PETRE POPA –

POET, PROZATOR, ACTOR, REGIZOR ȘI

DIRECTOR ARTISTIC AL TEATRULUI
„VENIAMIN APOSTOL” DIN SOROCA

Biobibliografie

Centrul de Documentare și Informare

„Mihail Sadoveanu” Soroca

Republica Moldova,
mun. Soroca,
str. Alexandru cel Buna, 25
Telefon: 0230 2 23 15; 2 30 69  „... Poezia lui Petre Popa e o descoperire pentru mine. L-am citit cu
Poștă electronică: m.sadoveanu.soroca@gmail.com
mare interes, e un poet care nu ară văzduhul. Îl preocupă esența
pag. web: bp-soroca.md
blog: bibsadoveanusoroca.wordpress.com lucrurilor. Versul său te predispune la meditație, la analiză - să te
Tehnoredactare: Gaja Viorica descurci în labirintul existenței. O limbă plastică, sugestivă, e
laconic, stăpânește metafora, are personalitate acest poet...”

Spiridon Vangheli

Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu”

Soroca
 Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca

Biobibliografia a fost elaborată și realizată în cadrul programului de ac-

tivitate a CDI „M. Sadoveanu” și are ca scop cunoașterea operei și biografiei
poetului, prozatorului, actorului, regizorului și directorului artistic al teatrului
„Veniamin Apostol” din Soroca
Studiind cu atenție diverse documente, au fost selectate informațiile referi-
toare la autor și prezentate în cronologie completă a scrierilor lui publicistice și
literare. În perioada de cercetare au fost investigate diverse documente
(volume, antologii, almanahuri, ziare și reviste) aflate în colecțiile bibliotecii și
online.
Lucrarea cuprinde peste 82 de înregistrări bibliografice, clasificate după
criteriul cronologic și tematic, ordonate cronologic în compartimentele: Cărți,
Culegeri, Publicații în reviste și ziare, Referințe critice, Referințe online, Dedi-
cații lirice, Video
Biobibliografia este concepută ca un instrument de informare pentru specia-
liști (bibliotecari, profesori etc.), dar și pentru toți cei interesați de cunoașterea
mai aprofundată a vieții și operei poetului, prozatorului, actorului, regizorului și
directorului artistic al teatrului „Veniamin Apostol” din Soroca.
Descrierile bibliografice au fost efectuate conform STAS-ului ,,Descrierea
bibliografică a documentelor 7.1-2003” și STAS-ului 8356-82 „Prescurtările
cuvintelor și ale expresiilor tipice românești și străine din referințe bibliografi-
ce”.
Biobibliografia include perioada 1993 – 2018.

Petre Popa – poet, prozator, actor, regizor Și directorul artistic al tea-

trului „Veniamin Apostol” din Soroca: Biobibliogr afie/Centr ul de Docu-
mentare și Informare „M. Sadoveanu” Soroca, alc. Gaja Viorica.—Soroca: CDI
„M. Sadoveanu”.—58 p.

Pagină 2 Pagină 57

IMNUL
CETATEA SOROCA
Text: Petre Popa
Hulubii adorm în Cetatea Soroca
stă piatra la cuiburi de veghe,
stau turle spre cer aţintite cu ochiul
la steaua ce încă ne vede.
În apa fântânilor luna
adapă speranţa luminii
şi glasuri în noapte răsună
urcate-n pereţii zidirii
„Sireacă”, „Soroc”, dar Soroca
e numele-ajuns la botez
chiar Ştefan aleseră locul
nu vreun oştean genovez
Pagină 56
Soroca, Cetate(a) Soroca
cazaci, tătari, polonezi...
câţi te-ncearcă cu focul
urme pe trup mai păstrezi
Hulubii în cuiburi - Cetatea Soroca
cu visul lui Rareş de veghe
ce seacă aşa precum seacă norocul
când ţara cetăţile pierde.
Soroca – Cetatea Soroca
e numele tău de botez
în Nistrul ce pururi învocă
toţi zeii – să nu-ngenunchezi.
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
Cuprins
7 mai – 60 de ani de la nașterea poetului Petre Popa 1958 …………………....4
Petre Popa – poet, prozator, actor, regizor și directorul artistic
al teatrului „Veniamin Apostol” din Soroca …………………………...…….. 6
”Nu e târziu niciodată…” Ce-și dorește Petre Popa la 60 de ani…………...… 7
Poetul Petre Popa, premiat de Uniunea Scriitorilor din Moldova…………….. 9
Petre Popa la 60 de primăveri……………..……………...…..…………....… 11
Cele mai recente aforisme care descoperă lumea lirică a poetului…………....11
Întâlnire de suflet cu scriitorul Petre Popa…….……….…………………….. 12
Petru Popa – un “stâlp” al teatrului românesc pe malul drept al Nistrului …...14
O seară minunată în compania poetului Petre Popa…………….……….….....15
Petre Popa - Scriitorul – destin şi opţiune ………………………….….……...16
Inima….…………………………………………………………...……….….18
Spectacolul aniversar "Bucata de timp" al poetului sorocean Petre Popa ……19
Petre Popa - Blazonul Veșniciei………………………………………..…..... 20
Prezentarea cărții „Vraja păsărilor” de Petre Popa……...………..…………...21
Uniunea Scriitorilor din Moldova a desemnat cele mai bune cărți
ale anului 2017. Cine sunt autorii acestor volume……………..………….…. 22
Carte cu perpetuu joc de nemoarte …………………………………….…….. 23
Teatrul din Soroca este şi realitate şi vis…………………….……………….. 26
Anul literar. Căți editate în 2017…..…………………………...……………. 27
Poezia și extrădarea timpului …………………………………...………..….. 29
Referințe critice:
(Spiridon Vangheli) …………………………………………………...…..….30
...O invincibilă încredere în „Poezia Poezie"… (Arcadie Suceveanu) …...…. 30
Prefață (Constantin Dupu) …………………………………………………... 31
... şi parfumul din cuvânt (Ion Ciocanu) …………………………………..….32
"...a gândi deasupra feliuritelor condiționări..." (Luminița Popa) ……….….. 33
Poetul cu ochi de lumină (Vlad Zbîrciog) …………………………….…….. 33
Căutați rostul (Vlad Sărătilă) ……………………………………………….. 34
Precuvântare (Andrei Hropotinschii) ……………………………………….. 34
Salvarea privighetorii din poet e cântecul… (Tudor Palladi) ……………….. 35
„Chinul care naște Poemul": „Bucuria" (Tudor Palladi)…………………….. 38
(Dumitru Ion Dincă) ……………………………………………………...…. 40
(Maria Gabor) ……………………………………………………………….. 41
Actul brut al apariției (Ghenadie Nicu) ……...……………………………… 41
La ocna cuvintelor (Ludmila Motricala) ………………………………….…. 43
(Vitalie Răileanu) …………………………………………...……………….. 44
Bibliografie ………………………………………………………………...... 47
Pagină 3
 Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca

7 mai – 60 de ani de la nașterea poetului Petre Popa 1958

Cunoscutul poet, actor și animator cultural Petre Popa s-a născut în s. Tătă-
răuca Veche, Soroca.
După absolvirea școlii, a făcut studii la Școala de vinificare din Stăuceni
(1978).
A absolvit Institutul de Arte din Moldova (1991).
Și-a făcut masteratul la Academia de Administrare Publică (1986-2009).
Este un talentat animator cultural în orașul și raionul Soroca.
În perioada 1986-1988 a fost director al Casei de Cultură din Stoicani;
Regizor la Direcția raională cultură (1991-1996);
Director adjunct al Colegiului agricol din Soroca (1996-1999);
Șeful Direcției raionale cultură (1999-2007).
În prezent este director și conducător artistic al Teatrului „Veniamin Apos-
tol” din Soroca.
Debutează ca poet în 1991 la ziarul „Moldova Suverană”.
Colaborează la publicațiile: „Observatorul de Nord” și
„Realitatea” (Soroca), „Literatura și arta”, „Democrația”, „Opinia” (Buzău),
„Graiul Mureșului” (Baia Mare), „Flacăra” (București).
Debutează editorial cu placheta Rădăcina aripilor (1993), urmată de Prințul
moștenitor (1998), Intuiție (2000), AiciUndeva (2008).
În anul 2009 îi apare placheta cu cântece Dor pribeag și Asimetrii ș. a. Este
alcătuitor, în colaborare cu V. Nazar, al volumului Cetatea de cuvinte. Scriitori
soroceni, o antologie apărută în anul 2011, fiind menționat la Salonul Internați-
onal de Carte, 2012.
Poetul a scris și cărți pentru copii. În 1999 apare de sub tipar cartea Puiul
ursului de circ. Au mai urmat: Ritmuri și anotimpuri (2007), Poezii și cântece
pentru copii, Buzău, 2007, Bunica bunicului: Proză și poezii pentru copii
(2011), Mirarea mai trăiește (2012), Almanahul De la Nistru pân-la Tisa…
(2012), Vraja păsărilor (2013), FACCEVA (2013), Cetatea picilor (2014), Sca-
ra Timpului (2015), Văd lumea care mă vede, Câine bun sau adevărul din po-
veste (2016), Atracții sorocene (2017).
Activitatea de animator (al evenimentelor literare și culturale din țară și din
România), de actor și de poet a fost apreciată de multe ori, inclusiv de critica
literară.
Este laureat al Festivalului Național de Poezie din Sighetu Marmației
(1990).
Petre Popa a fost distins, printr-un decret prezidențial, cu cea mai înaltă de-
corație de stat a României – Ordinul Steaua României în grad de ofițer (2000).
La Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret, ediția a XXI-a Chiși-
nău 2017, i se oferă Premiul Secției Naționale IBBY pentru cartea Câine bun
sau adevărul din poveste (Editura „Uniprint”, Soroca, 2016). Petre Popa este
membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Filialei din Moldova a Uniunii
Scriitorilor din România.
Sursă: https://www.bncreanga.md/pdf/Aniversari_culturale2018.pdf
Pagină 4 Pagină 55
 Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca

Pagină 54 Pagină 5
 Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca

Petre Popa – poet, prozator, actor, regizor și directorul artistic al teatru-

lui „Veniamin Apostol” din Soroca
Doina Spătaru, Filiala „Ștefan cel Mare”
„Cartea este o provocare la cu-
noaştere, la meditaţie şi are un ca-
racter interactiv. Curiozitatea, trăi-
rea sentimentului de coparticipare
la fenomenele din jur, fie de ordin
natural ori social, sunt lucruri care
ne urmăresc pe parcursul întregii
vieţi, dar nerăbdarea de a culege
roadele imediate ale activităţii sunt
mult mai pronunţate în copilărie.
Neobişnuitul în obişnuit, timpul în
Timp, punctul şi Infinitul - sunt
ţărmurile la care ancorează mintea,
sufletul copilului, fără ca el să cunoască tălmăcirea acestor noţiuni. Important
rămâne faptul că Universul se lasă descoperit de „ochiul îndrăzneţ al cunoaşte-
rii" cu semnele curcubeului pe retină. Cartea „Fac ceva", se vrea un argument în
favoarea creaţiei, armoniei dintre suflet şi raţiune, a dialogului dintre generaţii.”
-- Autorul
„... şi pentru copii Petre Popa este o revelaţie. Demult n-am văzut un autor
care să ştie să se apropie atât de firesc de sufletul copilului... vede lumea aparte,
cu ochii copilului, ştie să aducă surprize şi voie bună..."(Spiridon Vangheli)
Petre Popa s-a născut la 7 mai 1958, Tătărăuca Veche. Este scriitor și activist
din Moldova. A deținut funcția de șef al Departamentului de Cultură al Județu-
lui Soroca (1999-2007) și este director al Teatrului „Veniamin Apostol" din
Soroca din 2009. Petre Popa este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și
din România. A fost distins printr-un decret prezidențial cu cea mai înal-
tă decorație de stat a României - Ordinul Steaua României.
Laureat al Festivalului Național de Poezie din Sighețu Marmației, 1990.
Lucrări:
 „Rădăcina aripilor", Chișinău, 1993;
„Prințul moștenitor", București, 1998;
„Puiul ursului de circ", Chișinău, 1999;
„Intuiție", Chișinău, 2000;
„Ritmuri și anotimpuri". Poezii și cântece pentru copii, Buzău, 2007;
„Here Undeva", Chișinău , 2008;
„Dor pribeag, cântece", Chișinău, 2009;
„Asimetrii, poeme", Chișinău, 2009;
„Cetatea de cuvinte" (scriitori soroceni) Chișinău, 2011;
„Numai de bine"- publicistică şi „Bunica bunicului"- proză şi poezii pen-

Pagină 6 Pagină 53
 Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca

Site-ul Teatrului „Veniamin Apostol”. [Accesat 2010]. Disponibil: https://

teatrulapostol.wordpress.com/ tru copii, Chișinău, 2011;
TEATRUL STRADAL LA SOROCA, SOROCA. [Accesat 14.11.2018]. „Mirarea mai trăiește" poezii, Chişinău, 2012;
Disponibil: http://www.goethe.de/ins/ro/prj/kul/kus/trs/roindex.htm Almanahul „De la Nistru pân-la Tisa..." Chişinău, 2012;
Uniunea Scriitorilor din Moldova a desemnat cele mai bune cărți ale „Vraja păsărilor", Chişinău, 2013;
anului 2017. Cine sunt autorii acestor volume. [Accesat 25.06.2018]. Disponi- „Сetatea picilor", 2014;
bil: http://diez.md/2018/06/25/uniunea-scriitorilor-din-moldova-desemnat-cele-mai-
bune-carti-ale-anului-2017-cine-sunt-autorii-acestor-volume/ „FACEVA", 2014;
Vraja păsărilor. Petre Popa. [Accesat 14.11.2018]. Disponibil: https:// „Scara timpului", 2015;
www.bestseller.md/vraja-pasarilor-petre-popa.html „Câine bun sau adevărul din poveste", Soroca, 2016;
„Văd lumea care mă vede", Soroca, 2016;
„Atracții sorocene", Soroca, 2017.
Dedicații lirice Sursă: http://wwwbibliocity.blogspot.com/2017/06/petre-popa-poet-
prozator-actor-regizor.html
Pendefunda, Liviu. Semn divin: lui Petre Popa / Liviu Pendefunda // De la
Nistru pân’la Tisa: Zilele Mihai Eminescu, Botoșani-Bălți-Soroca, 2012: Al-
manah literar. – Ch., 2012. – P. 51. ”Nu e târziu niciodată…” Ce-și dorește Petre Popa la 60 de ani…

Video: 7 mai 2018. Este vremea când orașul e cuprins de aroma florilor de sal-
câm. Teatrul ”Veniamin Apostol” din Soroca își are ușile deschise ca în fiecare
Petre Popa, maratonul liric „Cea mai frumoasă poezie”, Soroca, 23.09.2017: zi de lucru. Totuși, ziua este una specială. 60 de primăveri a împlinit directorul
disponibil: https://www.youtube.com/watch?v=gcYQ5uF_kWA teatrului, Petre Popa. Îl găsii pe poet
Șezătoare la Cetatea Soroca. Poeți din 11 tari, cum ar fi Turcia, Serbia sau înconjurat de prieteni apropiați, dar în
Georgia s-au adunat acolo si au recitat poezii in aer liber. Disponibil: http:// aceeași atmosferă de geneză a frumosu-
mobi.protv.md/stiri/social/sezatoare-la-cetatea-soroca-poeti-din-11-tari-cum-ar lui, cu același entuziasm și gânduri de
-fi-turcia---1870121.html viitor.
http://sortv.info.md/index.php? Sărbătoare este atunci când reușește
option=com_content&view=article&id=3760:bucat%C4%83-de-timp-petre- să-și vadă visele împlinite. Am selectat
popa-la-60-de-ani&catid=58:locale&Itemid=310 aici câteva frânturi aleatorii din gânduri-
le rostite azi de dumnealui. Oare ce-și
dorește Petre Popa la 60 de ani?
– ”În primul rând să zic și mâine, când vor fi 60 și o zi, că sunt gata să por-
nesc de la început orice, chiar și construcția unui teatru. Dar cel mai mult mi-aș
dori ca cele două nepoțele ale mele, să iasă cu bine din problemele de sănătate
pe care le au…”;
– ”Dacă am o poezie preferată, a cărei autor sunt? Da, poezia pe care n-am
scris-o încă.”;
-”Eu niciodată n-am fost șef și nici nu vreau să fiu șef. Eu sunt purtător de
idei.”;
-”Până în ’93 scriam poezii și le publicam sub alte nume toate.”;
-”Aș vrea să scot două cărți și mai am un proiect nebun care ține de teatru și
dacă Dumnezeu e bun cum a fost până acum cu mine, sper să-l realizez, dar
Pagină 52 Pagină 7

