ISTORIE

clasa a VII-a A

FILMUL MUT

Popescu Alexandru Augustin

 Ce este filmul mut?
• Un film mut este un film fără sunet înregistrat sincronizat (și, în special,
fără dialog audibil).

• În filmele mute pentru divertisment, complotul poate fi transmis prin

utilizarea cărților de titlu, indicații scrise ale complotului și liniile de
dialog cheie.
 Apariția filmului mut
• O tentativă temerară de a captura mișcarea pe peliculă a fost pușca
fotografică a lui Etienne Jules-Marey folosită la 1883 pentru a
surprinde zborul păsărilor care permitea, în premieră, prin adăugarea
unei surse de lumină să fie folosită inclusiv ca proiector.

• Fotografi de profesie, Auguste și Louis Lumière au fost pionierii

cinematografului ca artă cu aparatul lor de filmat denumit chiar așa
„cinematograf”.
Auguste și Louis Lumière
 Apariția filmului mut
• Data de 28 decembrie 1895 marchează o premieră în istoria
cinematografiei, în salonul indian al Grand Cafe din Paris (Boulevard
des Capucines), având loc prima proiecție publică.

• Spectatorilor plătitori le-au fost prezentate atunci numai puțin de

nouă filmulețe sub forma unui buletin de știri cu noua invenție a
fraților Lumière: cinematograful (fr. cinématographe).
 Primul film mut prezentat publicului
• Primul film proiectat s-a numit „Muncitori părăsind fabrica Lumière din
Lyon” / „La Sortie des Usines Lumière à Lyon” și, după cum titlul lasă să se
înțeleagă, îi înfățișa pe angajații fabricii, în majoritatea lor femei, părăsind
clădirea de pe strada St. Victor 25 aflată la periferiile Lyonului, după o zi de
muncă.
• Există numai puțin de trei versiuni ale filmului, versiuni al căror principal
element distinctiv îl constituie apariția unei trăsuri trase de un cal, de doi cai
sau chiar lipsa cailor și a trăsurii. De aici și denumirile ușor hazlii: „one horse”,
„two horses”, „no horse”, dar e cert că pentru prima vizionare (desfășurată
într-un cadru privat) s-a folosit versiunea cu un cal, iar în decembrie publicului
i-a fost prezentată o versiune calitativ superioară, filmată în condiții
superioare.
 Primul film mut de Crăciun
• Realizat în 1898 și prezentat publicului sub titlul „Moș Crăciun”, filmul vine la doar 3 ani
distanță după ce frații Lumière realizaseră ceea ce va rămâne în istorie drept prima peliculă
cinematografică destinată maselor, și marchează câteva premiere în domeniu, ca de
exemplu folosirea efectelor speciale, tehnică identificată sub denumirea de „dublă
expunere”.
• George Albert Smith (el însuși un pionier al cinematografiei britanice), ni-l prezintă într-un
scurt metraj pe Moș Crăciun care în stilul deja caracteristic, așteaptă până ce copiii cuminți
au adormit, apoi se strecoară pe horn, plasează cadourile în ciorăpeii special pregătiți pe
marginea patului, apoi dispare fără urmă. Copiii se trezesc, iar entuziasmul lor este surprins
într-unul dintre cadrele de final ale peliculei.
• Cu o durată de 1 minut și 20 de secunde (pentru care s-au folosit numai puțin de 22,5 metri
de peliculă), fără sonor, scurt-metrajul din 1898 este una dintre primele încercări de a
reproduce visele, speranțele și chiar iluziile oamenilor pe film, și ni-l aduce pe Moș Crăciun.
 Prima capodoperă a filmului mut
• Călătoria spre Lună (fr. Le Voyage dans la lune) de Georges Méliès, prezentată
publicului pentru prima dată, pe 1 septembrie 1902.
• Se întâmpla la șapte ani de la prima proiecție publică a fraților Lumière, dar cu
an înainte ca alți doi frați (Orville și Wilbur Wright) să realizeze primul zbor cu
un aparat dotat cu propulsor pe plajele din Kitty Hawk.
• Călătoria spre Lună se bazează pe romanul De la Pământ la Lună scris de Jules
Verne, respectiv Primul om din lună (H.G. Wells) și a fost scris, produs și
regizat de Georges Méliès, ajutat de fratele său Gaston.
• Durează 14 minute (proiectat la 16 cadre pe secundă cât era standardul) și
este un film mult.
• Este realizat alb-negru, dar și într-o versiune color. 
Prima capodoperă a filmului mut
 Filmul mut în România
• La 27 mai 1896, la București, prima proiecție cu invenția fraților
Lumière a avut loc în salonul jurnalului francofon „L’Indépendance
Roumaine”.

