Magia Harry Potter in viziunea lui John Williams

Suita muzicala reprezentand coloana sonora a seriei de filme Harry Potter a fost lansata
in anul 2001, o perioada istorica linistita, la cumpana dintre mienii, in care, incursiunile
americane in iugoslavia si in orientul mijlociu luau sfarsit. Se prevedea o oarecare pace, China
descizandu-si relatiile cu occidentul mult mai mult si, o oarecare pace prefigurandu-se la nivel
mondial. Bine-nteles, era imposibil, tulburii ani ’90 toacmai ce trecusera iar atentatul 9/11 de la
New York era foarte aproape.
Cel mai important lucru al perioadei este internetul care, incepea sa ia amploare iar
paradigma mondiala era cea de digitalizare. Tot mai multa lume are acces la informatie si la
comunicare, astfel, din resurse amatoricesti si mediocre incepe sa se disperseze in online arta
de calitate indoielnica. Piramidele valorice incep sa se decline sau mai bine zis sa se
reconfigureze. Apar curente ca hipsterismul (un fel de Dadaism dar mai sofisticat). Totusi,
industria cinematografica cu toate componentele ei inca nu este afectata. Varfurile valorice
sunt inca detinute de aceleasi valori din anii ’60, ’70 care continuau sa se impuna, justificat si
prin valoare, in domeniul artei. Stilistic vorbind, ne aflam la inceputurile fuzionarii de genuri in
arta, ca standard, de fapt, startul disiparii genurilor bine definite.
In acesta perioada de reorganizare noilor curente, valori, John Williams apare cu
Coloana Sonora a filmului Harry Potter care vine in contraexemplu cu se intampla pe
mapamond.
In prima parte a seriei, Harry Potter si piatra filozofala, suita coloanei sonore cuprinde
23 de parti, iar urmatoarele doua parti ale filmului (Camera secretelor si Prizonierul din
Azkaban) au cate zece respective 9 parti. In mare parte, aceste vor fi materialul muzical ce va fi
prelucrat in celelalte cinci parti ale filmului de catre alti trei compozitori: Patrick Doyle, Nicholas
Hopper si Alexandre Desplat.
Cele 42 de parti, apartinand primelor trei filme Harry Potter au fosc compuse integral de
John Williams, inregistrate cu el ca dirijor al London Symphony Orchestra. Aparatul orchestral
este unul amplu cu o partida de percutie extinsa pentru crearea unor efecte sonore respectand
specificul tematicii filmului. Nu abuzeaza de aceste efecte compozitorul insa, orchestra extinsa
are un efect de grandoare, maretie in pasajele tipic simfonice de tutti.
Tempourile sunt variate de la o parte la alta, practic trecand prin toata paleta
metronomica. Agogica este de asemenea stufoasa, mai ales in prima parte, Hedwig’s Flight
(theme) si la miscarile descriptive care nu contin un leitmotiv al vreunui personaj Leaving
Hogwards, The Dark Forest, Betrayal Theme). De asemenea gasim aici si multe schimbari de
masuri.
 Ritmul este pregnant in partile mai avangardiste unde intervin alte genuri muzicale ca
jazzul, The Flying Car, cu o sonoritate atonala unde percutia creeaza efecte sonore specific unui
autobuz care zboara, Flying Keys fiind in aceeasi nota, dar si in partile de inspiratie
traditionala ,folclorica din zona anglo-saxona, in special Irlanda, Scotia cum ar fi Christmas at
Hogwards sau Double Trouble.
Exista solo-uri orchestrale de-a lungul suitei, unele chiar ale orchestrei de corzi (Gidelroy
Lochart’s Theme) dar si tuttiuri mari care contin teme de mare amploare ca in Fawkes the
Phoenix. Importanta in distributia orchestrala este destul de omogena insa vioara si percutia au
poate un rol care cantareste mai mult. In partea de deschidere, Hedwig’s Theme contrapunctul
facut de viori sub tema principala a celeste reprezinta un pasaj de o dificultate foarte mare.
Percutia este tributara unei compozitii de secol XX-XXI si astfel, rolul sau este consistent. Alama,
in afara de momentele de tip fanfare, are un rol extrem de muzical in economia orchestratiei.
Fiind muzica de film, atat diegetic cat si extradiegetic John Williams creeza o muzica ce
reprzinta impecabil ethosul filmului, adica magia. Aceasta suita este muzica magiei si a
misticului.
Influentle lui John Williams raman cam aceleasi din cariera lui, anume romantismul si
roamatismul tarziu rusesc si post romantismul rusesc si german, scolile nationale. Totusi, daca
ne referim la prima parte din suita, nu putem sa nu remarcam o influenta ceaikoskiana mai
precis din Spargatorul de nuci sau momente orchestrale mahleriene. Cu siguranta, in cee ace
avea sa urmeze, dupa aceasta lucrare ampla, rigorile componistice ale muzicii de film s-au
indreptat inspre bine si, cel putin in lumea filmelor Disney, aceasta scriitura de tip Harry Potter
a ramas un standard de netagaduit.
Traseele pregnante sunt de tip Wagnerian in sensul ca laitmotivele atribuite fiecarui
personaj se succed si se combina, uneori chiar se suprapun in functie de desfasurarea
scenariului de film. Compozitorul prefer reluarea laitmotivelor prelucrate destul de mult dar nu
nerecognoscibile.
Am putea numi trei momente esentiale si memorabile:
1. Hedwig’s Theme care contine tema principal a intregii serii de filme si care, practice,
este asociata cu tot ceea ce inseamna Harry Potter. Tema apartine celeste, este una
tono-modala si reprezinta magia, subiectul principal al filmului. Ea se reia de-a lungul
celor sapte filme, sub diferite variatiuni asemanator temei promenade din Tablouri
dintr-o expozitie al lui M. Musorgsky. Compozitorul a ales o tema relativ simpla care
ramane in constiinta ascultatorului imediat si in prima parte a orchestrat aceasta tema
foarte amplu si maiestuos.