depinde foarte mult de voi (echipa teatrului).”;
-”Principalul poem pe care l-am descoperit la 33 de ani și pe care, exact ca
atunci, îl simt și acum, îi aparține lui Eminescu – ”O strigă-se a vieții…”.”;
-”Mai întâi, în copilărie, mi-am dorit să devin jurist. Să fac dreptate! Apoi,
bancher ca să dau bani tuturor oamenilor care au nevoie.”
-”Atâta puritate mă descurajează”, scria Ion Caraion. Este expresia supre-
mă! Nu te bați tu cu Dumnezeu.”
-”Poezia nu oboseşte de muncă, ea suferă de aşteptare.”;
– ”Nu e târziu niciodată.”;
Petre Popa, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, al filialei Uniunii
Scriitorilor din România, decorat cu ordinul ”Steaua României” în grad de
ofițer, un Om Mare cu un suflet deschis către oameni și Dumnezeu. E omul
dreptății.
La mulți ani, maestre!!!
***
Acest articol rezultă din implementarea proiectului „Educaţie mediatică
pentru democraţie”, susținut financiar de Agenția SUA pentru Dezvoltare In-
ternațională USAID și implementat cu susţinerea Centrului pentru Jurnalism
Independent şi “Internews” de ziarul „Observatorul de Nord”. Proiectul îşi
propune să promoveze jurnalismul cetăţenesc prin implicarea comunităților din
raionul Soroca.
Ludmila Talmazan
Sursă: https://observatorul.md/blogger/2018/05/07/45782_nu-e-tarziu-
niciodata-ce-si-doreste-petre-popa-la-60-de-ani
Pagină 8
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
7 mai – 60 de ani de la nașterea poetului Petre Popa 1958. [Accesat
14.12.2018]. Disponibil: https://www.bncreanga.md/pdf/Aniversari_culturale2018.pdf
7 zile în Soroca (II.). [Accesat 18.05.2018]. Disponibil: http://
www.sansabuzoiana.ro/educational.html?aid=77498
Anul literar. Cărți editate în 2017. [Accesat 14.11.2018]. Disponibil:
https://uniuneascriitorilor.md/eveniment/anul-literar-carti-editate-in-2017
Carte cu perpetuu joc de nemoarte [Accesat 05.07.2018]. Disponibil: http://
ziarulnostru.info/2018/07/05/carte-cu-perpetuu-joc-de-nemoarte/
Decretul nr. 567/2000 privind conferirea ordinelor naționale Steaua
României, Serviciul Credincios și Pentru Merit [Accesat 01.12.2000]. Disponi-
bil: https://lege5.ro/Gratuit/gi3dgmrs/decretul-nr-567-2000-privind-conferirea-
ordinelor-nationale-steaua-romaniei-serviciul-credincios-si-pentru-merit
Fonari, V. POEZIA ŞI EXTRĂDAREA TIMPULUI. [Accesat
11.12.2018]. Disponibil: https://
revistagandromanesc.files.wordpress.com/2014/02/
revistagandromanescdecembrie2016.pdf
In orașul Soroca va fi fondat Teatrul „Veniamin Apostol”. [Accesat 16
DECEMBRIE 2009]. Disponibil: http://deca.md/?p=3254
Întâlnire de suflet cu scriitorul Petre Popa. [Accesat 29.05.2018]. Disponibil:
https://stefancelmarebm.wordpress.com/2017/05/29/intalnire-de-suflet-cu-scriitorul-
petre-popa/
LA MARGINE DE ŢARĂ… [Accesat 18.05.2018]. Disponibil: https://
luceafarul.net/la-margine-de-tara
O SEARĂ MINUNATĂ ÎN COMPANIA POETULUI PETRE POPA.
[26.02.2016]. Disponibil: https://bibliotecalbaiuliablog.wordpress.com/2016/02/26/o-
seara-minunata-in-compania-poetului-petre-popa/
Petre Popa – poet, prozator, actor, regizor și directorul artistic al tea-
trului „Veniamin Apostol” din Soroca. [Accesat 02.06.2017]. Disponibil: http://
wwwbibliocity.blogspot.com/2017/06/petre-popa-poet-prozator-actor-regizor.html
Petre Popa - Scriitorul – destin şi opţiune. [Accesat 18.01.2012]. Disponibil:
http://petrutparvescu.blogspot.com/2012/01/petre-popa-scriitorul-destin-si-optiune.html
Petre Popa la 60 de primăveri… [Accesat 12.05.2018]. Disponibil: https://
ziarulnostru.info/2018/05/12/petre-popa-la-60-de-primaveri/
Petre Popa. Disponibil: https://en.wikipedia.or g/wiki/Petr e_Popa
Petru Popa – un “stâlp” al teatrului românesc pe malul drept al Nistru-
lui. [Accesat 06.11.2014]. Disponibil: http://informatorulmoldovei.ro/petru-popa-un-
stalp-al-teatrului-romanesc-pe-malul-drept-al-nistrului/
Poetul Petre Popa, premiat de Uniunea Scriitorilor din Moldova.
[Accesat 27.06.2018]. Disponibil: https://observatorul.md/
cultura/2018/06/27/48571_poetul-petre-popa-premiat-de-uniunea-scriitorilor-din-
moldova
Prezentarea cărții „Vraja păsărilor” de Petre Popa. [Accesat 10.05.2018].
Disponibil: https://bibliotecalbaiuliablog.wordpress.com/2018/05/10/prezentarea-
cartiivraja-pasarilorde-petre-popa /
Scriitorii Moldovei—copiilor. Petre Popa. [Accesat 12.11.2018]. Disponibil:
https://www.bncreanga.md/pdf/Petre_Popa.pdf
Pagină 51
 Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca

Spiridon Vangheli. Petre Popa/ Spiridon Vangheli [despre scriitorul Petre Poetul Petre Popa, premiat de Uniunea Scriitorilor din Moldova
Popa, membru al Uniunii Scriitorilor din Rep. Moldova şi al Filialei Uniunii
Scriitorilor din România, dir. al Teatrului „Veniamin Apostol” din Soroca.— Soroceanul Petre Popa, cel
Florile dalbe . – 2010. – 20 mai. – P. 8 care are grijă ca noi să fim
„Spectacolul de debut al Teatrului „Veniamin Apostol” din Soroca//Soroca. cât mai aproape de arta cu-
—Almanah.—2010.—nr. 4.—pag. 69. vântului, de teatru și cultură
Oamenii locului știu rostul cuvântului // Soroca.—Almanah.—2011—nr. 5. în general, a fost premiat
—pag. 148. recent, pentru poezia adresa-
Petre Popa // De la Nistru pân-la Tisa: Zilele Mihai Eminescu, Botoșani- tă copiilor.
Bălți-Soroca, 2012: Almanah literar. – Ch., 2012. – P. 84. La 22 iunie a avut loc Gala
Sărătilă, Vlad. Căutați rostul / Vlad Sărătilă // Popa, Petre. A face rost de Premiilor Uniunii Scriitorilor
rost / Petre Popa. – Soroca, 2016. – P. 3- 4. din Moldova. În cadrul festivi-
Vrabie, Diana. Anul literar 2016. Literatura pentru copii: [Petre Popa] / Dia- tății, poetului i-a fost decernat
na Vrabie // Revista literară. – 2017. – Nr. 5. – P. 11. Premiul la categoria “Literatură pentru copii”, pentru volumul “Blazonul Veș-
Răileanu, Vitalie. Apele limpezi ale versului... În Oglinda infinitului de niciei”, apărut de sub tipar în 2016.
Petre Popa / Vitalie Răileanu // Popa. Petre. Oglinda infinitului: (poezii, eseu) /
Petre Popa. – Ch., 2018. – P. 3-7. Petre Popa a fost laureat
Petre Popa – 60 // Florile dalbe. – 2018. – 10 mai. – P. 6. la Gala Premiilor Uniu-
7 mai – 60 de ani de la nașterea poetului Petre Popa 1958//Aniversări cultu- nii Scriitorilor la categoria
rale... / Bibl. Naţ. pentru Copii „Ion Creangă”; alcăt.: Tamara Croitoru [et al.]; “Literatură pentru copii”
bibliogr.: Sabina Dodul; resp. de ed.: Claudia Balaban. – Chișinău: „Baştina- “Blazonul Veșniciei”
Radog”, 2017 .—p. 66 reprezintă un buchet din
proză și poezii adresate copi-
ilor, unele dintre acestea
fiind aranjate pe note, în
Referințe online colaborare cu alți doi soro-
(FOTO) Fragmente din spectacolul aniversar „Bucata de timp” al lui ceni talentați: compozitorul
Petre Popa [Accesat 12.05.2018]. Disponibil: https://observatorul.md/ Valeriu Ceban și cantautorul
cultura/2018/05/12/46237_foto-fragmente-din-spectacolul-aniversar-bucata-de Anatol Rudei.
-timp-al-lui-petre-popa “Calea acestui premiu a
”Apus de soare” la cetatea Soroca. [Accesat 05.07.2018]. Disponibil: https:// fost destul de lungă. Prima
ziarulnostru.info/2018/07/05/apus-de-soare-la-cetatea-soroca/ carte pentru copii „Puiul ursului de circ” a apărut în anul 1999, iar cea de a
”Nu e târziu niciodată…” Ce-și dorește Petre Popa la 60 de ani… zecea carte, premiată, în 2017. Din anul apariției primei cărți am colindat
[Accesat 07.05.2018]. Disponibil: https://observatorul.md/
zeci, poate și sute de grupe, clase din instituțiile de învățământ. Acesta a fost
blogger/2018/05/07/45782_nu-e-tarziu-niciodata-ce-si-doreste-petre-popa-la-60-de-ani
„Blazonul veșniciei”, Petre Popa. [Accesat 05.10.2017]. Disponibil: http:// primul juriu. Mai apoi, datorită hainei muzicale „cusută” cu talent de soroce-
luminiincetate.ebloguri.ro/2017/10/05/blazonul-vesniciei-petre-popa/ nii Valeriu Ceban și Anatol Rudei, poezia s-a răspândit ca fluturii printre
„Uimește și Cucerește”: Raionul Soroca are propriul logo şi slogan tu- flori. O creație chiar se aseamănă cu un fluture. Ochiul omului îndrăgostit de
ristic. Cum arată creația. [Accesat 14.06.2018]. Disponibil: http:// culoare, de zbor, de frumos va admira un fluturaș, ochiul care vede lumea bi-
diez.md/2018/06/14/foto-uimeste-si-cucereste-raionul-soroca-propriul-logo-si- color l-ar putea strivi chiar. Totuși este o deosebire – fluturele împăiat rămâne
slogan-turistic-cum-arata-creatia/ fără viață în insectar, iar poezia tipărită prinde o nouă viață. Longevitatea
200 soroceni au aplaudat în picioare Povestea Omului. [Accesat unei creații depinde de cantitatea de sinceritate, de talent și energie a mesaju-
29.11.2015]. Disponibil: https://stelabotez.com/2015/11/29/200-soroceni-au- lui”, menționează autorul.
aplaudat-in-picioare-povestea-omului/ Nu au întârziat și aprecierile venite din partea scriitorilor Spiridon Vangheli,

Pagină 50 Pagină 9

Vasile Romanciuc, Claudia Partole, dar
și cele ale criticilor literari Tudor Paladi,
Ion Ciocanu, Vitalie Răileanu; Maria
Gabor, Diana Vrabie.
“Aceste „priviri” tot fac parte din
importantul premiu, menționează poetul
Petre Popa. Aș reproduce chiar un pasaj
dintr-o reflecție semnată de Diana Vra-
bie: „P. Popa face parte din categoria
scriitorilor devotați literaturii pentru
copii, domeniu de care se apropie cu
maximă responsabilitatea, înțelegând
că aici nu pot fi îngăduite jumătățile de
măsură. Copiii sun minori, dar cartea
scrisă pentru ei trebuie să întrunească
condițiile majore ale măiestriei artistice, căci numai atunci își va îndeplini
rolul pentru care a fost creată”. Mă bucur foarte mult, prin acest gest, Uniu-
nea Scriitorilor a adus Soroca mai aproape de Chișinău, unde fierbe altfel viața
literară, tot așa cum eu promovez creația colegilor mei aici, la Soroca. Pe lân-
gă prezența lor fizică, aproape toate numele din tagma scrisului se regăsesc în
paginile mele din cele trei cărți de publicistică și eseu „Numai de bine”. Și pe
această cale îmi exprim recunoștința pentru înalta apreciere și o voi răsplăti cu
noi cărți, poate chiar în toamna acestui an. Să fac parte dreaptă, așezându-le
alături de cele două volume „Oglinda infinitului” și „Numai de bine” apărute
în primăvara acestui ani pentru adulți”.
Autorul exprimă mulțumiri autorităților locale și raionale pentru sprijin, mai
cu seamă Consiliului raional care a susținut editarea cărților autorului. Ulterior,
opt titluri de carte semnate de Petre Popa vor ajunge în bibliotecile publice,
școlare și grădinițe, în total peste 1600 de cărți.
Petre Popa s-a născut în 1958, în satul Tătărăuca Veche din raionul So-
roca. Debut editorial – 1993. Printre cărţile publicate sunt: Rădăcinile aripi-
lor, Prinţul Moştenitor, Intuiţie, Aici Undeva, Dor pribeag & Asimetrii, A face
rost de rost, epigrame, parodii…, Puiul ursului de circ, Ritmuri şi anotimpuri,
Bunica bunicului, (proză şi poezii pentru copii) ș.a De asemenea domnul Popa
este autor al versurilor a circa 150 de cântece, inclusiv pentru copii. Este
membru al Uniunii scriitorilor din Republica Moldova, membru al filialei din
Moldova a Uniunii Scriitorilor din România, iar în anul 2000 a fost decorat cu
Ordinul “Steaua României” în grad de ofiţer.
Pentru activitatea sa a fost premiat la diferite concursuri și festivaluri lite-
rare: Laureat al Festivalului Naţional „Eminesciana”: 1983-1989; Laureat al
Festivalului Naţional de poezie de la Sighetul Marmaţiei -1990.
Sursă: https://observatorul.md/cultura/2018/06/27/48571_poetul-petre-
popa-premiat-de-uniunea-scriitorilor-din-moldova
Pagină 10
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
Popa, Petre. Izvoare pentru însetați / P. Popa // Realitatea – 2007 – 25 mai –
Nr. 20 (7867)
Popa, Petre. Tradițional - înseamnă prezența / P. Popa // Realitatea – 2007 –
28 mai
Popa, Petre. Simt / P. Popa // Realitatea – 2009 – 17 februarie – Nr. 6
(7954)
Popa, Petre. Primăvara / P. Popa // Realitatea – 2009 – 3 martie – Nr. 10
(7809)
Popa, Petre. Povestea unei nebunii obișnuite / P. Popa // Realitatea – 2010 –
4 iunie
Popa, Petre. 180 de zile și un cântec de leagăn / P. Popa // Realitatea – 2010
– 4 iunie – Nr. 22
Popa, Petre. Revenire sau continuitate / P. Popa // Realitatea – 2010 – 4 iu-
nie – Nr. 22
Popa, Petre. Un bilet la teatru / P. Popa // Realitatea – 2010 – 25 iunie – Nr.
25 (8021)
Popa, Petre. Stoicani / P. Popa // Realitatea – 2010 – 6 august
Popa, Petre. Altarul de vis-a-vis din strada “ M. Eminescu ” / P. Popa //
Realitatea – 2010 – 19 noiembrie – Nr. 42
Popa, Petre. Cuvântul este imagine / P. Popa // Realitatea – 2010 – 18 sep-
tembrie – Nr. 34
Popa, Petre. Scena de acasă / P. Popa // Realitatea – 2010 – 22 octombrie –
Nr. 38
Popa, Petre. Leac / P. Popa // Realitatea - 2011 – 11 februarie – Nr. 7
Popa, Petre. Munca și inteligența / P. Popa // Realitatea – 2011 – 18 februa-
rie – Nr. 8
Popa, Petre. Măgura Soroca / P. Popa // Realitatea – 2011 – 4 martie
Popa, Petre. Doruri zburătoare / P. Popa // Realitatea – 2011 – 18 martie –
Nr. 11
Popa, Petre. Caietul cu miros de lotuși / P. Popa // Realitatea – 2011 – 1
aprilie – Nr. 13
Popa, Petre. „Nu e bine să mergi înainte și să privești mereu în urmă” (de
vorbă cu Lucreția Bărlădeanu) / Petre Popa // Almanah.—2012.—nr. 6.—p.
139.
Referinţe critice
Palladi, Tudor. Salvarea privighetorii din poet e cântecul / Tudor Palladi //
Popa, Petre. AiciUndeva: versuri / Petre Popa. – Ch., 2008. – P. 5-7.
Nazar, Valeriu. Popa, Petre / Valeriu Nazar // Dicționarul scriitorilor români
din Basarabia: 1812-2010. – Ch., 2010. – P. 422-423.
Pagină 49
 Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca

Popa, Petre. Oglinda Infinitului: (poezii, eseu) / Petre Popa; pref.: Vitalie
Răileanu; cop.: Anatol Adam. – Ch.: Lexon-Prim, 2018. – 152 p Petre Popa la 60 de primăveri…
Popa, Petre. Numai de bine: publicistică: [vol. III] / Petre Popa; prez. graf.: 12 mai 2018
Anatol Adam. – Ch.: Lexon-Prim, 2018.—190 p.: fig.
Popa, Petre. Strada/Petre Popa; coord.: Grigore Guțu; foto: Vadim Șterbate.
—Soroca: Uniprint, 2017.—136 p. Poetul fără timp, Petre Popa se naște la 07 mai 1958 în s. Tătărăuca Veche,
Soroca. Își face debutul editorial în 1993, reușind, de-a lungul timpului, să con-
struiască un uni-
vers poetic cu o
Culegeri: viziune nouă asu-
pra literaturii. Nu-
Cetatea.—Ch.: Museum, 1995 mit ”Poetul cu
Vârful-nalt al piramidei: Antologie de texte despre și pentru Eminescu.— ochi de lumină”,
Ch.; Pontos, 2001. Petre Popa devine,
Nici viitorul nu mai e cum a fost: Volum de epigrame.—Cluj Napoca: PRO în timp, Laureat al
VITA, 2010. Festivalului Naţio-
Cartea poeziei,.—Ch.: Arc, 2011 nal
Cetatea de cuvinte: Culegere de autori născuți în Județul Soroca/autor și co- „Eminesciana”:
ordon. de proiect Petre Popa.—Ch.: Grafema Libris, 2011 1983- 1989; Lau-
De la Nistru Pân la Tisa…: Almanah literar/alcăt.: Petre Popa, design: Eugen reat al Festivalului
Popa, grafică: Anatol Adam.—Soroca: Uniprint, 2014.—136 p. Naţional de poezie
de la Sighetul
Marmaţiei – 1990;
Membru al Uniu-
Publicații în reviste: nii scriitorilor din Republica Moldova și Membru al filialei din Moldova a Uni-
Roua Stelară unii Scriitorilor din România. Este decorat cu ordinal ”Steaua României” în
Literatura și Arta grad de ofițer. Publică numeroase volume de poezie, publicistică etc., printre
Florile Dalbe care antologia „Cetatea de cuvinte”, în care se regăsesc cca 70 de nume ale
Convorbiri literare scriitorilor născuţi în judeţul Soroca (aa.1800-2011). Una dintre cele mai mari
Observatorul de Nord realizări creative ale poetului inspirat de frumos este crearea Teatrului
Cortina ”Veniamin Apostol” la Soroca, în 2010. Numele Petre Popa este asociat cu
Popa, Petre. Râs-plâns de curcubele / P. Popa // Făclia – 1997. – 31 mai numeroase activități culturale de larg răsunet. ”În cultură aşa a fost dintotdeau-
Popa, Petre. Poveste / P. Popa // Realitatea – 1998 – 25 aprilie – Nr. 31 na, naşterea unui festival, întâlnirea cu o personalitate de marcă, fondarea unei
Popa, Petre. Cetatea Soroca / P. Popa // ODN – 1999 – 27 august – Nr. 32 instituţii, se face posibilă datorită unor persoane concrete, care au avut nu nu-
(35) mai pârghiile la îndemână, dar ambiţie şi curaj”, spune poetul. Însetat de o con-
Popa, Petre. De unde ești? / P. Popa // ODN – 1999 – 24 septembrie – Nr. 30 tinua dorință creatoare, Petre Popa își are meritul de a putea urni roata din loc,
Popa, Petre. Primăvara fierbinte / P. Popa // ODN. – 1999. – 2 octombrie – în ciuda tuturor greutăților. Cum e Petre Popa la 60 de ani? E fără timp.
Nr. 39 (42) Ludmila TALMAZAN
Popa, Petre. Cuvinte pentru a dubla muzica / P. Popa // ODN – 1999 – 5 no-
iembrie – Nr. 41 Cele mai recente aforisme care descoperă lumea lirică a poetului
Popa, Petre. Rugă / P. Popa // ODN – 2000 – 28 aprilie – Nr. 17 *”Admirat şi urât pentru aceleaşi calităţi.„
Popa, Petre. Oglinda ochilor mei / P. Popa // ODN. – 2001. – 7 octombrie – *”M-am considerat mai slab decât toţi, nimeni, însă, nu a ezitat să se mă
Nr. 11 (110) folosească drept suport.”
Popa, Petre. Eminesciana / P. Popa // ODN. – 2006 – 14 iunie *”Tot ce ţine de creaţie am făcut „pe furate”,
Popa, Petre. Repere culturale / P. Popa // Realitatea – 2007 – 17 mai – Nr. 17
Pagină 48 Pagină 11

