Filtre de

absorbtie
a luminii
Lumina
Lumina poate fi definita ca si parte a
spectrului electro-magnetic aflat intre
lungimile de unda ultraviolet (lungime de
unda sub 400 nanometri - nm) si infrarosii
(lungime de unda peste 700 nm). Se mai
numeste si lumina vizibila. In momentul in
care privim un curcubeu aparut dupa
ploaie, observam de fapt, lumina impartita
in culorile ei componente (Rosu, Oranj,
Galben, Verde, Albastru, Indigo si Violet -
ROGVAIV), de unde si expresia "in toate
culorile curcubeului”. Radiatia luminoasa
peste 700 nm se imparte in radiatie
infrarosie (IR) si unde radio, iar cea sub
400 nm se numeste radiatie ultraviolet
(UV), radiatie X si radiatie Gamma.
Spectrul luminii, privit graphic, arata
In fotogrametrie dorim sa limitam acest spectru la zona "vizibila" omului si
cateodata IR-apropiat. Acest lucru poate fi obtinut prin utilizarea filtrelor de lumina
care absorb sau reflecta selectiv zonele din spectrul electromagnetic care au lungimi
de unda,,nedorite”.

Un filtrul fotografic este un dispozitiv optic ce are capacitatea de a permite trecerea

selectiva a radiatiei luminoase, adica permite trecerea undelor luminoase cu o
anumita lungime de unda si diminueaza sau se opune trecerii undelor cu alte lungimi
de unda.

De exemplu, un filtru de culoare rosie permite trecerea (aproape) neatenuata a

culorii rosii si atenueaza pana la anulare culoarea complementara - azuriu.

Filtrul fotografic se atasaza in fata obiectivului.

FILTRE DE LUMINA
În optică, un filtru este un dispozitiv care lasă să treacă o
parte din radiația luminoasă, fără să-i fie afectat
drumul.Se disting trei procedee de filtrare:
filtrarea prin absorbție transmite sau absoarbe radiația
potrivit lungimii de undă în vid. Radiația absorbită sau
transmisă poate fi vizibilă, determinată de culoarea
filtrului; dar poate fi și infraroșu și ultraviolet;
filtrarea prin polarizare absoarbe lumina proporțional cu
diferența de polarizare față de axa sa;
un filtru dichroic, sau interferențial, transmite o mică
parte din lumină și reflectă restul.
Filtrarea spațială poate utiliza un procedeu optic pentru a
selecționa frecvențe spațiale în informație.
Ele sunt utilizate în anumite instrumente optice și
în contact cu senzorii aparatelor fotografice
digitale ca filtru antirepliere.Calitățile cerute
filtrelor depind de folosirea lor. Când se află în
fluxul formatorilor imaginii, omogenitatea optică,
starea suprafeței lor, tratamentul lor antireflex
multistrat, caracteristicile lor de difuziune
minimă, toate caracteristicile susceptibile de a
altera imaginea, sunt deosebit de importante.
Când servesc doar la controlarea luminii (de
exemplu în aplicațiile de iluminare în spectacole),
alte calități, precum sunt soliditatea, masa,
rezistența la căldură și prețul, intră în joc.
 Clasificarea
filtrelor
Clasificarea filtrelor se poate face dupa mai
multe criterii. In lista de mai jos sunt amintite
cateva: 1. in functie de momentul in care se
folosesc in realizarea imaginii, se disting filtre
folosite la captarea imaginii de
sau in plastice faza sau prelucrare pentru a
inregistrarii; 2. dupa principiul de actiune al
filtrului, marea majoritate sunt filtre colorate in
masa si deci isi exercita efectul prin absorbtie
selectiva a luminii, dar exista si filtre care
actioneaza prin interferenta in straturi
transparente subtiri. Un principiu deosebit de
actiune este utilizat la filtrele de polarizare
3. in functie de materialul din care sunt construite, intalnim
filtre din gelatina, din sticla sau din materiale de inalta
densitate. 4. in functie de materialul fotosensibil caruia sunt
destinate, se produc filtre cu utilizare predominenta la filmul
alb-negru predominant filmul color; 5. in functie de portiunea
din spectrul luminos modificata, se deosebesc filtre destinate
blocarii radiatiei ultraviolete (anti-UV numite desori simplu,
UV), pentru spectrul vizibil sau pentru infrarosu (IR). Filtrul
UV are o nuanta galbuie slaba si are drept rol blocarea
radiatiei UV. Intrucat indicele de refractie este proportional cu
frecventa si invers proportional cu lungimea de unda - a
radiatiei luminoase, imaginea produsa de radiatia UV se
formeaza putin in fata planului filmului si determina in conditii
cu pondere importanta a acestui tip de radiatii o imagine
neclara (de ex. fotografii la altitudine). Filtrul IR are o culoare
rosie intensa, aproape neagra si blocheaza radiatia vizibila,
permitind trecerea infrarosiilor. Ca si la radiatia UV, la radiatia
IR apare o abatere de la planului focal pentru radiatia vizibila,
de aceasta data putin in spatele planului filmului.
Filtrele de
absorbtie
Traversarea mediilor colorate
de către un flux luminos este
descrisa de legaea Beer-
Bourguer .La incidenta unui
facicul de lumina asupra unui
obiect - inclusiv asupra filtrului-,
apar următoarele fenomene
fizice reflexia, absorbtia si
transmisia.
 Pentru a respecta legea conservarii energiei ,intensitatea luminii incidente
(L.I) este egala cu suma intensitatilor luminii reflectate (L.R.), absorbite (L.R. )
si a celei transmise (L.T.) : LR+LA+LT=LI
Absorbția depinde de materialul suport si de colorantul inclus în material
pentru a obține efectul dorit . În scopul creșterii randamentului optic al filtrului
(maximizarea transmisiei), filtrele sunt realizate astăzi din materiale optice de
înaltă calitate (cu absorbtie propie minima) și sunt tratate pe ambele suprafețe
cu straturi anti-reflex, deoarece absorbția proprie colorantului inclus este un
parametru impus.
Filtrele împiedica parțial sau total lumina pe anumite lungimi de undă, în timp
ce alte lumini de undă sunt foarte bine absorbite. In acest fel lumina ce
străbate filtrul va avea o compozitie spectrala diferită de lumina incidentă și va
fi percepută ochiul uman ca avand o anumită culoare dominanta .
Absorbția atmosferică reprezintă fenomenul de absorbție selectivă a
radiațiilor electromagnetice (solare, stelare etc.) care pătrund în
atmosfera terestră, datorită unor constituenti gazosi ai săi. Atmosfera este
transparentă pentru radiația vizibilă , dar este parțial opacă pentru domeniul
ultraviolet și pentru cel infraroșu.