INSTRUMENTE OPTICE

TESCAN MARIUS DANIEL

CLASA 9F PROFESOARA FLORICA GAZDARU
Aparatul de fotografiat.​

 Cele trei fenomene necesare obținerii imaginilor fotografice sunt

cunoscute de mult timp:
 Încă de pe vremea lui Aristotel s-a știut de camera obscură.
 Alchimiștii știau că lumina înnegrește clorura de argint.
 John Herschel, în 1819, a descris proprietățiile hiposulfitului de
sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei.
 Joseph Niépce a folosit toate aceste trei proceduri pentru a fixa o
imagine pe o plăcă metalică cu depunere de halogenură de argint
(1829). Iată prima fotografie a lui Niépce.
 Părțile principale ale aparatului foto sunt:

 1. Camera obscură poate fi definită ca fiind o copie mecanică a ochiului. Prin analogie,
camera obscură este asemeni ochiului omenesc, aceasta fiind formată dintr-o cutie
paralelipipedică cu un interior de culoare neagră (globul ocular), cu o deschidere foarte mică.
Pe peretele opus deschizăturii se află un ecran translucid pe care se formează imaginea
obiectului, reală, mai mică decât obiectul și răsturnată.
 2. Obiectiv cu distanță focală fixă
 Macroobiectiv - obiectiv cu distanță focală scurtă de 20, 30, 40 mm.
 Obiectiv cu distanță focală normală (standard) de 50 mm. Obiectivul "vede" ca un ochi uman.
 Teleobiectiv - obiectiv cu distanță focală lungă mai mare de 50 mm.
 Obiectivul cu distanță focală variabilă se numește zoom. El este compus dintr-o lentilă
convergentă și una divergentă, aflate la o anumită distanță, d. Prin schimbarea distanței dintre
cele două lentile se schimbă distanța focală (f) a sistemului și, implicit, schimbarea
dimensiunii imaginii.
 3. Diafragma variabilă controlează deschiderea obiectivului și determină
cantitatea de lumină care ajunge pe film.

4. Obturatorul face reglarea timpului de expunere. Sistemul de obturare al
aparatului de fotografiat asigură controlul luminii către senzorul de imagine (ori
către peliculă, în cazul aparatului clasic)

5. Film fotografic (pentru aparatul foto analogic) sau detector CCD cu card de
memorie (pentru aparatul digital).

6. Sistemul de vizare permite controlul încadrării subiectului fotografiei. De
asemenea, acesta ajută la controlul clarităţii imaginii.
 Aparatul foto digital

 re multe în comun cu aparatul de fotografiat clasic Senzorul de imagine lucrează împreună cu un procesor de
(cu film foto). Foloseşte obiective, sisteme de imagine. Acesta din urmă preia semnalul analogic de la
obturare, vizoare şi sisteme de focalizare. Se senzorul de imagine, îl transformă în semnal digital (în biţi -
diferenţiază prin modul în care captează, şiruri de 0 şi 1). Semnalul digital, purtător al informaţiei
memorează şi prelucrează imaginile fotografice. despre imaginea captată cu aparatul foto, este apoi stocat pe
Ele folosesc senzori de imagine pentru memorarea un card de memorie.
iniţială a imaginii.
 Senzorul de imagine realizează transformarea
imaginii într-un semnal electric, care apoi este
transformat într-un semnal digital, prin
intermediul căruia informaţia este înmagazinată
pe un mediu de stocare (card de memorie).
Imaginea digitală este formată din
elemente pătrate denumite pixeli
("pixelii" imaginii clasice, realizate
pe film, sunt granulele de argint).
Pixelii au aceeaşi dimensiune, dar pot
avea diferite valori sub aspectul
culorii.
Fotografiile digitale sunt alcătuite din
sute de mii sau milioane de pixeli.
Un pixel este un mic pătrat ce are o
anumită culoare.
Dacă mărim foarte mult o imagine,
vom observa pixelii colorați în cele
trei culori primare din optică (roșu,
verde și albastru).
Lupa.

