filmului, reîncărcarea
aparatului și expedierea fotografiilor, sloganul lor fiind „Apăsați pe
buton, noi ne vom ocupăm de restul” (You Press the Button, We Do
the Rest).
Un model extrem de popular a fost Kodak Brownie, lansat în anul
1900. Acesta costa 1$ și a fost produs în serie. După ce realiza
fotografiile, clientul trimitea aparatul la laboratoarele Eastman și
primea prin poștă atât fotografiile făcute, cât și aparatul încărcat cu
film. Pe o rolă Kodak se puteau face cca 100 de fotograme.
Este pusă la punct și fotografia color. Deși prima imagine color datează
încă din 1861 (fizicianul James Maxwell), aceasta nu a avut succes
întrucât se decolora. Finalul anului 1903 aduce însă primul sistem color,
denumit Autochrome Lumiere, care se realiza cu ajutorul a 3 plăci
fotografice alb-negru cu substanțe cromatice sensibile doar la culorile
roșu, verde și albastru (RGB), care ulterior se suprapuneau și rezulta o
fotografie color transparentă.
Tot în anii 1900, Leica lansează primul aparat foto. Compacte, ușoare și
cu un design destul de modern, aparatele Leica au devenit populare
destul de repede.
Nemulțumit însă de calitatea imaginilor în formatul 18x24mm (specific
cinematografiei), Oskar Barnack – inginer optician la renumita firmă
Leitz – a proiectat un nou model de cameră foto, în format 24x36mm,
denumit UR Leica. Acest format a devenit standard și este folosit și în
zilele noastre.
 În 1934 este lansat primul aparat foto Canon. Pe vremea aceea
denumirea era de fapt Kwanon și a fost primul aparat foto din Japonia cu
obturator în plan focal de 35mm. În 1936, după numeroase încercări,
Canon lanseaza Hansa Canon, primul aparat foto comercial cu obturator
în plan focal de 35mm, iar în 1959 și primul SLR al companiei.
În 1936, apare și primul aparat foto de la Olympus-Semi Olympus, iar
după mai bine de zece ani, în 1948, va apărea primul aparat foto Nikon
(Nikon I) dar și primul Fuji (Fujica Six) și Hasselblad.

Tot 1949 este anul în care apare primul aparat Polaroid destinat
publicului larg. Denumit Land Camera, după numele inventatorului său,
Edwin Land, acesta folosea role de film de conțineau toate ingredientele
necesare pentru obținerea unei fotografii imprimate într-un timp extrem
de redus. Modelele care au urmat au perfecționat ergonomia iar filmul
s-a transformat în pachete de clișee individuale, cu auto-developare.
În 1956, producția de camere foto Polaroid atinge cifra de 1.000.000 .
În 1976 Canon lansează Canon AE-1, prima cameră cu
mecanism digital de măsurare a expunerii, în 1986 Kodak
anunța dezvoltarea primului senzor din lume de 1
megapixeli – senzor suficient de mic pentru a funcționa
într-un aparat foto portabil, iar în 1988 Fuji lansează Fuji
DS-1P, prima cameră foto digitală care salva imaginile pe
carduri de memorie.
În 1990 KODAK încearcă să intre pe piața DSLRurilor, prin
introducerea unui senzor digital și a unui mediu de stocare pe una
dintre cele mai recente camere SLR a acelor vremuri, Nikon F3.
Sistemul a fost făcut public în 1991, sub denumirea DCS-100. Avea un
senzor tip CCD de 1,3 megapixeli (1024×1280 px), o sensibilitate ISO
100, timpi de expunere de la 8s la 1/2000 și o memorie internă de
200MB. Putea fi folosit cu obiective Nikon și costa 13.000 $ (sursele
diferă referitor la acest aspect).
Anul 2000 a adus o nouă provocare pentru fotografie: Sharp J-SH04, un telefon
mobil cu cameră foto încorporată. Avea un display cu 256 de culori iar rezoluția
senzorului CMOS era de 0,1 megapixeli. Astfel, a devenit și primul telefon care
putea transmite MMSuri. Se comercializa doar în Japonia și a ajuns pe piață în
2001, fiind vândut la prețul de 500$.
2011 a adus și el o nouă surpriză: aparatul de fotografiat care
generează imagini a căror focalizare poate fi ajustată dupa
momentul apăsării pe declanșator. Pe scurt, Lytro. Noul sistem
măsoară nu doar cantitatea de lumină care atinge senzorul, ci și
direcția din care aceasta vine, permițând practic recompunerea
ulterioară a oricărei imagini captate.
 Bibliografie

• https://destepti.ro/cine-a-inventat-aparatul-de-fotografiat/
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Aparat_fotografic
• https://blog.f64.ro/2014/12/24/aparatul-de-fotografiat-repere-cronologice/