ALIAJELE

Metalele pure sunt utilizate in practica datorita unor proprietati speciale, cum sunt
conductibilitatea termica si electrica (cuprul, aluminiul si argintul) , rezistenta buna la coroziune, stabilitatea
la temperaturi inalte (staniul, molibdenul si wolframul) .
In practica cele mai multe metale sunt folositoare sub forma de aliaje, adica materiale metalice
rezultate din topirea impreuna a unor metale cu metale sau metale cu nemetale (metaloide). Alierea metalelor
se face cu scopul de a schimba unele proprietati fizice si chimice ale lor, pentru a obtine produse cu o anumta
duritate, cu puncte de topire mai scazute, cu un aspect mai placut si mai rezistente fata de agentii chimici.
Pentru ca un aliaj sa posede proprietati metalice, este necesar sa predomine legatura metalica.
Pentru ca prin topire sa rezulte un aliaj, elementele trebuie sa se dizolve complet in stare lichida, formand o
topitura omogena care, prin solidificare, sa dea nastere unui material metalic omogen din punct de vedere
macroscopic. La scara atomica, toate aliajele sunt eterogene, intrucat sunt alcatuite din cel putin doua feluri
de atomi. Metalele (elementele) care alcatuiesc aliajul poarta numele de componenti, iar totalitatea aliajelor
formate de catre aceiasi componenti, formeaza un sistem de aliaje.
Daca se considera sistemele fizico-chimice(corp sau ansamblu de corpuri) in interactiune, izolate
imaginar de mediul inconjurator, ele pot fi: omogene-cu aceleasi caracteristici in toata masa- si eterogeneformate din parti omogene separabile prin procedee mecanice. Partile omogene ale unui sistem eterogen difera
intre ele prin proprietatile lor fizico-chimice.
Clasificarea sistemelor de aliaje se face in functie de solubilitatea reciproca a componentilor in
stare lichida si in stare solida. Dupa solubilitatea in stare lichida se disting trei grupe mari, si anume:
-

sisteme de aliaje in care componentii sunt total solubili unul in altul in stare lichida;

sisteme de aliaje in care componentii sunt partial solubili unul in altul in stare lichida;

sisteme de aliaje in care componentii sunt total insolubili unul in altul in stare lichida.

In cazul cand componentii sunt total solubili in stare lichida, in stare solida pot fi: total solubili,
partial solubili sau total insolubili.
Daca componentii sunt partial solubili in stare lichida, in stare solida pot fi: partial solubili sau
total insolubili.
Cand componentii sunt total insolubili in stare lichida, in stare solida nu pot fi decat total
insolubili.
Proprietatile fizice ale aliajelor
Densitatea aliajelor -

este de cele mai multe ori intermediara intre densitatile metalelor

constituente.
Duritatea aliajelor
- este mai mare decat a metalelor pure care la compun. Astfel, otelurile
(aliaje ale fierului cu carbonul ) au duritatea mult mai mare decat a fierului pur.
Un adaos de carbon si wolfram dubleaza duritatea fierului.
Marirea duritatii prin aliere este unul din motivele pentru care se elaboreaza aliajele.
Temperatura de topire
- este mai mica in cazul aliajelor decat temperaturile de topire ale
metalelor componente ; proprietatea se foloseste in procesele de prelucrare la cald. De exemplu, aliajul
1

compus din 35 parti de staniu si 65 parti de plumb se topeste la 190 o C, pe cand staniul cu punctul de topire
cel mai scazut dintre cele doua metale, se topeste la 232 o C.
Conductibilitatea electrica a aliajului - este mai mica decat conductibilitatea componentelor; pe
aceasta proprietate se bazeaza obtinerea unor aliaje (nichel, constantan) cu rezistenta electrica mare, folosite
in electrotehnica.
Rezistenta mecanica
- a metalelor creste prin aliere: de exemplu, alama, aliaj de cupru si zinc
este de aproape doua ori mai rezistenta decat cuprul pur si de patru ori mai rezistenta decat zincul.
Rezistenta la coroziune - se mareste daca metalele se aliaza; aliajele sunt rezistente la actiunea
agentilor fizici si chimici din atmosfera.

