Stilul Arts&Crafts în designul interior

În designul interior, stilul Arts&Crafts, considerat un “preludiu la modernism”, influenţând chiar

fondarea curentului artistic Bauhaus şi având foarte multe în comun cu Art Nouveau, a luat
naştere din dorinţa de a “da peste nas” stilului agitat şi surescitat din epoca Victoriană, care
abunda în piese greoaie de mobilier şi în ornamente. Acest stil decorativ se caracterizează prin
culori bogate, mobilă din lemn de înaltă calitate, funcţională şi cu aspect estetic deosebit, sau,
mai pe scurt, prin piese unicat realizate individual.
Ideea de bază a acestui curent o constituie simplitatea, designul autentic, materialele
originale şi tradiţia.

Inspiraţi de principiile socialiste și conduşi de spiritul promotor al lui William Morris, membrii
mișcării au utilizat sistemul medieval de meserii și bresle, înființându-şi propriile firme pentru a-și
vinde produsele. Chiar William Morris a înființat, în 1861, alături de colegii lui artişti, propria
companie, pe care a denumit-o “Morris, Marshall, Faulkner & Co” (devenită mai târziu doar
“Morris & Co”), în cadrul căreia producea totul, de la mobilier și textile pentru tapet până la
bijuterii şi accesorii. Din păcate, efectul a fost tocmai unul invers întrucât, în afară de clasele
bogate sau de cele de mijloc, aproape nimeni nu-şi putea permite achiziţionarea pieselor
realizate de ei.

Caracteristicile stilului Arts&Crafts

Culori din natură

Culorile acestui stil sunt cele armonioase, inspirate din culorile naturii. Trebuie evitate culorile
aprinse sau strălucitoare, preferabile fiind culorile şi suprafeţele mate care nu “atacă” vederea.
Culorile cel mai des folosite în acest stil sunt crem, muştar, măsliniu, purpuriu, albastru safir, roz-
gri, gri, bej, alb, verde închis şi cărămiziu. Culorile primare sunt înlocuite cu nuanţe mai “prăfuite”,
liniştitoare. Designerii Arts&Crafts merg pe ideea creării unui decor în armonie deplină cu natura,
în care nimic nu trebuie să epateze.

Mobilier funcţional

Stilul Art&Crafts este caracterizat de mobilier realizat din lemn de foarte bună calitate, de
regulă stejar brun sau roşcat. Se introduc mesele înalte simple, de cele mai multe ori rotunde,
tapetul cu motive florale, realizate cât mai artistic, tablouri luminoase cu ramă subţire, tapiserii,
vitralii, veioze cu abajururi din mica şi sticlă, faianţă şi gresie pictată pentru băi şi bucătării,
canapele şi fotolii tapiţate cu piele. De asemenea, pentru cât mai multă luminozitate, unele piese
de mobilier sunt patinate pentru a da impresia de metal sau sunt vopsite în auriu.
Arts and Crafts a fost o mișcare artistică de design, originară în Insulele Britanice, devenită
ulterior internațională, extinsă pe o perioadă de circa 50 de ani (între 1860 și 1910), care a atins
maximul său în cea de-a doua jumătate a perioadei sale, dar care și-a continuat influența sa
puternică până în anii 1930.
Mișcarea artistică a fost condusă de artistul plastic și scriitorul William Morris (1834–1896)
ajutat de arhitectul Charles Voysey (1857–1941) în timpul anilor 1860, fiind inspirată de
scrierile lui John Ruskin (1819–1900) și Augustus Pugin (1812–1852)
Art nouveaul englez
Noua mișcare de artistică și-a avut rădăcinile în Marea Britanie, în designurile florale
ale lui William Morris și în mișcarea Arts and Crafts fondată de elevii lui Morris

Noua mișcare a fost puternic influențată de pictorii prerafaeliți, printre care Dante Gabriel
Rossetti și Edward Burne-Jones, și mai ales de artiștii graficieni britanici din anii
1880, Selwyn Image, Heywood Sumner, Walter Crane, Alfred Gilbert și în special de Aubrey
Beardsley. Scaunul proiectat de Arthur Mackmurdo a fost recunoscut ca fiind un precursor
al designului Art Nouveau
Victor Horta, Henry van de Velde
Origini
Dezvoltarea - Bruxelles (1893–1898)

Paris – Maison de l'Art Nouveau (1895) și Castel Beranger (1895–1898)

Expoziția Universală de la Paris din 1900 a marcat punctul culminant al Art Nouveau-ului.

