Ministerul Culturii Republicii Moldova

Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice

Facultatea - Teatru, Film si Dans
Catedra – Regie, Teatru, Show si Manifestari Publice

Referat
La Tema: “Compozitia dramatica dupa Aristotel”

Elaborat: Milea Mihai

Student anul II Regie Estrada

Profesor: Caterev Irina

Lector superior

Chisinau 2017
 Plan:

1.Definitia Compozitiei
2.Partile compozitiei
3.Componentele compozitiei
4.Concluzia
După DEX:
Compoziția – Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură,
compunere, alcătuire, componență.Din. lat -Composition.
Dupa Dictionarul literar:
Compozitie – modalitate cu ajutorul careia se organizeaza opera dramatica,
ca organizare a actiunii in timp si spatiu.Compozitia este o notiune actuala
pentru toate genurile de arta, ce inseamna corelatia partilor componente a
unei opere de arta.
Aristotel spunea ca compozitia este o lege a construirii piesei la nivelul
sensului, el mentioneaza ca compoztia dramatica vine din particularitati in
general, si invers de la general la particularitati.Totusi el mai concretizeaza ca
cresterea compozitiei trebuie sa mearga din jos in sus, de la simplu la
complicat.
După Aristotel există 6 părți ale compoziției:
1. Mythos – Fabula
2. Ethe – Caracterele
3. Lexis – Judecata
4. Dianoia – Limba
5. Opsis – Elementul spectaculos
6. Melos – Muzica

Doua din ele sunt mijloace prin care se realizeaza imitatia, unul e chipul cum
acesta are loc, trei sunt obiecte ale ei ,afara de ele altele nu mai sunt.
Judecata e darul de a spune vorbe avind legatura cu o situatie data si potrivita
cu ea. Judecata e rodul unei pregatiri speciale, politice sau retorice.
Aristotel intelege prin limba, exprimarea cu ajutorul cuvintelor, fie cai vorba
de versuri, fie cai vorba de proza.
Muzica e cea mai de seama podoaba, cat priveste elementul spectaculos,
macar ca atragator e si cel mai putin artistic si cel mai strain de natura
poeziei. Doar puterea de inraurire a tragediei nu atirna de reprezentare, nici
de actori si iarasi, pentru pregatirea efectelor de scena, mestesugul
decoratorului e mai potrivit decit al poetului.
Cea mai importantă din toate cele 6 părți Aristotel consideră Fabula care sunt
faptele și subiectul, totalitatea elementelor.(actiunilor).
Faptele si subiectul se dovedesc a fi astfel rostul tragediei, iar rostul e mai
insemnat ca toate. De altminteri tragedie fara actiune nici nar putea fi, fara
caractere insa sa mai vazut. Se poate spune ca subiectul este si oarecum
sufletul tragediei, pe urma vin caracterele, compozitia depinde in primul rind
de realtia dintre fabula si subiect.
Acțiunea trebuie să fie finisată, întreagă, trebuie să aibă început, mijloc și
sfîrșit. Inceput e ceea ce prin natura lui nu urmeaza in chip necesar dupa
nimic, dar care mai curind sau mai tirziu e urmat neaparat de altceva. Sfirsit
dimpotriva e ceea ce urmeaza obisnuit dupa altceva, fie in virtutea unei
necesitati, fie a unei deprinderi, si dupa care nu mai urmeaza nimic. Mijloc e
ceea ce urmeaza dupa ceva si e la rindul lui urmat de ceva.
Subiectul nui unul cum isi inchipuie unii intrucit priveste un singur personaj.
Multe si nenumarate sunt intimplarile care se pot ivi in viata cuiva, si tot
astfel faptele unui om sunt multe, fara ea laolalta sa alcatuiasca o singura
actiune.

Cistiuhin la fel a definit 6 elemente a compozitiei dramatice:

1. Expozitia
2. Nodul dramatic
3. Dezvoltarea actiunii
4. Punctul culminant
5. Deznodamint
6. Epilog

Mai multi autori au definiti anumite structuri ale compozitiei dramatice, insa
intrun final toate se regasesc in triada compozitiei dramatice, si anume:
1.Inceputul luptei(expozitia, nodul dramatic)
2.Mersul luptei(dezvoltarea conflictului, punct culminant)
3.Rezultatul luptei(deznodamint si final)
Aristotel primul în teoria dramaturgiei a definit părțile componente a
tragediei ce formează compoziția ei. Acestea sunt părți care împart tragedia
după volum. Aristotel le-a numit Componente.

Ele sunt:
1. Prolog
2. Episodiu
3. Exodul
4. Corul-care include parod,stasim si commos.

Partile acestea sunt commune tuturor tragdediilor , pe cand cantecele actorilor

in scena si cantecele actorilor cu corul apartin numai unora dintre ele.

 Prologul - este o parte completa a tragediei, care precede sosirea

corului
 Episodiu – este o parte completa a tragediei, cuprinsa intre doua
cantece complete ale corului. Dezvoltă acțiunea și sunt scene de dialog.
 Exodul - este o parte completa a tragediei, după care nu mai urmează
nici un cânt al corului.
 Parodos – prima manifestare a corului întreg.
 Stassimon – cânt al corului în alt ritm decât anapestic(Picior metric
compus din trei silabe: în metrica antică, două silabe scurte urmate de
una lungă) și trohaic(istem de versificație a cărui structură are la bază
troheul ca unitate ritmică a versului. Cântecul corului fără actori.
 Commos – o jelanie a corului însoțit de actori.
Datorită operei scrise de către Aristotel, teoria structurarii a unei compoziții
dramaturgice a trecut printr-o schimbare și dezvoltare evedențiată, oferindu-i
omului în dramaturgie să creeze noi limite de existență, unde au apărut și noi
specii dramaturgice .
Bibliografie:
1.Dex Online
2.Aristotel – “Poetica”
3.Igor Cistiuhin – “Despre drama si dramaturgie”