A) Aliajele feroase

Fierul pur nu prezinta importanta practica. In schimb , aliajele fierului cu carbonul fonta si otelul- sunt
materialele metalice cele mai utilizate in tehnica

1. FONTA
Fonta este aliajul fierului cu carbonul ,care contine intre 1,7 % si 5% carbon , iar otelul ,aliajul fierului
cu carbonul care contine sub 1,7 % carbon. In afara de fier si carbon, atat fontele cat si otelurile ,mai contin in
cantitati mici si alte elemente siliciu ,mangan, sulf, fosfor (numite elemente insotitoare ) -care nu au putut fi
complet indepartate in procesul de elaborare sau care au fost introduse in mod voit , pentru a le conferi
anumite proprietati .
Fonta se obtine prin topirea si reducerea minereurilor de fier (oxizi Fe2O3) la fier metallic, in
cuptoare speciale numite furnale. Fontele obtinute in furnale se numesc fonte brute .Dupa compozitia chimica
se deosebesc in fonte brute obisnuite si fonte brute aliate .Ele pot fi folosite in:
~elaborarea otelului(fonte pentru afinare)
~turnarea pieselor (fonte pentru turnatorie)
Fonta prezinta urmatoarele caracterisrici generale: se toarna bine, se lucreaza prin aschiere, dar nu se
poate prelucra plastic (nu se poate lamina sau forja) si nu se poate suda.
Fontele turnate in piese mai sunt numite si fonte de a doua topire si se obtin din fonte brute ,prin
retopirea in cuptoare speciale (cubilouri) in scopul inlaturarii impuritatilor si a obtinerii anumitor compozitii.
Ele pot fi : fonte cenusii, fonte nodulare si fonte maleabile.
*fontele cenusii(simbol Fc,urmat de cifra care ii indica rezistenta minima de rupere la tractiune,in
daN/cm2) se toarna foarte bine si se prelucreaza prin aschiere, fiind ieftine.
**fontele nodulare (simbol Fgn-fonta cu grafit nodular)se obtin prin adaugarea de magneziu in baia de
fonta .Prezinta proprietati mecanice la fel de bune ca otelul si se toarna la fel de bine ca fonta cenusie.
***fontele maleabile(simbol Fm)se obtin printr-un tratament termic special (de maleabilizare)se poate
prelucra bine prin aschiere ,are proprietati mecanice appropriate de ale otelului.
2

2. OTELUL
Otelul este aliajul fierului cu carbonul care contine sub 1,7 % carbon.
Otelul se obtine din fonta si fier vechi (deseuri), prin topire si afnare ( proces de oxidare a
elementelor insotitoare si de eliminarea lor) in cuptoare speciale: Siemens-Martin, convertizoare cu oxigen ,
cuptoare electrice, etc.
Otelul se toarna bine si poate fi prelucrat prin deformare plastica laminare (in profiluri
laminate,rotund patrat , cornier :table ,tevi sarme groase), tragere(in sarme subtiri ), forjare (in piese) , prin
aschiere ;otelul cu continut mic de carbon poate fi sudat.
Proprietatile mecanice ale otelului sunt superioare celor ale fontei si ale majoritatii metalelor si
aliajelor utilizate in tehnica .Aceasta este cauza pentru care majoritatea fontei nu este transformata in piese , ci
constituie materia prima din care se obtine otelul.
Dupa compozitia chimica se deosebesc : oteluri-carbon si oteluri aliate
a) Oteluri-carbon
Otelurile-carbon sunt otelurile care, in afara de fier, carbon si elemente insotitoare (mangan ,siliciu
,sulf , fosfor),mai contine si alte elemente insotitoare (introduse in mod voit).
In functie de destinatie ,se deosebesc:
~oteluri-carbon pentru constructii;
*oteluri-carbon obisnuite
*oteluri-carbon de calitate
~oteluri-carbon pentru scule;
Otelurile carbon obisnuite pentru constructii (simbol OL 00..OL 70) sunt produse folosite in mod
curent fara tratament chimic, la constructii metalice (sarme, nituri, table , suruburi ,cuie ,otel beton,
balamale,etc.) si in constructia de masini, putand fi livrate cu garantarea caracteristicilor mecanice si cu
garantarea compozitiei chimice.
Otelurile carbon de calitate pentru constructii (simbol OLC 10OLC 60) sunt oteluri elaborate mai
ingrijit carora li se garanteaza atat caracteristicile chimice cat si compozitia chimica.Se folosesc cu tratament
termic sau termochimic in constructii de masini (pentru piesele care lucreaza in conditii mecanice
grele).
Otelurile-carbon pentru scule (simbol OSC 7OSC 13)sunt oteluri carbon superioare carora li se
garanteaza caracteristicile mecanice , compozitia chimica si structura . Sunt destinate executarii sculelor de
lacatuserie ,de tamplarie , a ferastraelor, a daltilor etc. (adica a sculelor care prelucreaza metalele mai putine
dure ,lemnul si materialele plastice etc.).
b) Oteluri aliate
Otelurile aliate sunt oteluri care,pe langa fier,carbon si elementele insotitoare, contin si elemente
introduse in mod voit (crom ,nichel, wolfram) pentru a le conferi anumite proprietati.

