Sunteți pe pagina 1din 9

ART NOVEAU

Art Nouveau este un stil artistic manifestat plenar în artele vizuale, designul și architectura de la
începutul secolului 20, relativ sincron în majoritatea culturilor și țărilor europene, dar și în America de
Nord.

ART NOUVEAU poate fi văzută ca un fel de mișcare artistică de tranziție, formând un preludiu a
ceea ce urma să devină modernismul secolului 20. În aces bloc de artișți și tendințe a trecerii spre
modernism pot fi incluse și mișcările artistice cunoscute sub numele de JUGENDSTIL în Germania și
Olanda, respectiv SEZESSIONSSTIL, sau SECESIONISM. Atât artiștii germani, vienezi și
olandezii luptau cu convenționalismul sfârșitului secolului 19 și, în același timp, încercau să se
desprindă de toate ismele anterioare prin găsirea de noi formule artistice viabile, părăsirea drumului
neted al sălilor de expoziție consacrate, găsirea de noi spații ambientale, funcționale, expoziționale și
expunerea lucrărilor pe cont propriu.
În timp ce în Austria, Germania și Olanda mișcarea era legată de revista Jugend, în Rusia
mișcarea era grupată în jurul revistei MIR ISKUSSTVA, revistă de artă influentă, care, printre altele, a
generat propulsarea companiei de balet Ballets Russes în centrul atenției Europei și a lumii întregi.
În Italia, termenul folosit pentru a desemna mișcarea artistică era "STILE LIBERTY", fiind denumit
după un magazin londonez, Liberty & Co.
În Franța (Paris), intrările anumitor stații de metrou, dar mai ales clădirile realizate de arhitectul
Hector Guimard, precum și vitraliile și ornamentele clădirilor proiectate de el, constituie dovezi
puternice de existență ale unui stil arhitectural ART NOUVEAU care a evoluat în mod cu totul
particular în "orașul lumină.",In Belgia, în special în Bruxelles, clădirile realizate de arhitectul,
designerul și decoratorul Victor Horta, respectiv în Germania, cele realizate de Henry Van de Velde
sunt printre cele mai frumoase și distincte exemple de arhitectură și design ART NOUVEAU.
În Spania, mai exact în Catalonia, mișcarea a fost grupată în orașul Barcelona, fiind cunoscută sub
numele "local" de MODERNISM și avându-l pe arhitectul catalan Antoni Gaudí i Cornet ca cel mai
de seamă reprezentant al său.

● Hector Guimard Paris

● Victor Horta Bruxelles

Caracteristicile Art Nouveau

este ușor de recunoscut datorită liniilor sale curbe, ondulate, "curgând" firesc, pline de ritmuri
sincopate. Folosirea frecventă a liniilor curbe deschise de tipul parabolei sau hiperbolei, importante
elemente ale "panopliei", sunt și cele ce conferă dinamism și ritm acestor artefacte și clădiri. De
asemenea, toate formele folosite convențional anterior în alte stiluri artistice sunt redesenate în Art
Nouveau
Art Nouveau, ca mișcare artistică, are certe afinități cu Frăția Pre-rafaeliților și cu mișcarea artistică a
simbolismului. În același timp, artiști consacrați precum ar fi Aubrey Beardsley, Edward Burne-
Jones, Louis Welden Hawkins, Gustav Klimt, Alphonse Mucha și Jan Toorop pot fi cu ușurință
considerați ca aparținând mai multor stiluri distincte, dintre care apartenența la mișcarea Art Nouveau
este doar una. Comparativ însă cu Simbolismul din pictură, spre exemplu, Art Nouveau are un aspect
vizual categoric distinctiv și unic, în timp ce, comparativ cu nostalgia redescoperirii metodelor
"clasice", rafaelite, de către Frăția pre-rafaeliților, Art Nouveau este perfect adaptată timpului
existenței sale, îmbrățișând cu fervoare și încorporând cu naturalețe tehnologia de ultimă oră,
materialele noi, suprafețele finisate cu ajutorul mașinilor și abstractul pus la dispoziția designului.

În arhitectură și decorații interioare, artiștii Art Nouveau au evitat cu grijă eclectismul erei victoriene și
excesul ornamental prolix corespunzător. Designerii Art Nouveau au selecționat și modernizat
câteva dintre cele mai abstracte elemente ale Rococoului, așa cum ar fi texturile de tip "flacără" sau
"scoică", folosindu-le consecvent în locul ornamentelor victoriene de tip istoric sau realistic-naturaliste.
Corespunzător, Art Nouveau a promovat consecvent utilizarea extrem de stilizată a motivelor
existente în natură, extinzând domeniul "natural" la orice inspirat de viață, de la ierburi marine la
muguri florali și de la formele nevertebratelor, a insectelor în special, la curbele ce se regăsesc în
feline și păsări răpitoare.

