GENUL EPIC

Romanul

Romanul este o specie a genului epic în proză

de mari dimensiuni, cu numeroase personaje
aflate în evoluție și cu acțiune complexă ce se
desfășoară pe mai multe planuri.

Trăă săă turi:

-ăctțiuneă romănului este circumscrisăă spătțiăl sț i temporăl
-relătțiile dintre personăje sunt complexe sț i văriăte
-personăjele ăpărtțin unor tipologii (sunt reprezentătive
pentru ănumite cătegorii sociăle, profesionăle, de văâ rstăă ,
etc.)
-principălul mod de expunere este nărătțiuneă îâmpletităă cu
descriereă, diălogul sț i monologul
-nărătorul poăte fi sț i personăj îân căzul unei scrieri subiective
nărătțiuneă reălizăâ ndu-se lă persoănă îântăâ i său obiectiv
nărătțiuneă fiind reălizătăă lă persoănă ă treiă.

Nuvela
 Nuvela este o specie a genului epic în proză
de dimensiuni relativ reduse în raport cu romanul
dar mai amplă decât schița cu o acțiune care
urmărește un singur fir narativ cu o intrigă
complexă și un conflict care determină întreaga
acțiune.

Trăă săă turi:

-nuvelă urmăă resț te un singur fir nărătiv, dezvoltăt îân jurul
unui conflict puternic exterior sț i/său interior căre
ăntreneăzăă o serie de personăje

-ăccentul căde ăsupră evolutției personăjelor, ăsupră

cărăcterizăă rii ăcestoră, nu ăsupră îântăâ mplăă rilor

-personăjul de nuvelăă ăre trăă săă turi specifice prin căre se

deosebesț te de ălte tipuri de personăje. De ăsemeneă, trebuie
mentționăt căă nuvelăă ăpăre de obicei un singur personăj
principăl

-evenimentele relătăte sunt verosimile, păă străâ nd ăsț ădăr o

străâ nsăă legăă turăă cu reălităteă ăsigurăâ nd cărăcterul veridic ăl
nuvelei

-modul de expunere predominănt este nărătțiuneă. Apăr, de

ăsemeneă descrierile, diălogurile sț i monologurile

-deznodăă măâ ntul ăre un rol importănt îân nuvelăă contribuind

lă desăă văâ rsț ireă impresiei de ăutenticităte ă făptelor redăte

Basmul
 Basmul este o specie a genului epic care are ca temă
confruntarea dintre bine și rău. Este o narațiune în proză de
întindere medie în care se relatează întâmplări supranaturale
iar personajele poartă valori simbolice, reprezentând binele și
răul.

Trăă săă turi :

-temă oricăă rui băsm este luptă dintre bine sț i răă u, victoriă ăpărtținăâ nd
îântotdeăună binelui

-personăjele ău îânsusț iri suprănăturăle

-elementele reăle se îâmpletesc cu cele mirăculoăse

-sunt prezente ănimăle ăjutăă toăre său făbuloăse, ăpăr obiecte mirăculoăse

-timpul sț i spătțiul nu sunt precizăte (de obicei băsmul ne plăseăzăă îân

ătemporăl) „A fost odătăă „

-ăctțiuneă se poăte desfăă sț ură ătăâ t pe tăă răâ mul nostru căâ t sț i pe tăă răâ mul celăă lălt

-ăpăr cifrele măgice 3 7 9

-finălul băsmului este de obicei fericit. Este subliniătăă superiorităteă mezinului

-ăpăr formule specifice
* formulele initțiăle (ănuntțăă intrăreă îântr-o lume făbuloăsăă ): „ă fost odătăă
că niciodătăă „
* formule mediăne (mărcheăzăă continuăreă ăctțiunii) : „sț i se luptărăă zi de
vărăă păâ năă îân seărăă „
*formule finăle (cele căre mărcheăzăă iesț ireă din lumeă făbulosului ): „sț i
ăm îâncăă lecăt pe o sț ă sț i v-ăm spus povesteă meă sț i ăm îâncăă lecăt pe o căă psț unăă sț i
v-ăm spus o măre minciunăă .”

Schița
Schița este o specie a genului epic în proză de
întindere mică, în care se relatează un singur
episod semnificativ din viața personajelor.

Trăă săă turi:

-schitță prezintăă un număă r relătiv mic de personăje

-ăctțiuneă este redătăă îântr-un stil concis

-intrigă schitței este simplăă

-ăctțiuneă se desfăă sț oărăă îântr-un intervăl de timp redus

sț i îântr-un spătțiu limităt.

-personăjul principăl este cărăcterizăt îântr-o mănierăă

stilizătăă , fiind construităă îân jurul unei trăă săă turi morăle
dominănte

-modul predominănt de expunere este nărătțiuneă

îâmpletităă cu diălogul.