Art Nouveau în Franța

Art Nouveau în Belgia
Nieuwe Kunst în Țările de Jos

În Țările de Jos, stilul a fost cunoscut sub numele de „Nieuwe Stijl” („Noul stil”) sau „Nieuwe
Kunst” („Arta nouă”) și a luat o direcție diferită de stilul mai floral și curbat din Belgia. A fost
influențat de formele mai geometrice și stilizate ale Jugendstilului german și ale Secesiunii
austriece de la Viena.[53] De asemenea, a fost influențat de arta și de lemnul importat
din Indonezia, apoi Indiile de Est Olandeze, în special de designurile textilelor
și baticurilor din Java.
Cel mai important arhitect și designer de mobilă Art Nouveau a fost Hendrik Petrus Berlage, care
a denunțat stilurile istorice și a susținut o arhitectură pur funcțională. El a scris: „Este necesar să
luptăm împotriva artei iluziei, și să recunoaștem minciuna, ca să găsim esența și nu iluzia.
Modern Style și Școala de la Glasgow

Jugendstil în Germania
Secesiunea în Austro-Ungaria
Secesiunea vieneză

Viena a devenit centrul unei variante distincte de Art Nouveau, care a devenit cunoscută sub
numele de Secesiunea vieneză. Mișcarea și-a luat numele de la Secesiunea din
München înființată în 1892. Secesiunea vieneză a fost fondată în aprilie 1897 de un grup de
artiști format din Gustav Klimt, Koloman Moser, Josef Hoffmann, Joseph Maria Olbrich, Max
Kurzweil, Ernst Stöhr și alții. Pictorul Klimt a devenit președintele grupului. Ei s-au opus
orientării conservatoare spre istoricism exprimată de Künstlerhaus Viena, uniunea oficială a
artiștilor. Secesiunea a fondat o revistă, Ver Sacrum, ca să-și promoveze lucrările în toată
mass-media. Stilul secesionist era în special mai feminin, mai puțin greoi și mai puțin
naționalist decât Jugendstilul din Germania vecină