Antoni Gaudí (1852 – 1926) a fost un arhitect catalan faimos atât pentru stilul său unic cât și pentru
proiectele sale puternic individualizate. Deși a fost catalogat alături de stilul Art Nouveau, Gaudí a
creat un întreg stil original. Și-a realizat studiile și operele la Barcelona, în Catalonia. Ca tânăr
arhitect, Gaudi a fost inspirat de Eugène Viollet-le-Duc, ajungând să creeze modele gotice și
remarcându-se prin originalitatea și fantezia sa. El a fost susținut de către Eusebi Güell, un industriaș
bogat, pentru care a creat un palat în 1889 (Palau Güell) Casa Milà (construită în 1907) sau Parcul
Güell (amenajat între 1900 și 1914). În 1883 a început construcția unei catedrale dedicate Sfintei
Familii, Sagrada Família, catedrală finanțată din fonduri publice. El a continuat să lucreze la acest
proiect până la moartea sa, survenită în urma unui accident (fusese lovit de un tramvai). Acest
monument mai este și astăzi în lucru, datorită donațiilor din fonduri publice.

● Antoni Gaudí, Sagrada Família

● Antoni Gaudí, Casa Milà


● Antoni Gaudí, Park Güell

PICTTURA

Aubrey Beardsley (1872-1898) a fost un artist vizual influent englez, fiind cunoscut mai ales ca
desenator, ilustrator și grafician. Beardsley a fost unul din membrii grupării artistice existente în jurul
revistei literare Yellow Book, realizând multe ilustrații pentru această revistă. A fost, de asemenea,
parte a mișcării artistice a Esteticismului britanic, care la rândul său era răspunsul estetic al mișcărilor
artistice a Decadenţei și a Simbolismului, generate inițial în Franța.
The Peacock Skirt The Stomach Danc Isold Salomé- a tragedy in one act

Alphonse Maria Mucha (24 iulie 1860 – 14 iulie 1939) a fost un pictor si decorator ceh. Talentul sau
muzical i-a permis sa-si continue studiile la liceul din capitala Moraviei, Brno, cu toate ca desenul a
fost prima lui dragoste inca din copilarie. A lucrat ca pictor decorator in Moravia, a pictat in special
pentru teatre, mai tarziu s-a mutat in Austria ca sa lucreze in cea mai buna companie de design
pentru teatru, in acelasi timp isi continua educatia. Cand un incendiu a distrus afacerea, artistul a
inceput sa lucreze pe cont propriu ca pictor de decoruri si portrete.
Contele Karl Khuen de Mikulov l-a angajat pe Mucha pentru a decora peretii castelulului Hrušovany
Emmahof si a fost foarte impresionat astfel ca a fost de acord sa-l sponsorizeze pe Mucha la cursurile
Academiei de Arte din Munchen.
Mucha a lucrat foarte multi ani la ceea ce a considerat ca e capodopera lui, The Slav Epic (Slovanská
epopej), o serie de douazeci picturi uriase care descriu istoria Cehiei si a popoarelor slave, in general.
Eposul Slav Apofeoza Slavilor Dupa lupta din Grunvaldu

Introducere in Liturgia Slava Slavii pe pamantul sau natal HAMLET

Seria Pietre Scumpe (4)


Topaz Rubin Smarald Ametist

SOLOMEIA

FVFF

MUNCA
Cap Bizantin - Blonda Nud pe roca
Seria ARTELE

Pictura Muzica Poezia Dansul

Seria Flori

Iris Garoafa

Gustav Klimt (14 iulie 1862– 6 februarie 1918) a fost un pictor şi decorator austriac, lider al
avangardei vieneze şi unul din fondatorii Secesiunii. Arta lui a contribuit în mare măsură la izbucnirea
uneia din cele mai mari revoluţii din istoria artei.
În anul 1883, fraţii Klimt, împreună cu Franz Matsch, fondează la Viena propria lor şcoală de artă
decorativă şi primesc comenzi din mai multe părţi ale Europei. Curând, cei trei pleacă în România
unde execută lucrări pentru decorarea castelului Peleş din Sinaia. Una din cele mai renumite picturi
ale lui Klimt este “Sărutul” (1907-1908). Ea datează din aşa-numită perioadă “de aur” a artistului.
Acest lucru este ilustrat cel mai bine de petalele aurii ce luminează fosforescent scena intimă a
sărutului. Măestria decorativă a lui Klimt se poate observa pe exemplul oferit de covorul de flori întins
la picioarele celor doi îndrăgostiţi, pe care figurile unite în îmbrăţişare au încremenit într-o imobilitate
statuară.
sarutul alegoria sculpturii
Speranta
Nuda Veritas

Judith(Salomeia)

Contemporanietatea
● Impresionism,

Édouard Manet (1832 – 1883) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la
izvorul tradiţiilor marilor maeştri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu
elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus “pictor al zilelor noastre”. (Charles Beaudelaire).
Creaţiile sale au stârnit scandal şi indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe
nimeni, a dorit numai să schimbe pictura şi s-o reînoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic şi totodată
primul pictor modern. universale.

