Realizat de: Avram Teodora, Baiceanu Mihai Profesor indrumator: Maga Cristinel

Lumina constituie un sistem fizic foarte potrivit pentru obtinerea, stocarea si transmisia informatiei, precum si pentru comanda diferitelor instalatii, iar instrumentele optice se numara printre cele mai sensibile si mai practice. In ultimele decenii, optica a intervenit masiv in aplicatiile tehnice.

Instrumentele optice au ajutat la intelegerea universului. Telescopul nea dezvaluit detalii ale corpurilor indepartate din spatiu, microscopul a dezlegat multe din misterele naturii, cum ar fi structura celulelor vii, iar aparatul de fotografiat ne ajuta sa pastram memorii ale unor momente importante.

Insusi ochiul uman este un sistem optic complex. Cand ne uitam la un obiect, un sistem de lentile din fata ochiului formeaza o imagine a obiectului pe retina un tesut din spatele ochiului care contine in jur de 125 de milioane de celule luminoase senzitive. Lumina care cade pe retina impulsioneaza celulele pentru a trimite semnale electrice nervoase spre creier, iar aceasta ne da impresia vizualizarii obiectului.

Instrumentele optice sunt sisteme centrale formate din lentile, oglinzi si diafragme, care se utilizeaza pentru a se obtine imagini ale diferitelor obiecte si pentru a imbunatati conditiile de observare a acestora. Din punct de vedere al naturii imaginilor obtinute, instrumentele optice se impart in doua categorii :

Instrumente optice care dau imagini virtuale ( numite si oculare), care functioneaza numai impreuna cu ochiul, deoarece imaginea finala se formeaza pe retina observatorului. Din aceasta categorie fac parte : lupa, ochelarii, microscopul, luneta, telescopul si telemetrul.

Instrumente optice care dau imagini reale (numite si obiective), care functioneaza prin inregistrarea imaginilor obiectivelor pe un receptor fizic ( retina, placa fotografica sau film) sau prin reproducerea pe un ecran a imaginilor inregistrate. Din aceasta categoriefac parte : ochiul uman, aparatul fotografic si aparatul de proiectie

Principalele marimi care permit comparatia intre doua instrumente optice de acelasi tip cu scopul de a-l alege pe cel care corespunde cerintelor, se numesc caracteristici optice. Acestea sunt urmatoarele:

Marirea prezinta interes numai in cazul instrumentelor optice care dau imagini reale ale caror dimensiuni pot fi masurate. Am definit marirea liniara sau transversala ca fiind raportul dintre lungimea imaginii perpendiculare pe axa optica, 2 si lungimea 1 a obiectului, pe aceeasi directie.

2 = 1

Puterea optica (P) este raportul dintre tangenta unghiului sub care se vede imaginea obiectului 2 si dimensiunea liniara a obiectului 1 .

tan 2 = 1
Puterea optica caracterizeaza instrumentele optice ce dau imagini virtuale.

Grosismentul este raportul dintre tangenta unghiului sub care se vede imaginea obiectului 2 si tangenta unghiului sub care se vede obiectul cu ochiul liber 1 .

tan 2 = tan 2
Grosismentul este utilizat pentru caracterizarea instrumentelor optice care dau imagini virtuale.

Puterea separatoare (sau de rezolutie) caracterizeza capacitatea unui instrument optic (luneta, microscop, aparat de fotografiat, spectroscop, etc.) sau a unui material fotosensibil (film, placa spectrala, hartie fotografica, etc.) de a pune in evidenta distinct, separat, doua puncte vecine.

APARATUL DE FOTOGRAFIAT

Aparatul fotografic este instrumentul optic ce da o imagine reala a obiectului, micsorata si rasturnata, formata pe material fotografic (film sau placa fotografica).

ISTORIC

Principiul de functionare al aparatului de fotografiat a fost descoperit de pe vremea artistului si inventatorului Leonardo da Vinci, care a aratat ca pentru a proiecta o imagine este suficient un mic orificiu prin care sa treac lumina. Cu cat este mai mic orificiul, cu atat imaginea este mai clara. Acest aparat simplu, numit "camera obscura", exista de la inceputul sec. al XVII-lea. Atunci camera obscura era folosita pentru a ajuta pictorii sa realizeze imagini mai precise, desi erau pictate rasturnat.

