Facultatea Inginerie Electrica CATARARU Alex Ionut

Laborator Metode si Procedee Tehnologice Grupa 111A

An 1

LUCRAREA MPT 2

METALE SI ALIAJE UTILIZATE IN INGINERIE ELECTROTEHNICA

 1. NOTIUNI DE BAZA

Metalele tehnic pure sunt utilizate in practica datorita unor proprietati speciale, cum
sunt conductibilitatea termica si electrica,rezistenta buna la coroziune, stabilitatea la
temperaturi inalte, ca de pilda cuprul, aluminiul si argintul pentru conductibilitatea lor termica
si electrica mari, staniul, molibdenul si wolframul pentru stabilitatea la temperaturi inalte. In
practica cele mai multe metale sunt folositoare sub forma de aliaje, adica materiale metalice
rezultate din topirea impreuna a unor metale cu metale sau metale cu nemetale(metaloide).
Pentru ca un aliaj sa posede proprietati metalice, este necesar sa predomine legatura metalica.
Pentru ca prin topire sa rezulte un aliaj, elementele trebuie sa se dizolve complet in stare
lichida, formand o topitura omogena care, prin solidificare, sa dea nastere unui material metalic
omogen din punct de vedere macroscopic. La scara atomica, toate aliajele sunt eterogene,
intrucat sunt alcatuite din cel putin doua feluri(specii) de atomi.
PROPRIETATILE FIZICE ALE METALELOR SI ALIAJELOR
Proprietatile fizice ale metalelor si aliajelor se refera la comportarea metalelor sub
actiunea diferitelor fenomene si procese fizice, cum ar fi actiunea gravitatiei, schimbarea
temperaturii, actiunea campului electric sau magnetic. Principalele proprietati fizice ale
metalelor si aliajelor sunt:

a) Densitatea
Densitatea metalelor variaza de la 530 kg/m 3 pana la 22500 kg/m3. Din punct
de vedere al densitatii metalele se impart conventional in: metale ultrausoare (cu
densitatea mai mica de 2000 kg/m3). metale usoare (cu densitatea intre
2000...4000 kg/m3). metale semiusoare (cu densitatea intre 4000...6000 kg/m3).
metale grele (cu densitatea intre 6000... 10000 kg/ m3) si metale foarte grele (cu
densitatea mai mare de 10000 kg/m3).
b) Greutatea specifica
c) Fuzibilitatea
Fuzibilitatea reprezinta proprietatea metalului de a trece, in urma incalzirii sale, din
stare solida in stare lichida. Temperatura de topire (punctul de topire) este
temperatura la care sub actiunea caldurii, un metal pur trece din stare solida in stare
lichida. Legatura intre temperatura absoluta T, masurata in grade Kelvin (K) si
temperatura „t" exprimata in grade Celsius (°C) este data de relatia: T = t[°C] +273.16
[K] In functie de temperatura de topire, metalele se grupeaza, conventional, in:
metale usor fuzibile (cu punctul de topire sub 1000 °), metale greu fuzibile (cu
punctul de topire intre 1000...2000 °C), metale refractare (cu punctul de topire peste
2000 °C). In tabelul de mai jos sunt date densitatile si punctele de topire pentu
cateva metale.
Nr.cr Metalul Simbolul Densitatea Temperatura de topire[C]
t
1 Aluminiul Al 2.7 660
2 Argint Ag 10.5 960
3 Crom Cr 7.5 1600
4 Cupru Cu 8.9 1083
5 Fier Fe 7.8 1528
6 Magneziu Mg 1.7 650
7 Nichel Ni 8.9 1490
8 Plumb Pb 1.3 327
9 Staniu Sn 7.3 232
10 Titan Ti 4.5 1800
11 Wolfram W 19.3 3380
12 Zinc Zn 7.2 420

d)Dilatare termica
e)Conductibilitate termica
f)Conductibilitate electrica
g)Magnetismul
h)Culoarea
i)Luciul
j)Structura

