Aliaje

Un aliaj este un amestec omogen cu proprietăți metalice a două sau mai multe elemente
chimice, din care cel puțin unul este metal și de obicei se află în cantitatea cea mai mare.
Proprietățile fizice și chimice ale aliajelor sunt în general diferite de cele ale substanțelor
componente, uneori semnificativ. Majoritatea metalelor de folosință zilnică sunt de fapt aliaje.
De exemplu, ceea ce numim în limbaj uzual „fier” este aproape întotdeauna un oțel cu conținut
redus de carbon, iar aurul folosit pentru bijuterii este un aliaj în care mai intră cupru și argint.

Proprietăți:
 Temperatura de topire - la majoritatea aliajelor este mai scăzută decât temperatura de
topire a metalelor componente. Exemplu: Aliajul compus din 35 părți de staniu (cositor)
și 65 părți de plumb se topește la 190 °C, pe când staniul, cu punctul de topire cel mai
scăzut dintre cele două, se topește la 232 °C.
 Densitatea aliajului - are o valoare intermediară față de densitățile metalelor
componente.
 Duritatea aliajului - este mai mare decât a fiecărui metal luat separat. Exemplu: Aliajul
wolframului cu carbonul, împreună cu mici cantități de cobalt și alte metale, are
duritatea diamantului și îl înlocuiește pe acesta într-o serie de lucrări tehnice.
 Rezistența mecanică a metalelor crește prin aliere.
 Rezistența la coroziune se mărește. Exemplu: oțelul cu crom este foarte rezistent la
ruginire și la acțiunea acizilor.
Utilizări:
Lucruri cum ar fi avioane şi zgârie-nori există datorită aliaje. Practic, aliaje ia un metal principal
şi de a îmbunătăţi proprietăţile sale fizice e mai puternică şi mai greu şi/sau mai puţin maleabil
si mai ductil. Producatori cum ar fi utilizarea aliaje pentru a îmbunătăţi produsele lor
durabilitate, capacitatea de a rezista la căldură, şi/sau capacitatea de a conduce electricitatea.

Aliaje
cupru-
zinc