Ele sunt destinate:

~constructiilor cu solicitari mecanice mari;
~sculelor si uneltelor care prelucreaza metale si aliaje dure;
~unor utilizari speciale (fabricarii :arcurilor ,rulmentilor , pieselor rezistente la temperaturi inalte, la uzura, la
coroziune, etc)
Dintre otelurile aliate cele mai importante sunt :
~otelurile cu crom (pana la 5% Cr ) care sunt inoxidabile si foarte rezistente la tractiune;
~otelurile cu nichel (pana la 36% Ni) care sunt foarte rezistente la coroziune , la tractiune ,au coeficient de
dilatatie foarte mic si rezistenta electrica foarte mare;
~otelurile cu wolfram (oteluri rapide ) care sunt destinate executarii pieselor de aschiere rapida.

B) Metale si aliaje neferoase

Metalele si aliajele neferoase cele mai intrebuintate in tehnica sunt: aluminiul (Al), cuprul (Cu) ,
nichelul (Ni) , zincul (Zn), staniul (Sn), plumbul (Pb) cromul(Cr), etc. Unele dintre acestea au proprietati
comparabile cu ale otelului, iar in ceea ce priveste rezistenta la coroziune sunt superioare. Minereurile
neferoase, gasindu-se in general in cantitati mai mici decat minereurile neferoase ,metalele neferoase sunt
decifitare si deci scumpe. Face exceptie aluminiul ,care, prezentand proprietati deosebite si fiind foarte
raspandit in scoarta pamantului ,se produce in cantitati din ce in ce mai mari.
Aluminiul
Proprietati:
Aluminiul este un metal usor de culoare alb-albastruie, usor fuzibil(se topeste usor) ,bun conducator
de caldura (este intrecut doar de Ag si Cu) si electricitate (Este intrecut doar de Ag, Au, Cu).
In aer, aluminiul este practic inoxidabil .Se acopera repede cu un strat subtire de oxid care-i da
luciu argintiu si-l apara de oxidare mai adanca. Apa , benzina ,uleiurile, laptele, untul ,nu actioneaza asupra
aluminiului ,fiind optim pentru fabricarea vaselor de menaj. Are mare afinitate pentru oxigen, adica se
oxideaza usor la suprafata pe cale electrochimica ,formand un strat protector. Prin procesul de eloxare se poate
colora chimic , obtinandu-se un aspect foarte placut.
Caracteristicile mecanice si in special rezistenta la rupere (15daN/mm2) sunt slabe. Aluminiul se
toarna bine si fiind maleabil si ductibil (depasit doar de Au si Ag) se poate usor lamina.Se poate prelucra prin
aschiere.
Aliajele aluminiului
Aluminiul se intrebuinteaza foarte mult sub forma de aliaje:
-

aliaje de aluminiu pentru turnatorie si

aliaje de aluminiu laminabile.

