Filmul color.

Filmul cu sunet
Maftei Miruna
Musca Ioana
Balaita Ioana
Vraciu Denisa
Abageru Andrei
Comanici Andra
 I
Filmul cu sunet
Filmul cu sunet
Filmul sonor este producția finală a unui realizator de film, care cuprinde pe lângă fotograme o
înregistrare de sunet, realizată fie prin fotografiere (fonogramă) fie prin înregistrare magnetică (pistă
magnetică) pe purtătoarea de imagini. Filmul sonor, așa cu arăta istoricul de cinema francez Georges
Sadoul, constituie o „necesitate estetică”.

Până a se ajunge însă la filmul sonor, drumul a fost lung. La început mulţi realizatori şi actori au fost
împotrivă motivând că, în special dialogul, distruge din jocul actorului. Pe undeva, aceştia aveau
dreptatea lor, deoarece actorului de film mut nu i se cereau calităţi vocale, dicţie, timbru, ci să creeze ca
mijloc de expresie teatralismul, datorită faptului că filmul mut se concentra asupra imaginii. La apariţia
sonorului au contribuit şi descoperirile din domeniul fizicii sunetului dar şi construirea unor aparate de
captare a sunetului. Desigur, unul dintre dificilele lucruri pentru realizarea sonorului a fost găsirea unei
metode eficiente de a sincronizare mimica vorbirii personajului şi a sunetului auzit.
“The Jazz Singer”-primul film cu sunet
Inceputurile filmului
sonor
Către sfârșitul anului 1929 ajunsese pe ecrane românești primul film sonor
(de fapt, cântat) din istoria filmului mondial, Cântărețul de jazz de Al. Jolson,
a cărui premieră americană se petrecuse cu doi ani în urmă, și filmul rula cu
mare succes de public la cinematograful bucureștean „Trianon”. Filmul mut
începea să intre în istorie. Trecerea de la filmul mut la filmul sonor n-a fost,
îmsă, un drum ușor, nu numai pentru că sălile de cinema presupuneau
instalarea unei aparaturi sonore, ci și pentru că, oricât ar părea de ciudat,
introducerea sonorului a declanșat și reacții potrivnice, mari cineaști ai lumii
(mă gândesc, de pildă, la Chaplin, Eisenstein, Pudovkin sau René Clair) au
manifestat, inițial, o îndârjită rezistență.  Producția cinematografică
românească a trecut și ea printr-un impas: dacă între anii 1923-1930 s-au
produs, cu chiu cu vai, vreo 30 de filme „mute”, între anii 1931-1939 se vor
realiza abia vreo 15 filme sonore (multe dintre ele apelând la „cârje străine”). 
 Filmul “Ecaterina Teodoroiu”
Filmul Ecaterina Teodoroiu (Eroina se la Jiu) de Ion Niculescu-Brună a avut premiera în 8 ianuarie
1931, la cinematograful bucureștean „Femina”, în cadrul unei „reprezentații de gală”, în prezența
 întregii familii regale, a guvernului, a corpului diplomatic, a înalților demnitari ai statului. Este
vorba despre un film sonorizat ulterior, după ce a fost turnat fără sunet, operația fiind realizată la
Berlin (probabil printr-un procedeu pe discuri), „cu muzică și efecte”, cum se sublinia în presă,
aranjamentul muzical utilizând motive românești, în rest filmul conținând zgomote de luptă și
câteva – puține – replici. În prim planul acțiunii este adus personajul Ecaterinei Teodoroiu, cercetașa
pornită de acasă să-și caute fratele pe front, și care, aflând că fratele a murit în luptă, se decide să
lupte în locul lui, căzând eroic în luptă, având pe buze vorbele „Înainte băieți! Pentru țară și rege!”.
În rolul Ecaterinei Teodoroiu apare Felicia Frunză, altfel distribuția include chiar protagoniști ai
întâmplărilor evocate (mama Ecaterinei Teodoroiu din film este mama Ecaterinei Teodoroiu din
realitate, comisarul Pompilian este...comisarul Pompilian), în film este inclusă și o secvență
documentară, cu regina Maria, vizitând spitalul unde era internată Ecaterina Teodoroiu. Ion
Niculescu-Brună,  împreună cu Al.
 II
Filmul color
Începuturile filmului color

Prin film color se înțelege filmul ca produs final al

realizatorului pe peliculă cinematografică color.Încă de la
realizarea primelor filmulețe s-a pus problema filmului
color și vorbit, dar tehnologia vremii nu permitea aceste
lucruri. Se dorea o continuare a tradiției cromolitografiilor și
a cărților poștale colorate și în domeniul nou
al cinematografului, al celei de-a șaptea arte.
 Cronologia
filmelor color
O cronologie a filmelor ce au fost
produse color și ce au putut să fie
vizionate pe televizoare color la mulți
ani distanță ulterior.
,,La Vie et la passion de Jésus
Christ”Nu a fost în tocmai o producție
color cap-coadă. Vorbim mai exact de
32 de scene, din care doar unele au
putut să fie redate color ulterior.
Data apariției: Mai, 1903
Regie: Lucien Nonguet, Ferdinand
Zecca
Țară: Regatul Unit al Marii Britanii 
 .
. ,,With Our King and Queen Through India”Acesta a
fost primul film ce a conținut culori naturale. În același
timp, acesta a fost și primul documentar de acest fel.
Data apariției: 2 Februarie 1912
.
.
.
Gen: Documentar
Regie: Charles Urban
Țară: Regatul Unit al Marii Britanii
.
.
 Cum se realizeaza:
Technicolor (sau hidrotipie) este procedeul tehnic de realizare
prin transfer de coloranți a tirajului de copii pozitive color,
pentru difuzare în cinematograf, folosit de cele mai multe dintre
primele filme color.Acesta se desfășoară în trei etape:

Realizarea selecțiilor de culoare: Negativul color cu trei straturi

de emulsie, este copiat prin trei filtre de culoare (indigo, verde,
roșu), pe trei copii pozitive pe peliculă pancromatică alb/negru,
obținându-se copii pozitive intermediare, reprezentând selecții
pozitive de culoare în alb/negru.
În continuare, pe peliculă negativă ortocromatică alb-
negru, se realizează trei contratipe, care sunt selecții
negative de culoare în alb-negru.Executarea
matrițelor. Cele trei contratipe, selecții de culoare în
alb-negru, se copiază pe trei pelicule cu o emulsie
specială, care după developare va conține o imagine
pozitivă în relief.Imprimarea copiilor. Aceasta se face
cu ajutorul unei mașini speciale; matrițele se încarcă
cu o peliculă specială, blanc film, care conține o
fonogramă (pistă de sunet), iar în locul fotogramei un
strat de gelatină incoloră. Cele trei matrițe îmbibate cu
coloranți în soluții apoase, prin presare, vin pe rând în
contact cu blanc filmul, colorându-l.
Vă mulțumim pentru atenție!