Școala 

Postliceală Sanitară Giurgiu

REFERAT
MICROSCOPUL OPTIC

Întocmit de: Toporeanu Bruno Ștefan

Disciplina: Microbiologie
Clasa I A

AN ȘCOLAR 2021-2022
 CUPRINS

Introducere
Primul microscop optic
Constructie
Tipuri
Bibliografie
 INTRODUCERE

Asa cum s-a intamplat in cazul multor inventii, si in privinta microscopului

optic exista dispute referitoare la numele inventatorului sau. Inca din Antichitate,
cunoscandu-se secretul fabricarii sticlei, romanii au cautat sa gaseasca o utilitate
acestui nou obiect si sa investigheze cum erau percepute obiectele prin
intermediul lui. In secolul al XII-lea, italianul Salvino D’Armate construieste prima
pereche de ochelari de vedere, asigurand purtatorului posibilitatea de a percepe
obiectele inconjuratoare mai mari decat erau acestea in realitate. Cele mai simple
modele de lentile maritoare, care aveau capacitatea de marire intre 6X si 10X,
erau folosite pentru inspectarea insectelor de mici dimensiuni, in general a
mustelor, de unde si numele de “ochelari de muste”.
Microscopul (grec. mikrós, „mic”; skopein, „a se uita la”') este
un instrument optic care transmite o imagine mărită a unui obiect observat printr-
un sistem de lentile. Cel mai răspândit tip de microscop este microscopul cu
lumină artificială, inventat prin anii 1600.În anul 1679, unul din pionerii
microscopului, Antoni Van Leeuwenhoek, a comunicat Societății Regale din
Londra că numărul de "animale mici" (spermatozoare) pe care le-a detectat în
lapții unui cod —150 de miliarde — era cu mult mai mare decât numărul total de
oameni pe care planeta l-ar putea suporta. La două secole distanță, în secolul al
XIX-lea, puterile de mărire și de rezoluție a microscoapelor au crescut, lentilele
nemaiavând distorsiuni cromatice și sferice.
Microscopul optic este utilizat atat in domeniul cercetarilor medicale cat si in
analize uzuale de laborator. Acest instrument optic poate da imagini clare ale
unor formatiuni celulare cu dimensiuni pana la aproximativ 0,15 μm.
Determinarea acestor dimensiuni are o importanta deosebita in explorarile clinice
si de laborator. Cu ajutorul microscopului optic se pot face analize ale lichidului
cefalorahidian (LCR), a urinii, a sangelui etc.
 Primul microscop optic

In anul 1590, doi fabricanti de ochelari, de origine olandeza, Zacharias Jansen

si tatal sau, Hans, au inceput sa experimenteze posibilitatile de intrebuintare a
lentilelor maritoare. Acestia au introdus diferite tipuri de lentile in interiorul unor
tuburi, care alunecau unele in altele, si au facut o descoperire care ii va face sa
ramana in istoria inventiei – obiectul din apropierea capatului tubului parea sa fie
mult mai mare decat in realitate sau decat in cazul observarii acestuia cu ajutorul
unei simple lentile. Se crede ca tatal lui Zacharias este cel care l-a ajutat pe acesta
din urma sa construiasca primul sau microscop optic, in anul 1595. Zacharias ii
scrie unui diplomat olandez din acea perioada, William Boreel, despre inventia sa,
iar in momentul in care medicul regal se intereseaza de acest obiect, Boreel isi
aminteste de scrisoarea lui Jansen.

Primele microscoape au surprins mai mult prin noutatea lor, decat ca

instrumente stiintifice, din moment ce capacitatea maxima de marire era in jurul
valorii de 9X si imaginile erau oarecum neclare. Chiar daca microscopul lui Jansen
nu a supravietuit timpului, din acea perioada ramane descrierea unui microscop
optic destinat regalitatii olandeze. Neextins, microscopul marea un obiect de trei
ori, iar daca tuburile erau extinse, obiectul era marit de zece ori. In aceeasi epoca,
Galileo Galilei a construit o varianta de microscop, pe care a numit-o “occhiolino”,
compusa din doua tipuri de lentile – una convexa si una concava.

Anton van Leeuwenhoek (1632-1723), biolog de origine olandeza, la sfarsitul

secolului al XVII-lea, a ameliorat functionarea microscopului, facand observatii
stiintifice uimitoare cu ajutorul unui aparat construit chiar de el, pentru care
utilizase lentile superioare, cu o putere maritoare de 270X, care permiteau
studierea obiectelor extrem de mici (de pana la o milionime de metru). Van
Leeuwenhoek a facut nenumarate descoperiri in domeniul biologiei, cu ajutorul
microscopului optic, deschizand drumuri noi in cercetare – descrierea bacteriilor,
viata dintr-o picatura de apa, circulatia corpusculilor de sange la nivelul capilarelor
etc. Intreaga munca a lui Anton van Leeuwenhoek a fost ulterior dezvoltata de
catre cercetatorul de origine britanica Robert Hooke, care publica primul studiu
microscopic, Micrographia, in anul 1665.