Mai mult a durat pana a fost gasit un material fotosensibil pentru a inregistra imaginea respectiva. Aceasta problema a fost rezolvata abia in 1826 cand Joseph Niepce a descoperit ca pentru a produce un bitum sensibil la lumina poate fi folosita clorura de argint.

CRONOLOGIE

1826 Joseph Niepce executa prima fotografie pe o coala din aliaj de plumb si cositor acoperita cu bitum. 1839 Colegul lui Niepce, Louis Daguerre, prefateaza procedeul pentru inregistratrea imaginilor pe cupru. In acelasi an englezu William Fox Talbot executa un procedeu prin care se pot copia fotografiile.

1895 Fratii Lumiere, din Franta, isi patenteaza camera/proiectorul care folosea pelicula din celuloid perforat pe margini pentru ghidaj. 1948 Inventatorul american Edwin Land construieste primul aparat foto instant, comercializat de Polaroid Corporation.

1956 Se inventeaza o camera care inregistreaza imaginile pe doua role de banda magnetica. Anii `80 Apare prototipul primului aparat digital. 1986 Este lansat aparatul de unica folosinta.

1992 Apare formatul .jpg, un fisier comprimat pentru stocarea imaginilor digitale.

PRIMELE APARATE DE FOTOGRAFIAT

Aparatul lui Fox Talbot (1835) avea nevoie de un timp de expunere de peste o ora.

Dagherotipul de la jumatate asecolului XIX a fost primul model vanduut publicului.

Kodak Autographic Special din 1918 a fost printre primele aparate de fotografiat cu negativ flexibil.

Aparatul Ensign al anilor `30, cu vizor lateral era foarte popular, mai ales pentru fotografia sportiva.

Brownie Hawkeye al anilor `40 reflecta intrebuintarea tot mai larga a plasticului.

In anii `50, Duaflex a fost construit dupa aparatele vremii cu lentile duble.

COMPONENTELE APARATULUI DE FOTOGRAFIAT

Corpul - O cutie perfect opaca in care sta filmul pentru a fi expus. Obiectivul - Un dispozitiv care focalizeaza razele de lumina pe film Diafragma - Un dispozitiv care controleaza cata lumina ajunge pe film Obturatorul - Un dispozitiv care controleaza cat timp este filmul expus la lumina Vizorul - Un dispozitiv folosit pentru a incadra eficient imaginea care va fi inregistrata pe film. Sistemul de transport - Un dispozitiv folosit pentru fixarea si transportul filmului

Obturatorul poate fi situat chiar in fata filmului (obturator in plan focal) sau poate fi situat in obiectiv (obturator central). Un aparat bun trebuie sa ofere posibilitatea de a stabili durata deschiderii obturatorului. De asemenea, trebuie sa existe un declansator care sa controleze deschiderea si inchiderea obturatorului. Obturatorul cu placa (perdea) este construit dintr-o perdea de panza neagra, cauciucata, opaca, care se nfasoara pe un tambur si se elibereaza prin apasarea unui buton, de catre un arc spiral. I se mai spune obturator de placa sau focal si are o fanta de a carei viteza de deplasare depinde timpul de expunere. Perdeaua se afla n imediata apropiere a stratului fotosensibil.

Obturatorul cu perdea prezinta, n general, avantajul de a lucra cu timpi scurti de expunere (pn la 1/2000 s), dar si unele dezavantaje. Astfel, la temperaturi joase, perdeaua se misca mai incet, iar la fotografierea subiectelor n miscare rapida, imaginea acestora poate aprea deformata, de asemenea marginea cliseelor poate aparea n anumite cazuri expusa neuniform.

Obiectivul lasa lumina sa intre si focalizeaza imaginea pe film. De asemenea, obiectivul, prin distanta sa focala, influenteaza si marimea imaginii. Cel mai simplu obiectiv este format dintro lentila subtire convergenta. Ea formeaza in apropierea partii posterioare a camerei obscure, o imagine reala, rasturnata si mai mica decat obiectul, deoarece, de obicei, obiectul se gaseste la o distanta mai mare decat dublul distantei focale a lentilei. Subiectul de fotografiat se gaseste la diferite distante fata de aparatul fotografic. Ca urmare, distanta dintre obiectiv si film este variabila.