PROPRIETATILE CHIMICE ALE METALELOR SI ALIAJELOR

a)Rezistenta la coroziune
Rezistenta la coroziune este proprietatea metalelor de a se opune
actiunii chimice sau electrochimice distructive ale mediului
inconjurator. Metalele nobile (platina, aurul, argintul), unele aliaje
neferoase (in special cele pe baza de nichel sau cupru), precum si
unele oteluri sau fonte aliate (inoxidabile, anticorozive) prezinta
rezistenta la coroziune. Piesele din oteluri sau fonte obisnuite nu au
aceasta proprietate, se degradeaza de aceea trebuie protejate
impotriva coroziunii.
 b)Refractaritatea
Refractaritatea este proprietatea metalelor si aliajelor de a rezista
actiunii atmosferei oxidante, la temperature inalte. Otelurile si
fontele refractare (adica aliate cu siliciu si aluminiu) prezinta
rezistenta la formarea oxizilor (arsuri) si astfel pot fi folosite la
confectionarea pieselor care lucreaza in conditii de temperature
inalte.
c)Pasivitatea
Majoritatea metalelor neferoase si in special aluminiul au
proprietatea de a se acoperii, in mod natural, cu un strat protector de
oxid sau carbonat bazic care le protejeaza impotriva coroziunii.
Fenomenul se numeste pasivitate si are loc in conditii atmosferice
obisnuite. De exemplu, aluminiul se acopera cu un strat de trioxid de
aluminiu, compact, aderent si rezistent chimic. Metalele feroase nu
prezinta acest fenomen.
d)Afinitatea
Afinitatea este proprietatea metalelor de a se combina cu diferite
elemente, in special cu oxigenul si sulful. Ca dovada, majoritatea
metalelor se gasesc sub forma de combinatii chimice numite
minereuri. Afinitatea pentru un anumit element variaza de la un
metal la altul si aceasta proprietate are aplicabilitate in procesele
metalurgice de elaborarea a metalelor.

PROPRIETATILE MECANICE ALE METALELOR SI ALIAJELOR

a)Rezistenta la rupere
Rezistenta la rupere este proprietatea metalelor de a se opune fortelor
exterioare care cauta sa le distruga integritatea. Aceasta este principala caracteristica
mecanica a organelor de masini. In functie de solicitarile la care sunt supuse metalele, se
deosebesc urmatoarele forme de rezistenta: la intindere (tractiune), la compresiune, la
rasucire, la forfecare si la incovoiere, dupa cum fortele exterioare tind sa intinda, sa
comprime, sa rasuceasca, sa foarfece sau sa incovoaie piesa metalica.
b)Elasticitatea
Elasticitate este proprietatea metalelor si aliajelor de reveni la forma si la
dimensiunile initiale dupa indepartarea sarcinilor care au produs deformarea. Este
proprietatea de baza a pieselor care au rolul de a amortiza socurile si vibratiile.
 c)Plasticitatea
Plasticitatea este proprietatea metalelor deformate sub actiunea unei sarcini de
a nu mai reveni la forma si dimensiunile initiale dupa incetarea solicitarii care a produs
deformarea.
d)Tenacitatea
Tenacitatea este proprietatea metalelor de a se rupe sub actiunea sarcinilor
puternice numai dupa deformari permanente vizibile mari.
e)Fragilitatea
Fragilitatea Fragilitatea este proprietatea opusa tenacitatii. Materialele fragile se
rup brusc, fara deformari permanente vizibile.
f)Duritatea
Duritatea Duritatea este rezistenta metalelor la actiunea fortelor exterioare, care
cauta sa le distruga suprafata, sa le deformeze superficial.
g)Ecruisarea
Ecruisarea Ecruisarea este proprietatea metalelor de a se durifica in urma
prelucrarii mecanice la rece.
h)Rezistenta la soc
Rezistenta la soc Rezistenta la soc sau rezilienta reprezinta capacitatea unui
material de a absorbi o anumita cantitate de energie inainte de a se rupe, atunci când
este lovit brusc de un corp solid.
i)Rezistenta la oboseala
Rezistenta la oboseala este proprietatea metalelor si aliajelor de a rezista la
actiunea unor solicitari repetate (ciclice).

