C.T. A.P.I.

Instrumente optice
Imagini reale
Imagini virtuale

-REFERAT-

Elev: Pripon Timotei Daniel

Profesor: Cozma Iustin Dorel
Clasa a X-a

Introducere în lumea
instrumentelor optice
Instrumentul optic sau aparatul optic este o
combinație de oglinzi, lentile, prisme, formând un
ansamblu unitar, destinat observării și măsurării unor
mărimi optice.
Aparatele optice se clasifică în:

 aparate cu obiective (reale): furnizează imagini

reale și pot înregistra imaginea obiectelor pe un
receptor fizic (placă sau film fotografic), unde ca
exemple se pot da: aparatul fotografic, aparatul de
proiecție, retroproiectorul, epidiascopul etc.;
 aparate cu imagini virtuale (oculare): dau imagini
virtuale, funcționează odată cu ochiul și imaginea se
formează în ochiul observatorului, pe retină, de
exemplu: lupa, luneta, microscopul, telescopul etc.

Caracteristicile instrumentelor optice

Aparatele optice sunt caracterizate prin anumite mărimi
care permit să se facă comparația între două aparate de
același tip și să se poată alege care dintre ele
îndeplinește anumite cerințe.
Mărirea liniară
Mărirea liniară se definește ca fiind raportul dintre o
anumită dimensiune liniară a imaginii (y2) și
dimensiunea corespunzătoare a obiectului (y1). Deoarece
numai imaginile reale pot să aibă dimensiuni liniare
măsurabile direct, rezultă că mărirea liniară se
definește doar pentru aparatele optice obiective:

Puterea separatoare
Puterea separatoare reprezintă proprietatea pe care o
are un aparat optic de a vedea distinct prin el două
puncte apropiate ale obiectului. În
cazul microscopului, puterea separatoare este cea mai
mică distanță dintre două puncte ale obiectului pentru
ca acestea să se vadă distinct prin aparat - putere
separatoare liniară. Dacă punctele sunt prea
apropiate, atunci acestea se suprapun. În
cazul lunetei puterea separatoare este determinată de
unghiul minim dintre două raze care vin de la două
puncte luminoase (de exemplu de la două stele) pentru
 care ele să dea imagini separate - în acest caz putem
vorbi de putere separatoare unghiulară.
Câmpul unui aparat optic
Câmpul unui aparat optic este regiunea din spațiu pe
care o poate explora instrumentul. Se poate vorbi de:

 câmp de lărgime: cu dimensiunile perpendiculare

pe axul optic al aparatului;
 câmp de adâncime: cu dimensiunile pe direcția axului
optic.
Claritatea
Claritatea unui instrument optic reprezintă
raportul fluxurilor luminoase trimise ochiului de
suprafețe egale din obiect și din imagine. La
aparatele cu putere mică pentru îmbunătățirea
clarității se caută să se mărească fluxul luminos care
pătrunde în aparat.

Imaginile reale pot fi prinse pe un

ecran: perete, pânză de protecţie, placă sau film
fotografic. Principalele instrumente sunt aparatele
fotografice şi aparatele de proiecţie.

Despre aparatul de fotografiat

Acesta este un dispozitiv care obține imagini
reale ale obiectelor. Aparatele clasice pe film fixau
aceste imagini cu ajutorul unor filme sau plăci
acoperite cu emulsie fotografică. Astazi însă, grație
revoluției digitale, senzorul de imagine transformă
informația vizuală în informație digitală.
Un aparat de fotografiat funcționeaza la fel ca
ochii noștri. Daca îi închidem, îi deschidem si apoi îi
închidem din nou, vedem o imagine din jurul nostrum. Un
aparat foto face același lucru, capturând imagini.
George Eastman a introdus prima cameră de fotografiat
Kodak, care avea obiectivul de formă cilindrică. Kodak
a fost unul din primele aparate de fotografiat ce se
foloseau ținandu-se în mână. Din jurul anului 1840,
aparatul de fotografiat a permis oamenilor să aibă o
înregistrare vizuală a vieților lor.
Aparatul foto se compune din:
 Obiectivul fotografic ( interschimbabil sau fix)
 Diafragma
 Vizorul (prin obiectiv sau cu sistem optic
independent)
 Caseta materialului fotosensibil (interschimbabilă
sau fixă)
 Obturatorul
 Camera obscură (pliabilă sau rigidă)
 Carcasa aparatului
Obiectivul este cel care permite patrunderea luminii în
aparat și focalizarea imaginii pe film sau digital.
Distanța focală determină unghiul de câmp și împarte
obiectivele în urmatoarele categorii:
 Teleobiective – au distanta focala de peste 70 mm;
 Obiective normale – au distanta focala in jur de 50
mm;
 Superangulare – au distanta focala pana in 40 mm.
 Aceste dimensiuni cresc o data cu dimensiunile
filmului folosit.

