Facultatea de Inginerie Electrica CERCEL Denis-Vlăduț

Laboratorul de “Metode si procedee tehnologice” An 1 A

Grupa 111A

MPT 2

Metale si aliaje utilizate in Ingineria Electrica

 1.Notiuni de baza
Din punct de vedere chimic elementele sunt clasificate in 2 grupe principale:
-metale
-nemetale
Metale proprietati fizice:
• bune conducatoare de electricitate si caldura
• prezinta un luciu metalic
• maleabile si ductile
• in stare solida au o structura cristalina
Un aliaj este un amestec omogen cu proprietăți metalice a două sau mai multe elemente chimice, din care
cel puțin unul este metal și de obicei se află în cantitatea cea mai mare. Proprietățile fizice și chimice ale
aliajelor sunt în general diferite de cele ale substanțelor componente.
Exemple de aliaje : otelul-aliaj al fierlui cu carbonul
Bronzul-aliaj al cuprului cu staniul.
In aliaj se introduc si elemente de aliere pentru conferirea anumitor proprietati. De asemenea se intalnesc
si componente nedorite, numite impuritati.

In industria electrotehnica se folosesc materiale metalice si nemetalice (pentru fabricarea

masinilor si aparatelor electrice). Materialele metalice se folosesc atat in stare pura, cat si sub forma de
aliaje. Aliajele sunt combinatii chimice sau amestecuri obtinute de regula prin topirea impreuna a doua
sau mai multe elemente dintre care cel putin unul este metal.
Astfel: otelul este un aliaj al fierului cu carbon (metal+metaloid)
bronzul un aliaj al cuprului cu staniul (2 metale).
Metalele si aliajele frecvent utilizate, numite metale tehnice sunt standardizate. In standardele
referitoare la materiale se dau de regula urmatoarele date:
• Denumirea materialului
• Simbolul
• Calitatile de materiale ce fac parte din categoria respectiva
• Compozitia chimica
• Proprietatile fizico-chimice, mecanice, tehnologice
• Forma de livrare
• Dimensiuni
• Modul de marcare.

PROPRIETATI FIZICE ALE METALELOR SI ALIAJELOR

Densitatea, Greutatea Specifica, Fuzibilitatea, dilatare termica, conductibilatate termica, conductibilatate

electrica, magnetismul, culoarea, luciul, structura

Nr. Metalul Simbolul Densitatea Temperatura

crt. [kg/dm3] de topire[°C]
1 Aluminiul Al 2.7 660
2 Argint Ag 10.5 960
3 Crom Cr 7.5 1600
4 Cupru Cu 8.9 1083
 5 Fier Fe 7.8 1528
6 Magneziu Mg 1.7 650
1 Nichel Ni 8.9 1490
8 Plumb Pb 1.3 327
9 Staniu Sn 7.3 232
10 Titan Ti 4.5 1800
11 Wolfram W 19.3 3380
12 Zinc Zn 72 420

Densitatea metalelor variaza de la 530 kg/m3 pana la 22500 kg/m3.

Clasificare metale (densitate): metale ultrausoare (cu densitatea mai mica de 2000 kg/m3). metale
usoare (cu densitatea intre 2000...4000 kg/m 3). metale semiusoare (cu densitatea intre 4000...6000 kg/m 3).
metale grele (cu densitatea intre 6000... 10000 kg/ m 3) si metale foarte grele (cu densitatea mai mare de
10000 kg/m3).
Fuzibilitatea reprezinta proprietatea metalului de a trece, in urma incalzirii sale, din stare solida in stare
lichida.

PROPRIETATILE CHIMICE ALE METALELOR SI ALIAJELOR

Coroziunea

Metalele corodează cu ușurință. Coroziunea este un proces natural care transformă un metal rafinat într-o
formă chimică mai stabilă, cum ar fi un oxid, hidroxid sau sulf.

Este distrugerea treptată a metalului prin reacții electrochimice sau chimice cu mediul său.

Rezistenta la coroziune este proprietatea metalelor de a se opune actiunii chimice sau electrochimice
distructive ale mediului inconjurator .

Sunt agenți reducători buni: Un agent reducător este un compus care pierde sau dă un electron unei
alte specii chimice într-o reacție chimică de reducere-oxidare. Deoarece agentul reducător pierde
electroni, se spune că a fost oxidat.

