elemente chimice: 22 nemetale și 96 metale. Cum sînt ele aranjate în tabelul periodic? Din cele studiate anterior, știm că, trasând o diagonală de la bor B (nr. 5) până la astatiniu At (nr. 85), separăm nemetalele (situate în subgrupele principale, deasupra diagonalei) de toate celelalte elemente, care sunt metale. Dintre cele 96 de metale, doar 12 au mai mult de 2 electroni pe stratul exterior. Majoritatea metalelor posedă un număr mic de electroni (1-2) pe stratul electronic exterior. Acest fapt determină caracterul comun al proprietăților fizice și chimice ale metalelor. În reacțiile chimice, metalele cedeazăelectronii lor exteriori și manifestă proprietăți reducătoare. Legătura chimică în metale și structura lor
Toate metalele, exceptând mercurul, sunt
substanțe solide, cristaline. Cristalul de metal este asemeni unei molecule enorme, în care electronii comuni se pot deplasa liber printre ionii care se găsesc în nodurile rețelelei cristaline și atomii de metal. Legătura dintre atomii și ionii metalelor se numește legătură metalică. Legătura metalică este legătura creată între atomii şi ionii de metale pe baza electronilor de valență comuni. Răspândirea în natură
Sub formă de În stare liberă compuși
Ag, Pt, Au,
Restul Ru, Rh, Pd, metalelor Os, Ir *Metalele sunt elemente chimice cu proprietăţi fizice specifice, precum: *luciu caracteristic, * bun conducător de căldură şi electricitate, *ductil şi maleabil, * şi solid la temperatură obişnuită (cu excepţia mercurului). Proprietaţi Utilizări * Metalele au conductibilitate electrică (proprietate fizică), deci pot fi utilizate sub formă de conductori Proprietăţile electrici. metalelor * Pentru aceasta, metalul respectiv trebuie să posede determină domeniul plasticitate (proprietate mecanică) ca să permită să de utilizare. fie tras în fire (proprietate tehnologică).
* Capacitatea tehnologică a metalului de a se trage în
foi se numeşte maleabilitate. Deci alegem un metal maleabil. Ca metalul Metalele se aleg în să fie maleabil, el trebuie să fie plastic. funcţie de proprietăţile Plasticitatea este capacitatea unui metal de a se acestora. deforma sub acţiunea unei forţe şi de nu a mai reveni la forma iniţială după înlăturarea forţei. Proprietăţi optice OPACITATEA este determinată de faptul că undele luminoase lovind electronii mobili din metal sunt amortizate şi nu sunt transmise mai mai departe. Printr-un corp opac nu poate trece lumina. CULOARE. Marea majoritate a metalelor în stare compactă reflectă aproape în întregime toate radiaţiile din domeniul vizibil şi din această cauză sunt albe-argintii. Datorită proprietăţii de absorbţie selectivă, câteva metale sunt însă colorate: - cuprul este roşu-arămiu - aurul este galben LUCIUL METALIC se observă pe suprafeţele proaspăt tăiate ale metalelor şi aliajelor lor, ca urmarea opacităţii lor şi a reflectării razelor luminoase. Luciul metalic se accentuează prin lustruire mecanică,dar dispare cu timpul ca urmare a reacţiilor cu atmosfera înconjurătoare; fac excepţie metalele nobile: platină, aur şi argint. Fuzibilitatea Fuzibilitatea este proprietatea metalelor de a se topi. Fiecare metal se topeşte la o temperatură fixă. În funcţie de temperatura de topire, metalele sunt:
uşor fuzibile greu fuzibile
foarte greu fuzibile (ex.:sodiul se (ex.:cuprul se topeşte topeşte (ex.:niobiul se topeşte la 2502° C) la 980°C) la 1083°C) CONDUCTIVITATE şi REZISTIVITATE ELECTRICĂ Metalele prezintă o conductibilitate de natură electrică, rezistivitatea lor creşte odată cu creşterea temperaturii, iar sub acţiunea curentului electric ele nu suferă modificări de structură. Metalele şi aliajele sunt folosite în electrotehnică şi se împart în două categorii: -metale şi aliaje de înaltă conductivitate electrică: Ag, Cu, Al, Au, Pt, alamă, bronz, duraluminiu care se folosesc pentru linii electrice, conductoare de bobinaj etc. -metale şi aliaje de înaltă rezistivitate, care se utilizează pentru rezistoare, elemente de încălzire electrică, rezistenţe de precizie. Cele mai utilizate sunt aliaje: manganină, constantan, nichelină, alpaca, nicrom, kanthal. Caracterizați elementele sodiu, calciu, aluminiu și fier după următorul algoritm: a) poziția în SP (numărul de ordine, perioada, grupa/ subgrupa; metal sau nemetal); b) structura atomului (sarcina nucleului, numărul total de electroni, numărul straturilor electronice, repartizarea electronilor pe straturi, numărul de electroni pe stratul exterior); c) valența și gradul de oxidare (superior, inferior etc.); d) oxidant sau reducător; e) oxidul superior și hidroxidul lui, caracterul acestora; f) alți oxizi și hidroxizi.