ACADEMIA DE MUZICĂ, TEATRU ȘI ARTE PLASTICE

FACULTATEA „ARTĂ TEATRALĂ, COREGRAFICĂ și MULTIMEDIA”

DEPARTAMENTUL „ARTĂ TEATRALĂ”
SECȚIA „REGIE”

Referat

Mizanscena. Clasificarea mizanscenelor. Tipurile

mizanscenelor.

Pedagog: Lidia PANFIL, profesor universitar,

Artist al Poporului, Cavaler al
Ordinului Republicii
Elaborat: Valeria CHETRARI, anul IV RE

Chișinău, 2019
 Definitie conform Dex-ului:

Mizanscena conform DEX-ului – totalitatea elementelor plasate de regizor în

interiorul „cadrului”, într-o anumită ordine: aceste elemente sun actorii,
decorurile, machiajul, jocul și mișcarea actorilor dintr-un cadru în altul, lumini,
efecte și coloana sonoră.

Etimologia cuvântului, din franceză „mise en scene” ce se traduce – a pune în

scenă. După S.M. Ezenștein (regizor, scenograf, scenarist și pedagog rus),
mizanscena este o combinație de elemente spațiale și temporal în interacțiunea
oamenilor pe scenă.

Conform teoriticianului rus K.S. Stanislavski:

Termenul mizanscenă a fost preluat de K.S. Stanislavsky(regizor, actor,

pedagog rus), care îl transformă în mijloc artistic în mijlocul secolului XX.

Un mijloc de exprimare important și expresiv în cazul spectacolelor este

mizanscena. O mizanscenă bine găsită este cea unde totul este chibzuit și
interacțiunea dintre personaje este mai expresivă. Acțiunea fizică și corelația
timp – spațiu formează mizanscena. Cele mai reușite mizanscene ale
spectacolelor renumite se deosebesc prin unitatea acțiunii fizice, muzicalitatea
temei montării. Aceasta este teoria celor două criterii: muzicalitatea plastică și
corelația timp – spațiu.

Plasticitatea corpului mereu exprimă starea lăuntrică a personajului. Cunoscând

planurile și pozițiile in mișcare, putem vorbi despre cercetarea armoniei
mizanscenei, numită în limbajul teatral: geometria mizanscenei.

Rezolvarea plastica a spectacolului-se infaptuieste prin plastica formelor scenice

(mizanscenelor) si prin desenul plastic al jocului actoricesc (plastica actorilor).
Mizanscena este element al artei regizorale care consta in abilitatea de a gindi in
chipuri plastice, este unul ain cele mai puternice mijloace de expresivitate
regizorala.
In spectacol, plastica ansamblului actoricesc se manifesta prin construirea si
dezvoltarea dinamica a mizanscenelor, care subordoneaza actorii si tot spatiul
scenic unei sarcini orientate spre dezvaluirea continutului spectacolului.
Diversitatea limbajului plastic se afla in strinsa legatura atit cu actiunea scenica a
ansamblului actoricesc , cu lumina scenica si coloritul ei,cit si cu dezvoltarea
actiunii piesei. Rezolvarea plastica a spectacolului se formeaza in procesul
interactiunii permanente dintre actor si totalitatea elementelor scenice. Astfel
plastica mizanscenelor este limbajul regizorului, prin care transmite mesajul
spectacolului, dezvolta actiunea si ofera o oarecare stilistica . Stilistica
mizanscenelor depinde mult de gustul si viziunea regizorului. Mizanscenele pot fi
simbolice incarcate semantic, mai ales in teatrul modern –un teatru al imaginii,
unde mesajul este transmis la nivel asociativ, indirect, simbolic.
Adevărul artistic ia naștere în urma exprimării corecte ce vine din partea
regizorului, altfel spus limbajul regizoral prin prisma căruia regizorul creează
spectacolul.

