Explorând Osciloscopul

Inginerie electrică
Trif Nicolae-Alexandru

Grupa 1124
 1. Ce este osciloscopul?

Osciloscopul este un aparat electronic de mă sură care servește la observarea și mă surarea

unui semnal de tensiune electrică cu variație constantă, sau a mai multor semnale
simultane de tensiune ce evoluează discret pe un câmp grafic vizualizator reprezentâ nd
dependența între două mă rimi, unde axa amplitudinilor semnalelor de mă surat este
ordonata, iar abscisa reprezintă axa timpului. Ilustrațiile grafice afișate pe ecran se
numesc oscilograme.

Semnalul de tensiune electrică cu variație constantă este o altă denumire pentru frecvență .
Frecvența este mă sura numă rului de repetă ri ale unui fenomen periodic în unitatea
de timp. În Sistemul Internațional unitatea pentru frecvență este numită hertz și este
simbolizată prin Hz, în cinstea fizicianului german Heinrich Hertz. O frecvență de 1 Hz
corespunde unei perioade de repetare de o secundă . De exemplu, putem spune despre o
ciocă nitoare care bate cu ciocul în scoarța unui copac de 10 ori pe secundă , capul acesteia
oscileaza cu o frecvență de 10 Hz.

Termenul “câ mp grafic vizualizator” nu este un termen standardizat în limbajul tehnic și

poate să nu fie folosit în mod obișnuit în contextul echipamentelor electronice sau de
mă sură . În schimb, termenii mai specifici și consacrați în acest domeniu sunt “ecran” sau
“display”. Dacă facem referire la un osciloscop, de exemplu, putem spune că “ecranul
osciloscopului” sau “display-ul osciloscopului” reprezintă câ mpul grafic vizualizator
menționat anterior.

O oscilogramă este o reprezentare grafică a unui semnal în funcție de timp. Procesul de

obținere se realizează prin utilizarea unui osciloscop sau a unui alt instrument de mă sură
similar. De asemenea forma acestora poate sa fie foarte variată în funcție de tipul
semnalului analizat. Cu alte cuvinte o oscilogramă afișează modul în care o mă rime
electrică variază într-un interval de timp.
 2. Cum a început totul?

Primul osciloscop a fost construit în 1897 la Strasbourg de că tre fizicianul german Karl
Ferdinand Braun, cel care printre altele a descoperit în 1874 că un contact punctiform pe
un semiconductor are proprietatea de a redresa curentul alternativ. Tot el inventase și tubul
catodic, dar îl folosise numai pentru a studia proprietă țile fasciculelor de electroni (numite
atunci „raze catodice”). Braun a introdus în tubul catodic o pereche de plă ci metalice între
care a generat un câ mp electric prin aplicarea unei tensiuni. Astfel, dacă tensiunea aplicată
pe aceste plă ci este alternativă , fasciculul de electroni este deflectat dintr-o parte în alta
(înspre placa pozitivă ), ceea ce se poate observa prin oscilarea punctului luminos de pe
ecranul tubului catodic. În cinstea acestei invenții, tubul catodic este numit și astă zi, în
ță rile unde se vorbește limba germană , „tub Braun”.

După invenția lui Braun principiul osciloscopului a suferit numeroase îmbună tă țiri și/ sau
a trecut prin diverse reinventă ri:

• 1930: tubul catodic cu 2 spoturi (osciloscop cu 2 canale) – A.C. Cossor (Marea Britanie)

• 1938: Fondarea HP (Hewlett-Packard)

• 1946: Fondarea Tektronix: Howard C. Vollum şi Jack Murdock inventează osciloscopul

sincronizat (Tektronix 511) şi calibrat (cu graticulă ); f0=10MHz

• 1959: osciloscopul cu eşantionare analogică (în timp echivalent); se pot vizualiza

semnale de 300MHz cu un osciloscop de bază de 20MHz.

• 1963: Tektronix inventează tubul cu fosfor bistabil; memorarea imaginii pe un osciloscop

analogic

• 1964: LeCroy: osciloscopul digital cu eşantionare

• 1978: Tektronix: osciloscop analogic de 1GHz

• 199x: Osciloscopul digital devine dominant pe piaţă ; esantionare > 1GSa/s • 1999:
Înfiinţarea Agilent Technologies (din divizarea HP)

• 2008: Agilent Infiniium 90000: primul osciloscop care poate memora mai mult de 1 giga
eşantioane

• 2014: Divizarea Agilent: divizia de instrumentație devine Keysight

 Principiul de funcționare al osciloscopului catodic

Elementul principal al unui osciloscop este tubul catodic. Pentru a putea afisa pe ecranul
tubului catodic curba ce reprezintă dependența între două mă rimi, A=f și verticala (y),
pentru a descrie pe ecran curba dorită ceea ce este posibil avâ nd în vedere:

 proprietatea unui fascicul de electroni de a produce în punctul de impact (de

ciocnire) iluminarea unui ecran tratat cu substanțe luminofore;
 proprietatea unui fascicul de electroni de a fi deviat sub acțiunea unui câ mp electric
sau magnetic.