Olimpia

Dejunul pe iarbă

Barul de la Folies-Bergère
William Turner (1775 - 1851) a fost pictor şi gravor britanic peisagist, reprezentant al romantismului.
Specializat în peisaje şi scene marine, era considerat de impresioniştii francezi ca unul dintre
principalele modele artistice. Artistul prefera in mod deosebit sa picteze marea, suprizandu-i toate
stariile, de la momentele de calm, pana la furtunile cele mai violente, cand vasele si marinarii, de o
potriva, par a se contopii vartijului de lumina si culoare. Inspira pe:
· Impresionisti. Investigarea de catre Turner a naturii variabile si a calitatii abstracte a cerului si a apei
prefigureaza multe dintre punctele de interes ale impresionismului francez.
· James Abbott McNeill Whistler(1834-1903). Efectele atmosferice si calitatile abstracte ale
Nocturnelor de Whistler (anii 1870) datoreaza mult modelului lui Turner.
·Thomas Moran (1837-1926). Acest pictor peisagist american, nascut in Anglia, a fost numit “Turner al
Americii”. Vederile sale panoramice asupra Vestului american surprind calitatile sublime ale lumii,
culorii si atmosferei, regasite si in arta lui Turner.
·Claude Monet(1840-1926). Vederile asupra Tamisei, Venetiei, peisajele marine si terestre ale lui
Monet reflecta adesea aspiratia si studiul lui Turner.
Lupta de pe Temerar Casa Parlamentuui în incendiu Pescar pe mare

William Turner - Ploaie, abur si viteza-


marea cale ferata din vest
Acest tablou, unul dintre cele mai indraznete
realizate de Turner, a fost inspirit de “febra” cailor
ferate care isi faceau loc in Anglia in perioada
respectiva. In timp ce majoritatea artistilor
contemporani se reduceau la “descrieri” detaliate
ale noii tehnologii, Turner a preferat sa evoca
doar emotia legata de aceasta. Toate detaliile din
acest tablou transmit aceeasi senzatie vaga de
viteza. Trenul, asemeni unei bestii intunecate si
de temut, goneste peste noul pod al lui Brunel,
construit intre 1837-1839 la Maidenhead.
Peisajul din fundal dispare ca-ntr-o ceata, in timp
ce, mai jos, o barca si un plug par a fi ruinele
statice ale unei ere apuse dar mult mai liniste. Pe
mal, un grup de personaje fantomatice privesc fermecate la aceasta imagine a viitorului. Ca de obicei,
in acest tablou Turner s-a inspirit dintr-o experienta reala. In timpul uneia dintre primele sale calatorii
cu trenul si-a scos capul pe fereastra in mijlocul unei furtuni pentru a gusta din puterea acestui
fenomen al naturii. Deloc surprinzator, calitatile atmosferice ale picturii au fost deosebit de appreciate
de impresionisti. Felix Braquemond a realizat o garvura a acesteia iar Paul Signac, un neo-
impresionist de seama, scria: Acestea nu mai sunt imagini ci un ansamblu de culori cariere de piatra
pretioasa, pictura in cel mai frumos sens al cuvantului.

Claude Monet (1840-1926) a fost un pictor impresionist din Franţa. În 1862 a studiat arta cu Charles
Gleyre la Paris, unde l-a întâlnit pe Pierre-Auguste Renoir împreună cu care a fondat mişcarea
impresionistă. Ei au pictat împreună şi au rămas prieteni toată viaţa. și alege acele teme în care
pământul, apa și lumina se găsesc împreunate, asa încât sa se simtă efectele unuia asupra
celuilalt.Mai ales îl interesează mobilitatea elementului lichid, reflexele care se oglindesc în el,
variațiile ce suferă in raport cu lumina. Își crează o metoda sugestiva de redare.
In 1874, adică atunci când impresionismul își capătă numele datorita tabloului lui Monet, Impresie,
rasarit de soare, vom întâlni foarte des în operele grupului diviziunea tonurilor.

Neoimpresionism, Postimpresionism.

S-ar putea să vă placă și