La Belle époque

Perioada cuprinsă între războiul franco-prusac din 1870-1871 și anul izbucnirii

Primului Război Mondial, 1914, se numește „La Belle époque”, în limba franceză, și
înseamnă „epoca frumoasă” sau, cu alte cuvinte, epoca marilor invenții tehnice, a apariției
unor noi stiluri arhitectonice, artistice sau vestimentare, epoca optimismului și veseliei, a
distracțiilor, inclusiv a apariției sporturilor și a unor competiții sportive importante.
O primă invenţie considerabilă apărută în această perioadă a fost „Ford Model
T” (cunoscut și ca Tin Lizzie sau Flivver),un automobil produs de Henry Ford la Ford Motor
Company între 1908 și 1927. Modelul T a fost acela care a revoluționat istoria automobilului,
anul 1908 fiind anul în care automobilul a devenit accesibil publicului larg. Inovația a constat
în faptul că mașina a fost lansată pe piață la un preț accesibil. Până atunci, majoritatea
mașinilor era costisitoare și doar cei înstăriți și le puteau permite. Ford T era ușor de utilizat,
întreținut și manevrat pe drumurile accidentate. A fost produs în mod masiv datorită
inovatoarelor linii de asamblare. Modelul T a fost dotat cu un motor pe față. Motorul avea 2.9
litri și 4 cilindri. Asezarea cilindrilor în același bloc a fost una revoluționară, ea s-a păstrat și
astazi. Modelele T au fost produse în diferite culori (peste 30) între 1908 și 1914, apoi din
nou între 1926 și 1927. Henry Ford a ales culoarea neagră ca și culoare de bază deoarece
se usca mai repede la vopsit decât alte culori disponibile la vremea aceea, era mai durabilă și
mai ieftină.
O altă manifestare emblematică a perioadei “Belle époque” a fost Expoziția Universală
de la Paris, cunoscută și ca Expoziția Mondială de la Paris, cea de-a cincea expoziție
mondială organizată la Paris. Expoziția s-a desfășurat în perioada 15 aprilie-12
noiembrie 1900. Franţa a invitat ţări din toată lumea spre a-şi prezenta realizările şi stilul de
viaţă. Expoziţia universală de la Paris din 1900 a fost menită să celebreze realizările secolului
ce tocmai se încheiase şi să contribuie la accelerarea dezvoltării în secolul următor. Au fost
expuse cu acest prilej numeroase maşini, invenţii, construcţii arhitecturale ş.a., astăzi bine-
cunoscute în întreaga lume. La această expoziţie au fost prezentate, spre exemplu, motorul
Diesel, filmul vorbit, scara rulantă, telegrafonul. Franţa a prezentat, între altele, ''Le Palais de
l'électricité'', amplasat pe Champs de Mars. Tot cu prilejul acestei expoziţii universale, la 19
iulie 1900 a fost inaugurată prima linie de metrou din Paris, între Porte de Vincennes şi Porte
Maillot, construit sub coordonarea inginerului francez Fulgence Bienvenüe. A fost cea de-a
treia expoziţie universală de la Paris la care a participat şi România. Exponatele româneşti au
obţinut numeroase premii. Astfel, spre exemplu, prima hartă a coastei româneşti de la Marea
Neagră, realizată de comandorul Alexandru Cătuneanu (1862-1916) a fost medaliata cu aur.
La sfârșitul lui februarie 1903, la Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg (Muzeul Ermitaj
de azi) s-a ținut probabil cel mai mare și mai elegant bal al momentului. Avea să fie ultimul
bal din Rusia țaristă. În prima zi au avut loc ospățul și dansul, iar în cea de-a doua zi s-a ținut
un bal mascat. Totul a fost fotografiat și s-a alcătuit un album care continuă să fie o sursă de
inspirație pentru artiști chiar și astăzi. Tuturor celor 390 de oaspeți li s-a cerut să vină în port
tradițional rusesc din secolul XVII. Evenimentul a fost remarcabil datorită costumelor luxoase
în stil rusesc. Femeile de la curte erau îmbrăcate în rochii brodate cu pietre prețioase și
purtau „kokoșnik” (pălării) decorate cu cele mai frumoase bijuterii ale familiilor lor. Bărbații
purtau caftane bogat decorate și căciuli de blană boierești.
 Hans Baluschek a fost un pictor, artist grafic și scriitor german. Perioada principală a
dezvoltării artistice a lui Baluschek a început în 1894 și s-a extins timp de două decenii, până
la începutul primului război mondial din 1914. Baluschek a identificat opoziția cu arta
reprezentativă tradițională și relațiile forjate cu artiștii din cercul dominat de impresionistul
Max Liebermann. Picturile lui Baluschek din această perioadă arată viața la marginea
orașului Berlin, unde construcția de fabrici, complexe de apartamente și căi ferate au fost în
plină expansiune, iar temele sale preferate au inclus fabrici, cimitire și, mai presus de toate,
oamenii muncitori din Berlin. Baluschek a fost profilat în 1904 ca primul dintr-o serie de
monografii de Hermann Esswein intitulată “Modern Illustrators”.
Art Nouveau este un stil complet ce s-a manifestat atât în arhitectură cât și în pictură,
arte grafice, design interior, bijuterii, lucrări în ceramică sau metal. A fost extrem de popular
între 1890 – 1910 și avea ca inspirație structuri și forme naturale, în special liniile organice și
fluide ale plantelor și florilor. Este stilul de la care a pornit Antoni Gaudi, dar el a mers mult
mai departe și și-a creat propria estetică, unică și fascinantă și în ziua de astăzi. Deja în 1910
Art Nouveau nu mai era la modă, a fost înlocuit întâi de Art Deco, și mai apoi de Modernism.
Dar cei 20 de ani în care s-a desfășurat au fost suficienți cât să ne dea câteva capodopere
arhitecturale încântătoare. Bruxelles este orașul în care a luat naștere stilul arhitectural
pentru că aici este prima clădire declarată oficial Art Nouveau: Hotel Tassel, construit în 1894
de Victor Horta, unul dintre cei mai mari arhitecți belgieni. Horta a folosit numeroase tehnici
inovatoare atât ca redefinire a spațiului cât și ca decorațiuni. Arhitectul francez Hector
Guimard, vizitând clădirea lui Horta, s-a inspirat pentru a crea celebrele stații Art Nouveau
pentru metroul parizian. Horta a creat ceva cu totul nou, două clădiri separate din cărămidă și
piatră naturală, una în față și alta în spate spre grădină, conectate printr-o structură metalică
acoperită cu sticlă. De asemenea, a proiectat în detaliu fiecare mâner, fereastră, podea și
piesă de mobilier.

Astfel, perioada numită “Belle epoque” a fost un adevărat triumf al valorilor europene,
al modului de viață European, un răstimp al marilor prefaceri sociale, al apariţiei unor noi
ideologii, al laicizării societăţii, al alfabetizării şi al triumfului presei de masă; şi, mai cu
seamă, al unor excepţionale descoperiri ştiintifice care au jalonat traseul umanităţii în
următorul secol.