Fasciculul de electroni este produs, focalizat și accelerat în tubul catodic, lovește ecranul
acestuia producâ nd un punct luminos (spot). Deplasarea spotului pe ecran se realizează
prin devierea fasciculului de electroni cu ajutorul unor câ mpuri electrice create de două
perechi de plă ci de deflexie din interiorul tubului catodic, la aplicarea unor tensiuni Uy la
plă cile de deflexie pe direcția y și Ux la plă cile de deflexie pe direcția x. Pentru ca pe ecran
să apară curba A=f (B), celor două perechi de deflexie li se aplică mă rimile A și B. Ca
urmare, spotul se va deplasa după direcțiile y și x în același ritm ca și mă rimile A și B. Dacă
mă rimile A și B sunt periodice, pentru ca pe ecran să apară o imagine stabilă este necesar
că între frecvențele celor două mă rimi să existe relația: f(A)=n x f(E) unde n este un numă r
întreg. Osciloscopul catodic este un aparat complex cu ajutorul că ruia putem vizualiza şi
analiza semnale electrice variabile în timp. Prin semnal electric înţelegem o tensiune sau un
curent care variază în timp. În funcţie de banda de frecvenţă a semnalelor pe care le poate
analiza, osciloscopul poate fi:
1) de joasă frecvenţă (de la câ ţiva Hz pâ nă la 10MHz);
2) de înaltă frecvenţă (pâ nă la sute de MHz);
3) osciloscop cu eşantionare (pâ nă la zeci de GHz).

Funcţionarea unui osciloscop catodic se poate descrie pornind de la schema-bloc a acestuia.

Pă rţile componente sunt:
1. Circuitele de intrare: au rolul de a asigura o adaptare între generatorul semnalului de
analizat şi osciloscop.
2. Amplificatoarele de semnal: au rolul de a mă ri amplitudinea semnalului aplicat tubului
catodic.
3. Baza de timp: este un oscilator care are rolul de a desfă şura în timp semnalul de studiat.
4. Tubul catodic: are rolul de a transforma semnalul electric într-o curbă care se poate
vizualiza pe ecranul acestuia.
5. Blocul de alimentare: are rolul de a alimenta cu tensiuni continue şi alternative toate
componentele osciloscopului.
6. Redresorul de înaltă tensiune are rolul de a asigura deplasarea fasciculului de electroni
spre ecranul fluorescent al tubului catodic.

Componentele principale ale tubului catodic sunt:

► tunul electronic: este sistemul care produce fasciculul de electroni ce urmează a fi
focalizat pe ecran. Acest sistem conţine:
- filament care încă lzeşte un catod;
- catod care emite electroni; are formă cilindrică ;
- grilă care comandă intensitatea fasciculului de electroni; este alimentată astfel
încâ t are un potenţial electric negativ faţă de catod. Valoarea acestui potenţial
determină numă rul de electroni care trec prin grilă . O variaţie a intensită ţii
fasciculului de electroni determină variaţia intensită ţii spotului luminos de pe
ecranul tubului. Între catod şi grilă se formează lentile electrostatice în scopul de a
concentra fasciculul de electroni într-un punct.
► anozii: au rolul de a accelera fasciculul de electroni, iar prin geometria lor produc şi
focalizarea fasciculului de electroni pe ecran.
► sistemul de deflexie: are rolul de a devia fasciculul de electroni atâ t pe verticală câ t şi pe
orizontală . În majoritatea cazurilor, acest sistem este format din două perechi de plă ci
metalice pe care se aplică tensiuni electrice, deci dirijarea fasciculului de electroni este
realizată folosind câ mpuri electrice (Fig. 2.1). La dispozitivele de afişaj cu tub catodic
(CRTs, cathode ray tubes) sistemul de deflexie este format din una sau două perechi de
bobine, dirijarea electronilor fiind produsă de câ mpuri magnetice (Fig. 2.2).
► ecranul: este format dintr-o substanţă fluorescentă depusă pe partea interioară a tubului
vidat. În funcţie de compoziţia substanţei, culoarea spotului şi remanenţa sa pe ecran este
diferită . Fasciculul de electroni, bombardâ nd ecranul, produce un spot luminos ale că rui
dimensiuni pot fi reglate cu ajutorul lentilelor electrostatice.
Fig. 2.1. Componentele principale ale tubului catodic; sistemul de deflexie utilizează câmpuri electrice.