PROPRIETATILE TEHNOLOGICE ALE METALELOR SI ALIAJELOR

Proprietatile tehnologice sunt acele proprietati ale metalelor si aliajelor care arata modul lor de
comportare la diferite metode de prelucrare la cald sau rece. Prelucrarea se produce asupra
produselor in stare solida si are drept scop principal fie modificarea formei, fie schimbarea
structurii materialului metalic. In unele prelucrari se realizeaza ambele scopuri simultan. Ca
procedee de prelucrare aplicate in industrie, se mentioneaza: prelucrarea prin deformare
plastica (laminare, forjare, trefilare, stantare, ambutisare etc.), sudarea, prelucrarea prin
aschiere si tratamentele termice. Un loc aparte il ocupa turnarea materialelor metalice topite in
forme speciale, operatie prin care se obtin produsele turnate. Considerâ nd mai multe
materiale metalice diferite si supunându-le acelorasi operatii de prelucrare, se observa ca unele
se prelucreaza mai usor, altele mai greu, astfel incâ t se poate afirma ca materialele poseda
caracteristici tehnologice diferite. Cele mai importante proprietati sunt:
a)Capacitatea de turnare
Capacitatea de turnare este proprietatea metalelor si aliajelor de a umple in stare lichida tot
interiorul (toate golurile) formei de turnare. Un material va fi indicat pentru turnare numai daca
poseda urmatoarele conditii: fluiditate buna, contractie mica si tendinta redusa de segregare.
Acestea sunt si principalele proprietati de turnare ale metalelor si aliajelor. Astfel, fluiditatea
este proprietatea unui material de a umple bine o forma de turnatorie. Contractia este
proprietatea metalelor de a-si micsora volumul la racire, dupa solidificare. Ea poate provoca
deformari, fisuri sau crapaturi ale materialului. Contractia depinde de temperatura de turnare,
de viteza de racire si de compozitia chimica a metalului. Segregatia este proprietatea aliajelor
de a prezenta neomogenitate chimica dupa solidificare, in diferite zone ale pieselor. Ea se naste
fie ca urmare a separarii constituentilor cu puncte de topire diferite, fie datorita diferentei de
greutate specifica dintre cristalele solidificate si topitura ramasa inca lichida, fie ca urmare a
unui interval mare de solidificare a aliajului. Fonta are proprietati bune de turnare fluiditate
buna, contractie mica si tendinta scazuta de segregare. Otelul prezinta o fluiditate mai mica
decâ t fonta, o contractie si o tendinta de segregare mai mari. Metodele cele mai uzuale pentru
indepartarea segregatiei sunt: o racire brusca a lichidului, amestecarea aliajului in timpul
turnarii sau aplicarea unui tratament termic dupa turnare (recoacere da omogenizare).
b)Deformabilitatea
Proprietatile de plasticitate permit prelucrarea metalelor prin deformare plastica. Din aceasta
categorie de proprietati fac parte:
- maleabilitatea - este capacitatea metalelor de a fi laminate sub forma de foi. Aurul si
cuprul sunt metale foarte maleabile;
- ductilitatea - este capacitatea metalelor de a putea fi trase in fire subtiri. Se pot trefila
sârme foarte subtiri din cupru si aliajele lui;
- forjabilitatea - este capacitatea metalelor de a prezenta o rezistenta redusa la
deformare atunci când sunt lovite sau presate, la temperaturi cât mai joase. Forjabilitatea este
influentata de compozitia chimica a materialului, de temperatura si viteza de deformare.
Otelurile sunt forjabile daca au un procent redus de carbon in compozitie, daca temperatura la
care are loc deformarea este mare, iar viteza de deformare este mica. Forjabilitatea otelului
creste prin introducerea elementelor mangan si nichel si scade la combinarea cu crom, sulf,
cupru. Fonta si in general toate aliajele dure si casante nu pot fi prelucrate prin deformari
plastice;
- sudabilitatea - este o caracteristica complexa a unui metal sau aliaj, care determina, in
anumite conditii de sudare date, aptitudinea lor tehnica pentru realizarea diferitelor deformari.
Fonta, aliajele de cupru sau cele de aluminiu au o sudabilitate redusa in comparatie cu otelul cu
continut redus de carbon;
- prelucrabilitatea prin aschiere - este caracteristica unui material de a putea fi prelucrat
prin aschiere, respectiv prin strunjire, frezare, gaurire, rectificare etc. Se apreciaza prin diferite
criterii specifice prelucrarilor prin aschiere, ca determinarea durabilitatii unei scule aschietoare
in anumite conditii de lucru, masurarea sculelor aschietoare, a fortelor de aschiere necesare
etc.
Determinarea prelucrabilitatii prin aschiere se executa numai pentru productia de serie
mare si de masa, unde este necesar sa se stabileasca un regim de prelucrare stabil si economic
si care sa asigure precizia dimensionala pieselor, calitatea suprafetelor prelucrate si consum
minim de energie si scule aschietoare.
- calibilitatea - este proprietatea unor materiale de a deveni mai dure in urma incalzirii la
o anumita temperatura si racirii lor bruste.