să nu supăr pe alţii cu vădita pasiune.”
*”Iute la supărare, dar n-am ajuns niciodată până la ură.”
*”Am primit toată lumea în mine, dar cu greu îmi fac un loc în lume.”
*”Aş putea trăi cu oricine lipsit de invidie, că şi iubirii îi place să locuiască
între aceşti oameni…”
*”Azi o bucată de salam cântăreşte mai mult decât orice virtute.”
* ”Nu pot să mă împac cu mine când cei din preajmă se împacă cu nepăsa-
rea.”
* ”Egoismul m-a urmărit ca pe orice suflare, dar nu m-a dominat.”
* ”Nu pot dialoga cu oamenii care nu privesc în ochi.”
*”Decât să mă leg de cineva pe care să-l pierd, mai bine îi dau libertate ca
să-l păstrez.”
*”Nu am plagiat conştient nicio virgulă, mi-am construit „fagurele” propriu
în care să torn „mierea” minţii.”
*”Totdeauna am oferit primul, fără să mi se ceară şi am rămas ultimul la
nevoie.”
*”Am intrat în viaţă naiv şi cu multă durere, am asistat la toate lecţiile
vieţii, dar nici una din cele două nu s-au diminuat.”
*”Voi oferi tot timpul meu celui care are nevoie de el.”
*”Mi-ar trebui o sută de vieţi lungi, ca să repar greşelile unei singure vieţi
scurte.”
*”Vine iar tristeţea, de parcă demult ar fi plecat.”
Sursă: https://ziarulnostru.info/2018/05/12/petre-popa-la-60-de-
primaveri/
Întâlnire de suflet cu scriitorul Petre Popa
mai 29
Miercuri, 24 mai elevii de la Liceul Iulia Hașdeu și de la Liceul Elena Alis-
tar au avut o discuție în baza a două cărți : Câine bun sau adevărul din poveste
și Văd lumea care mă vede. În cadrul activității
copiii l-au impresionat pe scriitor cu recitarea
poeziilor din cartea Văd lumea care mă vede ca :
Dor de frați și de surori, Căluțul, Cocoșul, Hristos
a Înviat!, Semaforul, Văd lumea. Intonația, expre-
sivitarea și curajul de care au dat dovadă acești
copiii au fost adevărate momente de fericire și
bucurie pentru scriitor dar și pentru profrsorii care
i-a însoțit. La activitate a luat cuvântul şi direc-
toarea Bibliotecii Ştefan cel Mare Lilia Gamarţa.
Pe parcursul activității copiii au cântat și cântece îmreună cu Petre Popa. Ca să
îi țină atenți și activi autorul le-a citit și ghicitori unde copii au răspuns corect.
Cei care vroiau să rămână cu amintri au primit cărți cu autograf din partea au-
torului și au făcut și o poză ca amintire.
Pagină 12
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
Bibliografie:
Cărți:
Popa, Petre. Rădăcinile aripilor/Petre Popa; precuvânt. Andrei Hropotinschi;
prez. graf.: Vladimir Zmeev; Desene: Victor Zagaevschi.—Ch.: EUS, 1993.—
70 p.
Popa, Petre. Prințul moștenitor/Petre Popa; pref.: drd. Constantin Dupu;
coperta: Florin Creangă; grafica: Victor Zagaevschi.—București: Gnosis, 1998
– 80 p.
Popa, Petre. Puiul ursului de circ: versuri / Petre Popa; des.: Ștefan Eșanu. –
Ch.: Civitas, 1999. – 30 p.: il.
Popa, Petre. Intuiție: Poeme/Petre Popa.—Ch.: Civitas, 2000.—63 p.
Popa, Petre. Ritmuri și anotimpuri: poezii și cântece pentru copii / Petre
Popa. – Buzău: Alpha, 2007. – 52 p.
Popa, Petre. AiciUndeva / Petre Popa; pref.: Tudor Palladi. – Ch.: Pontos,
2008. – 143 p.
Popa, Petre. Dor pribeag: cântece; Asimetrii: poeme / Petre Popa. – Ch.:
Grafema Libris, 2009. – 72; 52 p. – Carte-valet.
Popa, Petre. Bunica bunicului: proză și poezii pentru copii / Petre Popa. –
Ch.: Grafema Libris, 2011. – 32 p.
Popa, Petre. Numai de bine: Publicistică (I)/Petre Popa.—Ch.: Grafema Li-
bris, 2011.—228 p.
Popa, Petre. Mirarea mai trăiește / Petre Popa; des.: Anatol Adam. – Ch.:
Notograf Prim, 2012. – 96 p.: il.
Popa, Petre. Numai de bine: publicistică: [vol. II] / Petre Popa; prez. graf.:
Anatol Adam. – Soroca: Uniprint, 2013. – 196 p.
Popa, Petre. Vraja păsărilor / Petre Popa. – Ch.: Lexon-Prim, 2013. – 16 p.
Popa, Petre. Facceva: (poezii, cântece, ghicitori pentru copii) / Petre Popa;
des.: Mihai Hlihor. – Ch.: Lexicon-Prim, 2013. – 84 p.: il.
Popa, Petre. Cetatea picilor: [versuri] / Petre Popa. – Ch.: [s. n.], 2014. – 25
p.
Popa, Petre. Scara timpului/Petre Popa; red.: Aurel Ștefanachi; coord. serie:
Valeriu Stancu; coperta și tehnoredact.: Andrei Ștefanachi.—Iași: Tipo Moldo-
va, 2015.—276 p.
Popa, Petre. A face rost de rost: (epigrame, fabule, parabole, fraze, parafra-
ze) / Petre Popa. – Soroca: Uniprint, 2016. – 144 p.
Popa, Petre. Câine bun sau adevărul din poveste / Petre Popa; fotogr.: Lilian
Oleinic. – Soroca: Uniprint, 2016. – 16 p.: fotogr.
Popa, Petre. Văd lumea care mă vede / Petre Popa. – Soroca: Uniprint, 2016.
– 20 p.
Popa, Petre. Blazonul Veșniciei / Petre Popa; cop.: Anatol Adam. – Soroca:
Uniprint, 2017. – 124 p.
Pagină 47
 Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca

Scriitorul Petre Popa numit și

„stâlpul” teatrului românesc domnul –
„... de remarcat că poetului P. Popa îi place, în logica poeziei, să discrimine- actor, regizor, director general, direc-
ze cât mai distinct - şi ca senzaţie, şi ca limbaj - materia aceasta nemuritoare a tor artistic, la Teatrul “Veniamin
versului, atrăgându-se atenţia asupra rostului ei convingător în evoluţia estetică Apostol” din Soroca, este și poet, pro-
a literaturii noastre." zator, cercetător în ştiinţe umaniste,
V. Răileanu, „Cerc în labirint", Magna-Princeps, Chișinău, 2011 autor a numeroase cărţi. O elevă de la
Liceul Elena Alistar a tradus date bio-
grafice ale scriitorului din limba engle-
"...Voi afirma cu toată certitudinea că poezia lui Petre Popa este provocată... ză. Scriitorul a recitat o poezie de a lui
de Poezie. Este poetul, rarisimul nostru poet, care redescoperă în contemplati- George Coşbuc Cântec, iar elevii au
va metafizică eminesciană o Lume care îi comunică pătrunzător fuziunea cu fost rugaţi să aplaude ritmic după
substanţa cea mai intimă din poemele volumului AiciUndeva. Şi în Asimetrii fiecare vers.
(2009) autorul explorează, la nivelul cel mai elevat al lirismului său, o viziune Petre Popa s-a născut la 7 mai
arhitecturală a poeziei, punând în acest act, dacă nu vocaţie de reformator, cel 1958, este scriitor și activist din
puţin disciplina pe care o dă evoluţia printre reperele de sensibilitate şi expre- Moldova. A deținut funcția de șef
sie ale liricii actuale. In structura versului lent, ceremonial, tăiat într-o prozodie al Departamentului de Cultură al
solemnă cu voluptatea unei dicţii impecabile, fac irupţie unei imaginaţii îm- Județului (1999-2007) și es-
părţite cordial între spaţiile cotidianului şi sentimentul metamorfozelor cosmo- te director al Teatrului „Veniamin
sului..." Apostol” din Soroca din 2009. Pe-
V. RĂILEANU tre Popa este membru al Uniunii
Scriitorilor din Moldova.
Petre Popa a fost distins printr-un
decret prezidentialcu cea mai inal-
ta decoratie de stat a Romaniei –
Ordinul Steaua Romaniei .
Laureat al Festivalului Național de Poezie din Sighetu Marmației , 1990.
Lucrări :
Apariții: „Rădăcina aripilor”, Chișinău , 1993;
„Prințul moștenitor”, București , 1998;
„Puiul ursului de circ”, Chișinău , 1999;
„Intuiție”, Chișinău , 2000;
„Ritmuri și anotimpuri”. Poezii și cântece pentru copii, Buzău , 2007
„HereUndeva”, Chișinău , 2008;
„Dor pribeag, cântece”, Chișinău , 2009;
„Asimetrii, poeme”, Chișinău , 2009.
Petre Popa pentru copii a fost o enigmă pe care au descifrat-o prin întrebări-
le puse despre familia lui, despre satul natal, copilăria lui, activitatea de scrii-
tor, visele care le-a avut și multe alte curiozități de ale lor. Cartea Câine bun
sau adevărul din poveste va avea și un cântec pentru un spectacol pe viitor.

Sursă: https://stefancelmarebm.wordpress.com/2017/05/29/intalnire-de-
suflet-cu-scriitorul-petre-popa/

Pagină 46 Pagină 13

Petru Popa – un “stâlp” al teatrului românesc pe malul drept al Nistru-
lui
:November 16, 20140
Petru Popa este actor, regizor, director general,
director artistic, ba chiar, după nevoi, şi maşinist,
recuziter, sunetist la Teatrul “Veniamin Apostol”
din Soroca, Republica Moldova. Petru Popa mai
este – în acelaşi timp – poet, prozator, cercetător în
ştiinţe umaniste, autor de numeroase cărţi de reală
trebuinţă sufletească. Şi, peste toate, Petru Popa
este un român adevărat şi un susţinător efectiv al
teatrului românesc, susţinător cum nu prea mai
sunt alţii prin zona geografică la care facem referi-
re. Spus tranşant, dacă Petru Popa nu s-ar zbate –
aşa cum o face – în folosul teatrului în general şi al
teatrului românesc, în special – la Soroca pur şi simplu nu ar mai fi supra-
vieţuit teatrul – ca instituţie publică de luminare a comunităţii. Veniamin
Apostol – actor, regizor, întemeietor de teatru – a spus, cu câţiva ani buni în
urmă: “Noi de aicea nu plecăm!” Se referea la trupa teatrală pe care o închega-
se. Iar când Veniamin Apostol s-a înălţat la ceruri, a venit să-i continuie misia
şi să-i împlinească gândul actorul Petru Popa, om de-a dreptul pătimaş în sluji-
rea scenei şi care a reînfiinţat teatrul de altădată pe care l-a botezat chiar aşa –
“Veniamin Apostol”.
Teatrul din Soroca este şi realitate şi vis!
Ca instituţie, Teatrul ocupă – tacit, fără nici o urmă de forme legale – o clă-
dire zidită în 1934 şi care a funcţionat cu destinaţia de “Casă a învăţătorilor”,
evident, cu folos pentru cadrele didactice şi câtuşi de puţin potrivită teatrului.
Dar Petru Popa s-a făcut luntre şi punte şi a menţinut clădirea în picioare ba,
mai mult, a găsit şi un spaţiu de joc, mărunt, mărunt acestea, vreo zece metri
pătraţi. Dar inima pusă acolo în slujba teatrului era – şi este – imensă. Petru
Popa îndrumă o trupă de copii şi adolescenţi, o trupă, să zicem, stabilă a teatru-
lui şi propune, din vreme-n vreme, proiecte cu actori şi regizori consacraţi,
îndeosebi din Chişinău. Şi – ca o floare la butonieră – Petru Popa şi colabora-
torii săi organizează, anual, “Serile Teatrului “Veniamin Apostol”. Se înţelege,
în memoria patronului spiritual. Teatrul “Mihai Eminescu” din Botoşani a fost
prezent în trei rânduri la sărbătoarea pomenită, mereu aureolat de “amănuntul”
că a fost primul teatru din România care a dat curs invitaţiei trimisă de la Soro-
ca. Petru Popa ne-a chemat şi în această toamnă la Soroca, adăugând la sobri-
tatea formularului oficial de invitaţie şi ceva din vibraţia inimii sale pentru
cauza românilor, a românilor iubitori de teatru, cu osebire. Am spus “Da!” din
prima, cum se zice, socotind că trebuie, în adevăr, să sprijinim viaţa culturală
românească şi până acolo, până la ultima palmă de pământ românesc de pe
malul drept al Nistrului. Dar greu mai e de spus ce era în inima mea, ca direc-
Pagină 14
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
se fac mai mari decât raţiunea./ Inventez alt joc,/ Cu premii pentru cei/ Ce nu
ştiu să joace deloc,/ Dar au multă răbdare/ Şi mereu câştigă fericiţi/ Timpul de
aur al nebunilor/ Îndrăgostiţi./ Nu-ţi fie frică,/ Nu vei orbecăi prin întuneric./
Ştii câţi ani-lumină/ Are o viaţă care arde „feeric”,/ Cu gând la Grădina divi-
nă?/ (Cience fiction).
Multe din poeme iau pe buza şoaptelor numele maieştrilor Dumitru Mat-
covschi, Dumitru Fusu, Ana Barbu, numele ostaşilor căzuţi în primăvara anului
1992… Şi aici, poetul nu opreşte timpul, trecându-l prin fluxul neîntrerupt al
memoriei.
Natura, pe care se reazămă multe din construcţii poetice ale lui Petre Popa,
oferă originale suporturi meditaţiilor sale: Când soarele va obosi de albastrul
cer,/ Ploaia - de bătrânul pământ,/ Vântul nu va umbla peste ape stingher,/ Mă
voi lăsa şi eu de acest cuvânt –/ Dor./ Când peştele va renunţa la ocean,/ Albina
la floarea ce rodeşte nectar,/ Spicele vor refuza să se-adune în lan,/ Mă voi lăsa
şi eu de neasemuitul dar-/ Dor./ Când nu vor mai muri părinţii mei,/ Lumea nu
va mai şti de blestem,/ Stelele nu vor mai cădea în ochii tăi,/ Eu nu voi mai
scrie acest poem:/ Dor/ (Antidor).
În astfel de confesiuni metamorfozante, naturiste şi voit impresionante, poa-
te fi întrezărită şi o fină influenţă viereană ce se grefează însă pe o facultate
reală a poetului sorocean de a construi cu uşurinţă imagini, care se reţin prin
capacitatea lor de a lărgi dimensiunile: A venit timpul inspiraţiei mele…/ Pă-
mântul se înveleşte cu ceaţa,/ Frunzele ruginesc în cădere,/ Nesomnul îmi spu-
ne: bună dimineaţa!/ E timpul când ceaiul fierbinte Încălzeşte sângele meu
obosit,/ O rază de soare mă mai alintă-/ Cu foarte puţin poţi fi fericit!/ Aerul
din sânul cetăţii/ Are mirosul fructului copt,/ Iar ploile – ca ochii tristeţii/ Dau
de chipul meu peste tot/ (Toamna).
E un mod original de a aduce realitatea la o lume fermecătoare, amestecată
cu puritatea care poate instaura o reverie permanentă.
Aceste poeme, din cuprinsul dat, devin un fel de ipoteză lirică, o posibilitate
nelimitată.
Cu toate acestea, versurile au şi un principiu ordonator, un cadru problema-
tic fixat pe cuvinte-cheie sau pe expresii, enumerări curat prozaic sau metafori-
ce, care, în cele din urmă, împreună cu această gamă de stări lirice, realizează
şi un efect de geometrie exterioară, dar şi un reflex târziu din poezia noastră.
În majoritatea versurilor sale, Petre Popa scrie (şi a văzut poate !!!) cum
ceea ce se abilitează aici, în acest cuprins, începe să se întâmple dincolo de
Oglinda infinitului…
Poetul nostru recunoaște astfel maturitatea propriului echilibru. Poezia în
viziunea lui Petru Popa rămâne un act de libertate, şi de creaţie utilizat de omul
de talent pentru a-şi sensibiliza mai repede coardele interioare. Poţi inventa
cuvinte/ însă Poezia trebuie s-o descoperi!/ Cuvintele inventate/ în spaţiu stau
suspendate/ de cuvintele bătrâne şi de ziua de mâine./ De Poezie poţi să te
apropii,/ Numai cu aripile proprii... (Poezia).
Vitalie RĂILEANU
Pagină 45