Aliaje de aluminiu pentru turnatorie

~aliaje de aluminiusiliciu(denumite siluminuri): sunt cele mai intrebuintate, prezentand proprietati foarte
bune de turnare si caracteristici mecanice satisfacatoare.Procentul de siliciu in aliaj ajunge pana la 15%;
~aliaje aluminiu cupru : prezinta proprietati mecanice superioare ;
~aliaje aluminiu-magneziu: sunt aliajele cele mai usoare si mai rezistente ,se prelucreaza prin aschiere si se
lustruiesc foarte frumos.
Aliaje de aluminiu laminabile
Cel mai cunoscut aliaj din aceasta grupa este duraluminiul. Este un aliaj complex, continand :
aluminiu , cupru, magneziu ,siliciu si fier. Este foarte usor , dur cu o rezistenta buna la tractiune. Se
intrebuinteaza mai mult sub forma de semifabricate : table ,bare, sarme, tevi.

Cuprul (arama)
Proprietati:
Cuprul este un metal greu de culoare rosiatica, greu fuzibil, foarte bun conducator de electricitate si
caldura .
In aer uscat cuprul nu se oxideaza ,dar in aer umed se acopera cu un strat verzui de cocleal (carbonat
basic de cupru), care-l apara de oxidare in adancime. In contact cu acizii din alimente (otetul) si cu grasimile,
cocleste. Cocleala este otravitoare ,de aceea vasele de cupru destinate prepararii alimentelor se cositoresc.
Cuprul are rezistenta buna la tractiune : celelalte proprietati mecanice sunt insa reduse.
Cuprul este foarte maleabil si ductibil ,putandu-se prelucra usor la rece si la cald.

Aliajele cuprului
Cele mai importante aliaje ale cuprului sunt alamele , bronzurile si aliajele cupru-nichel-zinc.
Alamele sunt aliaje ale cuprului cu zincul (Cu+Zn) , al caror continut in cupru este de maximum 55%.
Aliajele care contin peste 80% cupru se numesc tombacuri. Zincul introdus are rolul de a mari rezistenta ,
plasticitatea si capabilitatea de turnare. Culoarea alamelor este cu atat mai galbena cu cat contin mai mult
zinc . Tombacul are culoarea roscata. Din el se fabrica alame laminabile si alame de turnatorie.
Bronzurile - sunt aliaje de cupru cu staniu (Cu+Sn), de cupru cu aluminiu (Cu+Al) sau de cupru cu plumb
(Cu+Pb)
*bronzurile cu staniu contin maximum 14% Sn ,sunt foarte rezistente la coroziune ,au caracteristici
mecanice bune si exceptionale calitati antifrictiune (coeficient de frecare mic). Bronzurile cu staniu se
simbolizeaza prin literele Bz (bronz) urmate de un numar care indica continutul procentual de staniu (Ex Bz
6). Din bronzurile cu staniu se fabrica bare, benzi , armaturi , lagare, obiecte de arta.
**bronzurile cu aluminiu contin 5-10% Al , iar restul cupru. Sunt bronzuri cu proprietati mecanice si
chimice foarte bune. Se simbolizeaza prin literele Bz (bronz), Al (aluminiu ) cu un numar (procentul de
5

aluminiu). Din bronzurile cu aluminiu se fabrica bare , profiluri , benzi, lagare , roti dintate , armaturi ,
monede, conductoare electrice.
***bronzurile cu plumb sunt aliaje cupru-plumb cu 10-40 %Pb .Se folosesc numai pentru turnare de
lagare sau piese speciale .Exemplu de simbolizare :Bz Pb 25
****Aliaje cupru-nichel-zinc sunt foarte numeroase , constituentii principali putand intra in diferite
procente . Cel mai cunoscut este alpacaua care se intrebuinteaza pentru tacamuri ,instrumente de
masura,instrumente chirurgicale,obiecte de arta etc.,avand aspect placut si proprietati foarte bune de
coroziune.