Arta secolului al XVIII-lea în Franţa,

Germania,
Anglia, Italia şi Spania
 Secolul al XVIII-lea a fost considerat şi secolul
raţiunii, al sentimentului dar şi al filosofiei datorită
avântului înregistrat în domeniul ştiinţei, filosofiei,
literaturii, religiei, artei etc. În ceea ce priveşte filosofia
acum se remarcă personalităţi precum: Kant în
Germania, David Hume în Anglia şi Voltaire,
J.J.Rousseau şi Diderot în Franţa. Atât în literatură,
religie, chiar şi în filosofie dar mai ales în artă, prin
pictura Rococo-ului (tema serbărilor galante) se pune
accent pe sentimentalism.
 Au loc progrese şi în muzică domeniu în care apar
spectacolele de balet, operă, muzică de cameră,
simfonia, caracterizate prin armonie şi graţie (Vivaldi,
Haendel, Bach, Mozart).
 În Franţa a fost perioada în care, pe baza climatului favorabil
creat în timpul lui Ludovic al XIV-lea, prin intermediul
ridicării marilor ansambluri rezidenţiale, palate, parcuri,
grădini dar şi a mediului elevat şi al manierelor şi etichetei de
la Curte, s-au înfiinţat colegiile şi academiile regale dar şi
societăţi culturale şi saloanele.
 Moartea lui Ludovic al XIV-lea în anul 1715 a însemnat şi o
oarecare eliberare a etichetei dar şi o creştere a risipei şi a
luxului de la Curte. Treptat arta versailleză a fost înlocuită cu
un nou stil Rococo. Denumirea provine de la fragmentele de
roci utilizate în decorarea grădinilor din epoca Renaşterii,
aplicându-se decoraţiei interioare dar şi exterioare cu scoici şi
cochilii adăugându-se şi alte elemente opuse Clasicismului:
fantezie, pitoresc, graţie, eleganţă ş.a. Termenul a fost folosit
în secolul al XIX-lea pentru denumirea uşor ironică a artei
decorative extravagante din timpul lui Ludovic al XV-lea.
 Astfel, arta franceză din secolul al XVIII-lea se
împarte în trei perioade:
 Prima etapă este cuprinsă în perioada 1700-
1715 în care se afirmă stilul versaillez în
timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea.
 A doua perioadă este cuprinsă între 1715-1774
şi corespunde domniei lui Ludovic al XV-lea şi
afirmării Rococo-ului.
 A treia perioadă şi ultima este legată de
sfârşitul secolului şi de Revoluţia franceză din
1789 când se afirmă Neoclasicismul.
 În arhitectura franceză se remarcă o serie de arhitecţi cei mai
renumiţi fiind: Robert de Cotte (1656-1735) şi Jacques
Ange Gabriel (1698-1782) dar şi arhitectul Germain Sufflot
care va deschide drumul spre epoca Neoclasicismului.
 În arhitectura civilă se continuă lucrările de înfrumuseţare şi
transformare a marilor ansambluri rezidenţiale dar se
construiesc şi edificii de mici dimensiuni prin care se renunţă
la atmosfera fastuoasă specific varsailleză şi se trece la o
atmosferă intimă, neoficială, cochetă şi prietenoasă. Se
preferă acum castelele de provincie prin care se exprima
dorinţa nobilimii de a se retrage, de a se izola faţă de
aristocraţie alegând locuri retrase la ţară în mijlocul naturii, în
afara capitalei.
 Arta era utilizată în primul rând cu scopul de a înfrumuseţa
viaţa aristocraţiei franceze şi trebuia să fie veselă şi
distractivă.
 Urbanismul se dezvoltă ca şi arhitectura cuntinuându-
se amenajarea de pieţe şi construirea de străzi.
 Principalele motive decorative folosite în arta
Rococo-ului au fost: scoicile, lujerele şi florile.
Scoica fusese folosită încă din arta barocă de către
Bernini şi Borromini. Se renunţă acum la abundenţa
şi fastul decorativ din timpul lui Ludovic al XIV-lea
iar construcţiile capătă un caracter mai lumesc.
 În ceea ce priveşte Palatul Versailles au avut loc
transformări astfel încât Galeria acestuia a devenit
salon locul unde se întâlneşte familia şi unde sunt
primiţi oaspeţi dar avea şi rolul de spaţiu destinat
seratelor muzicale.
 Arhitectura este influenţată de antichitate încă de la
jumătatea secolului al XVIII-lea (Jacques Ange
Gabriel ridică în acest sens Micul Trianon, un mic
palat aflat lângă Versailles).