şi prin recentul volum de poezie-eseu – Oglinda infinitului care se recomandă,
oarecum de la sine, atenţiei şi preţuirii, deoarece avem de-a face cu un talent
aparte.
Orice poet aparţine, prin definţie, timpului în care trăieşte, exprimând adezi-
unea la sensurile şi ritmurile vieţii - sentimente ce nu pot fi puse la îndoială,
conturând adâncimea necesară. Volumul Oglinda infinitului se deschide cu…
Paşi/ Oameni/ Eden/ Zenit/ Iluzii/ Aripi/ Paşi/ Ruine/ Oameni/ Zenit/ Eden/
Iluzii…, un frumos îndemn spre a medita asupra timpului care trece… care
vine: Mi s-a dat o bucată de timp, / precum lui Michelangelo o bucată de mar-
mură./ Am înlăturat tot ce e de prisos/ şi numai feţe de părinţi,/ numai feţe de
copii au răsărit,/ înseamnă că miezul nu e sec,/ dacă apar chipuri/ într-un în-
treg./ Aştept un vânt/ să-mi aducă straie de ploaie/ ori de albă zăpadă –/ mar-
mura mea trecătoare/ în rouă/ pe geană, pe floare./ Vreau un timp/ ca o haină
uşoară de cer, să nu mă strângă,/ dar nici să fluture ca rochia bunicii/ în vârful
pomului cu cireşe de mai,/ când păsărilor li se face dor/ de dulceaţa primăverii/
ca şi mie de mustul toamnei/ (Bucata de timp). Emoţionantă mărturisire. În
aceste versuri găsim, poate, una dintre cele mai reuşite expresii poetice con-
temporane în poezia noastră.
Scurgerea timpului ocupă, s-ar putea spune, locul central în cuprinsul dat.
Această temă este urmărită în ţesătura imagistică care cutremură mai adânc
fiinţa omenească. Autorul e un poet deplin, care se angajează necontenit în
fluviul inepuizabil al vieţii, e mereu “la frontierele nelimitatului şi viitorului”,
cum ar spune Apollinaire, căutând acele “vaste domenii” necunoscute ale su-
fletului omenesc: Din când în când Timpul se opreşte./ Atunci zburd ca un
miel primăvara,/ ca un mânz când se coace ovăzul,/ şuier în mijlocul pădurii ca
mierla/ cocoţată pe verde ram./ Eu re-pornesc Timpul./ Alerg. Pun semne/ pe
unde, poate, nu va trece niciodată/ nimeni, nici chiar eu,/ nici măcar la întoar-
cere./ Doar trandafirii,/ luaţi cu mireasma după umbra mea/ îşi mai amintesc/
de răsunetul paşilor liberi/ din spaţiul fără Timp/ (Fără timp).
Poetul îşi deduce, ca şi cântăreţul popular anonim, trecerea pe pământ din
scuturarea florilor, din frunza călătoare, lemnul (ce-l îmbracă), umbra călătoa-
re, din praful de stea… , sau din plapuma de toamnă: Doamne, fă un pic de
dreptate/ Să nu ajung să cer pe la porţi,/ Umilit numai tu să mă vezi!/ Dă-mi şi
bune şi rele - de toate,/ Dă-mi ce e mai rar, că poţi:/ bucurie, răbdare, iubire./
Plâng ca un om, nu trişez./ De un biet naiv te îndură,/ te rog, să mă crezi,/ nu
sunt din viţă de hoţi./ În numele tău, spre mărire,/ am să le împart apoi cu mă-
sură,/ ca pe slovele dintr-o psaltire -/ darul să ajungă la toţi/ (Rugă în glas).
Meditaţia ia sfârşit odată cu găsirea unor imagini potrivite.
Nespeculativ, poetul nu depăşeşte decât arareori o arie pur senzorială, vizu-
ală mai ales, în imaginile cu care îşi ilustrează ideile despre viaţă, despre desti-
nul omului şi despre grădina divina: Acopăr ochii cu două flori de măr -/ Scriu
ce văd, dar nu văd ce scriu./ Mulţi mă bat pe umăr,/ Laude: superbă ficţiune!/
Deschid ochii./ Privesc la poezia ce a răsărit/ În timpul liber de bucurii -/ Ochii
Pagină 44
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
tor al Teatrului botoşănean, cu gândul la reacţia colegilor actori în faţa acelei
scene de 3X3 metri. Chiar dacă am ales un spectacol cu o distribuţie redusă –
“Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”, de I. L. Caragiale, regia: Mihai Donţu, în
distribuţie, alături de regizorul-actor fiind şi Narcisa Vornicu şi Constantin
Adam. Şi-am tot… fiert şi-am tot fiert în suc propriu, cale de vreo 150 de km…
Am ajuns la Soroca, am oprit în faţa Teatrului, ne-am salutat ceremonios, am
urcat vreo câteva trepte în vechea clădire şi… surpriza-surprizelor, în locul
micuţei scene din hol ne aflam în faţa unei scene adevărate şi a unei săli cu…
150 de locuri. Petru Popa şi colaboratorii săi făcuseră o minune. Chiar aşa, mi s
-a părut a fi vorba de o minune. La o deplasare anterioară, în sala care acum era
un interior de teatru adevărat, pe atunci îţi era pur şi simplu frică să zăboveşti.
Frică să nu se prăbuşească planşeul de sub picioare, frică să nu cadă tavanul…
Iar acum… Spectacolul trupei botoşănene a fost răsplătit cu aplauze. În final,
spectatorii s-au reaşezat în scaune aşteptând, aşteptând încă ceva. Petru Popa le
-a vorbit celor prezenţi despre splendoarea teatrului. Prezenţa teatrului botoşă-
nean la Soroca a fost un triumf! Scriam, Teatrul “Veniamin Apostol” din Soro-
ca este realitate şi vis. Despre realitate… cam ceea ce am scris… Despre vis…
de ani buni Petru Popa se străduie să dea înfăţişare palpabilă unei construcţii se
ce află doar în imaginaţia sa – clădirea Teatrului “Veniamin Apostol”. Am
înţeles din vorbele dumisale că în anul următor imaginile de pe planşe vor că-
păta consistenţă reală… Va fi încă o victorie marca “Petru Popa”. Petru Popa
fiind, evident, un stâlp de nădejde al teatrului. Felicitări, Petru Popa! (Traian
APETREI)
Sursă: http://informatorulmoldovei.ro/petru-popa-un-stalp-al-teatrului-
romanesc-pe-malul-drept-al-nistrului/
O seară minunată în compania poetului Petre Popa
26/02/2016bibliotecalbaiuliablog
Peste 40 de persoane, copii, tineri şi adulţi,
cititori ai bibliotecii, prieteni ai poetului de la
Soroca, Petre Popa, au participat, în seara
zilei de 25 februarie, la întâlnirea cu scriitorul
şi directorul Teatrului “Veniamin Apostol”
din Soroca. Oaspeţii de onoare, prietenii scrii-
torului Petre Popa – Anatol Rudei şi Gheor-
ghe Ciolpan, au transmis publicului din sală o
doză de bună dispoziţie şi bucuria reîntâlnirii.
Ideea organizării acestei seri de creaţie dedi-
cată scriitorului Petre Popa aparţine preotului
Radu Rusu, care şi l-a făcut prieten pe Petre Popa în perioada activităţii sale ca
preot la Soroca şi, de atunci rămânând buni prieteni. O întâlnire în cadrul căreia
fiecare dintre cei invitaţi şi-au dorit să-ţi exprime bucuria comunicării cu poe-
Pagină 15

zia şi muzica. Au fost prezenţi în sală şi mai mulţi
cunoscuţi de ai poetului, originari din Soroca şi fii
duhovniceşti ai părintelui Radu Rusu. Bucuria noastră
a fost una special din moment în care am reuşit să
adunăm în sala bibliotecii un public divers – din
Chişinău şi Soroca care gândeşte, respiră şi vorbeşte
româneşte.
Sursă: https://bibliotecalbaiuliablog.wordpress.com/2016/02/26/o-seara-
minunata-in-compania-poetului-petre-popa/
Petre Popa - Scriitorul – destin şi opţiune
« Harul nu trebuie trecut la noţiunea de « second-
hand » şi atâta timp cât dorim să rămânem în sfera re-
laţiilor interumane calitative, faţa literaturii trebuie să
păstreze urma de soare. »
Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni
existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea
în viaţa dumneavoastră ?
- N-aş vrea să fiu înscris în lista celor care cred or-
beşte în destin, dar nici nu prea am argumente să neg că
lucrurile esenţiale sunt prescrise. Modul, cota de partici-
pare a individului la depănarea ghemului pe care i l-a dat
EL, poate vorbi şi despre opţiune... Azi, noţiunea « destin
scriitoricesc », formulele « scriu pentru că pot scrie » şi « scriu pentru că nu
pot să nu scriu » nu ne mai interesează atât de mult. A dispărut misterul din
jurul scriitorului de odinioară. Eu fac parte din generaţia fericită, cu acces la
marile valori naţionale, dar şi contemporană cu personalităţi care au revoluţio-
nat viaţa literară, au influenţat istoria. Mă gândesc la cei torturaţi, umiliţi prin
minele de plumb de la Baia Mare, Aiud, Siberia, dar şi la « generaţia de aur »
care a schimbat faţa scrisului românesc.. Harul nu trebuie trecut la noţiunea de
« second-hand » şi atâta timp cât dorim să rămânem în sfera relaţiilor interu-
mane calitative, faţa literaturii trebuie să păstreze urma de soare.
2. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui
scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveni-
ment? Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.
- Nu ştiu dacă m-am gândit să fac literatură în mod special. Descifram ca să
încifrez. Citeam pentru a descoperi omul din mine. Curiozitatea şi mirarea mă
mişcă spre alte orizonturi, chiar dacă scrisul nu poate schimba prea multe. El
concentrează numai energia care naşte energii. Am început să scriu când am
început să-mi respect dezacordul faţă de lumea care mă înconjoarpă, fără să-i
afectez armonia. Cred că iubirea are faţa pe care o cunosc eu şi mă mă bucur
când cineva se regăseşte în ea. Primele încercări erau date sub nume străine,
Pagină 16
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
Pornindu-l la drum, ca un tată grijuliu îi aminteşte îndemnul
„Fiule,
Nimic,
Fără iubire
Şi răbdare un pic...”
Cuvântul din poezia maestrului readuce pe Fiul risipitor la casa Tatălui. Oa-
re nu suntem noi fii risipitori?
În ziua a şaptea, în loc s-o petrecem în Casa Domnului, noi, ca nişte
„gânduri ştrengare” ieşim pe geamul larg deschis. Plecăm în lumea mare şi ne
risipim tinereţea pe nimicuri. Atunci cînd ajungem împovăraţi de păcate, ne
amintim de Casa Tatălui. Şi abia de reuşim „să ne rostogolim” peste pervazul
ferestrei prin care, odinioară, am sărit şi am fugit. Şi cine ne vine în ajutor?
Bineînţeles, anafura şi semnul Crucii ne adună în jurul mesei, curaţi şi spălaţi,
iar gândul - Stăpânul ne aminteşte de Domnul.
Nu e lipsă de modestie faptul că autorul se defineşte „sunt depozit de semne
şi forme.” Poezia scriitorului are forma unui joc. Oare n-o fi vorba de îndemnul
de a ne trăi viaţa după regulile jocului din copilărie, care, vorba sfătosului bu-
nic din Humuleşti, „este simplă, veselă şi nevinovată.” Jocul „De-a călima-
ra” („Ce fel de cerneală este în călimara ta?”), devine un mijloc subtil şi demn
de exprimare a indignării şi revoltei faţă de „ochiul străin”, care îşi ia, fără
scrupule, o călimară în care îşi adună răul. În pofida faptului, că gândul artistu-
lui e înconjurat de alb şi negru, de griji şi bucurii, el totuşi „naşte tot curcube-
ie”. Şi lumina acestuia cuprinde şi mângâie cu stropi de pace şi fericire pe fie-
care - fie săraci, fie bogaţi.
Timpul e un concept. Când omul se detașează de el, atunci e ca un copil -
zburdă, șuieră, aleargă... Atunci când îi devine un vector existențial, omul caută
semne şi le pune pe unde va trece, ori, poate, nu va trece nimeni.
Şi peste cine ştie cât timp un cineva îşi va aminti de răsunetul paşilor tăi?!
Oricum, ce nu se va întâmpla, nu-i demn, nu-i drept, nu este bine să uităm
că „o prescură muiată-n vin ne ţine de fraţi” şi „ca-ntr-un strop de lumină sun-
tem adunaţi” în Cuvântul Iubire. POETUL CARE TRUDEŞTE LA OCNA
CUVINTELOR…
Liudmila MOTRICALA,
Profesoară de limba şi literatura română
„Poezia Basarabeană, din acest spaţiu cultural românesc, se conturează tot
mai expresiv pe măsură ce apar şi se afirmă talente şi personalităţi poetice dife-
rite, dotate cu forţa viziunilor proprii, cu îndrăzneala originalităţii, cu o cuprin-
zătoare gândire dialectică şi umanistă, pe măsură ce contribuţia specifică a fie-
căruia, nuanţa lui fundamentală, dau un relief tot mai pregnant tabloului gene-
ral.
Creaţia poetică a lui Petre Popa e una din aceste prezenţe artistice, reflectate
Pagină 43

pera tipografică. Îi putem amenda stângăciile, inventaria gafele (destule, apro-
po), îi putem imputa păcate de concepţie ş.a.m.d. La ce bun însă o acribie mes-
chină? Dacă într-un oraş de provincie, peste care prostraţia apasă mai greu în
capitală, nişte oameni se pot coopera în vederea editării unei cărţi, critica e pur
şi simplu obligată să celebreze umanul din subsidiar. Actul brut al apariţiei
(editoriale) e aici şi o sforţare valorică.
Ghenadie Nicu,
„Ziarului de Iaşi”
LA OCNA CUVINTELOR...
Poezia lui Petre Popa este un popas la porţile dorului de unde cititorul îşi
alimentează setea de copilărie, de iubire, de mamă, de neam, de moralitate etc.
Versul poetului completează, dezinvolt, şirul de sfaturi vierene „Fiule,/ să calci
frumos...” Citind poezia lui Petre Popa, orice cititor cu spirit critic n-are cum
să nu observe frecvenţa lexemului timp.
Nu prea îmi vine a crede că, pentru maestru, a fost un scop în sine? Poate că
prea des aude de la noi, prezentul, că ne plângem că nu avem timp. Ba mai
mult, avem tupeul să spunem: „Şi dacă am mai fi avut o oră / o zi, Doamne,
câte am fi făcut!” Oare? Or, pentru maestro timpul este un (ano) timp. Să fie
vorba de anonimat?
Poate fi, dacă anonimat este sinonim cu dimensiunea cosmică, cu „dincolo
de...”
Aici, pe pământ, totuși, timpul amintește omului că are o datorie - cea de a
trăi frumos şi sfânt.
Drumul existențial are un şir de factori distractori: invidia, orgoliul, fățărni-
cia etc. Însă acestea pălesc în faţa unui suflet curat. Chiar dacă se va pomeni,
de unul singur, prins în vâltorile vieţii, omul creştin nu e solitar.
El e faţă-n faţă cu rugăciunea „semn că mai sper, semn că mă tem.” Şi
atunci nici o deznădejde nu-l mai cuprinde.
„Lăsaţi, copiii, să vină la Mine!” Ei nu numai că aduc voia - bună, ci şi vor
duce, mai departe, învăţătura Tatălui nostru carele este în ceruri, dar şi a tatălui
care este aici, pe pământ. Drumul vieţii fiecărui călător poposeşte pe la multe
răscruci. Pe mulţi, acest drum îi frustrează şi îi debusolează. Însă, pentru poet
tocmai „la răscruce, lumea e frumoasă.” De ce? Deoarece e plin de gălăgia
infernală a copiilor. Şi pentru ei, poetul se aşază cuminte şi tăcut în miezul
cuvântului. Şi de aici, din bogăția limbii, creatorul plăsmuiește, modelează şi
trimite în lume Cuvântul de lumină, de pace, de credinţă, de iubire, de iertare
etc.
Poetul Petre Popa şi-a plămădit cuvântul în „lumea cu erori enorme”, rămâ-
nând fidel crezului artistic, de a transmite setea de Adevăr, Dreptate, Frumos.
Numai un condei binecuvântat cu harul Cuvântului caută semne ale binelui,
iubirii şi credinţei. Apoi, dulcea osteneală, o adună într-un colţ al foii pentru
fiu ca „să nu se rătăcească printre poeme” ale vieţii.
Pagină 42
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
fapt care m-a ajutat să cunosc impresia neangajată, să mă afirm fără a fi atacat.
Toate au rămas pentru mai târziu.
3. Care a fost drumul până la prima carte ?
- Am deschis sertarul şi pentru alţii, când aveam de două ori mai multe poe-
me scrise decât numărul celor adunate în prima plachetă de poezie « Rădăcinile
aripilor », 1993, EUS, Chişinău. La fel ca şi mulţi semeni de-ai mei, (o parte nu
recunosc) nu ştiam că e firesc să scrii altfel decât învăţam la şcoală şi nu ară-
tam nimănui poeziile. S-a anunţat un concurs pentru debut la care a fost selec-
tat şi manuscrisul meu. Aşa a apărut prima carte tipărită la tipografia din or.
Tighina. Păstrez şi acum notiţele la prima carte făcute de poetul V. Roman-
ciuc, faţă de care am un deosebit respect. El a fost primul poet care mi-a citit
manuscrisul. Aprecierea şi obiecţiile dânsului au însemnat mult pentru mine.
4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment
biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?
- Dacă Om înseamnă în primul rând demnitate, respect, dragoste de neam,
apoi părinţii şi mai târziu profesoara de română ( fiică de preot) mi-au risădit
aceste calităţi. Cât priveşte literatura desigur Eminesu, Alecsandri, Donici,
G.Coşbuc care a intrat în suflet odată cu melodia cântecului « El-Zorab », fre-
donat de tatal meu, Dumnezeu să-l ierte. O. Goga, L. Blaga, N. Stănescu, Gr.
Vieru , V. Vâsoţki, E. Evtuşenco, S. Gudzenco au venit mai târziu… Aş tot
continua cu nume concrete, mai puţin pot spune despre curente, grupări, nu
pentru că aş neglija importanţa experimentului, inovaţiei, dar nu am avut nicio-
dată timp doar pentru literatură. Primele versuri, erau nişte pasteluri pe care nu
le mai am. De ce ? Pentru ce ? şi în mijloc Visarea, acesta este câmpul de
gravitaţie în care se împleteşte ca o liană opţiunea în jurul destinului « şi apoi
se face vers ».
5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare
problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., rapor-
tul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?
- Nu ştiu ce să înţeleg prin expresia « gândire liberă ». Liberă de ce/cine ?
Conştiinţa se formează numai din lucrurile netrucate din casa, din strradă din
şcoală, pe care le absoarbe o minte de copil. Un poet nu poate fi de preturin-
deni ci dintr-un spaţiu anume, altceva e să ajungă preturindeni. Am impresia că
lumea contemporană acuma uită-descoperă-învaţă-inventează simboluri de
care omenirea se va folosi mâine. (Asta merită să fie apreciat, pentru că până la
descoperirea sticlei casele nu aveau geamuri.) S-ar părea că limbajul atrage mai
mult decât mesajul. Ne tot plângem de ritm nebun, tot fragmentăm mesajele
pentru a reuşi mai multe, dar parcă am tăia capul balaurului : răsar tot mai
multe neîmpliniri. Azi scriitorul, mi se pare, are mai puţină greutate în politică
şi aici aş vedea două motive : lipsa unor personalităţi complexe, ( politic nea-
servite) şi nivelul de cultură al oamenlor care vin în politică.
6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apa-
re, pentru dvs., literatura română contemporană?
- În primul rând veşnica « muincă de răsturnare » apare mai pronunţată.
Pagină 17