Stile Liberty în Italia

Art Nouveau-ul în Italia era cunoscut ca „arte nuova”, „stile floreale”, „stile
moderno” și în special „stile Liberty”. Stilul Liberty și-a luat numele de
la Arthur Lasenby Liberty și de la magazinul pe care l-a fondat în 1874 la
Londra, Liberty Department Store, care s-a specializat în importarea de
ornamente, textile și opere de artă din Japonia și Orientul Îndepărtat și ale
căror textile colorate erau deosebit de populare în Italia. Printre designerii
italieni notabili se numără Galileo Chini, a cărui ceramică a fost adesea
inspirată de modelele de majolica.
Tiffany Style și Louis Sullivan în Statele Unite
Artele grafice au înflorit în perioada Art Nouveau, datorită noilor tehnologii de imprimare, în
special litografia color, care au permis producerea în masă a afișelor color. Arta nu se mai limita
doar la galerii, muzee și saloane; ea poate să fie găsită pe pereții din Paris și în revistele de artă
ilustrate, care au circulat în toată Europa și în Statele Unite. Cea mai populară temă a posterelor
Art Nouveau a fost femeile; femei fermecătoare care simbolizează modernitate și frumusețe,
adesea înconjurate de flori.
În Marea Britanie, artistul grafic de top al Art Nouveau-ului a fost Aubrey
Beardsley (1872-1898). A început cu ilustrații de cărți gravate pentru Le Morte
d’Arthur, apoi ilustrații alb-negru pentru Salome de Oscar Wilde (1893), care i-au
adus faima. În același an, a început gravarea ilustrațiilor și afișelor pentru revista de
artă The Studio, care a ajutat la promovarea artiștilor europeni ca Fernand Khnopff în
Marea Britanie. Liniile curbe și modelele florale complexe au atras atenția la fel de
mult ca textul.
Artistul elvețiano-francez Eugène Grasset (1845–1917) a fost unul dintre primii
creatori ai posterelor Art Nouveau franțuzești. El a ajutat la decorarea celebrului
cabaret Le Chat Noir în 1885 și a realizat primele postere pentru Fêtes de Paris. El a
realizat un poster celebru cu Sarah Bernhardt în 1890 și o mare varietate de ilustrații
de carte. Artiștii designeri Jules Chéret, Georges de Feure și pictorul Henri de Toulouse-
Lautrec au realizat toate postere pentru teatrele, cafenelele, și cabaretele sălilor de
dans din Paris. Artistul ceh Alfons Mucha (1860-1939) a ajuns la Paris în 1888, iar în
1895 a realizat un poster pentru actrița Sarah Bernhardt în
piesa Gismonda de Victorien Sardou. Succesul afișului ăstuia a dus la un contract de
producere de afișe pentru încă șase piese ale Sarei Bernhardt.
La Viena, cel mai prolific designer de grafică și afișe a fost Koloman Moser (1868–
1918), care a participat activ la mișcarea secesionistă alături de Gustav Klimt și Josef
Hoffmann, și a realizat ilustrații și coperți pentru revista mișcării, Ver Sacrum, și
tablouri, mobilă și decorațiuni.
Dadaismul
Dada este un curent literar-artistic, apărut în Europa în anul 1916, cu centre timpurii
în Zürich, Elveția, la Cabaret Voltaire (circa 1916) și New York City, New York Dada începând
cu 1915-1916,[2][3] după care mișcarea Dada a înflorit la Paris, după prima conflagrație
mondială, la începutul anilor 1920.
Apărută ca o reacție a artiștilor față de Primul Război Mondial, generație confruntată pentru
prima dată cu ororile unui război care nu dădea semne că s-ar apropia de sfârșit, mișcarea
artistică Dada a constat dintr-un grup de artiști plastici, scriitori și teoreticieni, care
refuzaseră logica, rațiunea și estetica societății capitaliste a timpului instaurând expresivitatea
dată de nonsens, hazard, iraționalitate și protestul fățiș împotriva valorilor burgheziei.
Curent cultural și artistic nonconformist și anarhic îndreptat împotriva rutinei în viață, gândire și
artă, dezvoltat plenar între 1916 și 1923 și înființat în Zürich la 6 februarie 1916 de poetul de
origine română Tristan Tzara, căruia i s-au alăturat, la început, scriitorii Hugo Ball și Richard
Huelsenbeck și artistul plastic Hans Arp, apoi pictori ca: românul Marcel Iancu, Francis
Picabia, Marcel Duchamp (S.U.A.), Max Ernst, Kurt Schwitters (Germania).

Reprezentanți ai dadaismului

 în literatură: Tristan Tzara, Richard Huelsenbeck, Hugo Ball;

 în pictură: Marcel Iancu, Francis Picabia, Pablo Picasso, Marcel Duchamp;

Asociind unor elemente ale futurismului italian, cubismului francez
și expresionismului german, un negativism declarat, dadaismul cultivă arbitrariul total,
neprevăzutul, abolirea formelor constituite, provocând dezordinea și stupoarea, și prin
organizarea unor spectacole de scandal îndreptate împotriva artei, gustului estetic, moralei
tradiționale, programatic puse sub semnul întrebării.
Dadaism in grafica
Constructivismul Rus
DE STIJL