Refractaritatea este proprietatea metalelor si aliajelor de a rezista actiunii atmosferei oxidante, la

temperaturi inalte. Majoritatea metalelor neferoase si in special aluminiul au proprietatea de a se
acoperii, in mod natural, cu un strat protector de oxid sau carbonat bazic care le protejeaza impotriva
coroziunii. Fenomenul se numeste pasivitate si are loc in conditii atmosferice obisnuite.

Afinitatea este proprietatea metalelor de a se combina cu diferite elemente, in special cu oxigenul si

sulful.

PROPRIETATI MECANICE ALE METALELOR SI ALIAJELOR

Elasticitatea, Rezistenta la rupere, Rezistenta la soc, Rezistenta la oboseala, Plasticitatea

Elasticitatea este proprietatea metalelor si aliajelor de reveni la forma si la dimensiunile initiale dupa
indepartarea sarcinilor care au produs deformarea. Este proprietatea de baza a pieselor care au rolul de a
amortiza socurile si vibratiile.

Rezistenta la rupere este proprietatea metalelor de a se opune fortelor exterioare care cauta sa le distruga
integritatea. Aceasta este principala caracteristica mecanica a organelor de masini.

Rezilienta reprezinta capacitatea unui material de a absorbi o anumita cantitate de energie inainte de a se
rupe, atunci când este lovit brusc de un corp solid.

Rezistenta la oboseala este proprietatea metalelor si aliajelor de a rezista la actiunea unor solicitari
repetate

PROPRIETATI TEHNOLOGICE ALE METALELOR SI ALIAJELOR

1 Deformabilitatea
2 Forjabilitatea
3 Capacitatea de turnare
4 Ductibilitatea

1 Proprietatile de plasticitate permit prelucrarea metalelor prin deformare plastica. Din aceasta categorie
de proprietati fac parte: - maleabilitatea - este capacitatea metalelor de a fi laminate sub forma de foi.
Aurul si cuprul sunt metale foarte maleabile.
2 Este capacitatea metalelor de a prezenta o rezistenta redusa la deformare atunci când sunt lovite sau
presate, la temperaturi câ t mai joase. Forjabilitatea este influentata de compozitia chimica a materialului,
de temperatura si viteza de deformare.
3 Capacitatea de turnare este proprietatea metalelor si aliajelor de a umplu in stare lichida tot interiorul
(toate golurile) formei de turnare.Un material va fi indicat pentru turnare numai daca poseda urmatoarele
conditii: fluiditate buna, contractie mica si tendinta redusa de segregare.
4 Este capacitatea metalelor de a putea fi trase in fire subtiri. Se pot trefila sâ rme foarte subtiri din cupru
si aliajele lui

Fonte si oteluri
Fonta este un aliaj casant de fier, carbon și alte elemente, cu un conținut relativ ridicat de carbon (în
comparație cu oțelul).
Fierul pur nu prezintă o importanță practică. În schimb, aliajele fierului cu carbonul numite fontă și oțel
sunt materialele metalice cele mai utilizate în tehnică.
Fonta este aliajul fierului cu carbonul, care conține între 2,11% și 6,67% carbon, iar oțelul, aliajul
fierului cu carbonul care conține sub 2,11% carbon. În afară de fier și carbon, atât fontele cât și oțelurile,
mai conțin, în cantități mici, și alte elemente care nu au putut fi complet îndepărtate în procesul de
elaborare sau care au fost introduse în mod voit, pentru a le conferi anumite proprietăți (elemente de
aliere).

Caracteristici:

Fonta prezintă următoarele caracteristici generale: se toarnă bine, se prelucrează prin așchiere, dar nu se
poate prelucra plastic (nu se poate lamina sau forja) și se sudează greu. Fontele turnate în piese mari sunt
numite și fonte de a doua topire și se obțin din fonte brute, prin retopirea în cuptoare speciale (cubilouri)
în scopul înlăturării impurităților și a obținerii anumitor compoziții. Ele pot fi: fonte cenușii,fonte
nodulare și fonte maleabile.