Deşi, dacă în urma unei astfel de acţiuni n-ai găsit piatra de temelie pe care s-a
zidit lucrarea, nu ai descifrat » cifrul zidarilor », pur şi simplu te demolezi pe
tine. Numărul mereu crescând a celor care scriu, numărul de experimente, ,
descoperiri sau ipoteze, care dau frâu imaginaţiei, tottdeauna au dat naştere
anumitor curente, instrumentele literaturii rămânând cuvântul şi emoţia. Dacă
separăm emoţia de cuvânt atunci lucrurile sunt posibile şi au dreptul la viaţă
numai că se vor înscrie în alt domeniu decât acesta despre care discutăm. Dacă
e să vin mai de acasă : literatură română contemporană, la frontiera mileniului
III, mai ales genul poeziei, o găsesc deosebită în contecstul literaturii altor
popoare , aşa cum mi se arată literatura contemporană din Basarabia în contex-
tul literaturii române de azi, la capitolul sincerităţii mesajului, îmbibat cu trăiri
complexe.
6. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un
anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă
carte?...
- Timpul frământărilor este timpul pentru creaţie, cât priveşte programul îşi
are şi el rostul. Să zicem ai o lucrare aproape gata şi ai prins o editură care
manifestă interes, desigur te vei programa să închei într-un anumit termen
lucrarea, altfel ai fi un om neserios. Astăzi cam toată viaţa ne esste programată
şi nu mai tolerează nimeni scriitorul cu capul (doar) în nori. Totuşi, cred că o
anume stare de spiri, momentul inspiraţiei, sun, condiţii care dau scrierii o
altă valoare. La ce lucrez ? Ar ieşi să spun dacă sunt « programat ». Sunt prins
de proza dirijării unui teatru din or. Soroca, care nu iartă dacă pierzi ritmul, iar
pe masa de scris stau pagini de poezii pentru copii, de publicistică, proză
scurtă, şi, desigur, un volum de poezii care s-ar putea să apară în primăvară,
concomitent cu poeziile pentru copii.
Faculataiv :
7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu
cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să
vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.
INIMA
Acuma ştiu
De ce - pentru ce
m-au născut părinţii.
De multă tăcere au devenit
Două cimitire de cuvinte, care
Aveau nevoie de-o cruce grăitoare.
Ei n-au putut,
nu au vrut,
n-au ştiut
să rostească...
Aveau nevoie de gura de
după geamul de gheaţă al tăcerii
prin care cuvintele lor
Pagină 18
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
te, un volum uriaş, de aproape 700 de pagini, editat acum trei ani, la Grafema
Libris, o editură din Chişinău, despre care, mărturisesc, n-am prea auzit? Îl am
chiar de la alcătuitor, poetul Petre Popa, director de teatru, regizor, animator
cultural şi cam tot ce vreţi într-un oraş ca Soroca. Cartea e o imensă antologie
din autori născuţi în regiune: vreo 70 şi mai bine. La cuprins dăm, între altele,
peste numele lui Gheorghe Grigurcu şi Constantin Stere. Descopăr, nu fără
surpriză pentru mine (i-am fost student), numele Elenei Ţau, critic şi Ghenadie
Nicu, poet istoric literar de la noi. Ne predase ceva poetică prin optzecii secolu-
lui trecut. Vedea - am reţinut asta ca pe o nostimadă - în forma hotărâtă a sub-
stantivului din „Vezi, rândunelele se duc” o bătaie multiplă de aripi, un fel de
concertare de forţe, o dinamică incipientă a zborului...
Mă rog! Nu ştiam nici că Lucreţia Bârlădeanu e de prin părţile locului: Tătă-
răuca Veche. A predat la Universitatea „Ion Creangă”, apoi la cea de Arte
(acum Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice). Din 1998 locuieşte la
Paris... Cine îţi mai sare în ochi? Fireşte, Emilian Galaicu-Păun, fireşte Mircea
V. Ciobanu. E curios că-l regăsesc şi pe Mihail Dolgan, criticul literar (unul
dogmatic, helas!, fără nerv, fără limbaj). Credeam că e de prin Cernăuţi: avea
ceva din îndârjirea bucovineanului generic. Mi-a fost un timp, pe când făceam
aspirantură, şef la sectorul de literatură sovietică moldovenească din cadrul
insitutului de profil al Academiei: o bizară combinaţie de cultură şi îndoctrina-
re. N-am schimbat însă o iotă din mult prea exaltatul eseu despre eseistica lui
Druţă, pe care i l-am prezentat cu o întârziere apreciabilă faţă de termenul sta-
bilit şi care urma să intre (a şi intrat) într-o antologie dedicată prozatorului în-
suşi... Ca unul născut la Hodorodişte (şi veritabil poet al câmpiei Sorocii),
Druţă nu putea lipsi din antologie. E prezent cu două capitole din Povara bună-
tăţii noastre. Un fragment: „Şi tot ninge, ninge, ninge. Fulgi cuminţi, îngându-
raţi se lase peste case, peste garduri, peste câmpuri, peste tot ceea ce putea fi,
dar nu a fost şi, împreună cu această dumnezeiască ninsoare, oamenii încep a
simţi tot aşa, deodată, tam-nesam, fericiţi. O mie de ani să fi tot nins, o mie de
ani ar fi tot stat ei înmărmuriţi acolo unde i-a prins ninsoarea unde i-a prins
ninsoarea, acolo unde i-a luminat Dumnezeu...”
Cine mai e? Vitalie Ciobanu, un critic pe onestitatea căruia pot paria; Nico-
lae Negru, infatigabilul analist politic; Vlad Pohilă, minte enciclopedică, cum
am mai spus aici, şi bunătatea întruchipată, totodată; Diana Vrabie, colega mea
de catedră (un laborios critic literar), Maria Şleahtiţchi, despre poemele căreia
am scris cândva (poemele unei intelectuale care ştie să-ţi strunească puseurile),
Nicolae Vieru, regretatul prozator (mi-au plăcut instantaneele lui caracterologi-
ce: fişe din care ar fi putut germina tot atâtea romane).
Un volum conceput ca o amplă carte de vizită şi care ambiţionează să te
edifice cât mai amănunţit cu putinţă asupra a - ce credeţi? - puterii germinative
a locului. Îl putem, desigur, privi ca pe o expresie a unei vanităţi provinciale:
Argumentul liminar e dat în tocmai trei limbi, cu o foarte lungă bătaie prezum-
tivă, aşadar, deşi tirajul e de abia o mie de exemplalre. Plus ritualica adresare a
preşedintelui raionului - probabil instituţia care a dat cu banul să se facă mano-
Pagină 41
 Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca

pentru tot ceea ce ţine de lumea înconjurătoare. "Albe scrisori/Cerul trimite./ să nască aburul poeziei,-
Mult aşteptate/La sat şi oraş./Mesajul lor/Nu-i din cuvinte/Dar înţeles e/de cel care conturează
copilaşi./Fulgii-scrisori/ Par nestemate/ împrăştiate/ De vântul poznaş/Tainele ochiul străveziu de la geam
lor/Eu le ştiu toate,/haideţi să fim/Fidelii poştaşi. " („Zăna-Iarnă "). prin care lumina
Graficienii Dan Drăghici şi Mihai Hlihor, prieteni ai autorului, s-au întrecut priveşte la singurătatea mea
pe sine, realizând o serie de desene inspirate care susţin textele ca o prelungire goală, cum
în culoare a sunetelor pure. Versurile curg într-o armonie stelară, precum sunt ea, singurătatea se uită
de altfel şi sufletele neîntinate ale celor mici. ., Moşu-Ene mreje-ntinde/Până-n la chipurile de fum
ţara stelelor/Dormi copile, pui cuminte,/Lăstâraş din pom de dor./Vise pe aripi de dincolo,
coboară/, îngeraşi venţi de sus, /Peste leagăn, peste ţară/I-a trimis Domnul chipuri care seamănă
Isus:. („De leagăn "). Mai redăm în această succintă prezentare a cărţii încă un cu mine, cu voi,
poem tulburător prin sinceritatea mesajului şi aparenta lui joacă. „într-o iarnă cu cei orbi, cu cei muţi,
pe un fulg/ l-am trimis mamei scrisoare./ Nu era mesajul lung:/ "Te iubesc", cu cei mulţi, cu cei goi...
dar când să zboare,/Fulgul ce l-am prins din joacăjde emoţie prea mare/S-a
făcut un strop de apă./Parcă s-a atins de soare ". („ Scrisoare mamei"). Petre Mirajul e spectacolul
Popa e un poet grav în „joaca jocului" pe care ne-o propune prin cartea cel mai frumos,
„Ritmuri şi anotimpuri", conştient că cel mai greu e să te adresezi sufletelor (trebuie să povestesc)
copiilor care descoperă şi redescoperă în versurile lui o lume a echilibrului, a acolo s-a inventat iubirea
sentimentelor curate şi a iubirii de neam. " care nu poate muri,
Dumitru Ion DINCĂ, Buzău ci doar schimbă inimile.

Transplantul de iubire-
Petre Popa este poetul tuturor stărilor de conștiință, care transformă mirarea primul
intelectuală în mirare existențială. Poetul este înzestrat cu puterea de a vedea transplant reuşit,
rațiunile din cuvintele dezmărginite de judecata rostirii descoperind Lumina și în miezul inimii,
în cele mai întunecoase trăiri. Scrisul poetului Petre Popa are proprietatea ve- pentru care
derii cu sufletul a esențelor. În poezia lui metafora își depășește funcția de mij- sângele este
loc artistic de exprimare și devine un mijloc de luminare. Cititorul este provo- viaţă, moarte
cat continuu la o reflecție activă, la o descoperire a sensului ei ființial și abia şi sărbătoare.
mai apoi și literar. În mod obișnuit, oamenii care citesc poezie sau o ascultă Bălţi, 2012 Publicat de Petruţ Pârvescu la 10:05
recitată simt nevoia să exclame: Ce frumos! Ce profund! Ce inspirat! Sau apla- Sursă: http://petrutparvescu.blogspot.com/2012/01/petre-popa-
udă… Un astfel de poet nu putea să răsară decât în pământul basarabean, unde scriitorul-destin-si-optiune.html
foametea de cuvinte rostite în limba română se ostoiește în pâinea sufletului
bun…
Maria Gabor Spectacolul aniversar "Bucata de timp" al poetului sorocean Petre Po-
pa
ACTUL BRUT AL APARIŢIEI
De câteva zile într-o locuinţă în care n-am mai dat de luni întregi. Praf - Poetul, publicistul, actorul, directorul Teatrului "Veniamin Apostol" din
depus ca un giulgiu fin - peste tot şi mormane de cărţi, din loc în loc. Cred că Soroca, Petre Popa, a rutungit vîrsta de 60 ani. Cu acest prilej, în oraşul de pe
aş putea să evoc, în amănunt, mica istorie a fiecăreia: cum s-a pomenit anume malul Nistrului a avut loc un spectacol aniversar cu genericul "Bucata de
acolo, dacă era seară sau dimineaţă şi chiar cuvinte sau întrevederi, fără vreo timp"... Copii şi maturi s-au adunat în faţa scenei teatrului, unde a fost organi-
legătură, desigur, cu ceea ce numim mesajul cărţii, dar care, totuşi, s-au prins zată o expoziţie de carte, picturi şi obiecte confecţionate manual. Copiii de la
de fiinţa lor. Cărţile au această proprietate stranie de a se impregnate de realita- grădiniţa nr.17 din oraş au prezentat spectacolul "Cîine bun" în regia Lui Petre
tea din jurul lor: pot spune şi altceva decât li s-a încredinţat, au în sensul acesta Popa, iar elevii de la gimnaziul "Eva Gudumac" din satul Tătărăuca Veche au
un soi de indiscreţie voioasă, jovială. Ce-mi spune, de pildă, Cetatea de cuvin- jucat pentru spectatori "Chiriţa în provincie". Pentru copii a fost organizat şi
Pagină 40 Pagină 19

concursul de desene pe asfalt, iar drept recompensă, participanţii au primit din
partea omagiatului cîte o carte cu autograful jubiliarului.
Sursă: http://www.sansabuzoiana.ro/educational.html?aid=77498
Petre Popa - Blazonul Veșniciei
Prof. Maria Gabor
Tot ce trăim este plin de sens. Trăim clipe sau veșnicim trăiri ”într-un per-
petuu joc de ne moarte”, este mesajul din recenta
carte a poetului Petre Popa ”Blazonul veșniciei”,
volum de Poezii, cântece, eseuri pentru copii... și
părinți, carte apărută la Uniprint, Soroca, 2017.
Dacă ar fi să semnalăm doar o apariție a acestui an
2017, enunțul de mai sus ar încununa pe poetul
Petre Popa cu încă o bucurie a unei realizări perso-
nale. Cartea este, însă, o provocare inedită de a ne
descoperi printre rânduri și pe noi cititorii ei, în
ipostaza de creatori de veșnicie, din perspectiva pe
care ne-o propune poetul. Un cuvânt sau mai mul-
te cuvinte, un gest sau câteva gesturi, o notă muzi-
cală sau un întreg cântec, adunate de poet pe portativul gândului, dintr-un
unghi mereu refăcut de altă și altă citire-recitire a vieții prin ani, înmulțește
propria noastră percepție, ne invită să participăm la veșnicie. Suntem o bucată
de veșnicie. Un lanț viu al minunilor lumii, mâinile părinților, fraților și suro-
rilor, ale nepoților, ale prietenilor, apoi părinți ai copiilor noștri cu prieteni și
cunoscuți, conștienți sau devenind astfel conștienți că suntem datori să ne du-
cem până în veșnicie misiunea de om.
Fiecare poezie, cântec sau eseu are un destinatar, prin adresarea pe care o
conține dedicația poeziei. Titlul este viziunea, o legătura subtilă cu persoana
sau personalitatea evocată. Desigur inima care pulsează în noi toți es-
te Mama, ”rădăcină, vlăstar, rădăcină” . Un lirism filozofic ascuns în cuvinte
simple, elocvente. Un cântec de bun venit ”DE LEAGĂN” și un epilog sau ”În
loc de epilog”, finalul ”INTRE OAMENI...” Conținutul cărții se încadrează
între ”coperțile” văzute ale veșniciei printr-o ilustrație a blazonului ei, al veșni-
ciei (desenul-metaforă așa de inspirat a lui Anatol Adam de pe coper-
tă): mâini fragede, tinere, de copil - muguri de viață, mâini ale celor în vârstă,
bătătorite de vreme, brăzdate de riduri: ”Rădăcină – vlăstar /Vlăstar – Rădăci-
nă./ Carte Cu perpetuum joc de ne moarte!”. Toți suntem unici prin ceea ce
suntem în cartea vieții. Mâinile împreună ne sugerează o înlănțuire. Ne atașăm
de oameni iubindu-i, concurându-i, contrazicându-i, admirându-i: un rol sau o
oglindă. Afinități sau aparențe exterioare toate sunt născătoare de poezie, de
cântec toate sunt trăiri sau ne trăiesc în veșnicie. Drumul spre noi, cei lăuntrici
Pagină 20
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
Poezia lui Petre Popa are un cult al său sobru pentru rădăcinile neamului
(pentru părinţi, bunici, stră-străbunici etc), multe dintre piesele lui cinstind
memoria lor prin tropi inspiraţi (a se vedea în atare ordine de idei „întâlnire",
„Ochii veşniciei", „Totul ca niciodată", „Ana" etc), care poartă însemnele pro-
priilor trăiri, dacă nu nostalgii (cum este cea a „miresmelor din luna mai", bu-
năoară). Or, „nostalgia florii de salcâm", vorba poetului, „apare mai mult în
toamnă, ori la mijlocul iernii, când / scârţie zăpada sub talpa de sanie ca o me-
morie/ nerăscolită trei anotimpuri la rând". De aceea poezia Domniei Sale este
una „de pe flancul din faţă", pentru că, sarcastic vorbind, „intră în luptă cu ori-
ce inamic/ care încolţeşte inima". Dat fiind că „nu are cum să se retragă", ac-
ceptă deschis nu numai tropul, dar totodată și „lupta pentru viaţă", izbutind să
„ţină răul grămadă" şi oricum „zădărnicind moartea un pic".
Poet al condiţiei personale şi al „asimetriilor" gnostice, etico-civice şi meta-
forice, vertical-atitudinale („Mişcarea nu este / Interesată de sens, / Precum
sensul / De mişcare"), Petre Popa, „având un suflet mare de la Nistru pan' la
Tisa" (Gr. Vieru), „pune sărbători" în câteşitrei activităţile lui - poetice, muzi-
cale şi publicistice - dinspre insolitul tropului şi „chinul" ideii „care naşte poe-
mul": „Bucuria" cu certitudinea totală că „iubirea e stăpână peste soartă". De
unde şi o altă specificare preţioasă—lansată de Luminiţa Popa - că „poezia"
autorului nostru „îi face pe cititori să creadă...şi în ceea ce nu mai cred...",
deoarece „el scrie cu mult talent pentru toţi". Este un adevăr de care trebuie să
ne pătrundem deplin întru a vedea dincolo de cuvinte creatorul, care cel mai
mult învaţă de la „Poezia" însăși: „Ce multă răbdare / Are / Poezia: / întâi întu-
neric, / Tăcere întâi, / Cuvânt. Cer. / Pământ, mai apoi, / Semănatul. / Treiera-
tul. / Culesul întâi, / Iar născătoarea luminii, / Răbdătoare, / Tremură goală / Şi
aşteaptă / Al cincilea anotimp, / Ochiul al treilea / Şi cântarul de ziuă / Al co-
coşilor". Evident, o mai mare „bucurie" pentru un poet nici nu este decât
„chinul" ceresc-pământesc „care naşte poemul", cântecul spiritual de privighe-
toare.
Tudor PALLADI
"...Aşa cum ne-m obişnuit, majoritatea poeţilor de peste Prut are cântecul în
sânge, născuţi parcă într-o zodie a prea plinului sufletesc pe care nu pregetă să-
l redea semenilor în versuri de o mare gingăşie şi puritate. Nimic fals, livresc,
forţat. Totul, de un firesc ce te înfioară. „Cât mai des de părinţi să te-apropii/
Flori de dor să le-aducă-n grădină/Curcubeie adormite pe ochii/însetaţi de cu-
lori şi lumină./întârzie pe braţele mamei./legănat pentru toamnele recijuită-ţi
fruntea în palmele tatei-/Popasul te-ajută să mergi" („Grabă"). Petre Popa cântă
anotimpurile cu toată beţia lor de miresme şi culori, păsările şi găndăceii ce
zumzăie neîncetat, bunicii şi părinţii, sărbătorile în splendoarea lor purificatoa-
re. El are harul de a fi un mare copil, participând cu aceeaşi solemnitate coloc-
vială la un joc al celor mici pătruns în egală măsură de proba de foc a dragostei
Pagină 39