• Presa vremii scria: „Această invenție a fotografiei vivante este foarte

gingașă și cere îngrijiri minuțioase. Totul este și trebuie calculat cu
precizie și dacă îi lipsește chiar și un fleac, spectacolul este complet
compromis”.
 Filmul mut în România
• La 10 mai 1897 operatorul francez Paul Menu (de fapt un tânăr
fotograf stabilit temporar la București) înregistrează imagini de la
defilarea prilejuită de sărbătorirea zilei noastre naționale, marcând
astfel începutul filmului românesc.

• Până la 20 iulie 1897 el filmează 17 „vederi românești”, pe care le

developează la Lyon și le prezintă la București, în data de 28 iulie
1897.
 Filmul mut în România
• În 1910, operatorul Constantin Theodorescu și inginerul chimist Gheorghe Ionescu-
Cioc fondează societatea de producție „Traian” și laboratorul „Carmen Sylva”.
• Colaborarea între acești doi cineaști (începând cu documentarul Curse de ski și
bobleigh la Sinaia, 1911) a fost de scurtă durată, pentru că Theodorescu își va
deschide propriul său laborator „România Film”, precum și sala „Național”, în timp
ce Ionescu-Cioc va rămâne la conducerea laboratorului „Carmen Sylva”,
administrând în același timp și sala „Venus”.
• Ambii vor produce actualități și filme documentare (primele fiind: Călătoria familiei
regale pe Dunăre, de Gh. Ionescu-Cioc; Solemnitatea inaugurării Palatului Camerei
de Comerț, de Constantin Theodorescu).
• Suita continuă a jurnalelor de actualități, produse în tandem de Gh. Ionescu și
C.Th.Theodorescu sunt actele de naștere ale filmului românesc de cinema. 
 Filmul mut în România
• În 1911, Grigore Brezeanu realizează pelicula Amor fatal, cu soții Bulandra
în rolurile principale.
• În aceeași toamnă a lui 1911, fiul marelui actor Iancu Brezeanu, împreună
cu Aristide Demetriade, turnează șase secvențe cinematografice menite a
întregi prezentarea teatrală a spectacolului Înșir-te mărgărite după Victor
Eftimiu.
• În 1912, tandemul Brezeanu-Demetriade realizează prima producție de
importanță națională, Independența României, tocmai în momentul
celebrării a 35 ani de la câștigarea neatârnării față de Imperiul Otoman.
 Curiozități
• Termenul de „film mut” este un nume greșit, deoarece aceste filme erau
aproape întotdeauna însoțite de sunete live. Un pianist, organist de teatru
- sau chiar, în orașele mari, o mică orchestră - cânta adesea muzică pentru
a însoți filmele. Uneori, o persoană chiar povestea cărțile pentru public.
• Termenul de film mut este un retronim - un termen creat pentru a
distinge retroactiv ceva. Filmele sonore timpurii, începând cu Cântărețul
de Jazz în 1927, au fost denumite în mod diferit „talkies”, „filme sonore”
sau „imagini vorbitoare”.
• Majoritatea filmelor timpurii sunt pierdute deoarece pelicula de nitrat
utilizată în acea epocă era extrem de instabilă și inflamabilă.