Alexandru-Giuseppe Torboli

Master anul 2

Referat 2

Teatrul muzical

Primele forme de Teatru muzical datează din vremea teatrului grecilor antici,
aceștia integrând muzica și dansul în operele lor; Eschil și Sofocle compunându-și
singuri muzica pentru corurile din piesele teatrale. Anticii nu au pus bazele
teatrului de astăzi numai prin texte și partituri dar și prin scenotehnică. De exemplu
forma de amfiteatru a fost folosită prima dată de greci, urmând ca romanii să înalțe
scena, delimitând clar spațiul de joc de spectatori. Prin mai multe procese de
transformare și inovații s-a ajuns la cutia italiană de astăzi.

Spre deosebire de spectacolele de operă și operetă, unde muzica ocupa locul

principal, în spectacolul teatral, muzica are o importanță secundară. Muzica de
scenă a apărut, în teatru, pentru a acompania anumite momente din reprezentația
unui spectacol, dar și pentru a contura un anume tip de atmosferă. În teatrul de
animație, universul sonor nu este folosit numai pentru a contura atmosfera ci
subliniază și caracterul personajelor, deseori înlocuind cuvintele rostite, sunetele
primind astfel valoare de simbol.

Pentru a putea interpreta o compoziție muzicală este nevoie de instrumente

muzicale, acestea fiind clasificate in patru categorii principale: cu coarde, de suflat
din lemn, de suflat din alama și instrumentele de percuție, la care se pot adăuga
instrumentele electronice și vocea umană.

În teatrul profesionist, muzica de scenă a apărut în a doua jumătate a

secolului al XIV-lea, odată cu întemeierea teatrului în Anglia. „Fiecare teatru avea
Alexandru-Giuseppe Torboli
Master anul 2

angajați câțiva câțiva cântăreți și instrumentiști, pentru a completa și susține sonor

scenele de luptă, vânătorile, banchetele, intrările triumfale, deoarece în acea vreme
era de neconceput ca o reprezentație teatrală să nu conțină și cântece precum și
antracte muzicale”(Wikipedia)

În crearea spectacolului teatral, elementele de limbaj muzical au rolul de a

susține, de a potența și chiar de a ajuta la crearea unei stări, a unor momente, sau
pentru a întregi momentele de tranziție dintre scene. Acestea pot ajuta totodată,
spectacolul, prin stabilirea coordonatelor spațiale, temporale și culturale în care
acțiunea are loc.

Reîntorcându-ne la teatrul muzical, prima piesă care să fie în racord cu

concepția modernă de muzical este considerată a fi Cocoșatul negru care a avut
premiera în New York în anul 1866 și care s-a bucurat de un numar de 474 de
reprezentații în ciuda duratei acestuia (5h30). Din acel moment și până în ziua de
astăzi, muzicalul a căpătat diverse forme, iar elemente din acesta sunt folosite în
spectacole pentru copii, în desene animate, chiar și filme. Istoricul de pe
Broadway, John Kenrick scrie: „A murit muzicalul?... În niciun caz! Se schimbă?
Mereu! Muzicalul s-a schimbat mereu, de când Offenbach a făcut prima rescriere
din anii 1850. Iar schimbarea este cel mai clar semn că muzicalul încă mai este un
gen viu, care se dezvoltă. Ne vom întoarce vreodată la așa-numita "epocă de aur",
cu muzicaluri în centrul culturii populare? Probabil că nu. Gustul publicului a
suportat schimbări fundamentale, iar artele comerciale pot înflori acolo unde
permite publicul, care plătește.”(sursa Wikipedia)

Ca examplu voi folosi spectacolul „Viața este în direct doar aici” de Radu
Herjeu, în regia lui Sorin Militaru. Spectacolul trage un semnal de alarmă în
privința manipulării în mass media, autorul fiind fost prezentator în cadrul unei
Alexandru-Giuseppe Torboli
Master anul 2

televiziuni naționale. Regizorul Sorin Militaru a considerat că pentru a putea recrea

atmosfera de emisiune este nevoie de un band live, iar pentru aceasta am fost
însărcinați (cu compoziția și interpretarea) eu și alți doi colegi. Tema principală
trebuia sa spectaculoasă, grandioasă, potrivită pentru o emisiune cu rating mare ,iar
una din indicațiile regizorale fiind că fiecare piesă trebuie să aibă inserții folclorice
aproape reconoscibile de către spectatori. În elaborarea leit motivului spectacolului
ne-am raprotat la text, acesta fiind alcatuit din două părți- prima parte fiind comică,
iar cea de-a doua, dramatică. Astfel am hotărât ca prima parte sa fie interpretată
Funky, un gen jucăuș și plin de viață, iar cea de-a doua, Rock cu influențe
folclorice, dând greutate finalului care de asemnea este spectaculos- ultimele
rereplici din spectacol și din melodie fiind „În direct”. După compunerea temei
principale trebuia să scriem și pentru intrarea fiecărui personaj în parte. Temele ce
vor însoți personajele de-a lungul spectacolului au fost construite în funcție de fișa
personajului. Asistând la repetiții, am ascultat indicațiile date de regizor și am
vazut cum personajele prind viață. Astfel, fiecărui personaj i s-a dat și o identitate
muzicală, fiecare având inserții din „Ce seară minunată” în contrast complet cu
personajul care stârnește toate litigiile din emisiune, „Hit the road Jack” cântat în
manieră balcanica, „Mission impossible” purtată pe ritmuri de samba, etc. În final
ne-am ocupat de tranzițiile dintre scene, momentee goale fiind umplute discret cu
un fundal sonor. Muzica spectacolului a fost apreciată atât de echipa cu care am
lucrat cât și de spectatori, persoanele avizate afirmând că am reușit să salvăm
spectacolul într-o manieră discretă și placută.

În urma acestei experiențe, fiind implicat în mod direct, mi-am dat seama că
muzica unui spectacol trebuie să ilustreze viziunea regizorului și să o potențeze în
același timp, trebuie folosită să întărească mesajul trimis de actor către spectator.