In industria constructoare de masini si electrotehnica se foloseste o mare varietate de

materiale, foarte diferite ca proprietati si imbuna-tatiri. Aceste materiale se impart in doua mari
categorii: 1. Materiale metalice feroase; 2. Materiale metalice neferoase.
Materiale metalice feroase
Materiale metalice neferoase
 3)Activitatea la laborator
In cadrul laboratorului nr.2 care a avut ca tema “Metale si aliaje utilizate in
electrotehnica” am discutat despre metale si aliaje. Am aflat ca intr-un STAS cu o asemenea
tema intalnim informatii despre denumirea materialului, modul de simbolizare, calitatea
materialelor, marcile, proprietatile tehnologice, forma de livrare. Simbolul este alcatuit din cifre
si litere. Am discutat despre principalele proprietati ale metalelor si aliajelor: fizice : densitatea,
temperatura de topire dilatatia termica, conductibilitatea termica ; chimice: rezistenta la
coroziue, refractalitatea; mecanice: rezistenta la rupere, elasticitatea, duritatea, rezistenta la
oboseala; tehnologice: ductibilitatea, forjabilitatea, sudabilitatea.
Materialele care se folosesc in industria electrotehnica se impart in doua grupe:
materiale metalice feroase si materiale metalice neferoase. Despre materialele metalice
feroase am invatat ca cele mai utilizate materiale feroase sunt fontele si otelurile.Otelurile sunt
aliaje ale fierului cu carbonul maxim 2% carbon. Am invatat cum se face simbolizarea conform
standardului. Cel mai utilizat neferos este cuprul. Are temperature de coacere intre 500-600
grade C. STAS 270/3-80 Cupru de inalta duritate pentru electrotehnica. In timpul laboratorului
am consultat diferite stas-uri, precum:
- SR EN 13835 (anulat)
- SR EN 10027-1/1996 „sisteme de simbolizare pentru oteluri”
- STAS 880-88 „oteluri de carbon de calitate pentru tratament termicdestinate
constructiei de masini”
- STAS 11564-82/1982 „oteluri rapide pentru scule”
- SR ISO 430 „aliaje cupru-nichel-zinc deformabile”

4)Observatii si concluzii
Metalele si aliajele frecvent utilizate in industrie sunt metale tehnice si sunt
standardizate. In STAS se dau informatii despre:denumirea materialului, modul de simbolizare,
calitatea materialului, marcile, proprietati tehnologice, forma de livrare. Principalele proprietati
ala aliajelor si materialelor sunt permeabilitateamagnetica, densitatea, refractaritatea,
duritatea ,rezistenta la oboseala, elasticitatea, duptibilitatea, prelucrabilitatea, sudarea. Sunt
metale feroase si neferoase. Metale feroase sunt fontele si sunt de mai multe tipuri. Otelurile
care sunt aliate si nealiate. Otelurile nealiate se impart in mai multe categorii. Cel mai utilizat
neferos este cuprul. Modul de simbolizare se face conform standardelor europene.
5) Bibliografie
a)Catalogul standardelor romane
b)www.asro.ro
c) SR EN 10027-1:2006 (biblioteca)

d) SR EN 1412:1997 (biblioteca)

e) Notitele din caiet de la laborator