De-a lungul întregii existențe a cinematografiei, a fost realizată doar o singură adaptare cinematografică despre viața

reală a lui Dracula. Titlul acestui film este "Prințul Dracula: povestea adevărată" (2001) de John Chappell.

Ideea realizatorilor de film se reflectă cel mai bine în cuvintele introductive: „Legenda este cunoscută de întreaga lume,
mulți cunosc mitul, dar doar câțiva cunosc adevărul”. Creatorii filmului și-au propus sarcina de a restabili aspectul unui
adevărat erou istoric.

În film, Vlad se consultă cu fiul său, ceea ce îl caracterizează ca un tată grijuliu în felul său. El crede că urmează politica
corectă și își învață urmașii cum să fie cruzi; că oamenii care vin din altă țară ar trebui să urmeze ordinele și obiceiurile
acelei țări și că, dacă el crede acest lucru, ar trebui să își urmeze propria opinie, care îl recunoaște ca o persoană care
respectă cultura altora. (Totuși, acest lucru nu este menționat în nicio sursă.)

În film apare și fratele lui Vlad, ce dă o culoare suplimentară relației dintre frați: Radu joacă rolul de ambasador și își
confirmă încă o dată trădarea, în timp ce Vlad îi răspunde fratelui său prin porecla acestuia - Frumosul, umilindu-l astfel,
subliniind apropierea sa de sultan și lăsând să se înțeleagă că doar fiul său va domni după moartea prințului.

- Bătăliile dintre armata română și cea turcă sunt prezentate foarte viu și expresiv, ceea ce nu este un adaos rău la
întregul spectacol al tabloului.

Unul dintre punctele de atracție este versiunea anticreștinismului lui Dracula. S-a întâmplat ca data nașterii lui Vlad al III-
lea să coincidă cu prezicerea sfârșitului lumii. De aici a apărut latura întunecată a lui Dracula, care a transcendat timpul,
s-a păstrat mai bine în timp și a ajuns în cartea lui Stoker și mai târziu în numeroase filme.

Pe cât de bun este filmul, pe atât are și câteva defecte:

- Prima și aproape cea mai importantă greșeală, sau mai degrabă o eroare, este că numele regelui maghiar era Matyas,
nu Janos.

Cea de-a doua căsătorie a lui Vlad Țepeș a fost cu verișoara regelui, nu cu fiica acestuia, ceea ce este, de asemenea, o
eroare factuală, dar acest lucru este logic din filmul în sine.

Nu există nicio dovadă că Vlad ar fi suferit de o boală de sânge, deși faptul că acest fapt lipsește nu confirmă nici decum
că nu a avut loc.

Totuși, episodul cu uciderea accidentală a lui Vlad Țepeș de către apropiații săi poate fi interpretat și ca trădare. Dacă
presupunem că nu s-au înșelat: de ce nu au putut ei – apropiați – să-și recunoască prințul? Mai degrabă, au profitat pur
și simplu de ocazie și au prezentat totul ca fiind un accident.

Pe tot parcursul filmului, există și momente cu prima soție și cu fiul lui Dracula, ceea ce îi conferă lui Vlad al III-lea un fel
de conotație pozitivă, arătând că Dracula era capabil de sentimente ușoare precum dragostea.

Prințul Dracula: o poveste adevărată" menționează lupta sa constantă cu boierii și cu reprezentanții Bisericii Ortodoxe.
Luptând împotriva boierilor, el se răzbună pentru moartea tatălui său, copilăria și viața sa. Aceasta din urmă confirmă
încă o dată versiunea anticreștinismului său.

Există un număr mare de episoade în film care vorbesc despre personajul său și oferă o imagine mai completă a prințului
însuși.

Vlad Țepeș este un patriot al Transilvaniei. El luptă pentru libertatea patriei sale și împotriva nobilimii. Dar, profitând de
poziția sa de șef al statului, folosește mijloace dictatoriale (barbare) - teroarea, exterminându-și poporul.