În aparatul de
fotografiat, lumina intra
prin obiectiv, care este
format dintr-o lentila
convexă capabilă sa
capteze o parte din
imagine. Lumina trece
astfel prin obturator
într-un timp foarte scurt
si va
impresiona pelicula.
Pelicula este acoperită de substanțe speciale, care
permite apariția imaginilor dupa ce pelicula este
introdusă într-un lichid denumit „revelator”. La
aparatele foto digitale în locul filmului se găsește
un cip fotosensibil.

Aparatele foto se compun dintr-un corp opac

în care se află filmul și mecanismul de transport, o
lentilă pentru focalizare, o deschidere reglabilă
(fereastra) pentru admisia luminii și un obturator
(diafragma) pentru timpul de expunere.

În loc să capteze imaginile pe film,

aparatele digitale folosesc cipuri fotosensibile, de
regulă, un CCD (change coupled device) o matrice de
milioane de celule fotosensibile numite pixeli care
produc semnale electrice ce variază odată cu
cantitatea de lumina care intra în contact.

Un convertor analog-digital transformă

aceste semnale în formă digitală pentru memorare.
Imaginile digitale sunt apoi reconvertite în forma
analogă pentru a fi afișate pe vizorul aparatului sau
pe un ecran.

Principiul de funcționare al aparatului de

fotografiat a fost descoperit de pe vremea artistului
și inventatorului Leonardo da Vinci, care a aratat că
pentru a proiecta o imagine este suficient un mic
orificiu prin care sa treacă lumina. Cu cât este mai
mic orificiul, cu atât imaginea este mai clară. Acest
aparat simplu, numit "cameră obscura", există de la
începutul sec. al XVII-lea.
Mai mult a durat până a fost găsit un material
fotosensibil pentru a înregistra imaginea respectivă.
Această problemă a fost rezolvată in 1826 când Joseph
Niepce a descoperit că pentru a produce un bitum
sensibil la lumină poate fi folosită clorura de argint.
Tipuri de aparate:
De-a lungul timpului au apărut multe modele de aparate
foto, însă marea lor majoritate se încadrează în una
dintre aceste categorii:
• aparate cu vizor sau telemetru;
• aparate cu vizare prin obiectiv (SLR, reflex);
• aparate cu două obiective;
• aparate cu plan film;
Următoarea componentă este obturatorul. Acesta
poate fi situat chiar în fața filmului (obturator în
plan focal) sau poate fi situat în obiectiv (obturator
central).Un aparat bun trebuie să ofere posibilitatea
de a stabili durata deschiderii obturatorului. De
asemenea, trebuie să existe un declanșator care să
controleze deschiderea și
închiderea obturatorului.Obturatorul cu placă (perdea)
este construit dintr-o perdea de pânză neagră,
cauciucată, opacă, care se înfășoară pe un tambur și se
eliberează prin apăsarea unui buton, de către un arc
spiral. I se mai spune “obturator de placă” sau focal
și are o“fantă” de a cărei viteză de deplasare depinde
timpul de expunere. Perdeaua se află în imediata
apropiere a stratului fotosensibil. Obturatorul cu
perdea prezintă, în general, avantajul de alucra cu
timpi scurți de expunere (pânã la 1/2000 s), dar
și unele dezavantaje. Astfel, la temperaturi joase,
perdeaua se mișcă mai încet, iar la fotografierea
subiectelor în mișcare rapidă, imaginea acestora poate
apãrea deformată, de asemenea marginea clișeelor poate
aparea în anumite cazuri expusă neuniform. În ultimii
ani, cunoaște o largă răspandire aparatul foto digital.
În aceste aparate nu se folosește film, imaginea
înregistrandu-se pe un ecran. Prelucrată electronic,
aceasta poate fi încărcată pe calculator.
Obiectivul lasă lumina să intre și focalizează imaginea
pe film. De asemenea,
obiectivul, prin distanța sa focală, influențează și
marimea imaginii.
Cel mai simplu obiectiv este format dintr-o
lentilă subțire convergentă. Ea formează în apropierea
părții posterioare a camerei obscure, o imagine reală,
răsturnată și mai mică decât obiectul, deoarece, de
obicei, obiectul se găsește la o
distanță mai mare decat dublul distanței focale a
lentilei. Subiectul de fotografiat se găsește la
diferite distanțe față de aparatul fotografic. Ca
urmare distanța dintre obiectiv și film
este variabilă. Energia undei luminoase care cade pe
mulsia fotografică are un efect chimic.
Acțiunea acestui efect este limitată în timp și se
numește timp de expunere. Filmul va fi cu atât mai
iluminat cu cât dimensiunile sunt mai mari și
obiectivul va fi mai apropiat de el. Diametrul părții
active a obiectivului poate fi reglat cu ajutorul
diafragmei.

Există o mare varietate de obiective, prezentate sub di

ferite denumiri comerciale.
Important este gradul de corectare a aberațiilor lor.
În funcție de caracteristicile lor specifice putem
menționa: obiectivul acromat, aplanat, anastigmat,
etc., fiecare creat pentru anumite scopuri. De multe
ori pe montura obiectivului sunt indicate luminozitatea
și distanța focală.

