Componența istorică a muzicii în film

Profesor coordonator: Daniel Iftene

Student: Ioana Dajbog

Anul I, Teatrologie
 Cuprins

1. Introducere
2. De la teatru la film
3. Perioada filmului mut
4. Musicalul american
5. Genuri de filme și componența muzicală

5.1 Filmele horror

5.2 Filmele de dragoste

5.3 Filmele Western

6. Concluzie
7. Bibliografie
Introducere

Unul dintre cele mai importante elemente pe care un film îl conține, îl reprezintă folosirea
coloanei sonore. Muzica din filme este considerată ca fiind muzică cultă. Momentele tensionate,
de groază, de iubire sau de mister sunt accentuate în mare măsură cu ajutorul muzicii, pentru a
ține spectatorii în convenția filmului. George Lucas zicea că „ Muzica reprezintă 50% din
divertismentul dintr-un film.” Eseul de față, pornește de la o întrebare de bază: Cum a evoluat
muzica în filme? Aceasta va fi puntea de legătură pentru punctele pe care le voi atinge.

De la teatru la film

Muzica de film este considerată ca element în componența muzicii însoțitoare, prima

atestare fiind făcută încă din Antichitate. De la teatrul greco-roman, medieval, japonez Kabuki
până la opera, balet și comedie muzicală, muzica de scenă a fost un factor important, care mai
târziu a evoluat în industria cinematografică. În perioada Antichității, era prezent ca și
component corul, mai târziu existând și instrumentiștii.

Perioada filmului mut

La început, muzica era interpretată în direct, din cauza lipsei de tehnologie din timpurile
respective. Muzicieni în carne și oase creau muzica odată ce filmarea începea. Primele astfel de
producții au fost realizate de către frații Lumière, între anii
1895-1896. Practic, erau concepute săli de proiecții, care
erau dotate cu piane, orgi sau orchestre ale teatrului de
mărimi mici. În anul 1912 apar primele spații predestinate
pentru acest concept, numite palate cinematografice, în care
încăpeau orchestre de până la 50 de instrumentiști. Aceste
spații poartă numele și de nickelodeons (figura 1). Cuvântul
provine de la împreunare termenilor nickel, care înseamnă
taxa de intrare în cinematograf, și odeon care era teatrul
creat de greco-romani pentru reprezentațiile muzicale.
Primul nickelodeon apare în anul 1905 în orașul Pittsburgh.
Inițial, rolul dramatic nu era atât de mult exploatat pe partea Figura 1, Nickelodeon

asta, rolul principal era strict să acompanieze imaginile fără

sunet. În anul 1927, este lansat filmul The Jazz Singer, regizat de Alan Crosland împreună cu Al
Jolson, film care pune astfel capăt epocii filmelor mute.

Odată cu anul 1929, tehnologia a permis ca muzica să fie înregistrată și abia mai apoi
sincronizată. Acest proces a reprezentat și o parte importantă în crearea unei noi meserii, adică
cea de compozitor de film.

Musicalul american

Muzica în filme devine un real succes, spectatorii fiind tot mai atrași de zon asta a
filmului. Astfel, odată cu anii 30, au început să apară pe piață musicalurile americane. Acestea au
început ca ecranizări ale unor piese muzicale care au avu un real succes pe Broadway. În sine,
musicalul, reprezintă o formă de divertisment, cu scenariu redus, care pune în valoare trecerea
prin anumite etape ale personajelor prin muzică și mișcări de dans de diferite stiluri, fie ele
momente dramatice, tragice sau de iubire. Această perioadă a fost caracterizată ca fiind „epoca
de aur” al filmelor.

Unul dintre cele mai cunoscute musicaluri este intitulat „Singin' in the rain” în regia lui
Gene Kelly și al lui Stanley Donen. Acesta apare în anul 1952, și prezintă povestea actorilor care
fac parte din perioada de tranziție din Hollywood, de la filmele mute la cele vorbite. Personajele
principale fiind jucate de actorii Gene Kelly, Donald O'Connor și Debbie Reynolds. Filmul a
reprezentat un real success și este considerat până în momentul de față unul dintre cele mai bune
musicaluri americane.