Exist o mare varietate de obiective, prezentate sub diferite denumiri comerciale. Important este gradul de corectare a aberatiilor lor. n functie de caracteristicile lor specifice putem mentiona: obiectivul acromat, aplanat, anastigmat, etc., fiecare creat pentru anumite scopuri (portret, peisaj). De multe ori pe montura obiectivului sunt indicate luminozitatea si distanta focala.

Diafragma controleaza cantitatea de lumina care intra in aparat. Aceasta deschidere se afla in interiorul aparatului si este controlat prin intermediul unui inel de pe obiectiv. Vizorul este fereastra din spatele aparatului prin care priveste fotograful cand compune imaginea.

Etape de deschidere a diafragmei

Vedere in seciune a sistemului SLR(SingleLensReflex):

1 - Lentila montata frontal (4 element de design Tessar) 2 - Oglinda la unghi de 45 de grade 3 - Diafragm n plan focal 4 - Film sau senzor 5 - Ecran focalizare 6 - Condensator lentil 7 - Pentaprism din sticl optic (sau pentamirror) 8 - Ocular (poate avea capacitatea de corectie dioptrie)

Iluminarea in fotografii
A fotografia insemna a scrie cu lumina. Principala sursa de lumina este soarele desi sursele artificiale de lumina au devenit la fel de necesare. Iluminarea se realizeaza cu ajutorul diafragmei si a timpului de expunere. Exista o cale de stabilire precisa a timpului de expunere si a diafragmei cu ajutorul folosirii exponometrului. Acesta este format dintr-un strat de celule fotosensibile care in prezenta luminii creeaza un impuls electric, masurat cu un miliampermetru.

Timpul de expunere in fotografii Gama timpilor de expunere folositi astazi in fotogrfie a fost in mare masura standardizata atat pentru valorile mai mari de o secunda cat si pentru cele inferioare. Aceasta scara porneste de la cel mai lung timp posibil de realizat pe cale mecanica, 30 s, si se opreste la limita de 1/2500 s, aceste bariere nefiind de netrecut. Treapta marcata cu litera B permite fotografului realizarea unor timpi de expunere facultativi, nestandardizati. Spre exemplu o scara a timpilor de expunere poate arata astfel: B 30 20 15 10 8 6 4 3 2 1 2 4 8 10 20 30 45 60 90 125 250 500 750 1000 1500 2000. Din motive practice pe aparatele de fotografiat nu se scrie 1/250 ci doar 250, fractia ocupand mai mult spatiu.

Campul de profunzime
Campul de profunzime in fotografie este spatiul in care toate obiectele dispuse vor fi reprezentate clar. Cu cat diafragma este mai inchisa, cu atat dimensiunea campului de profunzime este mai mare, adica numarul obiectelor din imagine reprezenate clar va fi mai mare. Spre exemplu pentru diafragma 2,8 va fi clar intre 2,7-3,2m iar penrtu diafragma 16 claritatea va fi intre 1,5 si 10 m.

Tipuri de material fotosensibil

Astazi, filmele din plastic se gasesc in dimensiuni si ziteze variate in format color sau alb-negru, ambalate sub forma de bobine sau placi. Viteza, data in cifre ASA/ISO sau DIN indica viteza de reactie a filmului la lumina. Un nou dispozitiv, numit sistem de film electronic poate fi introdus intr-un aparat de 35 mm de imagini digitale, care pot fi transferate intr-un computer.

Blitul Blitul asigura lumina necesara pentru fotografiile executate dupa lasarea serii sau cand exista putina lumina. Blitul este controlat electronic, declansandu-se in momentul in care se deschide obturatorul

APARATE FOTOGRAFICE SPECIALE

Aparat foto subacvatic

Aparat foto panoramic

Acesta permite, cu dispozitive de reglat mari, prin rotire , o expunere de 360.

Aparat foto instant

Aparat foto de unica folosinta

APARATE FOTO DIGITALE

Aparatele digitale nu folosesc film. In locul acestuia, imaginea este capturalan pe un cip fotosensibil. Fotografiile sunt afisate instantaneu pe un ecran al aparatului si pot fi sterse daca nu sunt agreate. Imaginile pot fi transferate intr-un calculator si printate.

Dupa ce imaginea a fost stocata pe un aparat digital poate fi transferata intr-un computer. De aici, poate fi printata pe hartie fotografica sau trimisa prin internet. Programele speciale permit prelucrarea fotografiei si dau fotografului posibilitatea sa controleze foarte bine imaginea.

Prelucrarea fotografiei cu ajutorul programului Photoshop