Fig. 2.2 Dispozitiv de afişaj cu tub catodic (CRT); sistemul de deflexie utilizează câmpuri magnetice.

Mă rimile caracteristice ale unui tub catodic sunt:

 Sensibilitatea definită ca raportul dintre deviaţia (în centimetri) a spotului luminos
pe ecranul fluorescent atunci câ nd pe plă cile de deflexie se aplică o tensiune de un
volt.
 Factorul de deflexie este inversul sensibilită ţii.
  Frecvenţa maximă a semnalului care mai poate încă să fie urmă rit pe ecran; este
determinată de timpul de trecere a electronilor printre plă cile de deflexie.
Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească diferitele componente ale osciloscopului
catodic:
 Circuitul de intrare:
→ să aibă impedanţă mare;
→ să realizeze o micşorare a semnalului astfel încâ t să nu producă distorsiuni de
neliniaritate în amplificatoare;
→ să nu modifice caracteristica de frecvenţă a osciloscopului.
 Amplificatorul cuprinde un preamplificator şi un etaj final care trebuie:
→ să funcţioneze în banda de frecvenţă egală cu a tubului catodic;
→ să realizeze o amplificare mare şi fă ră distorsiuni;
→ să producă o întâ rziere a semnalului de analizat, necesară sincroniză rii cu baza de
timp a osciloscopului.
Baza de timp trebuie:
→ să asigure deplasarea fascicolului de electroni pe orizontală cu o viteză constantă ;
acest lucru se poate realiza aplicâ nd plă cilor ră spunză toare de deflexia pe orizontală o
tensiune care variază liniar în timp. Dacă , simultan cu tensiunea amintită , se aplică pe
plă cile de deflexie verticală o tensiune alternativă , atunci fasciculul de electroni va descrie o
sinusoidă . Dacă nu se aplică nicio tensiune pe cele două perechi de plă ci atunci spotul se
află în centrul ecranului.
Tuburi catodice cu memorie

Spotul luminos pe ecran poate persista un timp de la câ teva secunde pâ nă la câ teva

minute, depinzâ nd de substanţa fluorescentă depusă pe ecran. Impulsurile de scurtă durată
nu pot fi vizualizate pe ecrane, chiar dacă acestea au o remanenţă mare. Impulsurile scurte
trebuiesc fotografiate pentru a putea fi analizate. De aceea au fost realizate tuburi catodice
cu memorie, în care imaginea unui semnal este „acumulată” într-un timp mai îndelungat şi
redată apoi pe ecran.

Tuburi catodice cu mai multe fascicule

Pentru a putea obține pe același ecran două sau mai multe semnale, în vedrea compară rii
acestora, au fost construite tuburi cu două sau mai multe tunuri electronice care pot fi
acţionate de un sistem de plă ci de deflexie, câ te o pereche pentru fiecare fascicul de
electroni. Ambele fascicule „bombardează” acelaşi ecran, descriind două sau mai multe
curbe independente pe acesta. Acum acest sistem este foarte rar folosit, în schimb, se
utilizează în mod curent comutatorul electronic pentru obţinerea a două sau mai multe
semnale pe ecranul tubului. Aceasta se poate realiza în mai multe moduri:
a) cu ajutorul unui comutator se aplică un semnal la amplificatorul de pe verticală un timp
0→t1, iar al doilea semnal în intervalul t1→ t2, comutatorul fiind, pe râ nd, în poziţia A/B.
b) cu ajutorul unui sistem ce permite divizarea semnalelor şi aplicarea lor pe porţiuni
plă cilor de deflexie.
Circuitul RLC serie este format dintr-un rezistor de rezistenţă R, un condensator ideal (fă ră
rezistenţă ) de capacitate C şi o bobină ideală (fă ră rezistenţă ) de inductanţă L (Fig.4) Dacă
nu se poate neglija rezistenţa bobinei, atunci în locul lui R se consideră rezistenţa totală btR

Fig. 2.3 Circuit RLC serie alimentat cu tensiune alternativă;

Osciloscopul analogic
Osciloscopul analogic classic este realizat ca un tub catodic în care un fascicul de electroni
este accelerat spre un ecran fosforescent și produce pe acesta un punct luminos. Poziția x-y
a puncutului luminos pe ecran este comandată prin circuite și dispozitive specializate.
Astfel, ecranul osciloscopului devine un grafic al variației în timp a unei tensiuni electrice
sau afișează două tensiuni electrice una în funcție de cealaltă , ca de exemplu în cazul
figurilor Lissajous.