Despre microscopul optic

Microscopul este un instrument ştiinţific care servește
la.vizualizarea detaliilor tisulare, celulare şi macro
moleculare care nu sunt vizibile la rezoluţia ochiului
liber.

Microscopul optic
– este un aparat optic de mărit care utilizează ca
sursă de radiaţie fotonul
(lumina albă). Calitatea cea mai de preţ aunui
microscop este puterea de separare sau rezoluţia
aparatului (cea mai mică distanţă la care două puncte
pot fi văzute distinct). Aparatul optic dă o imagine
inversată şi mult mărită, virtuală sau reală a
obiectelor prelucrate după tehnica cito-histologică.
Examinarease face prin transparenţă preparatul
histologic fiind străbătut de unflux fotonic dirijat.

…..Structurile avînd diferte densităţi, determină apari

ţia unor fenomene de refracţie şi difracţie a fluxului
fotnic care stau la baza reconstruirii imaginii de
către sistemul optic al microscopului. La formarea
imaginii intervin:
-fluxul fotonic ( sursa de lumină );
-preparatul;
-obiectivul;
-ocularul;
-ochiul observatorului;

Elementele constituente ale microscopului sunt:

-partea mecanică;
-partea optică;
-sursa de fotoni;

Caracteristici specifice microscopului optic:

-utilitează o sursă fotonică;
-examinarea se efectuează prin transparenţă;
-ordinul de mărire al microscopului optic utilizând
lumina albă este cuprins între 2000- 3000 X;
-acest domeniu poate fi extins pînă la 7000 X utilizînd
ca şi sursă fotonică o sursă de lumină cu spectrul în
ultraviolet.

Lentila, convexa sau concavă ,reprezintă elementul

de bază al tuturor instrumentelor optice. Această
bucată de sticla sau de plastic, cu suprafețele
curbate, modifică traiectoria razelor de lumină care o
traversează. Lentila redirectionează razelede lumină,
venind de la un obiect și formând o imagine. Cel mai
simplu microscop este format din doua lentile convexe
suprapuse, ocular siobiectiv. Obiectul care trebuie
observat este puternic iluminat și privit prin
transparență. Lentila convexă a obiectivului produce o
imagine a obiectului, care este la rândul ei mărită de
lentila convexă a ocularului. Cele două lentile își
însumează puterile de mărire, ceea ce produce în final
o imagine foarte marită a respectivului obiect.
Pentru ca imaginea rezultata sa fie corecta trebuie
efectuatecateva reglaje:
• Luminozitatea - este ajustata de condensor
(inclinarea oglinzii inmulte cazuri) si de deschiderea
lentilei obiectiv.
• Focalizarea - este controlata prin butonul specific
si depindetotodata de grosimea preparatului si a
lemelelor sale.
• Rezolutia - reprezinta distanta minima la care s-ar
putea afla douapuncte ale imaginii pentru a mai putea
fi percepute separat.
• Contrastul - defineste diferenta dintre iluminarea
preparatuluipropriu-zis si a cea a zonelor adiacente
lui. Se poate regla prinmodificarea intensitatii
luminii si a dimensiunilor diafragmelor,precum si prin
utilizarea unor substante de contrast.
Inventarea și îmbunătățirea microscopului optic au dus
la progrese semnificative în studiul celulei, în
bacteriologie, parazitologie, în mineralogie și în
metalografie (examenul microscopical metalelor) etc.
 Schema funcționării micrscopului optic simplu

În schemă se poate observa mersul razelor și construcți

aimaginilor printr-un microscop, în care obiectivul și
ocularulsunt reduse, pentru simplificare, la două
lentile subțiri. Obiectul cercetat având o dimensiune
liniara y1 se așează în vecinătatea focarului F1 al
obiectivului în stânga lui, pentru a se forma o imagine
y' reală, marită și răsturnată. Imaginea
y' este "obiect" real pentru ocularul
microscopului așezat astfel încât y1 sa cadă î ntre
focarul obiect F2 al ocularului și ocular, în scopul
obținerii unei imagini virtuale și mărite, y2 dată de
ocular, ea constituind totodată și imaginea finală dată
de microscop. În imagine, pe lângă cele două raze r si
r' care au servit la construcția imaginilor, s-
a figurat ca și la lupă, fasciculul (cel hașurat) care
pătrunde în ochi prin pupila sa, provenind de la un
punct marginal al obiectului y'. Unghiul β2 de
înclinare a acestui fascicul față de axul optic
constituie unghiul sub care se vede imaginea y2. El
este mult mai mare decat β1 -unghiul sub care s-ar
vedea obiectul y1.
 BIBLIOGRAFIE

 https://ro.scribd.com
 https://ro.wikipedia.org
 https://images.google.com
 Carte de fizică