Fabula
 Fabula este o specie a genului epic cu caracter
moralizator în care sunt personificate animale, plante,
obiecte, fenomene ale naturii și sunt prezentate diferite
defecte umane cu scopul de a fi îndreptate.
Trăsături
-Este o creătție epicăă deoărece ăre nărător sț i personăje.
-făbulă prezintăă urmăă toăreă structurăă : povestireă propriu-zisăă sț i
morălă.
-figură de stil predominăntăă este personificăreă prin intermediul
căă reiă ănimălele, plăntele, lucrurile, căpăă tăă îânsusț iri omenesț ti.
-ăctțiuneă făbulei este scurtăă , concentrătăă sț i se rezumăă lă un
singur ăspect din viătă personăjelor.
-prin intermediul personăjelor ce ăpăr îân făbulăă sunt sătirizăte
diferite tipuri umăne
-personăjele unor făbule sunt prezentăte prin ăntitezăă , lucru
surprins uneori chiăr din titlu.
-îân făbulă sunt prezentăte defecte generăl umăne, cu scopul de ă
fi îândreptăte: minciună, părvenitismul, făă tțăărniciă, trufiă, lăă comiă.
-făbulă ăre cărăcter educătiv, ceeă ce rezultătăă din contținutul ei
căâ t sț i din morălăă .
Morălă făbulei poăte fi:
ă) explicită - ăpăre îân versurile de îânceput său finăle îân primă
său ultimă strofăă redăâ nd îânvăă tțăătură îântregului text.
b) implicită - nu ăpăre că ătăre îân text, fiind o îânvăă tțăăturăă ce
trebuie dedusăă de cititor

Balada populară

Balada populară este o specie a genului epic în versuri de

proporții medii în care se povestesc întâmplări neobișnuite iar
personajele poartă valori simbolice.

Trăă săă turi:

-ăre cărăcter orăl, ănonim, colectiv sț i sincretic.

-povestesț te o îântăâ mplăre neobisț nuităă , exemplărăă .

-prezintăă personăje cu îânsusț iri exceptționăle, personăjele pozitive

fiind ădevăă răte modele morăle.

-personăjele pozitive sunt prezentăte, de obicei, îân ăntitezăă cu

personăjele negătive.

-ăctțiuneă este generătăă de un conflict puternic.

-timpul sț i spătțiul sunt, îân principiu, nedeterminăte.

-nărătorul este implicăt ăfectiv, făpt mărcăt de prezentță dătivului etic.

-sunt utilizăte formule specifice prin căre se făce trecereă de lă un

episod de lă ăltul.

-îân functție de contținut bălădele pot fi: păă storesț ti (Mioritță), hăiducesț ti
(Tomă ălimosț ) vitejesț ti (Gruiă lui Novăc), istorice (Constăntin
Brăâ ncoveănu), căre reflectăă jertfăă pentru creătție (Mesț terul Mănole).

Adeseă temătică bălădelor reflectăă comuniuneă dintre om sț i

năturăă (îân conceptțiă populărăă , omul îâsți trăă iesț te viătță dupăă ritmurile
năturii iăr moărteă reprezintăă doăr unul dintre momentele din ciclul
etern ăl vietții.)
Temătică bălădelor populăre ă constituit o sursăă de inspirătție sț i
pentru literătură cultăă , ăsț ă cum este căzul bălădelor scrise de George
Cosț buc, Șț tefăn Octăviăn Iosif, Rădu Ștăncă.

GENUL LIRIC
Pastelul
 Pastelul este o specie literară aparținând genului
liric în care se înfățișează în versuri prin intermediul
descrierii un tablou din natură un peisaj un aliment sau
fenomen al naturii în anotimpul sau moment al zilei
aspecte din viața plantelor sau animalelor în strânsă
legătură cu care sunt exprimate sentimente prin
intermediul eului liric și al unui limbaj artistic figurat.

Trăsături:
-modul principăl de expunere este descriereă literărăă de tip
tăblou, făpt sugerăt prin frecventță măre ă sintăgmelor
formăte din un substăntiv sț i un ădjectiv. Prin intermediul
substăntivelor sunt prezentăte elementele năturii descrise
iăr ădjectivele ău rolul de ă îânfăă tțisț ă trăă săă turile peisăjului
descris.

-se remărcăă prezentță ăbundentăă ă mijloăcelor de

expresivităte: figuri de stil sț i imăgini ărtistice, căre
contureăzăă imăginărul poetic.

-eul liric, ăflăt îân ipostăză contemplătivăă , de fin observător ăl

năturii său fiintțăă meditătivăă , îâsți exprimăă îân mod direct
sentimentele de îâncăâ ntăre, drăgoste, ădmirătție, melăncolie,
regret, nostălgie, resemnăre, optimism, nelinisț te, teămăă ,
îândoiălăă , dezămăă gire, dor, bucurie, exuberăntță, etc fătțăă de
tăbloul de năturăă de scris.

-prezentță eului liric este sugerătăă îân text prin măă rci lexico-
grămăticăle (verbe sț i pronume lă persoănă îântăâ i său ă două,
ădjective pronominăle posesive de persoănă îântăâ i său ă
două) sț i stilistice specifice (verbe lă imperătiv, substăntive
vocătive, interjectții, propozitții exclămătive sț i interogătive.)

Doina
 Doina populară este o specie a genului liric
în versuri cu caracter oral anonim și sincretic în
care sunt exprimate în mod direct sentimentele
puternice de dragoste, de ură, de jale, de iubire, de
dor.

Trăsături:
-este construităă sub formă unei confesiuni lirice căre
exprimăă cu intensităte sentimentele ăutorului ănonim
fătțăă de temă ăbordătăă textul căă păă tăâ nd ăstfel o
expresivităte ăpărte.

-eul liric îâsți făce simtțităă prezentță prin măă rci lexico
grămăticăle: verbe sț i pronume de persoănă îântăâ i.

-se remărcăă simplităteă formei sț i ă limbăjului.

-prozodiă este specificăă : rimă îâmperecheătăă , ritm

trohăic, versuri scurte.

-principălele teme ăle doinei populăre sunt iubireă,

nătură sț i credintță.

Doina populară se inspirăă din viătță poporului

romăâ n, reflectăă comuniuneă omului cu nătură,
ătitudineă omului fătțăă de viătțăă sț i de moărte, fătțăă de
scurgereă timpului.