Primele filme au revoluționat viața culturală a lumii încă din veacul al XIX-lea. Prin îmbunătățiri constante aduse camerei de filmat și tehnicilor de proiecție, filmul a devenit cel mai important mediu de comunicare fiind a 7-a artă. Prima prezentare a unui astfel de film a avut loc în anul 1895, în subsolul Grand Cafe din Paris. Filmul prezenta ieșirea unor muncitori de la lucru și era realizat de cei care aveau să devină apoi celebrii frați Lumière, Auguste și Louis.
După acest moment, invenția s-a
răspândit fulgerător prin lume, iar la numai 5 luni distanță de la premieră, în anul 1896 aveau loc astfel de spectacole și în România, în București și marile orașe. Când a venit războiul, mulți artiști s-au refugiat în America, mutând astfel centrul filmului de la Paris în SUA, începând astfel dezvolatrea Holywood-ului. Filmul Mut Filmul mut oferea avantajul unei înțelegeri universale. Apăreau totuși o serie de inscripții explicative, din când în când. Iar pentru a crea atmosferă, în săli se aduceau uneori orchestre sau se cânta la pian în timpul proiecțiilor. Spre exemplu, filmul românesc „Războiul Independenței”, turnat în 1912, era acompaniat în momentul proiecției de o fanfară sau un gornist și un toboșar, care imitau bubuiturile de tun. Pe lângă aceasta unul dintre starurile filmelor mute este Charlie Chaplin. Evoluția filmelor „Sonorul” a apărut în 1927, simultaneitatea sunetului fiind obținută prin înregistrarea lui optică pe o pistă sonoră aflată pe peliculă alături de imagine. Tot în această perioadă își fac ușor, ușor apariția și filmele color. În 1929, compania Technicolor pune la punct un proces funcțional de impresionare a peliculei fotografice complet color.În afara geometriei, compoziției și tonurilor de gri, acum se puteau reda nuanțe reale, așa cum oamenii vedeau realitatea cu ochiul liber. În 1939 apare „Pe aripile vântului”, după romanul scris de Margaret Mitchell. O dată cu noile descoperiri în fizică, în 1956, compania Ampex produce primul dispozitiv de înregistrare pe suport magnetic, făcând posibilă pentru prima dată transmisiunea unui spectacol de televiziune înregistrat. În 1965, Sony lansează prima cameră ”pentru acasă”, modelul CVC-2000, care se vindea pentru aproximativ 700$ și utiliza banda video de 13mm. Anii 70 au devenit era în care practic oricine putea să facă o înregistrare video, să șteargă și să reia pentru ca apoi să redea pe propriul televizor acasă filmarea, o dată cu introducerea pe piață de către Sony a casetei VHS. A fost momentul când, atât în televiziune, cât și în filmele de amatori, procesul devenea cu adevărat accesibil. Îți puteai cumpăra o cameră video, casete și puteai documenta orice moment important din viața ta ori puteai spune o poveste așa