Sunteți pe pagina 1din 5

Osciloscop

Osciloscopul catodic, aparat de masura electronic clasic in laborator si in domeniul verificarilor, permite reprezentarea variatiei uneia sau mai multor marimi de masura in functie de o alta marime, pe un ecran plat de tub cinescop. In mod special este indicat pentru aceasta un osciloscop analogic obisnuit pentru reprezentarea variatiilor de semnal periodice, deoarece prin declansarea comandata de semnalul de masurare (declansarea prin impuls) a baleiajului fasciculului electronic poate fi realizata o imagine stabila pe ecran. 1.1 Tubul catodic Inima unui osciloscop o reprezinta tubul catodic, a carui constructie este reprezentata de figura 5-10.

Dintr-un catod, in general incalzit indirect, sunt emisi electroni si accelerati in directia anodului pozitiv, care este pus sub o tensiune de cativa kilovalti fata de catod. Intensitatea fascicolului de electroni poate fi reglata prin electrodul de comanda, incarcat negativ. Prin aceasta este de exemplu posibil ca fasciculul de electroni sa fie comandat intunecat la anumiti timpi. Electrodul lentila serveste pentru focalizarea fasciculului de electroni pe ecranul fluorescent. Prin aceasta se obtine un punct luminos precis, respectiv o pata de lumina precisa. Deflectia

fasciculului de electroni are loc electrostatic datorita placilor de defelctie pe directiile x si y, placi care sunt conectate la tensiunile de deflectie Ux si Uy. 1.2 Reprezentarea variatiei in timp a semnalelor de masuri periodice Pentru reprezentarea pe un osciloscop a variatiei y(t) in functie de timp a unui semnal de masura periodic este in primul rand necesar un generator de baleaj pe orizontala, care - pornind de la tensiune initiala negativa - produce o tensiune in dinti de fierastrau liniar cresacatoare in timp pentru placile de deflectie pe axa x. Semnalul de masurat ca atare este aplicat pe placile de deflectie din directia y. Imaginea pe ecran care ia nastere se poate construi in conformitate fig. 5-12 din variatia in raport cu timpul tensiunii semnalului de masurat y(t) - in exemplu sinusoidala - si din tensiunea in dinti de fierastrau x(t). Prin declansarea comandata de catre semnalulde masurat y(t) a generatorului de baleiaj al bazei in timp rezulta o imagine stabila pe ecran. In cazul cel mai simplu se obtine din deviatia verticala y si din coeficientul de baleiaj ky (in V/cm) amplitudinea Uy=kyy si din distanta pe orizontala x si coeficientul de tip kt (in s/cm) durata perioadei T a semnalului de masurat conform relatiei: T = t = k t x

Generatorul de baleiaj pe orizontala consta in principiu dintr-un amplificator de integrare, al carui condensator este la inceputul procesului de baleiere incarcat negativ si a carei tensiune de iesire creste liniar la un curent de intare constant negativ. Declansarea prin impuls (triggerarea) a generatorului de baleiaj pe

orizontala se realizeaza de obicei prin semnalul de masurare cand acesta atinge un anumit nivel de prag reglabil. 1.3 Schema bloc a unui osciloscop Schema bloc a unui osciloscop tipic este reprezentata de fig. 5-13.

Semnalele de masurat y1(t) si y2(t) ajung la placile de deflectie in directia y ale tubului catodic dupa ce trec prin cate un preamplificator, un comutator electronic si un amplificator final. Preamplificatoarele cu banda larga cu un interval de frecvente de la 0 pana la aproximativ 20(50)MHz(frecventa limita) au punctul de zero si amplificarea reglabile. Se folosesc coeficienti de baleiaj cu limita inferioara pana la aproximativ 5mV/cm. In explorarea y,t triggerarea poate fi realizata sau extern sau prin unul din cele doua semnale. Daca lipseste semnalul de triggerare, linia de zero poate fi trasata prin mersul in gol al generatorului de baleiaj pe orizontala. La blocul de triggerare se poate regla nivelul semnalului si flancul semnalului. In special la masurarea duratelor de crestere mai scurte este avantajos sa se foloseasca un timp de intarziere reglabil. Pana la putin inainte de frontul crescator al unui semnal de masurat baleiajul poate fi intarziat si apoi cu o viteza de baleiere mai mare frontul