ca în „Răscruci":
„...oamenii,
cu partea lor,
pot merge doar
într-o singură parte,
dacă vor să ajungă
undeva, mai departe..."
ca în „Sculptură în vid" :
„Dacă în fiecare dimineaţă
oglinda îţi pune în faţă
acelaşi chip care vine
de la piață
sătul de sine, trebuie să te născoceşti
şi pe tine..."
ca în „Totul ca niciodată":
„Niciodată n-am căutat metafore pentru ulcior..." etc, etc.
„Întâmplarea de-a fi" a rezonerului meditativ-liric (alias a condeierului...)
necesită „privirea în ochi", întru confirmarea existenţei umane şi a
„infinitului" (dincolo de „dezlănţuirea vânătorii de inimi", când „o săgeată/
poate uni două răni într-o moarte"). Pălitura tropică a poetului este una venind
dinspre sine şi lume (adică dinspre „Gura de flori" şi „Părul de vânt", dinspre
„Floarea de nea" şi Chipul de cuvânt"...). De aceea şi detestă „vorbele ce
mint", „steaua fără mers" şi „mersul fără sens".
Exploatarea timpului interior, socio-uman, pare-se însăşi „scara" creaţiei lui
de etapă, de parte şi de întreg, dacă nu de „izvor" („izvorul ca un ritual într-o
datină/ naşte atâtea răscruci") şi de „verticală" („totdeauna vom avea nevoie de
o scară, / dacă dorim să ne întoarcem de unde-am pornit/ spre adâncuri ori pis-
curi, pe verticală/ e locul, timpul râvnit. // Pe verticală - creşte piscuri/ şi adân-
ceşte prăpăstii/ în plan - se joacă cu linia de orizont/ şi putrezeşte punţile de-
tot// Timpul"). Ideea de timp şi de om se suprapun pe cea de creator, alimenta-
te evident de-o netăgăduită responsabilitate sufletească și nu numai etico-
civică: „Cobor tot mai adânc în minele din mine, / cărări neumblate printre
filoane/ cu roci nedescoperite de nimeni, / râuri de apă sărată ascunse, / aici,
cunoscute ca sudoare şi lacrimă, / Ciudate sunt apele toate, trăiesc mereu/ în
căutarea fisurii pe unde ar ieşi la suprafaţă,/ loc spre care neapărat trebuie să
urci...". Tot de aici, pare-se, şi legătura sacră cu destinul baştinei şi al casei, cu
cel al neamului, şi al ethosului simbolizat de numele charismatic al
„mamei" („Numai tu, mamă, numai tu/ Nu mă consideri dator, / nu mi-ai dat
cu împrumut nimic, / pur şi simplu, ai suferit, / Să nu rămân rătăcit/ în propria
pădure de întrebări/.../ tu, pur şi simplu m-ai iubit.// Să nu-ţi fure străinii odo-
rul,/ De stâlpul casei m-ai legat cu dorul").
Pagină 38
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
rămâne și pentru noi înșine o mare necunoscută. Dar suntem verigi în lanțul
universului și toți, împreună făurim veșnicia.
Mesajul ascuns este acela că veșnicia ne e tot mai aproape cu cât drumul
spre noi e mereu necunoscut. Autorul însuși subscrie, în ultimul rând al cărții,
la POST SCRIPTUM: ”Și dacă prietenii mei au loc la o masă de sărbătoare de
ce să nu se regăsească și într-o pagină de carte?”
Oameni buni, actori ai aceleiași piese, viața, luați-vă de mâini. Veșnicia nu
se câștigă așa de ușor. Piedicile sunt trepte spre înalt. E vremea să ne zidim
clipă de clipă, sincer și curajoși, mână de mână, veșnicia!
P. S. Am primit cartea ”BLAZONUL VEȘNICIEI” de la autor, prin grupul
de pelerini de la publicațiile Apostolat în Țara Făgărașului și Revista Porunca
Iubirii, care au vizitat în august 2017 Soroca, Moldova cu Chișinăul, mănăstiri
și împrejurimi. M-am regăsit cu o poezie între paginile cărții, nu a mea ci dedi-
cată mie, Răscrucilor mele, intuite dinainte de a-l fi cunoscut, în 2015 pe poet,
si de a-mi fi făcut bucuria de a mă include cu poeziile mele în Almanahul lite-
rar 2014: ”De la Nistru Pân’ la Tisa”. M-am regăsit mai ales printre prietenii
cuvântului, ai spiritului de prietenie, căci - nu-i așa - avem prieteni peste tot.
Cetățile noastre comunică istoric prin duhul veșniciei transmis cetăților noastre
de la Nistru la Oltul nostru.
Sursă: http://luminiincetate.ebloguri.ro/2017/10/05/blazonul-vesniciei-petre
-popa/
Prezentarea cărții „Vraja păsărilor” de Petre Popa
10/05/2018bibliotecalbaiuliablog
Cu ocazia aniversării celor 60 ani ai scriitorului Petre Popa, la Biblioteca
„Alba Iulia” s-a desfăşurat activitatea „Vraja păsărilor”. Invitaţi au fost un grup
de copii ai claselor primare. De la bun început bibliotecara le-a vorbit lor des-
pre viaţa şi activitatea scriitorului şi anume: Poetul Petre Popa s-a născut la 7
mai 1958 în Tătărăuca Veche, judeţul Soroca. Este scriitor şi activist din Mol-
dova, a deţinut funcţia de şef al Departamentului de
Cultură din Soroca. Petre Popa este membru al Uniunii
Scriitorilor din republică, este poet, prozator, actor,
regizor.
Împreună cu copiii am lecturat cartea „Vraja păsărilor”.
Am selectat această carte, deoarece ne duce imaginar în
sânul naturii – în lumea păsărilor. Mare le-a fost mira-
rea copiilor când au văzut că placheta conţine atât poe-
zii, descrieri enciclopedice, precum şi desene pentru
colorat. Pipăind cartea, micuţii au fost plăcut surprinşi
de imaginile frumoase şi felul cum au fost expuse poze-
le cu speciile de păsări.
Pagină 21
 Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca

Cei mai îndrăzneţi dintre copii au recitat şi câteva poezii ale autorului oma- Mai multă decât încape în imagine şi mai adâncă decât cerul inversat ce-o
giat. Poeziile despre natură şi păsări le-au creat copiilor emoţii pozitive şi gân- îndeamnă în zări sfredelitoare, în albastrul insesizabil „al sublimului", poezia
duri de vacanţă petrecută în sânul naturii. pe care o „respiră", o „bea" şi-o „admiră" „pe datorie" locutorul meditativ-liric
Dragii noștri copilaşi, venim şi noi cu un mesaj către voi: Să iubiţi natura, al lui Petre Popa este una pogorâtoare din duhul căutării. Aerul ei pluteşte peste
să o ocrotiţi – ea este lumea care ne înconjoară! cetatea cuvintelor şi a simțămintelor venind din „condamnarea la iubire neferi-
Vă oferim şi o surpriză poetică semnată de Petre Popa: cită pe viaţă", altfel n-ar fi mărturisit nici în ruptul capului că „n-a iubit/ ca
„Văd lumea care mă vede lumea/ niciodată..." metafora sau chinul care naşte Poemul: „Bucuria".
Şi-mi este tare drag de ea: Încercarea de a urca pe „scara timpului" este o probă sigură că mierea cu-
Ceru-i albastru, iarba e verde, vântului scris are ceva din netrecerea florii care presupune nu numai prezenţa
În cer noi avem câte-o stea. primăverii, dar şi împlinirea rodului autumnal. Drumul vieţii însă trece prin
Să ne vegheze la bine şi rău iarna durerilor şi prin arşiţa verilor, de unde căutările poetice de obicei nu pot
Steaua-i aprinsă de Dumnezeu”! învinge întotdeauna greul momentului cum şi când ar fi vrut autorul, oricare i-
Valentina CHELIȘ ar fi fost dorinţele şi idealurile. Viaţa cuvântului este una cerească, daică, supu-
să doar legilor Celui de Sus. Ea poate fi numai aşa cum este. De aceea persona-
Sursă: https://bibliotecalbaiuliablog.wordpress.com/2018/05/10/prezentarea jul meditativ-liric va purta însemnul destinului nu dintr-o întâmplare voită, ci
-cartiivraja-pasarilorde-petre-popa/ dintr-o necesitate interioară care nu poate deforma linia bunului-simţ sau al
datului, ca în „Sisif":
„Tu iar te zbaţi în largul coliviei,
Aripa mea, de iarbă și cristal,
Uniunea Scriitorilor din Moldova a desemnat cele mai bune cărți ale Şi cazi în praful veşniciei
anului 2017. Cine sunt autorii acestor volume obosită ca un peşte
17:43, 25 iunie 2018 care trage Oceanul la mal..."
În cadrul Galei Premiilor Uniunii Scriitorilor din Moldova, care s-a desfășu-
rat pe 22 iunie, au fost premiați autorii celor mai bune cărți ale anului ca în „Mamă", care relevă purul adevăr al bucuriei:
2017. Premiile au fost acordate de către juriu și de către Consiliul Uniunii Scri- „Câtă răbdare:
itorilor din Moldova. Soare cu sare,
Prin urmare, autoarei Eugenia Bulat i s-a acordat premiul pentru cea Sare cu soare…
mai bună carte de poezie cu titlul „Dialogurile străinei cu vechiul său prieten învăţ cum se uită,
Alter”. uit cum se-nvaţă…
Premiul pentru cel mai bun roman i s-a oferit scriitoarei Doina Postolachi …
pentru volumul „Ambroise”, iar Anatol Moraru a câștigat premiul pentru proză Alerg, vreau s-ajung
scurtă „Punct de vedere”. să-mi citeşti orice gând,
La categoria cartea de eseu, critică și istorie literară Maria Pilchin a luat de ruşine obrazul să-mi speli
premiul pentru volumul „Poezie, eros și putere”, iar la categoria cartea de lite- cu o lăcrima şi un sărut…
ratură pentru copii și tineret premiul i-a revenit lui Petre Popa pentru Mai am atâtea greşeli de făcut"
volumul „Blazonul veșniciei”. La categoria cartea de traduceri, Alexandru
Vakulovski s-a ales cu premiul pentru volumul „Elcin. Capul”, iar la categoria ca în piesa „Ca prin inel":
cartea de publicistică, Valentin Guțu a luat premiul pentru volumul ”Duși cu „Trăim sărbătoarea
Titanicu’”. Elena Druță a fost distinsă cu premiul la categoria cartea de debut polurilor opuse.
pentru volumul ”Fiind imagine”. Trecem prin Uni-vers
Premiul Opera Omnia, acordat de către Consiliul Uniunii Scriitorilor din ca speranţa prin
Moldova, i-a revenit scriitorului Paul Goma, iar premiul de excelență – scrii- inelul paraşutei de rezervă -
torilor Vasile Gârneț și Nicolae Rusu. Scriitorul Iurie Colesnic a luat premiul într-un singur sens"
„Relații culturale”, iar Igor Volnițchi – premiul „Nizami” pentru traducere.
Pagină 22 Pagină 37

laţiile lui cu părinţii, cu firea, cu societatea, cu tot ce respiră în viaţă şi aspiră la
pătrunderea metafizică a lumii.
De la „Rădăcina aripilor" la „AiciUndeva", poetul Petre Popa „înşiră cuvin-
te", „tăceri" în „fierbere", ceea ce-i permit indirect „să vadă ce face lumea/ Cu
tine/ Când nu-şi vede capul de treabă" întru „aşteptarea pradei". E şi acesta un
procedeu ce nu poate fi neglijat şi nevalorificat, chiar dacă „Nașterea nu e un
leac", ci „Un fel de iarbă de leac/Pentru rana pământului". Piesele care îl repre-
zintă cu de la sine putere („Evadarea", „Timp", „Aici", „Fus orar",
„AiciUndeva "etc.) ne inspiră încrederea că „Vine anotimpul care seamănă/şi
răsar cuvinte,/care legă de iarbă şi stea,/ inima mea şi a ta", vorba personajului
liric al autorului. Or „uimirea lui s-a deghizat în flori de câmp" şi-n
„înțelepciunea de-a nu le rupe", ci de a le creşte cu grija şi visul mereu alimen-
tat de viitorul neuitării. Nevoia de „echilibru" (de unde şi îndoiala de a se în-
scrie „la şcoala păsării sau a pietrei", de vreme ce „setea de înalt i-a smult/
Raţiunea cu tot cu rădăcini". Tot de aici şi presimţirea aievea a „lacrimii", a
metamorfozei cognoscibilității (marcate de „drumuri şi semne", de
„numărătoare", de „refuzul la vise"). De aceia e îndreptăţită „căutarea hainei
pe care o merită „gândul" şi dorinţa „de a-i prinde/ un trandafir/ la butonieră".
Poezia lui Petre Popa pe care nu putem să nu o admirăm deschis (atunci când
se întâmplă în formele „neformale" şi atitudinale), constituie nu numai din
aliajul cuvintelor, ea „râvnind" deopotrivă „culoarea", „muzica,, şi „mişcarea"
pentru cel care are „ochi" şi „urechi", respectiv să vază şi să auză. Legătura
cerească şi pământească dintre ars poetica şi creator e văzută de autor în defini-
tiv ca ceva venind din pretutindenea clipei efemer-eterne, din natura dialectică
şi transcendentală a lucrurilor („... toate sunt în noi,/ de unde şi cutezanţa de a
fi în toate") şi nu numai dacă „intuim" între cuvinte umbra deică a necuvintelor
„prinţului moştenitor", având un rost al său şi alor săi, tresărind în adierea razei
somnului de povara tăcută a comunicării albe, cosmice şi telurice cu „rădăcina
aripilor", cu harul dezinteresat al stelelor pe care ni le-a dat Cel de Sus întru a
ne şti dinspre „frumuseţea greşelii" şi întru împlinirea prin iubire de tot şi de
toate, de poezie şi de reverie, de cântec şi de floare, de glăsuire de priveghetoa-
re. Altă cale de a salva priveghetoarea din poet nu e decât cântecul. Citiţi-1 şi
ascultati-1 cum triluie între cuvintele graiului sfinte.
Tudor Palladi
Contopit până la sinceritate cu ideea de vis și de paradis al cuvântului, per-
sonajul liric al lui Petre Popa se manifestă… într-un mod propriu, văzut din
sine, din fiorul interior real și ireal, dintre ritmuri și avânturi întotdeauna izvo-
rând din sfântul neștiut, dacă nu din fluidul fierbinte venind din necuvinte.
Tudor Paladi
„Chinul care naște Poemul": „Bucuria"
Pagină 36
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
Andrei Țurcanu și Nina Corcinschi s-au învrednicit de premiul Consiliului
Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul „Cartea din mâna lui Ham-
let”, iar Irina Nechit – pentru cartea pentru copii ”Caruselul primăverii” și Ser-
ghei Evstratiev – pentru volumul de satiră „Un praznic la Cușmaria”.
De asemenea, de premiul Consilului Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru
promovarea activităților culturale s-a învrednicit jurnalista Lidia Popodneac.
Artistul plastic, Florentin Leancă, a fost cu premiul USM pentru ilustrarea
revistei „Danya” în limba azeră”.
Autor: Liubomir Guțu
Sursă: http://diez.md/2018/06/25/uniunea-scriitorilor-din-moldova-
desemnat-cele-mai-bune-carti-ale-anului-2017-cine-sunt-autorii-acestor-
volume/
Carte cu perpetuu joc de nemoarte
BLAZONUL VEŞNICIEI
Rădăcină-vlăstar,
Vlăstar-rădăcină.
Dulce-amar,
Întuneric-Lumină.
Carte
Cu perpetuu joc de nemoarte!
(P. POPA)
În an aniversar, poetul Petre Popa, născut în com. Tătărăuca Veche, r-nul
Soroca, membru al Uniunii scriitorilor din Republica Moldova, membru al
filialei din Moldova a Uniunii Scriitorilor din România, rămâne sub semnul
creației și, cel mai important, sub ochiul vigilent și îndrăgostit al cititorului.
Revistele, ziarele i-au oferit spații generoase pentru a-și prezenta creația sa
literară. Mă refer la revistele pentru copii „A mic„ și „Florile dalbe” și cele
literare: „Vocea Basarabiei”, „Grai matern” ș.a. Cei 33 de ani de activitate pe
tărâmul culturii și cca 30 de ani de slujitor al cuvântului, se pare, i-au adus în
acest an o recunoaștere și aprecieri importante pentru un om de creație. A avut
mai multe întâlniri cu cititorii în instituții de învățământ din republică unde au
fost lansate cărțile noi „Blazonul veșniciei”, „Numai de bine”, „Oglinda Infini-
tului”. Admiratorii creației sale au asistat la un spectacol aniversar în luna mai,
iar, numai la o lună distanță, (21-22 iunie) personalitatea sa a fost remarcată în
cadrul Universității de vară „C. Stere”, organizată de Institutul Cultural Român
„M. Eminescu”, director, academicianul Valeriu Matei. Tot în data de 22 iunie
a mai avut o frumoasă surpriză din partea Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Tocmai despre acest eveniment am dorit să aflăm mai multe din prima sursă,
adică de la autor.
– Dle Petre Popa, toată lumea a memorat ziua de 22 iunie ca una tristă
pentru multe țări din Europa. Cum a fost în acest an pentru d-stră această
zi?
Pagină 23

– Sigur fac parte din generația care a învățat poezii despre război, a învățat
pe de rost cântece, nume ale celor care s-au jertfit și despre care azi puțini își
amintesc. Vociferau toți: „Nimeni nu-i uitat, nimic nu se uită!”. Dar n-a fost
să fie așa, unii au uitat și chiar au repetat tragedia… Ăsta e un răspuns scurt la
prima parte a întrebării, cât privește ziua de 22 iunie din acest an, a fost una cu
totul deosebită. A fost cea de-a doua zi de comunicări și spectacole despre
neamul nostru, despre rădăcinile noastre și despre continua luptă cu răuvoitorii
lui. Suferințele patriotului Constantin Stere, pentru neamul românesc, ar trebui
să-i cutremure pe cei care pun sub semnul întrebării existența și rolul elitei
basarabene. Și tot în una din aceste zile a avut loc Gala Premiilor Uniunii Scri-
itorilor din Moldova. Am reușit să ajung și acolo la timp, grație criticului, poe-
tului V.Răileanu prezent la Univesitatea de vară la Soroca. Emoțiile au fost pe
potriva surprizei. Mi-a fost decernat premiul pentru literatura pentru copii, pe
anul 2018.
– Am aflat de la posturile tv această noutate și am înțeles că a fost pre-
miată cartea „Blazonul veșniciei”. V-ați așteptat la o asemenea apreciere
din partea colegilor de breaslă?
– Ei, nu cred că este vreun autor care să nu dorească o apreciere și mai ales
un premiu. Totuși, dacă e să fiu sincer, la fel ca și în creație, mă așteptam la un
asemenea premiu ori la „Cartea anului” în 2016 când am prezentat la Salonul
de carte pentru copii două cărți: „Văd lumea care mă vede” și „Câine bun”. Nu
am luat decât premiul bibliotecii pentru copii „B.P.Hașdeu”, organizatoarea
salonului. În schimb, am primit toată dragostea de la micii cititori din instituții-
le de învățământ unde am fost invitat. Ăsta este un premiu mai important pen-
tru a scrie o nouă carte, acel material te poate ajuta „tehnic”, nu și creativ. Car-
tea primită este o carte în care textele destinate copiilor stau alături de cele
destinate părinților, cuminți și duioase ca și familia într-o casă.
– Care este cel mai important premiu de până acum pe care l-ați obți-
nut?
– Am avut o asemenea fericire de care poate beneficia un autor cred că o
data în viață. Ăsta e norocul de a fi contemporan cu cei mai apreciați autori, în
cazul de față, al scrisului pentru copii – Grigore Vieru și Spiridon Vangheli.
– Aveți și niște referințe ce aparțin acestora: „…și pentru copii, Petre
Popa e o revelație. Îi știam poeziile, l-am prezentat la Salonul de carte -
2007. …Demult n-am văzut un autor care să știe să se apropie atât de fi-
resc de sufletul copilului…
Gingaș, vesel, colorat și atrăgător pentru copii, poetul, dar cu largi semnifi-
cații pentru adulți. Important e și faptul că autorul nu imită pe nimeni, cum
adesea se întâmplă la noi, are viziunea sa, vede lumea aparte, cu ochii copilu-
lui, știe să aducă surprize și voie bună…” , scria Spiridon Vangheli.
– Da, acestea sunt rânduri din referința înaintată Uniunii Scriitorilor din
Moldova, de către S. Vangheli, pentru a fi primit în calitate de membru. Alte
două referințe au fost prezentate de poetul A. Suceveanu și G. Furdui. Referin-
ța poetului Gr. Vieru este o poveste cu totul aparte și poate o dezvăluim într-un
alt context.
Pagină 24
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
„Recitirea" de sine din punctul de vedere al „adevărului" va scoate la lumină
o altă faţetă a poemelor lui Petre Popa, care fructifică neadevărul şi
„blestemul" („Cine va spune neadevărul o singură dată/ îi va creşte un neg pe
nas, /cine va spune neadevărul/ de mai multe ori/i se vor umfla obrajii,/ceafa se
va..., iar cine îşi va preface casa în minciună/ va deveni coş de fum/... Ori: „Ne
vor ploua blesteme/ Şi ura ne va paşte/iubito, nu te teme,/ O stea ne mai cu-
noaşte), ori simbolurile grafice (gen cel al crucii din piesa „ Şi noi" ş.a.) sau
magia numerologiei (gen „Baladă cu cifra şapte").
Oricum, prin limbajul polemic şi ludic, aristocratic şi metaforic, aplatizat şi
plasticizat, condeierul Petre Popa din „Rădăcina aripilor" şi din „Prinţul
moştenitor", din „Intuiţie" şi din „Ritmuri şi anotimpuri", poate fi citit paralel
vers cu vers ca-n „Poem" din volumul "Intuiţie", privind în esenţa lucrurilor
văzute şi nevăzute, însă neaşteptat de durute, pentru că, vorba sa, „avem şi-om
avea ce-am ştiut/dar gust de trădare e mult în cunoaşterea de noi şi de viaţă".
Concepute realmente ca nişte metafore, iniţial „scrise în inima sa", necul-
cean vorbind, plachetele meditativ-lirice ale autorului sunt nişte probe de sine
ale personajului liric (alias ale autorului), opuse celor ce cad sub incidenţa pse-
udo versificației inutile şi puerile. Severitatea gândirii şi cumsecădenia sufle-
tească, menite a prinde clipa " goetheana", surprind nu numai starea de „criză"
şi de „iluzie", de „iarnă în stele". De aceea, atunci „când adoarme invidia",
sosia lui lirică încearcă să „adune din secăciunea stelelor/ agheasmă universu-
lui" şi să „stropească trandafirii" cu ea, după care acestea „parcă încep a trăi/de
la început...". Este, de fapt, o ieşire a cuvântului din cuvânt şi a gândului din
gând în urma reluării spiralate a frământului alimentat de „discreţie", („toate
câte le-am cunoscut/sunt mai vechi/ decât ni se arată"), dar şi de decorul interi-
or al mişcării/cunoaşterii („după miezul nopţii măturătorii fac ferfeniţă/ cămașa
de toamnă străzii"). Temeritatea cu care personajul liric al condeierului tinde a
vedea nevăzutul de dincolo, din transcendenţă, este una care-l face pe cel care
îl lecturează să se pătnindă de rostul căutărilor metaforice, ludice şi telurice ale
lui Petre Popa, împământenit cu siguranţă în cuvânt dinspre meditaţie şi
ideaţie, dinspre enigma „continuităţii", „regretelor", „răscrucilor", „luminii şi
umbrei" urmându-şi cu fidelitate „singurul drum" dinspre acasă şi axa de origi-
ne a ineditului, relevat de altfel de cei care iau binecuvântat cu multa generozi-
tate volumele „Rădăcina aripilor" şi „Prinţul moştenitor, respectiv, (Andrei
Hropotinschii)" şi (Constantin Dupu).
De relevat desigur în această ordine de idei firescul şi echilibrul stilistic al
sentimentului de care sunt dominate şi plachetele lirice „Puiul ursului de circ"
şi „Ritmuri şi anotimpuri", reprezentând în fond o suită de poezii şi cântece
pentru copii (viu ilustrate şi însoţite de note muzicale...). Or, „popasul" în lu-
mea infantilă îl ajută să meargă mai departe în lumea cunoaşterii (de sine şi de
lume, de adevăr şi poezie). Cel care le va parcurge nu va fi în stare a le ignora
mesajul sugerat, de vreme ce sunt izbucniri sufleteşti şi creaţii metaforice cu
rădăcini în realitățile telurice din existenţa socioumană cu priză la modul de a fi
şi de a se manifesta al copilăriei şi al copilului (la bucurie şi la tristeţe) în re-
Pagină 35