Studiul publicat de Hooke este deosebit de valoros, in primul rand datorita

ilustratiilor de o mare valoare, realizate de autorul insusi. Sunt detaliate aici
observatiile lui Hooke facute cu ajutorul microscopului, folosind ca materiale de
explorare zapada, un ac, o lama de ras, muste etc. O lume complet necunoscuta
se deschidea in fata ochilor, starnind curiozitatea oamenilor de stiinta. Tot el
observa niste formatiuni pe care le denumeste “celule”, fara a le defini foarte clar.
In ciuda descoperirilor majore facute cu ajutorul microscopului optic, acest
domeniu nu a progresat foarte mult in urmatorii 200 de ani. In 1850, inginerul de
origine germana, Carl Zeiss, incepe rafinarea lentilelor folosite in fabricarea
microscoapelor (produse chiar de el). In anul 1880, Zeiss il angajeaza pe faimosul
specialist in sticla, Otto Schott, care aduce imense imbunatatiri lentilelor optice si
calitatii generale a microscopului.
 Constructie

Microscopul este alcatuit dintr-o lentila care poarta numele de obiectiv, aceasta
fiind cea care produce o imagine primara marita. O alta lentila, numita ocular, are
rolul de a mari prima imagine. In practica actuala se folosesc mai multe lentile,
atat pentru obiectiv, cat si pentru ocular, pe principiul maririi imaginii in doua
etape.

Lentila (convexă sau concavă) reprezintă elementul de bază al

tuturor instrumentelor optice. Această bucată de sticlă sau de mase plastice cu
suprafețele curbate modifică traiectoria razelor de lumină care o traversează.
Lentila redirecționează razele de lumină, venind de la obiect și formând o
imagine.
Cel mai simplu microscop este format din două lentile convexe suprapuse,
ocular și obiectiv. Obiectul care trebuie observat este puternic iluminat și privit
din transparență. Lentila convexă a obiectivului produce o imagine a obiectului,
care este la rândul ei mărită de lentila convexă a ocularului. Cele două lentile își
însumează puterile de mărire, ceea ce produce în final o imagine foarte mărită a
obiectului respectiv.
Pentru ca imaginea rezultată să fie corectă trebuie efectuate câteva reglaje:

 Luminozitatea  este ajutată de condensor (înclinarea oglinzii în multe

cazuri) și de deschiderea lentilei obiectiv.
 Focalizarea  este controlată prin butonul specific și depinde totodată
de grosimea preparatului și a lamelelor sale.
 Rezoluția  reprezintă distanța minimă la care s-ar putea afla două
puncte ale imaginii pentru a mai putea fi percepute separat.
 Contrastul  definește diferența dintre iluminarea preparatului
propriu-zis și cea a zonelor adiacente acestuia. Se poate regla prin
modificarea intensității luminii și a dimensiunilor diafragmelor,
precum și prin utilizarea unor substanțe de contrast.
 Obiectul cercetat având o dimensiune liniară  se așează în apropierea
focarului  al obiectivului pentru a se forma o imagine  reală, mărită și răsturnată.
Imaginea  este „obiect” real pentru ocularul microscopului așezat astfel încât să se
poziționeze între focarul obiect al ocularului și ocular, în scopul obținerii unei
imagini virtuale și mărite, acesta constituind totodată și imaginea finală dată de
microscop.

Componentele mecanice ale microscopului

Microscoapele optice moderne sunt alcatuite dintr-o parte mecanica ce
cuprinde: piciorul microscopului, masuta sau platina cu sistemele ei de deplasare
a preparatului si tubul microscopului, care poate fi deplasat in plan vertical cu
ajutorul unor angrenaje.

Piciorul sau talpa microscopului, este o componenta care confera stabilitate

aparatului. La microscoapele moderne talpa microscopului se afla incorporata in
sursa de lumina.

Coloana sau manerul-  microscopul se articuleaza fix sau mobil cu piciorul.

Masuta sau platina, perpendiculara pe coloana, serveste ca suport pentru

preparat. Acesta din urma se imobilizeaza pe platina prin doua lame metalice
numite  valeti sau cavaleri. Platina este prevazuta cu un dispozitiv special numit
car mobil care, actionat de doua suruburi coaxiale, permite deplasarea fina a
preparatului.

Tubul microscopului are la partea superioara ocularele, iar la partea inferioara,

revolverul cu obiectivele. La microscoapele moderne, in tubul optic se afla
interpusa lupa binocular, care contine un sistem de prisme pentru distribuirea
imaginii la cele doua oculare.

Revolverul, format din doua discuri metalice suprapuse, cel inferior mobil, aduce
prin rotirea obiectivului dorit in axul optic.

