Camera foto

Din totdeauna oamenii au dorit să lase

generațiilor viitoare o mărturie a evenimentelor
importante din viața lor. Pentru aceasta ei au
gravat, au desenat, au pictat iar la sfârșitul
secolului al 19-lea au fotografiat.
O cameră obscură, echipată cu o diafragmă
reglabilă formează o imagine răsturnată a unui
obiect, mai mult sau mai puțin clară și mai puțin
luminoasă.
LEORNADO DA VINCI

Principiul de functionare
al aparatului de
fotografiat a fost
descoperit de pe vremea
artistului si
inventatorului Leonardo
da Vinci, care a aratat ca
pentru a proiecta o
imagine este suficient
un mic orificiu prin care
sa treacă lumina.
 PARTILE COMPONENTE ALE UNEI CAMERE FOTO
 Pentru a functiona, orice aparat foto, oricat de
simplu, trebuie sa aiba urmatoarele parti
componente: 
Corpul - O cutie perfect opaca in care sta filmul
pentru a fi expus.  clara.Acest aparat simplu
Obiectivul - Un dispozitiv care focalizeaza
razele de lumina pe film 
Diafragma - Un dispozitiv care controleaza cata
lumina ajunge pe film  lea.Mai mult a durat pana a
Obturatorul - Un dispozitiv care controleaza cat
timp este filmul expus la lumina 
Vizorul - Un dispozitiv folosit pentru a incadra
eficient imaginea care va fi inregistrata pe film. 
Sistemul de transport - Un dispozitiv folosit
pentru fixarea si transportul filmului. 
Aparatul de fotografiat - Cu
cat este mai mic orificiul, cu
atat imaginea este mai
numit “camera obscura” exista
de la inceputul sec. al XVII-
fost gasit un material
fotosensibil pt. a inregistra
imaginea respectiva.
Aparatul de fotografiat -
Aceasta problema a fost
rezolvata abea in 1826 cand
Joseph Nicepe a descoperit ca
pentru a produce un bitum
sensibil la lumina poate fi
folosita clorura de argint.
OBIECTIVUL
 Cel mai simplu obiectiv este format dintr-o lentila subtire
convergenta.Ea formeaza in apropierea partii posterioare a
camerei obscure, o imagine reala, rasturnata si mai mica decat
obiectul, deoarece, de obicei, obiectul se gaseste la o distanta
mai mare decat dublul distantei focale a lentilei.Subiectul de
fotografiat se gaseste la diferite distante fata de aparatul
fotografic.Ca urmare, distanta dintre obiectiv si film este
variabila.
 Existã o mare varietate de obiective, prezentate sub diferite
denumiri comerciale.Important este gradul de corectare a
aberatiilor lor. În functie de caracteristicile lor specifice putem
mentiona: obiectivul acromat, aplanat, anastigmat, etc., fiecare
creat pentru anumite scopuri (portret, peisaj). De multe ori pe
montura obiectivului sunt indicate luminozitatea si distanta
focala.
 CAMERA OBSCURA
Camera obscură poate fi definită ca fiind o
copie mecanică a ochiului animal. Anatomic,
ochiul este un organ deosebit de complex,
servind la transformarea imaginilor
geometrice ale corpurilor în senzații vizuale.
Din punct de vedere al opticii geometrice, el
constituie un sistem optic format din trei
medii transparente: umoare
apoasă, cristalinul și umoarea sticloasă.
Acestea se găsesc în interiorul globului
ocular, mărginit în exterior de o membrană
rezistentă numită sclerotică, opacă peste tot,
exceptând o porțiune din față, care este
transparentă și de formă sferică, cunoscută
sub numele de corneea transparentă. Pe
planul opus corneei se află o membrană cu
celule senzoriale numită retină. Lumina
pătrunde prin cornee și cade pe retină, unde
formează o imagine reală și răsturnată a
obiectelor privite, transmisă prin nervul optic
la creier.
DESCOPERIREA CAMEREI OBSCURE
 Principiile camerei obscure erau cunoscute de foarte mult timp, încă din antichitate.
Astfel, egiptologii la unul din templele zeului Ra au descoperit un sistem "cameră
obscură", unde Ra la răsăritul soarelui era proiectat pe un perete al templului.
 In secolul XV, Leonardo da Vinci, celebrul sculptor, arhitect și inginer, descoperă și