Osciloscopul digital
Osciloscoapele moderne sunt adesea digitale și prezintă graficele fie pe un monitor incor-
porat, fie pe monitorul unui calculator. Aceste osciloscoape convertesc semnalele electrice
analogice de mă surat într-o reprezentare digitală corespunză toare și pot avea un numă r
suplimentar de funcții, între care: memorare de date, analiză matematică a semnalelor,
tipă rirea opțională a lor folosindu-se imprimante și salvarea lor prin memorare în format
digital, ca fișier pe unită ți de memorie, cum este discul magnetic. Începâ nd cu anii 1980 os-
ciloscoapele digitale au devenit mai numeroase decâ t cele cu tub catodic, cu excepția unor
aplicații specializate.
Semnalele de intrare sunt reprezentate de semnalul (semnalele) de mă surat și eventual,
semnalele de sincronizare dacă nu sunt disponibile de la generatoare de semnal interne sau
sunt cerute din afară de procedura de mă surare. Acestea sunt introduse în osciloscop fie
prin cabluri coaxiale atașate prin conectoare de tip BNC, fie prin sonde (de semnal) cu care
se culeg din diferite puncte ale circuitului electric inspectat.

Fig 2.4 Schema bloc a osciloscopului digital

3.Utilizarea osciloscopului

Osciloscopul serveşte la mă surarea şi observarea unor semnale electrice (în general de

tensiune) provenite de obicei din circuite electronice, ca de exemplu televizoare,
amplificatoare audio, oscilatoare electronice, diverse circuite digitale etc. Analiza formei şi
parametrilor acestor semnale este utilă în construcţia, reglarea sau repararea unor astfel de
circuite.

Pentru mă surarea semnalelor de intrare şi a intervalelor de timp, pe ecran există un caroiaj

ale că rui diviziuni corespund unor unită ţi de tensiune sau timp calibrate în V/diviziune,
respectiv s/diviziune. Astfel, printre parametrii cei mai importanţi ai semnalelor electrice
care se pot mă sura sunt urmă torii:

 perioada sau frecvenţa semnalelor periodice;

 timpul de creştere sau descreştere al unui puls de la un nivel dat la altul;
 întâ rzierea relativă a două semnale;
 durata unui puls;
Osciloscopul este unu dintre cele mai raspandite aparate electronice și are o larga utilizare,
fie ca aparat de-sine-statator, fie ca parte componentă a altor aparate electronice.

Ca aparat de-sine-statator, el se utilizeaza la:

 vizualizarea si studierea curbelor de variatie in timp a diferitelor semnale electrice

(curenți, tensiuni);
 compararea diferitelor semnale electrice;
 mă surarea unor mă rimi electrice (tensiuni, intensită ți ale curentului, frecvente,
defazaje, grad de modulație, distorsiuni etc.);
 mă surarea valorilor instantanee a unor semnale (tensiuni, curenți);
 mă surarea intervalelor de timp;
 vizualizarea caracteristicilor componentelor electronice (tuburi electronice,
tranzistoare), a curbelor de histerezis ale materialelor magnetice etc.

Uneori Osciloscopul face parte din sisteme de mă surare și control sau din aparate mai
complexe, cum ar fi:

 caracteriograful (aparat pentru vizualizarea caracteristicilor tranzistoarelor),

 vobuloscopul (aparat pentru vizualizarea caracteristicilor de frecvență ale
amplificatoarelor).
 selectograful (aparat pentru vizualizarea curbelor de selectivitate) etc.

Împreună cu diferite traductoare, osciloscopul poate fi folosit și în studierea și mă surarea

unor mă rimi neelectrice, cum ar fi în medicină , fizică nucleară , geofizică etc.

Osciloscopul se realizează într-o mare varietate de tipuri constructive. În țara nnoastră se

construiesc diferite tipuri de osciloscoape la I.E.M.I - București.

Proprietăți

Ca aparat de mă surat și control, osciloscopul prezintă unele avantaje:

 impedanța de intrare mare, de ordinul megaohmilor;

 consum de putere foarte mic de la circuitul de mă surat:
 sensibilitate mare (la unele tipuri constructive constanta fiind de fracțiuni de
mV/cm);
 banda de frecvente foarte largă , pâ nă la sute de megahertz și, în construcții speciale
(cu eșantionare), pâ nă la zeci de gigahertz;
 comoditate în exploatare.
 Bibliografie

1. Microsoft PowerPoint - Osciloscop-rev5.2 (pub.ro)

2. Osciloscopul | Sofei Florin - Academia.edu
3. OSCILOSCOPUL, CONSTRUCTIE, FUNCTIONARE SI UTILIZARE (rasfoiesc.com)
4. Microsoft Word - Lucrarea nr12_new.doc (tuiasi.ro)
5. Slide 1 (pub.ro)