2. Flying Car este un moment din suita celui de-al doilea film si difera mult de muzica scrisa
pana atunci. Este o muzica atonala, un fel de jazz avangardist, in care percutia foarte
complexa si miscarile orchestrei prin glissandouri, mersuri cromatice, motive seriale dau
 senzatia unui autobus zburator care nu este tocmai usor de condus. Aceste sonoritati
sunt suprapuse unor masuri compuse si formule hemiolice prelungite la alama, asezate
pe un mers de bas de tip walking bass (bas continu).

3. Double Trouble este un fel de motiv secundar al seriei de filme, fiind prezentat in al
treilea film, ramanand de aici in colo aproape la fel de notoriu ca Hedwig’s Theme.
Noutatea este corul, acesta canta o tem ape versuri de Shekespeare (Macbeth), parca
din doua lumi diferite. Se poate spune ca asa ar fi arata genul “musical” in baroc. Daca
discursul ritmic nu ar fi fost asa complex, ar fi fost un cantec baroc de inspiratie laica.

Cu siguranta este una dintre cele mai importante lucrari a lui John Williams, daca nu chiar
creatia de capatai. Importanta istorica a acestei lucrari poate nu cantareste atat de mult
deocamdata, la putin peste douazeci de ani de la crearea sa insa, genialitatea temei lui Hedwig
are un impact extramuzical urias. Peste tot pe mapamond, la auditia aceste teme, toata lumea
stie despre ce este vorba. Tot ceea ce inseamna marketing, merchandising a fost bazat pe
aceasta tema.
Mostenirea muzicala lasata de John Williams este probabil arta de a compune
laitmotive ingenioase si foarte potrivite pentru fiecare personaj, usor recognoscibile, facand
muzica atat de apropiata si de bine integrata in film, incat unii spun ca s-ar putea scrie cartile
Harry Potter doar ascultand muzica. Pentru noii compozitori de la Hollywood este cu siguranta,
o piatra de hotar.
In social-media este muzica de film cu cele mai multe vizionari, auditii, poate pentru ca
reuseste sa transpuna auditoriul intr-o lume diferita, magica, exact cum reuseau compozitorii
de odinioara sa o faca. Pe fondul haosului digitalizarii si automatizarii intregii lumi, aceasta
lucrare a venit ca o gura de aer pentru o mica scapare din cotidianul tot mai ridicol, de la
momentul creatiei sale pana azi si, probabil, cu mult dupa.
Seria de filme Harry Potter reprezinta traseul initiatic al tanarului Harry in tainele magiei,
luptanad constant cu raul alaturi de prietenii si aliatii sai, de la preadolescenta la maturitate
cand, ajunge sa stapaneasca la perfectiune arta magiei.
Un baiat descopera ca are puteri magice si urmeaza o scoala pentru a le stapani si a le
folosi impotriva luptei cu raul.

Harry Potter de J.K. Rowling: Tanarul si magia impotriva raului