crescator al acesteia poate fi reprezentat extins pe intreg ecranul. Fasciculul electronic poate sa fie, daca este necesar, sincronizat pentru stingere printr-o tensiune negativa cu ajutorul unui electrod de comanda. Aceasta sincronizare de stingere se realizeaza intodeauna atunci cand fasciculul electronic ajunge la marginea din dreapta a ecranului si este readus la marginea din stanga. O sincronizare de stingere poate avea loc si printr-o intrare separata, asa-numita intrare z. Cu ajutorul acestei modulatii z poate fi realizat un amestec de anumite amplitudini sau repere de timp. Comutarea intre cele doua semnale de masurare pe intrarea y se realizeaza alternand sau cu o frecventa rectangulara(choppare) de aproximativ 1MHz. In functionarea choppata generatorul de baleiaj pe orizontala comanda comutatorul cu care alternativ fiecare dintre cele doua semnale de masurare este pus in legatura directa pe percursul unui ciclu. In final baleiajul pe directia x poate fi comandat si printr-o intrare separata cu preamplificator propiu, in loc de a fi comandat de generatorul de baleiaj. In cazul acesta se vorbeste de functionarea x,y.

Monitorul color
Similar cu televizorul alb-negru, si televizorul in culori este destinat sa functioneze in cele mai diferite conditii de spatiu si luminozitate a mediului ambiant. Oricare ar fi tipul de tub cinescop in culori utilizat, acesta este destinat transformarii semnalelor de comanda, care contin informatia de stralucire si culoare, in energie luminoasa, in scopul redarii imaginii care se afla in fata diapozitivului videocaptor. Toate tuburile cinescop in culori utilizate astazi functioneaza "aditiv", culorile necesare se obtin prin amestecul radiatiei luminoase rosii, verzi si albastre. Redarea celor trei culori care produc imaginea necesara poatr fi secventiala (una dupa alta,cu mare viteza) sau simultana, cand se suprapun in fiecare moment trei imagini corespunzatoare celor trei culori fundamentale. Tubul cinescop tricrom cu masca perforata se bazeaza pe suprapunerea a trei rastre de luniniofori care emit lumina rosie, verde si albatra. Excitarea lumninoforilor se face cu trei fascicule de electroni, cu baleiaj corespunzator pe orizontala si pe verticala. Prin realizare unor straluciri ponderate a celor trei rastre ochiul va percepe culoarea rezultate din amestecul celor trei componente, transmise din studiou prin intermediul celor trei semnale primare de culoare, inclusiv eventualele imagini alb-negru, obtinute prin exercitarea celor trei tipuri de

luminifori int-o proportie bine precizata. Cele trei rastre de luminofori sant realizate prin gruparea "cate trei" a unui numar foarte mare de "puncte"(1,2 milioane) sau "benzi" colorate, realizandu-se de fapt un rastru unitar de triade. Un rol important in asigurarea traiectoriei corecte a fasciculelor de electroni il are masca perforata care se afla aproape de ecranul cu luminofori. Masca contine un numar foarte mare de gauri sau foarte verticale, fiecare corespunde unui "triplet" de luminofori pentru culori primare. Fasciculele necesare pentru luminoforii aceluiasi triplet vor trece prin aceeasi gaura a mastii perforate. Prin urmare rezulta doua concluzii importante: - Prin modularea independenta a celor trei curenti de fascicul orice punct din rastrul rosu, verde sau albastru poate fi redat cu o intensitate maxima sau zero. -O mare parte a electronilor emisi nu mai cad pe ecran, ci pe masca perforata.

Bibliografie:Hutte (Manualul Inginerului);Initiere in televiziunea in culori de Gh.Mitrofan si G.Pflanzer.


Powered by http://www.referat.ro/ cel mai complet site cu referate