"Poezia este abur , totdeauna depin-
de de fierbere"
Petre Popa
Contopit până la sinceritate cu ideea de vis şi de paradis al cuvântului, per-
sonajul liric al condeierului sorocean Petre Popa se manifestă de la o plachetă
la alta într-un mod al său propriu, văzut din sine, din forul interior iluminat de
conexiunea dintre inimă şi minte, dintre sentiment şi gând, dintre real şi ireal,
dintre ritmuri şi avânturi întotdeauna izvorând din ştiutul neştiut, dacă nu din
fluidul fierbinte venind din necuvinte.
Iată şi un poem al trăirii factoriale meditând asupra condiţiei poetice (ca-n
piesa „Poeţii).
„Dincolo" de vocabule răsare aievea „umbra de somn, „smulsă" „dintr-un
talmeş-balmeş de frică-revelaţie-incertitudine", care pe încetul se transformă în
asociaţii menite să coaguleze la rândul lor o seamă de gânduri dintre cele mai
puse pe gâlceava care şi fac indirect universul trăiri de sine al personajului liric
respirând cu aierul „trezirii", conştiinţei de sine („Eu sunt inimă şi sânge,/
Sânge şi inimă locuiesc în mâini -/mişcare, mişcare") doar mişcarea îl face
văzut, auzit, urmărit ..."De aceia şi îndemnul de neamânat: "strig-strig-strig: tre
-zi-ţi-vă-ă-ă-ă!".Cu toate că semenii îl „botează (ieri şi acum) ne-bun, ne-bun,
nebun!". Acesta /Aceste însă nu se va îndoi de duplicitatea unui atare adevăr:
„Dreptatea lor e dreptatea lor/Te pomeneşti că sunt parte din ea", conclude
amărât, dat fii-md că „numai intuiţia" îl „are întreg". Evident starea de trezie
constituie axul în jurul căruia gravitează majoritatea pieselor autorului şcolit la
cuvântul de-acasă, şi la tradiţia lui etico-civică şi estetică („la poarta unui
veac /Nu pot să adorm./ Nu vreau să cunosc/visuri lungi de coşmaruri/din ora
Satanei/ în moarte vreau să cobor/ până la examenul foamei". Sau: "între gân-
dul ce mă poartă/şi acel care-1 rostesc/Câte altele mă-ncearcă/Sufletul îmi ispi-
tesc//...//...//între mine, care pleacă/ Şi acel care mai stă,/Chiar dacă nu trece-o
apă/Totuşi este-un „nu ştiu ce"). Cultul „culorii" („în toamnă culorile nu sunt
doar culori..."), relevat în Rondelul ierbii târzii", şi insistenţa asupra "capcanei"
dau în vileag misterul „tăcerii" răscolitoare ale şinei (-iată, cine avea nevoie de
mine,/Eu-/ Inventatorul capcanei./ Eu-/ care nu poate trăi fără limită").
În „Romanţa tăcerii" oscilaţia între „timp" şi „undă" va fi subliniată de „se-
cundă", de „moartea" acesteia, dezvăluind astfel condiţia poeziei lirice de a fi
„mormântului mormânt" ( „Eu voi rămâne însăşi unda, unda/ Tăcerii dintre
ceruri şi pământ"), va rezuma acesta finalmente.
Pasiunea vădită pentru poezia metafizică, aforistică, cultivată în mai multe
din piesele volumelor („în miezul lucrurilor nu poţi ajunge fără să le desfaci,
cu riscul de a le pierde", „Cârtiţa se naşte cu lumea -n cap", „Numai iubirile
care mor se prind de eternitate", „Cetăţile se zidesc cu mintea şi se apără cu
sufletul", „Fă-ţi casa între cuvinte, nu ai nici o teamă, ele nu sunt oameni",
„Zborul pentru pasăre nu e sărbătoare ci e zi de muncă" etc).
Pagină 34
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
– Cum e să să te alegi cu un premiu la acest gen de literatură, e la fel ca
cel pentru proză, eseu, publicistică? Sunt echivalente?
– Nu știu exact la ce te referi, la starea de spirit ori la echivalentul financiar.
Nici nu cunosc care ar fi valoarea în bani a celorlalte premii, dar oricum ele
rămân simbolice în raport cu premiile pentru literatură obținute într-o altă țară
europeană. Cu premiile de acolo poți scoate o nouă carte, poate și aici s-ar pu-
tea doar că una foarte subțire… Apropo, onorariul pentru prima carte
(sponsorizată de persoanele care eu le-am găsit), editura mi-a dat pe atunci
atâția bani încât am putut cumpăra 5 ciocolate „Snickers”, dar dulceața lor o țin
minte până acuma și fiica mea la fel. Iată aprecierea venită din partea colegilor
este deosebit de importantă pentru moralul unui om de creație, mai ales de la
periferie. Aceasta mă onorează și mă oblige. Le mulțumesc și mă voi strădui să
nu-i dezamăgesc.
– Totuși cum apar cărțile, știu că statul nu finațează editarea de carte?
Vin în ajutor sponsorii?
– Atâta timp cât eram în sat, m-am adresat câtorva întreprinderi din or. So-
roca și chiar au pus umărul la editarea primei cărți, iar tirajul de 5000 de exem-
plare a fost donat tuturor bibliotecilor. De când am venit mai în văzul lumii, în
anumite funcții, s-au stopat aceste contribuții. Paradoxal, dar adevărat, nu-i
vorbă, au pus umărul vreo doi prieteni la apariția a ultimilor două cărți. A fost
însă suficientă a acțiune frumoasă din partea primarului V. Său, apoi a ex-
președintelui raionului Soroca, M. Martâniuc, aprobând achiziții de carte de la
autori soroceni și de atunci am avut susținerea continua a autorităților locale. Și
în acest an, Consiliul raional a aprobat o asemenea achiziție în urma căreia în
bibliotecile și instituțiile de învățământ din oraș și raion vor intra între 6-8 ti-
tluri de carte, în total cca 1600 de exemplare. Vreau să aduc, pe această cale,
mulțumire tuturor consilierilor și în special dlui Gh. Muntean, președintele
Raionului Soroca pentru sprijin.
– Am citit în una din cărți o reflecție semnată de poeta Maria Gabor: „Ca să
mă orientez în labirintul emoțiilor, când mărturisite direct, când ascunse cu
dibăcie de „veșmântul” unui lirism original, recurg la un ajutor grafic: pun
semnul mirării (!) la începutul versurilor care îmi apar călăuzitoare! Deosebesc
astfel Privirea mamei, sub efectul căreia poetul toate le făcea mai cu spor. Gust
Pâinea casei, care l-a învățat iubirea. Admir Gutuiul, sub care a crescut om.
Ștrengare gânduri și Vise colorate de Toamnă, de Primăvară, Urme și Semne
îmi arată o traiectorie interioară a memoriei mirării, care transcende memoria
obiectelor și ființelor despre care poetul își aduce aminte. Poposesc îndelung și
pun trei semne de mirare, exclamare..
Felicitări! Vă dorim inspirație și spor!
– Mulțumesc mult. La momentul de față mi-aș dori să am sponsori la nivelul
inspirației și sporului.
Ziarul nostru, Soroca, 5 iulie 2018
Sursă: http://ziar ulnostr u.info/2018/07/05/carte-cu-perpetuu-joc-de-
nemoarte/
Pagină 25

ANUL LITERAR
CĂRȚI EDITATE ÎN 2017
În cuvântul de deschidere, Arcadie Suceveanu a reiterat ideea că întrunirea
anuală vrea să fixeze nişte jaloane pe harta literaturii, „o imagine în mişcare a
momentului editorial actual”. Vorbitorul a precizat că Anul literar nu se reduce
la apariţiile editoriale, ci include şi alte activităţi: editarea revistelor literare,
care urmăreşte procesul literar în timp real, evenimentele literare, cum ar fi
întâlnirile scriitoriceşti, lansările de carte, festivalurile, antologiile de literatură
străină apărute în RM şi cele de literatură română ale autorilor autohtoni, apă-
rute în străinătate. Bunăoară, în 2017 un număr al revistei de literatură univer-
sală de la Baku a fost consacrat literelor basarabene, iar la Iaşi (ed. Junimea) a
fost editată o antologie de proză azeră. Preşedintele USM a mai amintit că sun-
tem în preajma unui eveniment literar important – ediţia a VIII-a a Festivalului
Internaţional Primăvara Europeană a Poeţilor. Totodată, a exprimat speranţa că
anul viitor va demara programul de traducere şi editare a autorilor noştri în
străinătate. A mai adăugat că USM depune eforturi pentru a întreţine procesul
literar în continuare.
Lucia Ţurcanu a comentat volumele de poezie apărute în anul editorial
2017, specificând că acestea au o geografie editorială foarte largă: de la Bucu-
reşti până la oraşe precum Soroca. Autoarea a adnotat fiecare plachetă, evi-
denţiind pe scurt trăsăturile cărţii şi integrându-le într-o categorie convenţiona-
lă: Moni Stănilă, O lume de evantaie, pe care nu o împarţi cu nimeni, Alexan-
dru Vakulovski, Privelişti, Dumitru Crudu, Cinci poeme din Rotterdam, Virgil
Botnaru, Schimbare de altitudine; Eugenia Bulat, Piatra Ca’Vendramin, Grigo-
re Chiper, Piese dintr-un puzzle (ultimii doi trecuţi la literatură de frontieră);
Viaceslav Russu, Ad libitum, Gheorghe Colţun, Insistenţa chemării, Petre Po-
pa, Blazonul veşniciei, Tatiana Afanas-Creciun, Lacrimile dragostei. Vorbitoa-
rea a pomenit de antologiile auctoriale: Arcadie Suceveanu, 101 poeme
(selecţia aparţine criticului Ioan Holban, care oferă o altă imagine a poetului),
Leo Bordeianu, Harta, Victor Pânzaru, Muzeul seminţelor, Traian Vasilcău,
Poezii alese, Nicolae Spătaru, Nebunul cu o singură fereastră, Opt (volum de-
dicat debutanţilor). Volumele de parodii şi epigrame: Titus Ştirbu, Unul scri-
em, doi – în minte şi Motanul poliglot, Tache Bârcă, Vorbe, nişte vorbe, Ion
Diviza, Trei epigramişti români. Autoarea a regretat, la final, lipsa debuturilor
individuale în poezie.
Ana Bantoş a integrat cărţile de proză într-o arie problematică mai largă,
deschizând totodată o discuţie asupra nivelului şi tendinţelor în proza actuală
din RM. Cărţile luate în colimator au fost: Lilia Calancea, Sub constelaţia ly-
rei, Marcela Mardare, Reintrarea în cerc, Dumitru Crudu, Moartea unei ve-
veriţe, Anatol Moraru, Punct de vedere, Val Butnaru, Misterioasa dispariţie a
lui Teo Neamţu, Ghenadie Postolache, Pastorala. Autoarea a concluzionat că
anul 2017 se remarcă prin reuşite certe în domeniul prozei artistice.
Dumitru Crudu a comentat cărţile de memorialistică şi publicistică, menţio-
nând următoarele dintre ele: Vasile Malaneţchi, Cărţile vechilor cazanii, Vasile
Pagină 26
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
12 iulie 2013
CĂUTAŢI ROSTUL
Petre Popa, dacă e să vorbim în termini paraliterari, a avut întotdeauna un
scris riguros, sever, certat cu lumea căzută în p(l)at (jocul de-a cratimele şi
parantezele îi aparţine), ajungând până la neverosimila poftă de a-l certa pe
meşterul de răstigniri pentru că bate mereu cuie în palmele lui Iisus.
Iată că lumea e policoloră şi, uneori, coborând la prânz de pe baricada
simţurilor, poetul simţi nevoia de a zâmbi. In acest moment simţi că strada,
oraşul şi ciotul acesta de ţară au în ele ceva ludic.
- Ca să vezi, şi prânzind se poate lupta.
Era la intersecţia dintre Am fost şi Voi fi. Tiranică tranziţie cu vreo zece
vectori dintr-o singură (vă rog să fiţi atenţi la polisemia cuvântului) inimă.
Prânzind, a scris acest volum. In el se zice că cei care au furat bani şi i-au
pus grămadă vor să nu se vadă (grămada, desigur) şi că familia uneori e o ceta-
te prin care se plimbă din nea vând ce face, turiştii. Pe pragul casei se întâlnesc
Metafora şi Poanta. Una parcă ar vrea să iasă, alta, parcă ar vrea să intre. Ne-
maivăzută horă pe prag pentru că femeile, genetic, nu sunt iertătoare.
Să acceptăm această trecere din Purgatoriu în mai Purgatoriu şi să credem
că, în sărăcia noastră, nu pot fi schimbate toate hainele odată. Important că ştim
să zâmbim, important e că viitorul, chiar dacă nu mai e cum a fost, încearcă şi
el să zâmbească.
Vlad SĂRĂTILĂ
PRECUVÂNTARE
Uimitor de proaspăt acest enigmatic Petre Popa. Aduce o poezie veritabilă.
Uite o personalitate poetică. Versuri de o factură aparte, de o rar întâlnită vi-
goare interioară la debutanţi, variate ca sistem de imagini, de o maturitate sur-
prinzătoare a formulei de expresie care1 luate in ansamblu ii conferă volumului
o notă distinctă in florilegiul de poeţi din ultimul an. E un nume enigmatic des-
pre care după lectura cărţii doreşti să afli mai multe detalii poate de ordin ex-
traliterar. De unde vine ? Care i-i cercul cotidian de interese ce-l răpește de la
poezia atât de suavă, atit de formidabil adusă din condei, incit uneori tocmai te
trec fiori, fiind surprins asupra unor gânduri năstruşnice referitoare la paternita-
tea adevărată a versurilor. Citesc şi tot mai serios mă pătrund de convingerea
că argumentul cel mai puternic stă pitit anume in stofa intelectuală, într-un
nivel ce s-a conturat pe parcursul unei perioade de intense acumulări ale unor
stări dramatice ce au răzbucnit ca nişte muguri dintr-o rădăcină viguroasă şi
sănătoasă ce-şi alimentează sevele din istoria neamului, din splendoarea cuvân-
tului, din tradiţiile poeziei noastre de cea mai sobră şi mai recunoscută valoare.
Andrei Hropotinschi
Salvarea privighetorii din poet e cântecul..
Pagină 33