Dispozitivul de punere la punct a imaginii este alcatuit din viza macrometrica care
se foloseste pentru prinderea grosiera a imaginii; iar viza micrometrica – prin
miscari fine, permite clasificarea imaginii.
 Componentele optice ale microscopului
Aceste componente cuprind piese de calitatea carora depind performantele ce
pot fi obtinute in examinarea unui preparat. Aceasta componenta este alcatuita
din oculare, obiective si sistemul de iluminare.

Obiectivele sunt constituite dintr-un sistem de lentile care sunt destinate sa

functioneze in imediata vecinatate a preparatului. Singura lentila care formeaza
imaginea se afla la partea inferioara a obiectivului si se numeste lentila frontala.
Distanta dintre ea si suprafata preparatului reprezinta distanta frontala si este cu
atat mai mica cu cat obiectivul folosit are o putere mai mare de marire. Celelalte
lentile din obiectiv au rolul de a corecta aberatiile optice produse de lentila
frontala. In general, obiectivele care se folosesc cel mai frecvent la microscoape
au puterea de marire de: 6x, 10x, 20x, 40x, 60x, 90x, 100x, aceasta fiind gravata
pe suprafata cilindrului. Obiectivele au putere de marire mai mica (pana la 40x) se
numesc obiective “uscate” pentru ca mediul interpus intre lentila frontala si
preparat este aerul. Obiectivele cu putere mare de marire (60x, 90x, 100x), cu
care se lucreaza foarte aproape de preparat, se numesc obiective cu “imersie”
deoarece spatiul dintre lentila frontala si preparat este ocupat de un lichid (ulei de
cedru, glicerina, uleiul de parafina) in care este imersat varful apropiat cu al sticlei
port preparat si, prin folosirea lor, se elimina in mare masura refractia in afara
suprafetei lentilei frontale a razelor de lumina care ilumineaza preparatul. Ca
urmare imaginea observata va castiga in luminozitate si claritate.

Ocularele se afla dispuse la partea superioara a lupei binocular, fiind formate

fiecare, din doua lentile plan convexe ce formeaza o imagine marita, dreapta si
virtuala. Pentru observare se folosesc de obicei oculare cu putere mica de marire
(7x,10x), deoarece rolul lor este de a distinge detaliile fine date de obiectiv si mai
putin de a mari aceasta imagine.

Gradul de marire a imaginii finale date de microscop poate fi modificat prin

schimbarea obiectivelor si ocularelor si se calculeaza facand produsul dintre
puterea de marire a ocularului si a obiectivului.

Formula pentru grosisment si putere de separare

Exemplu: ocular 10x; obiectiv 20x; marire: 20 X 10=200.

Aceasta valoare da puterea de marire totala sau grosismentul microscopului.

 Sistemul de iluminare, la microscoapele moderne, se afla incorporat in talpa si
este reprezentat de un bec de 6V sau 12V. Tot aici se afla si un sistem special
pentru controlul fluxului in axul fluxului de lumina. Lumina este orientata in axul
optic al microscopului de catre o oglinda plana dispusa oblic in dreptul unui
orificiu care se afla sub platina. Inclinatia oglinzii poate fi reglata cu doua suruburi.
Sub platina, prins de coloana microscopului se afla condensorul, care are rolul de
a concentra razele de lumina intr-un focar ce coincide cu planul preparatului.
Unghiul luminii care intra in condensor se regleaza cu ajutorul diafragmei iris,
dispusa in montura condensorului, sub lentile. Condensorul poate fi ridicat sau
coborat, cu ajutorul unei vize dispusa sub platina.

Inventarea si imbunatatirea microscopului optic au dus la progrese semnificative

in studiul celulei, in bacteriologie si parazitologie, in mineralogie, in metalografie
(examenul microscopic al metalelor) etc.

De la aceste inceputuri, cercetarea stiintifica a cucerit universuri din ce in ce mai

mici, cu microscoape din ce in ce mai performante. Marimea teoretica minima
care poate fi observata cu ajutorul microscoapelor moderne este de 200
nm (nanometri), pentru ca aceste dispozitive optice sunt capabile sa focalizeze
obiecte care sunt de marimea unei lungimi de unda (in apropiere de 500 nm). Un
microscop electronic, pe de alta parte, poata sa mareasca imagini care sunt, ca
dimensiuni, mai mici decat o lungime de unda.

TIPURI

 microscop cu lumină artificială:

 o microscop cu lumină polarizată
o microscop fluorescent
o microscop cu contrast de fază
o microscop de contrast prin interferență
o microscop cu lumină catodică
o microscop confocal cu laser (Confocal Laser Scanning
Microscope, CLSM)
o 4Pi-Microscop
o microscop de contrast și reflexie
o microscop cu imersie
 microscop roentgen
 microscop electronic
 microscop cu neutroni
 microscop cu unde ultrascurte
 microscop cu forță atomică (Atomic Force Microscope, AFM)

Bibliografie
https://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/biofizica/MICROSCOPIA-
OPTICA14.php

https://ro.wikipedia.org/wiki/Microscop

https://destepti.ro/microscopul-optic