definește că formarea imaginii într-o cameră obscură se datorează în primul rând

proprietății razelor de lumină de a se propaga în linie dreaptă și tocmai acestui fapt,
imaginea este răsturnată. Datorită faptului că nu se putea obține o imagine clară a
obiectului luminos, întrucât nu se putea practica un orificiu foarete mic care să
permită trecerea unei singure raze luminoase, era necesar îmbunătățirea sistemului.
 Cameră obscură care foloseşte o oglindă plană pentru a reproiecta imaginea pe un

ecran exterior
 In jurul anului 1500, anatomiștii ajung să definească funcționarea ochiului. In aceste

condiții Cardano, care studia structura ochiului și legile vederii, a reușit să

perfecționeze vechea cameră obscură, pornind de la analogia că în deschizătura
ochiului cristalinul funcționează ca o lentilă convergentă și înzestrează camera
obscură cu acest element tehnic. Rezultatul a fost o imagine clară, reală, răsturnată
și mult mai luminoasă.
TIMPUL DE EXPUNERE IN FOTOGRAFIE
 Gama timpilor de expunere folositi astazi in
fotogrfie a fost in mare masura standardizata
atat pentru valorile mai mari de o secunda cat
si pentru cele inferioare. Aceasta scara
porneste de la cel mai lung timp posibil de
realizat pe cale mecanica, 30 s, si se opreste
la limita de 1/2500 s, aceste bariere nefiind
de netrecut. Treapta marcata cu litera B
permite fotografului realizarea unor timpi de
expunere facultativi, nestandardizati.
TIPURI APARATE DE FOTOGRAFIAT

 De-a lungul timpului au aparut multe modele

de aparate foto, insa marea lor majoritate se
incadreaza in una dintre aceste categorii: 
- aparate cu vizor sau telemetru 
- aparate cu vizare prin obiectiv (SLR, reflex) 
- aparate cu doua obiective 
- aparate cu planfilm 
DIAFRAGMA SI DIMENSIUNEA
CAMPULUI DE PROFUNZIME
 Din punct de vedere constructiv, diafragmele cel
mai des intalnite sunt cele de tip „iris”, pe baza de
lame metalice dispuse circular in interiorul
obiectivului aparatului de fotografiat. Ca si in
cazul timpilor de expunere, scara diafragmelor a
fost uniformizata pentru majoritatea aparatelor de
fotografiat. Intre valorile inscrise pe aparatul de
fotografiat si deschiderea reala exista un raport de
inversa proportionalitate. In cazul uniui obiectiv
fotografic foarte luminos vom avea urmatoarea
scara a diafragmelor: 1,8 2 2,8 3,5 4 5,6 8 11 16.
ILUMINAREA IN FOTOGRAFIE
 A fotografia insemna a scrie cu lumina. Principala sursa de
lumina este soarele desi sursele artificiale de lumina au
devenit la fel de necesare. Iluminarea se realizeaza cu
ajutorul diafragmei si a timpului de expunere. Exista o cale
de stabilire precisa a timpului de expunere si a diafragmei cu
ajutorul folosirii exponometrului. Acesta este format dintr-
un strat de celule fotosensibile care in prezenta luminii
creeaza un impuls electric, masurat cu un miliampermetru.
Prima operatie pentru a fixa scara exponometrului este
valoarea sensibilitatii filmului, exprinmata in grade DIN sau
ASA. A doua operatie consta in masurarea propriu-zisa a
iluminarii si inregistrarea acestei valori. Apoi uremeaza
alegerea diafragmei si a timpului de expunere cele mai
convenabile, in functie de valorile indicate de exponometru.