"...a gândi deasupra feliuritelor condiționări..."
Scrisul pentru Petre Popa este un fenomen de singurătate, care are, totuşi,
menirea sa ne sugereze discret să nu ne pierdem memoria, verticalitatea, dem-
nitatea si puritatea sufletească. El niciodată nu a avut protectori (pe care, de
altfel, nici nu i-a vrut),- singurul aliat fiindu-i doar talentul, însă si simţul bine-
lui, care este o valoare intenţionată. El se bazează pe străduinţă, pe voinţă si
echilibru, care-i marchează existenţa onorabilă cotidiană printre contemporani.
De toate astea depind realizările lui spirituale de fiecare zi.
Poeziei scrise de acest autor îi lipseşte cu desăvârşire limbajul brutal, agre-
siv si vulgar specific uneori scriiturii postmoderniste. El scrie cu mult talent
pentru toţi (pentru conformitate: citiţi-i şi celelalte cărţi editate până în pre-
zent). Poezia lui Petre Popa îi face pe cititori sa creadă chiar si in ceea ce nu
mai cred...
Luminiţa POPA, jurnalistă.
Poetul cu ochi de lumină
Petre Popa, poetul de Soroca, se înscrie în generaţia optzeciștilor, generaţie
care a propus o nouă viziune, postmodernă, asupra literaturii. Aliniat ideologi-
ei şi esteticii literare optzeciste, poetul nu s-a detaşat în totalitate de preocupă-
rile şaptezeciştilor. L-au interesat întotdeauna ideile, tematica ce ţine de tra-
diţia poeziei. De o cultură poetică modernă, Petre Popa pune în valoare ră-
dăcinile care îi alimentează spiritul, aspiraţiile, setea de cunoaştere, mira-
colul pluridimensional al cuvintelor, faptele strămoşilor sedimentate în firidele
memoriei. Universul ideatic şi limbajul artistic al poetului relevă un împătimit
de inedit, de frumuseţe, o sete de lumină creatoare, o plasticitate asociativă și
meditativă. Accentuăm, de asemenea, momentul căutării de sine - un element
firesc, legat de credinţă, de împlinirea spirituală, de armonia dintre suflet şi
cuget. Poetul este bolnav de cuvinte, se apropie cu sfială de trupul şi sensul
cuvintelor, îmbină armonios clasicul cu modernul, poemele sale având o linie
aparte, de acasă, inspirate de sentimentul apartenenţei la acest ţinut sorocean.
Redimensionate în adâncul trăirilor, clipele-amintiri iau dimensiunea unor
stări cosmice, pe care poetul le conectează la cotidian - nebănuite stări-esenţe
pe lângă care trecem nepăsători în viaţa de zi cu zi. Aceste stări-esenţe-amintiri
nu reprezintă un joc secund. Ele dezvăluie, poate, „singurul joc" adevărat, pe
care il trăieşte poetul, încercând să aducă în prim plan esenţele, clipa de vârf
ale trăirilor, vibraţia inimii - momente care-i colorează existenţa, îl încarcă de
tensiune emoţională. Lecturezi poemele şi descoperi în ele lumea interioară a
poetului, cu toate nuanţele şi trăirile, mirările şi visările, redimensionate în
metafore polisemantice. Şi înţelegi la un moment că Petre Popa, captiv al
„lăuntrului", trece „prin ceruri cu ochii deschişi, rodind lumină". Acea lumină
care purifică şi înnobilează, ocroteşte şi mobilizează, proiectându-i din interior
sufletul, implicat într-o ordine existenţială ce depăşeşte obişnuitul...
Vlad ZBARCIOG
Pagină 32
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
Vasilache, Jurnal, Mihai Ştefan Poiată, Mihai Dolgan. De ce plâng ghitarele?,
Ioan Mânăscurtă, Citirea a doua, nu ultima, Grigore Grigorescu, Paradisul pă-
durilor, Aura Christi, Din Infern, cu dragoste, Valentin Guţu, Duşi cu Titanicu,
Radmila Popovici, Reconstituiri cu Ileana Popovici. Comentatorul a apreciat
buna documentare a operelor. În ceea ce priveşte volumul lui Vasilache, Dumi-
tru Crudu a regretat că prozatorul exprimase multă prudenţă în notele sale dia-
ristice.
Teo Chiriac a spus că volumele autorilor noştri s-au bucurat de cronici de
întâmpinare, publicate atât în presa literară din RM, cât şi în cea din România.
Victoria Fonari a vorbit pe marginea literaturii pentru copii, împărţindu-le în
cărţi de poezie: Ana Leah, Primăvară, fată pistruiată, Ion Anton, Locul de-a
cuvintele şi Cercei de cireşe, Irina Nechit, Caruselul primăverii şi cărţi de pro-
ză: Lidia Hlib, Legendele zânei Fauna, Margareta Spânu-Cemârtan, Caisul
fermecat, Aurelia Borzin, Soarele de acadea, Claudia Partole, Lola cea frumoa-
să, Titus Ştirbu, Ceaunel, Valerian Ciobanu, Aproape de Carpaţi, Marcel Gher-
man, Universuri paralele, Mircea Grecu/Jana Grecu, În ospeţie la ursuleţul
Marmi.
Teo Chiriac a ţinut să precizeze că anul acesta Guvernul RM a suplimentat
suma destinată editării de carte şi a îndemnat autorii să apeleze la serviciile mai
multor edituri pentru a a-şi vedea cărţile editate.
Arcadie Suceveanu a completat listele de cărţi comentate au alte titluri, ne-
luate în seamă din varii motive: Mihai Babele, Călăii secolului XX, Maria Pil-
chin, Poezie, Eros şi putere şi Realităţi poetice în zig-zag, Loghin Alexeev-
Martin, Schiţe bio şi autobiografice, Iulian Filip, Moartea împăcată a mamei
poetului care semăna tatălui, Nicolae Roibu, Dreptul la Numele tău, Vlad Zbâr-
ciog, Exerciţiu de Orfeu sau Clipa de graţie a poeziei române actuale, Gheor-
ghe Budeanu, Maria, vai, sărmana turturică…, Veronica Postolachi, Ecouri
mitologice în lirica românească din Basarabia, Dumitru Pasat, Pastile de minte,
Pavel Zavulan, Pagini de istorie literară ş.a. Preşedintele USM a conchis că, în
total, la sediul USM au fost prezentate vreo 80 de cărţi.
O serie de scriitori s-au pronunţat pe marginea evenimentului derulat: Mihai
Ştefan Poiată, Ion Ciocanu, Eugenia David ş.a. Mihai Ştefan Poiată a susţinut
ideea de a organiza, pe lângă Gala Premiilor literare, şi un An Literar, aşa cum
în cinematografia americană Oscarul este precedat de un alt concurs, Globul de
Aur.
Moni Stănilă, secretar al USM, a scos în vileag dificultăţile în organizarea
unui eveniment literar dublu, Anul literar şi Gala Premiilor literare: trebuie
identificate două colective de critici, care să citească producţia literară, în plus,
autorii cărţilor trebuie să prezinte, conform regulamentului, câte 3 exemplare –
un efort financiar considerabil –, pentru a facilita procesul de lectură al persoa-
nelor implicate în actul de comentare şi apreciere a literaturii editate în decurs
de un an.
Sursă: https://uniuneascr iitor ilor .md/eveniment/anul-literar-carti-editate
-in-2017
Pagină 27

POEZIA ŞI EXTRĂDAREA TIMPULUI
Trăind pe malul Nistrului, lucrând în fiecare zi în puţinele clădiri rămase din
sec. al XIX-lea în Soroca, Petre Popa simte acut cuvântul artistic. Funcția de
director artistic la Teatrul „V. Apostol” se transpune în respirația poetică con-
semnată în cărțile sale de versuri. Fiind direcționat fie de înălțimile stâncilor,
fie de spiritul pietrelor și al izvoarelor, autorul urcă pe „Scara timpului”, volum
apărut în colecția Opera Omnia – Poezie Contemporană, TipoMoldova, 2015.
Poezia este clădită pe relația dintre timp – spațiu – emoții. Pe axa xyz, din
punctul eului liric, se purcede izometric la construcția lumii: „Mișcarea nu
este / interesată de sens, / precum sensul / de mișcare”. Antiteza îl atrage și
deși arborează concepte, acestea nu apar rigide, ele se transfigurează în meta-
fore și de aici începe parcursul în lumea artistică. 127 Timpul constituie veriga
dintre neam și poet, dintre părinți și nepoți, dintre viață și neant. Sensul de a
scrie constă în a vocifera „singurătatea goală”: „Acum știu de ce, /pentru ce m-
au născut părinții. /De multă tăcere devenise /două cimitire de cuvinte. /Aveau
nevoie de-o cruce grăitoare”. Pe cântarul valoric al cuvintelor tăcute și al celor
rostite, scriitorul descoperă dimensiunea tăcerii – a gândurilor subînțelese, a
gesturilor– care este în conexiune cu dinamica acțiunii. Tăcerea devine egală
cu mișcarea stelelor, care are forța de a se juca cu timpul, nu în cheia arghezia-
nă, dar în cea de a grăbi și de a opri timpul în plăcerea vieții: „Părinții ne-au
învățat să ne jucăm cu /timpul” (Singurul joc). Misterul de a determina Crono-
sul din optica tradiției îi oferă liniștea de a savura timpul. Nocturnul îi aduce
semen de îngeri: semința de busuioc – germenul în care se ascunde androginic
viața și moartea: „A rămas să mă ascund /cu sămânța în pământ” (Sămânța).
Poetul Petre Popa nu este unul egocentric, dar pronumele eu care apare în rare-
le cazuri implică responsabilitatea de a percepe neauzitul, necuvântatul: „Eu
caut /Cuvântul pentru rana /tăcerii”. Tăcerea în cuvânt corelează stihii emoțio-
nale. Tăcerea înglobează trăirile pe care le suportă doar poezia. Liniștea con-
centrează emoția tranzitată în lumea artei. Disecarea în silabe valorifică pulsul
cuvântului care percepe strigătul și tăcerea, înțelege ura și iubirea, coordonează
rațiunea și sentimentul. Chirurgia de a explica în cuvinte tăcerea este similară
cu dăltuirea în piatră: „Michelangelo /pătrundea în împărăția morții, ca hoțul
într-o vistierie. /Cu mușchii truditelor cadavre ridică pe socluri veșni-
cia” (Piramidele). Arta constituie fiorul de a trăi eternitatea prin inspirație, prin
tăcerea durută, prin strigătul tăiat în dalta cuvântului care întrevede înălțimea
rădăcinii și adâncimea zborului. Dorința de a-și împlini umanul îl provoacă la
valorificarea scării timpului în propria existență – de a se reconstrui într-un
cotidian, de a nu trăda viziunea de artist în numele 128 automatismului. Me-
moria pietrei (determinate de dorința: „piatra să te țină minte”) ține de con-
junctura panteistă de a fi o parte componentă a acestei lumi. Poezia lui Petre
Popa este din lumină și umbră, care urcă adâncind și coboară înălțând. Adânci-
mea se măsoară în mare, gânduri și privire, iar înălțimea – în aripi de pasăre,
crengile bătrânului nuc și aspirații trăite emotiv. Pe aceste trepte se simte difi-
cultatea de a percepe viața pe segmente: „Linii drepte, /vă urăsc pentru încăpă-
Pagină 28
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
... şi parfumul din cuvânt
Autor de versuri pentru copii şi de eseuri originale, Petre Popa este înainte
de toate un poet pururi neastâmpărat, căutător de expresii inedite ale
simţirilor şi trăirilor sale, concurând sănătos cu aripa revoluţionară a poe-
ziei noastre de ultimă oră. Ne-o dovedesc pe deplin cărţile sale Prinţul moşte-
nitor (1998), Intuiţie(2000), AiciUndeva(2009). Chiar prima poezie din cartea
„Prinţul moştenitor" adevereşte o scriitură profund originală in peisajul liric est
-prutean, lumina şi umbra fiind exprimate, sau mai curând intuite, printr-o ima-
gine cu care mai urmează să ne obişnuim: „Când s-a deschis prăpastia/în faţă/
Am înţeles - merele de aur sunt aici/merele dulci dincolo,/ prăpastia a râs/ până
când m-am pomenit/Cu muntele în spate,/ iar viermii în luna de m(i)ere" (aici
şi în continuare respectăm cu strictețe semnele de punctuaţie ale autorului -
I.C.)
Până ne deprindem cu tipul de poezie cultivată de poetul de la Soroca, încer-
căm să descifrăm sensul/semnificaţia poeziei Continuitate: „ca să vezi, mă îm-
pac cu melancolia moaşei/Când ne înveleşte în scutece/ ca pe o rană în frunză
de brusture,/pot să-mi imaginez o altă culoare/ a semnului pentru deochi,/aş
putea să mă împac/ cu schizofrenia continuatorului,/ dar cu pata roşie/de pe
ochiul pământului / cum să mă împac (?!). Însăşi ideea de continuitate e dată
peste cap, şi gesturile de această natură sunt o permanenţă în întreaga carte, pe
unde lesne descifrabile, pe unde mai greu, pe unde - nici măcar intuite în ade-
vărata şi singura lor semnificaţie. Petre Popa ne facilitează încercarea de a afla
rostul ideatic al imaginii (superbe, de altfel!) prin scrierea cu majuscule în poe-
zia Foamete, de exemplu: „- Leul vrea carne!/ a strigat cineva, / altcineva i-a
umplut şi cuşca, / de atâta miros de carne / a uitat să tragă zăvorul. / Fiara înfo-
metată / a prins a muşca din.../ LIBERTATE,/ lacom ca leul".
În speranţa că vom gusta alte imagini, cât de cât descifrabile, continuăm
lectura, dar chiar poezia De verde, scrisă în memoria poetului Liviu Damian,
ne pune serios la încercare intuiţia şi, în genere, arta de cititori ai acestui tip de
poezie: „pe buzele poetului / încolţea poezia devenirii / spicului de grâu, / o
explozie răzbi din piept / la mijlocul cuvântului / verde / ca o şuviţă de apă
sărată / în mijlocul lanului / de grâu, /ca o apă sărată în mijlocul lanului"...
...Rămânem oarecum în faţa textului, fără siguranţa că l-am stăpâni. Mai
curând am crede că nici nu e cazul să coborâm în tainele textului, că e suficient
să-1 contemplăm în frumuseţea lui perfectă şi seducătoare. Evident rămâne că
Petre Popa e adeptul unei poezii „metafizice, aforistice, cultivată în mai multe
din piesele volumelor! (p.5-6). E, altfel zis un poet aristocrat, revoluţionar în
sensul nobil al noţiunii, unul care face onoare literaturii care nu vrea să
continuie linia mimetică și searbădă din poezia imediat postbelică, unul care
ne obligă la nişte eforturi intelectuale benefice, în afara cărora contactul intim
cu versurile sale de esenţă nichitastănciene nu se poate realiza...
Ion CIOCANU
„Literatura şi arta", nr.49, 5 decembrie 2013
Pagină 31

nestăpânita curiozitate a demonului poetic de a căuta şi revela
frumosul, inefabilul. Or, acest poet „subţire" şi delicat (la
propriu şi la figurat) nu conteneşte — nici chiar în miezul
acestui timp marcat de atâtea deformări şi sechele morale
şi scuturat de frisoane apocaliptice — să caute sublimul
existenţei, să invoce credinţa în puterea divină şi în iubi-
rea euharistică, ori să evoce, descătuşat şi chiar patetic,
virtutea strămoşească, figurile emblematice ale istoriei.
Chiar dacă, sub aspect prozodic, poemele lui Petre Popa
sunt „asimetrice", demersul lor ideatic nu este unul eclectic, ci tinde să se în-
scrie în „simetria" apolinică a fondului etic şi temporal al lumii dintotdeauna.
Arcadie SUCEVEANU
Prefață
Să înţeleg din titlul „Prinţul moştenitor" al acestui volum că Petre Popa se
vede un prinţ într-o lume care transcende?
Da, pot să gândesc aşa pentru că unele poezii vorbesc de lumea de aici, de o
lume de dincolo şi despre o întâlnire cu Absolutul chiar în lumea aceasta
(„Lumină şi umbră'", „Sămânţa" etc).
„Şi totuşi, /când trupul meu /se varsă în gura pământului / mă mir / că viaţa
morţii / meta-mor-fozează pe umărul clipei" (Atât).
Neîmplinirea într-o lume care nu poate oferi poetului ceea ce caută este
evidenţiată de poezii cum ar li: „Continuitate", „Răscruci", „Regret", etc.
Conştienta trecerii din această existenţă ne determină să fim mai atenţi cu
întârzierea de aici.
Multe poezii evidenţiază universul copilăriei poetului.
Metaforele folosite vorbesc despre maturitatea cu care poetul priveşte eve-
nimentele din ciclul vieţii şi încearcă să le explice. Meşterul „omoară" un tei,
dar din trunchiul lui se naşte altceva care rămâne. Iată că la viaţă se ajunge prin
moarte.
Şi norii deznădejdii apar în trecerea vieţii, dar resemnarea apare pentru că
există un drum între „ploaie" şi „toamnă" (Singurul drum).
Poetul pretinde că poate să înţeleagă ce este dincolo de ceea ce se vede.
„toate câte am cunoscut /sunt mai vechi / decât ni se arată /credeţi că pot li
atât de bătrân /rostul lucrurilor aparente?"
Poezia lui Petre Popa arată că sunt multe domenii în care el încearcă să înţe-
leagă ce este dincolo de ceea ce se vede şi să explice într-un limbaj metaforic
ce a înţeles despre relaţia cu Absolutul, relaţiile cu semenii, dragostea, misiu-
nea omului în lume, evenimentele politice, etc.
Cine citeşte poezia lui Petre Popa îşi poate lărgi orizontul cunoaşterii în
domeniile amintite.
Drd. Constantin Dupu
Pagină 30
Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” Soroca
țânare. /Linii curbe, /vă urăsc pentru șovăială. /Linii întrerup-
te, /vă urăsc pentru lipsa de ambiție. /Linii punctate, /vă urăsc
pentru fățărnicie. /Linii încrucișate, /vă urăsc pentru simbolul
fatalității /(…) /Mă obosește existența în păienjeniș” (Linia).
Pe treptele „Scării timpului” se fixează titlurile: Gând, Sisif,
Lerui Ler, Cetatea Sorocii, Rădăcinile aripilor, Semne de
carte. Timpul îmbrățișează nu doar propriul destin, ci și veri-
gile legate de părinți, străbuni, copii și nepoți – este o antite-
ză care se sincopează într-o monadă, țesută din trecut și vii-
tor.
VICTORIA FONARI
Revista „Gând românesc”, dec., 2016
Sursă: https://revistagandromanesc.files.wordpress.com/2014/02/
revistagandromanescdecembrie2016.pdf
Referinţe critice
„... Poezia lui Petre Popa e o descoperire pentru mine. L-am citit cu mare
interes, e un poet care nu ară văzduhul. Îl preocupă esenţa lucrurilor. Versul
său te predispune la meditaţie, la analiză - să te descurci în labirintul existenței.
O limbă plastică, sugestivă, e laconic, stăpânește metafora, are personalitate
acest poet.
Şi pentru copii Petre Popa e o revelaţie. Îi ştiam poeziile, l-am prezentat la
Salonul de Carte 2007, dar am ascultat ieri un CD cu cele opt cântece pe versu-
rile sale şi am avut toată ziua o dispoziţie bună. Demult n-am văzut un autor
care să ştie să se apropie atât de firesc de sufletul copilului. Mă refer la poeziile
"La scăldat", "Iepuraş de soare". "Duminica". "Umbrela mea", "Bună este
toamna" şi altele. Şi muzica e pe potrivă. Gingaş, vesel, colorat şi atrăgător
pentru copii poetul, dar şi cu largi semnificaţii pentru adulți. Important e şi
faptul că autorul nu imită pe nimeni cum adesea se întâmplă la noi. "
Spiridon Vangheli
...O INVINCIBILĂ ÎNCREDERE ÎN „POEZIA POEZIE"...
Petre Popa este eminamente o „fire de poet". Astfel spus, el este un poet
care, şi acum, la începutul mileniului trei, arată o invincibilă încredere în
„poezia poezie", cum spunea Tudor Arghezi, adică în poezia impregnată de
emoţie şi trăire, înţeleasă ca o copie a sentimentului pur şi a ideii revelatoare.
Fără a fi preocupat de mode, de sincronizări obsesive, el lasă versul să se nască
în libertatea şi obiectivitatea firescului, dintr-o plasmă senzorială sigură, din
esenţe ideatice trecute prin propriile retorte sufleteşti.
Stăpânit de mirarea poetică, cea născătoare de vise şi revelaţii, el declară;
„Atâtea lucruri sunt făcute, / Dar eu pe toate le desfac", vizând prin aceasta
Pagină 29