 Lupa este unul dintre cele mai vechi și mai simple dispozitive optice.
 În urmă cu mii de ani egiptenii foloseau bucăţi mici de cristal sau obsidian (un tip de
piatră lucios) pentru a vedea mai bine obiectele mici.
 Prima lupă construită în scopuri științifice se crede că a fost proiectată de către filozoful
englez Roger Bacon, în anul 1250. El era lector la Universitatea din Oxford. Bacon a
realizat diverse experimente cu lupe și oglinzi și a descris principiile reflexiei și refracției.
 Lupa, cunoscută şi ca lentilă de mână, este o lentilă convergentă (convexă) care este
folosită pentru a mări imaginea unui obiect.
 Mărirea lupei este dată de puterea optică (P) și este dată de convergența lupei:
 α2 = unghiul sub care se vede obiectul prin lupă y 1 = dimensiunea obiectului
 Deoarece obiectul este foarte aproape de focar, tg α2 ≈ y1/f.
 Microscopul.

 Microscopul (grec. mikrós, „mic”; skopein, „a se uita la”') este un instrument

optic care transmite o imagine mărită a unui obiect observat printr-un sistem
de lentile. Cel mai răspândit tip de microscop este microscopul cu lumină
artificială, inventat prin anii 1600.În anul 1679, unul din pionerii
microscopului, Antoni Van Leeuwenhoek, a comunicat Societății Regale din
Londra că numărul de "animale mici" (spermatozoare) pe care le-a detectat în
lapții unui cod —150 de miliarde — era cu mult mai mare decât numărul total
de oameni pe care planeta l-ar putea suporta. La două secole distanță, în
secolul al XIX-lea, puterile de mărire și de rezoluție a microscoapelor au
crescut, lentilele nemaiavând distorsiuni cromatice și sferice.
Mărirea microscopului este
caracterizată de o mărime
numită grosisment
Puterea microscopului (P) este dată de
relația:
Cristale de sare văzute
la microscop
d = distanța dintre focarele obiectivului
și ocularului
fobiectiv = distanța focală a obiectivului

focular = distanța focală a ocularului

P = Pobiectiv ∙ Pocular
 Construcție
 Lentila (convexă sau concavă) reprezintă elementul de bază al tuturor instrumentelor optice.
Această bucată de sticlă sau de mase plastice cu suprafețele curbate modifică traiectoria
razelor de lumină care o traversează. Lentila redirecționează razele de lumină, venind de la
obiect și formând o imagine.

 Cel mai simplu microscop este format din două lentile convexe suprapuse, ocular și obiectiv.
Obiectul care trebuie observat este puternic iluminat și privit din transparență. Lentila
convexă a obiectivului produce o imagine a obiectului, care este la rândul ei mărită de lentila
convexă a ocularului. Cele două lentile își însumează puterile de mărire, ceea ce produce în
final o imagine foarte mărită a obiectului respectiv.

 Pentru ca imaginea rezultată să fie corectă trebuie efectuate câteva reglaje:

 Luminozitatea este ajutată de condensor (înclinarea oglinzii în multe cazuri) și de

deschiderea lentilei obiectiv.
 Focalizarea este controlată prin butonul specific și depinde totodată de grosimea preparatului
și a lamelelor sale.
 Rezoluția reprezintă distanța minimă la care s-ar putea afla două puncte ale imaginii pentru a
mai putea fi percepute separat.
 Contrastul definește diferența dintre iluminarea preparatului propriu-zis și cea a zonelor
adiacente acestuia. Se poate regla prin modificarea intensității luminii și a dimensiunilor
diafragmelor, precum și prin utilizarea unor substanțe de contrast.
Bibliografie

 https://www.fizichim.ro/docs/fizica/clasa9/capitolul2-optica-g
 https://ro.wikipedia.org/wiki/
 https://brainly.ro