Osciloscopul analogic clasic este realizat ca un tub catodic n care un fascicul de electroni este accelerat spre un ecran fosforescent

i produce pe acesta un punct luminos. Poziia x-y a punctului luminos pe ecran este comandat prin circuite i dispozitive specializate. Astfel, ecranul osciloscopului devine un grafic al variaiei n timp a unei tensiuni electrice sau afieaz dou tensiuni electrice una n funcie de cealalt. Osciloscopul catodic este un aparat complex cu ajutorul cruia putem vizualiza i analiza semnale electrice variabile n timp. Semnal electric = o tensiune sau un curent care variaz n timp. n funcie de banda de frecven a semnalelor pe care le poate analiza, osciloscopul poate fi: 1) de joas frecven (de la civa Hz pn la 10MHz); 2) de nalt frecven (pn la sute de MHz); 3) osciloscop cu eantionare (pn la zeci de GHz). Un osciloscop este format din: 1. Circuitele de intrare (CI): au rolul de a asigura o adaptare ntre generatorul semnalului care trebuie analizat i osciloscop. 2. Amplificatoarele de semnal (A): au rolul de a mri amplitudinea semnalului aplicat tubului catodic. 3. Baza de timp (BT): este un oscilator care are rolul de a desfura n timp semnalul de studiat. 4. Tubul catodic: are rolul de a transforma semnalul electric ntr-o curb ce se poate vizualiza pe ecranul acestuia. 5. Blocul de alimentare (BA): are rolul de a alimenta cu tensiuni continue i alternative toate componentele osciloscopului. 6. Redresorul de nalt tensiune (RIT): are rolul de a asigura deplasarea fasciculului de electroni spre ecranul fluorescent al tubului catodic Componentele principale ale tubului catodic sunt: TUNUL ELECTRONIC: este sistemul care produce fasciculul de electroni ce urmeaz a fi focalizat pe ecran. Acest sistem conine: - filament care nclzete un catod; - catod care emite electroni; are form cilindric; - gril care comand intensitatea fasciculului de electroni. ANOZII: au rolul de a accelera fasciculul de electroni, iar prin geometria lor produc i focalizarea fasciculului de electroni pe ecran. SISTEMUL DE DEFLEXIE: are rolul de a devia fasciculul de electroni att pe vertical ct i pe orizontal. n majoritatea cazurilor, acest sistem este format din dou perechi de plci metalice pe care se aplic tensiuni electrice, deci dirijarea fasciculului de electroni este realizat folosind cmpuri electrice.. ECRANUL: este format dintr-o substan fluorescent depus pe partea interioar a tubului

vidat. n funcie de compoziia substanei, culoarea spotului i remanena( Stare care

continu s se menin i dup ncetarea aciunii factorilor externi care au provocato) sa pe ecran este

diferit. Fasciculul de electroni, bombardnd ecranul, produce un spot luminos ale crui dimensiuni pot fi reglate cu ajutorul lentilelor electrostatice. Utilizarile OsC: -in principiu,poate fi folosit la analiza oricaror fenomene electrice care insotesc sau sunt generate de activitati fiziologice ale organismului uman -o prima aplicatie a osciloscopului catodic a fost vizualizarea inca din anul 1960 a variatiilor de potential electric generate de activitatea electrica a miocardului (EKG) culese cu ajutorul unor electrozi plasati in contact cu pielea. -cea mai importanta utilizare o reprezinta analiza fenomenelor electrice care au loc la viteza foarte mare si care genereaza variatii de potential foarte mici,cum ar fi activitatea unor canale ionice,evidentierea transportului prin membrane,studiul propagarii sunetului in urechea medie. In laborator,se vor masura cu ajutorul osciloscopului: -tensiunea continua la bornele unei baterii sau accumulator -tensiunea alternative la bornele unui transformator de retea -frecventa tensiunii alternative la bornele unui transformator de retea -tensiunea alternative la iesirea unui circuit de filtrare Rolul de baza al acestui dispozitiv este vizualizarea si masurarea parametrilor semnalelor electrice in functie de timp. Unele osciloscoape permit si studierea dependentei dintre doua semnale la un anumit moment de timp. In prezent, domeniul de frecvente la care se pot vizualiza semnalele este larg, de la sute de MHz (osciloscoape in timp real) pana la sute de GHz (osciloscoape cu esantionare). Unele instrumente pot doar sa examineze semnalul instantaneu, pe cand altele, cu memorie, sunt capabile sa inregistreze o singura aparitie a semnalului pentru a o reda ulterior. Exista osciloscoape analogice sau digitale; in acest din urma caz, semnalul electric este convertit in forma numerica. Ceea ce face ca un semnal instantaneu sa devina o imagine este componenta principala a osciloscopului, tubul catodic. Fenomenul pe care se bazeaza functionarea acestuia este acelasi ca la televizoare sau monitoare catodice devierea electronilor aflati intr-un camp electric sau magnetic, insa, spre deosebire de acestea, tubul catodic al osciloscopului este capabil de lucru cu semnale avand frecvente mult mai mari.

Tunul electronic genereaza si accelereaza fasciculul de electroni; acesta are tendinta de imprastirere, de aceea este dirijat intr-o alta zona, in care un ansamblu de electrozi are rolul de a concentra fasciculul, astfel ca, in final, la nivelul ecranului ceea ce se obtine este imaginea unui punct luminos. Dupa ce a fost eliminata problema divergentei, electronii trec printre doua armaturi metalice verticale; in cazul in care intre acestea exista o diferenta cat de mica de potential, fasciculul este deviat spre placa avand potentialul cel mai mare, ceea ce conduce la deplasarea orizontala a punctului luminos pe ecranul osciloscopului. Cu cat este mai mare diferenta de potential dintre cele doua armaturi, cu atat deplasarea punctului va fi mai mare. Responsabile de controlarea miscarii in plan vertical a punctului luminos sunt doua armaturi orizontale care functioneaza exact pe acelasi principiu descris mai sus. La cresterea potentialului pe una din ele, fasciculul electronic este atras spre acea zona, iar punctul luminos de pe ecran se deplaseaza pe verticala. Diferenta de potential de pe armaturile orizontale este proportionala cu tensiunea instantanee a semnalului electric. Apare insa problema variatiilor foarte mici al tensiunii instantanee a semnalului, care ar putea greu de perceput de catre fasciculul electronic, sau a variatiilor foarte mari care s-ar traduce intr-o incadrare defectuoasa a imaginii descrise de punctul luminos pe ecran. Aceasta este rezolvata cu ajutorul unui amplificator ce are rolul de a amplifica sau atenua convenabil semnalul.