Instrumente optice

Lentila
Elev:Cojocaru Valentin
Profesor: Lefter Maricica
Clasa: a IX a A
 Lentila optica
În optică, lentila este o piesă realizată dintr-un material transparent (sticlă, material plastic
etc.), cu două suprafețe opuse, în general curbe, folosită singură sau împreună cu alte piese
similare pentru a concentra sau diverge lumina și a forma imagini ale obiectelor. Lentilele se
bazează pe fenomenul de refracție a luminii, adică schimbarea direcției de propagare a acesteia la
trecerea dintr-un mediu transparent în altul.

În limba română cuvîntul lentilă provine din cuvîntul francez lentille, care însemna inițial
„linte”, o plantă ale cărei semințe comestibile au o formă biconvexă, iar apoi a fost folosit și pentru
a desemna piesa optică avînd aproximativ aceeași formă. Cuvântul francez provine la rândul lui
din latinescul lenticula, care este forma diminutivă a lui lens (genitiv lentis) cu același sens „linte”.
 Istoric
Lentilele, într-o formă sau alta, sunt produse și folosite de om de câteva mii de
ani, dar prima mențiune se găsește în Grecia antică, în comedia Nephelai (Norii) a
poetului Aristofan, care vorbește despre o lentilă convergentă folosită pentru a da foc
unui obiect concentrând razele soarelui cu ajutorul acesteia. Pliniu cel Bătrân (23-79)
scrie că împăratul roman Nero folosea o bucată de smarald cu suprafețele concave
pentru a urmări luptele de gladiatori, probabil pentru că suferea de miopie.
Matematicianul persan Alhazen (965-1038) a scris primul tratat semnificativ de
optică, în care discută despre rolul cristalinului ochiului în formarea imaginilor pe
retină. Lentilele au început să se răspândească abia după inventarea ochelarilor,
probabil în Italia, la sfârșitul secolului al XIII-lea.
 Tipuri de lentile
Lentilele se pot clasifica după modul în care acționează asupra
razelor de lumină în:
lentile convergente, care transformă un fascicul paralel într-unul
convergent;
lentile divergente, care transformă un fascicul paralel într-unul
divergent.
 După forma lor, lentilele sunt:

plan-convexe - curbate spre exterior într-o parte și plane pe cealaltă parte;

biconvexe - curbate spre exterior pe ambele părți;
meniscuri convergente - curbate spre exterior într-o parte și spre interior pe cealaltă parte, în așa fel încât
efectul este de a transforma un fascicul paralel într-unul convergent;
meniscuri divergente - la fel ca meniscurile convergente, dar efectul este transformarea unui fascicul
paralel într-unul divergent;
plan-concave - curbate spre interior într-o parte și plane pe cealaltă parte;
biconcave - curbate spre interior pe ambele părți.
 Instrumentul optic sau aparatul optic
Instrumentul optic sau aparatul optic este o combinație de oglinzi, lentile,
prisme, formând un ansamblu unitar, destinat observării și măsurării unor mărimi optice.
Aparatele optice se clasifică în:
aparate cu obiective (reale): furnizează imagini reale și pot înregistra imaginea
obiectelor pe un receptor fizic (placă sau film fotografic), unde ca exemple se pot da:
aparatul fotografic, aparatul de proiecție, retroproiectorul, epidiascopul etc.;
aparate cu imagini virtuale (oculare): dau imagini virtuale, funcționează odată cu ochiul
și imaginea se formează în ochiul observatorului, pe retină, de exemplu: lupa, luneta,
microscopul, telescopul etc.
 Caracteristicile instrumentelor optice
Aparatele optice sunt caracterizate prin anumite mărimi care permit să se
facă comparația între două aparate de același tip și să se poată alege care dintre
ele îndeplinește anumite cerințe.
Mărirea liniară
Mărirea liniară se definește ca fiind raportul dintre o anumită dimensiune
liniară a imaginii (y2) și dimensiunea corespunzătoare a obiectului (y1).
Deoarece numai imaginile reale pot să aibă dimensiuni liniare măsurabile direct,
rezultă că mărirea liniară se definește doar pentru aparatele optice obiecti
 Lupa
• O lupă este un instrument optic format dintr-o lentilă convergentă sau
dintr-un ansamblu convergent de lentile, fixate într-o montură, care, așezat
în fața unui obiect, dă o imagine mărită a acestuia, permițând examinarea
unor obiecte de foarte mici dimensiuni.
 Microscop
• Microscopul (grec. mikrós, „mic”; skopein, „a se uita la”')
este un instrument optic care transmite o imagine mărită a
unui obiect observat printr-un sistem de lentile. Cel mai
răspândit tip de microscop este microscopul cu lumină
artificială, inventat prin anii 1600.În anul 1679, unul din
pionerii microscopului, Antoni Van Leeuwenhoek, a
comunicat Societății Regale din Londra că numărul de
"animale mici" (spermatozoare) pe care le-a detectat în
lapții unui cod —150 de miliarde — era cu mult mai mare
decât numărul total de oameni pe care planeta l-ar putea
suporta. La două secole distanță, în secolul al XIX-lea,
puterile de mărire și de rezoluție a microscoapelor au
crescut, lentilele nemaiavând distorsiuni cromatice și
sferice.
 Telescop
• Telescopul (din greacă: tele = departe,
skopein = a cerceta, a examina) este
un instrument care colectează lumina
de la un obiect îndepărtat, se
concentrează într-un punct (numit
focar), și produce o imagine mărită.
Deși se indică cu termenul „telescop”,
de obicei, telescopul optic, care
operează în frecvențele luminii
vizibile, există, de asemenea,
telescoape sensibile la alte frecvențe
ale spectrului electromagnetic.