Clasificarea mizanscenei:

Listați tipurile de scene scenice și percepția lor vizuală:

1. Circulară -dinamica mișcării în sensul acelor de ceasornic. În sens invers

acelor de ceasornic - antidinamica mișcării.
2. Semicerc - capacitatea de a se vedea reciproc, există vizual o barieră în
spatele spațiului semicercului. Unitate, integritatea.
 3. Diagonala - de la stânga la dreapta evedentiaza mișcarea, începutul unei
actiuni, a unui eveniment. De la dreapta la stânga - inhibă mișcarea, sfârșitul
unei actiuni, de obicei dublează volumul.
4. Frontal - necesar pentru extinderea planului - copleșitor în primul plan,
echilibrat în al doilea plan, umbrite în planul al treilea.
5. Înălțimea verticală - platformă funcționează pentru a mări spațiul.
6. Punctuala - pentru a crea o atmosferă de haos, confuzie, pentru a evidenția
solistul.
7. Spirala - din partea din față a scenei în scenă, verticală - infinit. Saturație
emoțională orizontală.
8. Simetrice - pace, echilibru, încredere în dreptate.
9. Asimetric - (flux) - excesul de greutate.
10.Șah - creștere vizuală a numărului de actori.
11. Șurubul pentru mizanscena- (tirbușon) - "îndoit în sala".
12.Punct - mișcare - oprire - mișcare - oprire. Acest lucru vorbeste de găsirea
unei soluții.
13. Basorelief-monumental - imobilitate fixă a actorilor pentru a identifica
tensiunile interne. Cel mai adesea paralel cu rampa sau linia scenei - în plin
față. Se referă la scene scenice masive din spatele scenei sau chiar pe
procenic. Cadru de oprire - momentul fixării.

Principiul de construcție a mizanscenei:

(Împrumutat de la film.) Close-up, mediu- asociat cu un grup sau un obiect mic și

planul general, care este asociat cu împărțirea scenei în profunzime în 3 părți:
planurile 1, 2 și 3.

În prim-plan (mare) este linia avanscenei (proscenism). Aici puteți crea

mizanscene pentru 2 persoane. Schita mai detailat schitile unui chip artistic.
Planul 2 - de la linia de cortină până la cea de-a doua culisa. Bun pentru
mizanscene de grup. Este posibil să construiți toate tipurile de mizanscene cu
excepția basoreliefurilor din planul 2.

Al treilea plan - de la a treia culisa la fundal. Planul general, vitezele rapide,

cadrele de îngheț sunt bune pe planul 3.

Unghiuri de constructive a mizanscenei:

1. Fas - anfas. În fațapublicului se dezvăluie întreaga figură a unei persoane. Ochii

lui, fata. Exista 4 cazuri:

- constrângere, obiectul dorit de atenție este cu fata spre sala. –

- când un artist dorește ca partenerii săi să nu-i vadă ochii, acțiunea fizică, care îi
dezvăluie actorului publicului, lumină etc. și ascundeți aici ochii interlocutorului.

- dezavantaj. El este neechivoc. Nu există o postură colorată.

- dreptate

2. Jumătate - pentru comunicarea directă cu partenerii, mișcarea grafică în

diagonală.

3. Profil curat - nu puteți vedea ochii și reacția actorilor, fosile, statică (mise scena
nefavorabilă).

4. Vizualizare în jumătate de unghi - focalizați complet atenția spectatorului asupra

obiectului principal, de exemplu pe ecran. Nevoia de a accentua ceva semnificativ
(misterios, amenințător sau încântător). Substimație, intrigi, o anumită modestie și
simplitate.
5. Unghiul spinării – cu spinarea spre public - perdea, punct, sfârșit, tăcere. În spate
și cu mândrie ridicat cap, sau înapoi și coborâți brațele și umerii - dezamăgire.
Unghiul coloanei vertebrale transmite cel mai mult oboseala, durerea, frica. Se
crede că acesta este punctul epic al unui episod sau unei scene, o persoană pare să
se îmbine cu spațiul.

În zonele deschise pentru mizanscenele evenimentelor in masa exista un principiu

de impunere. Este asociat cu simboluri, metafore:

-mizanscena a poziției (figura, semnul)

-mizanscena a mișcării (trecerea de la semn la semn).