 Fontele cenușii se toarnă foarte bine și se prelucrează prin așchiere, fiind ieftine.
 Fontele nodulare se obțin prin adăugarea de magneziu în baia de fontă. Prezintă proprietăți mecanice
la fel de bune ca oțelul și se toarnă la fel de bine ca fonta cenușie.
 Fontele maleabile se obțin printr-un tratament termic special ; se pot prelucra bine prin așchiere și au
proprietăți mecanice apropiate de ale oțelului.

Aluminiu

Aluminiul (Al). Numărul atomic al aluminiului are valoarea 13, iar masa atomică este 26.982. Este un
element chimic comun, ocupând poziția a treia, după oxigen și siliciu, ca răspândire terestră, existând în
procent de 7.4%.Compușii aluminiului constituie 8.13% din scoarța terestră, fiind întâlniți în substanțele
minerale, precum și în lumea vegetală și animală.
În stare naturală este întâlnit sub forma mineralelor, dintre care amintim silicații, si licoaluminații,
criolitul, bauxita, corindonul.
După fier, acesta a devenit metalul cu cea mai largă întrebuințare. Aluminiul a fost remarcat pentru faptul
că este un metal ușor, cu o densitate de 2.7 g/cm3. Această calitate îl face să fie utilizat în cantități mari în
industria navală și aeronautică. Capacitatea mare de reflexie este folosită în construirea oglinzilor
metalice.
Este un bun conducător electric și termic, fiind folosit în industria electrochimică sub formă de sârmă,
înlocuind conductoarele electrice din cupru, care sunt mai scumpe.
Este un metal ductil și maleabil, fiind posibilă obținerea unei foițe subțiri de 0.005 mm grosime. Totodată,
această proprietate este utilizată în industria alimentară, aluminiul fiind folosit la ambalarea produselor
alimentare sau în industria farmaceutică.
O altă proprietate importantă a acestui metal este rezistența la coroziune, care se datorează formării unui
strat protector de oxid. Rezistă la acțiunea chimică a acidului azotic diluat sau concentrat, iar acest lucru
se reflectă în fabricarea canistrelor transportoare de acid azotic din aluminiu.
Prezintă o afinitate mare pentru oxigen, fiind utilizat în obținerea altor metale precum Cr, Mn, Co, V din
oxizi.
 Aliaje ale aluminiului
Aliajele tip duraluminiu sunt aliaje complexe care au la baza aliajele Al – Cu, dar care contin si alte
elemente cum ar fi Mg, Mn, Fe, Si, Zn. Aceste aliaja sunt denumite duraluminiuri datorita caracteristicilor
de rezistenta ridicate, apropiate de ale unor oteluri mai moi. Modulul de elasticitate fiind mai mic decat al
otelurilor, deformatiile elastice sunt mai mari la tensiuni egale. Carecteristicile ridicate de rezistenta se
obtin datorita durificarii prin precipitarea compusului Al2Cu4 si a altor compusi cum ar fi Mg2Si,
Al3Mg. Cele mai ridicate cacteristici de rezistenta se obtin in aliajele cu 3.6 –4.5%Cu, 0.6-1.8%Mg,
0.6-1.2%Mn. Tratamentul termic se formeaza in tratamente speciale. Dupa calire in apa materialul este
moale si plastic putind fi usor prin deformare plastica. Structura in aceasta stare este formata din solutie
solida supra saturata. Aceasta este nestabila si se poate descompune chiar la temperatura ambianta
precipitand compusii intermetalici prezentati.
Cuprul

Cuprul (aramă) –Cu- numărul atomic 29. Acesta este un metal de culoare roșcată, foarte bun
conducător de electricitate și căldură.
A fost unul din primele metale folosite, deoarece cantități mici din el apar în unele locuri în stare liberă.
Principalele minereuri ale cuprului sunt: calcozina (sulfura de cupru), calcopirita sau criscolul (ferosulfura
de cupru), cupritul (oxidul cupros) și malachitul și azuritul (ambele forme ale carbonatului basic de
cupru). Metoda folosită pentru extracția de cupru depinde de natura minereului. Dacă cuprul se găsește în
stare liberă, el poate fi separat prin sfărâmarea minereului în bucăți mici și amestecarea sa cu apa. Cuprul,
fiind relativ greu, se depune la fund. Cuprul care are o puritate de peste 99% este folosit la fabricarea
conductelor de gaz și de apă, a materialelor pentru acoperișuri, a ustensilelor și a unor obiecte
ornamentale. Deoarece cuprul este un bun conducător de căldură, se utilizează la boilere și alte
dispozitive ce implică transferul de căldură. Sub formă de folie de cupru laminată, pe un strat izolator, se
folosește la fabricarea circuitelor imprimate. Acestea pot fi simplu strat, cu folie pe o singură față, sau
dublu strat, cu folie pe ambele fețe. Pentru realizarea circuitelor imprimate cu mai multe straturi, se
realizează sandwich-uri din circuite dublu placate si izolatoare.