 De-a lungul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea s-a
încercat prin ampla campanie de construcţii de
dimensiuni grandioase şi prin realizarea arterelor de
circulaţie ca Parisul să fie trasformat în capitală a
Europei iar Franţa într-o mare putere economică.
Faptul a fost îndeplinit cu success de monarhii vremii.
 Guillaume Coustou. Caii de la Marly

 Sculptura franceză s-a

evidenţiat prin activitatea unor
sculptori precum: Guillaume
Coustou (Caii de la Marly-
două grupuri stauare aflate
la intrarea în Champs
Elysees), Jean Baptiste
Pigalle, Etienne Maurice
Falconet. Cel din urmă a fost
unul dintre marii sculptori ai
secolului cel care a realizat
monumentul ecvestru pentru
ţarul Rusiei Petru cel Mare.
Lor li se alătură şi: Clodion, Falconet. Petru cel Mare. Sankt
Petersburg.
Antoine Houdon ş.a.
 Arta Rococo-ului s-a manifestat pregnant şi în domeniul
picturii unde au activat: Jean Antoine Watteau (1684-
1721), Boucher (1703-1770) şi Fragonard (1732-1806).
 Jean Antoine Watteau. Pictura sa este una poetică şi
graţioasă: "La el graţia nu mai este cea antică: un farmec
viguros şi solid, perfecţiunea de marmură a Galateei,
seducţia cu totul plastică, gloria materială a Afroditelor.
Graţia lui Watteau este graţia. E nimicul care învestmântă
femeia cu un agrement, cu o simplă cochetărie, cu un
frumos mai presus decât frumosul fizic. Ea este acel ceva
subtil care pare zâmbetul liniei, sufletul formei,
fizionomia spirituală a materiei."
 Watteau a studiat la Paris şi a stat o periadă la
Paltul Luxemburg unde a făcut copii după
Rubens. Opera sa a fost creată în prima parte a
secolului al XVIII-lea, imediat după moartea
lui Ludovic al XIV-lea, perioadă în care:
"aristocraţia franceză se relaxa în urma
despotismului Regelui Soare."
 Ea cuprinde lucrări precum: Îmbarcare pentru
Cythera, Logodnica, Nunta la ţară, Balul,
Grădinile dragostei, Firma Gersaint, Gilles
etc.
Watteau. Îmbarcare pentru Cythera.
Watteau. Firma Gersaint
 Boucher a fost favoritul regelui Ludovic al
XV-lea şi protejatul metresei acestuia doamna
de Pompadour. A realizat compoziţii
mitologice şi alegorice în care apar cupidoni
zglobii alături de Venus. Principalul element
redat în lucrările sale este plăcerea, încercând
să satisfacă gustul estetic al aristocraţiei. Are şi
compoziţii considerate picante în care apar
figuri tinere nud în anumite atitudini.
 Cele mai cunoscute portrete ale sale sunt cele
pentru doamna de Pompadour.
Boucher. Marchiza de
Pompadour.
 Jean Honoré Fragonard. Leagănul
 Fragonard a fost
elevul lui Boucher. A
călătorit în Italia intrând
în contact cu operele de
acolo relizând multe
studii, copii, desene şi
gravuri, dar s-a reântors
în Franţa. Printre
lucrările sale se
numără: Copilul,
Scrisoarea, Leagănul,
Lectura, Cămaşa
furată, Femei la
scăldat etc.
 Sfârşitul secolului al XVIII-lea a fost marcat de
schimbări care au dus la apariţia Neoclasicismului.
Încă din timpul lui Ludovic al XV-lea şi al influenţei
saloanelor Doamnei de Pompadour, cărora li s-au
alăturat filosoful Diderot dar şi arhitectul Sufflot, a
început reacţia contra Rococo-ului având la bază
noile descoperiri de la Pompei şi Herculanum care
trezesc interesul pentru antichitatea greacă şi romană
dar şi cărţile de arhitectură publicate de arhelogul
Winckelmann. Arta devine una educativă,
moralizatoare, în sprijinul oamenilor iar eroismul
începe să fie preţuit (apropierea Revoluţiei
Franceze). Astfel arta pierde rolul de ornament.
 Arta germană în secolul al XVIII-lea
 Germania a avut în această perioadă în prim plan
personalitatea lui Frederic al II-lea supranumit Frederic cel
Mare (1740-1786) care a fost un mare susţinător al
dezvoltării culturii şi artei.
 În afară de progresele din muzică şi filosofie s-a dezvoltat
şi arhitectura domeniu în care s-au preluat influenţe ale
Barocului, Clasicismului şi Rococo-ului. S-a ridicat un
număr mare de clădiri rezidenţiale, castele, palate dar şi
monumente ecleziastice.