Genuri de filme și componența muzicală

În ceea ce urmează, o să explic componența muzicii în câteva genuri arhicunoscute,

pentru a înțelege exact ce impact are pentru spectator.

Filmele horror

Doi dintre cei mai cunoscuți regizori de filme horror clasice îi reprezintă Bernard
Herrmann și Alfred Hitchcock. În genere, filmele horror sunt create să exploateze stările
spectatorului de frică, anxietate, suspans ș.a.m.d. Câteva motive pentru care oamenii se uită la
astfel de filme desi provoacă stări negative, sunt faptul că, unu la mână, se cerază o doză de
adrenalină în corp, satisfăcătoare pentru mulți dintre noi, și doi la mână, finalul este unul
satisfăcător în mare parte, prezentându-ne un scenario just de încheiere a acțiunii.

Pentru a exploata astfel de stări a maxim, muzica este o component esențială. Câteva
elemente le reprezintă coliziunea de note înalte, combinația neobișnuită de instrumente, ritmuri
create special pentru a fi caudate și cel mai important, viorile. Viorile, sunt printer singurele
instrumente care pot recrea țipătul femeilor,
dublând greutatea unei scene. Astfel, un
moment violent, terifiant combinate cu sunetul
ascuțit de vioară crează un crescendo care face
spectatorul să simtă totul la maxim.

Unul dintre cele mai cunoscute filme

horror clasice este intitulat „The Birds”(figura
2), de Alfred Hitchcock, apărut în anul 1963.
Filmul prezintă povestea unei comunității în care păsările Figura 2- The Birds
încep să aibe un comportament ciudat și ajung să atace
cetățenii.

Filmele de dragoste

Filmele de dragoste sunt unele dintre cele mai vizionate forme de divertisment, multă
lume empatizând cu sentimental de iubire, acesta fiind folosit în nenumărate forme. Muzica
pentru astfel de filme, diferă de crearea poveștii, de la momente tensionate, de suspans, prin
instrumente care să dubleze sentimentul, la momentele de tandrețe în care predomină melodiile
calde create de pian, chitară acustică sau chiar și orchestre. Tempoul folosit în general este de trei
pe patru (3/4).

Unul dintre cele mai cunoscute fime clasice de dragoste, care îsă ne arată că nu orice e
frumos se termină cu bine, este intitulat „La Traviata”, în regia lui Fausto Dall'Olio.

Filmele Western

Filmele western își concentrează în principal atenția pe poveste unuia sau mai multor
cowboy, nomazi sau pistolari, care au ca prieten de nădejde un cal. Muzica în astfel de filme te
trimite direct pe frontierele din Vestul sălbatic. În mare parte sunt folosite melodii country, care
își au originea dintr-o combinație de muzică folk mexicană, englezească, scoțiană și irlandeză.
IInstrumentele cele mai folosite sunt cele de percuție, tobele și fluierele specific. Tempoul este în
general cel de patru pe patru (4/4).

Unul dintre cele mai cunoscute filme western este intitulat „Il buono, il brutto, il cattivo”
(traducere, „Cel bun, cel rău, cel urât”), în regia lui Sergio Leone.

Concluzie

În concluzie, în urma temelor prin care am trecut, am observant în mare parte ce

importanță are muzica în industria cinematografică, aceasta reprezentând un factor important
când vine vorba de folosirea la maxim a sentimentelor spectatorilor, integrându-i pe aceștia în
lumea create.
 Bibliografie

- https://www.vialma.com/en/articles/140/Classical-Music-in-Film
- https://www.filmindependent.org/blog/know-score-brief-history-film-music/
- https://cafegradiva.ro/2020/11/filmele-de-groaza-horror-de-ce-ne-plac.html
- https://stockmusic.net/blog/western-movie-music/
- https://www.joellemagazine.ro/filme/cele-mai-bune-25-de-filme-muzicale-realizate-
vreodata/
- https://www.cinemagia.ro/filme-western/1960,1969/