Aliaje ale cuprului

Aliaj Cu – Zn (alama) , Aliaj Cu – Sn (bronzul)

Alama este un aliaj de cupru și zinc în diverse proporții, galben-auriu, maleabil, ductil, ușor de prelucrat,
cu numeroase și variate întrebuințări în industrie.
Cu creșterea conținutului de zinc, culoarea sa se deschide și rezistența la coroziune scade. Există alamă
galbenă care conține până la 80% cupru și alamă roșie sau tombac, cu un conținut de cupru de peste 80%.
Alamele care conțin mici cantități de nichel, mangan, fier, staniu, plumb au proprietăți mecanice și
rezistență la coroziune superioare alamelor obișnuite.

Bronzul este un aliaj de cupru cu staniu. Uneori poate conține și mici cantități
de aluminiu, plumb, mangan, nichel etc. Bronzul este mai dur și mai rezistent decât cuprul, având
numeroase întrebuințări tehnice. O altă definiție este: toate aliajele cuprului se numesc bronzuri cu
excepția aliajelor Cu-Zn care se numesc alame și aliajelor Cu-Ni-Zn care se numesc alpacale. Curent, prin
bronz se înțeleg aliaje Cu-Sn, de regulă precizându-se principalul element de aliere, de exemplu „bronz de
beriliu”, „bronz de aluminiu” etc.
Proprietăți
Bronzul este un aliaj utilizat la confecționarea unor obiecte decorative sau medaliilor, robinetelor,
statuilor și statuetelor, bijuteriilor, bucșelor, cuzineților, lagărelor, roților dințate și elicelor navale.
Bronzul se utilizează foarte bine prin turnare, laminare, extrudare sau forjare, fiind dur și foarte rezistent.
Are un raport de antifricțiune foarte bun.

2. Conspectul standardului

SR EN 10027-1
Aprilie 2006
SISTEME DE SIMBOLIZARE A OTELURILOR
SR EN 1412
Septembrie 1997
CUPRU SI ALIAJE DE CUPRU
Sistem european de simbolizare numerica
 3.Activitate de laborator

In timpul orei de laborator am studiat si aprofundat o serie de standarde din domeniul Ingineriei
Electrice ( Metale si aliaje feroase utilizate in Ingineria Electrica) precum:
OL 60 STAS 500/2-80
SREN 10027-1:2006
SREN 10020:2003
STAS 880-88 OLC,AUT
STAS 1700-90 OSC
STAS 7382-88 Rp
Tot la nivelul orei am analizat planse cu desene tehnice:
Roata de lant, OLC 45,Tevi Zalau, OL37.2
 4. Concluzii

Metalele si aliajele frecvent utilizate in industrie sunt metale tehnice si sunt standardizate. In STAS se dau
informatii despre: denumirea materialului, modul de simbolizare, calitatea materialului, proprietati
tehnologice, forma de livrare.
Principalele activitati ale aliajelor si materialelor sunt: permeabilitatea magnetic, densitatea,
refractaritatea, duritatea, rezistenta la oboseala, elasticitatea, ductibilitatea, prelucrabilitatea.

In industria electrotehnica la constructia de masini electrice si aparate electrice datorita proprietatilor lor
fizice,chimice,mecanice si tehnologice mai sus mentionate se folosesc diferite materiale metalice feroase
si neferoase (cupru, aluminiul,fonte si oteluiri sub diferite forme ).
5.BIBLIOGRAFIE:
www.asro.ro
www.wikipedia.ro

http://www.referatele.com/referate/chimie/online4/Aluminiu-si-aliajele-din-aluminiu-proprietati-fizice-
si-caracteristicile-mecanice

Catalogul Standardelor Romane