 Printre arhitecţii vremii se numără: Zimmermann
(Catedrala din Wies), Baltazar Neumann (Palatul
Wűrtzburg), Daniel Pöpelmann (Palatul Zwinger) şi
Knobelsdorff (Palatul San Souçi, Potsdam).
 Zimmermann. Biserica
din Wies. Interior.
Daniel Pöpelmann. Palatul Zwinger
Palatul Sans-Souci. Interior.
 În pictură cel mai
renumit artist a fost
Raphael Mengs (1728-
1779), încadrat artei
academiste, dezvoltând
o artă artificială.
 Arta engleză.
 În secolul al XVIII-lea este prima dată când arta engleză se
afirmă pe continent prin intermediul picturii şi al artei grădinilor
şi parcurilor. Până atunci ea fusese subordonată artei italiene,
flamande şi olandeze primind influenţe din aceste direcţii.
 În arhitectură s-au ridicat la ţară reşedinţe ale marilor proprietari
englezi, diferite de interioarele întortocheate de la Versailles, cu
un plan clar şi bine împărţit (palatele create de fraţii Adam).
 Un rol important l-au avut parcurile. Dacă la începutul secolului
ele erau influenţate de cele de la Versailles în ceea ce priveşte
aranjamentul riguros, geometric, la jumătatea secolului s-a făcut
simţită influenţa orientală, în special chinezească, cu ajutorul
căreia englezii şi-au format propriul model în ceea ce priveşte
natura. Astfel, William Kent susţinând idea că: "natura evită
liniile drepte", crează grupuri libere de copaci, pajişti deschise,
separând un număr redus de copaci pentru a scoate în evidenţă
coroanele lor.
 În pictură s-a remarcat printre alţii William
Hogarth (1697-1764). Lucrările sale sunt inspirate
din viaţa societăţii în care a trăit. A realizat
compoziţii istorice (Henric al VIII-lea), pictură
moralizatoare (Cariera unui depravat, Căsătorie la
modă,), compoziţii cu caracter critic (Poarta din
Calais) dar şi portrete (Vânzătoarea de crevete,
Autoportret cu câinele, Portretul fiiicei pictorului).
 El a fost preocupat de decăderea morală şi corupţia
burgheziei din acel timp. A fost şi un bun gravor
dând naştere unui număr mare de lucrări de acest
gen.
William Hogarth . Vânzătoarea
de crevete.
William Hogarth . Căsătorie la modă.
 În arta portretului cea mai importantă evoluţie
a fost a pictorilor: Joshua Reynolds
(reprezentant al academismului) şi John
Gainsborough, Lawrence etc.
 Arta italiană
 A fost reprezentată de Tiepolo (1696-1790). S-a
remarcat prin frescele de mari dimensiuni având
un caracter festiv prin reprezentarea unor
personaje cu veşminte somptuoase în săli mari,
cu colane sau scări monumentale. A decorat
numeroase palate regale sau princiare nu doar în
Italia ci şi în Spania sau Germania.
 Tot acum s-au afirmat şi pictorii de vedute, în
care apar imagini din locuri memorabile, vizitate
de turişti din toate părţile precum Veneţia şi
Roma: Guardi (1712-1793) şi Canaletto (1697-
1798).
Canaletto. Logodna Dogelui cu marea, Veneţia
Guardi. Dogele Veneţiei în faţa Bisericii Santa Maria della Salute.
 Arta spaniolă
 Goya (1746-1828) a trăit în Spania pe vremea absolutismului
monarhic fapt ce l-a influenţat puternic. A trăit drama invaziei
Franţei şi ocupaţiei napoleoniene sub această influenţă relizând
compoziţii inspirate direct din perioada războiului (Execuţia de la
3 Mai 1808) dar şi gravurile Dezastrele războiului şi Capriciile.
 El a scos în evidenţă absurdul şi oribilul creând personaje
fantastice(Colosul, Sabatul, Somnul raţiunii etc.)
 A fost pictor al curţii relizând portretul de grup Familia lui Carol
al IV-lea (se observă influenţa lui Velazquez) etc. S-a apropiat în
aceste lucrări de caricatură.
 A fost şi un bun colorist. Este considerat printre artiştii care au
stat la baza Impresionismului (Lăptăreasa din Bordeaux-lumină,
spontaneitate, tuşă liberă.) iar prin lucrările: Îngroparea Sardelei,
Procesiunea flagelaţilor, Saturn devorându-şi fii, Bătrânele
privindu-se în oglindă, prefigurează Expresionismul.
Goya. Familia lui Carol al IV-lea.
Goya. Execuţia de la 3 Mai 1808.
Goya. Colosul.
Goya. Îngroparea Sardelei